Aspecte metodologice ale studiului cantitativ (metode, instrumente).

Ancheta sociologica.
În sens general, metodologia poate fi definita ca "teorie despre metoda" sau ca "teorie
generala despre sistemele de operatii programate" care functioneaza pe baza unor sisteme
informationale în vederea unor scopuri obiective sau subiective. În sens operational,
metodologia poate fi înteleasa ca o serie ordonata de operatii de achizitionare, prelucrare si
verificare de informatii, formulata în limbaj uman, operatii conditionate si interdependente,
finalizate în vederea constituirii unui sistem consistent de enunturi adevarate care reflecta
adecvat obiectul cunoasterii la care se refera.1[1]

Termenul de metodologie provine din cuvintele grecesti: Meta - spre, Odos - cale, Logos
-la Heraclit însemna legea fiintei, legea existentei, necesitatea universala, pentru Platon însemna
Divinitate, Dumnezeu ca sursa de idei; la Hegel reprezenta spiritul absolut, ratiune, concept.

Deci în esenta, etimologic, metodologia ar însemna "calea spre cunoasterea existentei".

În redactarea unei metodologii stiintifice trebuie sa pornim de la urmatoarele reguli:

w metodologic este întotdeauna necesar si just sa acordam prioritate faptelor (în conditiile
mentionate mai sus), în raport cu principiile si tehnicile de cercetare si de aceea trebuie
sa acordam o atentie deosebita înregistrarii lor corecte;

w sistematizarea, analiza 515j98f si teoretizarea informatiilor corecte trebuie facute în

conformitate cu principiile teoretice si obiectivele practice urmarite. Aceasta presupune
elaborarea unui aparat conceptual adecvat domeniului supus cercetarii, care sa orienteze
întreaga investigatie; alegerea metodelor, tehnicilor si procedeelor de cercetare trebuie
facuta în functie de specificul si cerintele cercetarii si de nivelul atins în acest domeniu
de stiinta în general

Metoda semnifica demersul pe care trebuie sa-l realizeze cercetatorul pornind de la

observarea faptelor, pentru a ajunge la cunoasterea esentei sau semnificatiei acestora si a legilor
care guverneaza producerea si evolutia lor. În general, în stiinta, metoda înseamna "cale de

1
urmat", iar în filosofie poate fi definita ca un demers care ne conduce de la o idee la contrariul
sau, pâna la cunoasterea adevarului.

Tehnicile sunt formele concrete pe care le îmbraca metodele, fiind posibil ca una si
aceeasi metoda sa se realizeze cu ajutorul unor tehnici diferite(ex: tehnica experimentului cu
grup de control,ca forma concreta de realizare a metodei experimentale)

Instrumentul este o unealta, un aparat, un obiect cu ajutorul caruia se efectueaza o

anumita operatie Instrumentele de investigatie sociologica sunt: ghidul de interviu, chestionarul,
ghidul de observatie, diferite scale, etc. Fiecare metoda si tehnica îsi are propriile instrumente
de investigatie ceea ce nu exclude ca unele instrumente de investigatie sa fie utilizate în cadrul
unor metode sau tehnici diferite, în diferite tipuri de cercetari, fie ele de marketing sau
sociologice.

În continuare ne vom referi la caracteristicile concrete pe care le implica folosirea unor

metode de tip cantitativ în stiintele socio-umane. Cantitativul îmbraca doua forme: cea de
numarare si cea de masurare, forme care sunt clar si principal distincte, facând apel la
operatiuni logice si empirice diferite, desi se poate trece de la numarare la masurare, în anumite
situatii.

Se poate ajunge la masurare si prin operatia de numarare a indivizilor ce poseda un

anume atribut. E vorba de situatii în care entitatile empirice de referinta sunt unitati complexe,
formate din multimi de indivizi. Asa de exemplu, daca ne centram atentia pe entitati compuse
din indivizi umani, cum sunt localitatile unei tari, putem ajunge imediat la o caracteristica de tip
cantitativ, exprimabila pe o scara de rapoarte, numarând în cadrul fiecarei localitati indivizi de
un tip anume si calculând, prin raportare la total, proportia acestora. Astfel, expresia: "în
localitatea x ponderea femeilor în populatie este de 55%" nu face altceva decât sa ne spuna ca
se atribuie o valoare numerica - 55 -caracteristicii "proportia femeilor în populatia entitatii X",
exact dupa acelasi principiu dupa care se atribuie 220 de volti tensiunii curentului electric ce
trece printr-un circuit. Tot asa, "dimensiunea familiei" este o variabila cantitativa cu valori 1, 2,
3, etc., valori care atasate entitatii "familiei" exprima o masura, iar vizavi de persoanele umane
apar ca frecvente (rezultat al numararii).

