PREGATEREA SUPLETEASCA PENTRU PRAIMEREA SEINTEL IMPARTASANIT Yhemarea credinciogilor la Sfantul Potir, C din care primim Sfanta impartaganie, se face prin cuvintele: ,,Cu frica de Dumne- zeu, cu credinta gi cu dragoste, apropiati-va!” Aceste cuvinte ne arata cd suntem chemati nu la o masa obisnuita, ci la cina imparatu- lui ceresc, unde El insusi ni Se impartaseste, ca hrana si bautura a Vietii vegnice. Cand s-a apropiat de rugul arzand, in care i s-a desco- perit Dumnezeu, Moise a primit porunca sa se descalte, pentru ca pamantul pe care cal- ca era sfant (lesire 3, 5), iar noi, crestinii, cand ne impartasim, devenim un rug aprins, asa cum spunem in rugaciunea a saptea dinain- te de impartasire: ,,...bucurandu-miai si cutre- murandu-ma, cu focul ma impartasesc, iar- ba uscata fiind eu, si — straina minune! — ma racoresc nears, ca rugul de demult, care, aprins fiind, nu se mistuia”, pentru ca in noi se salasluieste Insugi Hristos Dumnezeu. De aici, rezulta necesitatea absoluta ca imparta- sirea cu Sfintele Taine sa fie precedata de o pregatire a fiintei noastre. Sfantul loan Gura = 101 7 A 9) olWOK — 1 Lam — $$ ats de Aur atrage atentia asupra faptului ca impar- tasirea rara, numai cu ocazia Postului Mare sau a marilor praznice (Pasti, Rusalii, Ador- mirea Maicii Domnului, Craciun, Bobotea- za), nu prezinta garantia unei bune pregatiri: Nad ca multi se impartasesc cu Trupul lui Hristos in chip simplu si intamplator gi se impartasesc urmand mai mult obiceiului si legii decat ratiunii si chibzuielii curate. Se spune ca, atunci cand se apropie timpul Sfin- tei Patruzecimi (Postul Mare) si al Pastilor, oriunde ar fi cineva, se impartageste cu Sfin- tele Taine. Dar nu trebuie sa se tina numai sarbatorile, ci sa se curete constiinta si apoi sa se impartaseasca; caci cel necurat si nevred- nic nici la sarbatoare nu este indreptatit a se impartasi cu Sfantul si Preacuratul Trup. Caci, gandeste-te ca cei ce participau la jertfele Tes- tamentului Vechi erau cu bagare de seama si, mai inainte, se curatau gi in toate privintele erau curati. Jar tu, cand te apropii de Jertfa de care si ingerii tremura, hotarasti lucrarea potri- vit imprejurarilor de timp si cu maini mur- dare indraznesti sa te apropii de Trupul si Sangele lui Hristos?... Asculta de Domnul, Care zice: cei ce se pocaiesc, se apropie de impartasanie; iar cei ce nu se impartasesc, nici nu se pocaiesc”. Sfantul Vasile cel Mare recomanda impartasirea frecventa, sublini- ind folosul duhovnicesc si presupunand, desi- ge 102. ———— - —_o —— AAR BOo “KS Woe —— le ts gut, necesitatea pregatirii: ,, Este bine si folo- sitor a se impartasi in fiecare zi si a primi Dumnezeiestile Taine, cci Insusi Hristos zice: Cel ce mandnca trupul Meu si bea singele Meu, are viata vesnica (loan 6, 54). Dar noi ne impar- tasim de patru ori, in fiecare saptamana: duminica, miercurea, vinerea si sambata, $i in alte zile, cand se face pomenirea vreunui stant” (Epistola 93 citre Chesarie). Concluzia lamuritoare la aceasta problema ne-o da tot Sfantul loan Gura de Aur: ,,Nu este indraz- neala si obraznicie a se impartasi cineva des, ci impartasirea cu nevrednicie, chiar daca si numai o data pe an... Nu-i laudam nici pe cei care se impartasesc o singura data (pe an), nici pe cei care se impartagesc de multe ori, nici pe cei care se impartasesc de putine ori, ci fi laudam pe cei care se impartasesc cu constiinta curata, cu petrecerea si viata neo- sandita; cei care sunt astfel, totdeauna sa se impartaseasca; cei care nu sunt aga, nicioda- ta pe an nu sunt vrednici sa se impartaseasca”. Pregatirea