4

5REDRESOR STABILIZAT ÎN PUNTE

SEMICOMANDATĂ CU TIRISTOARE

1. OBIECTUL APLICAŢIEI

Se studiază caracteristicile redresorului în punte semicomandată cu reglaj prin fază şi

posibilitatea de realizare a unui stabilizator de tensiune continuă prin includerea acestui
redresor într-o buclă de reglaj automat.
Se compară performanţele măsurate cu cele estimate pe un model simplificat.
Se face analiza SPICE a redresorului în punte semicomandată.

2. MONTAJUL STUDIAT. ELEMENTE TEORETICE PENTRU

EVALUAREA PERFORMANŢELOR. ANALIZA SPICE

2.1. Funcţionarea montajului

Principiul de funcţionare al unui redresor stabilizat în punte semicomandată este
ilustrat în figura 1. Aşa cum se poate observa, prin modificarea unghiului de comandă  se
modifică valoarea medie a tensiunii la ieşirea redresorului. Dacă redresorul este prevăzut cu
o buclă de reacţie se obţine un redresor stabilizat.

Fig. 1 Schema-bloc a redresorului stabilizat în punte semicomandată.

Schema montajului studiat este prezentată în figura 3.

Circuitul de putere este constituit din transformatorul de alimentare TR2 , din puntea
bifazată semicomandată, realizată cu diodele D1 şi D2 , respectiv tiristoarele TH1 şi TH2 ,
precum şi din celula de filtrare compusă din inductanţa L1 şi condensatorul C1 . Inductanţa
L1 are şi rolul de a asigura regimul de conducţie neîntreruptă a curentului debitat de
redresor, în care, după fiecare anulare a tensiunii de alimentare, tiristorul respectiv mai
74 REDRESOR STABILIZAT ÎN PUNTE SEMICOMANDATĂ CU TIRISTOARE

rămâne în conducţie împreună cu dioda aflată în serie cu acesta, realizând funcţia de diodă
de nul.

Circuitul de comandă permite reglarea unghiului de amorsare a tiristoarelor, folosind

un oscilator de relaxare realizat cu tranzistorul unijoncţiune T5 , alimentat cu tensiune
trapezoidală formată de puntea redresoare PD1 prin grupul R1, DZ1 . Întârzierea primului
impuls furnizat de oscilator în decursul fiecărei semialternanţe este determinată de valoarea
curentului de încărcare a condensatorului C2 , furnizat de tranzistorul T4 , valoare ce depinde
de tensiunea de polarizare U P a bazei tranzistorului.

Fig. 2 Modul de generare a impulsurilor de comandă.

Aşa cum se poate observa în figura 2, tensiunea pe condensator creşte liniar

(condensatorul se încarcă la curent constant), până când este atinsă tensiunea de basculare a
TUJ-ului. În momentul în care uC 2  u106 , tranzistorul unijoncţiune T5 basculează şi
condensatorul C2 se descarcă prin T5 şi R3 , generând un impuls de comandă pe R3 .
În ANEXA 1 sunt prezentate circuitul echivalent şi caracteristica statică ale
TUJ-ului, pentru o mai bună înţelegere a funcţionării oscilatorului de relaxare.

Funcţionarea în buclă deschisă

În acest caz polarizarea bazei tranzistorului T4 se realizează autonom, prin aplicarea
tensiunii U P existentă la cursorul potenţiometrului P1 (poziţia 1 a comutatorului K).
Curentul de încărcare a condensatorului C2 şi, implicit, unghiul de comandă , se pot
modifica din potenţiometrul P1.

Funcţionarea în buclă închisă

În acest caz polarizarea bazei tranzistorului T4 se realizează prin bucla de reacţie a
tensiunii (poziţia 2 a comutatorului K). U p este funcţie de curentul de colector al
tranzistorului T2 . Amplificatorul diferenţial, realizat cu tranzistoarele T1 şi T2 , este alimentat
de la sursa de curent I 0 realizată cu T3 . Curentul I C 2 furnizat de amplificatorul diferenţial
este funcţie de semnalul de eroare, constituit din diferenţa dintre o fracţiune x a tensiunii
Fig. 3 Redresorul în punte semicomandată.
76 REDRESOR STABILIZAT ÎN PUNTE SEMICOMANDATĂ CU TIRISTOARE
de ieşire U D şi tensiunea de referinţă U Z 3 .
Cu bucla de reacţie închisă, unghiul  se stabileşte automat la o astfel de valoare
încât tensiunea x U D să fie egală cu U Z 3 . Orice fluctuaţie a tensiunii U D determină variaţiile
corespunzătoare ale lui I C 2 şi respectiv ,, astfel încât să se reducă abaterea iniţială.

