PROCESUL DE DOLIU

Durerea apare ca răspuns natural, atunci când trăim o pierdere. Este acea suferință emoțională,
pe care o simțim atunci când pierdem ceva sau pe cineva pentru care simțim iubire, de care
suntem atașați emoțional. Experții au identificat etape comune ale procesului de doliu, dar felul
în care fiecare dintre noi trece prin acestea este unic. Este posibil să simțim furie, nedreptate, un
gol interior imens, lipsă de sens, o tristețe profundă, vinovăție, nevoia de a ne retrage, de a nega,
de a plânge, de a ne anestezia.

Durerea pierderii poate fi copleșitoare, ne poate perturba sănătatea fizică, putem avea perioade
de insomnii, să nu mai simțim nevoia de a ne hrăni corespunzător. În unele cazuri ne poate afecta
și capacitatea cognitivă. Niciuna dintre aceste trăiri nu este neobișnuită sau greșită. Este doar
felul nostru de a răspunde durerii.

A face față pierderii este probabil una dintre cele mai mari provocări ale vieții. De cele mai multe
ori, doliul este asociat cu moartea cuiva drag, dar orice pierdere poate provoca durere. Putem
trăi un proces de doliu atunci când:

 trecem printr-un divorț sau printr-o despărțire;

 pierdem o relație de prietenie;
 pierdem un loc de muncă;
 pierdem stabilitatea financiară;
 pierdem un animal de companie;
 renunțăm la un vis, proiect;
 avem un avort spontan;
 în caz de boală și/sau accident cu consecințe asupra integrității / funcționalității corpului
nostru;
 pierdem o jucărie preferată – specifică în cazul copiilor;
 ne pensionăm;
 ne mutăm într-un alt oraș, casă, țară;
 un obiect căruia i-am dat o semnificație emoțională;
 sau orice altă schimbare de mediu care ne modifică viața, cum ar fi pandemia.

Indiferent care ar fi pierderea ta, este una personală și n-ai niciun motiv să simți rușine în legătură
cu ceea ce simți sau să crezi că este neadecvată, că ar trebui să te întristeze doar anumite
situații. Însă, oricare ar fi cauza durerii tale, există modalități sănătoase prin care poți procesa și
integra durerea. Un proces de doliu trăit conștient, în acord cu nevoile tale, poate diminua în
timp intensitatea durerii, te poate ajuta să te împaci cu pierderea și să-ți redefinești realitatea.

Etapele doliului

Psihiatrul Elisabeth Kübler-Ross a identificat cinci etape ale doliului în urma studiilor ei despre
sentimentele pacienților care se confruntă cu boli terminale, însă ele au fost extrapolate și la alte
situații de pierdere pe care le experimentăm de-a lungul vieții.
1. Negarea

Este un mecanism de apărare ce ne oferă timp pentru a „primi” informația, ne ajută să amânăm
confruntarea cu realitatea. Se poate exprima prin: „nu mi se poate întâmpla asta”, „este doar
supărat/ă, sigur se întoarce la mine”, „sigur mă va chema înapoi, o să-și de-a seama că are nevoie
de mine, că mă iubește” etc.

2. Furia

Furia este vocea tristeții, a durerii, a neputinței. Poate fi direcționată către persoana „vinovată”
sau către alte persoane apropiate. Poți să fii furios pe persoana care a murit, pe șef, pe fostul
iubit/ă, pe animalul care a murit, pe Dumnezeu, pe societate, etc. Se poate exprima prin: „îl/o
urăsc, o să regrete că m-a părăsit”, „sunt niște șefi oribili, sper că vor da faliment”, „te urăsc
pentru că m-ai lăsat singur/ă”, „de ce se întâmplă asta?” „cine este vinovat?”, „cum poate
Dumnezeu să lase ca acest lucru să se întâmple?”.

3. Negocierea

Negocierea este tot un mecanism de apărare, îți dă iluzia că poți controla ce s-a întâmplat. În
etapa de negociere a durerii, putem folosi expresii de genul: „Dacă aș fi petrecut mai mult timp
cu ea/el, ar fi rămas în relație”, „Dacă aș fi făcut mai multe, și-ar fi dat seama că sunt un om
valoros” etc. Unii oameni încearcă să facă o înțelegere sau o promisiune către Dumnezeu sau
către o putere superioară: „Fă ca acest lucru să nu se întâmple și, în schimb, eu voi ….”.

4. Depresia

Furia și negocierea sunt etape ce se pot simți „active”, însă depresia este mai „tăcută”. Este acea
etapă în care-ți dai voie să plângi durerea pierderii, poți simți nevoia de a fi retras, de a evita
contactul chiar și cu oamenii apropiați. Depresia se poate simți copleșitor, cu sentimente de lipsă
de sens și, în cazuri grave, cu ideații suicidare. Dacă observi că cei apropiați sunt blocați în această
tristețe profundă, fă tot ce-ți stă în putere pentru a-i convinge să consulte un specialist. În această
etapă avem tendința de a spune că: „Sunt prea trist ca să pot face ceva”, „Nu știu cum să merg
mai departe de aici”, „Mie mereu mi se întâmplă ceva rău”, „Eu o să mor singur/ă”, „Ce sens are
să mai trăiesc?”.

5. Acceptarea

Acceptarea nu exclude durerea, dar are o intensitate mult mai mică. Nu însemnă că n-ai iubit
persoana respectivă, că n-ai pus valoare în ceea ce ai făcut / realizat până în acel moment, ci că
alegi să faci tot ce poți pentru a-ți găsi un nou echilibru.
Fiecare om experimentează acceptarea diferit, nu există un „trebuie într-un anumit fel”,
important este să fii conștient că toată viața avem parte de schimbări, că putem alege să
rămânem agățați de trecut sau putem alege să privim cu curiozitate, iubire, compasiune și
încredere către noi înșine. Acceptarea nu înseamnă resemnare sau mediocritate, ci să facem
diferența între ce putem schimba și ce nu ține de noi. Să facem tot ce putem pentru a trăi cât
putem de bine, frumos și funcțional în realitatea care ne înconjoară.

Aceste etape nu sunt obligatorii pentru fiecare dintre noi, putem parcurge doar unele dintre ele
și nu neapărat în această ordine, iar vindecarea, acceptarea se poate produce în oricare dintre
aceste etape. Repet, nu există un trebuie într-un anumit fel. Fiecare trăiește durerea în modul lui
unic.

Sursa: Cele 5 etape ale doliului - Thrive Global Romania