Dr Ciurea Codrut

LP 1 An 2 Sem 1

VolumulSanguin (Volemia)

Sangele = lichid extracellular (lichid plasmatic)+lichidintrcelular

(intraeritrocitar)
Volumulmediu de sange la adult ≈ 5000 ml

3000 ml PLASMA
2000 ml ERTROCITE
(variatiimarifiziologice – de la individ la individ, legate de gen,
greutateacorporala, etc)

HEMATOCRITUL

= procentul de eritrocite din sange (volumulhematiilor) fracţiunea

din volumul total al sâ ngelui, ocupată de hematii, exprimată
procentual.

Mai poate fi definit ca raportul dintre plasmă şi elementele figurate

ale sâ ngelui, exprimat procentual, ţinâ nd cont că , în mod normal,
volumul leucocitelor şi trombocitelor nu depă şeşte 1 %. Germanii
exprimă acest parametru şi în l de E/l sâ nge.

Este un parametru sanguin care trebuie explorat obligatoriu pentru

investigaţia incipientă a orică rui bolnav împreună cu determinarea
hemoglobinei şi a numă rului de hematii. Este o determinare de
urgenţă în stă rile de şoc.
Hematocritul depinde de numă rul total de eritrocite (masa
eritrocitară ), de volumul eritrocitar mediu (VEM) şi volumul
plasmatic.
Principiul metodei.Prin centrifugarea sâ ngelui recoltat pe
anticoagulant se separă hematiile de plasmă şi apoi se evaluează
valoarea procentuală a masei de hematii.

Citirearezultatelor. Întubul cu sâ ngecentrifugat se observă (figura)

- unstrat inferior: masaeritrocitară ;
- unstratmediu: leucociteşitrombocite (se
observă numaiînpatologie);
 - unstrat superior: plasma.
Uneori, întrestratul de leucociteşieritrocite, se
poateobservaunstratnegru – stratulBramberger, format
din eritrocitemodificate decă treenzimeleleucocitare.

În anemiile hipocrome, limita dintre leucocite şi eritrocite este

ştearsă , puţin evidentă , pentru că eritrocitele hipocrome au greutate
specific mai mica decâ t cele normocrome şi apropiată de cea a
leucocitelor.
Pentru calcularea hematocritului, se mă soară înă lţimea totală a
coloanei de lichid şi se notează cu H, apoi se mă soară înă lţimea
coloanei de eritrocite şi se notează cu h.

Hematocritul se calculează cu ajutorulrelaţiei:

Hematocrit = h/H x 100

Plasmă

Leucocite

Hematii

Figura. Tub

Determinarea hematocritului prin micrometodă. Se foloseşte

echipamentul Janetzki (sau alte echipamente similare).
Materiale necesare:
- instrumentar steril de unică folosinţă pentru puncţie venoasă
sau puncţie capilară ;
 - centrifugă (model TH-11 Janetzki sau similară ) cu un rotor
special pentru a putea cuprinde un mare numă r de tuburi;
- tuburi de hematocrit (diametrul de 1 mm şi lungime de 50 mm)
din sticlă subţire, negradate, heparinate în interior;
- suport pentru pă strarea tuburilor de hematocrit între
momentul recoltă rii şi al centrifugă rii;
- riglă pentru citirea rapidă a hematocritului.
-
Tehnica de lucru:
Se recoltează sâ nge capilar prin puncţionarea pulpei degetului sau
sâ nge venos. După umplerea tubului, capetele se închid la flacă ră sau
cu plastilină şi se aşează în suportul de pă strare pâ nă în momentul
centrifugă rii. După terminarea recoltă rilor, tuburile sunt aşezate
radiar pe suportul special amenajat, fixat pe rotorul centrifugii. Se
centrifughează timp de30 de secunde la 3000 rot/min, după care
tuburile se scot şi se citesc cu ajutorul riglei ce însoţeşte aparatul
(Figura).
Tubul de hematocrit se pune în ghidajul A al riglei de citire şi se
potriveşte cu ajutorul butonului B, astfel ca limita inferioară a
coloanei de hematii să coincidă cu linia de zero a riglei, iar limita
superioară a plasmei să coincidă cu linia de 100.
Se citeşte limita superioară a coloanei de hematii, gradaţia
corespunză toare reprezentâ nd valoarea hematocritului exprimată în
procente

100

A 90

80

70

100 60

80 50

60 40

40 30

20 20

0 10

0
B
Corectarea rezultatelor:

Corectarea rezultatelor este necesară deoarece:

- după centrifugare, printre hematii ră mâ ne un volum de plasmă
reprezentâ nd 5% din volumul eritrocitar;
- în cazul unui numă r crescut de leucocite şi/sau trombocite este
necesară scă derea grosimii acestui strat din valoarea
hematocritului;
- hematiile din sâ ngele venos au volum mai mare decâ t hematiile
din sâ ngele arterial;
- utilizarea unui alt anticoagulant (în afara heparinei şi
amestecului Wintrobe) poate produce ratatinarea hematiilor.
Pentru calculul hematocritului sâ ngelui total se va corecta
hematocritul venos gă sit, conform formulei:

Ht somatic = Ht venos x 0,96 x 0,91 x 1,09 în care:

- 0,96 – factor de corecţie pentru plasma aflată printre hematii

după centrifugare;
- 0,91 – factor de corecţie pentru volumul hematiei din sâ ngele
arterial faţă de hematia din sâ ngele venos;
- 1,09 – factor de corecţie pentru anticoagulantele care
ratatinează hematiile (are valoarea 1 pentru heparină şi
amestecul Wintrobe).
- În cazul tehnicii prezentate de noi, factorul global de corecţie
este 0,87.
-
Determinarea hematocritului se poate realiza şi prin metode
moderne, cu un analizor automat:

Se determină numă rul de eritrocite/litru de sâ nge prin

mă surareaintensită ţii luminii reflectate de masa de eritrocite aflate
într-un volum de sâ nge predefinit si se calculeaza folosind formula
hematocritului.

Erori de determinare a hematocritului:

Determinarea hematocritului poate fi afectată de:

- exces de anticoagulant;
- tipul de anticoagulant;
 - sâ ngele arterial are un Ht cu 2% mai mic decâ t Ht din sâ ngele
venos;
- analizoarele automate pot da valori fals crescute;
- situaţii patologice care cresc (în mod fals) valoarea
hematocritului: reticulocitoză , leucocitoză mare, prezenţa de
crioglobuline, macrotrombocite;
- situaţii patologice care scad (în mod fals) valoarea
hematocritului: hemoliză in vitro, autoaglutinare, microcitoză .

Valorile normale şi variaţiile fiziologice ale hematocritului.

Aceste valori sunt prezentate în TABEL:

Valorilenormaleşivariaţiilefiziologice ale hematocritului

Teritoriul Efortfiz Emoţii,
Sex Vârstă Altitudine Sarcină
circulator ic stres
Noună
scut:
56 %
Sânge
1 lună: arterial:
Bărbaţi: 44,6 % 45 %
46 ± 5%
Htcrescut
6 luni: Htcrescut
prinscăde
36,2 % Sângevenos: Htcres princontr Htscăzutprin
rea
47 % cut acţiasplin hemodiluţie
pO2înaer
1 an: ei
ulinspirat
Femei: 32 %
40 ± 5% Sânge
4 ani: splenic:
37 % 70 – 80 %

12 ani:
40 %

Valorile normale ale hematocritului –43 – 45 % la bărbat si de

41 – 43 % la femeie.

 Variaţiile fiziologice ale hematocritului :

 în funcţie de sex : la bă rbat mai mare ca la femeie.
 în funcţie de vâ rstă : mai mare la nou nă scut
 la altitudine – poliglobulia fiziologică de altitudine.
 în funcţie de locul recoltă rii sâ ngelui
Variaţiilepatologice ale hematocritului:

 scade: anemii, hemoragii+situatii in care creste volumul

plasmatic (hemodilutie)
 in soc
 creste: poliglobuliile -esenţiale (primare)
- secundare bolilorrespiratorii+cardiovasculare
+ situatiile in care scade volumul plasmatic

Valorile extreme ale hematocritului se asociază cu stări

patologice cu risc vital:
- Ht < 20% : se asociază cu hipoxie severă care
determină insuficienţă cardiacă şi deces;
- Ht > 60%: se asociază cu creşterea accentuată a
vâ scozită ţii sâ ngelui, tromboze locale şi coagularea
spontană a sâ ngelui.