Circuitul de protecţie la supracurent este realizat cu tranzistorul unijoncţiune T6 .

Tensiunea de polarizare a emitorului este stabilită cu potenţiometrul P3 la o valoare care,
adunată cu cea furnizată de traductorul de curent RS 3 , să determine bascularea lui T6 , la o
valoare considerată periculoasă a curentului debitat de redresor. În acest caz tensiunea
emitorului scade la o valoare redusă (tensiunea de "vale" din caracteristica statică a
tranzistorului TUJ), ceea ce determină, prin deschiderea diodei D6 , forţarea tensiunii
emitorului lui T4 la o valoare redusă şi constantă. Se inhibă astfel generarea impulsurilor de
comandă pentru tiristoarele din punte. După înlăturarea cauzei care a provocat
supracurentul, eliminarea stării de inhibare se face prin apăsarea butonului B.

2.2. Elemente teoretice pentru evaluarea performanţelor schemei

Caracteristica de reglaj în buclă deschisă U D  f( ) sau U D  f(U P )

0 0

Notând cu U amplitudinea tensiunii aplicate punţii (v. fig. 1), tensiunea redresată în
gol U D , funcţie de unghiul de comandă , este
0


U 2U 1  cos  1  cos 
U D0 ( )   sin d =   U D0 (0) , (1)
   2 2

în care U D0 ( 0) este tensiunea de ieşire maximă, ce corespunde unghiului de comandă =0.

Condensatorul C 2 se încarcă sub curentul constant I C4 , din circuitul de colector al
tranzistorului T4 ,
I C 4 duC 2 , (2)

C2 dt
până la tensiunea de basculare a TUJ-ului. Punând condiţia uC 2  u106 , se defineşte unghiul
de comandă  astfel:
.
I du (3)
U Z 1  C4   C2
C 2 d
Dependenţa curentului I C4 de tensiunea de polarizare U P (măsurată între punctele 8
şi 12) este aproximativ liniară,

I C 4  G(U P  U BE 4 ) , (4)
Montajul studiat. Elemente teoretice. Analiza SPICE 77
şi poate fi determinată experimental, fie măsurând tensiunea de pe rezistenţa R22 (U 8-13 ) , fie
cu ajutorul figurii 2, vizualizată pe osciloscop, şi al relaţiei (2).

Caracteristica de reglaj la mersul în gol devine:

U U Z 1C 2 
U D (U P )  1  cos  (U P )  1  cos
U
. (5)
0
   G (U P  U BE 4 ) 

Caracteristica externă în buclă deschisă UD  f(I D )

În montajul studiat reactanţele de comutaţie sunt neglijabile, în schimb predomină
componentele rezistive proprii ale elementelor sursei: rezistenţa secundarului
transformatorului şi rezistenţa bobinei de şoc L1. Considerând curentul redresat cu pulsaţii
neglijabile şi notând cu R S rezistenţa serie totală (suma componentelor rezistive proprii) şi
cu RL rezistenţa de sarcină, rezultă expresia caracteristicii externe:

U D  I D RL  U D0  I D RS , (6)
unde U D este tensiunea redresată în sarcină iar I D este curentul prin sarcină.
Caracteristica de transfer a buclei de reglaj automat (în regim staţionar)
Tranzistorul T3 furnizează curentul constant I 0 egal cu suma curenţilor de emitor ai
tranzistoarelor T1 şi T2

I 0  I E1  I E 2 . (7)