sufleteasca a oricarui credin- cios, cleric sau mirean, are in vedere doua aspecte: a. Pregatirea indepartata sau con- tinua; b. Pregatirea apropiata sau speciala. Pregatirea continua Cu totii stim ca se pot impartasi numai oamenii care cred in Dumnezeu si In tot a 108 es a BODior 104 re a — — as ceea ce ne-a revelat Dumnezeu in Sfanta Scriptura gi Sfanta Traditie, care au fost botezati in numele Sfintei Treimi si care fac parte din comunitatea Bisericii, cea una, sfanta, soborniceasca si apostoleasca, cam mar- turisim in Crez. In momentul cand cineva primeste Botezul, se naste din nou, din apd si din Duh (loan 3, 5), si devine crestin. Aceasta inseamna ca crestinul este o fap- tura noua, un fiu adoptiv al lui Dumnezeu, de aceea nu-i este ingaduit crestinului sa se poarte ca unul care nu-L cunoaste pe Dumnezeu. Deci, crestinul trebuie sa tra- iasca o viata conforma cu invatatura dum- nezeiasca, in continua curatire de patimi, in continua slujire a lui Dumnezeu si a aproapelui, fiind totdeauna pregatit pen- tru intalnirea cu Dumnezeu. Nu putem fi crestini doar de Pasti si de Craciun; ori sun- tem crestini permanent si in orice situatie (acasa, la scoala, la serviciu si munca, pe strada, in piata, in mijloacele de transport, in timpul liber, ca si la biserica), ori nu sun- tem decat crestini nominali sau culturali. Asadar, pregatirea continua consta in a vie- tui crestineste in toata vremea si in tot locul, in a ne feri de pacate, in a trai pasnic gi in buna intelegere cu semenii nostri si ina participa constant la slujbele comune de la biserica, in duminici si sarbatori.2m rom — —_ Pregatirea speciala Pe langa aceasta pregatire continua pen- tru intalnirea cu Mantuitorul Hristos, cres- tinul se pregateste in mod special cu cateva zile inainte de a primi Sfanta Impartaganie. Sfantul Simeon, arhiepiscopul Tesalonicu- lui, in Tratat asupra tuturor dogmelor, scria: ,Drept aceea, Tainele acestea ni le-a lasat lisus pentru ca sa fim una cu Dumnezeu. Noi, arhiereii si preotii, adesea cu socotinta gi cu spovedanie slujind Liturghia, sa ne impartasim cu infricosatoarele Taine; iar cei- lalti, si ei adesea, prin spovedanie, prin stra- pungerea inimii si prin cucernicia sufletu- lui s4 se cuminece”. 1. Pocainta si Spovedania Credinciosul trebuie sa se apropie de Sfintele Taine cu sufletul curat. Un rol foar- te important in curatirea sufletului il au pocainta si spovedania. Sfanta Impartasa- nie nu sterge pacatele in mod magic; cres- tinul dobandeste stergerea pacatelor doar prin pocainta si prin marturisire facuta cu inima infranta si zdrobita. Sfantul Apostol Pavel scrie, referitor la pregatirea pentru impartasire: ,,S4 se cerceteze omul pe sine gi aga sa manance din paine si sa bea din pahar. Caci cel care mananca gsi bea cu nevrednicie, osanda igi man4nca gi bea, CASS Og 105. rr i—_ Moe nesocotind trupul Domnului” (I Corinteni 11, 28-29). Sfantul lerarh Grigorie Palama subliniaza si el necesitatea curatirii consti- intei: , Cum vom avea in noi ingine pe Dum- nezeu si ne vom face concorporali cu El, daca n-am indepartat mai intai de la noi pacatele, prin marturisire, nici n-am cura- tit murdaria care se face sufletului de la ele... Daca, insa, ne apropiem cu 0 rea con- stiinta, nedobandind, prin marturisire, ier- tarea de la cel ce a primit puterea de a lega si dezlega unele ca acestea, inainte de a ne fi intors la Dumnezeu, inainte de a ne fi indreptat dupa indreptarul evlaviei, atunci ne apropiem negresit spre osanda noastra si spre pedeapsa vegnica...” (Omilia 56). Copiii, pana la varsta de sapte ani, nu tre- buie sa se spovedeasca. 