PREGATEREA SUPLETEASCA
PENTRU PRAIMEREA
SEINTEL IMPARTASANIT
Yhemarea credinciogilor la Sfantul Potir,
C din care primim Sfanta impartaganie,
se face prin cuvintele: ,,Cu frica de Dumne-
zeu, cu credinta gi cu dragoste, apropiati-va!”
Aceste cuvinte ne arata cd suntem chemati
nu la o masa obisnuita, ci la cina imparatu-
lui ceresc, unde El insusi ni Se impartaseste,
ca hrana si bautura a Vietii vegnice. Cand s-a
apropiat de rugul arzand, in care i s-a desco-
perit Dumnezeu, Moise a primit porunca sa
se descalte, pentru ca pamantul pe care cal-
ca era sfant (lesire 3, 5), iar noi, crestinii, cand
ne impartasim, devenim un rug aprins, asa
cum spunem in rugaciunea a saptea dinain-
te de impartasire: ,,...bucurandu-miai si cutre-
murandu-ma, cu focul ma impartasesc, iar-
ba uscata fiind eu, si — straina minune! — ma
racoresc nears, ca rugul de demult, care,
aprins fiind, nu se mistuia”, pentru ca in noi
se salasluieste Insugi Hristos Dumnezeu. De
aici, rezulta necesitatea absoluta ca imparta-
sirea cu Sfintele Taine sa fie precedata de o
pregatire a fiintei noastre. Sfantul loan Gura
= 101 7
A
9)
olWOK —
1 Lam — $$ ats
de Aur atrage atentia asupra faptului ca impar-
tasirea rara, numai cu ocazia Postului Mare
sau a marilor praznice (Pasti, Rusalii, Ador-
mirea Maicii Domnului, Craciun, Bobotea-
za), nu prezinta garantia unei bune pregatiri:
Nad ca multi se impartasesc cu Trupul lui
Hristos in chip simplu si intamplator gi se
impartasesc urmand mai mult obiceiului si
legii decat ratiunii si chibzuielii curate. Se
spune ca, atunci cand se apropie timpul Sfin-
tei Patruzecimi (Postul Mare) si al Pastilor,
oriunde ar fi cineva, se impartageste cu Sfin-
tele Taine. Dar nu trebuie sa se tina numai
sarbatorile, ci sa se curete constiinta si apoi
sa se impartaseasca; caci cel necurat si nevred-
nic nici la sarbatoare nu este indreptatit a se
impartasi cu Sfantul si Preacuratul Trup. Caci,
gandeste-te ca cei ce participau la jertfele Tes-
tamentului Vechi erau cu bagare de seama si,
mai inainte, se curatau gi in toate privintele
erau curati. Jar tu, cand te apropii de Jertfa de
care si ingerii tremura, hotarasti lucrarea potri-
vit imprejurarilor de timp si cu maini mur-
dare indraznesti sa te apropii de Trupul si
Sangele lui Hristos?... Asculta de Domnul,
Care zice: cei ce se pocaiesc, se apropie de
impartasanie; iar cei ce nu se impartasesc,
nici nu se pocaiesc”. Sfantul Vasile cel Mare
recomanda impartasirea frecventa, sublini-
ind folosul duhovnicesc si presupunand, desi-
ge 102. ———— - —_o
—— AAR
BOo “KS
Woe ——
le ts
gut, necesitatea pregatirii: ,, Este bine si folo-
sitor a se impartasi in fiecare zi si a primi
Dumnezeiestile Taine, cci Insusi Hristos zice:
Cel ce mandnca trupul Meu si bea singele Meu,
are viata vesnica (loan 6, 54). Dar noi ne impar-
tasim de patru ori, in fiecare saptamana:
duminica, miercurea, vinerea si sambata, $i
in alte zile, cand se face pomenirea vreunui
stant” (Epistola 93 citre Chesarie). Concluzia
lamuritoare la aceasta problema ne-o da tot
Sfantul loan Gura de Aur: ,,Nu este indraz-
neala si obraznicie a se impartasi cineva des,
ci impartasirea cu nevrednicie, chiar daca si
numai o data pe an... Nu-i laudam nici pe cei
care se impartasesc o singura data (pe an),
nici pe cei care se impartagesc de multe ori,
nici pe cei care se impartasesc de putine ori,
ci fi laudam pe cei care se impartasesc cu
constiinta curata, cu petrecerea si viata neo-
sandita; cei care sunt astfel, totdeauna sa se
impartaseasca; cei care nu sunt aga, nicioda-
ta pe an nu sunt vrednici sa se impartaseasca”.