Curenţii de colector ai celor două tranzistoare sunt

 qU BE1  U 
I C1  I E1  I EB0 1 exp   1  I EB0 1 exp  BE1  , (8)
 kTamb   U0 
 U BE2 
I C 2  I E 2  I EB0 2 exp   , (9)
 U0 
kT
unde U 0  amb  25mV .
q
Aproximând I EB0 1  I EB0 2  I EB0 , din (7), (8), şi (9) rezultă că
 I    U  U BE 2 
I 0  I C 2 1  C1   I C 2 1  exp  BE1  (10)
 IC2    U0 
U xU D  U Z 3
sau, notând cu     , obţinem:
U0 U0
I0
I C1  , (11)
1  exp 
I0
IC 2  . (12)
1  exp(  )
78 REDRESOR STABILIZAT ÎN PUNTE SEMICOMANDATĂ CU TIRISTOARE
Deoarece U este comparabilă cu U 0 , deci mult mai mică decât U Z 3 , se poate
considera că, în tot domeniul de reglaj, este îndeplinită condiţia xUD  U Z 3  0 , sau
UZ3
x . (13)
UD
Pentru   1 , răspunsul static al amplificatorului diferenţial poate fi aproximat cu
IC 2 1 1 
  (1  ) . (14)
I 0 1  exp(  ) 2 2

Funcţia de transfer a buclei de reacţie se defineşte prin tensiunea de polarizare U P ,

produsă la bornele rezistenţei R10 :
(14)
R10 I 0  xU D  U Z 3 
U P  R10 I C 2  1    U r’  xYU D , (15)
2  2U 0 
în care
R10 I 0 U R I
U r’  (1  Z 3 ) ]i Y = 10 0  10 R10 I 0 .
2 2U 0 4U 0

Folosind relaţiile (5), (6) şi (15) se obţine funcţia de transfer în buclă închisă:

F(U , x, U D , I D )  0 , (16)
sau
 W 
U 1  cos   I D RS  U D  0 , (17)
 U r  xYU D 
în care
U Z 1C2
W şi U r  U r’  U BE4 .
G

Folosind relaţia (17) se pot determina următorii parametri caracteristici ai sistemului

în buclă închisă:

Caracteristica de reglaj
UD  R(x) , cu I D parametru şi U=constant.

Caracteristica externă
UD  E( I ) , cu x parametru şi U=constant.
D

Panta caracteristicii externe, sau rezistenţa de ieşire a redresorului

U D
'
F
RS   
ID
. (18)
I D F '
UD
Montajul studiat. Elemente teoretice. Analiza SPICE 79

Coeficientul de stabilizare în raport cu tensiunea de alimentare

1 U F’
  D   ’U . (19)
S0 U FU D

2.3. Analiza SPICE

În cadrul acestui punct al aplicaţiei este prezentat modelul SPICE al redresorului
stabilizat în punte semicomandată. Este analizată funcţionarea în buclă închisă. Folosind
fişierul de date rezultat în urma simulării pot fi vizualizate formele de undă ale tensiunilor şi
curenţilor din montaj. Scopul este de a da o imagine asupra utilităţii şi acurateţii analizei
SPICE prin compararea formelor de undă experimentale cu cele obţinute prin simulare.
Modelul SPICE al redresorului stabilizat în punte semicomandată este prezentat în
figura 4.
Secundarele transformatoarelor au fost simulate folosind surse independente de
tensiune.
A fost realizată o simulare în buclă închisă (K=2), considerând potenţiometrul P2 pe
poziţia 5.
În PSpice nu există modele predefinite pentru tiristoare şi TUJ-uri.
Dispozitivele respective sunt modelate prin subcircuite existente în biblioteci,
subcircuite ce pot fi apelate în programul principal.

În continuare este prezentat fişierul de circuit corespunzător modelului din figura 4.

* Lucrarea nr. L4 Redr. stab.

* v.23 LTspice
*Fata de Fig. 4 sunt mici modificari pentru convergenta
*R3 este inclusa in modelul simplificat al TUJ-ului tu
.LIB L4.LIB
rrezolv 12 6 140k
RS1 3 1 0.39
RS2 3 2 0.39
L1 4 aux 0.9H
rbobina aux 0 10
R17 6 4 1.2K
R18 28 8 1.2K
R20 28 40 1.2K
RS3 3 6 1.3
R21 40 3 1.5K
C2 7 6 1.5U
C1 6 0 1000U
.ic v(6)=9.758
80 REDRESOR STABILIZAT ÎN PUNTE SEMICOMANDATĂ CU TIRISTOARE

