PRONUMELE

Pronumele este partea de vorbire flexibilă care are rolul de a înlocui substantivul.

1. PRONUMELE PERSONAL
- desemnează ființe sau obiecte, atribuindu-le una din trei persoane. Funcțiile
sintactice îndeplinite de pronumele personal sunt, în general, aceleași cu cele ale
substantivului.
Eu, tu, el/ea –sg Noi, noi, ei/ele – pl

SINGULAR PLURAL
PERSOANĂ
ACCENTUAT NEACCENTUAT ACCENTUAT NEACCENTUAT

pers. I mine mă noi ne

pers. a II-a tine te voi vă

el (masculin, îl, l (masculin, ei (masculin)

îi, i (masculin)
pers. a III-a neutru) neutru) ele (neutru,
le (neutru, feminin)
ea (feminin) o (feminin) feminin)

SINGULAR PLURAL
PERSOANĂ
ACCENTUAT NEACCENTUAT ACCENTUAT NEACCENTUAT

pers. I mie îmi, mi nouă ne, ni

pers. a II-a ție îți, ți vouă vă, vi

lui (masc, neutru) îi, i (masculin, neutru, lor (masculin, neutru, le, li (masculin,

pers. a III-a
ei (feminin) feminin) feminin) feminin)

Lui, ei, lor = pron pers mereu

2. PRONUMELE PERSONAL DE POLITEȚE

dumneata, dumneavoastră, dumitale, dumnealui, dumneaei, dumnealor.
Domnia (ta, sa, lui, voastră), Măria (ta, sa, lui, voastră), Înălțimea (ta, sa, lui,
voastră), Excelența (ta, sa, lui, voastră)
mata, mătăluță, matale

!!! Dânsa, dânsul, dânșii, dânsele = pronume de politețe, cu grad redus.

3. PRONUMELE REFLEXIV
-are rolul de a înlocui denumirea obiectului asupra căruia are loc acțiunea unui verb
 -are forme propriu-zise doar pentru persoana a III-a (pe sine, se, s-(AC), sieși, sie, își, -
și, și- (D.))
- pentru persoanele I și a II-a, preia forme de la pronumele personal.
-ca să fie pronume reflexiv, trebuie ca persoana și numărul subiectului, ale pronumelui
și ale verbului să coincidă.
Mă duc la magazin. (reflexiv)
Mă duce cu vorba. (personal)
- Are forme doar pentru cazurile Ac, D.
4. ADJECTIVUL PRONOMINAL DE ÎNTĂRIRE
-are rolul de a evidenția persoana la care se face referire
- se pot înlocui cu adv: tocmai, chiar
N-Ac:
Masculin: însumi, însuți, însuși (sg), înșine, înșivă, înșiși (pl)
Feminin: însămi, însăți, însăși (sg), însene, însevă, însele (pl)
D-G:
Masculin: însumi, însuți, însuși (sg), înșine, înșivă, înșiși (pl)
Feminin: însemi, înseți, înseși (sg), însene, însevă, însele (pl)

5. PRONUMELE POSESIV
-înlocuiește numele posesorului unui obiect, sentiment, al unei opinii etc.
al meu, al tău, al său (al lui, al ei), al nostru, al vostru, a mea, a ta, a sa, (a lui, a ei),
a noastră, a voastră, ai mei, ai tăi, ai săi, ai noștri, ai voștri, ale mele, ale tale, ale
sale (ale lui, ale ei), ale noastre, ale voastre, ale lor. (Ac.)
La D-G, se folosește alor mei
Casa mea (gen fem, nr. Sg, caz...)- adj pron posesiv – atr adj

6. PRONUMELE DEMONSTRATIV
-se află în locul unui substantiv, arătând apropierea sau depărtarea obiectului 
a. pronume demonstrative de apropiere: acesta, aceasta, aceștia, acestea;
b. pronume demonstrative de depărtare: acela, aceea, aceia, acelea;
c. pronume demonstrative de identitate: același, aceeași, aceiași, aceleași;
d. pronume demonstrative de diferențiere: celălalt, cealaltă, ceilalți, celelalte;
e. (de diferențiere) care indică depărtarea: celălalt, cealaltă, ceilalți, celelalte;
f. (de diferențiere) care indică apropierea: cestălalt, ceastălaltă, ceștilalți, cestelalte
Băieții aceștia ne-au întrecut. –adj pron dem
Fiicele acestuia s-au certat. – pron dem

7. PRONUMELE NEHOTĂRÂT
-înlocuiește un substantiv, dar oferă foarte puține informații despre obiectul înlocuit.
cineva, oricine, altcineva
altceva, orice, ceva
unul/unii, altul/alta
orișicare, fiecare, oricât
tot, mult, puțin, atât, cutare
 Fiecare elev a scris. – adj pron nehotărât – atr adj
8. PRONUMELE NEGATIV
-exprimă inexistența unei ființe sau a unui obiect.
nimeni, nimic
niciun, nicio
Niciun coleg nu a mințit. – adj pron negativ
9. PRONUMELE INTEROGATIV
-se regăsește doar în propoziții interogative, înlocuind un substantiv așteptat ca
răspuns în cadrul acestora.
ce?, cine?, care?, cât? Cui? etc.
Care fel de mâncare te atrage?- adj pron interogativ
10. PRONUMELE RELATIV – elemente subordonatoare
-stabilește relația dintre o propoziție subordonată și regenta acesteia
Care, cine, ce, ceea ce, cel care, cui
Știu 1/ce ai făcut ieri.2/ -Ieri ai făcut prostii.(Ac, c.d.)
Dau 1/cui cere.2/ - Mihai cere. (N, sub.)
Dau cui... Dau copiilor. (D, c.i.)

