Manual clasa a X a

După manualul de clasa a X a, Ed. Corint

CUPRINS

1. Revolutia glorioasa .................................. ............................................ p. 3

2. Epoca luminilor ................................. .................................................. p. 5
3. Organizarea statelor moderne ............................................................... p. 8
3.1. Constituirea SUA ............................................................................ p. 8
3.2. Revolutia franceza .......................................................................... p. 10
3.3. Franta napoleoniana ........................................................................ p.13
3.4. Relatiile internationale in secolul al XIX-lea .................................. p.15
4. Ţările Române şi problema orientală…… ........................................... p. 17
4.1. Secolul fanariot. Anul 1821 ........................................................... p.17
4.2. Războaiele ruso-austro-turce. Regulamentul organic .................... p.19
5. Anul 1848 în Europa ………….. ......................................................... p.21
5.1. Aspiraţii liberale şi naţionale în Europa ......................................... p.21
5.2. 1848 în spaţiul românesc ................................................................ p.23
6. Revoluţia industrială ............................................................................. p.27
6.1. Ştiinţa şi tehnica ............................................................................. p.27
6.2. Economia şi societatea ................................................................... p.28
7. State naţionale şi multinaţionale în a doua jumătate a sec. XIX .......... p.30
7.1. România …………………………………………………………. p.30
7.2. Germania şi Austro-Ungaria …………………………………….. p.33
8. Lumea la cumpăna secolelor XIX – XX .............................................. p.36
8.1. Civilizaţiile asiatice si africane şi modernitatea ………………… p.36
8.2. SUA. Sistemul de alianţe ……………………………………….. p.37
9. Marile conflicte ale secolului XX ....................................................... p.40
9.1. Primul razboi mondial. Marea Unire ............................................. p.40
10. Tratatele de pace si relatiile internationale interbelice ...................... p.46
10.1. Tratatele de pace. Relatiile internationale interbelice .................. p.46
11. Lumea in perioada interbelica ............................................................ p.49
11.1. Economia si viata cotidiana ......................................................... p.49
11.2. Miscarea feminista si Romania in perioada interbelica ............ p.51
12. Regimuri politice in perioada interbelica .......................................... p.52
12.1. Comunismul si nazismul ............................................................. p.52
12.2. Regimuri democratice si fascismul ............................................ p.54
13. Marile conflicte ale secolului XX .................................................... p.56
13.1. Al doilea razboi mondial. Holocaustul ....................................... p.56
14. Relatii internationale postbelice ....................................................... p.62

1
 14.1. Organizatii internationale. Razboiul rece si prabusirea
comunismului .........................................................................................................
........ p.62
15. Regimuri politice postbelice .............................................................. p.65
15.1. Regimuri politice democratice si totalitare .................................. p. 65
16. Lumea postbelica ................................................................................ p.66
16.1. Reconstructia economica. Revolutia tehnico-stiintifica. Societatea civila,
minoritatile si drepturile omului ............................................................... p.66
17. Religia in lumea contemporana .......................................................... p.69
17.1. Crestinism, Islam, Budhism. Ecumenismul religios .................... p.69
18. Romania si integrarea euroatlantica ................................................... p.71
18.1. UE si NATO ................................................................................ p.71
19. Societatea la inceputul mileniului III ................................................. p.73
19.1. Globalizare, terorism, viata cotidiana .......................................... p.73

2
 1. ``Revolutia glorioasa``

Cauzele revolutiei engleze

Incepand cu secolul ala XVI-lea Anglia cunoaste o dezvoltare treptata a unei
economii bazate pe initiativa individuala, concurenta si profit ce permite aparitia
unei noi nobilimi, interesata in manufacturi, ferme capitaliste si comert maritim.
Impreuna cu burghezia in formare ei incep sa controleze viata economica a tarii
si doresc sa obtina si puterea politica.
Ei erau larg reprezentati in Parlament, institutie ce smulsese regelui dreptul a
aviza politica fiscala si legislativa a acestuia si incearca sa impuna libertati
conforme cu interesele lor. Pe de alta parte de bunul plac al suveranului depind
brevetele pentru infiintarea intreprinderilor comerciale si industriale, o frana in
fata cresterii productiei si schimburilor, accentuand opozitia rege-parlament.
Divergentele sunt accentuate si de situatia religioasa unde regele conducea
Biserica anglicana, iar majoritatea burgheziei si noii nobilimi era puritana.
Acestia cereau ``purificarea`` bisericii de urmele ei catolice si contestau inca o
data puterea regelui.
In 1628 Parlamentul adreseaza lui Carol I Stuart ``Petitia dreptului`` in care-i
atrageau atentia asupra limitelor puterii regale si asupra prerogativelor
parlamentare, iar regele dizolva adunarea si guverneaza singur intre 1629-1640.
Razboiul cu Scotia a epuizat resursele financiare si l-a obligat pe Carol sa
convoace Adunarea in speranta votarii unor noi impozite. Parlamentul refuza si
emite Mustrarea ce Mare in care se enumera abuzurile acestuia, se cere
demiterea si condamnarea colaboratorilor cei mai apropiati ai regelui si anularea
impozitelor adoptate in ultimii zece ani. Regele refuza si incearca sa-i aresteze
pe liderii miscarii, aparati de populatia Londrei si astfel se declanseaza razboiul
civil (1642-1649).
In prima parte cavaleria regala obtine cateva victorii in fata armatei
parlamentul, beneficiind de sprijinul marii nobilimi si liderilor bisericii. Situatia
se schimba atunci cand Thomas Fairfax si mai ales Oliver Cromwell
reorganizeaza armata dupa modelul unitatilor de elita ``coastele de fier`` si obtin
victoriile decisive de la Marston Moor, Preston si Naseby. Carol I este prins,
judecat si executat la 1649, iar parlamentul proclama republica
(Commonwealth).
Puterea reala era exercitata de armata condusa de Oliver Cromwell ce inabusa
miscarile regaliste din Scotia si Irlanda si emite Actele de navigatie (1650-
1651), lovind puternic in Olanda si flota ei comerciala. In 1653 Cromwell
dizolva parlamentul si se proclama Lord Protector cu atributii sporite ce impun
3
practic dictatura militara in Anglia. La moartea lui Cromwell (1660) armata in
invita pe fiul lui Carol I sa ocupe tronul, marcand astfel revenirea monarhilor pe
tron, in connditiile in care majoritatea dorisera desfiintarea absolutismului si nu
monarhiei.
Carol II (1660-1685) si Iacob II (1685-1688) ignora lectiile razboiului civil si
incerca sa reinstaleze absolutismul si biserica catolica. Opozitia parlamentara,
noua nobilime si burghezia il cheama la tron pe Wilhelm de Orania, ginerele lui
Iacob al II-lea, dupa ce in prealabil acesta acceptase ``Declaratia drepturilor`` in
care se precizau drepturile si datoriile poporului si regelui, infaptuind astfel
revolutia glorioasa.

EXERCITII

1. Petitia dreptului (1628) : ``1. Lorzii ecleziasticii si mireni si comunele,

intruniti in Parlament, aduc la cunostinta cu toata smerenia suveranului si
stapanului nostru, regele, ca printr-un statut intocmit sub domnia lui Eduard I ...
s-a declarat si statornicit ca Regele si mostenitorii sai nu vor impune, nici nu vor
incasa tallia sau ajutoare in acest regat fara consimtamantul arhiepiscopilor,
episcopilor, comitilor, baronilor, cavalerilor, burghezilor si altor oameni liberi
din comunele regatului ; iar prin autoritatea Parlamentului s-a declarat si stabilit
ca nimeni, in viitor, nu va putea fi constrans sa imprumute bani regelui fara voia
sa, deoarece o asemenea obligatie era contrara ratiunii si libertatilor tarii ...
3. Prin statutul numit Marea Charta a Libertatilor Angliei, s-a hotarat si
statornicit, de asemenea, ca nici un om liber nu va putea fi arestat si intemnitat,
nici lipsit de libertatile si drepturile sale, nici pus in afara legii sau exilat, nici
molestat in orice alt chip, decat in baza unei sentinte legale din partea egalilor
sai sau a legilor tarii.
10. In aceste privinte, ei se roaga cu smerenie, Prea Inalta Voastra Maiestate, ca
nimeni, in viitor, sa nu fie silit sa faca vreun dar gratuit, imprumut de bani sau
dar de bunavoie, nici de a plati vreo taxa sau impozit fara consimtamantul
comun votat de Parlament`` (p. 8 st)
a. Identificati drepturile si libertatile obtinute de-a lungul timpului.
b. Enumerati membrii Parlamentului britanic.

2. Alegeti principala cauza a revolutiei engleze.

3. De ce parlamentul revine in 1660 la forma monarhica de guvernare ?

4. ``Pentru multe generatii viitoare, revolutia din 1688-1689 a fost numita de

stramosii nostri glorioasa revolutie. Gloria ei nu a constat in vreo fapta de arme,
in vreun act exceptional de eroism din partea englezilor, nici din faptul ca o
intreaga natiune s-a dovedit mai puternica decat un rege foarte necugetat ...
Adevarata glorie a revolutiei britanice sta in faptul ca a fost facuta fara varsare
de sange, fara razboi civil, fara masacre sau proscriptii si mai presus de toate, ca

4
s-a ajuns la o reglementare prin consimtamantul mutual al diferendelor
religioase si politice, care despartisera atat de multa vreme si atat de cumplit
oamenii si partidele. Reglementarea constitutionala din 1689 a rezistat incercarii
timpului`` (G.M. Trevelyan, Istoria ilustrata a Angliei) (p. 9 dr)
a. De ce s-a adoptat denumirea de revolutia glorioasa?
b. Faceti o paralela intre conflictul rege-parlament din 1642-1649 si cel din
1689. Evidentiati diferentele!

2. Epoca luminilor

Iluminismul este marea miscare filozofica a secolului al XVIII-lea ce vedea in

ratiune, educatie si spirit inventiv mijloacele prin care se putea construi calea
spre realizarea fericirea umana.

Noi principii si valori in societate

- Credinta si fericirea omului : pe plan religios iluministii pleaca de la
premisa lui Diderot conform careia ``nu exista decat o singura datorie a
omului, aceea de a fi fericit``. Ideea era in contradictie cu cea a bisericii
catolice, ce vedea in viata o simpla trecere spre cele vesnice si nega
revelatia divina si traditiile Bisericii. Iluministii cred in existenta
Domnului, dar refuza sa accepte amestecul lui in evolutia ulterioara a
universului ce functioneaza in baza unor legi naturale, conceptie denumita
deism. Religia era acceptata doar ca un garant al ordinii sociale, necesara
oamenilor in lipsa unei educatii rationaliste.
- Un nou model de putere : Montesquieu si Voltaire sprijina monarhia
constitutionala, bazata pe separarea puterilor in stat, egalitate in fata legilor
si respectarea drepturilor cetatenesti. Republica era, in conceptia lui J.J.
Rousseau, o societate aparuta ca urmare a unui contract incheiat intre
oameni liberi si egali, contract prin care puterea era exercitata de
reprezentanti in numele poporului. In paralel, Rousseasu credea insa ca
republica si democratia sunt posibile doar in statele mici, iar proprietatea
privata este o cauza a inegalitatii intre oameni.
- Munca, sursa bogatiei : munca era considerata unica sursa a bogatiei si
progresului, chiar daca unii inclinau spre agricultura si altii spre industrie si
comert. Adam Smith sustine ca industria si comertul prospera doar atunci
cand sunt indeplinite trei conditii si anume libertate individuala,
exprimarea interesului personal si existenta cererii si ofertei pe piata.

Absolutismul luminat
Filozofia iluminista a fost adoptata de cativa monarhi absolutisti ce doreau sa
evite conflictele interne si contestarea propriei puterii prin reforme partiale care
sa imbunatateasca situatia populatiei. Frederic II al Prusiei, Iosif II al Austriei si

5
Ecaterina II a Rusiei corespondeaza cu iluministii si modernizeaza legislatia,
sprijinind eliberarea si improprietarirea taranilor, dezvoltarea comertului si
industriei, desfiintarea torturii si cenzurii, etc. Politica lor a esuat, in final,
deoarece reformele erau, prin natura lor, inutile intr-un stat unde regele, nobilii
si biserica detineau puterea, refuzand sa o imparta cu ceilalti cetateni si
respingeau evolutia economica naturala de la agricultura la industrie si comert
ca ramuri predominante.

Raspandirea si influenta iluminismului

Iluminismul se raspandeste prin intermediul cartilor, fie el brosuri sau
Enciclopedia (35 volume) editata de Diderot si D`Alembert, ziarelor, societatilor
stiintifice si culturale, saloanelor de lectura si lojilor masonice si mai ales prin
intermediul francezei, folosita de elitele Europei.
Literatura si muzica includ o serie de oameni de cultura prestigiosi cum ar fi :
- Voltaire abordeaza epopeea istorica, poemul eroi-comic si filosofic, satira,
pamfletul, tragedia clasica si romanul, dar este, in esenta, un regalist, chiar
daca unul constitutional.
- J.J. Rousseau introduce tema contemplarii melancolice si solitare a naturii
ca refugiu in fata nelinistilor umane si romanul pedagogic, bazat pe
apropierea de natura prin intermediul educatiei, instinctelor si calitatilor
morale innascute ale omului.
- Literatura engleza este reprezentata de Daniel Defoe (Robinson Crusoe) si
Jonathan Swift (Calatoriile lui Gulliver) ce critica subtil intoleranta si
prejudecatile societatii timpului.
- In plan cultural ia nastere curentul german Sturm und Drang (Furtuna si
avant) ce respinge invazia literaturii franceze si suporta cultura germana
bazata pe sublim ca valoare estetica. Sublimul este rezultatul liberului
exercitiu al emotiilor si imaginatiei, chiar daca rezultatul este suferinta,
uratenie, uimire sau groaza. Pe de alta parte, J.W. Goethe creaza Faust, un
rebel care se opune tuturor formelor de intelepciune si in special celor
obtinute prin formule matematice ori stiintifice.
- In muzica W.A. Mozart vine cu opera Don Giovanni unde eroul sfideaza
toate convenientele si regulile sociale si se ridica singur impotriva lumii in
cautarea adevarului, sfarsind, ca si Faust, prin a fi distrus.

Opinia publica
Statul modern aduce cu sine ideea separarii vietii private de viata publica, iar
probleme de interes general (economie, politica, diplomatie, finante, etc.),
discutate pana atunci doar de rege si ministrii sai, intra in dezbatere publica,
antrenand un numar din ce in ce mai mare de oameni. Astfel iau nastere idei noi,
pareri diferite de cele oficiale, uneori radical diferite, dand nastere opiniei
publice de care regele si guvernul invata sa tina seama, indiferent ca se
manifesta in biblioteci, cafenele sau cluburi.

6
 Spiritul public i-a indemnat pe membrii societatii sa se reuneasca in actiuni
comune pentru binele public, creand societati de ajutorare a saracilor si celor
fara adapost, iar statul s-a implicat prin crearea unor stabilimente pentru saraci si
cersetori, considerati indivizi periculosi ce trebuiau pusi la munca fortata.
In paralel, Biserica Catolica foloseste confrerii, pelerinaje si misiuni de
binefacere pentru a-i educa pe oameni in spirit comunitar si intrajutorare.

EXERCITII

1. ``In fiecare stat exista trei feluri de puteri : puterea legislativa, puterea
executiva si puterea juridica sau judecatoreasca. Prin cea de-a treia putere,
magistratul pedepseste infractiunile sau judeca diversele conflicte dintre
cetateni. Atunci cand puterea executiva si cea legislativa se reunesc intr-o
singura persoana, nu mai exista libertate deoarece ne putem teme ca aceasta
persoana ar putea face legi tiranice si apoi sa le puna in practica abuziv. Daca
puterea juridica ar fi detinuta impreuna cu puterea legislativa, controlul asupra
vietii si libertatii cetatenilor ar fi arbitrar deoarece judecatorul ar fi si legislator.
Daca puterea juridica ar fi imbinata cu puterea executiva, judecatorul ar putea
detine forta unui opresor`` (Montesquieu, Despre spiritul legilor) (p. 14 st)
a. Identificati principiul sustinut in organizarea statului.
b. Alegeti trei argumente in sustinerea principiului.
c. La ce principiu face aluzie documentul ?

2. Identificati in textul lectiei patru elemente care marcheaza schimbari

fundamentale in evolutia societatii.

3. ``Libertatea de care nu au parte majoritatea oamenilor ramane in Europa

idealul spre care gandirea, dar si istoria inainteaza lent. Este una din tendintele
majore politice si filosofice ale secolului al XVIII-lea. Libertate sau cautarea
egalitatii ? Napoleon credea ca francezul nu dooreste libertatea, ci egalitatea,
adica egalitatea in fata legilor, abolirea drepturilor feudale, pe scurt sfarsitul
libertatilor particulare, adica a privilegiilor`` (Fernand Braudel, Gramatica
civilizatiilor, 1963) (p. 16 st sus)
a. Ce doresc oamenii de rand – libertate sau egalitate ?
b. Pentru ce militeaza iluministii – libertate sau egalitate ?

4. ``Un harnic furnicar muncind senin,

De oameni liberi, pe un pamant eliberat.
Atunci da, as spune clipei :
Mai stai, acum sunt fericit`` (J.W.Goethe, Faust, 1790)
a. Analizati gandurile lui Faust si identificati sursa fericirii personajului.

5. De ce ia nastere opinia publica ?

7
 3. Organizarea statelor moderne

3.1. Constituirea SUA

Nasterea SUA este considerata, simbolic, sosirea vasului Mayflower cu 102

pasageri la 1620 in regiunea devenita ulterior Noua Anglie. Treptat apar pe
coasta de est 13 colonii unite prin religia protestanta si independenta.

Cauzele razboiului de independenta

- Coloniile nu au cunoscut feudalismul si s-au concentrat pe industrie cu
muncitori salariati si mica proprietate agricola in nord si plantatii bazate pe
munca sclavilor negri in sud. Cu timpul coloniile intra in concurenta cu
metropola ce incearca sa le limiteze dezvoltarea industriala si comerciala.
- Colonistii au mostenit drepturile de cetateni englezi si si-au afirmat dorinta
de a se autoguverna deoarece nu erau reprezentati in parlamentul londonez.
Acesta ia, insa, o serie de masuri nepopulare, cum ar fi interzicera
colonizarii la vest de Muntii Alegani, taxe pentru zaharul si ceaiul
importat, redactarea actelor pe hartie timbrata (Legea timbrului, 1765),
ignorand calitatea lor de cetateni englezi.
- Refuzul de a accepta calitatea de cetateni pentru americani

Conflictul cu Anglia
Taxa asupra ceaiului din 1773 duce la un conflict direct deoarece colonistii din
Boston arunca in apa lazile cu ceai, refuzand sa accepte nouul impozit in asa
numita ``partida de ceai din Boston``. Autoritatile inchid portul si impun noi
taxe pentru intretinerea armatelor engleze, iar reprezentantii coloniilor
organizeaza primul congres la Philadelphia (1774) unde decid boicotarea
marfurilor engleze si respingerea autoritatii parlamentului. Ambele parti se
pregatesc de razboi prin recrutarea de mercenari germani (Anglia) si inarmarea
militiilor (SUA), prevestind Declaratia de Independenta (1776) redactata de
Thomas Jefferson in spiritul luptei pentru independenta si libertate.
Congresul mobilizeaza armata de voluntari si foloseste diplomati pentru a
atrage sprijinul Frantei, Spaniei si Olandei, dar initial sufera grele infrangeri in
fata armatei engleze profesioniste ce reuseste sa ameninte Philadelphia si
independenta. Situatia se modifica datorita consilierii militare franceze si
numirii ca general a lui George Washington ce obtine victoriile decisive de la
Saratoga (1777) si Yorktown (1781). Pacea se incheie la Versailles in 1783 si
recunoaste independenta SUA, devenita republica prezidentiala.

SUA

8
 Anii 1783-1787 sunt definiti de lupta dintre republicanii adepti ai
independentei fiecarei colonii si federalistii, conndusi de Washington, ce doreau
un stat federativ, compus din cele 13 colonii, organizat pe principiul separarii
puterilor in stat. Federalistii au castig de cauza si elaboreaza Constitutia din
1787 pe baza urmatoarelor principii :
- Separarea puterilor in stat intre puterea legislativa (Congresul), formata din
Senat si Camera Reprezentantilor, puterea executiva (presedinte si guvern)
si puterea judecatoreasca. Senatul include doi reprezentanti din fiecare stat,
iar Camera Reprezentantilor deputati alesi in numar proportional cu
numarul locuitorilor in fiecare stat. Puterea judecatoreasca apartineCurtii
Supreme, iar presedintele exercita functiile de sef al statului si conducator
al executivului.
- Libertatea presei, dreptul de petitie si adunare
- Garantarea drepturilor cetatenesti
- Interzicerea acordarii de titluri nobiliare, onoruri ereditare si privilegii
exclusive

EXERCITII

1. ``Locuitorii coloniilor engleze din America de Nord, in temeiul legilor eterne

ale naturii, al principiilor Constitutiei engleze.. au urmatoarele drepturi :
1. Sunt indreptatiti la viata, libertate si proprietate si niciodata n-au cedat, in
favoarea nici unei puteri suverane, dreptul de a dispune de vreuna din acestea,
fara consimtamantul lor.
2. Stramosii nostri, care au intemeiat din prima data aceste colonii, erau la data
Emigrarii lor din tara mama, partasi la toate drepturile, libertatile si imunitatile
unor supusi nascuti liberi inauntrul regatului Angliei.
3. Prin emigratia lor, ei in nici un chip nu au renuntat la nici unul ... din aceste
drepturi, ci au fost atunci, la fel ca descendentii lor astazi, indreptatiti sa exercite
toate acele drepturi si sa se bucure de ele ...
4. Fundamentul libertatilor engleze si al oricarui guvern liber este dreptul
poporului de a participa la adunarea sa legislativa; intrucat colonistii englezi nu
sunt reprezentati intransa, ... urmeaza de aici ca sunt indreptatiti la libera si
exclusiva putere legislativa in cadrul diverselor lor adunari provinciale,
singurele organisme in care dreptul lor de organizare poate fi realizat`` (Din
Declaratia si Rezolutia Primului Congres Continental American din 14
octombrie 1774)
a. Identificati doua temeiuri juridice care justifica reunirea locuitorilor intr-un
congres continental.
b. Mentionati argumentele aduse in favoarea libertatii coloniilor.
c. Enumerati doua scopuri pentru care luptau americanii.

9
2. `` Noi consideram adevaruri evidente prin sine ca toti oamenii au fost creati
egali, ca sunt inzestrati de creatorul lor cu anumite drepturi inalienabile, ca
printre acestea se numara viata, libertatea si cautarea fericirii. Ca, pentru a
garanta aceste drepturi, oamenii au instituit guverne, a caror justa autoritate
deriva din consimtamantul celor guvernati. Ca, ori de cate ori o forma de
guvernare devine o primejdie pentru aceste scopuri, este dreptul poporului sa o
schimbe sau sa o abroge, instituind un nou guvern bazat pe acele principii si
organizat in acele forme care-i vor parea mai potrivite pentru a-i garanta
siguranta si fericirea ... Dar cand un lung sir de abuzuri si incalcari ale
drepturilor, toate urmarind invariabil acelasi scop, pun in evidenta planul de a-i
supune sub un despotism absolut, este dreptul lor, este datoria lor lor sa
rastoarne un asemenea guvern si sa ingrijeasca de noi garanti ai securitatii lor
viitoare.
De aici suferinta rabdatoare a acestor colonii, si tot de aici, acum, necesitatea
care le obliga sa schimbe vechiul lor sistem de guvernamant. Istoria actualului
rege al Marii Britanii este un sir de repetate nedreptati si abuzuri, toate avand ca
obiect direct statornicirea unei tiranii absolute asupra acestor state`` (Fragment
din Declaratia de Independenta a Statelor Unite al Americii, 4 iulie 1776)
a. Identificati acele drepturi naturale ale omului mentionate in text.
b. Mai sunt aceste drepturi naturale valabile si in ziua de astazi ?

3. De ce Constitutia SUA se bazeaza pe principiul separarii puterilor in stat?

3.2. Revolutia franceza

Cauzele revolutiei
- Taranimea reprezenta 85% din populatie si platea majoritatea taxelor, desi
nu avea pamant si depindea de nobilul local, Stat sau Biserica, fiind
afectata de saracie, boli si foamete.
- Starile privilegiate (nobili, cler) erau scutite de la plata taxelor si
reprezentate la curtea regala, mostenind pozitia sociala si functiile
administrative, militare, juridice si religioase.
- Burghezia este nemultumita de restrictiile impuse industriei si comertului si
doreste sa obtina putere politica pentru a-si apara interesele economice.
- Regele detine putere absoluta in teorie, impartita in realitate cu starile
privilegiate ce profita de haosul in care functionau institutiile statului.
- Exercitarea justitiei de catre mai multe instante ce apartin functionarilor
regali, seniorilor si bisericii
- Existenta vamilor interne ce gatuiesc comertul si circulatia monedei
- Cheltuielile exagerate ale Curtii regale

10
 Franta cunoaste o criza puternica intre 1782-1788 ce loveste agricultura, unde
seceta afecteaza recolta si produce foamete, industria textila si comert,
incapabile sa tina pasul cu cele engleze si nivelul de trai al omului de rand ce
trebuia sa supravietuiasca cu 18 sous [moneda franceza a timpului era livra,
impartita in sous] pe zi.
Regele Ludovic al XVI-lea convoaca Adunarile Generale pentru a vota noi
impozite si le permite sa-i adreseze asa numitele ``Caiete de doleante`` unde sa
formuleze revendicari sub forma unor cereri. Cele trei clase (nobilii, clerul,
starea a treia – burghezie), electrizate de posibilitatea unor schimbari, solicita
desfiintarea absolutismului, reforma fiscalitatii si justitiei si formarea unei
adunari reprezentative care sa decida asupra legilor si impozitelor.