C4 8 6 100U
.ic v(8)=50
R15 23 8 10K
R23 22 21 130 ;Rstab
C8 21 0 500u
.ic v(22)=5.08
R4 12 41 18K
R10 12 8 18K
*XT5 31 7 9 6 8 TUJ
*R3 9 6 110
xt5 31 7 9 6 tu
D3 9 15 1N4148
D4 9 14 1N4148
D7 18 0 1N4148
R13 16 17 2.5K
R14 17 18 2.5K
RP21 26 22 2.2K
RP22 22 25 2.2K
R11 24 12 29K
R12 19 0 2K
XT6 27 40 6 ALTTUJ
V2 32 33 sin (0,43.8405,50,0,0,0)
R189 8 6 32.7K
Rpar3 29 29b 100m
V1 29b 30 sin (0,49.4970,50,0,0,0)
R6 6 26 4.3K
R22 8 13 4.7K
R5 6 0 470
R7 25 0 5.6K
R2 10 31 550
R19 28 27 550
R16 8 16 5K
R1 11 10 680
Q1 23 22 20 BC171
Q2 24 16 20 BC171
Q3 20 17 19 BC171
Q4 7 41 13 BC177
DZ1 6 10 PL12Z
DZ2 6 28 PL13Z
DZ3 0 16 PL5_1Z
Montajul studiat. Elemente teoretice. Analiza SPICE 81

D11 32 11 REDR
D12 33 11 REDR
D13 6 32 REDR
D14 6 33 REDR
D5 11 8 1N4148
*D6 7 40 1N4148 ;
*redresorul - partea de putere
*Rpar evita probleme de convergenta
Rpar4 4 4a 100m
D1 4a 29 F407
D2 4a 30 F407
Rpar1 29 29a 100m
Rpar11 15 15a 10m
XTH1 29a 15a 1 2N1596
Rpar2 30 30a 100m
Rpar22 14 14a 10m
XTH2 30a 14a 2 2N1596
rl 6 0 115.29374

.TRAN 0 0.2 0 100u

*.probe ; spice
.options reltol=0.001 ;itl5 = 0
.FOUR 50 V(3,4) V(6) I(RL)
.END

Se remarcă folosirea condiţiilor iniţiale pentru tensiunile pe condensatoare. Deoarece

constantele de timp în acest circuit sunt foarte mari comparativ cu perioada tensiunii
sinusoidale de intrare, simularea trebuie făcută pe un interval de timp relativ mare. Folosirea
condiţiilor iniţiale reduce foarte mult timpul necesar simulării.
82 REDRESOR STABILIZAT ÎN PUNTE SEMICOMANDATĂ CU TIRISTOARE

3. DATE NUMERICE CARACTERISTICE MONTAJULUI STUDIAT

Valorile numerice ale componentelor şi ale tensiunilor de referinţă se găsesc pe

schema electrică din figura 3.
Potenţiometrul P2 este constituit din opt rezistenţe de 550 înseriate, putându-se
obţine nouă valori ale factorului de divizare x. Rezistenţa serie totală, pentru descrierea
caracteristicii externe în buclă deschisă este RS = 35.
Curentul furnizat de sursa de curent constant a amplificatorului diferenţial este
I 0 = 1,1mA.
Factorul de divizare intrinsec al tranzistorului unijoncţiune T5 este =0,56.
În cursul experimentului se va observa să nu se depăşească în circuitul de sarcină un
consum de 0,3 A.

Circuitul este realizat sub forma unei machete, alimentată direct de la reţeaua de
curent alternativ monofazat (220V/50Hz), prevăzută cu un panou frontal pe care se află:
- bornele pentru vizualizare şi măsură 1÷13;
- comutatorul K;
- potenţiometrul P1;
- potenţiometrul (realizat cu un comutator) P2 ;
- potenţiometrul P3;
- butonul pentru rearmare B;
- bornele de ieşire (+) şi (-).
Fig. 4 Modelul SPICE al redresorului în punte semicomandată .
84 REDRESOR STABILIZAT ÎN PUNTE SEMICOMANDATĂ CU TIRISTOARE

