NUVELA ISTORICĂ

„Alexandru Lăpuşneanul”

de Costache Negruzzi

Prima nuvelă istorică din literatura română, „Alexandru Lăpuşneanul” de Costache Negruzzi,
apare la 30 ianuarie 1840, în primul număr al revistei „Dacia literară”.

Negruzzi se inspiră, în general, din cronica lui Grigore Ureche.

TITLUL- numele protagonistului, atestat istoric în Letopiseţul Ţării Moldovei de Grigore Ureche.

TEMA nuvelei ilustrează evocarea unui moment zbuciumat din istoria Moldovei, în timpul celei de-a
doua domnii a lui Alexandru Lăpuşneanul.

STRUCTURA narativă a nuvelei este simetrică şi riguros construită, fiind organizată în patru capitole,
fiecare purtând un motto semnificativ pentru conţinutul acestuia:

 „Dacă voi nu mă vreţi, eu vă vreu...”- cuvintele aparţin lui Alexandru Lăpuşneanul, ca răspuns
la îndemnul de a renunţa la tronul Moldovei, adresat lui de către boierii veniţi să-l întâmpine;
 „Ai să dai samă, doamnă!...”-este replica văduvei unui boier ucis de Lăpuşneanul, ameninţare
adresată doamnei Ruxanda, soţia domnitorului;
 „Capul lui Moţoc vrem...”- sunt cuvintele mulţimii de ţărani veniţi la Curtea domnească să se
plângă de asuprirea boierilor, de sărăcie, de foamete, de viaţa lor devenită insuportabilă;
 „De mă voi scula, pre mulţi am să popesc şi eu”- sunt cuvintele lui Alexandru Lăpuşneanul,
aflat pe patul de suferinţă, ca o ameninţare împotriva celor care îl călugăriseră.

NUVELĂ ISTORICĂ

Nuvela „Alexandru Lăpuşneanul” este o nuvelă istorică deoarece cuprinde numeroase elemente
realiste ilustrate de adevărul istoric, preluat de Costache Negruzzi din „Letopiseţul Ţării Moldovei”
scris de Grigore Ureche: ocuparea tronului pentru a doua domnie, scena ospăţului şi a măcelului,
uciderea celor 47 de boieri, descrierea morţii lui Lăpuşneanul etc.

În afară de datele istorice reale, în nuvelă se manifestă ficţiunea, ca produs al fanteziei autorului.
De pildă, Moţoc, Spancioc şi Stroici nu mai trăiau în timpul celei de-a doua domnii a lui Alexandru
Lăpuşneanul

Comopoziţia narativă reuneşte mai multe curente literare: romantismul (reprezentat de tragismul
personajului principal, de construcţia acestuia în antiteză cu Ruxanda), clasicismul (definit de simetrie

1
şi de echilibrul compoziţional) şi realismul (ilustrat de adevărul istoric al celei de-a doua domnii a lui
Alexandru Lăpuşneanul).

CONSTRUCŢIA

Acţiunea este clară şi se bazează pe conflictul dinre domnitor şi boierii care îl trădaseră în
prima domnie şi-l siliseră să părăsească tronul Moldovei.

Perspectiva narativă este OBIECTIVĂ: naraţiune la persoana a III-a, narator omniscient.

Timpul se bazează pe derularea în ordine a evenimentelor unui trecut istoric.

Spaţiul este cel real, Moldova secolului al XVI-lea.

MOMENTELE SUBIECTULUI

Expoziţiunea. Sub mottoul „Dacă voi nu mă vreţi eu vă vreu”, naratorul relatează episodul venirii
lui Alexandru Lăpuşneanul în Moldova, hotărât să ocupe, pentru a doua oară, tronul ţării. El fusese
izgonit printr-un complot pus la cale de marii boieri moldoveni. De aici reiese conflictul puternic între
fostul domnitor şi boierii trădători. Împrejurările şi succesiunea la tron constituie fapte reale
consemnate de istoria Moldovei. Aceiaşi boieri care îl trădaseră în prima domnie veniseră acum să îl
întâmpine aproape de graniţă: Moţoc, Veveriţă, Spancioc şi Stroici. Aceştia vor să îl convingă să
renunţe la tron, deoarece „ţara este liniştită”, iar poporul nu îl vrea şi nici nu îl iubeşte.

Intriga. Lăpuşneanul, fiind hotărât să se instaleze pe tronul Moldovei, răspunde boierilor cu ochii
scânteind: „Dacă voi nu mă vreţi, eu vă vreu, şi dacă voi nu mă iubiţi, eu vă iubesc pre voi...”.

Desfăşurarea acţiunii. Speriat de ameninţările lui Lăpuşneanul, Moţoc îi cade în genunchi, dar
domnitorul nu se lasă păcălit de tertipurile acestuia. Îi promite însă să îi cruţe viaţa. Al doilea episod
are ca motto cuvintele „Ai să dai samă, doamnă” şi începe cu înscăunarea lui Alexandru Lăpuşneanul.
Prima decizie pe care o ia este de a arde toate cetăţile Moldovei. Apoi trece la pedepsirea boierilor: le
ia averile şi le taie capetele la cea mai mică greşeală comisă.