Revolutia
Constienti ca regele nu doreste reforma, membrii starii a treia solicita votul
individual in parlament si se proclama Adunare Nationala, beneficiind de
sprijinul unei parti a clerului, la care regele raspunde chemand trupe din
provincie. Parizienii formeaza municipalitatea (comitet permanent ales) si
militia burgheza ce isi procura armele de la Hotel des Invalides si solicita
guvernatorului inchisorii Bastilia sa cedeze rezervele de praf de pusca si sa
retraga tunurile indreptate impotriva multimii. Militarii trag in multime, act
soldat cu peste 150 de morti si raniti, iar populatia ataca, cucereste si darama
Bastilia.
Ecoul luptelor din orase se face simtit si la sate unde taranii doreau o impartire
echitabila a granelor, stergerea impozitelor catre stat si desfiintarea obligatiilor
feudale. In consecinta vara lui1789 marcheaza declansarea unor rascoale ce
distrug arhivele cu datorii si incendierea a numeroase castele nobiliare.
Speriata de anarhie, Constituanta desfiinteaza pe 4 august 1789 toate
privilegiile feudale, proclamand egalitatea tuturor cetatenilor. Pe 26 august este
adoptata ``Declaratia drepturilor omului si cetateanului``, ambele acceptate de
rege sub presiunea parizienilor ce il obliga sa locuiasca in palatul Tuileries din
Paris. Anii 1789-1791 marcheaza lupta politica intre doua grupuri de
revolutionari si anume Clubul Iacobinilor (Societatea prietenilor revolutiei),
dominat de Maximilian Robespierre si Clubul Cordelierilor (Societatea amicilor
drepturilor omului si cetateanului), frecventat de Danton, Marat sau
Desmoulines, apreciat de mica burghezie, meseriasi si muncitori.
Regele decide sa fuga din Paris si este prins la Varennes, iar revolutionarii
impun Constitutia din 1791 bazata pe separarea puterilor in stat si negarea
absolutismului. La randul sau, regele negociaza pe ascuns cu Austria si Prusia ce
trimit trupe impotriva Frantei. Armata dezorganizata si prost condusa este
infranta si Parisul este asediat de armata prusaca condusa de ducele de
Brunswick. Adunarea cheama in capitala 20.000 de soldati ai garzilor nationale,
iar parizienii impun arestarea regelui pe 9-10 august 1792 si adoptarea unei serii
de decizii impotriva dusmanilor revolutiei. Pe 20 septembrie armata obtine

11
prima victorie la Valmy in fata dusmanilor si Conventia desfiinteaza monarhia si
proclama republica ce cunoste urmatoarele guvernari :
Conventia girondina (1792-1793) este obligata sa-l execute pe rege, provocand
nasterea unei coalitii (Austria, Prusia, Anglia, Rusia) ce dorea sa restaureze
vechiul regim. Republica recruteaza 300.000 soldati pentru razboi si se
confrunta cu rascoalele taranilor din Vendeea si deteriorarea situatiei economice,
ascutind conflictul cu iacobinii ce decid la 2 iunie 1793 sa-i aresteze si
ghilotineze pe girondini.
Conventia montagnarda sau iacobina (1793-1794) ajunge la putere cu sprijinul
maselor si recurge la urmatoarele masuri pentru a restabili ordinea :
- Taxarea tuturor veniturilor
- Preturi maximale pentru combaterea speculei
- Reorganizarea armatei si promovarea ofiterilor fideli revolutiei
- Executarea dusmanilor revolutiei in baza legii suspectilor, adoptata la 15
septembrie 1793, cifrati la aproape 5.000 in Paris si 1.600 in provincie
- Controlul statului asupra economiei
- Calendar si educatie laica
Pe masura ce ordinea se restabilea liderii iacobinilor intra in conflict sub
presiunea lui Robespierre ce dorea sa obtina un control absolut asupra tarii si nu
va ezita sa execute grupurile conduse de Hebert si Danton. In ciuda inaspririi
terorii, situatia econommica incepe sa se deterioreze datorita inflatiei, proastei
aprovizionari cu alimente si cresterii preturilor. La sfarsitul lui iulie 1794
Robespierre tine un nou discurs amenintator, iar soldatii Conventiei il aresteaza
si ghilotineaza, punand capat terorii.
Conventia thermidoriana (1794-1795) este formata de sustinatorii moderati ai
intereselor burgheziei, numiti dupa noua luna iulie a calendarului laic. Ei reusesc
sa respinga invaziile externe si dau o noua constitutie ce restabilea separarea
puterilor si votul cenzitar. Legislativul era alcatuit din doua Camere (Consiliul
celor 500 sute si Consiliul Batranilor), iar 5 directori constituiau executivul,
marcand sfarsitul revolutiei propriu-zise.

EXERCITII

1. Identificati principala cauza a revolutiei franceze.

2. De ce reprezentantii starii a treia refuza sa-l asculte pe rege la 1789 ?

3. `` Reprezentantii poporului francez, constituiti in Adunarea Nationala,

considerand ca ignorarea, nesocotirea sau dispretuirea drepturilor omului sunt
singurle cauze ale nefericirii publice si ale coruptiei guvernelor, au hotarat sa
expuna intr-o declaratie solemna drepturile naturale, inalienabile si sacre ale
omului ...
I. Oamenii se nasc si raman liberi si egali in drepturi.

12
II. Scopul oricarei asociatii politice este conservarea drepturilor naturale si
imprescriptibile ale omului. Aceste drepturi sunt libertatea, proprietatea si
rezistenta la agresiune.
III. Natiunea este sursa esenntiala a principiului oricarei suveranitati; nici o
grupare, nici un individ nu pot exercita vreo autoritate care sa nu emane de la ea.
IV. Libertatea consta in a putea face tot ceea ce nu dauneaza alltuia.
V. Legea nu are dreptul sa interzica decat actiunile vatamatoare societatii.
VI. Legea este expresia vointei generale : toti ... au dreptul sa contribuie ... la
alcatuirea ei; ea trebuie sa fie aceeasi pentru toti, fie ca apara, fie ca
pedepseste ... `` (Din Declaratia drepturilor omului si cetateanului) (p. 27 dr)
a. Cautati si definiti doi termeni cheie ai documentului.
b. Comentati, pe scurt, principalele doua idei.
c. Care sunt drepturile naturale ale omului ? Argumentati

4. Care este cea mai importanta conventie ce guverneaza Franta revolutionara ?

5. Ce anume provoaca executia liderilor girondini si iacobini ?

3.3. Franta napoleoniana

Directoratul
Teoretic Constitutia se baza pe separarea puterilor in stat, cele doua camere
erau alese liber si se garanta libertatea cuvantului, dar in realitate armata a fost
folosita pentru a elimina majoritatea regalista din Consiliul celor 500 sute la
1797, iar in 1798 s-au anulat alegerile datorita succesului previzibil al
iacobinilor. Inflatia, specula, cresterea preturilor, drumurile distruse, alimente pe
cartela, imposibilitatea platii salariilor pe care le sufereau oamenii de rand erau
in contradictie cu viata luxoasa a noilor imbogatiti, generand ample miscari
sociale.
``Conjuratia egalilor``, condusa de Gracchus Babeuf, propune o societate
egalitara si este rapid lichidata, la fel ca si miscarile regaliste, oferind prilejul
remarcarii tanarului ofiter Napoleon Bonaparte. El recucerise orasul Toulon,
ocupat de englezi si infrange miscarea regalista din Paris, motiv pentru care
Directoratul, in parte speriat de faima sa, il pune in fruntea armatei din Italia.
Desi slab dotata, armata este rapid reorganizata de Napoleon ce obtine 12
victorii in fata austriecilor timp de un an (1796-1797) si impune Tratatul de la
Campo Formio prin care Austria cedeaza malul stang al Rinului, Belgia si o
parte a Italiei.
Urmatoare expeditie il poarta in Orient unde cucereste Egiptul, desi pierde
flota si termina indecis atacul asupra Siriei si de aici in Franta, aflata intr-o
situatie critica.

13
 Consulatul (1799-1804)
Cu ajutorul armatei Napoleon da o lovitura de stat pe 9 noiembrie 1799 si
impune consulatul. In fruntea tarii se aflau 3 consuli, Bonaparte avand rolul
principal, iar noua Constitutie permite amestecul executivului in treburile
legislative. Tara este impartita in departamente, conduse de prefect numiti de
prim-consul, politia cenzura activitatile politice periculoase, presa, teatrul sau
cartile, in timp ce educatia scolara interzice libertatea de gandire in favoarea
unei programe ce punea accent pe obedienta.
In paralel, Napoleon permite revenirea emigrantilor regalisti, creeaza o patura
de privilegiati ce-i datoreaza bogatia si se impaca cu Biserica Catolica al carui
papa Pius al VII-lea decide ca democratia si crestinismul sunt compatibile in
schimbul recunoasterii religiei catolice si deschiderii bisericilor.
Finantele publice se redreseaza sub coordonarea Bancii Frantei, cresc
investitiile si se dezvolta manufacturile, iar in plan juridic apar Codurile penal,
civil si comercial ce imbina drepturile democratice cu prevederi depasite ca
reintroducerea sclaviei in colonii si mentinerea autoritatii barbatului asupra
familiei.
Pozitia consulului este consolidata si de victoriile militare impotriva celei de-a
doua coalitii antifranceze (Anglia, Rusia, Austria, Imperiul Otoman), formata in
1799, la Marengo si Hohenliden. Victoriile permit incheierea pacilor de la
Luneville si Amiens ce ii recunosc dominatia asupra Belgiei si pacea cu toti
vecinii.

Imperiul (1804-1815)
Constient de forta sa, Napoleon este ales consul pe viata in 1802 si imparat in
1804, pe fondul unor conspiratii regaliste si redeschiderii conflictului cu Anglia.
Politica interna este definita de urmatoarele trasaturi :
- Controlul politienesc asupra societatii, marcat de existenta tribunalelor
speciale, reintroducerea practicii trimiterii la inchisoare fara judecata si a
arestului la domiciliu.
- Formarea unei nobilimi supuse imparatului ce primeste functii si domenii
- Reorganizarea armatei in unitati flexibile de maximum 30.000 de oameni,
dublate de corpuri de cavalerie, artilerie, geniu si Garda Imperiala. Ofiterii
sunt promovati din randul trupelor, exclusiv pe baza meritelor si priceperii,
iar Marea Armata din 1805-1806 numara 600.000 de oameni condusa de
maresali celebri ca Murat, Lannes, Ney, Soul sau Bernadotte.
Politica externa vizeaza conflictul cu cea de-a treia alianta, compusa din
Anglia, Rusia, Austria si Prusia, Desi englezii raman stapanii marilor, datorita
victoriei decisive a amiralului Nelson la Trafalgar in 21 octombrie 1805,
francezii sunt imbatabili pe uscat in luptele de la Ulm, Austerlitz, Iena, Eylau si
Friedland. Pacea de la Tilsit si alianta cu Rusia ii permit lui Napoleon sa
impuna blocada economica asupra Angliei in perspectiva unei invazii prin
Canalul Manecii. Blocada esueaza, au loc rascoale populare in Prusia, Spania,

14
Portugalia si criza economica isi arata coltii in conditiile recoltelor slabe din
1811 si lipsei entuziasmului pentru noi conflicte a unei noi nobilimi si burghezie
ce avea nevoie de timp sa ``digere`` bogatiile aduse de imperiu.
Conflictul cu Rusia se transforma in campania nereusita din 1812-1813 in care
marea parte a armatei dispare in zapada si frigul rusesc, iar tarul Alexandru
formeaza a patra alianta ce obtine victoriile de la Leipzig (1813) si Waterloo
(1815), punand capat imperiului francez al carui lider este exilat pe insula Sf.
Elena.

EXERCITII

1. Alegeti principala masura a politicii interne din timpul consulatului.

2. De ce doreste Napoleon sa se proclame imparat ?

3. ``Adresandu-se unui apropiat in timpul campaniei din Italia, Napoleon

Bonaparte spunea urmatoarele : Ceea ce am facut pana acum nu inseamna mare
lucru. Nu sunt decat la incepuutul carierei mele. Credeti ca m-am luptat pentru
victorie in Italia pentru a aduce glorie avocatilor Directoratului? Credeti ca am
facut toate astea pentru a fonda republica?
Ce idee! O republica de 30 milioane de oameni, cu moravurile noastre, cu
viciile noastre. Este oare posibila? Este un vis de care acum francezii sunt
entuziasmati, dar care va trece ca atatea altele. Lor le trebuie glorie si
satisfacerea vanitatii. Din libertate nu inteleg nimic.`` (p. 34 st)
a. Ce doreau francezii in opinia lui Napoleon ?
b. De ce republica nu se potrivea cu Franta, in opinia sa?

4. Alegeti principala masura a politicii interne din timpul imperiului.

5. Care este cauza principala a infrangerii lui Napoleon Bonaparte ?

3.4. Relatiile internationale in secolul al XIX-lea

Revolutia franceza si razboaiele napoleoniene modifica atat harta Europei cat

si mentalitatea locuitorilor. Reformele moderne demonstreaza posibilitatea
functionarii statelor democratice, bazate pe libertate, egalitate si drepturi
cetatenesti, idei ce negau autoritatea absoluta a monarhilor si privilegiile
nobilimii si clerului.
Marile puteri sunt obligate sa limiteze pagubele produse de aceste evenimente
si idei, motiv pentru care organizeaza Congresul de la Viena (1815). Conferință
a statelor europene, desfășurată la sfârșitul războaielor napoleoniene cu scopul
de a restaura ordinea conservatoare existentă înaintea izbucnirii Revoluției

15
Franceze, avea drept obiective restabilirea vechilor regimuri absolutiste și
înlăturarea, prin stabilirea de noi granițe, urmările ocupației franceze în Europa.
Preocupările majore ale participantilor au fost :
- realizarea unui echilibru al relațiilor de forțe între state, fără a ține seama
de particularitățile lingvistice, religioase, de tradiții ale teritoriilor pe care
și le împărțeau;
- favorizarea autorității tradiționale, adică forțele feudale, conservatoare și
clericale.
Cuvintele cheie ale Congresului au fost „restaurație“ și „legitimism“.
Restaurația consta în readucerea pe tron a dinastiilor care fuseseră îndepărtate
în urma unor revoluții sau a altor evenimente cu rezonanță, iar legitimismul era
o teorie monarhică ce considera drept principiu fundamental al statului dreptul la
tron al dinastiilor legitime și puterea absolută a acestora.
Franta a fost redusa la teritoriul din 1789 si obligata sa plateasca despagubiri
de razboi, fiindu-i blocat drumul spre Anglia de crearea Regatului Unit al
Tarilor de Jos ce unea Olanda si Belgia de astazi. Prusia si Austria isi recapata
teritoriile pierdute si obtin altele in plus, Rusia ocupa 2\3 din Polonia, iar Anglia
pastreaza Gibraltar si statutul de putere navala.
Congresul de la Viena a instituit o nouă ordine în care Europa era sub
controlul unui ansamblu de patru puteri: Austria, Prusia, Rusia și Anglia. Pentru
a păstra vechile regimuri dinastice, neluând în seamă dorințele și aspirațiile
națiunilor care doreau să-și creeze state proprii, naționale, monarhii Prusiei,
Austriei și Rusiei creau, în 1815, Sfânta Alianță, un pact de asistență mutuală
între monarhii absoluți europeni îndreptată împotriva frământărilor
revoluționare, și care, până în 1823, a permis împiedicarea tuturor mi șcărilor
liberale sau naționale europene.
Congresul de la Viena si Sfanta Alianta s-au lovit la scurt timp de o serii de
miscari revolutionare in Spania (1819), Italia (1820 – 1830), Grecia (1821-
1828), Polonia (1830-1831), Franta (1830) si tarile latino-americane (1820-
1831). Revolutionarii doreau sa-si creeze state nationale libere, republici sau
monarhii constitutionale, bazate pe egalitatea in drepturi, libertate si reforme
moderne, respingand complet amestecul marilor puteri in treburile lor interne.
Cu exceptia Frantei, unde este instaurat regele Ludovic Filip I, Greciei
independente in 1828 si zonei sud americane, celelalte revolutii sunt infrante
datorita interventiilor militare franceze, austriece si rusesti, pregatind insa
drumul catre revolutia de la 1848.

EXERCITII

1. Ce rol avea Congresul de la Viena ?

2. De ce marile puteri doresc sa se reintoarca la situatia dinainte de revolutia
franceza ?

16
3. Pe de o parte avem nobilimea si clerul, iar pe de alta parte burghezia si noua
nobilime. Cine sprijina autoritatea traditionala si cine suporta reformele
moderne?
4. Identificati scopul principal al formarii Sfintei Aliante .
5. Ce doresc in primul rand revolutionarii ce se ridica impotriva Sfintei Aliante ?

4. Ţările Române şi problema orientală

4.1. Secolul fanariot. Anul 1821

Secolul fanariot marchează perioada cuprinsă între 1711 (Moldova)/1716

(Muntenia) şi 1821 în care sultanii otomani impun domni fanarioţi în locul celor
pământeni pentru a accelera integrarea lor economică şi politica la periferia
Imperiului. Problema orientală este, pe scurt, decăderea treptată a Imperiului
otoman şi luptele politice, diplomatice, economice şi militare între marile puteri
pentru a obţine cât mai mult din eventuala prăbuşire a turcilor.
Secolul fanariot este definit de următoarele trăsături :
- instabilitatea domniei permite celui ce oferă mai mult să cumpere tronul la 1-3
ani, motiv pentru care am avut 36 de domni în Moldova şi 39 în Ţara
Românească
- origini etnice diverse ale domnilor : greci (Caragea, Şuţu), români (Racoviţă),
albanezi (Ghica), turci (Hangerli)
- dispariţia armatei naţionale
- cumpărarea funcţiilor
- impunerea boierilor greci în funcţii de conducere
- taxe şi impozite numeroase
- putere politică, legislativă, juridică, militară, economică şi fiscală absolută a
domnilor, asimilaţi de turci cu dregătorii otomani
În ciuda faptului că erau în slujba Imperiului turc, marile familii greceşti ce
domină Ţările Române se simţeau mai degrabă legate de tradiţia bizantină şi
doreau reconstituirea Bizanţului ca un imperiu multinaţional ortodox condus de
greci. Comportamentul, ceremonialul de la curte, luxul ostentativ şi dispreţul
indiferent arătat localnicilor demonstrează cât de rupţi de realitate erau în
visurile lor în faţa cărora stăteau toate marile puteri şi interesele lor.

Reformele fanariote
Domnii fanarioţi au dorit să modernizeze Ţările Române pentru a-şi exercita
mai eficient stăpânirea şi mai ales colectarea taxelor. De aceea, unii fanarioţii îşi
propun modernizarea instituţiilor statului şi structurilor sociale.
Cel mai important reformator a fost Constantin Mavrocordat ce a obţinut 6
domnii muntene şi 4 moldovene pe o perioadă cumulată de 25 de ani. Prima
reformă a fost recensământul populaţiei (1740) pentru ca statul să poată evalua

17
precis impozitele ce urma să le strângă. De asemenea, a impus un impozit fix,
anual, pe cap de locuitor şi a numit doi ispravnici la conducerea fiecărui judeţ
care să controleze funcţionarii locali.
Reforma justiţiei a permis crearea unor instanţe de judecată la nivel local,
controlul statului asupra procedurilor şi înregistrarea scrisă a activităţilor. Cea
mai importantă măsură rămâne cea socială (1746-1749), tradusă prin
desfiinţarea şerbiei (legarea de pământ a ţăranilor) ce se răscumpărau cu 10
taleri pe cap de om şi deveneau clăcaşi, muncitori pe pământul boierilor.
Alexandru Ipsilanti va iniţia reforme în domeniile fiscal, judecătoresc, poştal
şi educaţie şi va sprijini dezvoltarea meseriilor şi comerţului. La Bucureşti este
construită o nouă curte domnească, începe regularizarea râului Dâmboviţa şi se
construiesc primele cişmele cu apă de izvor adusă de la 20 km distanţă.

Mişcarea lui Tudor Vladimirescu (1821)

La începutul secolului al XIX-lea popoarele balcanice ortodoxe (greci, bulgari,
sârbi, români) îşi pun speranţele de independentă în politica Rusiei. Imperiul
turc, blocat în corupţie şi birocraţie, era incapabil să administreze viabil Ţările
Române, iar marea boierime contestă, în pamflete şi broşuri, prezenţa
elementului grec. Pe acest fond apare o revoltă antiotomană condusă de Eteria, o
mişcare greacă pornită din Rusia şi sprijinită indirect de ţar. Ea atrage suportul
negustorilor şi boierilor greci, a domnilor fanarioţi şi a unui mic boier din
Oltenia Tudor Vladimirescu. Intenţia eteriştilor, conduşi de Alexandru Ipsilanti,
era de a folosi Ţările Române ca trambulină a operaţiilor militare şi de a coopera
cu trupele de panduri împotriva turcilor. Planurile erau superficiale şi prost
coordonate, în condiţiile în care cei doi lideri nu aveau încredere unul în altul.
Proclamaţia de la Padeş (23 ianuarie 1821), emisă de Tudor, justifica acţiunea
ca fiind ridicată împotriva fanarioţilor şi a unei părţi din nobilime, nu a turcilor.
Ajuns cu armata la Bucureşti Tudor guvernează ţara două luni în baza unui
program generos (reforme în armată, administraţie şi educaţie ; desfiinţarea
privilegiilor), dar lipsit de instituţiile capabile să-l pună în aplicare. Conştient de
lipsa de susţinere a boierimii şi duşmănit de eterişti, Tudor părăseşte capitala şi
este ucis de eterişti pe 27 mai, care la rândul lor sunt lichidaţi de turci.
Mişcarea lui Tudor a avut două urmări importante şi anume revenirea la
domniile pământene şi a atras atenţia marilor puteri asupra Ţărilor Române.

EXERCIŢII

1. `` Prin secolul al XVIII-lea, o parte dintre greci obţinuseră un statut privilegiat

în Imperiul otoman, în comparaţie nu numai cu alţi creştini, dar şi cu majoritatea
musulmanilor. Poziţia cu adevărat privilegiată era deţinută însă nu de negustorii
greci şi nici măcar de înalţii oficiali ai Bisericii ortodoxe, ci de un alt grup,
oligarhia fanariotă, al cărei centru era Constantinopolul.

18
 Membrii acestui grup, al cărui nume provenea de la Fanar, sau cartierul
farului, unde trăiau majoritatea creştinilor ortodocşi şi unde se afla sediul
Patriarhiei ortodoxe, erau în mare parte de naţionalitate greacă, dar el includea şi
italieni elenizaţi, români şi familii de albanezi. Influenţa fanarioţilor deriva din
marea lor bogăţie. Fiind cel mai bine educaţi dintre popoarele balcanice, grecii
au ocupat în Imperiul Otoman posturile de dragomani.
De-a lungul secolelor XIV-XVIII, Moldova, Ţara Românească şi, din secolul
al XVI-lea, Transilvania nu au fost incorporate în sistemul imperial otoman, ci
au fost provincii autonome, având propriile lor instituţii. Imperiul otoman nu
dorea să incorporeze direct aceste ţinuturi, întrucât avea nevoie de provincii
tampon, care să constituie un bloc eficient de apărare împotriva puterilor
învecinate.
După Tratatul de la Karlowitz, Poarta era preocupată de stabilitatea politică a
cestor provincii de graniţă. Într-o perioadă de retragere din faţa marilor puteri
europene, ea avea nevoie de conducători pe care să se poată bizui şi care să nu
conspire cu duşmanii ei. Domnitorii autohtoni nu mai păreau de încredere.
Deoarece grecii fanarioţi se dovediseră slujitori capabili, numirea lor în cele mai
înalte poziţii în Principate părea să fie acum cea mai recomandabilă alegere``
(Barbara Jelavich, Istoria Balcanilor) (p. 42 st)
a. Precizaţi cel puţin trei motive pentru care turcii apelează la fanarioţi.
b. Care a fost statutul Ţărilor Române în secolele XIV-XVIII ?

2. Cum explicaţi atitudinea reformatoare a domnilor Constantin Mavrocordat şi

Alexandru Ipsilanti.
3. Care este cea mai importantă reformă fanariotă ?
4. Sunt comune scopurile Eteriei şi cele ale lui Tudor Vladimirescu ?
5. Care este visul domnilor fanarioţi ?

4.2. Războaiele ruso-austro-turce. Regulamentul organic

Războaiele ruso-austro-turce
Înfrângerea otomanilor sub zidurile Vienei la 1683 deschide drum tendinţelor
marilor puteri de a se substitui turcilor în Balcani şi Orientul Apropiat. Pe de altă
parte, popoarele balcanice îşi manifestă dorinţa de independenţă, primul succes
fiind al grecilor în 1828-1829.
Cei mai prezenţi în zonă au fost ruşii ce lansează idee unirii tuturor slavilor
sub conducerea lor, urmaţi de austrieci ce doreau sa ajungă, ca şi ruşi, la
strâmtori şi Constantinopol. De aici rezultă următoarele conflicte ce afectează
direct şi provinciile române :
1. 1683-1699 : Pacea încheiata la Karlowitz în 1699 consfinţea ruperea
echilibrului politico-militar din SE Europei şi trecerea Transilvaniei sub control
austriac.

19
2. 1716-1718 : Pacea de la Passarowitz aduce Banatul şi Oltenia sub autoritate
austriacă.
3. 1736 – 1739 : Pacea de la Belgrad readuce Oltenia sub dominaţie turcă.
4. 1768-1774 : Pacea de la Kuciuk Kainargi aduce Ţările Române sub
protectorat rusesc sub forma protecţiei acordate creştinilor ortodocşi şi Bucovina
cade în mâinile Austriei.
5. 1787-1792 : Prin tratatele de pace de la Şiştov (1791) şi Iaşi (1792) turcii
cedează Rusiei teritoriul dintre Bug şi Nistru.
6. 1806-1812 : Pacea de la Bucureşti oferă ruşilor Basarabia, desprinsă din
trupul Moldovei
7. 1828-1829 : Pacea de la Adrianopol consolidează poziţia de protector a
Rusiei, în timp ce turcii rămân putere suzerană.

Regulamentul organic
Ocupaţia militară otomană, necesară lichidării mişcării eteriste şi a pandurilor
revoluţiei lui Tudor Vladimirescu şi numirea de domni pământeni a nemulţumit
Rusia ce dorea să se amestece în viitorul Ţărilor Române. Convenţia de la
Akkerman din 1826 recunoştea statul de putere protectoare al Rusiei şi alegerea
domnilor de către Divan (boieri) pe o perioadă de şapte ani.
Tratatul de la Adrianopol (1829) aduce ruşilor şi şansa unei ocupaţii militare
ce le permite reorganizarea administrativă a ţărilor sub bagheta generalului
Kiseleff. În consecinţă apar Regulamentele Organice, intrate în vigoare în 1831
(Ţara Românească) şi Moldova (1832) modifică fundamental organizarea
internă datorită următoarelor prevederi :
- separarea puterilor în stat
- înfiinţarea unui parlament boieresc
- reforme in administraţie, justiţie si educaţie
- eliminarea vămilor interne
- impozit unic
Regulamentele organice au înzestrat practic Moldova şi Ţara Românească cu
instituţii aproape identice şi au acordat cetăţenie comună locuitorilor lor, grăbind
astfel unirea celor două ţări.