4. DESFĂŞURAREA APLICAŢIEI

Verificări experimentale

Aparate necesare
- osciloscop cu banda 10MHz;
- voltmetru numeric pentru tensiune continuă cu domeniul de măsură 0÷20Vcc;
- voltmetru de tensiune continuă cu domeniul de măsură 0÷30Vcc;
- ampermetru de curent continuu cu domeniul de măsură 0÷1A;
- voltmetru de tensiune alternativă cu domeniul de măsură 0÷300Vef ;
- reostat : Rmax = 440/1,3A;
- autotransformator cu tensiune de ieşire reglabilă în domeniul 0÷250Vef;

4.1. Se alimentează montajul prin intermediul unui autotransformator la tensiunea

nominală de 220 Vef. Se vizualizează şi se desenează la scară următoarele tensiuni: U 116 ,
U10-6 , U 7-6 , U9-6 , U 6-4 , U3-6 , U1-3 , U 2-3 , U5-4 . Se va nota semnificaţia fiecărei forme de undă.

Verificări experimentale în buclă deschisă - se fixează K în poziţia 1.

4.2. Se determină caracteristica I C 4 (U P ) . Tensiunea U P se măsoară între punctele 8
şi 12, iar curentul I C 4 se calculează măsurând tensiunea U 813 pe rezistenţa R22 (4,7k ).
Rezultatele măsurătorilor se trec în tabelul 1.

Tabelul 1
U P V  7 8 9 10 11 12 13 14 15 16
U813[V ]
I C 4[mA]

Caracteristica obţinută se trasează la scară. Din grafic se determină mărimile G şi

U BE4 , considerând o aproximare liniară a curbei obţinute (relaţia 4).
Se calculează caracteristica de reglaj în buclă deschisă, în gol, U Dteoretic(U P ) , folosind
0

relaţia (5). Se determină experimental caracteristica U masurat

D0 U P  . Datele obţinute se trec în
tabelul 2.

Tabelul 2
U P V  7 8 9 10 11 12 13 14 15 16
teoretic
U D0 (U P )
U Dmasurat
0
U P 
Se reprezintă U Dteoretic(U P ) şi U Dmasurat U P  pe acelaşi grafic şi se explică diferenţele.
0 0
Desf`]urarea aplica\iei 85
4.3. Se reprezintă familia de caracteristici externe U D ( I D ) , considerând tensiunea
U P ca parametru. Rezultatele măsurătorilor se trec în tabelul 3.
Tabelul 3
I D [mA] 0 50 100 150 200 250 300
U P V 
7
9
11 U D [V ]
13
15

Obs. La tensiuni U mici (7V, de exemplu) redresorul nu este capabil să furnizeze

P
curentul maxim de 300mA. Sunt puncte în care măsurătorile nu se pot face.

Se reprezintă grafic familia caracteristicilor externe determinate experimental

U D I D  U const. . Pe acelaşi grafic se reprezintă familia caracteristicilor externe estimată cu
masurat
P

relaţia (6), U DteoreticI D  U . Se vor explica diferenţele.

P  const.

4.4. Se determină rezistenţa de ieşire a redresorului pentru fiecare valoare U P pentru

care s-au făcut măsurători, folosind relaţia (18) şi caracteristicile U DmasuratI D  U const. .
P

4.5. Se măsoară coeficientul de stabilizare a tensiunii de alimentare. Pentru aceasta

se fixează U retea =220Vef, U D =12V şi I D =200mA. Se modifică apoi tensiunea reţelei între
200 şi 240Vef şi se măsoară U D menţinând constant curentul de sarcină. Se calculează
coeficientul de stabilizare cu relaţia (19), folosind valorile obţinute la U retea =200Vef şi
240Vef, respectiv.

Verificări experimentale în buclă închisă - se fixează K în poziţia 2.

4.6. Se calculează cu datele din schemă mărimile U r’ , U r , W, Y şi valorile raportului
de divizare x pentru cele 9 poziţii ale comutatorului P2 .
Se măsoară U D şi U P variind pe I D , pentru toate valorile raportului de divizare x. Cu
datele obţinute se completează tabelul 4.

4.7. Se trasează la scară familia caracteristicilor de reglaj U D (x) luând pe I D ca

parametru.