2. Postul Credinciosul trebuie sa simta foame dupa Sfanta Impartaganie, s-o doreasca atat sufle- tul, cat si trupul lui, ca pe cea mai pretioa- sa si iubita hrana. De aceea, e nevoie de pos- tire nu numai de mancare, ci si de insotirea trupeasca (abstinenta conjugala). Daca ne impartasim in timpul celor patru posturi mari de peste an, e firesc sa postim toata perioada postului respectiv, iar daca cine- va nu poate tine intreg postul din motive = 106 gs BSS?Re. IQ ee kan a — obiective, adica din cauza vreunei boli sau neputinte trupesti ori a conditiilor de viata, va posti, totugi, 0 saptamana sau minim trei zile; bineinteles, acest lucru il va stabili fie- care impreund cu duhovnicul lui. in afara perioadelor de post, trebuie tinut intotdeau- na postul saptamanal de miercuri si vineri. Credinciosii care respecta toate posturile bisericesti din cursul anului nu trebuie sa tina un post suplimentar pentru a se putea impartasi. In ceea ce priveste abstinenta con- jugala, aceasta este randuita sotilor pentru ziua dinainte de impartasire si pentru ziua in care se primeste Sfanta impartasanie. 3. Ajunarea Pe langa postul obisnuit, fiecare crestin ortodox, cand vrea sa se impartaseasca, tre- buie sa si ajuneze, adicé s4 nu manance nimic si s nu bea nici apa, incepand de seara, dupa cina, sau cel putin de la mie- zul noptii si pana a doua zi, dupa impar- tasirea cu Sfintele Taine. Doar copiii mici, pana la implinirea varstei de sapte ani, si muribunzii pot fi impartasiti fara post si fara ajunare, conform canonului 9 al Sfan- tului Nichifor Marturisitorul: ,,Se cuvine a da Dumnezeiasca Impartadganie celui bol- nav in primejdie de moarte, chiar si dupa ce a gustat mancare”. ett i\ 4. Rugaciunea ) Rugaciunile randuite de Biserica pentru a le citi inainte de impartasire au rostul de ane pregati sufletul pentru buna primire a Sfintei Impartasanii. Nu citirea lor for- mala ne indreptateste sa ne impartasim, ci trairile duhovnicesti pe care le genereaza rostirea lor, si mai ales cugetul smerit. Aces- te rugaciuni sunt reprezentate de Canonul Sfintei Impartasanii, care trebuie citit sea- ra, in ajunul zilei in care ne impartasim, si de Rugaciunile inainte de Dumnezeiasca impartasanie, care sunt in numar de doua- sprezece, fiind alcatuite de diversi autori: Sfantul Vasile cel Mare, Sfantul loan Gura de Aur, Sfantul Simeon Metafrastul, Sfan- tul Ioan Damaschin si Sfantul Simeon Noul Teolog. Rugaciunile inainte de Dumneze- iasca Impartasanie se citesc dimineata, ina- inte de a merge la biserica, sau seara, in ajun, in continuarea Canonului. Aceste rugaciuni le gasim in Ceaslov. De asemenea, e necesar Ca seara prece- denta impartasirii sa o petrecem in liniste, evitand prilejurile de tulburare si de ispita, in meditatie si lectura duhovniceasca, dar si participand, seara, la slujba Vecerniei $i, dimineata, la slujba Utreniei, de la biserica. Spectacolele, filmele, teatrul, dansul si petre- cerile lumesti sunt, in general, incompatibi- |le cu pregatirea pentru Dumnezeiasca Litur- ghie si impartagirea cu Sfintele Taine. 5, Impacarea cu aproapele si iubirea de aproapele Cine doreste sa se impartaseasca cu Hris- tos, trebuie sa nu fie certat, suparat sau invraj- bit cu nimeni. Domnul nostru Tisus Hristos ne invata ca, atunci cand ne apropiem de Sfantul Altar, trebuie sa fim tn pace cu seme- nii nostri: ,,daca iti vei aduce darul téu la altar gi acolo iti vei aduce aminte c& fratele tau are ceva impotriva ta, las& darul tau aco- lo, inaintea altarului, si mergi intai si impa- ca-te cu fratele tau si, apoi, venind, adu darul tau” (Matei 5, 23-24). impartasirea revendica de la noi chiar mai mult decat simpla impacare; ea ne solicita iubirea aproapelui, deoarece ,,Dumnezeu este iubire si cel care ramAne in iubire rama- ne in Dumnezeu si Dumnezeu ramane in el” (Ioan 4, 16). Sfanta impartasanie are meni- rea s4 ne uneasca strans, in Hristos, prin Duhul Sfant, pe toti cei care ne impartasim. 