EXERCIŢII

1. `` Ruptura cu Estul, decisă de elita secolului al XIX-lea, s-a tradus printr-o

puternică devalorizare şi culpabilizare a unor popoare şi culturi care până atunci
oferiseră românilor mai curând modele decât motive de lamentare.
Primele victime au fost grecii. Bălcescu a dat tonul în articolul Românii şi
fanarioţii, subliniind starea de jale la care cei din urmă aduseseră ţara.
Eminescu are fobia grecilor : < Şi dacă s-a stricat rândul şi tocmeala acestor ţări,
dacă am pierdut provincii, dacă am înlăturat cu uşurinţă obiceiuri bune şi vechi,

20
dacă au intrat corupţia şi laşitatea în clasele vechii societăţi româneşti, totdeauna
izvorul acestor rele se va găsi c-a fost un grec sau o mână de greci>
Nici D. Drăghicescu nu se prezintă mai conciliant faţă de greci în încercarea sa
de psihologie a poporului român : < Grecii ne-au lăsat ceva din duplicitatea,
ceva din perfidia dezbinătoare, cu echivocul zavistnic şi corupt, cu lipsa de
demnitate şi cu linguşirea dublată de un orgoliu bolnav cunoscut al Bizanţului>
Turcii au şi ei partea lor de vină în evoluţia românilor : < Şalvarii, nişte
pantaloni, precum se ştie, foarte largi, antereul cu mâneci lungi şi plutitoare,
peste care se punea o altă haină cu mâneci despicate, sau giubeaua cu mânecile
largi şi scurte, toate acestea poartă pecetea unei vieţi de lene şi trândăvie>``
(Lucian Boia, Istorie şi mit în conştiinţa românească, 1997) (p.47 dr)
a. Formulaţi două argumente pro afirmaţiilor lui Eminescu şi Drăghicescu
cuprinse în text .
b. Formulaţi două argumente contra afirmaţiilor lui Eminescu şi Drăghicescu
cuprinse în text .

2. Ce urmăreau Austria şi Rusia în conflictul cu Turcia ?

3. Precizaţi numele documentului ce reglementează organizarea internă a Ţărilor
române.
4. Identificaţi principala modificare adusă de Regulamentele Organice.
5. De ce Rusia dorea să se amestece în organizarea Ţărilor Române ?

5. Anul 1848 în Europa

5.1. Aspiraţii liberale şi naţionale în Europa

La jumătatea secolului al XIX-lea ordinea Sfintei Alianţe părea neclintită,

unicele oaze de democraţie fiind Anglia, Belgia şi Franţa către care se îndreptau
sute de refugiaţi politici. Liberalismul şi naţionalismul erau însă active şi se
afirmă pe fondul crizei economice dintre 1845 – 1848 ce loveşte agricultura
(recolte slabe de cereale şi îmbolnăvirea cartofului, aliment de bază) şi industria
unde se înregistrează numeroase falimente, mari reduceri salariale, creşterea
şomajului şi reducerea masivă a puterii de cumpărare.

Franţa
În februarie 1848 regele Ludovic Filip este obligat să abdice după ce mari
manifestaţii de stradă sunt reprimate brutal. Republicanii constituie un guvern
provizoriu ce decretează vot universal şi dreptul la muncă, înfiinţând Atelierele
Naţionale pentru angajarea şomerilor. Alegerile din aprilie 1848 sunt câştigate
de moderaţi (500 din 900 deputaţi) ce desfiinţează Atelierele scoţând în stradă
mulţimile între 23-26iunie. Generalul Cavaignac restabileşte ordinea cu preţul a
3.000 de morţi, 25.000 arestaţi şi 11.000 de persoane închise sau deportate şi

21
este ales ca preşedinte al republicii Ludovic Napoleon Bonaparte, sprijinit de
burghezia conservatoare, ce va deveni împărat mai târziu.
Imperiul habsburgic
Imperiul era un mozaic de popoare (cehi, români, unguri, sârbi, italieni, croaţi)
condus de cancelarul Metternich, creatorul Sfintei Alianţe. Revolta
antiabsolutistă din 13 martie 1848 îl alungă pe cancelar şi împăratul, constrâns
de mişcările naţionale din Ungaria şi Italia, este obligat să acorde libertatea
presei şi întrunirilor şi să promită o Constituţie. Textul ei a nemulţumit populaţia
ce a ridicat sute de baricade în Viena, obligând familia regală să se refugieze în
provincie şi să accepte o Adunare Constituantă aleasă prin vot universal.
Succesul a generat revoluţii în toate provinciile imperiului. Ungurii solicită
abolirea privilegiilor şi desfiinţarea caracterului oficial al Bisericii, reforme şi
drepturi cetăţeneşti, dar doreau practic să se substituie austriecilor într-un regat
maghiar ce nega orice drepturi românilor din Transilvania, croaţilor, cehilor şi
slovacilor. Românii din Ardeal cer drepturi egale şi împroprietărirea ţăranilor,
menţinându-şi însă loialitatea faţă de împărat şi luptând, în frunte cu Avram
Iancu, împotriva armatelor ungare ce atacau provincia.
In paralel rusii si austriecii incheie o conventie militara la Varsovia ce permite
Moscovei sa trimita trupe impotriva ungurilor ce vor capitula la Komorom in
septembrie 1849. Dupa aceea, Ungaria este impartita de austrieci in 13 districte
conduse de comisari imperiali.

Germania şi Italia
Programul razvratitilor germani include cereri privind libertati politice si
unitate nationala. La Berlin, regele Prusiei promite o Constitutie pe 18 martie
1848 in timp ce armata si demonstratii se confrunta dur pe strazi provocand
moartea a 200 de manifestanti. Frederic Wilhelm anunta convocarea unui
parlament ales prin vot universal, iar un grup de intelectuali propune proiectul
unei parlament care sa pregateasca unificarea statului. Parlamentul unificat de la
Frankfurt hotareste constituirea unui stat federal (Imperiul german) si ofera
coroana regelui prusac pe 28 martie 1849, fiind insa refuzati.
Congresul de la Viena a impartit Italia in sapte parti distincte conduse de
regimuri absolutiste sprijinite pe aristocratia funciara. In nord, doar regatul
Piemontului si Sardiniei, ce dispunea de o burghezie comerciala si industriala
puuternica, rezista Austriecilor. Alegerea ca papa al lui Pius al IX –lea, un
liberal recunoscut, a declansat mari demonstratii antiabsolutiste si
antihabsburgice in Italia. Neapole, statul papal, Toscana si Piemont capata
constitutii, Venetia si Milano se proclama independente, iar regele piemontez
Carol Albert primeste voluntari si se pregateste de razboi.Revolutionarii sunt
insa infranti la Custozza, pierd nordul Italiei si Venetia si miscarea ia sfarsit.

EXERCITII

22
1. Identificati asemanarile dintre revolutiile europene.
2. Identificati diferentele dintre revolutiile europene.

3. ``Cetateni, fara arme ati pus in deruta o armata care se bucura de o veche
reputatie de indeletniciri razboinice si de disciplina militara . Guvernul austriac a
disparut pentru totdeauna din minunatul nostru oras; ddar trebuie luata decizia
energica de a invinge peste tot, de a dobandi emanciparea Italiei intregi, ffara de
care nu exista emancipare posibila numai pentru voi. Traiasca Italia !``
(Proclamatia Guvernului provizoriu din Milano, martie 1848) (p. 49 dr jos)
a. Formulati doua argumente prin care sa sustineti afirmatia guvernului.
b. De ce este infranta revolutia italiana ?

4. De ce esueaza revolutia ungara ?

5. Cine invinge in revolutia franceza ?

5.2. 1848 în spaţiul românesc

Revoluția Română de la 1848 a fost parte a revoluției europene din același an

și expresie a procesului de afirmare a națiunii române și a conștiinței naționale.
Un factor deosebit de important l-a constituit Revoluția Franceză din februarie
1848 care a avut repercusiuni asupra întregii Europe. Deoarece Franța era un
stat național unitar, revoluția de aici a avut un predominant caracter social, pe
când în celelalte țări a luat diferite forme, după necesitățile locale. Astfel că,
principiul libertăților cetățenești cerute de revoluționarii francezi a evoluat și s-
a transformat în libertăți naționale pentru popoarele supuse, iar peste
revendicările sociale s-a suprapus ideea de unitate națională.
Revoluția Română de la 1848 s-a desfășurat în condițiile în care păr ți din
teritoriul național se aflau în stăpânirea imperiilor vecine ( Transilvania,
Bucovina), în timp ce Moldova era constrânsă să accepte protectoratul Rusiei
țariste, iar Muntenia, suzeranitatea Imperiului Otoman.
În Moldova, mișcarea revoluționară a avut un caracter pașnic, ea mai fiind
denumită în epocă și revolta poeților și s-a concretizat printr-o petiție în
martie 1848 și printr-un program în august 1848. Petiția cuprindea 16 de puncte
și a fost redactată, de catre Vasile Alecsandri, la o întrunire a tinerilor
revoluționari moldoveni care a avut loc la hotelul Petersburg din Iași, cu știrea
domnitorului Mihail Sturdza, în data de 27 martie. Aceasta "petițiune a boierilor
și notabililor moldoveni" avea un caracter moderat datorită atitudinii rezevate a
principelui Sturdza, care era presat de prezenta trupelor ruse la graniță.
Simțind pericolul unei mișcări și în Moldova, sub influența celor de afară,
domnitorul însuși le-a cerut petiția. Cu toate că memoriul lor nu cuprindea decât
reforme moderate, mai mult de ordin administrativ și cultural, în conformitate

23
cu Regulamentul Organic, domnitorul l-a folosit ca pretext pentru arestarea
capilor mișcării. Aceștia urmau să fie trimiși în Turcia, însă au reușit să-i
cumpere pe cei care trebuiau să-i treacă Dunărea, ajungând la Brăila. De aici au
reușit să plece în Transilvania, de unde au trecut în Bucovina.
În vara lui 1848 se aflau în Bucovina - și mai ales în Cernăuți - circa 50 de
fruntași ai tineretului revoluționar moldovean, printre care: Alexandru Ioan
Cuza, C. Negri, D. Canta, Vasile Alecsandri, Al. Russo. Acestora li s-a adăugat
și Mihail Kogălniceanu, care avusese un conflict cu fiul domnitorului. În august
1848 este redactat un program în 36 de puncte, care a fost publicat de
Kogălniceanu sub titlul "Dorințele partidei naționale din Moldova". Acest
program se deosebea radical de petiția din martie, fiind împotriva
Regulamentului organic și a protectoratului țarist. Se cereau, printre altele:
egalitate politică și civilă, instrucțiune gratuită, împroprietărirea țăranilor și se
încheia cu o dorință arzătoare: unirea Moldovei cu Muntenia[4] [5].
În Țara Românească, revoluția s-a bucurat de mai mult succes decât
în Moldova, deoarece tinerii revoluționari munteni, spre deosebire de cei
moldoveni, au încercat traducerea ideilor în fapte. În acest scop i-au atras în
tabăra lor pe intelectualii mai de seamă din acea vreme, precum și o parte a
administrației și armatei. Gheorghe Magheru, Nicolae Bălcescu și Costache
Romanescu alcătuiesc, în ilegalitate, primul guvern provizoriu revoluționar si
decid pe 9 iunie 1848, pentru a evita conflictele militare, sa citeasca proclamația
revoluționara la Islaz.
Sub oblăduirea lui Ioan Maiorescu și Nicolae Pleșoianu va fi organizată de
către Popa Șapcă, o mare adunare populară la Islaz. Stiind că a pierdut sprijinul
armatei, Bibescu semnează, la București, proclamația de la Islaz care va deveni
noua constituție. A doua zi, rușii au protestat prin consulul lor și au amenințat
că vor invada țara. În aceste condiții, Gheorghe Bibescu abdică. Guvernul
adoptă ca steag național, tricolorul revoluționarilor. Pe 16 iunie 1848
revoluționarii ajung la București în frunte cu membrii guvernului provizoriu.
Sunt întâmpinați cu entuziasm de populația Bucureștiului. De teama
represiunilor celor două imperii se retușează guvernul provizoriu care va
cuprinde nu numai aripa radicală a revoluționarilor ci și o aripă moderată. Noul
guvern provizoriu va fi condus de mitropolitul Neofit și va avea ca membri pe:
Ion Heliade Rădulescu, Nicolae Golescu, Ștefan Golescu, Christian Tell,
Gheorghe Magheru, C.A. Rosetti, Nicolae Bălcescu și Ion C. Bratianu.
Urmare a înțelegerii ruso-turce, rușii vor invada Moldova iar turcii vor
pătrunde în Țara Românească. Guvernul revoluționar trimite o delegație la
cartierul general al comandantului trupelor turce, Soliman Pașa, asigurându-l de
relațiile cordiale ale guvernului revoluționar față de turci. Soliman cere
dizolvarea guvernului care își schimbă denumirea în locotenență domnească
având în frunte pe Ion Heliade Rădulescu, Cristian Tell și Nicolae Golescu,
noua formulă păstrând membrii guvernului, dar punând în față trei persoane
considerate moderate pentru adormirea vigilenței turcilor. Soliman este bine

24
primit în București, nu intră cu armata, se dau reprezentanții în cinstea lui iar
acesta recunoaște locotenența domnească drept guvern legal. Urmarea acestei
recunoașteri va fi recunoașterea legalității guvernului de către toate guvernele
europene cu excepția rușilor. Rușii reclamă mituirea lui Soliman și
incapacitatea acestuia de a pricepe ce se întâmplă în țară și cer sultanului
înlocuirea lui Soliman cu Fuad pașa, omul măsurilor dure.
În Transilvania mișcarea românească a avut un caracter preponderent
național. O parte din români au aderat la revoluția burgheză maghiară. Dieta de
la Cluj a avut în componența ei și câțiva români, iar apoi cea de la Debre țin
ceva mai mulți. Burgezia maghiară revoluționară, care a pus pe picioare o
armată bine organizată, a căutat să-și impună controlul asupra întregului Ardeal.
În acest context au fost reprimate toate mișcările de împotrivire ale românilor,
sașilor și ungurilor rămași fideli Casei de Habsburg.
La 29 mai 1848 Dieta de la Cluj a proclamat unirea Transilvaniei cu Ungaria,
fapt care a nemulțumit deopotrivă părți importante ale românilor transilvani, ale
sașilor și maghiarilor. Însuși poetul Sandor Petöfi se ridicase împotriva
hotarârii unirii Transilvaniei cu Ungaria, argumentând că în Dieta care luase
decizia se aflaseră din 300 reprezentanți numai 3 români si 24 de sa și. În martie
1848 izbucnise revoluția la Viena, mișcare care a pătruns mai apoi în Ungaria,
unde intelectualitatea liberală maghiară dorea să impună stat național
independent de Austria.
Ideea de libertate și de unitate națională era înțeleasă de burghezia maghiară
în sensul formării unei națiuni civice maghiare după modelul preconizat de
Revoluția franceză, adică neținând seama de componența etnică eterogenă a
țării, ba tocmai prin asimilarea etniilor diferite de cea maghiară și omogenizarea
forțată a specificului diferitelor regiuni și prin impunerea unei singure limbi
oficiale, adică maghiarizare. Liderii românilor din Transilvania nu au împărtășit
ideea creării unui stat național maghiar de acest tip unde românii ardeleni,
majoritari în Ardeal, ar fi urmat să rămână mai departe fără drepturi politice
egale cu ale maghiarilor, minoritari în Transilvania și au convocat o adunare
proprie în care să discute problemele care îi preocupau.
Adunarea românilor transilvăneni a avut loc la Blaj pe 15 mai 1848, fiind
cunoscută istoriografic, ca Adunarea de la Blaj. Se formează în Mun ții Apuseni
o armată de voluntari români condusă de avocatulAvram Iancu. Aceștia reușesc
două victorii importante împotriva armatelor revoluționare maghiare,
la Abrud și Mărișel. Pe lângă români, se ridicaseră la luptă în Croația și croații,
fiindcă nici ei nu doreau să facă parte din statul național ungar, preconizat
de revoluționarii maghiari ai lui Kossuth. Nicolae Bălcescu s-a dus chiar la
Budapesta pentru a încerca aplanarea conflictului revoluäionar româno-maghiar,
dar Kossuth și membrii nobilimii maghiare au refuzat în context să acorde
drepturi egale românilor transilvani, încercând doar să câștige timp. În lupta de
la Șiria lângă Arad, armatele revoluționare ungurești fură cu totul zdrobite de

25
ruși, iar Ungaria și Transilvania (Ardealul) vor fi predate de ru și austriecilor
potrivit prevederilor Sfintei Alianțe.

EXERCITII

1. ``Natiunea romana, razimata pe principiul libertatii, egalitatii si fraternitatii,

pretinde independenta sa nationala ... Natiunea romana pretinde ca biserica
romana ... sa fie si sa ramana libera, independenta ... egala in drepturi cu
celelalte biserici din Transilvania ... Natiunea romana ... cere fara intarziere
desfiintarea iobagiei fara nici o despagubire ... Natiunea romana cere infiintarea
scoalelor romane pe la toate satele si orasele ... precum si a unei Universitati.
Natiunea romana pofteste sa se faca o Constitutie noua pentru Transilvania``
(Cererile romanilor la marea adunare de la Blaj, 3/15 mai 1848)

``Pe scurt poporul roman recapituland decreta: 1. Independenta sa

administrativa si legislativa 2. Egalitatea drepturilor politice 3. Contributie
generala 4. Adunarea generala compusa din reprezentanti ai tuturor starilor
5. Domn responsabil, ales pe cinci ani si cautat in toate starile societatii ...
13. Emanciparea clacasilor ce se fac proprietari prin despagubire ... 22.
Convocarea ... unei adunari generale ... care va fi datoare a face Constitutia
tarii`` (Proclamatia de la Islaz, 9/21 iunie 1848) (p. 50 st )
a. Cautati in texte cel putin doua programe sociale.
b. Identificati problema nationala si doua modalitati de a o rezolva.
c. Stabiliti valorile pentru care s-a luptat la 1848. Cate dintre ele sunt valabile si
astazi ?

2. ``Conceptia lui Wesselenyi Miklos despre natiunea de tip nobiliar : Daca

aristocratia noastra de astazi piere, nu-i mare paguba, pentru ca nu valoreaza
prea mult. Va veni alta in loc, dupa pricepere, bani sau mosie, care va fi desigur
mai numeroasa decat cea de acum si poate va fi, si e de crezut ca va fi mai buna,
mai inteleapta. Dar maghiara, nu ... Aici, daca s-ar pune capat importantei
materiale si juridice a nobilimii maghiare de acum, printr-o revolutie in care ar
curge fie nummai cerneala, fie sange, urmasii ei ar fi : sarbul, valahul, slovacul
si din acestia s-ar forma natiunea celor ce ar dispune de drepturi si de proprietate
... `` (Scrisoare catre Kossuth Lajos, 1 august 1846)

`` Manifestul lui Simion Barnutiu : Noi, romanii, nu vrem pana atunci despre
unirea asta cu ungurii a vorbi, pana cand nu se va pune natia romana iar la
vrednicia acea politica, de care o ati dezbracat voi, ungurii, secuii si sasii ... Fara
natie si republica e numai un despotism afurisit; stergerea iobagiei, natia romana
ca natie romana, congres national in care sa ne intelegem noi intai despre
dobandirea acestora. Afurisit sa fie in veci oricare roman va indrazni a face vreo

26
unire pana nu va fi proclamata natia romana ... `` (Dupa Istoria Romaniei in
texte) (p. 51 dr)
a. Explicati diferenta intre conceptia nationala a lui Wesselenyi Miklos si cea a
lui Simion Barnutiu.
b. De ce romanii refuza unirea Transilvaniei cu Ungaria ?
c. Care este principala cerinta a romanilor ardeleni ?

6. Revoluţia industrială

6.1. Ştiinţa şi tehnica

Valul înnoirii adus de revoluţiile secolului al XVIII – lea s-a resimţit şi în

economie. Civilizaţia umană s-a dezvoltat prin utilizarea intensivă a forţei fizice
umane sau animale şi a energiei naturale (apă, vânt), situaţie schimbată de
introducerea motorului cu aburi, creata de James Watt, ce transforma energia
aburului în energie mecanică continuă.
Maşina cu aburi a fost introdusa rapid în industria textilă, minerit, metalurgie
şi transporturi, provocând dispariţia manufacturilor şi apariţia fabricilor.
Producţia de fabrică necesita existenţa unor condiţii socio-culturale, politice şi
economice favorabile, regăsite în Anglia secolului al XVIII-lea :
- liberalism şi iniţiativă individuală
- resurse minerale bogate
- mână de lucru numeroasă şi ieftină, dislocată din mediul rural ca urmare a
apariţiei fermelor şi folosirii zilierilor
- sector financiar-bancar eficient şi puternic
În 1815 George Stephenson introduce locomotiva, permiţând răspândirea
cailor ferate, iar folosirea surselor de energie specifice (cărbune, ulei) a permis
răspândirea civilizaţiei industriale în Franţa, SUA, Belgia, Elveţia şi statele
germane.

A doua revoluţie industrială

Industrializarea este un proces lent, marcat de prezenta unui număr mare de
mici întreprinderi slab mecanizate şi de persistenţa transportului animal la 1870.
Treptat, îşi fac apariţia noi invenţii :
- Mendeleev, Tabloul periodic al elementelor
- Volta, Pila electrică
- Ampere, Curentul electric
- Graham Bell, Telefonul
- Marie Curie, Radioactivitate
De asemenea se impun noi surse de energie, precum petrolul, gazul natural şi
energia electrică. Toate acestea conduc către a doua revoluţie industrială. Becul,
automobilul şi telefonul devin imaginea tipică a începutului de secol XX. Oţelul

27
înlocuieşte fierul în construcţia căilor ferate, a vapoarelor sau în domeniul
construcţiilor. Invenţiile permit transportul energiei electrice la mari distanţe şi
folosirea sa în zona casnică, industrială şi chimică ce produce primele produse
de sinteză.
Creşterea capacităţii economice a puterilor industriale duce la o concurenţă
acerbă pentru materii prime şi pieţe de desfacere, naşterea burselor de valori la
Londra, New York, Anvers, Lyon, Hamburg şi creşterea rapidă a reţelei de căi
ferate şi drumuri. În ultimul domeniu se afirmă Orient Expresul pe traseul Paris-
Constantinopol şi Transsiberianul ce lega Moscova de Vladivostok pe 7.000 km.

EXERCITII

1. „Principiul meu este să scad preţurile, să extind operaţiile şi să

perfecţionez maşinile noastre. Trebuie notat că reducerea preţurilor vine pe
primul loc. Nu am considerat niciodată costul de fabricaţie ca un lucru
fix.... Din fericire, salariile mari au contribuit la scăderea costului de
fabricaţie, muncitorii au devenit din ce în ce mai industriali odată scutiţi
de preocupări exterioare muncii lor” (Henry Ford, My life and my work,
1925)
a. Analizaţi principiul economic pe care s-a bazat succesul lui Henry Ford.
b. De ce primesc muncitorii salarii mai mari ?

2. Care sunt sursele de energie în prima fază a revoluţiei industriale ?

3. Care sunt sursele de energie în a doua fază a revoluţiei industriale ?
4. Identificaţi asemănările între cele două faze ?
5. Identificaţi deosebirile între cele două faze ?

6.2. Economia şi societatea

Efecte ale revoluţiei industriale

Revoluţia industrială şi invenţiile au produs modificări importante la nivel
social, economic şi mintal.
Evoluţiile economice sunt cele mai evidente şi se circumscriu următoarelor
fenomene :
- Organizarea producţiei : Adam Smith impune principiul diviziunii muncii,
potrivit căruia lucrătorul bun la toate este înlocuit de muncitori specializaţi
în realizarea unei singure operaţii. De asemenea, Taylor propune
înlăturarea gesturilor inutile, concretizată în banda de producţie folosită în
uzinele Ford.
- Creşterea producţiei : progresul tehnologic şi organizarea muncii duc la
creşterea productivităţii muncii şi producţiei în industria textilă, minerit,
constructoare de maşini şi metalurgie. Creşterea nu este continuă, fiind

28
 marcată de crize economice şi politice generate de scăderea preţurilor la
produsele agricole şi industriale, concurenţă acerbă pentru noi pieţe şi
diferenţele între nivelul de dezvoltare economică. Cea de-a doua fază aduce
în prim plan industriile oţelului, automobilului, transporturilor şi rafinării
petrolului, sprijinite de un sector bancar şi al serviciilor în plină
expansiune.
- Concentrarea producţiei : Crizele generează apariţia marilor concerne
industriale cum ar fi US Steel, Standard Oil, Ford, General Motors (SUA),
Krupp, Siemens, I.G. Farben (Germania) sau British Petroleum şi Shell
(Anglia). Multe dintre ele sunt întreprinderi multinaţionale, capitalul fiind
deţinut de acţionari de diferite naţionalităţi şi având filiale în mai multe ţări,
proces întâlnit şi la nivel bancar.
- Structura economică : industria şi comerţul iau locul agriculturii în prima
fază, pentru ca în cea de-a doua poziţiile lor să fie ameninţate de servicii şi
IT.
- Urbanizarea : Industrializarea determină explozia urbană, deoarece oraşele
atrag forţă de muncă şi capitaluri. Dominate de industrie, comerţ şi bănci,
oraşele evoluează de la insalubritatea începuturilor la sistematizare şi
servicii publice, edificii impunătoare şi centre culturale şi politice.