4.8. Se trasează la scară familia caracteristicilor externe U D ( I D ) luând pe x ca

parametru.
86 REDRESOR STABILIZAT ÎN PUNTE SEMICOMANDATĂ CU TIRISTOARE

4.9. Pentru un set de valori măsurate ( U D , ID , UP , x ) se verifică relaţiile (15) şi (17).

4.10. Se determină rezistenţa de ieşire RS din caracteristicile de la punctul 4.8 şi se

compară cu valoarea dată de relaţiile (17) şi (18) pentru un set de valori măsurate.

4.11. Se măsoară coeficientul de stabilizare a tensiunii de ieşire în raport cu tensiunea

de alimentare. Se fixează P2 pe poziţia 5 şi I D =200mA la U retea =220Vef. Se modifică apoi
tensiunea reţelei între 200 şi 240 Vef şi se măsoară U D , menţinând constant curentul I D .
Se calculează coeficientul de stabilizare cu relaţia (19), folosind valorile măsurate la
U retea =200Vef şi, respectiv, 240Vef.
Se compară acest rezultat cu valoarea dată de relaţiile (17) şi (19), pentru un set de
valori măsurate.

Simularea LTspice
4.12. În programul LTspice se deschide fişierul de intrare …\L4\ L4_100_LT.CIR
cu File-> Open (se alege în stanga jos tipul de fisier Netlists). Se analizează fişierul de
circuit (sintaxa, condiţiile iniţiale).

4.13. a) Se vizualizează următoarele tensiuni: V(11,6), V(10,6), V(7,6), V(9,6)-2V

pe un plot și V(3,4)/5 și V(6) pe alt plot. Se modifică axa X astfel încât să se afișeze
graficul între 40ms și 90ms. Se face poza la grafic. Se va nota semnificaţia fiecărei forme
de undă din figură.
b) Se măsoară momentul apariției primului impuls de comandă ca în Fig. 2, față de
trecerea anterioară prin zero a tensiunii sinusoidale pentru V(6) maxim (la 50ms) și V(6)
minim (la 90ms).
c) Se măsoară tensiunea diodei zener V(10,6) și tensiunea V(7,6) în momentul când
apare impulsul de comandă. Folosind relațiile din Anexa 1 se calculează raportul de divizare
intrinsec eta, al tranzistorului TUJ.

4.14. Se vizualizează cu View->Spice Error Log valorile numerice obţinute în urma

analizei Fourier (.FOUR) pentru primele 9 componente spectrale pentru: v(3,4) - tensiunea
la ieşirea punţii redresoare, v(6) - tensiunea la ieşirea redresorului, i(RLOAD) - spectrul
curentului prin rezistenţa de sarcină. Valorile componentelor respective se află în fişierul
*.LOG. Se noteaza valorile medii si THD-ul. De ce valoarea THD-ului este mare?

5. ÎNTREBĂRI
5.1. Care este rolul rezistenţelor R17 şi R22 ?
5.2. Care este rolul diodelor D3 şi D4 ?
Desf`]urarea aplica\iei 87
5.3. Să se compare, din punct de vedere al performanţelor, acest stabilizator de
tensiune continuă cu stabilizatorul de tensiune continuă cu element regulator serie.
5.4. Ce deosebiri funcţionale apar în partea de putere dacă în schema din
figura 3 se înlocuieşte puntea redresoare semicomandată cu o punte complet comandată?
5.5. Cum se modifică forma tensiunilor observate la punctul 4.1. dacă L1 =0 ?
5.6. În circuitul de comandă este folosit un generator de tensiune trapezoidală. Ar
putea fi înlocuit acest generator cu o sursă de tensiune continuă, de valoare egală cu palierul
tensiunii trapezoidale? (Între 10 - 6 să fie o tensiune continuă de 12 Vcc). Justificaţi.
5.7. Ce diferenţe observaţi între rezultatele experimentale şi cele ale simulării
SPICE?
5.8. Care credeţi că sunt cauzele neconcordanţelor între rezultatele experimentale şi
cele obţinute prin simulare?
5.9. De ce în fişierul de circuit se găsesc specificaţii de condiţii iniţiale?
5.10. Care credeţi că sunt principalele particularităţi şi dificultăţi ale simulării SPICE
în electronica de putere?
5.11. Estimaţi durata unei simulări de regim tranzitoriu pentru un circuit ce lucrează
în comutaţie, comparativ cu analiza tranzitorie a unui circuit invariant în timp (mai mică,
mai mare) ?
5.12. În afară de avantajul analizei circuitului înainte ca acesta să fie construit, ce alte
avantaje oferă simularea SPICE? (Cu referire la măsurătorile pe care le face posibile SPICE
şi care pe circuitul real ar necesita aparatură complicată).
88 REDRESOR STABILIZAT ÎN PUNTE SEMICOMANDATĂ CU TIRISTOARE

