Chirurgie preprotetică și parodontală.

Chirurgie estetică și reconstuctivă

1. C. M. În etiologia anomaliilor dento-maxilare pot fi enumerați următorii factori:

A. Factrul vectorial;
B. Metabolic;
C. Mental;
D. Traumatic;
E. Funcțional (obiceiuri vicioase, respirație orală, deglutiție infantilă).
R: A, B,, D, E

2. C. M. Tratamentul anomaliilor dento-maxilare severe, cu dezechilibre scheletale importante este

combinat și cuprinde următoarele proceduri:
A. Ortodontice;
B. Chirurgicale;
C. Biochimice;
D. Protetice;
E. Fizionomice.
R: A, B

3. C. M. Anomaliile dento-maxilare sunt caracterizate de modificări care interesează:

A. Arcadele dentare (anodonții, dinți supranumerari, etc.);
B. Arcadele dento-alveolare;
C. Arcadele dento-alveolare și baza scheletală maxilară și/sau mandibulară;
D. Creasta alveolară;
E. Mucoasa cavității bucale.
R: A, B, C

4. C. M. Indicațiile tratamentului chirurgical-ortodontic sunt următoarele:

A. Orice anomalie dento-maxilară;
B. Anomalii dento-maxilare severe, cu decalaje scheletale majore, pentru care tratamentul ortodontic nu are
indicaţie nici în perioada de creştere;
C. Anomalii dento-maxilare severe diagnosticate tardiv, pentru care tratamentul ortodonic este depăşit ca
vârstă (prezentare tardivă sau refuzul pacientului de a urma terapia ortodontică);
D. Eşecuri ale tratamentelor ortodontice;
E. Complianța redusă a pacientului față de tratamentul ortodontic.
R: B, C, D

5. C. M. Contraindicațiile tratamentului chirurgical-ortodontic sunt următoarele:

A. Perioada de creștere încheiată;
B. Nivelul nerealist al așteptărilor post-terapeutice ale pacientului;
C. Complianța redusă a pacientului față de tratament;
D. Anomalii dento-maxilare severe diagnosticate tardiv;
E. Neîncheierea perioadei de creștere.
R: B, C, E

6. C. M. Obiectivele tratamentului complex al anomaliilor dento-maxilare după Arnett sunt:

A. Redarea poziției normale a articulației temporo-mandibulare;
B. Simetria și estetica facială;
C. Ocluzia echilibrată și funcțională;
D. Parodonțiu instabil;
E. Aspectul tridimensional al arcadelor dentare și viscerocraniului cu permeabilitatea căilor respiratorii.
R: A, B, C, E

1
7. C. S. Tratamentul ortodontic pre-chirurgical durează în medie:
A. 1-2 luni;
B. 3-4 luni;
C. 9-12 luni;
D. 24-36 luni;
E. Nu este necesar.
R: C

8. C. M. Stabilirea diagnosticului și a conduitei terapeutice chirurgical-ortodontice se realizează în

baza următoarelor examene clinice:
a. Istoricul bolii și chestionarul de motivație;
b. Examenul clinic – facial și intraoral;
c. Examenul funcțional;
d. Analiza ortopantomografiei;
e. Analiza cefalometrică.
R: A, B, C

9. C. M. Stabilirea diagnosticului și a conduitei terapeutice chirurgical-ortodontice se realizează în

baza următoarelor examene paraclinice:
A. Examenul clinic - facial și intraoral;
B. Examenul fotostatic – facial și intraoral;
C. Analiza modelelor de studiu;
D. Analiza cefalometrică și a altor investigații radiologice;
E. Toate.
R: B, C, D

10. C. M. Măsurătorile cranio-faciale se raportează la următoarele planuri de referință:

A. Planul S-N (Sellae-Nasion), porțiunea orizontală a bazei craniului;
B. Orizontala de la Frankfurt (F);
C. Planul bispinos (între spina nazală anterioară – NSA și spina nazală posterioară - NSP);
D. Planul ocluzal;
E. Planul oblic.
R: A,B,C,D,E

11. C. S. Examenul radiologic cel mai utilizat de către ortodonți și chirurgi pentru stabilirea exactă a
diagnosticului de anomalie dento-maxilară scheletală și pentru elaborarea unui plan de tratament
este:
A. Ortopantomografia;
B. Tomografia computerizată;
C. Teleradiografia de profil;
D. Teleradiografia frontală (postero-anterioară);
E. Radiografia retroalveolară.
R: C

12. C.S. Examenul radiologic indicat pentru stabilirea diagnosticului de anomalie dento-maxilară în
plan transversal este:
A. Ortopantomografia;
B. Tomografia computerizată;
C. Teleradiografia de profil;
D. Teleradiografia frontală (postero-anterioară);
E. Radiografia retroalveolară.
R. D
2
13. C. M. Tratamentul ortodontic pre-chirurgical constă în:
A. Decompensare ocluzală în cele 3 planuri;
B. Poziționarea dinților în funcție de baza osoasă;
C. Corecția arcadelor dentare;
D. Regenerarea țesuturilor moi ale cavității bucale;
E. Contenția ocluzală a rezultatului operator.
R: A,B,C

14. C. M. Tratamentul ortodontic post-chirurgical constă în:

A. Decompensare ocluzală;
B. Contenția ocluzală a rezultatului operator;
C. Închiderea spațiilor interdentare ”reziduale”;
D. Corectarea inocluziei verticale;
E. Corecția alinierii dentare sau altor deficiențe ocluzale minore.
R: B,C,D,E

15. C. M. După tratamentul ortodontic pre-chirurgical, planificarea intervenției chirurgicale propriu-

zise se realizează pe baza:
A. Unui nou studiu cefalometric;
B. Unui nou studiu tomografic;
C. Planificării pe modele de studiu cu realizarea gutierelor de ocluzie;
D. Examenului parodontal;
E. Nu se planifică.
R: A,B,C

16. C. M. Din tehnicile chirurgicale ortognate de osteotomie fac parte:

A. Osteotomia tuberozității maxilare;
B. Osteotomia mandibulei;
C. Osteotomia maxilarului superior;
D. Osteotomia parțială a procesului alveolar;
E. Osteotomia exostozelor.
R: B,C

17. C. M. Tehnicile chirurgicale de osteotomie utilizate în prezent pentru mandibulă sunt:

A. Osteotomia sagitală a ramului mandibular, cu retrudare;
B. Osteotomia verticală a ramului mandibular, cu retrudare;
C. Osteotomia ”în L inversat” a ramului mandibular, cu retrudare;
D. Osteotomia regiunii tubulare;
E. Repoziționarea mentonului prin genioplastie.
R: A,B,C,E

18. C. M. Osteotomia sagitală a ramului mandibular (Obwegeser-Dal Pont):

A. Este tehnica cel mai frecvent utilizată pentru mandibulă;
B. Intervenția se practică cu abord endooral;
C. Intervenția se practică cu abord exooral;
D. Intervenția se practică unilateral;
E. Intervenția se practică bilateral.
R: A,B,E

3
19. C. M. Osteotomia sagitală a ramului mandibular (Obwegeser-Dal Pont) permite corectarea:
A. Anomaliilor de clasa a III-a;
B. Anomaliilor de clasa a II-a;
C. Anomaliilor în plan vertical;
D. Anomaliilor în plan transversal;
E. Poziției condilului articular.
R: A,B,C,D

20. C. M. Osteotomia verticală a ramului mandibular (Caldwell-Lettermann):

A. Este o metodă indicată în anomaliile scheletale mandibulare;
B. Intervenția se practică pe cale orală sau cutanată, periangulomandibulară;
C. Constă în secționarea verticală a ramului mandibular, unilateral, anterior de spina Spix;
D. Constă în secționarea verticală a ramului mandibular, bilateral, posterior de spina Spix;
E. Linia de osteotomie este orizontală.
R: A,B,D

21. C. M. Osteotomia verticală a ramului mandibular (Caldwell-Lettermann) permite corectarea:

A. Anomaliilor în plan vertical;
B. Anomaliilor în plan transversal;
C. Anomaliilor de clasa a III-a;
D. Anomaliilor de clasa I;
E. Anomaliilor de clasa a II-a.
R: C,E

22.C. M. Osteotomia ramului mandibular în ”L inversat” (Datillo):

A. Este o alternativă a tehnicilor de osteotomie sagitală și verticală;
B. Este tehnica preferată în caz de divergență spre posterior a ramurilor mandibulare;
C. Este tehnica preferată în caz de variante antomice ale ramului mandibular predispuse la despicări
necontrolabile în urma unor osteotomii sagitale;
D. Intervenția se practică pe cale orală sau cutanată;
E. Intervenția se practică doar pe cale cutanată.
R: A,B,C,D

23. C. S. Osteotomia ramului mandibular în ”L inversat” (Datillo) permite corectarea:

A. Anomaliilor sagitale de clasa a III-a și a II-a;
B. Tuturor tipurilor de anomalii scheletale;
C. Nici unui tip de anomalie scheletală;
D. Anomaliilor ce vizează maxilarul superior;
E. Toate răspunsurile sunt corecte.
R: A

24.C. M. Osteotomia cu ostectomia corpului mandibular (Blair):

A. Este o intervenție practicată foarte frecvent;
B. Este o intervenție practicată mai rar;
C. Este obligatorie ocluzia funcțională la nivelul grupului lateral (sau ocluzia ce poate deveni funcțională prin
tratament ortodontic prechirurgical);
D. Este indicată pentru anomalii de clasa a III-a;
E. Comportă un risc crescut de lezare a pachetului vasculo-nervos alveolar inferior.
R: B,C,D,E
4
25. C. M. Genioplastia:
A. Este o intervenție realizată prin acces endooral;
B. Este o intervenție realizată prin acces exooral;
C. Poate fi o intervenție asociată, realizată simultan cu alte osteotomii;
D. Poate fi o intervenție separată;
E. Implică repoziționarea mentonului.
R: A,C,D,E

