Test de toleranta la glucoza

Glicemia provocată investighează răspunsul organismului la încărcarea cu o doză orală de glucoză prin
măsurări repetate ale glicemiei din oră în oră pentru o perioadă de până la 4 ore. Testul vizează în
principal depistarea unui diabet latent sau confirmarea / infirmarea suspiciunii de diabet. Varianta
simplificată, la 1 oră (testul O’Sullivan) se foloseşte la gravide pentru diagnosticul unui eventual diabet
gestaţional.

Astfel, se recomandă efectuarea testului de toleranţă orală la glucoză în următoarele situaţii:

Glicozurie sau glicemie crescută tranzitorie în sarcină, stres, traumatisme, proceduri chirurgicale, infarct
miocardic acut;
La femei, în caz de istoric de făt cu greutate crescută la naştere, făt mort in-utero sau imediat după
naştere, travaliu precoce, avort spontan;
Istoric familial de diabet;
Obezitate;
Episoade inexplicabile de hipoglicemie;
Istoric de infecţii recurente cum ar fi furuncule sau abcese;
Screening la toate gravidele, prin efectuarea variantei simplificate, la 1 oră (testul O’Sullivan); în anumite
ţări acest test este obligatoriu;
Istoric de valori crescute ale glicemiei (fără a depăşi 140 mg/dl);

Factori care influenţează testul:

-Fumatul (nu se permite fumatul în timpul efectuării testului);
-Dieta inadecvată (cura de slăbire) – poate simula un fals diabet prin scăderea toleranţei la glucoză;
-Vârsta înaintată (nivelul glicemiei are tendinţa de creştere cu vârsta);
-Repausul prelungit la pat (testul se efectuează preferabil pe pacienţi ambulatori);
-Bolile infecţioase şi procedurile chirurgicale, naşterea (se poate efectua testul după 2 săptămâni);
-Exerciţiul fizic, cafeaua sau alcoolul înainte de efectuarea testului;
-Diverse medicamente (contraceptive orale, insulina, hipoglicemiante orale, doze mari de salicilaţi,
diureticele tiazidice, corticosteroizii, estrogenii, acid nicotinic, fenotiazine, litiu, metapirona). Acestea
trebuie întrerupte cu cel puţin 3 zile înainte de efectuarea testului.

Contraindicaţii sau indicaţii limitate:

-Istoric recent de operaţii, infarct de miocard, travaliu;
-Diabet manifest, diagnosticat anterior;
-Hiperglicemie à jeun persistentă, la cel puţin două măsurători (140 mg/dl); în această situaţie se
consideră că avem de-a face cu un diabet manifest;
-Normoglicemie à jeun persistentă ( 106 mg/dl);
-Copii.

Procedeu:
Cu 3 zile înainte de test se consumă o dietă normală, conţinând minim 150 g de glucide;
Medicamentele care pot influenţa testul se întrerup cu minim 3 zile înainte de test;
Nu se administrează insulină sau hipoglicemiante orale până la terminarea testului;
Proba à jeun (pe nemâncate) se recoltează după minim 12 ore de la ultima masă (dar nu mai mult de 16
ore) ; se permite consumul de apă (nu şi alte lichide) înainte şi în timpul efectuării testului;
Se dizolvă cantitatea de glucoză corespunzătoare tipului de test efectuat în 1-2 pahare cu apă plată;
pacientul va bea soluţia obţinută în maxim 5 minute;
Se recoltează probe de sânge şi se efectuează măsurarea glicemiei după 1, 2, 3 sau 4 ore ;
Pe durata efectuării testului pacientul trebuie să stea liniştit (eventual în pat). În cazul apariţiei senzaţiei
de slăbiciune, leşin sau transpiraţii (hipoglicemie) între ora 2 şi 3 se recoltează imediat o probă şi testul
se întrerupe.

În afara diabetului, testul de toleranţă la glucoză poate avea valori modificate şi în alte afecţiuni :

Toleranţă redusă la glucoză, cu valori mari ale :

• După gastrectomie;
• Hipertiroidism;
• Hiperlipidemii de tip III, IV şi V;
• Hemocromatoză;
• Boala Cushing;
• Leziuni ale SNC (inclusiv epilepsie);
• Feocromocitom.

Toleranţă redusă la glucoză, cu valori scăzute ale glicemiei, pot apărea în:
• Boala von Gierke;
• Afectare hepatică severă;

Toleranţă crescută la glucoză, cu curbă plată, pot apărea în:

• Tumori pancreatice;
• Absorbţie intestinală scăzută ca în sprue sau boala celiacă;
• Hipoparatiroidism;
• Boala Addison;
• Hipotiroidism;
• Insuficienţă hipofizară.