Evoluţiile sociale se împletesc cu cele economice, influenţându-se reciproc :

- Sporul demografic rezultă din introducerea medicinii moderne şi educaţiei
sanitare, modificării alimentaţiei şi a gradului de civilizaţie.
- Structura socială : aristocraţia şi marea burghezie, implicată în special în
cultivarea pământului, pierde teren în faţa celor activi în domeniile bancar,
industrial, comercial şi imobiliar şi a unei pături mijlocii unde intrau
avocaţi, medici, ingineri, profesori, jurnalişti şi funcţionari ce se conduc
după valori proprii (individualism, progres, ştiinţă, ascensiune socială prin
muncă şi competenţă)
- Drepturi şi libertăţi : iniţial muncitorii şi ţăranii fugiţi la oraş muncesc 16
ore pe zi în condiţii grele şi sunt prost plătiţi, pe lângă exploatarea
minorilor şi lipsa oricăror drepturi. Sub o puternică presiune socială se
adoptă legislaţia muncii ce asigura repaosul duminical, ziua de muncă de 8
ore şi sistemul de pensii pentru boală, vârstă şi invaliditate. De asemenea,
cetăţenii se bucură de libertatea de întrunire şi asociere, acces liber la
educaţie şi cultură, libertatea credinţei, dreptul la vot sau proprietate, etc.

EXERCIŢII

1. Care este principala trăsătură a evoluţiilor economice ?

2. Care este principala trăsătură a evoluţiilor sociale ?
3. Evoluţiile economice le determină pe cele sociale sau invers ?

29
4. `` Treizeci-patruzeci de fabrici se înalţă ... În jurul acestora sunt presărate la
întâmplare locuinţele fragile ale săracilor. ... Străzile ... prezintă imaginea unei
lucrări ... incomplete. ... Unele din acestea sunt pavate, dar cele mai multe sunt
denivelate şi noroioase, înghiţând piciorul trecătorului sau căruţa călătorului.
Grămezi de murdărie, dărâmături de clădiri, ochiuri de apă stătută şi rău
mirositoare se ivesc din loc în loc ...
Ridicaţi-vă privirile şi de jur împrejurul acestei pieţe veţi vedea înâlţându-se
imensele palate ale industriei. Veţi auzi zgomotul furnalelor, şuierul aburului.
Aceste clădiri uriaşe împiedică pătrunderea aerului şi a luminii în locuinţe ...,
învăluindu-le într-o veşnică ceaţă. ... Un fum des şi întunecat acoperă oraşul.
Printr-însul, soarele se vede ca un disc fără raze. În mijlocul acestei zile
neîmplinite se zbat fără răgaz 300.000 de fiinţe omeneşti ...`` (Oraşul
Manchester descris de Alexis de Tocqville, 1835) (p. 57 dr)
a. Evaluaţi calitatea vieţii urbane la începuturile epocii industriale şi decideţi
dacă aceasta reprezintă un progres faţă de epoca anterioară.
b. Comparaţi imaginea oraşului de acum o sută de ani cu cel de astăzi.
Menţionaţi trei deosebiri; argumentaţi-vă punctul de vedere.
c. Ce factori economici şi sociali contribuie la imaginea prezentată în text.

7. State naţionale şi multinaţionale în a doua jumătate a sec. XIX

7.1. România

Unirea Principatelor Române a avut loc la jumătatea secolului al XIX-lea şi

reprezintă unificarea vechilor state Moldova şi Ţara Românească. Unirea este
strâns legată de personalitatea lui Alexandru Ioan Cuza şi de alegerea sa ca
domnitor al ambelor principate la 5 ianuarie 1859 în Moldova şi la 24 ianuarie
1859 în Ţara Românească.
După Convenţia de la Paris din 1858, marile puteri au lăsat guvernul fiecărui
principat în grija unei comisii provizorii, formate din trei caimacani, până la
alegerea domnitorilor. Principala atribuţie a comisiilor era aceea de a
supraveghea alegerea noilor adunări elective. Campania electorală din Moldova
a dus la alegerea unei adunări favorabile unirii. Unioniştii moldoveni au putut
impune cu uşurinţă candidatura la domnie a colonelului Alexandru Ioan Cuza,
care a fost ales domn cu unanimitate de voturi la 5/17 ianuarie 1859. Ideea
alegerii domnului moldovean şi la Bucureşti a fost oficial sugerată muntenilor
de către delegaţia Moldovei, care mergea spre Constantinopol pentru a anunţa
rezultatul alegerii de la Iaşi. În Ţara Românească, adunarea a fost dominată de
conservatori, care erau însă scindaţi.
Neputându-se pune de acord asupra unui candidat propriu, conservatorii
munteni au sfârşit prin a se ralia candidatului Partidei Naţionale care a fost ales
la 24 ianuarie/5 februarie 1859, domn al Ţării Româneşti. Astfel, românii au

30
realizat de facto unirea, punând la 24 ianuarie 1859, bazele statului naţional
modern român. Sprijinul lui Napoleon al III-lea a fost decisiv pentru dezarmarea
opoziţiei Turciei şi a Austriei faţă de dubla alegere, astfel că la 1/13 aprilie 1859
Conferinţa de la Paris a puterilor garante dădea recunoaşterea oficiala a faptului
împlinit de la 24 ianuarie 1859.
Pentru a asigura modernizarea ţării, A.I. Cuza şi Mihail Kogălniceanu
iniţiază o serie de reforme:
a. Secularizarea averilor mănăstireşti - în timpul lui Cuza unele mănăstiri şi
schituri au fost desfiinţate total sau transformate în biserici de mir şi se instituie
un impozit de 10% asupra veniturilor nete ale mănăstirilor, bisericilor, anumitor
seminarii, centre de asistenţă socială etc. Legea secularizării a fost adoptată în
1863 cu scopul de a confisca averile pe care le aveau unele mănăstiri din
Sfântul Munte Athos şi pe care le-au primit cu mult timp înainte de la alţi
domnitori (Ştefan cel Mare, Mihai Viteazul etc,) pentru ca monahii din Sfântul
Munte să se roage pentru bunăstarea domniilor lor.
b. Reforma fiscală - Reforma fiscală a fost materializată prin instituirea
impozitului personal şi a contribuţiei pentru drumuri, generalizată asupra tuturor
bărbaţilor majori, printr-o nouă lege a patentelor, prin instituirea impozitului
funciar şi alte măsuri care au făcut ca la sfârşitul anului 1861, în preajma
deplinei lor unificări administrativ-politice, Principatele Unite Române să fie
dotate cu un sistem fiscal modern.
c. Reforma agrară - Din momentul în care conducerea guvernului a fost
preluată de Mihail Kogălniceanu, aducerea din nou în dezbatere a reformei
agrare a dus la izbucnirea unui violent conflict între guvern şi majoritatea
adunării. A urmat dizolvarea adunării, pe calea loviturii de stat. Aceasta din
urmă a sporit puterea domnitorului Cuza, şi totodată a înlăturat monopolul
politic al conservatorilor asupra majorităţii în adunare. Sancţiunea poporului
prin plebiscit şi recunoaşterea noii stări de lucruri de către puterea suzerană şi
puterile garante au creat posibilitatea decretării Legii rurale în sensul
programului paşoptist, desfiinţându-se relaţiile feudale în agricultură şi
procedându-se la o împroprietărire a ţărănimii clăcaşe.
Prin Legea rurală din 14/26 august 1864, peste 400.000 de familii de ţărani
au fost împroprietărite cu loturi de teren agricol, iar aproape alţi 60.000 de săteni
au primit locuri de casă şi de grădină. Reforma agrară din 1864, a cărei aplicare
s-a încheiat în linii mari în 1865, a satisfăcut în parte dorinţa de pământ a
ţăranilor, a desfiinţat servituţile şi relaţiile feudale, dând un impuls însemnat
dezvoltării capitalismului.

Monarhia străină
Cuza este obligat să abdice în 1866, în urma alianţei împotriva sa
dintre conservatori şi liberali. După exilarea lui Alexandru Ioan Cuza ţara era
în plin haos. Alegerea lui Cuza ca domnitor în ambele principate fusese singurul
motiv pentru care puterile europene permiseseră unirea principatelor Moldovei

31
şi Ţării Româneşti, iar acum ţara risca să ajungă la dizolvarea acestei uniri.
Tânărul Carol a trebuit să călătorească incognito (pe traseu a fost nevoit să
apeleze la experienţa dobândită de Brătianu şi Rosetti pe parcursul revoluţiei
paşoptiste; astfel el, practic, s-a deghizat), sub numele de Karl Hettingen, cu
trenul pe ruta Düsseldorf - Bonn - Freiburg - Zürich - Viena - Budapesta,
datorită conflictului care exista între ţara sa şi Imperiul Austriac. Pe 10 mai
1866, Carol a intrat în Bucureşti. Vestea sosirii sale fusese transmisă prin
telegraf şi a fost întâmpinat de o mulţime entuziastă de oameni, dornici să
cunoască noul conducător. La Băneasa i s-a înmânat cheia oraşului. Şi-a rostit
jurământul în limba franceză: "Jur să păzesc legile României, să-i apăr drepturile
şi integritatea teritorială".
Domnia lui Carol I a început, de fapt, în aprilie 1866, odată cu intrarea sa în
ţară. Proclamat domnitor al Principatelor Române în ziua de 10 mai 1866,
rămâne cu acest titlu până în 26 martie 1881, când este proclamat rege, devenind
astfel primul rege al României. A fost primul monarh din dinastia Hohenzollern-
Sigmaringen, al cărei nume se transformă, începând cu Regele Ferdinand I, în
Casa Regală de România, dinastie care va conduce ţara până la proclamarea
Republicii Populare Române în 1947.
Peste 10 ani se declanşează o nouă criză orientală şi un nou război
ruso – turc, devenit pentru români războiul de independenţă (1877-1878). În
a doua jumătate a anului 1876, pe măsură ce relaţiile dintre Imperiul Rus şi
Imperiul Otoman s-au deteriorat, prevestind izbucnirea războiului, guvernul
român a apreciat că era imperios necesar să se ajungă la o înţelegere cu cel
dintâi. Cu toate insistenţele Domnitorului Carol şi ale marelui om politic Ion C.
Brătianu de a încheia un tratat general care să cuprindă nu numai probleme
militare, ci care să asigure şi recunoaşterea independenţei României şi să
garanteze integritatea tuturor fruntariilor ţării, dorinţa Rusiei a fost de a semna
doar un tratat limitat care să evite chestiunile politice şi să permită armatei
ţariste să traverseze teritoriul României, ceea ce a dus la încheierea Convenţia
din 4/16 aprilie 1877, care obliga guvernul imperial să respecte „integritatea
existentă” şi „drepturile politice” ale României.
La 9 mai Adunarea Deputaţilor a votat actul Independenţei, iar a doua zi, la
10 mai 1877, aceasta a fost proclamată prin sancţionarea de către domnitor şi
promulgarea în Monitorul Oficial. În urma bătăliilor de la Plevna, Vidim,
Rahova etc. independenţa este recunoscută prin tratatele internaţionale
încheiate la San Stefano şi Berlin.

EXERCIŢII

1. „Eu însă, credincios misiunii ce mi-aţi dat şi cunoscând statornica voinţă

a românilor de a rămâne pururea uniţi, am proclamat, atât înaintea
domniilor voastre, cât şi înaintea ţării, Unirea definitivă a Principatelor.

32
V-am zis, ea va fi precum România o va dori şi o va simţi. Nu mă
îndoiesc, domnilor, că nici Înalta Poartă, nici puterile garante nu vor cugeta
a desfiinţa în viitor Unirea ce au recunoscut-o atât de necesară pentru
fericirea Principatelor” (Discursul lui A.I. Cuza în faţa Adunării legislative
a României, 1862)
a. Prezentaţi două măsuri prin care Cuza a realizat „unirea definitivă a
Principatelor”
b. De ce doreau românii să fie uniţi ?

2. De ce doresc românii unirea ?

3. Precizaţi două consecinţe ale reformei agrare emisă de A.I. Cuza.
4. Alegeţi principala reformă aplicată de A.I. Cuza.
5. Ce anume oferă independenţa României ?

7.2. Germania şi Austro-Ungaria

Germania
Constituția Regatului Prusia din 1850, editată de Frederic Wilhelm III, a dus
la formarea unei monarhii constituționale și la creerea unui parlament
bicameral: Landtag, ales de plătitorii de taxe și Herrenhaus ("Camera
Lorzilor"), numită de rege. Regele era singura autoritate executivă iar miniștrii
erau responsabili doar în fața acestuia.
Mai tarziu imparatul Wilhelm I si cancelarul Bismarck actioneaza pentru a
crea un imperiu autoritar, excluzand Austria. Argumentele lor se bazau pe
economia in crestere, industria grea, comertul, caile ferate si uniunea vamala cu
celelalte state germane. Bismarck va cheltuie sume importante pentru armata,
necesara celor trei razboaie considerate esentiale in atingerea scopulrilor :
- Pentru a gasi un pretext de cearta cu Austria, Bismarck deschide chestiunea
``ducatelor daneze`` si se aliaza cu Viena impotriva Danemarcei (1864),
obtinand Holstein si Schleswig prin Conventia de la Gastein din 1865.
- Ulterior,Bismarck si-a acuzat partenerii ca nu au administrat cum trebuie
ducatele daneze si a invadat Austria (1866). Prusia, aliații din nordul
Germaniei si Italia au zdrobit coaliția Austriei la Sadova. O serie de state
au fost anexate de Prusia: Hanovra, Schleswig-Holstein, Hessa, Hessa-
Kassel, Nassau și Frankfurt. Acest lucru a permis realizarea continuității
teritoriale dintre Renania și restul regatului, ajungând astfel la întinderea
maximă a regatului. De asemenea Confederația Germană a fost dizolvată
iar în jurul Prusiei s-a format o nouă federație, Confederația Germană de
Nord în 1867. Constituția acesteia, redactată de Bismark a pus bazele
viitorului Imperiu German. Aceasta a creat postul de președinte al
confederației, deținut ereditar de regele Prusiei si postul de cancelar,
deținut de prim-ministrul Prusiei. A creat de asemenea un parlament

33
 bicameral format din Reichstag, ai cărei membri erau aleși prin sufragiu
universal masculin, și Bundesrat ai cărei membrii erau numiți de guvernele
statelor componente.
- Razboiul cu Franta era necesar pentru a anexa statele din sud, in special
Bavaria, ce vedeau in imparatul francez protectorul lor. Francezii au
reactionat violent la provocarile germane si au fost invinsi intre 1870-1871,
pierzand 5 miliarde marci aur si provinciile Alsacia si Lorena. Pe 18
ianuarie 1871, in ``Sala oglinzilor`` din Versailles, se proclama Imperiul
german, principalul rival al Angliei la dominatia continentala.
Dupa 1890 Wilhelm II il inlatura pe Bismarck si actioneaza pe trei directii
pentru a contracara influenta engleza :
- Sprijina o crestere economica bazata pe resursele bazinului minier Ruhr,
industrie si comert.
- Formeaza un imperiu colonial in Africa si Asia
- Isi extinde influenta in Balcani, Turcia si Orientul Apropiat
Pentru a stăpâni clasa muncitoare și pontru a slăbi influența grupurilor
socialiste, crearea de către Bismark a unui stat cu sistem de ajutor social gratuit
a atras clasa muncitoare de partea naționalismului german. Sistemul asigurărilor
sociale inițiat de Bismark – asigurările de sănătate în 1883, asigurările de
accidente în 1884, asigurările de invaliditate și de pensie în 1889 – au fost cele
mai avansate din lume la vremea respectivă și continuă să existe și în ziua de
azi în Germania.

Austro-Ungaria
Dupa revolutia din 1848 a fost restabilit absolutismul ce permite imparatului
sa numeasca ministri, inalti functionari, guvernatori de provincie, sa instituie
starea de urgenta si sa respinga legile ce contraveneau intereselor statului.
Puterea sa era sprijinita de armata, birocratie, biserica si politie, dar era mereu
contestata de burghezia liberala si natiunile ce doreau libertate sau drepturi.
Pe fondul infrangerilor cu Franta (1859) si Prusia (1866), imparatul introduce
un regim liberal (1860-1866) definit de alegeri libere si autonomie culturala.
Constient de problemele interne, noul imparat Franz Iosif se aliaza cu nobilimea
maghiara pentru a tine sub control restul natiunilor, dand nastere Imperiul
Austro-Ungar. Din punct de vedere economic, imperiul este inegal dezvoltat,
deoarece industria era avansata in Austria si Cehia, iar restul provinciilor sunt
dominate de agricultura si mari proprietari.
Ungaria incorpora si teritorii locuite majoritar de slavi, italieni si romanii din
Transilvania si Banat. Puterea era detinuta de aristocratie si doua camere ale
parlamentului (magnati si deputati), ultimii alesi prin vot cenzitar.
Romanii din Transilvania au protestat impotriva incorporarii la Ungaria (mai
1868) si vor sprijini Partidul National Roman din Transilvania (1881), adeptul
pasivismului in politica [refuzul acceptarii autoritatii maghiare si participarii la
alegeri]. In 1892 o delegatie PNR aduce in fata imparatului un Memorandum

34
unde solicita drepturi egale si incetarea exploatarii, iar liderii partidului vor
primi ani grei de inchisoare. In 1895, regele Carol I al Romaniei si aliat cu
Austria , solicita imparatului gratierea liderilor miscarii.
Mai complicate sun relatiile cu slavii din imperiu, ``protejati`` de Rusia. Tarul
acceptase, in schimbul neutralitatii Austriei in razboiul ruso-turc din 1877-1878,
sa cedeze Bosnia-Hertegovina, greseala la care se adauga relatiile proaste cu
Serbia.

EXERCITII

1. ``Viziunea lui Bismarck asupra unificarii : Prusia trebuia sa-si adune fortele si
sa le mentina in vederea unui moment favorabil, care a fost lasat pana acum sa
treaca de cateva ori ... Marile chestiuni ale epocii noastre nu se vor rezolva prin
discursuri sau hotarari ale majoritatii, cum gresit s-a facut in 1848-1849, ci se
vor decide prin fier si sange ... O unificare mai puternica a majoritatii germanilor
nu se poate realiza decat prin violenta sau, in cazul in care ar exista o primejdie
comuna ... printr-un razboi national impotriva poporului vecin care era secularul
nostru agresor ... Admitem ca absolut sigura ... necesitatea de a face razboi
impotriva Frantei ... Nu m-am indoit niciodata ca restabilirea imperiului german
trebuia precedata de o victorie impotriva Frantei`` (Otto von Bismarck, Ganduri
si amintiri, 1878) (p. 63 dr.)
a. Comentati opiniile lui Bismarck asupra unificarii.
b. Precizati doua cauze care-l impingeau spre razboiul cu Franta.
c. Numiti cel putin o consecinta a unificarii Germaniei.

2. ``Germanii si-au facut o regula din a multumi toate gusturile clientilor lor.
Putin ii intereseaza daca acestea sunt barbare, inexplicabile sau irationale : se
vor supune intotdeauna oricarei cereri. Ei au plata pentru orice marfa trimitan-
d-o fara alte cheltuieli la domiciliul cumparatorului, fara a solicita altceva nimic
pentru plata cumparatorului, in moneda tarii respective si la cursul pietii. El
menajeaza buzunarul tuturor, se deranjeaza pentru cea mai mica comanda, incep
cu mici afaceri si mici profituri, coboara preturile pe masura beneficiilor, inceara
so ofere fiecaruia ceea ce acesta poate plati`` (Dupa V. Derald, Anglia si
imperialismul, 1901) (p. 64 I st)
a. Identificati cel putin trei aspecte ale unei noi atitudini in comertul
international.
b. Cautatii trei cuvinnte prin care sunt definite unele reguli ale comertului
exterior impuse de negustorii germani.

3. ``Procesul memorandistilor : Fata de toti acuzatii condamnati, (se constata)

caracterul periculos al delictului de agitatie, atacandu-se valabilitatea puterii
obligatorii a uneia din cele mai cardinale legi fundamentale ale Ungariei, a legii
numita Legea Uniunii, prin care s-a decretat unirea vechiului Ardeal cu Ungaria

35
propriu-zisa ... Instanta a gasit ca pedeapsa aplicata acuzatiilor este in
consonanta cu gravitatea infractiunii comise`` (Sentinta de condamnare a
fruntasilor Partidului National Roman, 25 mai 1894) (p. 65 dr)
a. Formulati doua argumente prin care sa sustineti ca Memorandumul era un
atac la Legii Uniunii.
b. Ce doreau romanii din Transilvania ?

8. Lumea la cumpăna secolelor XIX – XX

8.1. Civilizaţiile asiatice si africane şi modernitatea

Ţările şi popoarele din Asia şi Africa au suferit în a doua jumătate a secolului

al XIX-lea efectele colonialismului, văzut de europeni ca un mijloc de a aduce
progresul indigenilor. Societăţile asiatice sunt profund bulversate de rapiditatea
cu care creste influenţa europeana, în special după cucerirea Indiei (1757-1857)
de către Anglia.

Civilizaţiile asiatice

India
Introducerea tehnologiei moderne şi exploatarea sistematică a Indiei stârneşte
nemulţumirea ţăranilor, nobililor, soldaţilor şi a unor regi ca prinţesa Rani
Lakshmibai ce se implică în răscoala şipailor dintre 1857-1859. După
înfrângerea şipailor, India este declarată posesiune a Coroanei Britanice şi
guvernată de un vicerege în numele reginei Victoria. Noua guvernare ia măsuri
de modernizare a administraţiei şi căilor de comunicare, construieşte 50.000 de
km de drumuri şi căi ferate şi ridică numeroase şcoli, colegii şi cinci universităţi.
Agricultura este eficientizată prin lucrări de irigaţie şi introducerea unor noi
culturi (grâu, bumbac, iută, orez). Se fac progrese în domeniul metalurgiei,
minerit şi producţiei de iută, bumbac şi hârtie.
Modernizarea parţială contribuie la apariţia burgheziei naţionale şi a Partidului
Congresului Indian (1885) ce luptă pentru independenţa Indiei sub conducerea
lui Rabindranath Tagore şi Mahatma Gandhi.

China
China a fost multă vreme închisă ``barbarilor`` europeni, unicele schimburi
având loc prin porturile Macao şi Canton. În urma războaielor opiumului (1840-
1842, 1856-1860) Anglia obţine Hong Kong, principala sa bază militară şi
comercială şi cinci porturi pentru schimburi. Doi ani mai târziu, SUA, Franţa şi
Rusia obţin concesiuni asemănătoare, la care se adaugă după 1861 o politică
vamală favorabilă, scutiri de taxe şi impozite şi drepturi de concesiuni ce
transformă ţara într-o semicolonie.

36
 Ameninţat, guvernul chinez recurge la reforme economice si militare.
Numeroşi tineri sunt trimişi la studii în Europa şi SUA, se construiesc
întreprinderi moderne sau la răscumpărarea unor mine şi căi ferate. Naşterea
burgheziei naţionale va permite doctorului Sun Yat-Sen să declanşeze revoluţia
burgheză din 1911-1913 ce proclamă republica.

Japonia
Japonia evită regimul dominaţiei străine printr-o transformare politică şi
economică rapidă. Împăratul şi armatele sale moderne înfrâng trupele
şogunatului, instaurând Era Meiji la 1868, caracterizată de următoarele acţiuni :
- modernizarea legislaţiei după model francez şi german
- prefecţii înlocuiesc vechea administraţie feudală şi răspund direct în faţa
guvernului
- învăţământ obligatoriu (1871)
- fondarea de întreprinderi industriale şi comerciale noi şi moderne în
ramurile minieră, metalurgică, armament, căi ferate şi textilă, cedate
ulterior particularilor.
- serviciu militar obligatoriu şi o armată modernă, bine instruită şi dotată
- construirea de arsenale şi şantiere navale necesare fabricării cuirasatelor
Modernizarea a transformat Japonia într-o mare putere ce declanşează
războaie victorioase cu China (1875-1894) şi Rusia (1904-1905).

Civilizaţiile africane
Până în secolul al XIX-lea prezenţa europeană se reduce la comerţul cu sclavi
ce costă continentul 150 milioane oameni, fragmentarea sau dispariţia unor state
cu excepţia unor etnii mai avansate (bantu, zulu, ashanti, benin, sokoto). La
1900 existau doar două state independente (Etiopia, Liberia), cele mai multe
colonii aparţinând Angliei, Franţei, Germaniei şi Belgiei.
Metropolele impun o exploatare economică sistematică a resurselor, bazate pe
tehnologia modernă folosită în agricultură, mine de diamante (Congo,
Rhodesia), căi ferate şi drumuri, navigaţie fluvială şi construcţia Canalului Suez
(1859-1869).

EXERCIŢII

1. Identificaţi asemănări în procesul de modernizare a Indiei şi Chinei

2. Identificaţi deosebiri în procesul de modernizare a Indiei şi Chinei
3. Care este principala trăsătură a Indiei sub dominaţia engleză ?
4. Care este principala trăsătură a Chinei în secolul al XIX-lea ?
5. Identificaţi motivele pentru care Japonia rezistă presiunii europene ?
6. Ce asemănări există între situaţia civilizaţiilor asiatice şi africane ?
7. Care este principala trăsătură a Africii în secolul al XIX-lea ?