26. C. S. Osteotomia tip Le Fort I permite:

A. Repoziționarea maxilarului doar în plan sagital;
B. Repoziționarea maxilarului doar în plan vertical;
C. Repoziționarea maxilarului doar în plan transversal;
D. Repoziționarea maxilarului în plan sagital, vertical și transversal;
E. Nu permite repoziționarea maxilarului.
R: D

27. C. S. Care tip de osteotomie a maxilarului superior are indicație de elecție, chiar și în cazurile
severe?
A. Osteotomia tip Le Fort I;
B. Osteotomia tip Le Fort II;
C. Osteotomia tip Le Fort III;
D. Osteotomia verticală a ramului mandibular;
E. Osteotomia sagitală a ramului mandibular.
R: A

28. C. M. Tehnicile chirurgicale de osteotomie a maxilarului superior sunt:

A. Genioplastia;
B. Osteotomia tip Le Fort I;
C. Osteotomia tip Le Fort I „înaltă”;
D. Osteotomia tip Le Fort II;
E. Osteotomia tip Le Fort III.
R: B,C,D,E

29. C. M. Osteotomia tip Le Fort I:

A. Se realizează pe cale orală;
B. Se realizează pe cale cutanată;
C. Constă în practicarea unei osteotomii orizontale;
D. Constă în practicarea unei osteotomii verticale;
E. Se realizează la nivelul mandibulei.
R: A,C

30. C. M. După osteotomiile mandibulare, fixarea fragmentelor osoase în noua poziție se poate realiza
cu:
A. Plăcuțe de osteosinteză și șuruburi;
B. Șuruburi monocorticale;
C. Fir metalic;
D. Șuruburi transcorticale;
E. Nu se fixează.
R: A,C,D

5
31. C. M. Câteva din complicațiile intraoperatorii ale chirurgiei ortognate de maxilar superior sunt:
A. Leziunile nervului infraorbitar;
B. Fractura lamelor pterigoide;
C. Hemoragii, Hematoame;
D. Deviația de sept nazal;
E. Necroze.
R: A,B,C,D

32. C. M. Complicații ce pot surveni după osteotomia sagitală și verticală a mandibulei sunt:
A. Osteomielita;
B. Leziuni ale nervului alveolar inferior cu tulburări neurosenzoriale;
C. Leziuni vasculare cu hemoragii, hematoame;
D. Consolidare vicioasă;
E. Furunculoza.
R: A,B,C,D

33. C. M. Situațiile clinice posibile pentru pacienții cu anomalii dento-maxilare de clasa a III-a sunt:
A. Prognatismul mandibular;
B. Retrognatismul maxilar;
C. Asocierea dintre prognatismul mandibular și retrognatismul maxilar;
D. Prognatismul maxilar;
E. Retrognatismul mandibular.
R: A,B,C

34. C. M. Situațiile clinice posibile pentru pacienții cu anomalii dento-maxilare de clasa a II-a sunt:
A. Retrognatism mandibular;
B. Prognatism maxilar;
C. Asocierea dintre retrognatismul mandibular și prognatismul maxilar;
D. Prognatismul mandibular;
E. Retrognatismul maxilar.
R: A,B,C

35. C. M. În cazul anomaliilor dento-maxilare de clasa a III-a, tratamentul chirurgical vizează:

A. Avansarea mandibulei retrognate;
B. Retrudarea maxilarului prognat;
C. Retrudarea mandibulei prognate;
D. Avansarea maxilarului în cazurile cu retrognatism maxilar;
E. Asocierea dintre retrudarea mandibulei prognate și avansarea maxilarului retrognat.
R: C,D,E

36. C. S. În deficitul maxilar în plan vertical, fără asociere cu o malocluzie de clasa a III-a, intervenția
chirurgicală va consta în:
A. Osteotomie verticală a ramului mandibular (Caldwell - Lettermann);
B. Osteotomie tip Le Fort I a maxilarului, cu dezimpactare (coborâre) și fără avansare;
C. Osteotomie tip Le Fort II;
D. Osteotomie tip Le Fort III;
E. Osteotomie sagitală a ramului mandibular (Obwegeser-Dal Pont).
R: B

6
37. C. M. În cazul anomaliilor dento-maxilare de clasa a II-a, tratamentul vizează:
A. Avansarea mandibulei retrognate;
B. Retrudarea maxilarului prognat;
C. Asocierea între avansarea mandibulei retrognate și retrudarea maxilarului prognat;
D. Retrudarea mandibulei retrognate;
E. Avansarea maxilarului în cazurile cu prognatism maxilar.
R: A,B,C

38. C. S. În deficitul maxilar în plan vertical cu asocierea unei malocluzii de clasa a III-a, intervenția
chirurgicală va consta în:
A. Osteotomie tip Le Fort I a maxilarului, cu dezimpactare (coborâre) și cu avansare;
B. Osteotomie verticală a ramului mandibular (Caldwell - Lettermann);
C. Osteotomie tip Le Fort II;
D. Osteotomie tip Le Fort III;
E. Osteotomie sagitală a ramului mandibular (Obwegeser-Dal Pont).
R: A

39. C. S. În ce situație clinică este necesară dilatarea maxilară prin asocierea dispozitivului ortodontic
cu intervenția chirurgicală:
A. Anomalie scheletală în plan sagital, fără compresiune de maxilar;
B. Anomalie scheletală în plan vertical, fără compresiune de maxilar;
C. Compresiune ușoară de maxilar;
D. Formă scheletală severă de compresiune de maxilar;
E. Dilatarea maxilară prin asocierea dispozitivului ortodontic cu intervenția chirurgicală nu se practică.
R: D

40. C. M. Tratamentul chirurgical-ortodontic pentru anomaliile în plan transversal constă în:

A. Osteotomie Le Fort I, asociată cu osteotomie sagitală de maxilar;
B. Osteotomie Le Fort I segmentară, cu separarea maxilarului în 3 fragmente;
C. Osteotomie tip Le Fort II;
D. Osteotomie tip Le Fort III;
E. Osteotomia tuberozității maxilare.
R: A,B

41. C. M. Tratamentul chirurgical-ortodontic pentru anomaliile în plan transversal constă în:

A. Osteotomia tip Le Fort I, asociată cu osteotomie sagitală de maxilar;
B. Mobilizarea fragmentelor maxilarului, până se obține o deschidere de 2-4mm;
C. Activarea și fixarea dispozitivului disjunctor până se obține o distanță de 3-5mm;
D. Nesuturarea țesuturilor moi cu scop de drenare;
E. Rezolvarea diastemei apărută postdisjuncție prin tratament ortodontic postchirurgical.
R: A,B,C,E

42. C. M. Metodele de elongare dirijată sunt aplicate în cazurile de:

A. Prognatism mandibular;
B. Prognatism maxilar;
C. Retrognatism mandibular;
D. Hipoplazie a etajului mijlociu al feței;
E. Exces maxilar în plan vertical.
R: C,D

7
43. C. S. Intervenția de elongare dirijată în anomaliile dento-maxilare poate constitui o alternativă
pentru:
A. Osteotomiile Le Fort I cu avansare;
B. Osteotomiile sagitale ale ramului mandibular (Obwegeser-Dal Pont) cu avansare;
C. Intervențiile chirurgicale ortognate cu risc crescut, cum ar fi osteotomiile Le Fort II sau III;
D. Osteotomiile Le Fort I cu retrudare;
E. Osteotomiile sagitale ale ramului mandibular (Obwegeser-Dal Pont) cu retrudare;
R: A,B,C

44. C. M. Tehnica de elongare dirijată în anomaliile dento-maxilare constă în:

A. Osteotomie strict corticală perpendiculară pe direcția de tracțiune;
B. Aplicarea unui dispozitiv de alungire osoasă graduală, fixat cu șuruburi, care prezintă o componentă de
activare;
C. Activarea graduală a dispozitivului după o perioada de 10 zile cu pînă la 1 mm/zi, timp de 20-30 de zile;
D. Menținerea dispozitivului în poziție finală pentru încă 1-2 săptămâni;
E. Formarea unui calus osos ce urmează deplasarea progresivă a fragmentelor osoase.
R: A,B,C,E

45. C. M. Complicații posibile ale elongării dirijate la nivelul viscerocraniului sunt:

A. Infecția părților moi;
B. Osteita și osteomielita segmentelor osoase;
C. Elongarea excesivă;
D. Elongare insuficientă;
E. Nu comportă risc de dezvoltare a complicațiilor.
R: A,B

46. C. S. Care este ultima etapă a intervenției chirurgicale ortognate:

A. Imobilizarea intermaxilară;
B. Osteosinteza;
C. Mobilizarea fragmentelor osoase;
D. Osteotomia;
E. Tratamentul ortodontic postchirurgical.
R: A

47. C. M. În tratamentul complex ortodontic-chirurgical este obligatorie evaluarea următorilor

parametri funcționali:
A. Respirația;
B. Punctul de echilibru;
C. Starea articulației temporo-mandibulare;
D. Deglutiția și masticația;
E. Fonația.
R:A,C,D,E

48. C. S. Gutiera chirurgicală intermediară este necesară în:

A. Intervențiile chirurgicale unimaxilare;
B. Intervențiile chirurgicale unimaxilare la nivelul maxilarului superior;
C. Intervențiile chirurgicale unimaxilare la nivelul mandibulei;
D. Intervențiile chirurgicale bimaxilare;
E. Nu este necesară în intervențiile de chirurgie ortognată.
R: D

8
49. C. M. Intervențiile de osteotomie bimaxilare pentru anomaliile de clasa a III-a cel mai frecvent
implică:
A. Osteotomie de tip Le Fort I cu avansarea maxilarului;
B. Osteotomie sagitală sau verticală a ramului mandibular (tip Obwegeser-Dal Pont sau Caldwell-
Lettermann) cu retrudarea mandibulei;
C. Osteotomie de tip Le Fort I cu retrudarea maxilarului;
D. Osteotomie sagitală sau verticală a ramului mandibular (tip Obwegeser-Dal Pont sau Caldwell-
Lettermann) cu avansarea mandibulei;
E. Genioplastia.
R: A,B