6. Iubirea de Dumnezeu Crestinul care cere sa fie impartasit trebu- ie s fie manat de iubirea de Dumnezeu, de dorul unirii cu Dumnezeu, de dorinta vie de aimplini voia Lui, pentru ca, primind Sfan- ta Impartasanie, sa poata spune: ,, Nu eu mai gg, b CAS “ig" 2 a — 110 ————— traiesc, ci Hristos traieste in mine” (Galatent 2, 20). Sfantul Nicolae Cabasila scria, in Tél- cuirea Dumnezeiestii Liturghii, ca iubirea de Dumnezeu se manifesta prin ,,dorirea Sfin- telor Taine, ravna de a ne impartasi cu Dan- sele, zel fierbinte, alergarea cu sete catre Hris- tos... Cu acestea trebuie sa se apropie cei ce vor sa-I fie partasi lui Hristos; ca, fara ele, e cu neputinta!” 7. Participarea la Liturghie Sfanta impartasanie se da si se primeste numai in contextul ei normal si firesc, adica in cadrul Liturghiei. impartasirea credincio- silor constituie o parte integranta si esentia- 14 a randuielii Sfintei Liturghii. Acest lucru il scoate in evidenta insasi alcatuirea Litur- ghiei, care presupune gi implica impartasi- rea credinciosilor, prin texte categorice. Ast- fel, e destul sa amintim Rugaciunea a doua pentru credinciosi, care spune: ,,Da-le lor (credinciosilor) s4-ti slujeasca totdeauna cu fricd si cu dragoste, si, in nevinovatie si fara osanda, sd se impartdseasca cu Sfintele Tale Taine si sa se invredniceasca de cereasca Ta imp4ratie”, apoi Rugaciunea tainicd dinain- te de frangerea Sfantului Agnet: ,,si ne invred- niceste (pe noi, slujitorii), prin mana Ta cea puternica, a ni se da Preacuratul Tau Trup si Scumpul Tau Sange si, prin noi, la tot popo- — at 5! SS 4) =Roe. pm en rul’, precum gi invitatia la impartasire, adre- sata credinciosilor prezenti la Liturghie: ,,Cu frica de Dumnezeu, cu credinta si cu dragos- te, apropiati-va”. De asemenea, mentionam si raspunsurile poporului de dupa momentul impartasirii: ,, Am vazut Lumina cea adeva- rata, am print Duhul cel ceresc...”, dar si: ,,S& se umple gurile noastre de lauda Ta, Doam- ne, ca sa laudam slava Ta, ca ne-ai invredni- cit pe noi a ne impartasi...”. Sfantul Nicolae Cabasila, in Télcuirea Dum- nezeiestii Liturghii, scria: ,,Se cuvine ca, la pri- mirea Sfintelor Taine, sA ne infatisam pre- gatiti si cu vrednicie. De aceea, trebuie sa existe si in slujba Sfintei Liturghii mijloace de pregatire in acest scop; sunt rugaciunile, cantarile si tot ce se savarseste sau se rostes- te intr-insa, dupa randuiala sfanta. Acestea ne sfintesc si ne fac in stare, pe de o parte, sa primim cu vrednicie sfintirea, iar pe de alta, sA o putem pastra gi sa ramanem cu ea”. Numai credinciosii bolnavi, care nu se pot deplasa la Liturghie, pot fi impartasiti in afa- ra Liturghiei, dupa o randuiala speciala, care se gaseste in Molitfelnic. Asadar, cand doresc sa se impartaseasca, credinciosii trebuie sa-si gaseasca ziua libera si potrivita, in care sa poata participa la intreaga Liturghie, pen- tru a se impartasi in buna randuiala; in fapt, nici preotul nu se poate impartasi in parti- — Oo 1We. ze —__ or i Rows cular, daca nu slujeste Liturghia sau daca nu participa la celebrarea ei. Pregatirea trupeasca Pregatirea pentru impartasirea cu Sfinte- le Taine are in vedere si trupul nostru, care trebuie sa fie si el curat si decent imbracat. Baia