37
 8.2. SUA. Sistemul de alianţe european

SUA
SUA devine o mare putere la 1918 datorită următoarelor fenomene :
Expansiunea teritorială se desfăşoară pe parcursul anilor 1803–1903 şi
implică : - cumpărarea de teritorii, cum ar fi Louisiana (Franţa), Florida
(Spania), Oregon (Anglia) şi Alaska (Rusia)
- alungarea triburilor indiene în rezervaţii, în ciuda rezistenţei militare a
triburilor sioux (Bătălia de la Little Bighorn, 1876) şi a apaşilor conduşi de
Geronimo.
- războaie cu Mexicul (1846-1848) şi Spania (1898) în urma cărora se obţin
California, Noul Mexic şi Texas, respectiv Filipine, Puerto Rico, Guam şi
Hawai.
Emigrarea masivă a europenilor permite creşterea populaţiei de la 4 milioane
(1790) la 100 milioane (1914). Majoritatea erau englezi, irlandezi, germani şi
scandinavi, la care se adaugă chinezi, români, indieni, evrei, etc. Atraşi de
pământul distribuit gratuit sau febra aurului din California (1848) ei împing
triburile indiene spre apus.
Doctrina Monroe, formulată de preşedintele Monroe în faţa Congresului la
1823 dorea să împiedice revenirea europenilor în America şi descurajarea
acţiunilor Sfintei Alianţe.
Dezvoltare economică explozivă, datorată resurselor de materii prime, forţei de
muncă ieftină, rezultat al emigraţiei şi concentrării capitalului în firme mari ca
Standard Oil, fondată de John Rockefeller, ce controlează 90% din producţia
petroliferă şi Carnegie Steel Company, ce deţinea monopolul producţiei de oţel.
În agricultură creşterea producţiei a permis ca imense cantităţi de cereale
americane să invadeze lumea, provocând crize în ţările agrare.
Războiul de Secesiune (1861-1865) este declanşat de prezenţa sclavilor negri
în special în sudul SUA. În statele nordice, favorabile desfiinţării sclaviei, se
dezvoltă o largă mişcare aboliţionistă [mişcare pentru desfiinţarea sclaviei]
susţinută prin presă, literatură, discursuri şi o mişcare clandestină ce transporta
sclavi pe ascuns spre libertate. Alegerea ca preşedinte a lui Abraham Lincoln,
adversar declarat al sclaviei, va duce la secesiunea statelor sudice ce formează
Statele Confederate ale Americii cu capitala la Richmond.
Folosind raidurile de cavalerie sudiştii obţin unele succese la început, dar
superioritatea umană şi materială a nordului îşi spune cuvântul. Flota nordistă
blochează eficient porturile sudiste, iar armata obţine victoriile de la Gettysburg
şi Vicksburg (1863) şi asediază Atlanta şi Richmond, obligându-i pe rebeli să
capituleze în 1865. Războiul provoacă moartea a sute de mii de oameni şi ca are
ca efecte abolirea sclaviei, transformarea plantaţiilor în ferme şi împroprietărirea
soldaţilor gratuit în Vest.

38
 Sistemul de alianţe european
În a doua jumătate a secolului al XIX-lea, Europa era un continent divers,
unde coexistau regimuri liberale în Anglia şi Franţa cu imperii absolutiste gen
Rusia, Austro-Ungaria şi Germania. Diversitatea politică este dublată de una
economică, deoarece continentul era împărţit între zona industrială, bogată şi
dominantă din nord şi centru şi cea săracă, predominant agrară, în sud şi est.
Marea Britanie pierde întâietatea economică în faţa Germaniei, dar continuă să
domine din punct de vedere naval şi colonial lumea. Franţa republicană dorea
să-şi ia revanşa în faţa Germaniei după înfrângerea de la 1871, în timp ce
Germania cunoaşte un progres economic, militar şi politic rapid. Populaţia
germană creşte de la 41 milioane la 1871 la 70 milioane în 1913, iar industria
ajunge pe locul doi în lume după SUA, la care se adaugă influenţa din Balcani şi
coloniile africane şi asiatice ce ofereau o parte a resurselor necesare.
Austro-Ungaria se confruntă cu probleme naţionale, iar Rusia ţaristă îşi reia
expansiunea spre Balcani şi Extremul orient, chiar dacă rămâne o ţară feudală şi
agricolă. Italia se implică în cursa pentru colonii în Africa, în timp ce Imperiul
otoman rezistă cu greu mişcărilor naţionale sau atacurilor ruse şi austriece.
În acest context se formează două alianţe politice şi militare. Ameninţate de
Rusia, Germania şi Austro-Ungaria semnează un tratat de alianţă ce prevedea
ajutor reciproc în cazul unui atac rusesc (1879). La 1882 intră în alianţă Italia,
urmată de România (1883) în ceea ce se va numi Tripla Alianţă.
O primă reacţie la această alianţă o reprezintă acordurile dintre Franţa şi Rusia,
semnate la 1891-1893, prin care cele două îşi promit ajutor în cazul unui atac al
Triplei Alianţe (Puterile Centrale). Nemulţumită de creşterea potenţialului
economic şi militar german, Anglia şi Franţa formează Antanta Cordială (1904)
la care aderă în 1907 şi Rusia.
Cele două alianţe provoacă alocarea unor mari sume de bani pentru înarmare
de care profită mari companii (Krupp, Vickers, Skoda, Schneider-Creusot) ce
lansează pe piaţă tunurile cu tragere rapidă, mitraliera, submarinul, tancul şi
diferite tipuri de blindaje. Ţarul Nicolae al II-lea ia iniţiativa organizării a două
conferinţe la Haga în 1899 şi 1907 unde se propune umanizarea războiului prin
respectarea drepturilor prizonierilor şi interzicerea fabricării şi folosirii gazelor
toxice.

EXERCIŢII

1. `` Valurile de emigranţi se scurgeau fără încetare pe marile artere ce duceau

spre pământurile fabuloase de dincolo de Ohio în vest. Cu puşca în mână,
emigrantul se afunda în pădurile fără sfârşit; ridica o colibă, defrişa câţiva acri,
făcea ceva semănături, hrănindu-se aproape numai din vânat şi pescuit. Cel mai
adesea era … fără titlu de proprietate, pe care îl va cumpăra mai târziu, dacă îl
va cumpăra. Când vânatul se rărea îşi vindea drepturile şi îşi relua drumul spre
Vest`` (Al. Vianu, Istoria SUA) (P. 74 st)

39
a. Precizaţi câteva etape din viaţa de emigrant.
b. La ce fenomen al istoriei SUA se referă documentul ?

2. Analizaţi textul lecţiei şi identificaţi zona dezvoltată economic şi dominantă a

Europei.
3. Analizaţi textul lecţiei şi identificaţi zona săracă şi dominată a Europei.
4. Stabiliţi cauzele ce au dus la formarea Triplei Alianţe.
5. Stabiliţi cauzele ce au dus la formarea Antantei.
6. Care este caracteristica relaţiilor internaţionale după 1871 ?

9. Marile conflicte ale secolului XX

9.1. Primul război mondial. Marea Unire

Primul război mondial – un nou tip de război

Planurile strategice ale marilor puteri erau adaptate unui razboi scurt ce
presupunea mijloace umane si materiale uriase aruncate asupra inamicului
pentru a-l distruge.
Planul strategic german, elaborat de generalul Alfred von Schlieffen, avea in
vedere razboiul pe doua fronturi impotriva Frantei si Rusiei. O parte a fortelor
urmau sa-i blocheze pe rusi, in intarziere cu mobilizarea, iar grosul fortelor
atacau prin invaluire Franta prin Belgia si dupa victorie toate rezervele erau
aruncate pentru o victorie decisiva asupra rusilor.
Francezii prevedeau o puternica ofensiva in Lorena, cu ruperea rezistentei
germane intr-o mare batalie si inaintarea rapida spre Berlin, in timp ce rusii
planuiau pentru un conflict simultan cu germanii in Prusia Occidentala si
austriecii in Carpati. Marea Britanie luase in calcul debarcarea pe coastele
Iutlandei, in vederea atacarii Germaniei dinspre nord, decizie schimbata ulterior
pentru o debarcare apropiata de frontul de vest.

Razboi total
Primul razboi mondial a fost un nou tip de conflict deoarece tarile angajate isi
vor folosi toate resursele economice si umane disponibile.
Mobilizarea intregii populatii devenise un factor indispensabil in obtinerea
victoriei. Femeile si adolescentii preiau locul de munca al barbatilor plecati pe
front, fiind integrati in industrie, agricultura si birouri, iar muncitorii din tarile
neutre si colonii devin din ce in ce mai numerosi pe fondul utilizarii efective a
prizonierilor de razboi in diferite activitati.
Propaganda de razboi (presa, afise, carti postale, filme) urmarea cresterea
moralului si a capacitatii de rezistenta, iar cei cu talent in aceasta directie erau
mobilizati sa stimuleze sentimentele patriotice. O data cu reducerea resurselor,
tot populatia din spatele fronturilor era cea care suporta rationalizarea bunurilor
de consum si rechizitie. Tot statul intervine si in cenzurarea informatiilor, vestile

40
rele sunt suprimate, comunicatele militare redactate pe un ton entuziast, iar
atrocitatile inamicului exagerate.
Interventia statului in economie va determina existenta unui razboi industrial
in spatele frontului. Economia este adaptata pentru a produce exclusiv pentru
razboi : cercetarea stiintifica producea arme noi, fluxul fortei de munca era
asigurat printr-un control permanent ce includea integrarea in productie a
ranitilor si mutilatilor, trecuti prin scoli profesionale, sunt fixate preturile
produselor de prima necesitate (zahar, grau, carne, faina), era controlata
aprovizionarea cu materii prime si organizate restrictiile si rationalizarile.
Razboiul economic este o alta forma de slabire a capacitatii de lupta a
adversarului. Antanta, superioara naval si ca numar de colonii, avea resursele
necesare unui razboi economic eficient. Ea realizeaza blocada maritima a
Germaniei, cu sprijinul Italiei si SUA, blocand importurile acesteia. Puterile
Centrale vor fi obligate sa raspunda prin razboiul submarin, iar pe uscat prin
demontarea si transferul instalatiilor industriale din teritoriile ocupate.
Razboiul naval urmarea distrugerea convoaielor de nave ce aduceau materii
prime, de obicei apartinand Antantei, prin razboiul submarin, la care Anglia
raspunde prin baraje de mine si controale navale in Marea Manecii si Marea
Nordului.

Conflictele militare
Progresele în tehnologia militară au înclinat balanța pe câmpul de luptă în
favoarea apărării, cauzând un număr enorm de pagube, deoarece tacticile
contemporane deveniseră arhaice în noile circumstanțe. Sârma ghimpată a fost
utilizată într-un mod eficient, pentru a încetini atacurile infanteriei; artileria, care
devenise mai eficientă decât în deceniul 8 al secolului XIX 1870–1880,
împreună cu mitralierele și arma chimică, aveau un efect extrem de distructiv
împotriva infanteriei, pe un teren neted. Mulți din ofițerii țărilor europene
ignoraseră învățăturile războiului civil american și erau de acord să accepte
pierderi mari.
După succesul lor inițial în Prima bătălie de la Marne, Antanta și forțele
Puterilor Centrale au început o serie de manevre de încercuire, pentru a forța
inamicul să se retragă, în așa numita "Întrecerea la mare". Forțele franceze și
britanice au descoperit rapid pozițiile defensive germane, care se întindeau de la
Lorraine până în Flandra. Marea Britanie și Franța au încercat să treacă la
ofensivă, pe când Germania apăra teritoriile ocupate. Tranșeele germane erau
construite mai bine decât cele ale dușmanilor săi: tranșeele anglo-franceze erau
concepute doar ca bariere "temporare" până când forțele lor o să treacă prin
liniile germane. Unii sperau că situația incertă va lua sfârșit cu ajutorul
tehnologiei.
În aprilie 1915, germanii au realizat, pentru prima oară, o breșă de șase
kilometri în liniile Aliaților, când soldații francezi s-au retras. Această breșă a
fost acoperită de soldați canadieni, la Ypres. Nici unul din oponenți nu a fost

41
capabil să inițieze un atac hotărâtor, cu toate că acțiunea germană în Bătălia de
la Verdun, în 1916, și eșecul Antantei în Bătălia de pe râul Somme, din vara
anului 1916, aproape au distrus armata franceză. Încercările zadarnice ale
francezilor de a lansa atacuri puternice și directe contra liniilor germane s-au
terminat cu pierderi enorme pentru infanteria franceză și au cauzat acte de
insubordonare, care au pus în pericol integritatea frontului francez
după Ofensiva Nivelle, în primăvara anului 1917.
Noutatea revoluției ruse, Revoluția Rusă din 1917, a intensificat sentimentele
socialiste. Steaguri roșii au fost ridicate și, cu mai multe ocazii, a fost cântată
"Internaționala". Până la sfârșitul rebeliunii, au participat la aceasta între 30.000
și 40.000 de soldați francezi. Pe parcursul perioadei 1915-1917, Imperiul
Britanic și Franța au suferit cu mult mai multe pierderi decât Germania, însă
ambele părți au pierdut milioane de soldați din cauza rănilor și a bolilor.

România în primul război mondial

Neutralitatea (1914-1916). Inca de la inceputul ostilitatilor, Germania si
Austro-Ungaria au cerut Romaniei sa intre in conflict, onorand alianta incheiata
in 1883, dar majoritatea politicienilor si populatia respinge ideea, obligandu-l pe
regele Carol I sa proclame neutralitatea. In timpul neutralitatii Antanta ne ofera
provinciile romane din Austria, iar Puterile Centrale Basarabia, folosindu-se si
de serviciile politicienilor germanofili (Constantin Stere, Titu Maiorescu, Petre
P. Carp, Alexandru Marghiloman) sau antantofili (Nicolae Iorga, Octavian
Goga, Nicolae Filipescu.
Guvernul român a semnat un tratat cu Aliații pe 17 august 1916, după care a
declarat război Puterilor Centrale pe 27 august. Armata română era destul de
mare – 500.000 de militari, organizați în 23 divizii. Din păcate, era încadrată cu
puțini ofițeri profesioniști, slab pregătită, iar dotarea era insuficientă.
Operatiuni militare (1916-1917). Pe 27 august 1916, trei armate române au
trecut la atac traversând Carpații Meridionali, după care au intrat în
Transilvania. Primele atacuri au fost încununate de succes, obligându-i pe
austro-ungari să se retragă, dar, la mijlocul lui septembrie, germanii au transferat
pe frontul transilvănean patru divizii, avansarea românilor fiind oprită. Rușii au
deplasat la rândul lor în ajutorul românilor trei divizii, dar acești militari nu au
fost aprovizionați corespunzător.
Primul contraatac al Puterilor Centrale a fost organizat de generalul August
von Mackensen, care a coordonat o armată multinațională formată din trupe
germane, bulgare și otomane. Atacul a fost declanșat din Bulgaria pe direcția
nord pe 1 septembrie. Atacul a fost îndreptat dinspre pozițiile de
pe Dunăre spre Constanța. Garnizoana de la Turtucaia, împresurată de trupele
bulgaro-germane, s-a predat pe 6 septembrie
Pe 15 septembrie, Consiliul român de război a hotărât să suspende ofensiva în
Transilvania și să se concentreze pe distrugerea grupului de armate Mackensen
în schimb. Planul, cunoscut sub numele de Ofensiva Flămânda, presupunea

42
atacarea forțelor Puterilor Centrale printr-o lovitură de flanc și spate, după
traversarea Dunării pe la Flămânda, în timp ce, pe linia principală a frontului,
trupele româno-ruse trebuiau să lanseze o ofensivă spre Cobadin și Kurtbunar.
Pe 1 octombrie, 2 divizii românești au forțat cursul Dunării la Flămânda și au
creat un cap de pod lat de 14 kilometri și adânc de 4 kilometri. În aceeași zi,
diviziile româno-ruse au declanat ofensiva pe frontul dobrogean, atac care a
înregistrat succese limitate. Eșecul incercării de spargere a frontului germano-
bulgar din Dobrogea, combinată cu furtuna puternică din noaptea de 1/2
octombrie, care a avariat puternic podul de pontoane de peste Dunăre, l-a făcut
pe Averescu să anuleze întreaga operațiune. Consecințele acestui eșec au fost
uriașe pentru tot restul campaniei.
Generalul rus Andrei Medardovici Zaioncikovski și trupele sale au sosit în
grabă pentru a întări frontul aliat româno-rus, în încercarea de oprire a armatei
lui Mackensen mai înainte ca acestea să cucerească calea
ferată București – Constanța. Au urmat lupte grele, cu atacuri și contraatacuri
viguroase până pe 21 septembrie.
Comanda trupelor germano-austriece din Transilvania era acum asigurată
de Falkenhayn (demis din fucția de șef al Statului Major). El a declanșat
propria ofensivă pe 18 septembrie. Primul atac a fost declanșat împotriva
Armatei I română lângă orașul Hațeg. Atacul a oprit avansarea românilor. După
opt zile, două divizii de vânători de munte germani aproape că au reușit să taie
coloanele române în marș lângă Sibiu. Trupele române au fost nevoite să se
retragă în munți, iar germanii au reușit să ocupe Pasul Turnu Roșu. Pe 4
octombrie, Armata a II-a română a atacat forțele germane la Brașov, dar a fost
respinsă, fiind nevoită să se retragă. Armata a 4-a, care ac ționa în nordul țării s-
a retras în condițiile în care armata austriacă exercita o presiunele moderate
asupra sa, astfel că, pe 25 octombrie, armata română se afla cu toate efectivele
înapoi în interiorul granițelor naționale.
În Dobrogea, generalul Mackensen a lansat o nouă ofensivă pe 20 octombrie,
după o lună de pregătiri atente, și a trupele amestecate de sub comanda sa au
reușit să învingă pe cele ruse. Rușii au fost forțați să se retragă din
Constanța spre Delta Dunării. Armata rusă era nu doar demoralizată, dar și cu
proviziile pe sfârșite. Mackensen a ales să transfere în mare secret o jumate din
armata sa lângă orașul Sviștov(Sistova) din Bulgaria, pregătindu-se să forțeze
cursul Dunării.
Romanii pierd Muntenia si capitala (6 decembrie 1916) in urma bataliilor de la
Neajlov si Arges, iar regele, armata si parlamentul se refugiaza in Moldova unde
se stabilizeaza si frontul. Cu ajutorul specialistilor militari francezi, armata
romana este reorganizata si obtine o serii de victorii in 1917 la Marasti,
Marasesti si Oituz, fara a putea profita datorita iesirii Rusiei din razboi. In
consecinta Romania incheie Pacea de la Buftea Bucuresti (7 mai 1918) unde
pierde Dobrogea si crestele Carpatilor, iar economia era infeudata pentru 90 de
ani Germaniei. Tratatul nu este sanctionat de regele Ferdinand I, iar in conditiile

43
victoriilor aliatilor din 1918, Romania intra din nou in razboi si denunta pacea
de la Bucuresti la sfarsitul lunii octombrie.
Marea unire

Între 1917 şi 1918 românii, în ciuda războiului şi înfrângerilor, reuşesc, pe

fondul prăbuşirii marilor imperii, să-şi asigure independenţa şi unirea cu
provinciile aflate sub stăpânire străină.
a. Basarabia - Declanşarea revoluţiei ruse din februarie 1917 a însemnat şi
începutul destrămării Imperiului, naţionalităţile ne-ruse revendicând autonomia.
Lovitura de stat din octombrie 1917 când partidul bolşevic a preluat totalitatea
putereii în Rusia, mulţumită înţelegerii dintre comunişti şi germani, a dus la
armistiţiul şi apoi pacea de la Brest-Litovsk, prin care Lenin le ceda germanilor
ţările baltice, Bielorusia şi Ucraina. În acest context, liderii din Sfatul Ţării nu
mai puteau conta, pentru a garanta pacea civilă şi recoltele în Basarabia, decât
pe armata română, care, rămasă singură pe frontul de est după retragerea
Ruşilor, fusese şi ea nevoită în cele din urmă să accepte armistiţiul cu germanii
la 9 decembrie 1917.
Aflată în retragere prin Basarabia, armata rusă a început să jefuiască, să
violeze şi să omoare populaţia civilă băştinaşă, fruntaşii basarabeni fiind
asasinaţi de către organizaţiile comuniste. În aceste condiţii la 22 decembrie
1917, Sfatul Ţării a cerut guvernului român aflat la Iaşi să trimită armata să
restabilească ordinea. Trupele aliate, conduse de generalii Broşteanu (român) şi
Berthelot (francez) au trecut Prutul în ziua de 10 ianuarie 1918 reuşind
eliberarea Chişinăului de jefuitori la 9-16 Ianuarie 1918 pentru ca în câteva zile
să elibereze complet Basarabia.
La 24 ianuarie 1918, Sfatul Ţării proclamă independenţa Republicii
Democratice Moldoveneşti. Dar în lunile ce urmează, pe lângă atacurile
bolşevice venite din teritoriul de peste Nistru controlat de germani, apar şi
pretenţii teritoriale din partea Ucrainei, şi ea proclamată independentă. Sfatul
Ţării începe atunci să manifeste intenţii de unire cu România, care sunt
exprimate şi prin "moţiuni de unire votate de diferite judeţe (Soroca, Bălţi)".
Până la urmă, unirea cu România a fost hotărâtă de Sfatul Ţării la 27 martie
1918 prin 86 de voturi contra 36 (pentru menţinerea independenţei) şi 3 abţineri.
b. Bucovina - După prăbuşirea monarhiei austro-ungare, Consiliul Naţional al
Bucovinei, întrunit la 28 noiembrie 1918, hotărăşte în majoritate unirea cu
România. Voturile majoritare au venit din partea românilor, germanilor, evreilor
şi polonezilor, iar cele împotrivă, doar din partea minorităţii ucrainiene. Trupele
române intră în teritoriu, consfinţind actul şi zădărnicind manevrele militare ale
Galiţiei ucrainiene. Unirea Bucovinei cu România este astfel recunoscută oficial,
în 1919, prin tratatul de la Saint Germain.
c. Transilvania - La încheierea Primului Război Mondial, în contextul
prăbuşirii Dublei Monarhii, Ungaria îşi proclamă independenţa, incluzând în
teritoriul său şi Transilvania. În aceste condiţii, fruntaşii Partidului Naţional

44
Român şi românii din Partidul Social Democrat înfiinţează Consiliul Naţional
Român la Arad la data de 3 noiembrie 1918. La data de 13 noiembrie 1918, la
Belgrad, guvernul Ungariei semnează armistiţiul cu Antanta, fixând o linie de
demarcaţie, care lăsa sub controlul Ungariei nordul şi centrul Transilvaniei, iar
Banatul sub controlul Serbiei.
În aceste condiţii, românii organizează la data de 18 noiembrie / 1 decembrie
1918 o Adunare Naţională la Alba Iulia la care desemnează 1228 delegaţi. La
adunarea au aprticipat aproximativ 100.000 de persoane şi s-a desfăşurat într-o
atmosferă decentă si festivă. Adunarea Naţională hotărăşte unirea cu România a
teritoriilor locuite de români. După unirea din 1918 cu România, timp de un an
şi jumătate, Transilvania rămâne autonomă în cadrul statului roman, fiind
condusă de un Consiliu Dirigent.
Hotărârea Adunării este transmisă Regelui Ferdinand care la data de 11/24
decembrie sancţionează unirea cu România a "ţinuturilor cuprinse în hotărârea
Adunării Naţionale de la Alba Iulia." Cu toate acestea, autorităţile române nu
exercită controlul asupra tuturor teritoriilor respective. Armata română se oprise
pe linia Mureşului, iar la nord de aceasta nici Consiliul Dirigent, nici cu atât mai
puţin Regatul României nu exercitau o autoritate efectivă. Puterile Antantei
ordonaseră încetarea oricăror operaţiuni militare în vederea negocierii păcii cu
Ungaria.

EXERCIŢII

Analizand planurile strategice ale marilor puteri, stabiliti urmatoarele :

1. Pentru ce fel de razboi erau elaborate aceste planuri ?
2. Care dintre ele prevedeau un razboi pe doua fronturi ?
3. Care dintre fronturi credeti ca era mai important ?

Pornind de la textul lectiei, formulati cateva argumente prin care sa sustineti

urmatoarele :
4. Mobilizarea barbatilor in armata perturba economia tarilor beligerante
5. Acest nou tip de conflict avea consecinte asupra populatiei din spatele
fronturilor.

6. Mentionati 5 domenii economice in care statul intervine pentru a face fata

razboiului.
7. De ce recurg cele doua aliante la razboiul economic ?
8. Precizati prin ce mijloace au pus in practica razboiul economic.
9. Comentati metodele utilizate in razboiul naval.
10. De ce Romania se declara neutra la 1914 ?
11. Care sunt motivele infrangerii Romaniei la 1916 ?

45
12.„Pe temeiul dreptului firesc, că fiecare naţiune poate dispune, hotărî
singură şi liberă de soarta ei, - un drept care este acum recunoscut şi de
către guvernul ungar prin propunerea de armistiţiu a monarhiei, - naţiunea
română din Ungaria şi Ardeal doreşte acum să facă uz de acest drept şi
reclamă în consecinţă şi pentru ea dreptul, ca liberă de orice înrăurire
străină să hotărască singură plasarea ei printre naţiunile libere, precum şi
stabilirea legăturii de coordonare a ei cu celelalte naţiuni libere”
(Declaraţia Comitetului executiv al Partidului Naţional Român, 29
septembrie 1918)
a. Analizaţi principiile care au fost invocate în realizarea Marii Uniri
b. Prezentaţi organismele reprezentative ce au realizat Unirea

10. Tratatele de pace şi relaţiile internaţionale interbelice

10.1. Tratatele de pace. Relatiile internationale interbelice

Conferinta de pace de la Paris (1919-1920) a reunit peste 1.000 delegati din 27

tari, fiecare grup avand sute de colaboratori (militari, diplomati, juristi, istorici,
oameni de stiinta si tehnicieni). Nu au fost invitati reprezentanti ai tarilor invinse
sau ai Rusiei comuniste, Conferinta fiind gandita si organizata de ``Consiliul
celor zece``, format din sefii de guvern si ministrii de externe ai celor 5 puteri
(SUA, Marea Britanie, Franta, Italia, Japonia). Organul de decizie principal era
insa ``Consiliul celor patru``, format din Woodrow Wilson, presedintele SUA,
Georges Clemenceau, presedintele guvernului francez, Lloyd George, primul
ministru britanic si Vittorio Emanuele Orlando, presedintele guvernului italian.
Conferinta este rezultatul duelului dintre Clemenceau si Wilson, politicieni cu
vederi diferite. Tratatele de pace au pornit de la Cele 14 puncte emise de Wilson,
interesat ca popoarele sa aiba libertatea de a-si alege soarta si crearea unei Ligi a
natiunilor. Clemenceau dorea ca securitatea Frantei sa fie asigurata, motiv
penntru care cere ca Germania sa plateasca despagubiri de razboi si sa fie adusa
in situatia de a nu mai putea provoca un nou razboi, in timp ce Lloyd se temea
de cresterea influentei franceze, iar Orlando era preocupat doar de interesele
Italiei.
In consecinta se incheie tratatele de pace cu Germania (Versailles), Austria
(Saint Germain), Bulgaria (Neuilly), Ungaria (Trianon) si Turcia (Sevres). Cel
mai important, semnat cu Germania pe 28 iunie 1919, prevedea urmatoarele :
- restituirea Alsaciei si Lorenei catre Franta, cedarea a doua districte Belgiei
si a Schleswig-ului de nord catre Danemarca, in urma unui plebicist.
- cedarea provinciilor poloneze ale Prusiei si a orasului Danzig catre Polonia
- regiunea miniera Saar era incredintata spre administrare Frantei pentru 15
ani sub egida Societatii Natiunilor.