50. C.M.Parodonţiul este format din:

A. Gingia alveolară, parodonţiu de susţinere, corticala internă şi externă a procesului alveolar
B. Mucoasa orală, parodonţiu, osul alveolar
C. Gingia, cementul radicular, osul alveolar
D. Periodontiu, reprezentat de ţesutul conjunctiv lax din spaţiul periodontal
E.Celule, vase sangvine şi limfatice, fibre nervoase, ligamente dentoalveolare
R.: C,D,E

51. C.M. Parodonțiul include:

A. Gingia
B. Cementul radicular
C. Ligamentul parodontal
D. Osul alveolar
E. Dintele
R.: A, B, C, D

52. C.M.Fasciculele de fibre colagene se clasifică:

A. Fibre transseptale
B. Fibre libere gingivale şi fibre circulare
C. Fibre pectinate şi oblice
D. Grupa fibrelor apicale
E.Fibre tranzitorii
R.: A,B,C,D

53. C.M. Indicați factorii locali ce determină dezvoltarea afecţiunilor inflamatorii ale parodonţiului:
A. Placa microbiană
B. Anomaliile de ocluzie
C. Diabetul zaharat
D. Igienă insuficientă a cavităţii bucale
E. Afecţiuni ale sistemului gastro-intestinal
R.: A,B,D

54. C.M. Indicați factorii locali de risc în dezvoltarea afecţiunilor inflamatorii ale parodonţiului:
A. Anomaliile şi deformările maxilarelor
B. Diabetul zaharat
C. Neuropatiile
D. Hipertrofia frenului gingivolabial
E. Vestibulul cavităţii bucale redus în volum
R.: A,D,E
9
55. C.M.Indicați factorii generali de risc în dezvoltarea afecţiunilor parodontale.
A. Caria dentară
B. Reumatismul
C. Disfuncţii hormonale
D. Placa bacteriană
E. Malpoziţii dentare
R.: B,C

56. C.M. Indicați factorii generali ce condiţionează dezvoltarea afecţiunilor parodonţiului:

A. Anomaliile de poziţie ale dinţilor
B. Cavităţile carioase
C. Afecţiunile endocrine
D. Afecţiunile somatice
E. Dereglări ale sistemului nervos
R.: C,D,E

57. C.M. Indicați metodele clinice de examinare şi diagnosticare ale afecţiunilor parodonţiului:
A. Interogatoriul
B. Inspecţia exobucală
C. Inspecţia endobucală
D. Analiza sângelui
E. Examenul radiologic
R.: A,B,C

58. C.S. Adâncimea pungilor parodontale se determină cu ajutorul:

A. Sondei parodontale
B. Pensei
C. Excavatorului
D. Acului endodontic
E. Fuluarului
R.: A

59. C.M. Semnele clinice caracteristice pentru parodontite:

A. Se manifestă în special la persoanele tinere
B. Prezenţa pungilor parodontale
C. Lipsa inflamaţiei gingiei
D. Modificări distructive ale septurilor interalveolare
E. Prezenţa depunerilor dentare
R.: B,D,E

60. C.M. Conţinutul pungii parodontale cuprinde:

A. Fluidul gingival cu microorganisme
B. Produse bacteriene
C. Secreţii purulente
D. Anticorpi
E.Hormoni
R.: A,B,C,D

10
61. C.M. Unele manifestări subiective a parodontitelor:
A. Hemoragii
B. Mobilităţi dentare
C. Eliminări purulente din pungile parodontale
D. Hiperestezie la colul dentar
E.Senzaţii dureroase
R.: A,B,D,E

62. C.M. Gradul de severitate a bolii parodontale se determină conform:

A. Adâncimii pungii parodontale
B. Nivelul resorbţiei ţesutului osos
C. Mobilităţii dentare
D. Hemoragii gingivale
E.Toate enumerate mai sus
R.: A,B,C

63. C.M. Datele examenului obiectiv în cazul parodontitelor generalizate sunt:

A. Lipsa pungilor parodontale
B. Resorbţia progresivă a osului alveolar
C. Prezenţa tartrului subgingival
D. Lipsa inflamaţiei gingivale
E. Lipsa mobilităţii dentare
R.: B,C

64. C.M. Ocluzia traumatică:

A. Produce inflamaţia parodonţiului
B. Duce la apariţia pungilor parodontale
C. Influenţează procesul patologic de iniţiere şi evoluţie al pungilor parodontale
D. Este factor secundar în patogenia parodontopatiilor
E.Produce modificări patologice neinflamatorii
R.: D,E

65. C.M. Clasificarea parodontitelor (după evoluţie):

A. Uşoară
B. Medie
C. Severă
D. Exacerbată
E.Toate enumerate anterior
R.: A,B,C

66. C.M. Clasificarea parodontitelor (după localizare):

A. Localizate
B. Generalizate
C. Mixte
D. De colet
E.Toate enumerate anterior
R.: A,B

11
67. C.M. Clasificarea parodontitelor (după evoluţie):
A. Acută
B. Cronică
C. În stadiu de acutizare
D. Remisie
E.Cu iradiere
R.: A,B,C,D

68. C.S. Acuze caracteristice ale pacientului în formele uşoare ale parodontitei:
A. Acuzele lipsesc
B. Edemaţierea evidentă a gingiei
C. Durere în timpul masticaţiei
D. Sângerări gingivale în timpul periajului dentar
E.Halenă fetidă
R.: D

69. C.M. Parodontita cronică formă uşoară clinic este reprezentată:

A. Hiperemie gingivală
B. Secreţie uşoară spontană
C. Edem
D. Prezența mobilității dentare
E.Pungi parodontale
R.: A,B,C,E

70. C.S. Acuze caracteristice ale pacientului în parodontită forma medie:

A. Dureri dentare în formă de crită care se amplifică de la excitanţi termici
B. Halenă fetidă
C. Dureri pronunţate în timpul masticaţiei
D. Dureri în gingie şi eliminări supurative din pungile dentogingivale
E.Pătrunderea resturilor alimentare în spaţiile interdentare, mobilitatea dinţilor
R.: D

71. C.M.Parodontita formă medie clinic este reprezentată:

A. Hiperemie gingivală
B. Liză osoasă până la ½ din lungimea rădăcinii
C. Edem laringian
D. Mobilitate dentară gradul I-II
E.Pungi parodontale
R.: A,B,D,E

72. C.M. Acuzele specifice ale pacientului în parodontita generalizată-grad avansat:

A. Mobilitatea pronunţată a dinţilor şi eliminări purulente din pungile parodontale
B. Dureri nocturne dentare
C. Dureri cu caracter iradian
D. Halenă fetidă
E.Dureri de la excitanţii termici
R.: A,D,E

12
73. C.M. Parodontita formă severă clinic este reprezentată:
A. Pungi parodontale de peste 5-6mm
B. Mobilitate dentară gradul II-III
C. Liză osoasă peste ½ din lungimea rădăcinii
D. Lipsa lizei osoase radiculare
E.Lipsa pungilor parodontale
R.: A,B,C

74. C.M. Tabloul morfopatologic al parodontitelor este însoţit de:

A. Apariţia pungilor parodontale
B. Distrugerea septului
C. Resorbţia ţesutului osos
D. Procese inflamatorii ce cuprind straturile parodontale
E.Distrucţia straturilor superficiale parodontale
R.: A,B,C,D

75. C.M. Metode radiologice de studiu aplicate în cazul afecţiunilor parodonţiului sunt:
A. Termometria
B. Radiografia retroalveolară
C. Sialografia
D. Electroodontometria
E. Ortopantomografia
R.: B,E

76. C.M. Examenul radiologic în parodontologie poate determina:

A. Densitatea osoasă
B. Relaţii asupra reliefului osos
C. Profunzimea pungilor parodontale
D. Valoarea inflamaţiei dentare
E.Inflamația gingivală
R.: A,B,C

77. C.M. Examinarea radiologică în parodontologie oferă date privind:

A. Localizarea, mărimea şi tipul leziunilor osoase
B. Aspectul corticalei interne a osului alveolar
C. Aspectul osului spongios în special la nivelul septurilor interdentare
D. Adâncimea pungilor parodontale false
E.Gradul de mobilitate patologică
R.: A,B,C

78. C.S. Date radiologice caracteristice în parodontita generalizată grad avansat:

A. Ţesutul osos fără modificări
B. Destrucţia laminei compacte
C. Resorbţie a ţesutului osos alveolar
D. Osteoscleroza ţesutului osos
E.Dilatarea fantei periodontale
R.: C

13
79. C.M. În tratamentul chirurgical parodontal instrumentarul este reprezentat de:
A. Foarfece
B. Bisturiu
C. Chiurete
D. Excavatoare
E.Pot fi neglijate
R.: A,B,C,D,

80. C.M. Indicaţi metodele chirurgicale de tratament care se pot folosi în tratamentul afecțiunilor
parodontale:
A. Chiuretajul
B. Gingivectomia
C. Intervenţii cu lambou
D. Electroodontodiagnostica
E.Gingivoplastie
R.: A,B,C,E

81. C.S. Scopul operației chiuretaj în cîmp deschis este:

A. Eliminarea ţesuturilor degenerate şi necrotice din pungile parodontale
B. Eliminarea radicală a mărginii gingivale
C. Obţinerea bizoului (în intervenţii cu lambou)
D. Îlăturarea depunerilor dentare
E.Nici una enumerate anterior
R.: A

82. C.M. Chiuretajul parodontal constă în:

A. Îndepărtarea conţinutului pungilor parodontale
B. Chiuretarea unui focar cronic periapical
C. Chiuretajul cementului necrotizat
D. Îndepărtarea ţesutului patologic din punga parodontală
E.Oricare dintre acestea în funcţie de caz clinic
R.: A,C,D