Pregatirea sufleteasca a oricarui credin-
cios, cleric sau mirean, are in vedere doua
aspecte: a. Pregatirea indepartata sau con-
tinua; b. Pregatirea apropiata sau speciala.
Pregatirea continua
Cu totii stim ca se pot impartasi numai
oamenii care cred in Dumnezeu si In tot
a 108 es
a
BODior 104 re
a — — as
ceea ce ne-a revelat Dumnezeu in Sfanta
Scriptura gi Sfanta Traditie, care au fost
botezati in numele Sfintei Treimi si care fac
parte din comunitatea Bisericii, cea una,
sfanta, soborniceasca si apostoleasca, cam mar-
turisim in Crez. In momentul cand cineva
primeste Botezul, se naste din nou, din apd
si din Duh (loan 3, 5), si devine crestin.
Aceasta inseamna ca crestinul este o fap-
tura noua, un fiu adoptiv al lui Dumnezeu,
de aceea nu-i este ingaduit crestinului sa
se poarte ca unul care nu-L cunoaste pe
Dumnezeu. Deci, crestinul trebuie sa tra-
iasca o viata conforma cu invatatura dum-
nezeiasca, in continua curatire de patimi,
in continua slujire a lui Dumnezeu si a
aproapelui, fiind totdeauna pregatit pen-
tru intalnirea cu Dumnezeu. Nu putem fi
crestini doar de Pasti si de Craciun; ori sun-
tem crestini permanent si in orice situatie
(acasa, la scoala, la serviciu si munca, pe
strada, in piata, in mijloacele de transport,
in timpul liber, ca si la biserica), ori nu sun-
tem decat crestini nominali sau culturali.
Asadar, pregatirea continua consta in a vie-
tui crestineste in toata vremea si in tot locul,
in a ne feri de pacate, in a trai pasnic gi in
buna intelegere cu semenii nostri si ina
participa constant la slujbele comune de la
biserica, in duminici si sarbatori.2m
rom — —_
Pregatirea speciala
Pe langa aceasta pregatire continua pen-
tru intalnirea cu Mantuitorul Hristos, cres-
tinul se pregateste in mod special cu cateva
zile inainte de a primi Sfanta Impartaganie.
Sfantul Simeon, arhiepiscopul Tesalonicu-
lui, in Tratat asupra tuturor dogmelor, scria:
,Drept aceea, Tainele acestea ni le-a lasat
lisus pentru ca sa fim una cu Dumnezeu.
Noi, arhiereii si preotii, adesea cu socotinta
gi cu spovedanie slujind Liturghia, sa ne
impartasim cu infricosatoarele Taine; iar cei-
lalti, si ei adesea, prin spovedanie, prin stra-
pungerea inimii si prin cucernicia sufletu-
lui s4 se cuminece”.
1. Pocainta si Spovedania
Credinciosul trebuie sa se apropie de
Sfintele Taine cu sufletul curat. Un rol foar-
te important in curatirea sufletului il au
pocainta si spovedania. Sfanta Impartasa-
nie nu sterge pacatele in mod magic; cres-
tinul dobandeste stergerea pacatelor doar
prin pocainta si prin marturisire facuta cu
inima infranta si zdrobita. Sfantul Apostol
Pavel scrie, referitor la pregatirea pentru
impartasire: ,,S4 se cerceteze omul pe sine
gi aga sa manance din paine si sa bea din
pahar. Caci cel care mananca gsi bea cu
nevrednicie, osanda igi man4nca gi bea,
CASS
Og 105. rr i—_ Moe
nesocotind trupul Domnului” (I Corinteni
11, 28-29). Sfantul lerarh Grigorie Palama
subliniaza si el necesitatea curatirii consti-
intei: , Cum vom avea in noi ingine pe Dum-
nezeu si ne vom face concorporali cu El,
daca n-am indepartat mai intai de la noi
pacatele, prin marturisire, nici n-am cura-
tit murdaria care se face sufletului de la
ele... Daca, insa, ne apropiem cu 0 rea con-
stiinta, nedobandind, prin marturisire, ier-
tarea de la cel ce a primit puterea de a lega
si dezlega unele ca acestea, inainte de a ne
fi intors la Dumnezeu, inainte de a ne fi
indreptat dupa indreptarul evlaviei, atunci
ne apropiem negresit spre osanda noastra
si spre pedeapsa vegnica...” (Omilia 56).