2
 Dintr-un anumit punct de vedere, disciplinele sociale sunt esentialmente calitative si
excesul de zel în a masura ceea ce nu e masurabil (exces etichetat, în urma cu decenii, în mod
foarte sugestiv cu termenul de "cuantofrenie") nu face decât sa dauneze prestigiului
respectivelor discipline, caci rezultatele sub forma numerica de masura ale unor însusiri evident
nemasurabile nu trezesc, în cel mai bun caz, decât îndoieli asupra validitatii lor.

Abordarea cantitativa în sens de numarare nu presupune operatiile delicate ale

cuantificarii, ci doar identificarea unitatilor empirice de un anume gen si inventarierea lor. Ea
nu silueste cu nimic abordarea fenomenelor sociale, fiind o prelungire fireasca si o depasire
normala a cunoasterii comune. Singurul aspect criticabil în acest demers consta în aceea ca, în
procesul de numarare, atentia se centreaza pe masa de indivizi si nu spre fiecare entitate luata ca
atare, scapându-se deci din vedere infinita varietate a aspectelor cercetate si caracterul unic al
entitatilor cu care se lucreaza (de regula, indivizi umani).

Ancheta sociologica

Ancheta sociologica este poate una dintre metodele cantitative cel mai des utilizate în
cercetarea de teren, fiind puternic orientata spre empiric, spre eficienta practica directa, în care
obiectivele teoretice si metodologice trec pe plan secundar.

În cazul unei anchete sociologice, cercetatorul urmareste cu prioritate latura practica,

adica formularea unor concluzii cu eficienta imediata si mai putin aspectele teoretice si
experimental-metodologice, parcurgând în mod inegal - daca se poate spune asa - nivelurile
unei investigatii. Datorita pregatirii teoretice si a instrumentelor de lucru specifice, ancheta
sociologica, dispune, (si trebuie sa dispuna) de o anumita "independenta" în raport cu alte
investigatii. Din acest punct de vedere, ancheta sociologica are un continut mai bogat decât ceea
ce numim minim, de regula, ancheta de teren, constituind - un tip specific de studiu sociologic,
o forma intermediara între studiul empiric si teoretic.

Ancheta sociologica presupune o pregatire teoretica, stabilirea unui "cadru

epistemologic" - derivat din teoria problemei cercetate - si utilizarea unui set de tehnici
adecvate. Orice ancheta sociologica, oricât de limitata prin teme si obiective, trebuie sa dispuna
de ipoteze si trebuie sa urmeze un ghid teoretic adecvat.

3
 Într-o investigatie sociala, locul principal îl ocupa datele care au calitatea de fapte.
Aceasta conditie nu este îndeplinita decât de datele - observatiei, ale experimentului si
documentarii - tehnicile principale de cercetare sociologica.

De regula ancheta ca metoda de cercetare în stiintele socio-umane foloseste ca si

instrument de culegere a datelor chestionarul.

Ancheta prin chestionar se delimiteaza de celelalte tehnici prin doua trasaturi esentiale:

w într-o asemenea ancheta se pun întrebari cu privire la domeniul studiat si nu se intra în

contact direct cu realitatea, cu mediul pe care vrem sa-l studiem, sa-l diagnosticam;

w subiectii sunt chestionati, în majoritatea cazurilor, în afara mediului "natural", adica

social al problemei.

Ancheta ca metoda fundamentala în stiintele socio-umane are câteva trasaturi distincte.

Astfel, tehnicile de realizare ale anchetelor au un evident caracter standardizat, în sensul

ca numarul, ordinea si formularea întrebarilor precum si efectivele de persoane carora li se
adreseaza aceste întrebari sunt stabilite foarte clar de la bun început si nu sunt permise decât
arareori abateri de la schema de realizare a anchetei.