Determinarea volumului plasmatic

 se realizeaza cu trasori care se fixeazape proteinele

plasmatice,
 sa aibă o molecula de marime potrivita molecula trasorului
trebuie sa fie suficient de mare ca sa nu traverseze endoteliul
vascular; se utilizeaza molecule coloidale cel putin egale, ca
marime, cu proteinele plasmatice
 sa nu se fixeze pe eritrocite
 sa nu produca hemoliza
 sa nu fie toxici
 Trasorii utilizati :
 coloranţi : albastru Evans T1824 , roşu Congo, albastru
Congo
 substanţe macromoleculare :polivinilpirolidon ( PVP )
 izotopi radioactivi : serum albumina marcată cu 131 I
(RISA)

Determinarea V plasmatic cu RISA

Principiu:daca se cunoasteradioactivitateaunei sol de RISA

siradioactivitateasangeluidupadilutiasubstantei in circulatie,se
poatedetermina V plasmatic din raportulradioactivitatilorprobei
standard si a probei de cercetat .Determinarea se face cu contorul
Geiger-Muller

Determinarea V plasmatic cu albastru Evans(T1824)

 Colorantulprinfixareapealbumineleplasmatice are ceamai mare

stabilitatecomparativ cu alticoloranti.
 Principiu:Se injecteaza o anumitacantitate(Q) dintr-o
substantace se dilueaza in intregspatiul de
difuziuneatinganddupa un anumittimp o concentratie (C)
 Volumul Plasmatic=Q/c
 Tehnica:
- serecolteaza o proba de sange(5 ml) cu
separareaplasmeimartor.Seinjecteaza 0,3 ml albastru Evans
0,5%;dupa 5 minute se recolteaza o nouaproba (cu
separareaplasmeiproba)
- se face dozareafotometrica a colorantuluipe plasma
princitireaplasmeiproba comparative cu plasma martor la
spectrofotometru (λ = 660 nm) sau la fotometru cu
filtrurosu se obtineastfelextinctiaprobei
- sepregateste un etalon  0,2 ml albastru Evans T 18240,5%
diluat1/50 si 1,8 ml plasma martor
- secitesteetalonul fata de plasma
martorextinctiaetalonului V=Q/C
- sestiecaextinctiaprobei (Ep) este proportional cu
concentratia (C), iarextinctiaetalonului (E etalon)
proportional cu concentratiaetalonului (C etalon)

Cp = Cetalon X Ep/E etalon

Vp (ml) = Cantitatea de substinjectata X

Extinctia etalon/C etalon X Extinctia probei

Determinarea volumului globular

 se efectuează cu trasori care se fixează pe eritrocite.

Metodele de determinare utilizează izotopi radioactivi:
 Metode directe în care marcarea eritrocitelor se face " in vivo“
cu 59Fe.
  Metode de marcare a eritrocitelor " in vitro " - utilizează
32
P, 59Cr.
Volumul sanguin total

 V sanguin total = V globular + V plasmatic

Vol. sang. Total ……………………………100 %

Vol. plasmatic ……………………………. 100 - hematocrit

V. plasmatic x 10
 V. sang. total = -----------------------------
100 - Hematocrit

 Mă surarea volumului plasmatic se determină în condiţii

bazale :
 repaus fizic
 repaus psihic
 temperatură de comfort
 inaniţie totală de 12 ore.

Volumul sanguin total de 5 litri la bă rbat şi de 4,5 – 4,6 litri la

femeie
Determinarea Vol sanguin are importanta clinica mare
modificarile colemiei survin precoce in diferite stari patologice:
- tulburari endocrine
- tulburari ale balantei hidroelectrolitice
- arsuri
- hemoragii

Variaţiile fiziologiceale volumului sanguin:

1. în funcţie de sex : la bă rbat cu 10 % >la femeie

2. în funcţie de vâ rstă : la nou nă scut mai mare,scade la bă trâ ni.
3. în graviditate- pe seama volumului plasmatic
4. la persoanele antrenate
5. la altitudine creşte – poliglobulia de altitudine.
6. ingestia masivă de lichide
Volumul sanguin scade :
1. la trecere din clinostatism în ortostatism
2. transpiraţii abundente.

Variaţii patologice ale volumului sanguin:

 - creşte : poliglobulie primară şisecundară

 - scade : anemii, hemoragii, şoc,obezitate

Reglarea volumului plasmatic se realizează prin :

Mecanisme reflexe
1. Declanşate de stimularea voloreceptorilor din atrii
2. Declanşate de stimularea baroreceptorilor din zona sino
carotidiană şi cardioaortică
Mecanisme umorale
1. Proteinele plasmatice.
2. ADH ( hormon antidiuretic)
3. Aldosteronul
4. Factorul natriuretic atrial

Reglarea volumului globular

 presiunea parţială a oxigenului în ţesuturi - în funcţie de
gradul de oxigenare al ţesuturilor.
 hipoxia stimuleaza eritropoeza şi în consecinţă determină
creşterea volumului globular.