Copiii, pana la varsta de sapte ani, nu tre-
buie sa se spovedeasca.
2. Postul
Credinciosul trebuie sa simta foame dupa
Sfanta Impartaganie, s-o doreasca atat sufle-
tul, cat si trupul lui, ca pe cea mai pretioa-
sa si iubita hrana. De aceea, e nevoie de pos-
tire nu numai de mancare, ci si de insotirea
trupeasca (abstinenta conjugala). Daca ne
impartasim in timpul celor patru posturi
mari de peste an, e firesc sa postim toata
perioada postului respectiv, iar daca cine-
va nu poate tine intreg postul din motive
= 106 gs
BSS?Re.
IQ ee
kan a —
obiective, adica din cauza vreunei boli sau
neputinte trupesti ori a conditiilor de viata,
va posti, totugi, 0 saptamana sau minim trei
zile; bineinteles, acest lucru il va stabili fie-
care impreund cu duhovnicul lui. in afara
perioadelor de post, trebuie tinut intotdeau-
na postul saptamanal de miercuri si vineri.
Credinciosii care respecta toate posturile
bisericesti din cursul anului nu trebuie sa
tina un post suplimentar pentru a se putea
impartasi. In ceea ce priveste abstinenta con-
jugala, aceasta este randuita sotilor pentru
ziua dinainte de impartasire si pentru ziua
in care se primeste Sfanta impartasanie.
3. Ajunarea
Pe langa postul obisnuit, fiecare crestin
ortodox, cand vrea sa se impartaseasca, tre-
buie sa si ajuneze, adicé s4 nu manance
nimic si s nu bea nici apa, incepand de
seara, dupa cina, sau cel putin de la mie-
zul noptii si pana a doua zi, dupa impar-
tasirea cu Sfintele Taine. Doar copiii mici,
pana la implinirea varstei de sapte ani, si
muribunzii pot fi impartasiti fara post si
fara ajunare, conform canonului 9 al Sfan-
tului Nichifor Marturisitorul: ,,Se cuvine a
da Dumnezeiasca Impartadganie celui bol-
nav in primejdie de moarte, chiar si dupa
ce a gustat mancare”.
ett
i\
4. Rugaciunea )
Rugaciunile randuite de Biserica pentru
a le citi inainte de impartasire au rostul de
ane pregati sufletul pentru buna primire
a Sfintei Impartasanii. Nu citirea lor for-
mala ne indreptateste sa ne impartasim, ci
trairile duhovnicesti pe care le genereaza
rostirea lor, si mai ales cugetul smerit. Aces-
te rugaciuni sunt reprezentate de Canonul
Sfintei Impartasanii, care trebuie citit sea-
ra, in ajunul zilei in care ne impartasim, si
de Rugaciunile inainte de Dumnezeiasca
impartasanie, care sunt in numar de doua-
sprezece, fiind alcatuite de diversi autori:
Sfantul Vasile cel Mare, Sfantul loan Gura
de Aur, Sfantul Simeon Metafrastul, Sfan-
tul Ioan Damaschin si Sfantul Simeon Noul
Teolog. Rugaciunile inainte de Dumneze-
iasca Impartasanie se citesc dimineata, ina-
inte de a merge la biserica, sau seara, in ajun,
in continuarea Canonului. Aceste rugaciuni
le gasim in Ceaslov.
De asemenea, e necesar Ca seara prece-
denta impartasirii sa o petrecem in liniste,
evitand prilejurile de tulburare si de ispita,
in meditatie si lectura duhovniceasca, dar
si participand, seara, la slujba Vecerniei $i,
dimineata, la slujba Utreniei, de la biserica.
Spectacolele, filmele, teatrul, dansul si petre-
cerile lumesti sunt, in general, incompatibi-
|le cu pregatirea pentru Dumnezeiasca Litur-
ghie si impartagirea cu Sfintele Taine.
5, Impacarea cu aproapele si iubirea
de aproapele
Cine doreste sa se impartaseasca cu Hris-
tos, trebuie sa nu fie certat, suparat sau invraj-
bit cu nimeni. Domnul nostru Tisus Hristos
ne invata ca, atunci cand ne apropiem de
Sfantul Altar, trebuie sa fim tn pace cu seme-
nii nostri: ,,daca iti vei aduce darul téu la
altar gi acolo iti vei aduce aminte c& fratele
tau are ceva impotriva ta, las& darul tau aco-
lo, inaintea altarului, si mergi intai si impa-
ca-te cu fratele tau si, apoi, venind, adu darul
tau” (Matei 5, 23-24).
impartasirea revendica de la noi chiar mai
mult decat simpla impacare; ea ne solicita
iubirea aproapelui, deoarece ,,Dumnezeu
este iubire si cel care ramAne in iubire rama-
ne in Dumnezeu si Dumnezeu ramane in el”
(Ioan 4, 16). Sfanta impartasanie are meni-
rea s4 ne uneasca strans, in Hristos, prin
Duhul Sfant, pe toti cei care ne impartasim.