Ancheta foloseste, prin definitie, chestionarul, ca instrument de cercetare, chiar si în

cazul celor mai simple forme de realizare a ei. O alta caracteristica este aceea ca ancheta
urmareste, prin modul de alegere a persoanelor investigate, sa satisfaca cerinta de
reprezentativitate, în sensul statistic al termenului, a esantionului în raport cu o populatie mai
mare.

Pentru a se asigura o reprezentativitate satisfacatoare, ancheta se realizeaza, de regula,

pe esantioane mari, iar concluziile unei anchete se întemeiaza pe legile statisticii matematice si
ale teoriei probabilitatilor (chiar si atunci când esantionul nu respecta întocmai cerintele
probabilistice).

4
 Prelucrarea datelor unei anchete se realizeaza folosindu-se procedurile statistice
standard, care toate se bazeaza pe calculul frecventelor cu care apar diferitele variante de
raspuns ale fiecarei întrebari. Din acest motiv, raspunsurile libere la întrebarile numite
"deschise" (cele fara variante de raspuns prestabilite) trebuie aduse, dupa efectuarea
investigatiei la forma "închisa" si prelucrate ca si acestea. Valoarea informatiei obtinute prin
ancheta se exprima si prin gradul de reprezentativitate al esantionului anchetat. Deci, ancheta
presupune si o evaluare statistica a masurii în care rezultatele obtinute (medii, proportii,
coeficient de corelatie, etc.) le aproximeaza pe cele din populatia de referinta2[4]

Ancheta prin chestionar trebuie sa parcurga, într-o forma sau alta, în functie de tema,
scopuri si populatie, urmatoarele etape, care în esenta se aseamana mult cu etapele parcurse de
orice cercetare cantitativa:

1. Stabilirea si delimitarea temei;

2. Stabilirea obiectivelor si a ipotezelor de lucru;

3. Determinarea populatiei;

4. Preancheta;

5. Construirea esantionului;

6. Redactarea instrumentului de culegere a datelor - chestionarul;

7. Pretestarea si definitivarea chestionarului;

8. Aplicarea (administrarea) chestionarului pe teren - culegerea datelor;

9. Postcodificarea raspunsurilor;

10. Analiza datelor;

11. Redactarea raportului de ancheta si a concluziilor.

5
 În continuare voi detalia câteva aspecte legate de constructia instrumentului cu ajutorul
caruia se culeg datele într-o ancheta (chestionarul).

Tipuri de întrebări si principii ale redactării chestionarului

Termenul de chestionar (fr. questionnaire) poate fi definit simplu ca fiind o succesiune

logica de întrebari adresate unor persoane si ale caror raspunsuri sunt consemnate în scris.
Septimiu Chelcea, în lucrarea "Cunoasterea vietii sociale", definea chestionarul ca fiind "un
instrument de investigare, constând dintr-un ansamblu de întrebari scrise si, eventual, imagini
grafice, ordonate logic si psihologic care, prin administrarea de catre operatorii de ancheta
sau prin auto-administrare, determina din partea celor anchetati raspunsuri ce urmeaza a fi
înregistrate în scris."

Etapa principala în realizarea unei anchete sau sondaj, constructia oricarui chestionar
trebuie sa înceapa de regula cu specificarea foarte clara a problemei de cercetat. Problemele
sociale au, de regula, un grad de complexitate mare care presupune descompunerea acestora în
mai multe dimensiuni. Acestea, la rândul lor, se vor traduce în indicatori, deci în modalitati
empirice de detectare a prezentei/absentei, a starii sau a intensitatii unor caracteristici. În cazul
anchetei, acesti indicatori vor îmbraca forma unui ansamblu de întrebari cu privire la obiect,
eveniment sau fenomen, urmarindu-se obtinerea unor raspunsuri care sa contina informatii
despre unele laturi ale lui, anume acelea care prezinta intreres pentru cercetator. Tot acest
proces "de transformare" poarta numele de operationalizare a conceptelor, întelegând prin
aceasta ansamblul operatiilor prin care însusirile definitorii ale notiunii pot fi identificate,
evaluate sau chiar masurate în universul empiric.

Una din caracteristicile cercetarii empirice în domeniul stiintelor socioumane o

constituie necesitatea construirii, cu ocazia fiecarei investigatii, a propriului instrument de
cercetare, a carui utilizare este limitata la obiectul studiului în cauza si la momentul respectiv,
lucru care presupune, daca nu angajarea unor specialisti, cel putin consultarea lor, pentru a se
evita subiectivitatea si eliminarea erorilor inerente unei asemenea munci.