Impresionată de cuvintele văduvei unui boier ucis, care o ameninţase că are să dea seamă pentru
faptele soţului său, doamna Ruxanda îl roagă pe soţul său să înceteze cu omorurile. Zâmbind, bărbatul
îi promite pentru a doua zi un leac de frică.

Punctul culminant începe odată cu al treilea capitol care are ca motto „Capul lui Moţoc vrem..”.
În acest episod, secvenţa de la biserică scoate în evidenţă perfidia feroce a personajului. Lăpuşneanul
dă ştire tuturor boierilor să participe la slujba de a doua zi, fiind sărbătoare, pentru ca ulterior să
meargă cu toţii la un ospăţ în curtea sa. La finalul liturghiei, Lăpuşneanul rosteşte un discurs
emoţionant, cerându-şi iertare boierilor după care îi pofteşte să se ospăteze împrună. Spancioc şi
Stroici se sfătuiesc reciproc să nu participe la ospăţul domnesc. Participă însă 47 de boieri care sunt

2
înjunghiaţi pe la spate. Privind măcelul, domnitorul râdea satisfăcut. Scena este de factură romantică
prin imaginile impresionante pe care le generează.

Între timp, la poarta domnitorului se adună „o mulţime de norod” care încep să scandeze fără să se
aştepte că cineva îi va întreba ce anume doresc. Când armaşul lui Lăpuşneanul îi întreabă „ce vor şi ce
cer” rămân la început cu gura căscată pentru ca apoi să înceapă să-şi exprime nemulţumirile legate de
sărăcia în care îi adusese Moţoc. Brusc, cu toţii încep să strige „Capul lui Moţoc vrem!”. Moţoc,
înspăimântat, se roagă Maicii Domnului, se jură să ridice o biserica şi să postească pentru ca apoi să-l
roage pe Vodă să pună tunurile pe ei să-i omoare pentru că el e boier mare, ei sunt nişte proşti.
Lăpuşneanul răspunde cu sânge rece: „Proşti, dar mulţi...” după care îl dă pe Moţoc pe mâinile
poporului în mâinile căruia moare. Linşarea boierului Moţoc este o altă scenă de factură romantică,
prin imaginea violentă a mulţimii.

Lăpuşneanul pune apoi să se reteze capetele celor ucişi, după care le aşează în mijlocul mesei după
neam şi după ranguri, formând o piramidă de 47 de capete. Când termină, o cheamă pe doamna
Ruxanda să-i dea leacul de frică promis, la vederea căruia femeia leşină.

Deznodământul coincide cu ultimul capitol care are ca motto „De mă voi scula, pre mulţi am să
popesc şi eu..” Timp de patru ani, Lăpuşneanul îşi respectă promisiunea facută soţiei şi nu mai ucide
niciun boier, însă „scotea ochi, tăia mâini...”. Era totuşi neliniştit pentru că nu îi pedepsise pe Spancioc
şi Stroici, pe care nu reuşise să-i găsească, simţindu-se mereu în pericolul de a fi trădat din nou de
aceştia.

Vodă se retrage în cetatea Hotinului unde se îmbolnăveşte şi în delirul frigurilor îi cere mitropolitului
Teofa să-l călugărească, lăsând moştenitor la tron pe fiul săiu, Bogdan. Mitropolitul şi episcopii,
„crezând că se sfârşeşte, îl călugăriră puindu-i numele Paisie” şi-l proclamă pe Bogdan domn al
Moldovei. Spre seară sosesc în cetate Spancioc şi Stroici. Trezindu-se din starea febrilă de
inconştienţă, Lăpuşneanul se enervează foarte rău şi îi ameniţă cu moartea pe toţi, inclusiv pe soţia şi
fiul său. Îngrozită, domna Ruxanda acceptă sfatul lui Spancioc de a-i pune soţului ei otravă în apă,
fiind încurajată şi de mitropolit, care-l numeşte crud şi cumplit. Scena otrăvirii este cutremurătoare,
deci romantică.

PERSONAJELE

Alexandru Lăpuşneanul, personajul principal, este eroul romantic cu atestare istorică, tipul
domnitorului tiran şi crud, cu voinţă puternică şi spirit vindicativ.

Doamna Ruxanda, fiică, soră şi soţie de domn simbolizează frumuseţea, bunătatea, iertarea şi
înţelegerea.

Moţoc este întruchiparea boierului slugarnic, ipocrit şi laş.

CONCLUZIE

George Călinescu a susţinut valoarea incontestabilă a nuvelei, afirmând că aceasta ar fi devenit o

scriere celebră ca şi Hamlet dacă literatura română ar fi avut în ajutor prestigiul unei limbi universale.
3