sau spalarea in intregime a corpului, in seara de dinaintea impartasirii, constituia, pentru inaintasii nostri (parinti, bunici, stra- bunici), o porunca de la indeplinirea careia nu s-ar fi sustras pentru niciun motiv. Aceas- ta chiar este o porunca biblica, exprimata de Sfantul Apostol Pavel in cuvintele: ,,fratilor, avand, intru sangele lui Iisus, indrazneala sa intram in Sfanta Sfintelor, pe calea cea noua si vie pe care pentru noi a innoit-o, prin catapeteasm4é, adica prin trupul Sau, si avand Mare Preot peste casa lui Dumnezeu, sa ne apropiem cu inima curata, intru deplinata- tea credintei, curatindu-ne prin stropire ini- mile de orice cuget rau si spilandu-ne trupul in apd curati...” (Evrei 10, 19-22). Apoi, dimi- neata, cand ne pregatim sa mergem la bise- rica, sd ne spalam miinile, fata, gura si dan- tura, dar cu grija sa nu inghitim apa, sa ne pieptanam parul si sa ne imbracam cu hai- ne decente si curate. Toate acestea simtim sa le facem pentru cinstirea Domnului lisus Hristos, cu Care ne impartasim. og |48 Preor Lecror Dr. STELIAN Ionascu madncam pana la Adormirea Preasfintei Nascatoare de Dumnezeu, afara de ziua Schimbarii la Fata a Domnului Hristos, cand mancam peste de doua ori in zi” (Zipicul Sfantului Sava, p. 85). Reguli adaptate la unele categorii de persoane Regulile canonice si tipiconale privitoare la posturi au ca scop intarirea vietii duhovnicesti a clerului si credinciosilor. Totusi, copiilor, batranilor si bolnavilor care nu pot posti dupa toate aceste reguli, li se cere un post mai usor. De aceea, Sfantul Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane, tinand seama de _principiul iconomiei ori al pogoramantului sau dispensei, in sedinta sa din 27 februarie 1956, a hotarat urmatoarele pogoraminte cu privire la respectarea posturilor: 1) Copiii pana la implinirea varstei de7 ani sa fie dezlegati de pravila postului, putand manca tot timpul anului orice fel de alimente; 2) Pentru copiii cu varste intre 7 si 12 ani si pentru credinciosii de orice varsta care sunt cuprinsi de slabiciuni si suferinte trupesti, pravila postului sa fie obligatorie numai in zilele urmatoare: a) toate miercurile si vinerile de peste an, afara de acelea cand este dezlegare la peste; b) prima si ultima saptamana din Sfantul si Marele Post al Pastilor si tot asa din Postul Craciunului; c) de la 24 pana la 29 iunie, adica 5 zile din Postul Sfintilor Apostoli Petru si Pavel;DESPRE POSTURI 49 d) de la 1 pana la 15 august (adica cele doua saptamani din Postul Adormirii Maicii Domnului); e) Ajunul Craciunului, Ajunul Bobotezei, 29 august si 14 septembrie. 3) Pentru celelalte zile si saptamani din timpul marilor posturi bisericesti, copiii de la 7 pana la 12 ani si credinciosii de orice varsta care sunt suferinzi sa fie dezlegati a manca: peste, icre, oua, lapte si branza. In afara cazurilor mentionate mai sus, Biserica nu poate scurta durata posturilor, intrucat de acestea sunt legate si celelalte randuieli speciale ale cultului din aceste perioade, cuprinse in cartile de ritual, dar mai ales pentru ca postul este de mare folos duhovnicesc pentru toti crestinii ortodocsi. Iconomia unita cu acrivia (strictetea) poate ajuta pe duhovnici sa se fereasca de extreme. Nici sa exagereze prin prea mare asprime acolo unde exista neputinta si boala, nici sa incurajeze, prin indulgent, pe cei delasatori care s-ar putea angaja pe calea postului, dar se mentin intr-o comoditate pagubitoare de suflet. in experienta sfintilor, postul unit cu rugiciunea, pocainta si milostenia este izvor de innoire si pace, de bucurie si sfintenie.