LOGISTICĂ

CONCEPTUL DE LOGISTICĂ ŞI CONŢINUTUL ACESTEIA

1.1. CONCEPTUL DE LOGISTICĂ

1.2. CARACTERISTICILE ŞI OBIECTIVELE LOGISTICII

1.3. EVOLUŢIA ŞI FACTORII LOGISTICII

1.4. DISTRIBUŢIA FIZICĂ ŞI LOGISTICA

1.5. MIXUL ACTIVITĂŢII LOGISTICE

1.1. CONCEPTUL DE LOGISTICĂ
În anul 1991, Consiliul Naţional al Distribuţiei Fizice din SUA, devenit între timp Consiliul Naţional al
Managementului Logisticii (Council of Logistics Management), recunoscând importanţa acestui nou
concept, cel de logistică, îl definea ca fiind „un proces care constă în planificarea,
realizarea şi controlul fluxului şi stocării eficiente şi eficace a materiilor prime,
produselor în curs de prelucrare, produselor finite şi informaţiilor conexe, de la
punctul de origine la cel de consum, în scopul adaptării la cerinţele clientului”.
Definiţia prezintă o serie de atuuri, cele mai importante referindu-se la:
a) trecerea de la conceptul de distribuţie fizică la cel de
logistică, pentru a descrie fluxurile existente între membrii
canalelor de distribuţie;
b) reflectarea necesităţii de a considera fluxul total ca
începând de la punctul de procurare a materialelor, la punctul
final de distribuţie a produselor finite, deci până ajung la
consumator (utilizator);
c) informaţiile sunt considerate ca o componentă a fluxurilor
logistice;
d) perspectiva managerială a definiţiei, care are în vedere
integral procesul decizional, începând cu etapa planificării şi
terminând cu cea a controlului, în condiţii de eficienţă şi
eficacitate;
e) importanţa acordată adaptării procesului logistic la cerinţele
clienţilor.
La nivelul unei firme având ca obiect de activitate producţia, sistemul logistic va
cuprinde trei componente de bază:
- distribuţia fizică
- activităţile de susţinere a producţiei
- aprovizionarea
a) Distribuţia fizică are în vedere punerea la dispoziţia
clienţilor a produselor solicitate, urmărindu-se oferirea de
utilităţi de formă, cantitate, timp şi loc, solicitate şi
aşteptate de cei plasaţi în avalul canalelor de marketing în
care firma este implicată.
b) Deşi activitatea de producţie propriu-zisă nu intră în aria
responsabilităţilor logistice, sistemul logistic include şi
atribuţiuni de asigurare a materialelor, componentelor
şi produselor în curs de prelucrare, potrivit necesarului
solicitat în vederea realizării producţiei stabilite.
c) Activităţile de aprovizionare (cumpărare,
achiziţionare) a materiilor prime, materialelor, produselor
finite necesare procesului de producţie intră în sfera
operaţiunilor logistice, o asemenea componentă referindu-
se la relaţiile ce se stabilesc între firmă şi furnizorii ei,
respectiv cei plasaţi în amonte faţă de întreprindere.
Eficienţa logisticii presupune corelarea celor trei categorii de activităţi
(aprovizionarea, activitatea de susţinere a producţiei şi distribuţia fizică), activităţi
desfăşurate, atât în cadrul întreprinderii, cât şi la interfaţa cu secvenţele în aval şi
amonte, în cadrul canalelor de distribuţie. Integrarea celor trei categorii de activităţi
logistice este posibilă prin intermediul fluxurilor informaţionale.
Operaţiunile logistice se corelează cu lanţul valorii,
valorii aceasta reprezentând
principalul instrument de identificare a unor noi modalităţi de creare a unei valori tot
mai mari pentru client. Lanţul valorii include două categorii de activităţi, respectiv
activităţile primare şi activităţile de susţinere.
inere
a) Activităţile primare se referă la acele activităţi implicate de mişcarea fizică a
materiilor prime, materialelor şi produselor finite, de producţia de bunuri şi servicii,
de marketing şi vânzări.
În rândul acestora se includ: logistica orientată spre interiorul firmei (recepţie, manipulare, depozitare, stocare,
programarea mijloacelor de transport, returnări de mărfuri etc.); producţia (activităţi de asamblare, ambalare, întreţinere a
echipamentelor, testare, administrarea unităţilor de producţie); logistica orientată spre exteriorul firmei (distribuţia
produselor finite); marketingul şi vânzările (activităţi de publicitate, stabilirea preţurilor, alegerea canalelor de distribuţie,
managementul forţelor de vânzare etc.); serviciile (menţinerea sau creşterea valorii produsului după vânzare).