46
 - Preluarea tuturor coloniilor de catre puterile invingatoare sub mandat al
Societatii Natiunilor.
- Suprimarea serviciului militar obligatoriu si interdictia de a mai avea
artilerie grea, tancuri, submarine, aviatie militara sau marina de razboi
- Despagubiri in valoare de 132 miliarde marci aur
Ca rezultat al celorlalte trate dispar imperiile austriac, rus si otoman, fapt ce
permite aparitia sau cresterea teritoriala a mai multor state nationale cum ar fi
Romania, Cehoslovacia, Yugoslavia, Polonia, Italia, Estonia, Letonia, Finlanda,
etc. Rusia sovietica nu a fost recunoscuta datorita revolutiei comuniste din 1917
si primejdiei ce o reprezenta pentru democratie, iar Turcia pierde teritoriile din
Orientul apropiat, puse sub mandat francez (Liban, Siria) si engglez (Palestina,
Iordania, Irak). Bulgaria cedeaza o parte din Macedonia Yugoslaviei si Tracia
Occidentala catre greci, pierzand accesul la Marea Egee.
Prin tratatele cu Austria si Ungaria, Romaniei i se recunosc drepturile asupra
provinciilor Transilvania, Bucovina si Banat, la care se adauga judetele Caliacra
si Durostor in pacea cu Bulgaria si, independent de pretentiile Rusiei, unirea
Basarabiei cu tara mama.

Relatiile internationale interbelice

Pacea de la Paris era, in ansamblu, un compromis ce nu multumea pe nimeni
in final. Franta era dezamagita de esecul stabilirii frontierei pe Rin, Italia nu
obtinuse Istria, Dalmatia si alte teritorii promise la 1915, iar SUA se izoleaza
pentru a nu fi atrasa din nou in probleme europene si refuza sa semneze tratatele.
Germanii din Cehoslovacia si croatii din Yugoslavia se adapteaza cu greu in
noile state unde erau doar niste simple minoritati, iar Germania si Rusia nu se
vor impaca cu pierderile umane si teritoriale uriase aduse de razboi si tratatele
de la Paris. In consecinta isi face aparitia revizionismul, sprijinit de Germania si
satelitii sai, ce urmarea modificarea sau anularea tratatelor. Germanii vor incalca
prevederile pacii de la Versailles una cate una, profitand de conflictele dintre
marile puteri, incapabile sa sesizeze ascensiunea si pericolul reprezentat de
nazism si Adolf Hitler.

Societatea Natiunilor si politica securitatii colective

Societatea, fondata in cadrul Conferintei de pace, avea misiunea de a dezvolta
colaborarea dintre state si promovarea pacii si securitatii internationale. Noul for
includea Adunarea generala, organ de conducere format din reprezentantii
tuturor membrilor si care se intrunea in sesiuni anuale, Consiliul, organ executiv
ce se intrunea de 3-4 ori pe an si Secretariatul, condus de un secretar ggeneral pe
10 ani.
Statele mici si mijlocii puteau participa in conditii de egalitate la dezbaterile
politice si diplomatice importante, dar organizatia nu dispunea de mijloace
practice cu ajutorul carora sa impuna pacea. Sanctiunile morale si economice
erau insuficiente in conditiile in care SUA nu este membru, Germania, Italia si

47
Japonia se retrag, iar URSS vroia doar sa promoveze propriile interese. In plus,
marile puteri obtin in 1932 paritate in domeniul armamentului, ignorand cererile
de dezarmare sau limitare a inarmarii ale tarilor mici. De aceea, Societatea nu a
putut opri agresiunile Japoniei in China (1931), a Italiei in Etiopia (1936) sau
anexarea Austriei de catre Germania (1938).
Securitatea colectiva a cazut in seama unor aliante regionale si de protectie.
Franta, interesata in izolarea Germaniei si URSS-ului, incheie pacte cu Polonia
(1921), Cehoslovacia (1924), Romania (1926) si Yugoslavia (1927). La randul
lor Romania, Yugoslavia si Cehoslovacia incheie Mica Intelegere in 1921,
indreptata impotriva pretentiilor ungare, iar Intelegerea Balcanica din 1934
(Romania, Yugoslavia, Turcia, Grecia) urma sa oofere ajutor reciproc impotriva
Rusiei, Bulgariei si Ungariei. Apogeul securitatii colective l-a reprezentat Pactul
Briand-Kellogg (1928) prin care statele semnatare se angajau sa nu recurga la
razboi in relatiile dintre ele, chiar daca nu prevedea masuri concrete impotriva
celor ce nu-si respectau angajamentele.

EXERCITII

1. Cum a fost organizata Conferinta de la Paris ?

2. Precizati care erau opiniile celor patru conducatori ai conferintei referitor la
organizarea pacii.
3. Ce obtine Romania in urma semnarii tratatelor de pace ?

4. ``... Inaltele parti contractante, considerand ca, pentru a dezvolta cooperarea

intre natiuni, pentru a le garanta pacea si siguranta, este necesar sa se accepte
anumite obligatiuni, de a nu recurge la razboi, sa se respecte la lumina zilei
relatii internationale bazate pe justitie si onoare, sa se observe riguros
prescriptiile dreptului international, recunoscute de aici inainte ca regulile de
conducere efectiva a guvernelor, sa se faca sa domneasca dreptatea si sa se
respecte cu sfintenie toate obligatiile tratatelor, in raporturile mutuale dintre
popoarele organizate. Adopta prezentul pact, care instituie Societatea
Natiunilor`` (p. 88 st sus)
a. Identificati scopul constituirii Societatii Natiunilor
b. Identificati 5 principii de baza care trebuiau sa actioneze in relatiile
internationale.

5. Precizati doua cauze ale politicii revansarde germane

6. Din ce motive recurg noile state europene la securitatea colectiva ?
7. Numiti acordul international ce exclude razboiiul din rezolvarea problemelor
intre tari.
8. Care era aliantele de tip regional ? Ce scop aveau ?
9. De ce esueaza Societatea Natiunilor in apararea scopurilor proprii ?

48
 11. Lumea in perioada interbelica

11.1. Economia si viata cotidiana

Economia
Primul razboi mondial a ruinat economia multor state beligerante, adaugand la
pierderile materiale 20 milioane de morti, raniti, disparuti si mutilati. Inflatia
creste constant, fortand tarile europene sa sprijine exportul pe fondul indatorarii
fata de SUA si pierderii unor piete de pe alte continente. Criza anilor 1918-1921
a lovit puternic micii proprietari, obligand statele sa intervina in economie, sa
creeze noi locuri de munca si sa asigure conditii minime de existenta victimelor
razboiului.

Era prosperitatii americane

Situatia economica a SUA era incomparabil mai buna deoarece au intrat in
razboi de-abia in 1917 si nu au suferit pierderi materiale pe teritoriul propriu.
SUA devine prima economie a lumii, cel mai mare exportator industrial, de
produse agricole si capital, datorita urmmatoarelor cauze :
- Concentrarea productiei in intreprinderi gigantice
- Masinism si folosirea bandei de productie
- Salarii bune si preturi reduse
- Standard ridicat de viata
- Credite ieftine pe termen indelungat
SUA, interesata in depasirea crizei, investeste in tarile occidentale, iar la
Geneva se decide in 1922 convertibilitatea monetara cu aurul si devizele
puternice (dolar). In Germania iau nastere ``konzernuri`` in siderurgie si
inndustria chimica, iar la nivelul continentului se extinde standardizarea si
gestiunea americana, pubblicitatea, lucrul pe banda. In paralel, tarile agricole din
centrul si estul Europei au ramas departe de prosperitatea occidentala datorita
preturilor scazute la produsele agricole.

Marea criza
``Joia Neagra`` din 24 octombrie 1924 aduce cu sine crahul bursei americane
din New York, partial datorita cresterii numarului de credite neperformante, ce
provoaca micsorarea brutala a cantitatii de bani lichizi si paralizia
productiei/consumului. Automat, dau faliment zeci de mii de banci si fabrici si
sute de mii de ferme provocand aparitia a 17 milioane someri in SUA, 5,5
milioane in Germania si 2-3 milioane in Anglia si Franta, respectiv 100.000 de
mii in Romania.

49
 In consecinta statele folosesc politica de dirijare a economistului britanic
Keynes expusa in Teoria generala a folosirii mainii de lucru, a dobanzii si a
banilor (1936). Presedintele american Roosevelt (1933-1945) pune in aplicare
urmatoarele masuri drastice :
- Devalorizarea monedei pentru a stimula exporturile
- Crearea unor mari santiere publice care sa absoarba forta de munca
- Asigurari sociale si pensii pentru pensionari, invalizi si saraci
- Desfiintarea bancilor si fabricilor neviabile
In 1937 economia SUA isi revine, producand mai mult decat in 1929, iar
europenii preiau ideile lui Keynes cu succese diferite de la tara la tara.

Viata cotidiana
Supravietuitorii intorsi de pe front erau decisi sa schimbe lumea, intrand in
conflict cu autoritatile si vechile sisteme politice. Taranii, avantajati de cresterea
veniturilor de pe urma improprietaririlor masive din estul si centrul Europei, nu
si-au modificat modul de viata, dar au fost implicati de partide diferite in
politica.
Clasa muncitoare includea categorii sociale diferite, de la simpli meseriasi si
lucratori calificati pana la muncitorii specializati, angajati in fabrici noi dupa
model american. Burghezia a ramas legata de vechile idealuri de ascensiune
sociala si intregire a averii mostenite. Totusi, primul deceniu de dupa razboi
marcheaza o sete de viata tradusa prin distractii ce includ teatru bulevardier,
baruri, jocuri de noroc, pictura avangardista si petreceri in lumea buna.
Tehnologia modifica radical viata de zi cu zi odata ce automobilul, trenul,
avionul, telefonul, radioul devine lucruri comune. Orasele isi maresc suprafata,
casa cu 5-6 camere, confortabila si dotata cu apa curenta si electricitate devine
preferata clasei de mijloc, iar numarul analfabetilor si a bolilor mortale scade
datorita raspandirii educatiei si medicamentelor moderne.

EXERCITII

1. `` Germania dupa razboi : La 9 noiembrie 1918, Germania, privata de o mana

ferma si de orice vointa, care-si pierduse printul, se prabusea ca un castel de
nisip. Tot pentru ceea ce noi traisem si varsasem sangele nostru timp de patru
lungi ani disparuse. Nu mai aveam o patrie de care sa fim mandri. Ordinea
publica si ordinea sociala erau spulberate. Orice autoritate disparuse. Haosul,
bolsevismul si terorismul, aceste lucruri straine Germaniei de fapt si de drept, au
intrat in patria germana`` (E. Ludendorff, Amintiri din razboi)

`` Germania in anii relansarii economice : In 1933-1934, circa cinci miliarde

de marci s-au cheltuit pentru lucrari publice : constructii de drumuri, de
autostrazi, regularizarea si ameliorarea retelei navigabile, intretinerea retelei
ferate, ameliorari funciare. Pana in 1936, aceste cheltuieli au continuat sa

50
creasca, pe urma au trecu pe planul doi. Din 1936, comenzile de armament au
contribuit la relansarea siderurgiei ; ele erau din ce in ce mai mari, atingand 15
miliarde in 1937-1938, 18 miliarde in anul urmator, adica 25% din venitul
national`` (C. Bettelheim, Economia germana sub nazism) (p. 90 st)
a. Stabiliti 3 aspecte ale crizei Germaniei in primul text.
b. Stabiliti cauza revenirii economice a Germaniei conform celui de-al doilea
text.
c. Precizati doua directii in care s-a realizat relansarea economica a Germaniei
conform celui de-al doilea text.

2. Caracterizati situatia economica din Europa in primul deceniu interbelic.

3. Precizati o cauza si o consecinta a stabilizarii economiei pe continent.
4. Stabiliti doua metode de iesire din marea criza si consecintele lor.
5. Stabiliti douua motive pentru care saracia a regresat in SUA interbelica.

11.2. Miscarea feminista si România in perioada interbelica

Miscarea feminista
Miscarea feminista ia nastere la sfarsitul secolului al XVIII –lea, actionand in
plan social-familial si mai ales politic unde lupta pentru integrarea in viata
publica, egalitate cu barbatii si dreptul la vot. Dupa 1919 femeile intra in viata
politica si legislatia le recunoaste drepturi egale la munca egala. Feministele
occidentale ii considerau pe barbati dusmani si refuzau feminitatea ca pe un
handicap, dar militantele din Romania isi asuma diferenta, considerand
feminitatea un motiv de mandrie. Feminismul romanesc se remarca in lumea
artistica unde se afirma Elena Vacarescu, membru de onoare a Academiei
Romane , implicata in protectia familiei si copiilor si pictorita Cecilia Cutescu
Storck, membru al ``Asociatiei pentru emancipare civila si politica a femeilor
romane`` (Iasi, 1918).

România in perioada interbelica

In 1918 Romania se uneste cu provinciile istorice aflate sub dominatie straina,
iar economia avea sanse mari de dezvoltare datorita resurselor suplimentare si
fortei de munca calificata capabila sa le valorifice.
Romania a cunoscut criza postbelica, scurta refacere de la mijlocul anilor `20
si marea criza din 1929 ce a lovit taranimea si exporturile de cereale. In perioada
1918 – 1930 tara a fost condusa de un monarh constitutional si o regenta ce
mentin cu dificultate regimul democratic. Odata cu 1930 revine pe tron Carol II,
adept al monarhiei autoritare, ce foloseste partidele extremiste pentru a pune
presiune asupra partidelor istorice si a-si consolida puterea. In 1938 el da o
lovitura de stat, legalizata printr-o noua Constitutie ce desfiinta partidele politice
si ii permitea sa se amestece in atributiile parlamentului.

51
 Primul an al monarhiei autoritare coincide cu o crestere economica
semnificativa. In agricultura Romania era al patrulea producator de porumb din
lume si al treilea din Europa, aducand, imppreuna cu silvicultura, 38,6% din
venitul statului. Interventia directa in domeniul industriei extractive (petrol, gaze
naturale, minereuri) si prelucratoare (metalurgie, electrotehnica, chimica) a facut
ca peste 78% din necesarul de produse industriale sa fie satisfacut pe plan intern.
Consumul de petrol si gaze naturale era asigurat integral pe plan intern (unde
ocupam locul 6 in lume si primul in Europa, respectiv al doilea) si eram pe locul
2 pe continent la productia de aur. Totusi, putine intreprinderi (Malaxa, IAR,
Resita, Titan-Nadrag-Calan) dispuneau de utilaje moderne, iar exportul se baza
pe cereale si petrol. Noua situatie consolideaza pozitiile burgheziei, permitand
cresterea ponderii celei aflate in zona mica si mijlocie.

EXERCITII

1. ``Prin educatie si scoala se constituie stereotipurile feminitatii, ale idealului

feminin. <Oare tipul vechi de fata, asa-zis bine crescuta, va mai dura inca multa
vreme ? Domnisoara care surade, care serveste ceaiul in salonul mamei ei, aceea
care citeste romane neinteresante si false, crezand ca ele oglindesc viata
adevarata ... ca sa placa barbatilor care au bunavointa sa o aleaga ? Eu i-as spune
acestui tip de domnisoara mori ! Caci nu este decat o fiinta artificiala, un
manechin nedemn de sexul nostru`` (Cecilia Cutescu Storck)
a. Descrieti stereotipurile (prejudecatile) feminitatii prezente in document.
b. Caracterizati femeia zilelor noastre in 3 aspecte pe care le considerati
esentiale.

2. De ce femeile romane isi accepta feminitatea ?

3. Explicati motivul pentru care feministele straine isi resping feminitatea.
4. Identificati principala trasatura a economiei sub regele Carol II.

12. Regimuri politice in perioada interbelica

12.1. Comunismul si nazismul

Secolele al XIX – lea şi al XX – lea marchează apariţia şi dezvoltarea

unor idei şi regimuri politice ce vor influenţa decisiv lumea. Unele se
înscriu în categoria democraţiei (conservatorismul, liberalismul, socialismul),
iar celelalte în lumea dictaturilor (comunismul, nazismul, fascismul).
Comunismul este „inventat” de Marx şi Engels în lucrarea „Capital” şi
pervertit, ca idee, de Lenin şi Stalin în Rusia. Marx visa la o societate
viitoare urbană, condusă de muncitori şi la o împărţire echitabilă a
bunurilor.

52
 Ulterior, bolşeviştii ruşi văd în comunism un tip de societate egalitaristă în
care nu există proprietate privată şi nici clase sociale. În comunism toate
bunurile aparţin societăţii ca întreg, şi toţi membrii acesteia se bucură de acelaşi
statut social şi economic. De asemeni dezvoltă "concepţia determinismului",
potrivit căreia fiecare individ dintr-o clasă are un gen de comportament indus,
nu de gândirea acelui individ ci de clasa la care aparţine, şi de aceea el trebuie
reeducat în lumina noii societăţi comuniste. Acest concept determinist este cel
care a folosit la justificarea lagărelor de reeducare, în care au murit milioane de
oameni în decursul secolului XX, în Rusia sovietică a lui Stalin, China, România
şi în celelalte "state frăţeşti". Statul comunist rus era definit de următoarele
trăsături :
- societate egalitaristă
- reeducarea celor ce refuză comunismul
- colectivizare şi industrializare masivă
- pedepsirea opozanţilor (arestări, execuţii, deportări)
- supravegherea populaţiei (informatori, miliţie, poliţie secretă)
- subordonarea individului faţă de stat
- partid unic – partidul comunist

Nazismul – se formează ca ideologie în secolul al XIX – lea, sub impactul

războaielor napoleoniene, dezvoltării industriale germane şi formării
imperiului la 1871. Intelectuali ca Nietszche, Chamberlain şi alţii vin cu
ideea unei rase ariene, superioare, identificată în rasa albă. Pe acest fond,
Adolf Hitler publică lucrarea Mein Kampf (1924) unde susţine următoarele:
- omenirea este alcatuita pe baza unei ierarhii valorice a raselor si ca viata nu
reprezintă nimic altceva decat supravieţuirea celor adaptabili. Credea ca
„darwinismul social” are nevoie de lupta intre rase, întocmai cum animalele se
lupta pentru hrana si pentru mentinerea puritatii rasei, astfel incat cei puternici
de sangele celor slabi.
- „Poporul de stapani” („Herrenvolk”) era de rasa „ariana”, alcatuit fiind din
populatiile Europei de Nord. La baza piramidei rasiale Hitler plaseaza: negrii,
slavii, tiganii si evreii, pentru acestia din urma avand sentimente de ura
exacerbata.
- socotea rasa evreiasca „un cancer ce roade trupul Germaniei”, o boala ce
trebuie tratata.
- nu exista nici o alternativa realista la guvernarea dictatoriala. Inca din timpul
anilor petrecuţi la Viena el considerase democraţia parlamentara slaba si
ineficienta. Aceasta se opunea tradiţiilor istorice germane bazate pe militarism si
absolutism si, mai mult, încuraja răspândirea unui rău si mai mare: comunismul.
- extinderea teritoriului prin diplomaţie şi război
- transformarea cetăţenilor în instrumente ale statului

EXERCIŢII

53
1. „Iar dictatura proletariatului, adică organizarea avangărzii celor asupriţi
în clasă dominantă pentru reprimarea asupritorilor, nu poate da naştere
numai unei simple lărgiri a democraţiei. Alături de o uriaşă lărgire a
democratismului, care devine pentru prima oară un democratism pentru cei
săraci, un democratism pentru popor şi nu un democratism pentru cei
bogaţi, dictatura proletariatului aduce, totodată, o serie de îngrădiri ale
libertăţii pentru asupritori, exploatatori, capitalişti. Pe aceştia trebuie să-i
reprimăm pentru a elibera omenirea de robia salariată, împotrivirea lor
trebuie s-o sfărâmăm prin forţă şi este limpede că acolo unde există
reprimare, unde există violenţă, nu există libertate, nu există democraţie…
Democraţie pentru imensa majoritate a poporului şi reprimarea prin forţă,
adică excluderea de la democraţie, a exploatatorilor şi a asupritorilor
poporului, iată în ce constă schimbarea pe care o suferă democraţia în
perioada de trecere de la capitalism la comunism” (Lenin, Statul şi
revoluţia)
a. Care este neajunsul democraţiei liberale în concepţia lui Lenin ?
b. Prezentaţi două caracteristici ale dictaturii proletariatului
c. În ce moment istoric ar funcţiona, după Lenin, dictatura proletariatului ?
d. În ce s-a transformat, în realitate, dictatura proletariatului ?

2. „Tot ceea ce avem astăzi în faţa noastră ca civilizaţie umană, ca

producţii ale artei, ştiinţei şi tehnicii este aproape exclusiv rodul activităţii
creatoare a arienilor. Acest fapt permite să conchidem prin reciprocă, şi nu
fără temei, că ei au fost singurii întemeietori ai unei omeniri superioare
şi, prin urmare, că ei reprezintă tipul primitiv a ceea ce înţelegem prin
cuvântul om. Arianul este Prometeul omenirii; scânteia divină a geniului a
ţâşnit din toate timpurile din fruntea sa luminoasă… Dacă el ar dispărea,
pe pământ s-ar lăsa întunericul de nepătruns; în câteva secole, civilizaţia
omenească ar dispărea şi lumea ar deveni un deşert… Nu întâmplător
primele civilizaţii s-au născut acolo unde arianul a întâlnit popoare
inferioare, le-a subjugat şi le-a supus voinţei lui. Ele au constituit primul
instrument tehnic în slujba unei civilizaţii în devenire… Nu, evreul nu
posedă nici cea mai redusă capacitate de a crea o civilizaţie… Inteligenţa
sa nu-i va servi niciodată să construiască, ci să distrugă… Orice progres al
omenirii se realizează nu prin el, ci în ciuda lui” (Adolf Hitler, Mein
Kampf)
a. Argumentaţi lipsa de temei a ideologiei naziste în ceea ce priveşte
inegalitatea între naţiuni
b. Argumentaţi pro/contra afirmaţia: dictatura este mai eficientă decât
democraţia.

54
 12.2. Regimuri democratice si fascismul

Conservatorismul, bazat pe reforme lente şi păstrarea puterii în mâinile

unei elite (nobilii), devine lipsit de importanţă odată cu sfârşitul primului
război mondial. Locul său este luat de alte două curente:
Liberalismul pune accent pe intervenţia minimă a statului şi proclamă
principiul libertăţii politice şi economice a indivizilor, fiind împotriva tuturor
ideilor politice care pun interesele societăţii, statului sau naţiunii înaintea
individului. Concepte fundamentale:
1. Libertatea individuală este definită ca fiind dreptul de a acţiona fără nici o
constrângere impusă din exterior, cu condiţia să nu afecteze drepturile şi
libertăţile legitime ale celorlalţi indivizi.
2. Proprietatea este dreptul individului de a dispune de rezultatele activităţilor
sale, de bunurile care-i aparţin. Proprietatea include dreptul la viaţă şi cel de a
dispune de propriul corp. Dreptul individului la securitate şi rezistenţă la
opresiune derivă din acestea.
3. Principiul responsabilităţii individuale proclamă individul ca singur
răspunzător pentru acţiunile sale proprii.
4. Egalitatea în faţa legii derivă din principiul responsabilităţii individuale:
fiecare individ răspunde pentru propriile fapte, indiferent de avere, sex,
naţionalitate, profesie sau alte caracteristici individuale sau sociale.

Socialismul susţine ideea unui stat ce intervine masiv pentru a susţine

economia şi se implică în redistribuirea semnificativă a veniturilor şi
sprijinirea categoriilor defavorizate. Prin socialism se mai înţelege ansamblul
doctrinelor social-politice care combat individualismul, apară noţiunile de
egalitate şi solidaritate şi constituie un proiect atât economic (colectivism
economic, autogestiune, economie mixtă), cât şi social (egalitate in drepturi,
egalitate de şanse) şi politic (democraţie).

Fascismul , aparent o „creaţie” a liderului italian Mussolini, este în fapt

rezultatul unui lung proces de fermentaţie culturală şi naţională în Italia
sec. XIX – XX unde numeroşi politicieni şi oameni de cultură doreau să
reînvie gloria Romei antice. Statul fascist este o dictatură care promovează cel
mai adesea idei naţionaliste duse la extrem; pe lângă idealizarea propriei naţiuni
şi preamărirea trecutului glorios, se manifestă intoleranţa faţă de alte
naţiuni/rase/ideologii.
Fascismul se manifestă prin distrugerea oricăror structuri democratice,
controlul mediilor de mase, subordonarea totală a individului faţă de stat şi
crearea unei situaţii de continuă terorizare a populaţiei civile. Relativa priză a
ideologiilor fasciste la unele populaţii în anumite momente istorice s-a datorat
unor lideri carismatici, discursului naţionalist şi conjuncturii politice şi
economice. S-a constatat că ideologiile de extremă dreaptă reuşesc să se impună

55
în perioadele de recesiune economică şi pe fondul nemulţumirii populaţiei faţă
de ineficienţa guvernării.

EXERCIŢII

1. „ Isaiah Berlin despre cele două tipuri de libertate: Libertatea are două
sensuri, unul pozitiv şi latul negativ. Una dintre întrebări este: Câte porţi
îmi sunt deschise ? Cealaltă întrebare este: Cine este stăpânul sau cine
controlează ?. Prima întrebare atrage după sine altele: Ce obstacole se află
în calea mea ? Ce anume mă împiedică să fac semenii mei în chip
deliberat sau în mod indirect prin funcţionarea unor instituţii ? Cealaltă
întrebare este: Cine mă guvernează ? Alţii mă guvernează sau mă conduc
eu însumi ? Dacă alţii mă guvernează, cu ce drept o fac ? Cu ce
autoritate ? Dacă dispun de un drept la autonomie, oare îl şi pot pierde ?
Cine stabileşte legile ? Cine le aplică ? Sunt consultat în această privinţă ?
Cine guvernează majoritatea ? Dumnezeu ? Partidul ? .... răspunsurile pe care
le dăm determină natura unei societăţi: liberală sau autoritară, democratică
sau despotică, laică sau teocratică, individualistă sau comunitară ” (I. Berlin,
Patru eseuri despre libertate, apud C. Preda, Mic dicţionar de gândire
politică liberală)
a. Ce obstacole se află în calea mea ? Ce anume mă împiedică să fac
semenii mei în chip deliberat sau în mod indirect prin funcţionarea unor
instituţii ?
b. Cine mă guvernează ? Alţii mă guvernează sau mă conduc eu însumi ?
c. Dacă alţii mă guvernează, cu ce drept o fac ? Cu ce autoritate ?
d. Cine stabileşte legile ? Cine le aplică ? Sunt consultat în această privinţă ?
e. Cine guvernează majoritatea ? Dumnezeu ? Partidul ?