Constructia unui chestionar presupune în mare, rezolvarea a doua tipuri de probleme:

6
 q de continut, ce presupun cunostinte teoretice, si sunt legate de alegerea indicatorilor
nesesari si suficienti pentru descrierea fenomenului si a relatiilor sale esentiale cu
alti factori sociali, aici fiind vorba inclusiv de alegerea cuvintelor, expresiilor
folosite, de decizia de a recurge la folosirea unor anumite tipuri de întrebari, de
stabilirea variantelor de raspuns, de constructia scalelor;

q cele de forma, ce presupun cunostinte metodologice, se refera la ordinea întrebarilor si

la aranjarea chestionarului în pagina, la stabilirea modului de adresare si înregistrare
a raspunsurilor, etc

Pentru a obtine maximul de informatie, aspect deosebit de important într-o cercetare bazata pe
chestionar, este necesara cunosterea diferitelor tipuri de întrebari, a tipurilor de raspunsuri
adecvate la ele, a modului de punerea a acestora în pagina, a regulilor de redactare formularului
de chestionar si a posibilielor erori ce pot sa apara atât în faza de constructie cât si în momentul
aplicarii acestuia.

În ceea ce priveste tipurile de întrebari dintr-un chestionar, în functie de continutul lor întâlnim:

Întrebari factuale - prin care se obtin informatii despre fapte obiective, verificabile (vârsta,
sex, domiciliu, studii, profesie, aparteneta etnica, stare civila), raspunsul la aceste întrebari
poate fi judecat prin termeni de adevarat/fals;

Întrebari de opinie - prin care se înregistreaza informatii de natura subiectiva, cum ar fi

atitudinile, parerile, credintele, valorile, sentimentele, interesele; se obtin în mod direct, prin
comunicarea cu subiectii;

Întrebarile de motivatie- urmaresc explicarea unor cauze sau conditii ce determina anumite
actiuni. Ele se aseamana mult cu cele de opinie, dar sunt distincte prin faptul ca pe baza lor se
pot face predictii comportamentale si se pot estima anumite scumbari în optiunile oamenilor.

Întrebari de cunostinte - folosite la testarea nivelului si calitatii informatiei pe care o

detin subiectii într-un anumit domeniu. Ele se folosesc foarte rar si doar atunci când sunt
necesare, pentru ca ele creaza o situatie de examinare si pot bloca în acest sens comunicarea.

7
 În functie de forma întrebarilor întâlnim:

Întrebarile închise

Sunt cele mai frecvente si totodata cele mai comode pentru ca ofera un evantai de
raspunsuri precodificate, dintre care subiectul este obligat sa aleaga unul sau, daca se
precizeaza, mai multe raspunsuri care i se potrivesc. Acest gen de întrebari vizeaza atât
întrebarile factuale, cât si cele care fac referire la anumite situatii (acord-dezacord), opinii,
atitudini, comportamente si pozitia pe care se înscrie subiectul de-a lungul unei game de situatii.

Ati auzit despre cererea României de a deveni membra a NATO?

1. da

2. nu

3. NS/NR

Starea civila

1. casatorit(a)

2. necasatorit(a)

3. divortat(a)

4. vaduv(a)

Usor cuantificabile, acest tip de întrebari este adecvat analizelor statistico-matematice,

motiv pentru care sunt foarte des folosite, în ciuda defectelor lor. Astfel, întrebarile închise sunt
simple, usor de înteles, nu presupun analize intermediare si elimina ambiguitatile, dar nu por
viza aspecte nuantate, de mare finete, blocând în acest sens initiativa teoretica, intuitia si
imaginatia sociologului, cât si a subiectului.

Întrebarile deschise

8
 Sunt acele întrebari care nu ofera raspunsuri prestabilite, în aceasta situatie, subiectul
fiind lasat liber sa ofere raspunsul pe care îl doreste.

Care sunt posturile de radio pe care dumneavoastra le ascultati?

_____________________________________________________________

_____________________________________________________________

Care este genul de muzica pe care dvs. îl preferati?