ANEXA 1 Tranzistorul unijoncţiune (TUJ)

Este un dispozitiv semiconductor frecvent utilizat în comanda amorsării pe poartă a
tiristoarelor convenţionale.
Structura de principiu a unui TUJ este prezentată în figura A.1.

Fig. A.1 a) simbolul; b) structura internă;

c) schema echivalentă simplificată a tranzistorului unijoncţiune.

La capetele zonei n - uniform dopată - există două contacte ohmice care poartă
denumirea de bază 1 ( B1) şi bază 2 ( B2 ). Joncţiunea pn, situată între B1 şi B2, poartă
denumirea de joncţiune de emitor.
Schema echivalentă simplificată a TUJ-ului (figura A.1.c) cuprinde dioda D, care
modelează joncţiunea pn, şi două rezistenţe RB1 şi RB 2 . Rezistenţa RBB interbaze este
definită prin relaţia

RBB  RB1  RB 2

Caracteristica curent - tensiune a TUJ-ului are trei regiuni distincte (fig. A.2): de
rezistenţă mare, specifică stării de blocare (OFF); de rezistenţă joasă, cînd dispozitivul se
află în conducţie directă (ON); de rezistenţă dinamică negativă.
Principiul de funcţionare al TUJ poate fi urmărit în conjuncţie cu caracteristica sa
iE uE  din figura A.2.
Potenţialul oricărui punct aflat în planul A este determinat de UBB şi divizorul
rezistiv R B1, R B2 conform relaţiei
RB1 R
U A  U BB  U BB B1  U BB
RB1  RB 2 RBB
fiind o fracţiune  a tensiunii interbaze U BB .
Anexa 1. Tranzistorul unijoncţiune (TUJ) 89
RB1 R
Parametrul  =  B1 poartă denumirea de raport de divizare intrinsec
RB1  RB 2 RBB
(Stand-off ratio) şi are valori tipice cuprinse între 0,5 ... 0,8.

Fig. A.2 Caracteristica statică curent ( iE ) - tensiune ( uE ) a TUJ-ului.

Atît timp cît tensiunea de pe emitor uE este inferioară valorii U BB , joncţiunea pn a

TUJ este polarizată invers. În consecinţă, prin circuitul emitorului trece un curent invers de
valoare redusă. Dacă se continuă creşterea tensiunii uE peste valoarea U BB , atunci
joncţiunea pn se polarizează direct şi prin circuitul de emitor trece un curent direct de
valoare redusă, care creşte cu uE .
Dacă tensiunea aplicată pe emitor uE depăşeşte mărimea U BB cu o valoare egală cu
căderea de tensiune U D în direct pe joncţiunea pn de emitor
U E  U BB  U D  U Pr ag
atunci se va declanşa o injecţie puternică de goluri din stratul p în baza n de siliciu. Acestui
fenomen îi corespunde punctul de vîrf P (Peak point ) cu coordonatele ( U P , I P ) de pe
caracteristica iE uE  a dispozitivului. Golurile injectate în stratul n se deplaseaza înspre
contactul B1 . Rezistenţa zonei cuprinsă între A şi B1 scade mult faţă de valoarea specifică
zonei de blocare. Ca urmare, dispozitivul tranzitează prin regiunea P - V de rezistenţă
dinamică negativă a caracteristicii sale.
Pentru curenţi care depăşesc valoarea curentului de vale IV , specific punctului de
vale V (Valley point ), tranzistorul se află în zona de saturaţie.
Aplicaţia clasică a tranzistorului unijoncţiune o constituie oscilatorul de relaxare
utilizat în circuitele pentru comanda pe poartă a tiristoarelor.