6. Iubirea de Dumnezeu
Crestinul care cere sa fie impartasit trebu-
ie s fie manat de iubirea de Dumnezeu, de
dorul unirii cu Dumnezeu, de dorinta vie de
aimplini voia Lui, pentru ca, primind Sfan-
ta Impartasanie, sa poata spune: ,, Nu eu mai
gg,
b
CAS
“ig"
2
a — 110 —————
traiesc, ci Hristos traieste in mine” (Galatent
2, 20). Sfantul Nicolae Cabasila scria, in Tél-
cuirea Dumnezeiestii Liturghii, ca iubirea de
Dumnezeu se manifesta prin ,,dorirea Sfin-
telor Taine, ravna de a ne impartasi cu Dan-
sele, zel fierbinte, alergarea cu sete catre Hris-
tos... Cu acestea trebuie sa se apropie cei ce
vor sa-I fie partasi lui Hristos; ca, fara ele, e
cu neputinta!”
7. Participarea la Liturghie
Sfanta impartasanie se da si se primeste
numai in contextul ei normal si firesc, adica
in cadrul Liturghiei. impartasirea credincio-
silor constituie o parte integranta si esentia-
14 a randuielii Sfintei Liturghii. Acest lucru
il scoate in evidenta insasi alcatuirea Litur-
ghiei, care presupune gi implica impartasi-
rea credinciosilor, prin texte categorice. Ast-
fel, e destul sa amintim Rugaciunea a doua
pentru credinciosi, care spune: ,,Da-le lor
(credinciosilor) s4-ti slujeasca totdeauna cu
fricd si cu dragoste, si, in nevinovatie si fara
osanda, sd se impartdseasca cu Sfintele Tale
Taine si sa se invredniceasca de cereasca Ta
imp4ratie”, apoi Rugaciunea tainicd dinain-
te de frangerea Sfantului Agnet: ,,si ne invred-
niceste (pe noi, slujitorii), prin mana Ta cea
puternica, a ni se da Preacuratul Tau Trup si
Scumpul Tau Sange si, prin noi, la tot popo-
— at 5!
SS
4)
=Roe.
pm en
rul’, precum gi invitatia la impartasire, adre-
sata credinciosilor prezenti la Liturghie: ,,Cu
frica de Dumnezeu, cu credinta si cu dragos-
te, apropiati-va”. De asemenea, mentionam si
raspunsurile poporului de dupa momentul
impartasirii: ,, Am vazut Lumina cea adeva-
rata, am print Duhul cel ceresc...”, dar si: ,,S&
se umple gurile noastre de lauda Ta, Doam-
ne, ca sa laudam slava Ta, ca ne-ai invredni-
cit pe noi a ne impartasi...”.
Sfantul Nicolae Cabasila, in Télcuirea Dum-
nezeiestii Liturghii, scria: ,,Se cuvine ca, la pri-
mirea Sfintelor Taine, sA ne infatisam pre-
gatiti si cu vrednicie. De aceea, trebuie sa
existe si in slujba Sfintei Liturghii mijloace
de pregatire in acest scop; sunt rugaciunile,
cantarile si tot ce se savarseste sau se rostes-
te intr-insa, dupa randuiala sfanta. Acestea
ne sfintesc si ne fac in stare, pe de o parte,
sa primim cu vrednicie sfintirea, iar pe de
alta, sA o putem pastra gi sa ramanem cu ea”.
Numai credinciosii bolnavi, care nu se pot
deplasa la Liturghie, pot fi impartasiti in afa-
ra Liturghiei, dupa o randuiala speciala, care
se gaseste in Molitfelnic. Asadar, cand doresc
sa se impartaseasca, credinciosii trebuie sa-si
gaseasca ziua libera si potrivita, in care sa
poata participa la intreaga Liturghie, pen-
tru a se impartasi in buna randuiala; in fapt,
nici preotul nu se poate impartasi in parti-
— Oo 1We. ze —__ or
i
Rows
cular, daca nu slujeste Liturghia sau daca
nu participa la celebrarea ei.