__________________________________________________________

____________________________________________________________

Caracteristici:

q daca sunt formulate cu grija, pot oferi informatii valabile despre orice subiect;

q sunt indispensabile daca dorim sa culegem informatii cu privire la situatii "delicate"

(relatii interpersonale, familie, etc.);

q sunt utilizate în situatia în care nu putem prevedea raspunsuri posibile, în acest caz vom
putea folosi întrebari semi-deschise (semi-închise).

q raspunsurile sunt mai greu de prelucrat decât cele închise, acest fapt presupunând o
grupare a lor pe categorii de raspunsuri;

q un posibil risc în înregistrarea acestor raspunsuri îl constituie mentinerea raspunsurilor

într-o sfera de generalitate, care pot genera confuzii în prelucrarea lor;

Întrebari semi-deschise (semi-închise)

În acest caz, principalele raspunsuri posibile sunt redactate si codificate ca în cazul

întrebarile închise, dar se lasa posibilitatea de a adauga raspunsuri libere, în afara celor propuse.

9
 Ce gen de filme preferati?

1. drama
2. dragoste
3. Actiune
4. comedie
5. Istoric
6. Documentar
7. SF
8. De groaza
9. Western
10. Desene animate
11. Altul, care ______________

Ce posturi de radio ascultati?

10
 1. Radio Timisoara
2. Radio Europa Nova
3. Radio Vest
4. Radio Analog
5. Radio 21
6. Radio Contact
7. Europa FM
8. Altul, care_________

Caracteristici:

q contribuie la facilitarea prelucrarii analizei raspunsurilor, pentru ca o parte din ele sunt
codificate;

q ca si în cazul întrebarilor închise, pot influenta reactiile subiectilor chestionati, prin

sugerarea raspunsurilor adecvate, mai "adecvate", mai "convenabile";

Întrebari scalate (cu raspunsuri ierarhizate)

Sunt acele întrebari (folosite cu precadere la evaluarea intensitatii), care prezinta

raspunsuri ierarhizate, fiecare treapta a scalei referindu-se la o anumita categorie de atitudini,
aflate pe un continuum, de la atitudinea cea mai favorabila la atitudinea cea mai nefavorabila
fata de obiectul masurat.

Cât de multumit sunteti de modul în care functioneaza democratia în România?

1. foarte multumit
2. multumit
3. nici multumit, nici nemultumit
4. nemultumit
5. foarte nemultumit

11
În România, unii oameni stiu o multime de lucruri despre NATO, politicile si institutiile sale, în
timp ce altii nu stiu absolut nimic. Dvs. unde va situati pe urmatoarea scala?

1___2___3___4___5___6___7___8___9___10

nu stiu nimic stiu totul

Întrebari grafice - având în vedere faptul ca multi oameni au o memorie vizuala puternica,
iar acest aspect are un impact considerabil asupra atitudinii fata de anumite componente ale
spatiului social global, se obisnuieste inserarea ]n chestionar a unor elemente grafice, desene,
imagini, grafice, fotografii.

Ø În raport cu functia lor metodologica:

Întrebari introductive - permit deschiderea dialogului, familiarizarea intervievatului cu

operatorul de teren;

Întrebari de trecere -asigura trecerea de la o problema la alta;

Întrebari filtru - au rolul de a selecta de regula în doua sau mai multe categorii subiectii, în
functie de opinia sau situatia lui vizavi de anume fenomen sau fapt social.

Ex. Sunteti fumator?

1. da

2. nu

Sunteti casatorit?

1. da

2. nu

12
 Întrebari de control - este necesar, ca pentru a testa sinceritatea raspunsurilor la anumite
întrebari, sa se introduca acest gen de întrebari care, reprezinta forme diferite de întrebare
pentru acelasi aspect.