Am văzut fata 1/de care vorbeai.2/ - pron rel

Întrebarea este 1/care copil a plâns. 2/ - adj pron relativ- atr adj

CAZURI ȘI FUNCȚII SINTACTICE

1. NOMINATIV
Subiect: El caută o carte.
nume predicativ: Favoriții sunt ceilalți.

2. ACUZATIV
complement direct: Îi văd pe aceia.
complement indirect: Se gândește la noi.
circumstanțial de loc: Voi călători până la ei.
circumstanțial de timp: Fetele au ajuns după ei.
circumstanțial de mod: Gândești ca ea.
circumstanțial de cauză: A lipsit din cauza lor.
nume predicativ: Cadourile sunt pentru ai ei.
atribut prepozițional: Un verișor de-al lor a venit în vizită.

3. GENITIV
atribut genitival: Câinele acestora a fost vaccinat.
nume predicativ: Meritul este al lui.
complement indirect: Ea a luat vina asupra ei.
circumstanțial de cauză: A plâns din cauza acelora.
circumstanțial de timp: Studenții au plecat înaintea lui.
circumstanțial de loc: Mașina s-a oprit în spatele ei.
 4. DATIV
complement indirect: Nu i-am spus povestea mea.
atribut pronominal: Copilul își pune fularul pe cuier.
circumstanțial de timp: A ajuns la serviciu potrivit lui.
nume predicativ: Copilul va deveni asemeni lui.

5. VOCATIV

Nu are f.s.: Tu, stai cuminte! / Voi, veniți aici!

Verbul

Moduri predicative, personale Forme verbale nepersonale

Indicativ Infinitiv
Imperativ Participiu
Conjuctiv Gerunziu
Condițional-optativ Supin

1. INDICATIV – reale, sigure

Prezent eu mănânc
Imperfect (acțiune din trecut neterminată) eu mâncam
Perfect compus (acțiune din trecut terminată / vb auxiliar „a avea”+participiul
verbului de conjugat) am mâncat
Perfect simplu (acțiune din trecut terminată)
Eu mâncai Eu citii tu citiși, el citi
Tu mâncași
El/ea mânca_
Noi mâncarăm
Voi mâncarăți
Ei/ele mâncară

Eu mersei
Tu merseși
El/ea merse_
Noi merserăm
Voi merserăți
Ei/ele merseră

Mai-mult-ca-perfect (acțiune începută și terminată înaintea altei acțiuni din trecut +

„se”)
 Eu mâncasem
Tu mâncaseși
El/ea mâncase
Noi mâncaserăm
Voi mâncaserăți
Ei/ele mâncaseră
Eu mersesem
Tu merseseși
El/ea mersese
Noi merseserăm
Voi merseserăți
Ei/ele merseseră
Viitor propriu-zis (vb auxiliar „a vrea” + infinitivul verbului de conjugat) Eu voi
mânca
Viitor anterior (vb auxiliar „a vrea” + vb auxiliar „a fi” + participiul verbului de
conjugat) Eu voi fi mâncat
Viitor din trecut („a avea” la imperfect) Eu aveam să mănânc/tu aveai să mănânci
Viitor de limbă vorbită – Eu o să merg/tu o să mergi
Viitor popular – eu oi merge/tu îi merge/ el o merge/ noi om merge/ voi îți merge/ ei
or merge

2. IMPERATIV - ORDIN – pers a II-a sg/pl (tu/voi)

Fii cuminte! Nu fi cuminte!
Du-te acasă! Nu te duce acasă! Nu te du!
Fă curat! Nu face curat! Nu fă curat!
Stai jos! Nu sta jos!
Mâncați! / Nu mâncați!
3. CONJUNCTIV – posibile, realizabile – se formează cu conjuncția să!!!
Timpul prezent – eu să merg/tu să mergi
Timpul perfect – eu să fi mers/tu să fi mers
4. CONDIȚIONAL-OPTATIV – acțiuni condiționate/dorințe
Timpul prezent –eu aș merge/ tu ai merge
Timpul perfect – eu aș fi mers/tu ai fi mers
5. INFINITIV – forma de dicționar – (a) merge, (a) mânca: el poate mânca.
6. PARTICIPIU (-t/-s)– ajută la formarea unor timpuri verbale: am mers
- un adjectiv: Cartea citită.
7. SUPIN – acțiuni și se comportă ca un substantiv (cu prep): de citit, la mâncat, pentru
mers
8. GERUNZIU – acțiune continuă/ în derulare: mâncând, citind, mergând
 Vb predicativ Vb copulative Vb auxiliare
Are f s de predicat verbalNu formează singure Nu formează singure
Alcătuiește singur predicatul
predicatul predicatul
Au nevoie de nume Ajută la formarea unor
predicativ timpuri verbale
Vb cop+n.p.= predicat
nominal (cum/ce/cine este
cineva)
A mânca, a citi, a bea, a A fi, a deveni = a se face, a A fi (viit ant, perfect –
dormi ajunge, a ieși, a rămâne, a conj/cond-opt)
însemna A vrea (a voi- viit/ viit ant)
Eu sunt acasă. Eu sunt înaltă. A avea (perf-compus,
prezentul/perfectul – cond-
opt)
Eu aș fi mers.