Pregatirea trupeasca
Pregatirea pentru impartasirea cu Sfinte-
le Taine are in vedere si trupul nostru, care
trebuie sa fie si el curat si decent imbracat.
Baia sau spalarea in intregime a corpului, in
seara de dinaintea impartasirii, constituia,
pentru inaintasii nostri (parinti, bunici, stra-
bunici), o porunca de la indeplinirea careia
nu s-ar fi sustras pentru niciun motiv. Aceas-
ta chiar este o porunca biblica, exprimata de
Sfantul Apostol Pavel in cuvintele: ,,fratilor,
avand, intru sangele lui Iisus, indrazneala
sa intram in Sfanta Sfintelor, pe calea cea
noua si vie pe care pentru noi a innoit-o, prin
catapeteasm4é, adica prin trupul Sau, si avand
Mare Preot peste casa lui Dumnezeu, sa ne
apropiem cu inima curata, intru deplinata-
tea credintei, curatindu-ne prin stropire ini-
mile de orice cuget rau si spilandu-ne trupul
in apd curati...” (Evrei 10, 19-22). Apoi, dimi-
neata, cand ne pregatim sa mergem la bise-
rica, sd ne spalam miinile, fata, gura si dan-
tura, dar cu grija sa nu inghitim apa, sa ne
pieptanam parul si sa ne imbracam cu hai-
ne decente si curate. Toate acestea simtim
sa le facem pentru cinstirea Domnului lisus
Hristos, cu Care ne impartasim.
og
|48 Preor Lecror Dr. STELIAN Ionascu
madncam pana la Adormirea Preasfintei Nascatoare
de Dumnezeu, afara de ziua Schimbarii la Fata a
Domnului Hristos, cand mancam peste de doua ori
in zi” (Zipicul Sfantului Sava, p. 85).
Reguli adaptate la unele categorii de persoane
Regulile canonice si tipiconale privitoare la posturi
au ca scop intarirea vietii duhovnicesti a clerului si
credinciosilor. Totusi, copiilor, batranilor si bolnavilor
care nu pot posti dupa toate aceste reguli, li se cere
un post mai usor. De aceea, Sfantul Sinod al Bisericii
Ortodoxe Romane, tinand seama de _principiul
iconomiei ori al pogoramantului sau dispensei, in
sedinta sa din 27 februarie 1956, a hotarat urmatoarele
pogoraminte cu privire la respectarea posturilor:
1) Copiii pana la implinirea varstei de7 ani sa fie
dezlegati de pravila postului, putand manca tot timpul
anului orice fel de alimente;
2) Pentru copiii cu varste intre 7 si 12 ani si pentru
credinciosii de orice varsta care sunt cuprinsi de
slabiciuni si suferinte trupesti, pravila postului sa fie
obligatorie numai in zilele urmatoare:
a) toate miercurile si vinerile de peste an, afara de
acelea cand este dezlegare la peste;
b) prima si ultima saptamana din Sfantul si Marele
Post al Pastilor si tot asa din Postul Craciunului;
c) de la 24 pana la 29 iunie, adica 5 zile din Postul
Sfintilor Apostoli Petru si Pavel;DESPRE POSTURI 49
d) de la 1 pana la 15 august (adica cele doua
saptamani din Postul Adormirii Maicii Domnului);
e) Ajunul Craciunului, Ajunul Bobotezei, 29
august si 14 septembrie.
3) Pentru celelalte zile si saptamani din timpul
marilor posturi bisericesti, copiii de la 7 pana la 12
ani si credinciosii de orice varsta care sunt suferinzi sa
fie dezlegati a manca: peste, icre, oua, lapte si branza.
In afara cazurilor mentionate mai sus, Biserica nu
poate scurta durata posturilor, intrucat de acestea sunt
legate si celelalte randuieli speciale ale cultului din
aceste perioade, cuprinse in cartile de ritual, dar mai
ales pentru ca postul este de mare folos duhovnicesc
pentru toti crestinii ortodocsi. Iconomia unita cu
acrivia (strictetea) poate ajuta pe duhovnici sa se
fereasca de extreme. Nici sa exagereze prin prea mare
asprime acolo unde exista neputinta si boala, nici sa
incurajeze, prin indulgent, pe cei delasatori care s-ar
putea angaja pe calea postului, dar se mentin intr-o
comoditate pagubitoare de suflet.
in experienta sfintilor, postul unit cu rugiciunea,
pocainta si milostenia este izvor de innoire si pace, de
bucurie si sfintenie.