La redactarea formularului de chestionar trebuie sa tinem cont de mai multi factori ca:

q modul de administrare -fata-n-fata, autoadministrare, prin corespondenta, etc.;

q populatia investigata -caracteristicile de vârsta, instructie, profesie, sex, etc. ale

subiectilor;

q limbajul utilizat, functie de nivelul de instructie si cultura al subiectilor;

De asemenea, la formularea întrebarilor, trebuie sa respectam urmatoarele reguli:

q textul întrebarii sa fie cât mai simplu, concis, nesugestiv, netendentios;

q termenii utilizati sa fie obisnuiti, familiari populatiei investigate, evitându-se

neologismele, arhaismele, termenii tehnici si jargonul;

q sa se evite pe cât posibil cuvintele cu rezonanta afectiva, deoarece acestea ar putea

influenta, constient sau nu, raspunsurile;

q formularea întrebarilor trebuie sa aiba în vedere capacitatea de receptare si întelegere a

subiectilor carora le sunt adresate;

q pentru a câstiga încrederea subiectilor, unele întrebari pot fi personalizate sau

individualizate ("Dvs. credeti ca...?"; "Ce stiti dvs. despre....?"; "Care este parerea dvs.
despre...?"). Nu trebuie însa accentuata aceasta personalizare, pentru a nu influenta
comportamentul respondentului.

q Întrebarile sa nu fie cumulative, adica în textul aceleasi întrebari sa se faca referire la doua
chestiuni distincte, sa nu implice raspunsuri de tipul "si-si" ci de tipul "sau-sau" (de ex.

13
 Orasul vostru e linistit si curat? În aceasta situatie cel mai potrivit ar fi sa folosim doua
întrebari de tipul "da", "nu": "Orasul dvs. este linistit?" - da - nu si "Orasul
dumneavoastra este curat?" - da - nu.

Asezarea în pagina. Reguli:

q pentru a avea raspunsuri cât mai sincere si individualizate, adica necontaminate, nu

trebuie sa lasam întrebarile sa "curga" una dupa alta potrivit continutului lor, pentru a nu
lasa subiectii sa rationalizeze sau sa coreleze raspunsurile.

q la începutul formularului trebuie incluse câteva întrebari "de pregatire", fara importanta
majora pentru tema, dar care ajuta la câstigarea încrederii subiectului

q întrebarile mai delicate, mai dificile, trebuie puse în general, în partea a doua a
chestionarului, când se presupune ca subiectul e pregatit si poate da raspunsuri sincere;

q ori de câte ori credem ca subiectul s-ar putea plictisi, sau si-ar putea pierde încrederea în
cercetare, formulam din nou întrebari "de pregatire" (când administrarea chestionarului
se face fata-n-fata), iar în cazul în care chestionarul este autoadministrat, atunci trebuie
sa oferim subiectilor toate informatiile pe care le consideram importante, pentru ca
aceasta sa poata oferi raspunsuri adecvate.

q daca exista prea multe întrebari dificile sau delicate, ar fi bine sa acestea sa fie dispersate
de-a lungul întregului formular. În acest caz, este recomandata folosirea întrebarilor de
control.

q un chestionar nu trebuie sa contina foarte multe întrebari, iar administrarea acestuia sa nu

presupuna foarte mult timp (40-50 minute), in acest caz subiectul fie oboseste sau se
plictiseste, aparând riscul deformarii raspunsurilor.

Oricât de atenti am fi la constructia chestionarului, a ordinii si amplasarii întrebarilor, a

modului de administrare, exista unele riscuri de deformare a raspunsurilor, fapt ce ne obliga
sa fim mai atenti la verificarea si interpretarea lor. Cele mai frecvente cauze sunt:

14
q motive de prestigiu - acestea fac ca subiectul, sa formuleze raspunsuri conforme
asteptarilor sociale, sa adopte un comportament de fatada, materializat printr-o simulare
a conduitelor si atitudinilor asteptate;

q atractia raspunsului pozitiv - de multe ori, raspunsul negativ poate aparea ca un simptom
al neintegrarii în colectivitate, ceea ce face ca subiectii sa spuna mai usor da decât nu.
Evitarea acestei situatii se face prin introducerea unor întrebari scalate, cu posibilitati
intermediare.

q teama de schimbari - e bine sa fie evitata folosirea întrebarilor care pun în discutie
schimbari ale caror consecinte nu sunt cunoscute,

q frica de cuvinte - raspunsurile sunt puternic influentate de prezenta în textul întrebarilor a

unor cuvinte socante, care provoaca anumite reactii,

q simpatia sau antipatia - raspunsurile pot fi deformate daca în întrebari includem cuvinte
sau expresii cu conotatii pozitive sau negative care modifica afectivitatea, facând apel la
simpatia subiectilor fata de anumite fenomene, personalitati sau aspecte legate de
obiectul cercetarii.

15