83. C.M. Termenul “Lambou” semnifică:

A. Fragment tisular parţial detaşat
B. Creat chirurgical
C. Utilizat pentru acoperirea unor plăgi
D. Utilizat pentru reconstituirea plastică a unor defecte cu lipsă de substanţă
E.Glicozid cardiac
R.: A,B,C,D

84. C.M. Intervenţiile cu lambou au scopul:

A. Eliminarea radicală a pungilor parodontale
B. Refacerea epiteliului de joncţiune
C. A înlătura marginea gingivală
D. În scop diagnostic
E.Nici una enumerate anterior
R.: A,B

14
 85. C.M. Operaţia cu lambou este indicată:
A. În abcesul parodontal
B. În leziuni periodontale
C. În pungi cu atrofie verticală
D. În rezorbţii osoase la nivelul dinţilor laterali
E.În gingivita de sarcin
R.: C,D

86. C.M. Pansamentele parodontale au scopul:

A. A proteja plaga
B. A menţine adaptarea strânsă a lamboului pe os
C. Hemostază
D. Împiedică formarea excesivă de ţesut de granulaţie
E.Profilaxia cariei dentare
R.: A,B,C

87. C.M. Clorhexidina este un antiseptic de elecţie împotriva plăcii microbiene prin:
A. Acţiune antihiperestezică
B. Menţinere prelungită în timp pe suprafeţele dentare
C. Fixare eficientă pe suprafeţele bacteriene
D. Alterarea permeabilităţii peretelui celular bacterian
E.Nici una din cele mai sus
R.: B,C,D

88. C.M. Tratamentul complex în afecţiunile parodontale include şi următoarele particularităţi:

A. Educaţia igienică
B. Şlefuirea selectivă
C. Instalarea de şine temporare
D. Intervenţii chirurgicale parodontale
E.Aplicarea drenajelor
R.: A,B,C,D

89. C.S. Pentru înlăturarea pungilor parodontale medii este de preferință intervenţia chirurgicală:
A. Incisia abcesului parodontal
B. Chiuretajul
C. Tehnica cu lambou
D. Reimplantarea dintelui
E.Gingivoectomia şi modificările ei
R.: B

90. C. M. Chirurgia proprotetică corectează unele deficienţe morfologice ale câmpului protetic, care pot
fi localizate la nivelul:
a. Dinţilor-stâlpi;
b. Gingiei;
c. Crestelor alveolare;
d. Suprafeţelor maxilare;
e. Modelarea epiglotei.
R: A,B,C,D

15
91. C. S. Scopul principal în intervenţiile chirurgical-proprotetic este:
a. înlăturarea tuturor rămăşiţelor dentare şi dinţilor incluşi, ectopaţi etc.;
b. înlăturarea tuturor stărilor patologice ale crestelor alveolare;
c. înlăturarea modificărilor patologice ale ţesuturilor moi în zona câmpului protetic;
d. Crearea condiţiilor optime pentru o bună protezare fixă sau mobilă;
e. Toate împreună.
R: D

92. C. M. Condiţiile necesare unui câmp protetic edentat pentru creasta alveolară sunt:
a. Creasta alveolară să fie suficient de înaltă;
b. Netedă;
c. Regulată;
D. Şanţurile adânci;
E. Lucioasă.
R: A,B,C,D,E

93. C. M. Cerinţele necesare unui câmp protetic la maxilarul superior sunt:

d. Bolta palatină să fie suficient de mare cu torus redus;
e. Tuberozităţile maxilare să fie bine reliefate şi dure;
f. Spina nazala anterioară neproeminentă şi la distanţă de creasta alveolară;
g. Creasta alveolară să fie netedă, înaltă şi regulată;
h. Toate împreună.
R: A,B,C,D

94. C. M. Condiţiile necesare unui câmp protetic la maxilarul inferior sunt:

i. Orificiile mentoniere să fie situate la distanţă de coama crestei alveolare;
j. Creasta alveolară să fie suficient de înaltă, regulată, netedă;
k. Crestele milohioidiene neproeminente şi insensibile la presiune digitală;
l. Inserţiile muşchilor: buccinatori, milohioidieni, geniogloşi şi mentonieri să fie aproape de creastă;
m. Frenurile labiale şi linguale să fie lungi, suple, fixate la distanţă de creastă.
R: A,B,C,E

95. C. M. Condiţiile necesare unui câmp protetic în ceea ce priveşte ţesuturile moi înconjurătoare sunt:
n. Limba să aibă un volum normal;
o. Orofaringele să fie larg;
p. Fibromucoasa gingivală să ocupe o zonă suficient de lată, întinsă, imobilă, bine vascularizată, bine
căptuşită;
q. Frenurile labiale şi linguale să fie lungi, suple, fixate la distanţă de creastă;
r. Inserţiile muşchilor la distanţă de crestele alveolare.
R: A,C,D,E

96. C. M. Deficienţele părţilor moi care cer o intervenţie chirurgicală proprotetică sunt:
s. Mucoasa subţire, întinsă, aderentă de os şi necăptuşită cu un ţesut de amortizare;
t. Mucoasa fixă pe versantul vestibular;
u. Frenuri linguale şi labiale scurte;
v. Bride fibroase anormale şi procese scleroase cicatriceale în şanţurile vestibulare;
w. îngustarea zonei de mucoasă fixă cu inserţia mucoasei mobile pe marginea proeminentă a osului.
R: A,C,D,E

16
97. C. M. Deficienţele substratului osos ce se impun unei intervenţii chirurgicale proprotetice sunt:
x. Deformaţiile prin proeminenţe în exces ca creastă alveolară neregulată;
y. Creastă alveolară subţire, ascuţită;
z. Creastă alveolară proeminentă sau plenjantă;
aa. Hiperostază a tuberozităţilor;
bb. Reducerea în volum a osului hioid. R: A,B,C,D

98. C. M. În practică, sunt folosite următoarele metode chirurgicale proprotetice:

cc. Operaţii de modelare plastică a părţilor moi;
dd. Operaţii de modelare plastică a osului;
ee. Reconstituirea plastică a reliefului crestei alveolare;
ff. Implanturi aloplastice;
gg. Toate.
R: A,B,C,D

99. C. M. Mucoasa subţire deficitară, întinsă, aderentă de os necăptuşită poate fi căptuşită sau îngroşată
prin:
a. Decolarea unor lambouri din vecinătate (mai groase) şi aducerea lor pe osul descoperit;
b. Grefe de piele liberă suturată marginal;
c. Grefe de muşchi;
d. Grefe de ţesut adipos;
e. Grefe osoase.
R: A,B

100. C. M. Excizia plastică a hiperplaziilor gingivomucoase (formaţiuni pseudotumorale) sunt

extirpate chirurgical pentru a crea un câmp protetic normal, prin:
A. Incizii în felie de portocală;
B. Excizie în bloc în caz de franjuri multiple;
C. Excizie cu plastie folosind lambouri din vecinătate;
D. Excizie cu plastie folosind grefe de piele;
E. Toate.
R: A,B

101. C. M. Fibromatozele tuberozitare pot fi operate prin mai multe metode: (NEINTRODUS)
F. Frenotemie;
G. Frenectomia;
H. Frenoplastia în "V";
I. Frenoplastia în "Z";
J. Frenoplastia cu adâncirea şanţului vestibular (Clark).
R: A,B,C,D,E

102. C. S. În bridele vestibulare şi paralinguale tehnica operatorie este în raport cu:

A. Lungimea şi grosimea bridelor;
B. Aspectul deformării ţesuturilor adiacente;
C. Forma şi mărimea bridelor;
D. Aspectul anatomo-clinic al bridei;
E. Proteza ce va fi confecţionată.
R: D

17
103. C. M. Intervenţiile chirurgicale în caz de inserţie a mucoasei mobile pe creastă cu
îngustarea zonei de mucoasă fixă şi ştergerea şanţurilor periosoase prevăd;
F. Plastia şanţului periosos;
G. Plastia prin dezinserţia muşchiului milohidian (metoda Trauner);
H. Plastia şanţurilor perituberozitare (operaţia Celesnik);
I. Plastia submucoasă a şanţurilor vestibulare (operaţia Obwegeser);
J. Nici una din cele enumerate nu este corectă.
R: A,B,C,D

104. C. M. Intervenţiile chirurgicale proprotetice în deformaţiile în exces sunt corectate prin

următoarele metode:
F. Plastic cu os din coastă sau creasta iliacă;
G. Regularizarea crestei alveolare cu ciupitoare de os şi raşpe;
H. Rezecţia modelantă a crestelor alveolare în protruzie;
I. Corectarea hiperostozelor tuberozitare;
J. Rezecţia modelantă a torusurilor.
R: B,C,D,E
105. C. M. Precizaţi care din unnătoarele stări patologice ale părţilor moi impun tratament
chirurgical proprotetic:
F. Mucoasa gingivală groasă, netedă, cu uşoară mobilitate pe substratul osos;
G. Hiperplazii epitelioconjunctive;
H. Frenuri labiale sau linguale inserate la 1,5-2 cm de creasta alveolară;
I. Inserţia mucoasei mobile în apropierea crestei alveolare;
J. Bride fibroase anormale ce traversează şanţurile periosoase.
R: B,D,E

106. C. M. Care din următoarele elemente caracterizează fibroramele de proteză:

F. Pot fi unice sau multiple;
G. Au sediu la nivelul mucoasei fixe vestibulare;
H. Pot lua aspect de carte deschisă;
I. Sunt determinate de microtraumatisme cronice;
J. Recidivează după extiipare.
R: A,B,C,D

107. C. M. Intervenţiile chirurgicale proprotetice asupra planului osos sunt indicate în

următoarele cazuri:
F. Torus palatin sau mandibular proeminente;
G. Atrofia accentuată a crestei alveolare;
H. Hipertrofia tuberozităţii maxilare prin fibromatoză;
I. Creasta alveolară neregulată;
J. Creasta milohioidiană ştearsă, nedureroasă în presiunea digital.
R: A,B,D