2. „Seminţele regimurilor totalitare sunt hrănite de mizerie şi lipsuri. Ele

cresc şi se înmulţesc în solul arid al sărăciei şi al dezordinii şi ajung la
maturitate atunci când speranţa unui popor într-o viaţă mai bună a murit.
Această speranţă, noi trebuie să o menţinem în viaţă” ( Cuvântarea
preşedintelui Truman în Congresul american, martie 1947)
a. Construiţi o explicaţie a apariţiei regimurilor totalitare
b. Ce măsuri trebuie luate pentru a menţine speranţa ?

13. Marile conflicte ale secolului XX

13.1. Al doilea razboi mondial. Holocaustul

Al doilea razboi mondial

56
 Fortele agresoare erau grupate inca din 1937 in Axa Roma-Berlin-Tokyo si
razboiul incepe cu invazia germana in Polonia (septembrie 1939). In primii doi
ani de conflict razboiul fulger, bazat pe bombardamente masive si asaltul
diviziilor de tancuri, permite cucerirea rapida a Poloniei, impartita cu URSS,
Danemarcei si Norvegiei ale caror fiorduri erau greu de depasit de armatele
aliate si dadeau acces la fierul suedez indispensabil masinii naziste de razboi.
La 10 mai 1940, Germania reia ofensiva in vest conform planului Manstein si
supune rapid Belgia, Olanda si Franta, obligandu-l pe maresalul Petain sa
solicite armistitiul dupa ocuparea Parisului. Anglia ramane singura, chiar daca
generalul de Gaulle isi cheama compatriotii francezi sa lupte in numele miscarii
de rezistenta. Caderea Frantei pune automat in aplicare pactul Ribbentrop-
Molotov, incheiat in 1939, permitand Rusiei sa ocupe Tarile Baltice, Basarabia,
Bucovina si Herta. In paralel Ungaria ia NV Transilvaniei si Bulgaria judetele
Caliacra si Durostor, obligandu-l pe regele Carol II sa abdice in favoarea fiului
sau Mihai I, puterea reala apartinand insa maresalului Antonescu.
Anul 1941 marcheaza atacurile germane in Balcani, Africa si mai ales Rusia
comunista, in timp ce japonezii distrug baza navala americana de la Pearl
Harbour. In replica presedintele Roosevelt si premierul britanic Churchill
semneaza Carta Atlanticului si ofera ajutor militar si financiar URSS-ului. In
1942 26 de state aliate cu SUA semneaza Declaratia Natiunilor Unite, prin care
se angajeaza ca nu vor semna pace separata cu Germania, iar americanii pun la
dispozitie uriase resurse materiale si umane. In Asia flota americana se impune
in fata Japoniei la Midway, iar trupele germane conduse de generalul Rommel
sunt oprite in Egipt. Ulterior, aliatii cuceresc Libia si debarca in Maroc si
Algeria, iar rusii obtin victoriile decisive de la Stalingrad, Harkov si Kursk.
Anii 1943-1944 aduc debarcarile anglo-americane in Sicilia si Normandia,
eliberarea Italiei si Frantei si ofensiva de neoprit a rusilor ce ajung in august
1944 la granita Romaniei. Regele Mihai I, aliat cu partidele istorice si PCR,
ordona arestarea maresalului Antonescu si Romania intoarce armele impotriva
Germaniei. Trupele aliate poarta lupte sangeroase in Cehoslovacia, Ungaria,
Austria si Franta, obligandu-l pe Hitler sa se sinucida in momentul ocuparii
Berlinului in mai 1945.
Pierderile umane masive in Asia a determinat guvernul american sa decida
folosirea bombelor atomice la Hiroshima si Nagasaki, soldate cu moartea a
200.000 de oameni si multe alte victime ale radiatilor si capitularea imparatului
in septembrie 1945.
Prima reuniune a liderilor Aliantei are loc la Potsdam (17 iulie-2 august) si
aduce in discutie soarta Germaniei postbelice, a Poloniei si nemultumirile
americane fata de expansiunea comunista in lume.

Holocaustul
Când regimul nazist a ajuns la putere în Germania în ianuarie 1933, acesta a
trecut imediat la adoptarea unor măsuri antisemite sistematice. Un prim decret a

57
reprezentat însăşi definiţia termenului evreu. Rolul crucial îl avea religia
bunicilor unei persoane. Oricine avea trei sau patru bunici evrei era considerat
automat de aceeaşi confesiune, indiferent de apartenenţa la comunitatea
evreiască. Cei pe jumătate evrei deveneau evrei numai dacă aveau aceeaşi religie
sau dacă erau căsătoriţi cu o persoană cu această religie. Toţi ceilalţi jumătate-
evrei şi persoanele cu un singur bunic evreu erau denumiţi Mischlinge (corcituri,
hibrizi). Evreii şi Mischlinge erau „non-arieni”. În doctrina nazistă o astfel de
subliniere a descendenţei era privită ca o confirmare a „rasei”, dar scopul
principal al acestor categorisiri era de fapt delimitarea unei ţinte a legilor şi
directivelor discriminatorii.
Obiectivul declarat al regimului nazist era emigrarea evreilor. În noaptea de 9
noiembrie 1938, după asasinarea unui diplomat german la Paris de către un tânăr
evreu, toate sinagogile din Germania au fost incendiate, geamurile magazinelor
evreieşti au fost sparte şi 20.000 de oameni arestaţi. Această Kristallnacht
(„Noapte de cristal”) a reprezentat un semnal pentru evreii din Germania şi
Austria să plece cât mai curând posibil. Câteva sute de mii de oameni au reuşit
să se refugieze în alte ţări, dar tot atâţia, printre care mulţi bătrâni şi săraci, au
rămas să înfrunte o soartă nesigură.
La începerea celui de-al doilea război mondial în septembrie 1939, armata
nazistă a ocupat jumătatea vestică a Poloniei adăugând aproape 2 milioane de
evrei la sfera de putere germană. Restricţiile impuse asupra evreimii poloneze
erau mult mai dure decât cele din Germania. Evreii polonezi au fost forţaţi să se
mute în ghetouri înconjurate de ziduri şi sârmă ghimpată. Acestea erau
asemenea unor oraşe-stat captive. Fiecare avea un consiliu evreiesc care era
responsabil cu găzduirea, cu salubritatea şi cu producţia. Mâncare şi cărbune
urmau să fie aduse în interior iar bunurile produse trebuiau trimise spre exterior.
Aprovizionarea cu hrană permisă de germani, totuşi, consta mai ales în cereale
şi legume ca napii, morcovii şi sfecla. În ghetoul Varşovia raţia oficială abia
asigura 1200 de calorii pentru fiecare locuitor. Mâncarea de pe piaţa neagră
introdusă în ghetouri era vândută la preţuri ridicate, dar şomajul şi sărăcia erau
larg răspândite. Locuinţele erau supraaglomerate, cu şase sau şapte persoane
într-o singură cameră, iar tifosul îşi făcea apariţia.
În timpul introducerii ghetourilor în Polonia o acţiune mult mai drastică era
lansată mai la est. În iunie 1941 armatele germane au invadat URSS-ul şi în
acelaşi timp SS-ul a desfăşurat 3000 de oameni în unităţi speciale pe noile
teritorii ocupate pentru a ucide pe loc toţi evreii. Aceste detaşamente mobile,
cunoscute ca Einsatzgruppen (trupe de acţiune), au trecut în curând la execuţii
continue. Masacrele aveau loc de obicei în şanţuri sau râpe din apropierea
oraşelor. Din când în când la acestea asistau soldaţi sau localnici. În curând
zvonuri despre ucideri au început să ajungă în capitalele lumii.
La o lună după începerea operaţiunilor mobile în URSS-ul ocupat, Herman
Göring, omul numărul doi de la conducerea Germaniei naziste, a trimis o
directivă către şeful Serviciului de Securitate al Reich-ului (Sicherheitsdienst -

58
SD), Reinhard Heydrich, prin care acesta era însărcinat cu organizarea „soluţiei
finale la problema evreiască” în toată Europa aflată sub ocupaţie germană. Până
în septembrie 1941 evreii din Germania au fost forţaţi să poarte insigne sau
banderole marcate cu o stea galbenă – „steaua lui David”. În lunile următoare
zeci de mii de oameni au fost deportaţi în ghetourile din Polonia şi în oraşele
capturate din URSS. Pe când această operaţiune era în plină desfăşurare, o altă
oroare era pregătită: lagărul morţii.
În toată Europa deportările au generat foarte multe probleme politice şi
administrative. Numai în Germania s-au purtat discuţii intense despre
Mischlinge, care până la urmă au fost scutiţi. În ţările aliate cu Germania, cum ar
fi Slovacia şi Croaţia, s-au dus negocieri diplomatice pentru a se putea ajunge la
deportări. Guvernul Vichy din Franţa, care îşi extinsese deja legile antisemite, a
început să închidă evrei înainte de primirea unei cereri în această direcţie din
partea Germaniei. Guvernul fascist italian a refuzat să coopereze cu Germania
nazistă până la ocuparea de către forţele militare ale acesteia în septembrie 1943,
iar guvernul ungar a refuzat de asemenea predarea evreilor până la pătrunderea
trupelor germane în martie 1944. Deşi guvernul român s-a făcut vinovat de
câteva masacre ale evreilor în URSS, România a refuzat de asemenea predarea
evreilor către germani. Mii de evrei din Danemarca s-au salvat de la moarte prin
fuga cu ajutorul unor bărci mici în Suedia, ţară neutră.
De oriunde era posibil se adunau bunurile deportaţilor. În Germania, conturile
din bănci şi apartamentele acestora erau confiscate, iar din Franţa, Belgia şi
Olanda era adusă mobilă pentru a fi distribuită persoanelor care fuseseră afectate
de bombardamente.
Transportarea victimelor către lagăre se făcea în general cu trenul, poliţia
trebuind să plătească căilor ferate germane câte un bilet de pasager la clasa a
treia pentru fiecare deportat. Când într-un tren se încărcau 1000 de persoane, era
permisă achitarea unei taxe de grup la jumătatea tarifului normal. Trenurile,
alcătuite din vagoane de marfă, se deplasau încet cu un orar special către
destinaţia lor. Adesea cei bolnavi şi bătrâni mureau pe drum.
Punctele de sosire din Polonia erau Kulmhof (Chełmno), Bełżec, Sobibór,
Treblinka, Majdanek (Lublin), şi Auschwitz (Oświęcim). Kulmhof, aflat la
nord-vest de ghetoul Łódź, era aprovizionat cu gaz, aici având să moară 150.000
de oameni. Bełżec avea camere de gazare cu monoxid de carbon în care au fost
omorâţi circa 600.000 de evrei. La Sobibór au murit 250.000 de oameni, iar la
Treblinka între 700.000 şi 800.000. La Majdanek circa 50.000 au fost gazaţi sau
împuşcaţi; la Auschwitz numărul morţilor a depăşit 1 milion.
Auschwitz Birkenau era cel mai mare lagăr de concentrare. Spre deosebire de
celelalte, aici se folosea acidul cianhidric (cu un efect mult mai rapid) pentru
gazări. Victimele de la Auschwitz veneau din toată Europa: Norvegia, Franţa,
Ţările de Jos, Italia, Germania, Cehoslovacia, Ungaria, Polonia, Iugoslavia şi
Grecia. Mare parte din deţinuţi, fie că erau evrei sau nu, erau folosiţi la munca în

59
industrie; unii prizonieri au fost supuşi unor experimente medicale, în special
sterilizărilor.
Deşi numai evreii şi ţiganii erau gazaţi regulat, alte câteva sute de mii de
deţinuţi de la Auschwitz au murit din cauza înfometării, a bolilor sau prin
împuşcare. Pentru a se şterge urmele crimelor din cele 4 camere de gazare, au
fost construite crematorii uriaşe în care cadavrele să poată fi incinerate. În 1944
lagărul a fost fotografiat de un avion de recunoaştere al aliaţilor care căuta ţinte
industriale; au fost bombardate fabricile, dar camerele de gazare au rămas.
Până la sfârşitul războiului au fost construite 22 de lagăre de concentrare, în
care au fost închişi între 7 şi 8 milioane de oameni, în marea lor majoritate evrei.
La sfârşitul războiului milioane de evrei, slavi, ţigani, homosexuali, martori ai
lui Jehova şi alte categorii considerate ţinte ale naziştilor muriseră în Holocaust.
Numărul evreilor morţi depăşea 5 milioane: circa 3 milioane în lagăre, 1,4
milioane în execuţii prin împuşcare şi peste 600.000 în ghetouri. Unele estimări
depăşesc chiar suma de 6 milioane de oameni.

EXERCITII

1. ``Pana in 1941, Hitler si Stalin urmarisera scopuri netraditionale folosindu-se

de metode traditionale. Stalin astepta ziua in care lumea devenita comunista
avea sa fie condusa dintre zidurile Kremlinului. Hitler isi conturase deja
viziunea deplasata a unui imperiu pur din punct de vedere rasial si guvernat de
rasa superioara a germanilor ...
Pentru o perioada de timp, interesul lor comun de desfiintare a Poloniei s-a
plasat deasupra diferentelor ideologice. Cand in cele din urma pactul lor a fost
dezvaluit in 1941, a izbucnnit cel mai mare razboi de uscat din istoria omenirii si
totul din vointa unui singur om. Este o mare ironie aceea ca in secolul 20 – era
vointei colective ... cele mai mari calamitati de pe durata lui ar fi putut fi evitate
prin eliminarea unei singure persoane``(H. Kissinger, Diplomatia) (p. 104 I st)
a. Stabiliti care erau obiectivele politice ale celor doi dictatori, Hitler si Stalin.
b. Prezentati doua motive pentru care interesele generale ale Germaniei si URSS
se legau de desfiintarea Poloniei.
c. Formulati doua argumente care sa-l acuze pe Hitler de declansarea celui de-al
doilea razboi mondial.

2. ``Rusul este o fiinta inferioara. Armata nu are comandant ... In primavara

(1941), nivelul nostru (comandament, material, trupe) va fi cu certitudine foarte
ridicat, iar cel al rusilor foarte scazut. O data armata rusa invinsa, dezastrul va fi
imposibil de oprit ... Daca rusii sunt atacati in mai multe puncte cu lovituri
viguroase, se va ajunge intr-un anumit moment, la fel ca si in Polonia, ca
mijloacele de comunicare, trasporturile etc. sa se prabuseasca pentru a face loc
unei dezorganizari complete`` (Hitler, Directive de razboi, dupa Istoria lumii in
texte)

60
 ``Acest razboi ne-a fost impus si tara noastra trebuie sa lupte pana la moarte
impotriva inamicului sau cel mai nefast, cel mai perfid : fascismul german.
Inamicul este crud si fara mila ... El vrea sa restaureze puterea marilor
proprietari funciari, sa restabileasca tarismul, sa distruga cultura nationala a
popoarelor Uniunii Sovietice si sa faca din acesteea sclavi ai printilor si
baronilor germani. Trebuie sa punem imediat productia noastra pe picior de
razboi, totul pentru front`` (Discursul lui Stalin din 3 iulie 1941, dupa Istoria
lumii in texte) (p. 105 dr)
a. Stabiliti mesajele pe care le transmit directivele lui Hitler si Stalin
b. Identificati cel putin doua formulari din care sa rezulte dispretul unei tabere
fata de cealalta.

3. Care este principalul motiv al infrangerii Germaniei in razboi ?

4. `` O altă trăsătură distinctă a fost efectuarea, la scară largă, a experien țelor

medicale pe deținuți. Medici germani au efectuat astfel de experimente în
lagărele de concentrare de la Auschwitz, Dachau, Buchenwald,
Ravensbrück, Sachsenhausen și Natzweiler .
Cel mai celebru dintre acești medici a fost dr. Josef Mengele, care a lucrat la
Auschwitz. Printre experimentele sale se numărau punerea subiecților în camere
cu presiune, testarea de medicamente pe ei, supunerea la degerături, tentative de
schimbare a culorii ochilor prin injectarea de substanțe chimice în ochii copiilor,
diverse amputări și alte operații brutale.
Activitatea sa nu va fi niciodată cunoscută integral, deoarece majoritatea
documentelor expediate de Mengele medicului Otmar von Verschuer la
Institutul “Kaiser Wilhelm” (“Împăratul Wilhelm”) au fost distruse de acesta .
După terminarea experiențelor coordonate de Mengele, subiecții supraviețuitori
erau aproape întotdeauna uciși și supuși unei autopsii. Se pare că lui Mengele îi
plăcea să lucreze cu copiii romi. Le dădea dulciuri și jucării și îi ducea personal
la camera de gazare. Ei i se adresau cu „nenea Mengele“ ("Onkel Mengele").
Vera Alexander a fost o deținută evreică la Auschwitz și a avut grijă de peste
50 de perechi de gemeni romi:< Îmi amintesc în mod deosebit o pereche de
gemeni: Guido și Ina, care aveau cam patru ani. Într-o zi, Mengele i-a luat.
Când s-au întors, erau într-o stare groaznică: fuseseră cusuți unul de altul, spate
în spate, ca niște gemeni siamezi. Rănile le erau infectate și din ele curgea
puroi. Țipau zi și noapte. Apoi părinții lor - îmi amintesc că pe mamă o chema
Stella - au reușit să facă rost de morfină și și-au omorât copiii ca să le curme
suferința>`` (www.wikipedia.ro)
a. Cum explicati torturile comise de nazisti ?
b. De ce evreii si rromii sunt principalele tinte ale Holocaustului ?

61
 14. Relatii internationale postbelice

14.1. Organizatii internationale. Razboiul rece si prabusirea comunismului

O.N.U.
In 1941 Roosevelt si Churchill semneaza Carta Atlanticului unde se pune in
discutie crearea unei organizatii internationale care sa asigure mentinerea pacii
si securitatii in lumea postbelica. Pasul decisiv este facut la San Francisco in
1945 cand 51 de state semneaza pactul, dand nastere unei organizatii formata
din :
- Adunarea Generala este forumul de conducere formata din 1 reprezentant
al fiecarui membru.
- Consiliul de Securitate, esential functionarii optime a ONU, este format
din 5 membrii permanenti (SUA, URSS-Rusia, Anglia, Franta, China) si
10 membrii nepermanenti, alesi o data la 2 ani. Membrii permanenti
beneficiaza de dreptul de veto, putandu-se opune oricarei initiative a
Consiliului, fapt ce neaga ideea egalitatii.
De la infiintare ONU s-a implicat in prevenirea si controlarea coonflictelor
pe glob, folosind trupe sub egida proprie.

Razboiul rece
SUA propunea lumii modelul democratiei occidentale si egalitate intre natiuni,
iar URSS dorea sa previna o noua invazie prin crearea unei centuri de securitate
formate din statele cucerite in timpul razboiului. In consecinta, profitand de
hotararile Conferintei de la Ialta si prezenta propriilor armate pe teritorii
strainne, Moscova refuza sa accepte alegeri libere in zona sa de influenta si
imooune comunismul in Romania, Yugoslavia, Cehoslovacia, RDG, Albania,
etc.
In replica, presedintele american Truman lanseaza in 1947 doctrina indiguirii
prin care statele europene primeau sprijin economic si financiar american in
cadrul Planului Marshall, iar Stalin constituie Kominform pentru a consolida
dominatia rusa asupra partidelor comuniste din lume si interzice comunicarea
terestra intre zona sovietica si cele anglo-americane din Germania.
In 1949 SUA si aliatii sai formeaza NATO, o alianta militara menita sa-i
protejeze de URSS ce creaza, la randul ei, o organizatie similara denumita
Tratatul de la Varsovia (1955). Dupa victoria comunismului in China (1949),
razboiul rece se extinde si in Asia. Primul conflict ia nastere in Coreea, impartita
la 1945 intre sovietici si americani. Nordul comunist ataca in 1950, ofensiva

62
oprita de americani si conflictul, marcat si de prezenta trupelor chineze, dureaza
trei ani.
Al doilea conflict se declanseaza in Vietnam, impartit similar la 1954, unde
gherile comuniste din sud ataca cu sprijinul nordului, dizlocand trupele franceze
din zona. Conflictul se acutizeaza odata cu interventia masiva a americanilor
(1964-1973), ce pierd cca 58.000 de oameni si 30 miliarde dolari pe an, starnind
largi miscari de protest ce vor duce la retragerea lor.
Momentul de varf al razboiului rece l-a constituit criza rachetelor cubaneze. In
complicitate cu Fidel Castro, Nikita Hrusciov instaleaza pe ascuns rachete
nucleare in Cuba, fapt ce atrage ultimatumul SUA si o intelegere secreta de
evitare a unor situatii asemanatoare. Anii 1950-1979 sunt martorii conflictului
indirect dintre blocurile capitalist si comunist. Rusii inabusa revolutiile din
Ungaria (1956) si Cehoslovacia (1968) si folosesc CEKA si KGB pentru a
controla populatia si distruge opozantii. La randul lor, americanii declanseaza, la
inceputul anilor 50, o ``vanatoare de vrajitoare`` impotriva comunistilor,
adevarati sau suspectati, careia ii cad victima numerosi liberali si luptatori
pentru pace.
Pericolul razboiului nuclear, cheltuielile militare uriase si presiunea opiniei
publice obliga cele doua tabere sa ajunga la o intelegere. In 1963 se instaleaza o
linie telefonica directa intre cei doi lideri si in 1972 se semneaza un acord de
limitare a armamentului nuclear (SALT1), apogeul destinderii fiind atins la
Conferinta de la Helsinki (1975) unde se recunosc frontierele stabilite la sfarsitul
razboiului si posibilitatea comertului si respectarii drepturilor omului.
Destinderea nu este insa lipsita de probleme, generate de rachete nucleare
moderne ruse SS20, sprijinul oferit de Moscova regimurilor comuniste din Asia
si Africa si invazia rusa in Afganistan (1979-1989). Infrangerea in Afganistan si
imposibilitatea de a raspunde eficient programului american spatial ``Razboiul
stelelor`` il obliga pe presedintele Gorbaciov sa accepte distrugerea rachetelor
SS20 si sa initieze o reforma a sistemului comunist.

Prabusirea comunismului in Europa

Gorbaciov lanseaza perestroika (reconstructia economica) si glasnost
(transparenta politica) ce permitea, in teorie, tuturor tarilor comuniste sa decida
asupra propriei forme de guvernamant. Anul 1989 aduce revolutiile din tot
blocul comunist si demolarea zidului Berlinului.
In Polonia initiativa apartine sindicatului Solidaritatea, sprijinit de Biserica
Catolica, ce organizeaza mari demonstratii si greve ce paralizeaza activitatea
sociala si economica. Alegerile din 1989 dau castig de cauza fortele democratice
si este ales ca presedinte Lech Walesa. In Ungaria regimul capituleaza si accepta
deschiderea granitei cu Austria, iar de aici revolutia se muta in Republica
Democratica Germana unde sute de mii de germani trec granita, Bulgaria sau
Romania. In 1990 devin libere tarile baltice, iar anul urmator Gorbaciov
demisioneaza si este ales Boris Eltin, ce pune capat existentei fostei URSS.

63
 EXERCITII

1. ``Art. 1 Scopurile Natiunilor Unite sunt :

1. Sa mentina pacea si securitatea internationala si, in acest scop : sa ia masuri
colective eficiente pentru a impiedica amenintarile la adresa pacii ... si sa aduca
prin mijloace pasnice ... rezolvarea disputelor internationale sau a situatiilor care
ar putea viola pacea.
2.Sa dezvolte relatii prietenesti intre natiuni bazate pe respectul principiilor
drepturilor egale si autodeterminarii popoarelor.
3. Sa obtina cooperarea internationala in rezolvarea problemelor internationale
economice, sociale, culturale sau cu caracter umanitar ...
4. Sa fie un centru pentru armonizarea actiunilor natiunilor in atingerea acestor
finalitati comune.
Art.2. Principii ...
1. Organizatia se bazeaza pe principiile suveranitatii si egalitatii.
2. Toate statele se vor abtine in relatiile internationale de la amenintare sau
folosirea fortei impotriva integritatii teritoriale sau a independentei politice a
oricarui stat ...`` (Carta Natiunilor Unite) (p. 112 st)
a. Mentionati principalul scop al ONU.
b. Explicati motivele pentru care ONU s-a propus aceste scopuri.
c. Comparati scopurile ONU cu cele ale Societatii Natiunilor
d. Identificati mijloacele prin care ONU isi propune sa-si atinga scopurile.
e. Comparati aceste mijloace cu cele ale ale Societatii Natiunilor.

2. ``Politica Statelor Unite trebuie sa fie aceea de a sustine popoarele libere

ccare rezista tentativelor de aservire venite din partea minoritatilor inarmate si a
presiunii externe ... Cred ca ajutorul nostru trebuie sa se concentreze in special
pe sustinerea economica si financiara indispensabila stabilitatii economice si
unei vieti politice coerente ...
Am declarat in fata Congresului ca fiecare natiune se gaseste astazi in fata unei
alegeri decisive intre doua moduri de viata opuse. Unul din acesta se bazeaza pe
vointa majoritatii si este caracterizat de institutii libere, guvern reprezentativ,
alegeri libere, garantii ce asigura libertatea individuala, libertatea cuvantului si
religiei, precum si absenta oricarei represiuni politice.
Celalalt ... se sprijina pe teroare si opresiune, pe controlul presei si al
radioului, pe alegeri trucate si pe suprimarea libertatii personale. Semintele
regimurilor totalitare sunt hranite de mizerie si lipsuri`` (Doctrina Truman,
1947) (p. 113 I dr)
a. Precizati care erau minoritatile inarmate si presiunile externe de ccare
vorbeste presedintele Truman.
b. Identificati mijloacele preconizate pentru limitarea influentei sovietice.