108. C. M. Incizia în "felie de pepene" este utilizată în cadrul tratamentului chirurgical proprotetic
al următoarelor afecţiuni ale părţilor moi:
a. Fibromucoasa gingivală;
b. Hipertrofia aparentă a mucoasei gingivale;
c. Hiperplazii epitelioconjunctive vestibulare;
d. Mucoasă gingivală subţire, insuficient căptuşită, ulcerată;
e. Frenoplastie.
R: A,B

18
 109. C. M. Precizaţi în care din intervenţiile chirurgicale proprotetice asupra părţilor moi se
poate folosi grefa de poale liberă ca element de plastic:
a. Excizia şi modelarea fibromatozelor gingivale;
b. Excizia hiperplaziilor epitelioconjunctive vestibulare cu baza largă de implantare;
c. Vestibuloplastii după procedeul Clark;
d. Vestibuloplastia prin procedeul Obwegeser;
e. În nici una din situaţiile menţionate.
R: B,C

110. C. M. Care din următoarele etape operatorii aparţin plastici şanţurilor perituberozitare:
a. Incizie curbă cu concavitatea anterioară situată în fundul de sac vestibular superior şi prelungită până la
nivelul crestei alveolare;
b. Se practică o decolare largă a fibromucoasei, atât spre distal, cât şi spre proximal pentru o bună evidenţiere a
substratului osos ce trebuie modelat;
c. Rezecţia aripilor apofizei pterigoide în treimea inferioară;
d. Acoperirea versantului posterior al tuberozităţii cu grefa de piele liberă;
e. Pentru dirijarea cicatrizării se aplică o placă palatinală preconfecţionată.
R: C,D

111. C. M. Care din următoarele tipuri de incizii sunt utilizate în frenoplastii:

a. Incizie în "V";
b. Incizie în «L»;
c. Incizie transversală;
d. Incizie în «Y»;
e. Incizie în «Z».
R: A,C,E

112. C. M. Dispozitivele protetice confecţionate preoperator în intervenţii proprotetice vor fl

menţinute în maxilar în poziţia corectă prin:
a) Fire în "U";
b) Tije extraosorale fixate la o capelină;
c) Crearea unor valuri de ocluzie;
d) Fire de sârmă trecute transalveolar;
e) Suspendări la arcada temporo-zigomatică.
R: B,D,E

113. C. S. În care din procedeele de vestibuloplastie mai jos menţionate este decolat şi periostul de
pe suprafaţa vestibulară a planului osos:
a. Procedeul Clark;
b. Procedeul Kazanjian;
c. Procedeul Edlan-Mejchar;
d. Procedeul Obwegeser;
e. Nici unul.
R: C

19
 114. C. M. Tehnicile moderne de înălţare a crestei alveolare utilizează:
a. Implanturi aloplastice;
b. Materiale biologic active;
c. Transplanturi osoase autogene ce nu se aplică direct pe creastă;
d. Transplanturi osoase alogene;
e. Transplanturi osoase autogene fixate între periost şi os.
R: B,C

115. C. S. Prelungirea existenţei pe arcada a unor dinţi cu implantare redusă se poate obţine prin:
a. Rezecţie apicală;
b. Transfixaţie dentară;
c. Replantare terapeutică;
d. Amputaţie radiculară;
e. Oricare dintre aceste metode.R: E

116. C. S. Cea mai importantă măsură după excizie plastică a hiperplaziilor gingivomucoase
vestibulare este:
a. Recomandarea unei igiene locale riguroase;
b. Extracţia resturilor radiculare restante;
c. Aplicarea imediată a protezei cu margini căptuşite în hipercorecţie;
d. Interzicerea purtării vechii proteze timp de 7-15 zile;
e. în general, după o astfel de intervenţie nu sunt necesare măsuri deosebite.
R: C

117. C. S. Gingivectomia:
a. Constă în incizie sub nivelul bombării maxime într-un abces gingival;
b. Constă în incizie cu excizie a epulisului gingival;
c. Constă în excizia gingiei hiperplastice precum şi a pereţilor gingivali ai pungilor perodontare, cu
descoperirea şi înlăturarea elementelor patologice din pungi, de pe os şi de pe rădăcinile dentare;
d. Este primul timp operator în alveolotomie;
e. Se practică în toate aceste cazuri.
R: C
118. C. M. Contraindicaţiile chirurgiei proprotetice sunt determinate de:
a. Vârsta prea avansată;
b. Deficienţe organice (boli de sânge, diabet, infarct etc.);
c. Debilitate psihică;
d. Anotimp;
e. Xerostomie.
R: A,B,C,D,E

119. C. M. Pregătirile preoperatorii în chirurgia proprotetică sunt:

a. Examenul clinic loco-regional, examenul radiologie;
b. Confecţionarea gutierelor alveolare, plăci palatine sau proteze-conformator pentru menţinerea
părţilor moi, sau grefelor;
c. Asanarea cavităţii bucale, spălaturi de gură;
d. Anestezia adecvată;
e. Toate în ordine anumită.
R: A,B,C,D

20
120. C. M. Modelarea plastică a fibromatozelor gingivale şi tuberozitare se obţine prin:
a. Incizii în felie de pepene de-a lungul porţiunii hipertrofice;
b. Excizarea porţiunii delimitate de incizie;
c. înlăturarea ţesutului fîbromator în exces care căptuşeşte cei doi versanţi ai plăgii;
d. Abord exooral;
e. Aplicarea pansamentului sau dispozitivelor de protecţie (plăci, gutiere etc.).
R: A,B,C,E

121. 32.C. M. În caz că mucoasa gingivală este subţire, insuficient căptuşită şi vascularizată sau
chiar ulcerată, intervenţia chirurgicală constă în:
a. Incizia prin felie de pepene;
b. Netezirea planului osos subiacent;
c. Grefarea osoasă;
d. Formarea şi reaplicarea lambourilor de ţesut din vecinătate;
e. Sutura şi fixarea pansamentelor.
R: A,B,D,E

122. C. M. În caz de prezenţa unor hipertrofii fibromatoase palatine se efectuează:

a. Incizia în jurul buzei lor de implantare;
b. înlăturarea ţesutului fibromatos şi hemostaza;
c. Aplicarea meşei iodoformate pe plagă;
d. Plastia cu lambouri pediculate;
e. Plastia cu grefe libere.
R: A,B,C

123. C. M. Hiperplaziile epitelioconjuctive vestibulare sunt înlăturate chirurgical în modul

următor:
a. Incizia în jurul buzei de implantare a formaţiunii e de dorit să fie paralelă cu creasta alveolară;
b. Prin marsupializare;
c. Decolarea marginilor şi alunecarea lor până la contact;
d. Aplicarea suturilor cu poziţionarea corectă a ţesuturilor;
e. Deplasarea lambourilor în caz de necesitate.
R: A,C,D,E

124. C. S. În caz de macroglosie, diminuarea volumului limbii se efectuează prin:

a. Rezecţie parţială anterioară în trigon şi înlăturarea acestei porţiuni cu suturarea marginilor;
b. Rezecţie parţială pe din părţi şi înlăturarea acestor felii cu suturare;
c. Rezecţia vârfului limbii;
d. Rezecţie în plan orizontal;
e. Toate de la caz la caz.
R: A
125. C. M. Frenectomia cu frenoplastie este indicată în:
a. Frenurile hipertrofice;
b. Bride cicatriceale;
c. Frenuri scurte;
d. Frenuri subţiri atrofiate;
e. Frenuri normale, însă cu scop protetic. R: A,B

126. C. M. Plastia şanţurilor periosoase este indicată în caz de:

a. Când creasta alveolară are înălţime suficientă;
b. Forma crestei alveolare este convenabilă cerinţelor protetice;
c. Absenţa unei lăţimi suficiente a zonei de mucoasă fixă pe creasta alveolară;
d. Creasta alveolară are înălţime suficientă;
e. Toate cele sus-numite. R: A,B,C,D
21
 127. C. S. Vestibuloplastia prin tunelizare submucoasă (procedeul Obwegeser) constă în:
a. Aplicarea mucoasei vestibulare pe periost după deplasarea în sens apical a planului celulomuscular (prin
tunelizare);
b. Plastia cu lambou din vecinătate;
c. Plastia cu grefe de piele libere;
d. înălţarea crestei alveolare cu os alogen;
e. Toate de la caz la caz.
R: A
128. C. M. Vestibuloplastia prin procedeul Kazanjian (1935) este realizată prin:
a. Incizii paralele cu creasta alveolară la distanţă de 1-1,5 cm de creastă;
b. Secţionarea mucoasei până la periost;
c. Decolarea şi deplasarea lamboului mucogingival în sens apical până la nivelul proiectat al noului fund de
sac vestibular;
d. Aplicarea lamboului şi suturarea lui de periost;
e. Modelarea unui val fierbinte ce menţine ţesuturile deplasate.
R: A,B,C,D.
129. C. S. După operaţia Kazanjian mucoasa deplasată poate fi fixată cu:
a. O placă special pregătită;
b. Cu un val de stents fixat cu o gutieră;
c. Cu un pansament compresiv;
d. Cu meşe iodoformate suturate de ţesut;
e. Nu se fixează, deoarece nu este necesar.
R: B

130. C. M. Vestibuloplastia cu epitelizare secundară (procedeul Clark, 1953) se efectuează în

modul următor:
a. Secţionarea mucoasei vestibulare de-a lungul crestei alveolare în afara liniei mucogingivale;
b. Deplasarea mucoasei împreună cu ţesutul submucos şi muşchii dezinseraţi apical până se obţine o
adâncime suficientă a vestibulului;
c. Marginea mucoasei deplasate se suturează de periost în noul fund de sac vestibular;
d. Acoperirea periostului descoperit cu grefe de piele libere, sau mucoasă;
e. Menţinerea lamboului labiogenian cu un fir metalic.
R: A,B,C,D.