64
3. ``Vom plati orice pret, vom suporta orice dificultate, vom infrunta orice
suferinta, vom sustine orice prieten, ne vom opune oricarui dusman pentru a
asigura supravietuirea si succesul libertatii`` (Presedintele J.F. Kennedy, 1961)

``America nu poate si nu va imagina toate planurile, construi toate programele,

executa toate deciziile si prelua apararea natiunilor libere ale lumii``
(Presedintele Nixon, 1972) (p. 115 dr sus)
a. Explicati diferenta dintre pozitiile celor doi presedinti.
b. Reprezinta pozitia presedintelui Nixon o abandonare a principiilor libertatii si
democratiei ?
c. Ce rol joaca astazi SUA in lume ?

4. Identificati principala cauza a prabusirii comunismului.

15. Regimuri politice postbelice

15.1. Regimuri politice democratice si totalitare

Regimuri politice democratice

Regimurile politice din SUA si statele occidentale au fost regimuri
constitutionale, democrat-liberale, intemeiate pe principiile suveranitatii
poporului, separarii puterilor in stat si respectarea drepturilor si libertatilor
cetatenesti. Ele respectau libertatile individuale, politice si economice. Un stat in
care democratia este stabila si complet este capabil sa organizeze alegeri libere
si corecte, partidele ce participa la alegeri sunt democrate, guvernele respecta
legea si isi asuma responsabilitatea si institutiile civile sunt active si
independente. Pe de alta parte, acceste regimuri sunt capabile sa creeze o cultura
pluralista, bazata pe comunicare, dialog, diversitate si schimbare.
SUA cunoaste o forma de guvernare republicana, la fel ca si Germania sau
Franta, in timp ce Anglia dezvolta un regim politic bazat pe traditie si
democratie. Planul Marshall, insumand 13 miliarde dolari, a salvat economic si
politic tarile occidentale, ce formeaza mai tarziu U.E. si intra in competitie cu
SUA si URSS.

Regimuri politice totalitare – comunismul

La sfarsitul celui de-al doilea razboi mondial URSS-ul avea 27 milioane morti,
30% din bogatiile naturale pierdute si 70.000 de sate, 1700 orase, 65.000 km
cale ferata si 1135 mine distruse. In paralel, rusii executa ofiterii polonezi la
Katin, 380.000 germani pe Volga, 124.000 kalmuci, 408.000 ceceni, 92.000
ingusi si 300.000 tatari in timpul razboiului si impun cu forta comunismul in
tarile ocupate.

65
 Trasaturi generale ale regimurilor comuniste
- Partidele comuniste se infiltreaza in structurile de putere ale statului
pentru a elimina celelalte partide politice si prelua controlul
- Concentrarea puterii in mana unei singure persoane ce controla tara si
partidul
- Nationalizarea industriei, bancilor, transporturilor si surselor de energie si
colectivizarea agriculturii
- Limitarea si incalcarea drepturilor cetatenesti
- Supravegherea populatiei
- Torturarea, executarea si deportarea dusmanilor de clasa (anticomunisti),
printre care se numara taranii, burghezia si intelectualitatea
- Desfiintarea organizatiilor publice (sindicate, partide, asociatii
profesionale, culturale si religioase)
- Eradicarea religiei si a Bisericii, in anumite limite
- Deculturalizarea minoritatilor etnice
- Amestecul in viata de familie (interdictia avortului, ingreunarea
procedurii de divort, ruperea legaturii intre generatii)
- Construirea omului nou prin intermediul propagandei la toate nivelele, om
ce accepta ideile comuniste si calitatea sa de instrument.

EXERCITII

1. Care este principala trasatura a regimurilor democratice ?

2. Care este principala trasatura a regimurilor totalitare ?
3. De ce sunt cele doua regimuri in conflict ?
4. Identificati principalele asemanari intre cele doua regimuri ?
5. Identificati principalele deosebiri intre cele doua regimuri ?

16. Lumea postbelica

16.1. Reconstructia economica. Revolutia tehnico-stiintifica. Societatea civila,

minoritatile si drepturile omului

Reconstructia economica si revolutia tehnico-stiintifica

Dupa al doilea razboi mondial Europa occidentala avea sa cunoasca o
renastere economica si politica datorata urmatoarelor cauze :
- Ajutorul economic de 13 miliarde oferit de SUA prin planul Marshall
- Politicile economice neoliberale, bazate pe implicarea statului in blocarea
crizelor si planificare a directiilor, sunt folosite de toate tarile capitaliste
- Apelul la R&D (Cercetare si dezvoltare) si punerea inventiilor in practica.
La inceputul anilor `70 SUA avea 1.000 de cercetatori la 1 milion

66
locuitori, fapt ce provoaca a treia revolutie industriala si trecere in
productia de masa a unor obiecte considerate de lux (automobil, masina
de spalat, frigiderul, telefonul). Industria chimica aduce pe piata masele
plastice (nylon, polistiren, polietilena), radarul, energia atomica, motorul
cu injector, etc. sunt transferate in uzul civil si apar internetul calculatorul,
laserele ce imprima ideea innoirii bunurilor de larg consum, ca un reflex
al bogatiei si necesitatii de a pastra productia continuua.
La inceputul anilor `70 expansiunea economica genereaza o inflatie
masiva, agravata de decizia tarilor arabe producatoare de petrol, grupate
in OPEC, de a creste pretul, fapt ce a aruncat lumea occidentala intr-o s
serie de crize ciclice. Un produs secundar al cresterii economice il
reprezinta poluarea mediului si deteriorarea ecologica prin folosirea
combustibililor fosili (carbune, gaze naturale) si nasterea unei miscari
ecologice ce atrage atentia asupra cantitatilor uriase de dioxid de carbon
eliberate in atmosfera si modul in care clorofluorcarbonul afecteaza stratul
de ozon.

Economia comunista
Sistemul socialist era unul izolat economic si politic. Intemeiat pe
proprietatea de stat si planificarea centralizata, sistemul trece la
industrializarea fortata si a construirii infrastructurii necesare, dar nu este
capabil sa tina pasul cu piata occidentala datorita lipsei initiativei si
imposibilitatii reglarii fine in conditiile in care liderii comunisti erau
incompetenti economic.

Economia tarilor din lumea a treia

Africa,Asia si America Latina au o majoritate de tari agricole, slab
industrializate, afectate de lovituri de stat si revolutii ce viseaza la sisteme
comuniste sau socialiste de guvernare. Toate esueaza, dupa un timp, in
lipsa specialistilor calificati, a administratorilor in economie,
analfabetismului masiv, coruptiei si crimei organizate.

Drepturile omului
Al doilea razboi mondial a adus Holocaustul si bomba atomica,
exterminarea pe criterii biologice, politice sau sociale, umilirea si
batjocorirea fiintei umane. In 1948 Adunarea Generala a ONU adopta
Declaratia Universala a Drepturilor Omului ce va fi integrata in
constitutiile multor tari.
Peste doi ani Consiliul Europei va adopta Conventia Europeana a
Drepturilor Omului, un tratat dotat cu un mecanism de control al
drepturilor garantate de statele semnatare si anume CEDO.
Pe plan international a fost adoptata ``Conventia cadru pentru protectia
minoritatilor nationale`` ce promoveaza :

67
 - Egalitatea in fata legii
- Pastrarea si dezvoltarea culturii si identitatii minoritatilor, religiei si
traditiilor
- Acces la mass media
- Relatii transfrontaliere libere si pasnice

Societatea civila
O democratie se bazeaza pe suprematia legii, societatea civila, alegeri libere si
responsabilitatea guvernantilor fata de guvernati. O calitate esentiala este gradul
de independenta a societatii civile fata de autoritati. Societatea civila include
toate grupurile organizate ce isi promoveaza interesele (sindicate, asociatii
profesionale si de afaceri, corpuri academice, biserici, fundatii, etc) si se implica
la viata publica si politica. Cooperarea civica ofera sansa unui rezultat pozitiv in
relatiile cu guvernul, iar SUA si Anglia au dezvoltat un sistem ce permite
indivizilor sa influenteze luarea deciziilor. Factorii ce au favorizat cooperarea
civica sunt libertatea de comunicare si increderea in comportamentul generos al
concetatenilor.
In statele comuniste statul urmarea distrugerea societatii civile si anihilarea
deciziei individuale a cetatenilor. Orice initiativa civica era etichetata
amenintare la adresa sistemului, iar oamenii raspund creand sindicate
(Solidaritatea, Polonia), grupuri disidente (Charta `77, Cehoslovacia) sau mici
grupuri ce protesteaza prin diferite metode si in care se remarca Vaclav Havel
(Cehoslovacia), Adam Michnik (Polonia), Janos Kis (Ungaria) sau Gheorghe
Ursu (Romania).

EXERCITII

1. ``Patru lucruri pareau clare pentru oamenii care luau decizii in domeniul
economic. Catastrofa interbelica (marea criza economica) se datorase in mare
masura prabusirii comertului global si a sistemului financiar si fragmentarii
ulterioare a lumii in economii nationale asa zis autarhice sau imperii. Sistemul
global fusese candva stabilizat de hegemonia sau cel putin centralizarea
economiei britanice si de moneda sa, lira sterlina.
In perioada interbelica, Marea Britanie si lira nu mai erau suficient de
puternice pentru a duce aceasta greutate, care acum putea fi preluata numai de
Statele Unite si de dolar. In al treilea rand, Marea Criza se datorase esecului
pietii libere fara restrictii. De aici inainte, piata va trebui sa fie suplimentata sau
sa functioneze in cadrul planificarii publice si al managementului economic. Si,
in sfarsit, din motive sociale si politice, somajul in masa nu are voie sa revina``
(Eric Hobsbawm, O istorie a secolului XX, 1999)
a. Identificati cele patru elemente de poilitica economica pe care le-au avut in
vedere factorii de decizie.

68
b. Pe ce se bazeaza strategia economica – libertate neingradita sau restrictii
limitate ?

2. Identificati, in viata cotidiana, surse ale poluarii si masuri luate de autoritati.

3. Identificati principala cauza a dezvoltarii economice postbelice.
4. Identificati principala cauza ce genereaza crize economice ciclice.
5. Care este principiul de baza in tratarea minoritatilor ?
6. Ce rol joaca societatea civila ?

17. Religia in lumea contemporana

17.1. Crestinism, Islam, Budhism.

Crestinismul
Biserica Romano-Catolica incearca sa se apropie de lumea moderna sub
pontificatele lui Pius XI (1922-1939), Ioan XXIII (1958-1963), Paul VI (1963-
1978) si Ioan Paul II (1978-2005). Concordatul de la Lateran, semnat la 1929 cu
guvernul Italiei, marcheaza nasterea statului Vatican, iar papa Ioan XXIII
promoveaza asa numitul ``aggiornamento`` (aducerea la zi) si convoaca al doilea
conciliu (1962-1965) pentru a se apropia de lume si celelalte culte. Conciliul
admite tinerea Missei Catolice in limbile nationale si ridica, laolalta cu
patriarhul Athenagoras, excomunicarile reciproce din 1054.
Ioan Paul II s-a implicat direct in prabusirea comunismului si relatii bune cu
ortodoxia, fiind primul papa ce a vizitat o tara majoritar ortodoxa in 9 secole
(Romania, 1999), urmata de Grecia si Ucraina. Catolicismul are peste 970
milioane credinciosi, cele mai mari fiind in Brazilia (132 milioane), Mexic (89
milioane), SUA si Italia (54 milioane(, Filipine, etc.
Biserica ortodoxa este formata din biserici nationale independente ce au
organizat sapte conferinte incepand cu 1923 (Constantinopol). Incepand cu 1924
ortodocsii au trecut la noul calendar, cu exceptia rusilor si sarbilor, deoarece
vechiul calendar iullian ramasese cu 13 zile in urma fata de cel civil.
Liderii bisericilor se intalnesc la Constantinopol (1992), Patmos (1995) si
Ierusalim (2000) pentru a analiza integrarea europeana, relatiile cu alte biserici
crestine si atitudinile nationaliste din sanul unor biserici, ce au fost combatute.
Intre 1945-1989 biserica ortodoxa a fost confruntata cu regimurile atee
comuniste ce au i-au interzis activitatile sociale, caritabile si educationale in
paralel cu arestarea preotilor si darmarea edificiilor religioase.
Confesiunea protestanta intra intr-un proces de unificare deoarece bisericile
calvine si reformate formeaza Alianta Mondiala Reformata si Federatia Luterana
Mondiala. In paralel, apar lucrarile lui K. Barth, R. Bultmann si P. Tilich care
afirma ca religia sta la baza oricarei culturi.

69
 Neoprotestantii, desprinsi din cele trei ramuri ale reformei (reformati, calvini,
anglicani) includ o serie de culte cum ar fi :
- Quakerii (tremuratorii) isi datoreaza numele faptului ca, in adunari, cei
cuprinsi de Duhul Sfant incep sa tremure si sa predice, oficial numindu-se
Societatea prietenilor si pot fi regasiti printre intemeietorii coloniei
Pennsylvania (SUA).
- Baptismul (botezatorii) practica botezul prin imersiune si fiecare Biserica
locala este autonoma si suverana, singura autoritate recunoscuta fiind cea
a Bibliei. Este o religie importanta in SUA, printre membrii numarandu-se
Martin Luther King (premiul Nobel pentru pace, 1964), Jimmy Carter si
Bill Clinton, doi fosti presedinti. Astazi, Alianta Baptista Mondiala, cu
sediul in SUA, grupeaza 30 milioane membri.
- Metodismul practica o moralitate severa in toate imprejurarile si actele
vietii. Pornind din Anglia se raspandeste in tarile anglofone si are circa 50
milioane adepti, fiind printre suporterii desfiintarii sclaviei in SUA.
- Adventismul de ziua a saptea, numit asa pentru ca respecta cu strictete
sambata ca zi de odihna. A fost intemeiat de Ellen Gould White (1827-
1915) ce sustinea ca a primit de la Dumnezeu explicarea textelor sfinte.
Adeptii practica botezul adultilor si sunt preocupati de igiena, alimentatie
echilibrata, abtinere de la alcool si tutun.
- Penticostalii sunt preocupati de importanta botezului cu Sfantul Duh, prin
care Dumnezeu acorda omului o serie de daruri : vorbirea in diferite
limbi, puterea de a vindeca bolnavii, de a profetiza si predica in fata
comunitatii.

Islamul
Majoritatea credinciosilor se afla in tari asiatice precum Indonezia, India,
Pakistan, Bangladesh si in Africa Neagra. Totusi, fiecare musulman isi recita
rugaciunile in limba araba si pleaca in pelerinaj la Mecca.
Tendinta de adaptare la nevoile lumii moderne in ultimul secol a generat
numeroase dispute intre traditionalisti si modernisti, ce ia uneori forma unor
conflicte grave. Opozantii reformelor laice se grupeaza intr-o miscare ce
urmareste intoarcerea la Coran si vechile traditii musulmane. Devierea
islamului spre teluri politice a fost marcata de instalarea unor regimuri
dictatoriale in Liban si Sudan si a unei republici islamice in Iran (1979). O
noua faza, evidenta in ultimile patru decenii, este cea a islamului militar,
dovedit de actiunile gruparilor Hamas, Hezbollah si Jihadul islamic.

Budismul
Cunoaste o rasunatoare revenire in ultimile 5 decenii datorita adaptarii la
problemele spirituale cu care se confrunta lumea si misionarilor ce ridica
manastiri, centre budiste si biblioteci. Conducatorul budismului este Dalai
Lama, a carui conducere a fost afectat de persecutiile si masacrele din China,

70
Mongolia si alte tari asiatice. Dar a reusit sa creze institutii de studii unde sunt
formati calugari si se publica carti si tratate de arta si arheologie budista. De
asemenea, exista societati budiste active in lumea occidentala in Olanda, belgia,
Finlanda sau SUA.
EXERCITII

1. Identificati principala trasatura a bisericii catolice.

2. De ce comunistii persecuta biserica ?
3. Care este principala problema a bisericii ortodoxe ?
4. Care este principala problema a islamului ?
5. Cum explicati dezvoltarea budismului ?

18. Romania si integrarea euroatlantica

18.1. UE si NATO

Formarea UE
După Al Doilea Război Mondial, mișcarea integrării europene a fost văzută de
mulți ca o scăpare din formele extreme de naționalism care au devastat
continentul de două ori în același secol. Una din aceste încercări de a-i uni pe
europeni a fost Comunitatea Europeană a Cărbunelui și Oțelului care a fost
declarată drept „primul pas către o Europă federală”, pornind cu dorin ța de a
elimina orice posibilitate pentru războaie viitoare între statele membre prin
intermediul schimburilor intre industriile grele naționale. Membrii fondatori ai
Comunității au fost Belgia, Franța, Italia, Luxemburg, Țările de
Jos și Germania de Vest.
În 1957, șase state au semnat Tratatul de la Roma, care extinde cooperarea
anterioară din cadrul Comunității Europene a Cărbunelui și Oțelului și
creează Comunitatea Economică Europeană, înființând o uniune vamală
și Comunitatea Europeană a Energiei Atomice pentru cooperarea în dezvoltarea
energiei nucleare. Tratatul a intrat în vigoare în 1958. În 1979 au avut loc
primele alegeri democratice pentru Parlamentul European. In1985, Acordul de
la Schengen a dus la spațiul fără controale vamale între cele mai multe state
membre și câteva state non-membre. În 1986, steagul european a început să fie
folosit de Comunități, iar Actul Unic European a fost semnat.
Uniunea Europeană a fost înființată formal când Tratatul de la Maastricht a
intrat în vigoare, pe 1 noiembrie 1993, pentru ca in 2002, bancnotele și
monedele euro au înlocuit monedele naționale din 12 state membre.

Intrarea Romaniei in UE
Cererea oficiala de aderare la UE a Romaniei a fost inaintata la 22 iunie 1995,
impreuna cu Strategia Nationala de Pregatirea a Aderarii Romaniei la UE. In

71
acelasi an isi depun cererea si Bulgaria, Slovacia, Estonia, Letonia si Lituania.
La 30 martie 1998, ministrul roman al afacerilor externe primeste primul
Parteneriat pentru Aderare. Parteneriatul pentru Aderare coordoneaza asistenta
financiara acordata de UE Romaniei.
In iunie 1999, Romania inainteaza Comisiei Programul National de Aderare
la Uniunea Europeana. La 10-11 dec. 1999, Consiliul European de la Helsinki
decide deschiderea negocierilor de aderare cu Romania alaturi de alte 5 state
candidate. Astfel in primul an de negocieri, Romania a deschis negocierile
pentru 9 capirole si a inchis provizoriu negocierile pentru 6 capitole. Dupa
instalarea noului guvern , strategia de negociere s-a indreptat catre abordarea
unor capitole ceva mai dificile, cu impact social si economic ridicat. Pentru a
contribui la structurarea functionala a economiei de piata au fost elaborate de
catre Delegatia Nationala , documente de pozitie la celelalte capitole referitoare
la piata unica, principalele ramuri economice si coeziunea economica si sociala.

Pana la sfarsitul anului 2002 fusesera deschise toate capitolele de negociere,

insa nu fusesera inchise decat 16. Tot in 2002 Comisia Europeana mentioneaza
in Raportul de Tara pentru prima oara 2007 ca data estimativa pentru aderarea
Romaniei si a Bulgariei. Un an mai tarziu, la Consiliul European de la Bruxelles
(dec. 2003) a fost stability calendarul de aderare a Romaniei la UE.Acesta
prevedea finalizarea negocierilor in 2004, semnarea Tratatului de Aderare cat
mai curand posibil, in 2005, si aderarea efectiva la UE in 2007.

Intrarea Romaniei in NATO

Cooperarea cu NATO
Aceasta noua etapa, relevanta pentru drumul parcurs de Romania, isi are
inceputul in ianuarie 1994 cand tara noastra semneaza Programul Parteneriatul
pentru Pace (PfP). Initiativa lansata de NATO a reprezentat pentru Romania o
noua oportunitate in vederea extinderii directiilor de apropiere de Alianta. Acest
program viza nu numai cunoasterea reciproca, ci si dezvoltarea increderii intre
state, realizarea primelor elemente de interoperabilitate cu structurile NATO si,
nu in ultimul rand, derularea unor programe de asistenta in domeniul apararii.
Prin semnarea Documentului de Prezentare, Romania intra intr-o noua faza in
care strategia de reforma interna beneficiaza de un sprijin puternic si de noi
impulsuri pe linia restructurarii armatei. Bilantul celor 10 ani de prezenta in
cadrul PfP este impresionant prin miile de activitati si exercitiile la care
Romania participa, precum si prin impactul deosebit in sfera transferului de
experienta dinspre Alianta spre structurile nationale.
Parteneriatul pentru Pace a mai avut si o alta menire, aceea de a intari decizia
interna ca integrarea in NATO este singura alternativa viabila de securitate a
Romaniei. Incepand chiar cu anul 1995, Romania devine cu adevarat o tara
candidata la integrarea in structurile euroatlantice. In urmatorii doi ani, va face

72
eforturi deosebite, propunandu-si ca obiectiv invitarea sa in 1997 de a deveni
tara membra NATO in primul val de extindere din perioada post-Razboi Rece.

Romania si etapele largirii NATO

Summit-ul NATO de la Madrid din 1997 nu reprezinta pentru Romania si
momentul consfintirii unui nou statut international. In ciuda acestei decizii,
eforturile de indeplinire a criteriilor pentru integrarea in Alianta vor fi apreciate
de statele membre. Evidentierea progresului facut de Romania va duce la noi
efecte benefice pentru reforma pe plan intern. Astfel, in acelasi an, va fi lansat
Parteneriatul Strategic Romania-SUA, decizie importanta atat in plan bilateral
cat si pentru relatia noastra cu comunitatea transatlantica. O data cu lansarea
acestui parteneriat, Romania devine, membru de facto al NATO.
Acest nou concept avand un rol central in strategia de securitate presupunea
cel putin doua aspecte importante. Primul vizeaza internalizarea si asumarea
unor obligatii si angajamente aproape similare cu ale unor tari membre NATO.
In al doilea rand, Romania sprijinea strategia NATO atat pe linie politica, cat si
militara. Statutul de membru de facto va fi afirmat cu putere o data cu
declansarea ostilitatilor din provincia sarba Kosovo si derularea evenimentelor
asociate interventiei NATO in zona.
Anul 2001 a fost decisiv pentru schimbarea calitativa a Planului National de
Aderare prin asumarea unor obiective cu un impact deosebit pentru reforma in
armata. Atacurile teroriste din 11 septembrie 2001 au reprezentat un moment in
care Romania a dat un raspuns clar de solidaritate cu comunitatea internationala,
cu Statele Unite ale Americii si coalitia tarilor conduse de ele, cu politica NATO
fata de acest eveniment foarte grav. Romania era astfel mult mai favorabil
perceputa de statele NATO, ceea ce a marit considerabil sansele integrarii, ale
invitarii tarii noastre alaturi de alte 6 state la summit-ul de la Praga, pentru
inceperea negocierilor de aderare, sfarsind prin a adera in 2004.

EXERCITII

1. Care este scopul infiintarii UE ?

2. Identificati principal etapa in aderarea Romaniei la UE.
3. Identificati principalul moment in aderarea Romaniei la UE.

19. Societatea la inceputul mileniului III

19.1. Globalizare, terorism, viata cotidiana

Globalizarea
Este un fenomen economic ce marcheaza transferul de marfuri, capitaluri si
informatii la nivel mondial, fara sa tina seama de barierele de timp si spatiu sau

73
granite. Rezultatul principal a fost cresterea interdependentelor dintre statele si
regiunile lumii, organizatii nonguvernamentale si transnationale. Instrumentele
globalizarii sunt marele companii gen Coca-Ccola, McDonald, IBM, Apple,
Boeing, etc.
Beneficiile globalizarii :
- Noi oportunitati de afaceri
- Alocarea mai eficienta a resurselor
- Rata ridicata a profitabilitatii si productivitatii
- Raspandirea rapida a inovatiei (biologie, genetica, informatica)
- Acces rapid la pietele de capital
- Respectul fata de lege si minoritati
- Cresterea nivelului de trai

Problemele globalizarii :
- Marginalizarea unor grupuri sau popoare ce nu vor\pot sa se adapteze
- Crize economice globale ciclice
- Raspandirea virusilor si a altor boli contagioase (SIDA, Ebola, SARS,
``vaca nebuna``, gripa porcina, etc) datorita turismului global si emigratiei
masive
- Insecuritate culturala pe fondul patrunderii unor ideii si valori straine
- Globalizarea grupurilor infractionale
- Terorismul

Viata cotidiana
In tarile dezvoltate oamenii traiesc intr-un mediu inconjurator inteligent
ce foloseste serviciile calculatorului, robotilor, retelelor de comunicare
video-audio pentru a controla serviciile publice, aparatele casnice, apa,
electricitatea.
Momentele de relaxare si timpul liber presupun jocuri on-line, turism
virtual, vizitarea unor muzee si spatii de cultura, televiziune,
cinematograf, iar serviciile sunt accesate electronic.

Terorismul
Conflictul comunism-capitalism a declansat nasterea terorismului ce a
imbracat forme asa zis revolutionare, sprijinite de rusi sau de stat in cazul
americanilor, interesati in pastrarea unor regimuri dictatoriale. Pe acest
fond isi face aparitia terorismul modern. In 1972, cu ocazia Jocurilor
Olimpice de la Munchen, mai multi sportivi israelieni au fost rapiti si
executati de un comando palestinian. In aceasta etapa, actiunile teroriste
palestiniene au un caracter nationalist si de-abia mai tarziu apar grupurile
islamice (Hamas, Hezbollah, Jihadul Islamic).

74
 Din haosul rezultat dupa infrangerea rusilor in Afganistan de ccatre
mujahedinii afgani, sprijiniti de americani, apare gruparea islamica
extremista Taliban, aliati cu Osama Bin Laden.
In zilele noastre motivele terorismului islamic sunt sustinerea Israelului
de catre SUA, prezenta militara americana in tarile arabe si refuzul unor
regimuri laice de a acepta fundamentalismul islamic.
Exista si alte organizatii teroriste cu scop nationalist, cum ar fi IRA
(Irlanda), ETA (Tara Bascilor, Spania) sau PKK (Kurdistan, Turcia-Irak)
Formele de terorism se suprapun peste cele criminale (rapiri de
persoane, jafuri de banci, santajarea sau cererea unor taxe de protectie,
traficul de droguri si persoane) , la care se adauga asasinate, atentate si
atacuri cibernetice.

EXERCITII

1. Care este principala consecinta pozitiva a globalizarii ?

2. Care este principala consecinta negativa a globalizarii ?
3. Identificati trasatura principala a vietii cotidiene.
4. De ce au aparut organizatiile teroriste ?

75