131. C. M. Vestibuloplastia prin procedeul Edlan-Mejchar (1963):

a. Incizia mucoasei de pe partea vestibulogeniană până la linia mucogingivală;
b. La acest nivel se secţionează şi periostul cu decolarea de pe planul osos;
c. Aplicarea mucoasei decolate la periost în fundul şanţului osteoperiostic;
d. Marginea liberă a mucoperiostului se suturează la marginea liberă a lamboului mucos labiogenian
decolat;
e. Suturarea ligamentelor.
R: A,B,C,D.

132. C. M. Plastia şanţurilor paralinguale (procedeul Turner, 1952) este efectuată în modul
următor:
a. Incizie liniară supraperiostală pe versantul lingual al crestei alveolare;
b. Decolarea mucoasei apical;
c. Dezinserarea muşchiului milohioidian şi migrarea lui spre marginea bazală a mandibulei;
d. Fixarea cu fire în «U» şi cu un val de tifon sau stents;
e. Protejarea epiglotei cu meşe etc.
R: A,B,C,D.

22
133. C. M. Plastia şanţurilor perituberozitare (procedeul Celesnik, 1954) se efectuează în modul
următor:
a. Incizia curbă cu concavitatea anterior este trasată la marginea distală a tuberozităţii;
b. Incizia este bilaterală şi simetrică începând aproximativ la 1-1,5 cm de la linia mediană palatinală;
c. Decolarea mucoasei cu evidenţierea apofizelor pterigoide cu rezecţia lor;
d. Dezinserarea muşchilor maseteri;
e. Deplasarea mucoasei superior şi fixarea ei în fundul plăgii, fie de muşchii restanţi, fie de alte
ţesuturi.
R: A,B,C,E

134. C. S. După tuberoplastie (Celesnik) se recomandă purtarea unei proteze-conformator timp

de:
a. 10-12 luni;
b. 5-6 luni;
c. 6-8 săptămâni;
d. 10-12 săptămâni;
e. 15-20 săptămâni;
R: C

135. C. M. Când este recomandată regularizarea crestei alveolare edentate:

a. După orice extracţie dentară;
b. Existenţa marginilor ascuţite sau neregularităţi din cauza extracţiilor dentare din diferite perioade ale
vieţii;
c. Proeminenţe osoase formate în urma deplasărilor de dinţi fără antagonişti;
d. Exostoze vestibulare;
e. Toate răspunsurile sunt corecte.
R: B,C,D
136. C. M. Tehnica rezecţiei modelante a crestei alveolare constă în:
a. Incizia fibromucoasei în lungul crestei alveolare;
b. Decolarea lambourilor muco-periostale;
c. Rezecţia osoasă cu ciupitoarele de os;
d. Şlefuirea osului cu freze, raşpa etc.;
e. Șlefuirea osului cu scalerul.
R: A,B,C,D.

137. C. M. Rezecţiile modelante a hiperostozelor pot fi în diferite zone ale maxilarelor şi anume:
a. în hiperostozele tuberozitare;
b. în hiperostozele alveolare inferioare în regiunea distală;
c. Torusul palatin;
d. Torusul mandibular;
e. Procesul stiloid.
R: A,B,C,D.

138. C. M. Înălţarea crestelor alveolare este indicată în:

a. Orice caz când se presupune confecţionarea unei proteze totale;
b. În cazuri de atrofie extremă de creastă alveolară;
c. Dispariţia oricărui relief de creastă alveolară şi imposibil de a proteza;
d. Lipsa posibilităţilor de adâncire a şanţurilor periosoase;
e. Toate răspunsurile sunt corecte.
R:B,C,D

23
139. C. M. Metodele de înălţare a crestelor alveolare pot fi efectuate cu o incizie transversală pe
linia mediană şi formare unui tunel între os şi mucoperiost, însă materialul de creştere poate fi:
f. Benzpiren;
g. Acrilat (aloplastic);
h. Transplant de os (xenogen sau alogen);
i. Transplant de cartilaje (xenogen sau alogen);
j. Transplant osos autogen din coasta, sau creasta iliacă.
R: B,C,D,E

140. C. M. Metode moderne de înălţare a crestei alveolare constă în:

k. Utilizarea unor materiale biologice active (ceramo- hidroxilapatită, osteoplast,
brefoplast etc.);
l. Tehnici mai perfecte de operaţie cu formarea unor şanţuri pe creasta şi
introducerea în ele de transplant de coastă despicată;
m. Transplanturi autogene introduse la marginea bazilară a mandibulei;
n. Transplanturi autogene de creastă iliacă cu aprofundarea şanţurilor periosoase
peste 6-8 luni;
o. Lărgirea aperturii piriforme.
R: A,B,C,D.

141. C. S. Principalul moment în operaţia de înălţare a crestei alveolare este:

p. Anestezia adecvată;
q. Incizia mucoperiostului;
r. Formarea tunelului între os şi mucoperiost;
s. Recoltarea osului;
t. Introducerea grefei de os, modelarea şi aplicarea suturilor.
R: E

142. C. S. În unele cazuri gaura mentonieră este deplasată în jos prin diferite metode, care este
scopul acestor procedee:
u. De a efectua o înălţare a crestei cu os alogen;
v. De a face o rezecţie modelantă de creastă;
w. De a efectua rezecţia torusului mandibular;
x. Pentru a deplasa pachetul vasculonervos în jos cu câţiva mm pentru a nu-1
traumatiza cu proteza;
y. Toate răspunsurile sunt incorecte.
R: D
143. C. S. Din ce motive se colectează şi se folosesc transplanturi osoase autogene pentru înălţarea
crestei alveolare:
z. Sunt mai dure;
aa. Sunt mai uşor de recoltat;
bb. Sunt bine tolerate de organism şi nu dau reacţii imunitare de respingere;
cc. Pot fi mai bine modelate şi introduse în tunelul format pe creastă;
dd. Se menţin bine şi se poate confecţiona imediat o proteză.
R: C
144. C. S. Care sunt dezavantajele utilizării unor materiale aloplastice în operaţia de înălţare a
crestei alveolare:
ee. Erau greu de modelat şi introdus în tunelul format;
ff. Operaţia era destul de complicată cu rezultate negative;
gg. Se formau unele ulceraţii mucoperiostale din cauza compresiei pritezei pe
implant;
hh. Deseori se soldau cu eşec;
ii. Provoacă dureri nevralgice.
R: C
24
145. C. M. Rezecţia modelantă a torusului palatin presupune o incizie:
jj. Simplă, liniară pe linia mediană;
kk. Incizie în «V» simplă sau dublă;
ll. în «H»;
mm. Rotundă în jurul torusului;
nn. Două incizii semiliniare de-o parte şi de alta a torusului.
R: A,B,C

146. C. S. Rezecţia modelantă a spinei nazale este practicată în:

oo. Orice caz de confecţionare a unei proteze la maxilarul superior;
pp. Numai în cazurile când avem o atropie de creastă alveolară;
qq. Când efectuăm o operaţie de adâncire a şanţului vestibular;
rr. Caz când spina este proeminentă;
ss. Nici un răspuns nu e corect.
R: D
147. C. M. Clasificarea defectelor și deformațiilor regiunii oro-maxilo-faciale după localizare
prevede:
a. Țesuturile moi ale feței;
b. Țesuturile moi și oasele scheletului facial;
c. Țesuturile moi ale cavității bucale și a maxilarelor;
d. Țesuturile moi ale feții, cavității bucale și a maxilarelor;
e. Țesuturile moi ale toracelui.
R: A, B,C, D

148. C. M. Clasificarea defectelor și deformațiilor regiunii oro-maxilo-faciale după localizare

prevede:
a. Țesuturile moi și oasele întregului corp;
b. Țesuturile moi ale feței și ale cartilajelor nazale;
c. Țesuturile moi ale feței și ale cartilajelor nazale și ale mucoasei cavității bucale;
d. Țesuturile moi și oasele toracelui;
e. Țesuturile moi și oasele membrelor superioare și inferioare;
R: B,C

149. C. M. În clasificarea clinico-chirurgicală a defectelor și deformațiilor regiunii oro-maxilo-

faciale după caracterul dereglărilor întîlnim următoarele:
a. Mobilitatea coroanei în fractura implantului;
b. Dereglări estetice ale feței;
c. Deschiderea dificilă, limitată sau imposibilă a cavității bucale, dereglarea mișcărilor mandibulei;
d. Imposibilitatea sau dificultatea masticaţiei şi formării bolului alimentar;
e. Mobilitatea punții în descimentarea lucrării protetice;
R: B,C,D

150. C. M. În clasificarea clinico-chirurgicală a defectelor și deformațiilor regiunii oro-maxilo-

faciale după caracterul dereglărilor întîlnim următoarele:
a. Tumefierea în abcesul jugal;
b. Durerea în sialoadenita glandei submandibulare;
c. Imposibilitatea sau dificultatea de deglutiţie;
d. Imposibilitatea sau dificultatea de fonaţie;
e. Imposibilitatea sau dificultatea de respiraţie (asfixii);
R: C,D,E

25
 151. C. M. În etiologia defectelor și deformațiilor regiunii oro-maxilo-faciale întîlnim
următoarele:
a. Trauma mecanică;
b. Trauma termică;
c. Trauma chimică;
d. Infecții;
e. Tratamentul antimicrobian;
R: A,B,C,D

152. C. M. În etiologia defectelor și deformațiilor regiunii oro-maxilo-faciale întîlnim

următoarele:
a. Defectele postoperatorii după operații de înlăturare a chisturilor și tumorilor;
b. Defectele postoperatorii după operații de chirurgie estetică (Ex. Lifting facial, rinoplastii, otoplastii etc.);
c. Tratamentul cu anticoagulante;
d. Lezionarea țesuturilor în boala actinică sau radioterapie;
e. Lezionarea țesuturilor în tratamentul osteoporozei cu bisfosfonați;
R: A,B,D,E

153. C. M. Pregătirea preoperatorie a pacienților cu defecte și deformații a regiunii oro-maxilo-

faciale include:
a. Studierea cauzelor defectului;
b. Analiza defectului de țesuturi moi și dure: extindere, profunzime, topografie;
c. Analiza țesuturilor din jurul defectului și a formațiunilor anatomice învecinate;
d. Aprecierea stării generale a pacientului;
e. Determinarea apartenenței rasiale, religioase și sociale a pacientului.
R: A,B,C,D

154. C. M. Pregătirea preoperatorie a pacienților cu defecte și deformații a regiunii oro-maxilo-

faciale include:
a. Examinarea paraclinică a pacientului;
b. Planificarea tratamentului;
c. Determinarea materialelor, instrumentarului și aparatelor necesare pentru tratament
d. Determinarea etapelor de tratament;
e. Pansamentele postoperatorii.
R: A,B,C,D,

155. C. M. Intervenția chirurgicală la pacienții cu defecte și deformații a regiunii oro-maxilo-

faciale include:
a. Examinarea clinică a pacientului;
b. Examinarea paraclinică a pacientului;
c. Planificarea tratamentului;
d. Operația de bază;
e. Operații de corecție.
R: D,E

156. C. M. Intervenția chirurgicală de plastie în funcție de tipul de țesuturi la pacienții cu

defecte și deformații a regiunii oro-maxilo-faciale include următoarele:
a. Plastia de piele;
b. Plastia de mucoasă;
c. Plastia de os și cartilaj;
d. Plastia de țesuturi izolate (adipos, muscular etc);
e. Plastia papilomului.
R: A,B,C,D.

26
 157. C. M. Intervenția chirurgicală la pacienții cu defecte și deformații a regiunii oro-maxilo-
faciale include următoarele particularități:
a. Inciziile trebuie să corespundă cerințelor fiziologice, anatomice și estetice;
b. Incizii trebuie să repete plicile naturale;
c. Realizarea minuțioasă a hemostazei în plagă;
d. Stabilirea tipului de ocluzie;
e. Prelucrarea antiseptică a plăgii;
R: A,B,C,E

158. C. M. Intervenția chirurgicală la pacienții cu defecte și deformații a regiunii oro-maxilo-

faciale include următoarele particularități:
a. Bisturiul ascuţit şi întotdeauna perpendicular pe ţesuturile moi;
b. Separarea corectă a ţesuturilor şi întrebuinţarea serului fiziologic pentru hidroseparare;
c. Evitarea suprafeţelor denudate. Suprafaţa denudată înseamnă infecţie, retracţie, hipo sau disfuncţie;
d. Evitarea spațiilor goale în plagă;
e. Stabilirea punctelor de contact;
R: A,B,C,D,

159. C. M. Cerințe către materialul de suturare în intervenția chirurgicală la pacienții cu defecte

și deformații a regiunii oro-maxilo-faciale sunt:
a. Să nu irite țesuturile;
b. Să fie rezistent la tracțiune;
c. Să nu fie hygroscopic, rezistent la infecții;
d. Să fie steril;
e. Să fie de culoarea pielii;
R: A,B,C,D

160. C. M. Cerințe către manopera de suturare în intervenția chirurgicală la pacienții cu defecte

și deformații a regiunii oro-maxilo-faciale sunt:
a. Se utilizează material resorbabil în profunzim și neresorbabil la suprafață;
b. Să fie rezistent la tracțiune;
c. Să nu împiedice la îngrijire adecvată a plăgii în timpul pansamentelor postoperatorii;
d. Preferabilă sutura apodactilă;
e. Distanța între suturi să fie de minim 1cm;
R: A,B,C,D.

161. C. M. Cerințe către pansamente în intervenția chirurgicală la pacienții cu defecte și

deformații a regiunii oro-maxilo-faciale sunt:
a. Pansament steril, bactericid pe plagă;
b. Utilizarea pansamentelor călduțe;
c. Excluderea antisepticilor coloranţi;
d. Drenarea adecvată a plăgii;
e. Presiune dozată pe plagă.
R: A,C,D,E

162. C. M. Cicatricea rezultată în urma vindecării plăgii va fi:

a. Invizibilă clinic și microscopic dacă leziunea s-a limitat la epiderm;
b. Prezentă clinic și microscopic dacă leziunea s-a limitat la epiderm;
c. Invizibilă clinic dar decelabilă microscopic dacă a interesat și o porțiune a dermului;
d. Prezentă clinic și microscopic dacă leziunea a ajuns pînă la hipoderm;
e. Invizibilă clinic și microscopic dacă leziunea a ajuns pînă la hipoderm.
R: A, C, D

27
 163. C. M. Cicatricea va fi caracterizată prin următoarele semne clinice:
a. Culoare;
b. Formă;
c. Deformările produse la suprafața tegumentelor;
d. Temperatura locală mărită;
e. Edem.
R: A, B, C

164. C. M. Vindecarea fiziologică a plăgii depinde de:

a. Tratamentul indicat;
b. Prezența sau lipsa de țesuturi traumate;
c. Durata în timp a procesului de regenerare;
d. Particularitățile morfologice ale regiunii interesate;
e. Efectuarea pansamentelor mai des.
R: B, C, D

165. C. M. Vindecarea primară a plăgii are loc:

a. În absența țesuturilor;
b. În absența hemoragiei;
c. În absența țesuturilor necrozate;
d. În absența defectelor adevărate de țesuturi moi;
e. În posibilitatea apropierii și menținerii în contact nemijlocit a marginilor plăgii.
R: ,B,C,D,E

166. C. M. Transplantarea țesuturilor umane se efectuiază prin următoarele metode:

a. Meode de transplantare a grefelor libere;
b. Meode de transplantare a grefelor pediculate (în continuitate vasculară);
c. Meode de transplantare a grefelor microvasculare;
d. Transplantarea țesuturilor umane nu se efectuiază;
e. Se efectuiază suplinirea țesuturilor pierdute doar prin implante sintetice.
R: A, B, C

167. C. M. Cerințe către transplante:

a. Asepsie minuțioasă;
b. Protejarea ţesuturilor de dehidratare;
c. Hemostaza minuţioasă în plagă;
d. Temperatura transplantului trebuie să fie de valori negative;
e. Perioada de la colectarea transplantului pînă la întroducerea lui în zona defectului trebuie să fie de o durată
cît mai mică.
R: A,B,C,E

168. C. M. Grefa liberă de piele transplantată în cavtatea bucală are următoarele avantaje:
a. Tehnica de execuție este simplă (se obține ușor, dispunem de multe zone donor);
b. Durata intervenției chirurgicale este mai mică decît în cazurile lambourilor pediculate;
c. Grefa este subțire;
d. Recuperarea funcțională este superioară;
e. Conține melanină.
R: A,B,C,D.

28
 169. C. M. Cauze ale dereglării circulației sangvine ce are ca consecință compromitera
lamboului care poate duce pînă la necroză sunt:
a. Suturarea lambourilor sub tensiune excesivă;
b. Angulația excesivă a lamboului;
c. Presiunea excesivă a lamboului cu pansamente sau înbrăcăminte;
d. Formarea hematomului;
e. Pansamentul steril efectuat la timp.
R: A,B,C,D

170. C. S. Lambouri pediculate sunt definite cele:

a. Care păstrează legătura nutritivă cu patul donator prin intermediul unor baze tisulare (pedicul);
b. Care sunt despărțite complet de toate țesuturile sale cu corpul și transferat către zona receptor;
c. Care sunt detașate de patul donator și reinserate prin tehnici de microchirurgie vasculară în patul receptor;
d. Care nu necesită preparare chirurgicală, vindecarea obținîndu-se prin fenomenul de contracție și epitelizare
secundară spontană dinspre marginile plăgii;
e. Care conțin în componența sa biomateriale sintetice.
R: A

171. C. M. În plastia cu lambouri pediculate trebuie respectate următoarele reguli:

a. Raportul lungimii și lățimii lamboului trebuie să fie de cel puțin 3:1;
b. Raportul lungimii și lățimii lamboului nu se ia în considerație;
c. Lamboul nu trebuie să fie subțire;
d. Lamboul trebuie să fie cît mai subțire;
e. Dimensiunea lamboului trebuie să corespundă dimensiunii defectului;
R: A,C,E

172. C. M. În plastia cu lambouri pediculate trebuie de respectat următoarele reguli:

a. Prepararea lamboului trebuie efectuată într-un singur strat de țesut pentru a nu leza vasele sanguine, care de
regulă merg într-un singur plan;
b. În cazul evoluției favorabile secționarea piciorușului de alimentare a lamboului se secționează la 16-21 zile;
c. Pedicolul trebuie excizat imediat după suturarea lamboului;
d. Trebuie exclusă traumarea țesuturilor la mobilizarea și transpoziția lamboului;
e. Trebuie de respectat cerințele estetice ale regiunii din care se prepară lamboul astfel încît să diminuăm
asimetriile, deformațiile și cicatricile inestetice postoperatorii.
R: A,B,D,E

173. C. M. Plastia cu lambouri pediculate triungiulare (Z- plastia după Limberg) este indicată
în:
a. Frenoplastia limbii și buzelor;
b. Înlăturarea bridelor cicatriceale și pliurilor mucoasei vestibulului bucal;
c. Plastia defectelor de os și cartilaj;
d. Plastia deformațiilor la nivelul pleoapelor, comisurilor bucale;
e. Plastia fistulelor la nivelul feții.
R: A,B,D,E

174. C. S. Lambouri libere microvasculare sunt definite cele:

a. Care păstrează legătura nutritivă cu patul donator prin intermediul unor baze tisulare (pedicul);
b. Care sunt despărțite complet de toate țesuturile sale cu corpul și transferat către zona receptor;
c. Care sunt detașate de patul donator și reinserate prin tehnici de microchirurgie vasculară în patul
receptor;
d. Care nu necesită preparare chirurgicală, vindecarea obținîndu-se prin fenomenul de contracție și
epitelizare secundară spontană dinspre marginile plăgii;
e. Care conțin în componența sa biomateriale sintetice.
R: C
29
 175. C. M. Recuperarea lambourilor cu viabilitate precară poate fi realizată prin următoarele
proceduri de ultimă soluție:
a. Slăbirea suturilor, ridicarea lamboului sau schimbarea poziției lui;
b. Racirea lambourilor pînă la 200C pentru a reduce cerințele metabolice;
c. Oxigenarea hiperbarică;
d. Electrocutarea lamboului;
e. Utilizarea Heparinei pentru prevenirea trombozei în vasele lamboului.
R: A, B, C, E

176. C. M. Eșecurile în transferul lambourilor sunt datorate:

a. Efectuarea pansamentelor zilnice;
b. Necrozei lamboului;
c. Infectării lamboului;
d. Îngrijire postoperatorie improprie a lamboului;
e. Utilizarea Heparinei pentru prevenirea trombozei în vasele lamboului.
R: B, C, D

177. C. M. Eșecuri datorate necrozei lambourilor sunt cauzate de:

a) Planificare incorectă a desenului lamboului rezultînd un lambou mic;
b) Planificare incorectă a desenului lamboului rezultînd un lambou cu multe unghiuri ce nu corespunde
zonei recipiente;
c) Planificare incorectă a desenului lamboului rezultînd încrețirea lamboului sau o poziție inadecvată de
transfer;
d) Secționarea pediculului vascular;
e) Utilizarea soluțiilor macromoleculare de Dextran pentru a descrește viscozitatea singelui pentru mărirea
fluxului sanguin;
R: A,B,C,D

178. C.M. Lambourile cu irigare la întîmplare sunt:

a. Lambourile microvasculare;
b. Lambourile prin avansare (alunecare, glisare);
c. Lambourile transpoziționate;
d. Lambourile rotate;
e. Labourile tubulate;
R. B,C,D,E

179. C.M. Operația cu lambourile libere microvasculare au următoarele avantaje:

a. Reconstrucția este realizată într-un singur timp operator;
b. Reconstrucția este realizată în cîteva etape;
c. Timpul lung al intervenției chirurgicale;
d. Zona donatoare poate fi la distanță în zone camuflate de îmbrăcăminte;
e. Nutriția lamboului este realizată prin suturarea vaselor proprii la cele din zona recipientă;
R. A,D,E

180. C.M. Operația cu lambourile libere microvasculare au următoarele dezavantaje:

a. Reconstrucția este realizată într-un singur timp operator;
b. Timpul lung al intervenției chirurgicale;
c. Necesită abordare interdisciplinară cu implicarea mai multor specialiști;
d. Înzestrare tehnică sofisticată, costisitoare;
e. Abilități profesionale (fizice, psihologice, intelectuale) caracteristice domeniilor înguste;
R. B,C,D,E

30
 181. C.M. Operația cu lambourile libere microvasculare au următoarele indicații:
a. Defectele întinse în suprafață;
b. Defectele cu suprafață mică;
c. Defectele profunde cu afectarera structurilor osoase subiacente;
d. Defectele superficiale;
e. Nu se utilizează în chirurgia oro-maxilo-facială.
R. A,C,E

182. C.M. Operația Rhitidectomia (lifting facial) se realizează în următoarele straturi antomice:
a. Prepararea subcutanată;
b. Prepararea subfascială SMAS (sistemul musculo-aponeurotic subfascial);
c. Prepararea subperiostală;
d. Prepararea mixtă;
e. Prepararea mușchilor masticatori.
R. A,B,C,D

183. C.M. Comlicațiile în operația Rhitidectomia (lifting facial) sunt următoarele:

a. Hematom;
b. Necroza lamboului;
c. Tulburări nervoase;
d. Cicatrici hipertrofice, cheloid;
e. Lezarea cantusului medial.
R. A,B,C,D.

184. C.M. Comlicațiile în operația Rhitidectomia (lifting facial) sunt următoarele:

a. Deformarea pavilionului auricular;
b. Patologia ATM (articulația temporo-mandibulară);
c. Traumarea glandelor salivare;
d. Asimetrii;
e. Alopeție.
R. A,C,D,E

185. C.S. Dermabrazia este o metodă de înlăturare mecanică a următoarelor straturi:

a. Epiderm;
b. Epiderm și Derm în limita stratului papilar;
c. Epiderm, Derm și Hipoderm;
d. Epiderm, Derm, Hipoderm și Mușchii mimici;
e. Dermabrazia nu prevede înlăturarea țesuturilor.
R. B

186. C. M. Se recurge la dermabrazie în:

a. Cicatrici după acne;
b. Cicatrici posttraumatice și postchirurgicale;
c. Melanom al pielii;
d. Tatuaje;
e. Rinofima.
R: A,B,D,E

31
 187. C. M. În reconstrucția defectelor nazale trebuie de luat în considerație următoarele principii:
a. Defectul nazal se restabilește individual, indiferent de răspăndirea lui spre obraz, buză, ele fiind restabilite la
fel separat în limita lor regională;
b. Defectul nazal se restabilește împreună cu alte defecte faciale fără să se țină cont de particularitățile
regionale (obraz, buză etc);
c. Defectele tisulare se vor reconstrui cu țesururi similare (mucoasa cu mucoasă, osul cu os, cartilajul cu
cartilaj, tegumentul cu tegument);
d. Defectele tisulare pot fi reconstruite cu orice țesururi (mucoasa cu os, cartilaj, tegument);
e. Utilizarea biomaterialului autogen cît mai precis ales astfel încît maximal să corespundă țesuturilor pierdute.
R: A,C,E

188. C. M. Se recurge la osteoplastii în:

a. Defecte ale țesuturilor moi;
b. Defecte osoase dobîndite post-traumatic;
c. Defecte osoase post-excizional;
d. Defecte osoase congenitale;
e. Defecte ale dinților.
R: B,C,D

189. C. M. În raport cu sursa de unde provine fragmentul de grefă osoasă se disting următoarele
tipuri:
a. Transplant autogen (grefă autologă);
b. Transplant alogen (alogrefă);
c. Transplant heterogen (xenogrefă)”;
d. Transplant metalic;
e. Transplant sintetic
R: A,B,C,

190. C. M. Grefele osoase se integrează la zona gazdă prin următoarele mecanisme:

a. Osteogeneză;
b. Osteoinducție;
c. Osteoconducție;
d. Osteoscleroză;
e. Osteonecroză.
R: A,B,C

191. C. M. Grefele osoase autogene se pot preleva din următoarele zone donor:
a. Calvaria;
b. Creasta iliacă;
c. Coaste;
d. Tibia;
e. De pe spate.
R: A,B,C,D,

192. C. M. După compoziție grefele osoase autogene pot fi:

a. Corticale;
b. Spongioase;
c. Cortico-spongioase;
d. Grefa osoasă triunghiulară;
e. Grefa compozită vascularizată (osteo-condrală, osteo-musculară, osteo-mio-cutanată);
R: A,B,C,E

32
 193. C. M. Complicațiile ce pot apărea în urma recoltării grefei din creasta iliacă sunt:
a. Hernia conținutului abdominal;
b. Mersul gluteic (datorat slăbirii inserției musculaturii gluteale și a fasciei lata);
c. Nevralgia parestezică (neuropatie a nervului femuro-cutanat lateral);
d. Fractura crestei iliace;
e. Hematomul cerebral.
R: A,B,C,D.

194. C. M. Următoarele manevre cu grefele autogene vor asigura un rezultat bun:

a. Timpul scurt de manipulare cu grefa nu trebuie sa depășească 1 minut;
b. Frezajul sub răcire continua cu jet lichid salin;
c. Menținerea grefei într-un mediu lichid pe perioada altor etape ale intervenției;
d. Evitarea spațiilor moarte în vecinătatea grefei;
e. Imobilizarea grefei;
R: B,C,D,E

195. C. M. Grefele cartilaginoase autogene se pot preleva din următoarele zone donor:
a. Rebordul costal cartilaginos;
b. Cartilajul pavilionului auricular;
c. Cartilajul septului nazal;
d. Cartilajele nazale;
e. Cartilajele articulației temporo-mandibulare;
R: A,B,C,D

196. C. M. Grefele cartilaginoase autogene se caracterizează prin următoarele particularități:

a. Se modelează ușor cu bisturiul;
b. Este un țesut avascular ce se alimentează prin difuzia lichidului intratisular;
c. Activitate metabolică lentă în cartilaj;
d. Rezistență bună la infecție;
e. Este elastic, ușor se extinde la tracțiune.
R: A,B,C,D

197. C. M. Grefele cartilaginoase autogene din zone donor se pot preleva din coastele:
a. VII;
b. VIII;
c. IX;
d. X;
e. XI;
R: A,B,C,D

198. C. M. Metoda de osteogeneză prin elongare dirijată în regiunea OMF poate fi aplicată la:
a. Creasta alveolară a maxilarelor;
b. Mandibulă ;
c. Maxilarul superior;
d. Oasele zigomatice;
e. Fibulă; R: A,B,C,D.

33
 199. C. M. Indicațiile către Metoda de osteogeneză prin elongare dirijată în regiunea OMF sunt:
a. Tratamentul malformațiilor congenitale sau dobîndite ale scheletului facial;
b. Elongarea vertebrelor cervicale;
c. Tratamentul malformațiilor congenitale ale oaselor craniene;
d. Tratamentul defectelor osoase ale maxilarelor ca urmare a infecției (osteomielita), osteoradionecroza;
e. Tratamentul defectelor osoase ale maxilarelor ca urmare a traumatismelor, ablațiilor chirurgicale;
R: A,C,D,E

34