b) Activităţile de sprijin sunt cele care,

pe de o parte, susţin activităţile primare,
iar pe de alta, se sprijină reciproc.

În această categorie se includ: achiziţionarea materiilor

prime, a materialelor, a consumabilelor; dezvoltarea
tehnologică; managementul resurselor umane, infrastructura
firmei (management general, planificare, finanţe-
contabilitate).
1.2. CARACTERISTICILE ŞI OBIECTIVELE LOGISTICII
În opinia lui Philip Kotler, logistica implică planificarea, implementarea şi
controlul fluxului fizic de materiale, produse finite, informaţii între punctul
de origine şi punctul de consum, în scopul satisfacerii nevoilor clientului
şi obţinerii unui profit corespunzător.

Într-o concepţie modernă, logistica are în vedere nu numai fluxul parcurs de o

marfă de la producător la client, ci şi fluxul produselor şi al materialelor de la
furnizori către producători.

Logistica implică de fapt conducerea întregului lanţ de furnizare, construit din

fluxurile care contribuie la formarea şi adăugarea de valoare de către participanţii la
acest lanţ (începând cu furnizorul şi terminând cu consumatorul final sau utilizatorul
industrial). În aceste condiţii, activitatea de logistică implică administrarea întregului
sistem de distribuţie fizică al canalului de marketing, respectiv activitatea
furnizorilor, a agenţilor de aprovizionare, a operatorilor de piaţă, a membrilor
canalului şi a clienţilor. Aceste activităţi includ prognoza, achiziţia, planurile de
producţie, înregistrarea comenzilor, gestiunea stocului, depozitarea şi organizarea
transporturilor, toate acestea constituind, de fapt, componentele logisticii.
În prezent importanţa şi rolul logisticii sunt tot mai mari, urmare a cel puţin patru
considerente:

a) În primul rând, distribuţia se constituie într-un element de primă însemnătate în

servirea clienţilor, în satisfacerea cerinţelor tot mai exigente ale acestora. De
altfel, din ce în ce mai mult, o logistică eficientă se constituie în elementul
câştigător în atragerea şi păstrarea clienţilor. Firmele de prestigiu, firmele
serioase ştiu că pot atrage tot mai mulţi clienţi, că îi pot păstra numai în condiţiile
în care distribuţia fizică se ridică la pretenţiile acestora.

b) În al doilea rând, logistica reprezintă un important element de costuri în

activitatea oricărei firme. Costurile activităţilor logistice sunt tot mai ridicate, iar în
aceste condiţii, firmele trebuie să-şi intensifice preocupările pentru desfăşurarea
unei logistici eficiente, pentru a-şi perfecţiona eficienţa sistemului de distribuţie
fizică, astfel încât să-şi reducă vizibil costurile, cu implicaţii pozitive, atât pentru
ele, cât şi pentru clienţi. În acest domeniu există încă serioase rezerve, rezerve în
prezent utilizându-se destul de puţin instrumentele moderne de decizie pentru
coordonarea activităţilor de transport, pentru gestionarea eficientă a stocurilor,
pentru o depozitare şi o manipulare eficientă a mărfurilor.
 c) În al treilea rând, evoluţiile pe planul tehnologiei
informaţiilor influenţează în mod hotărâtor activitatea
logistică, contribuind din plin la îmbunătăţirea
distribuţiei fizice a mărfurilor. În acest sens, utilizarea
într-o tot mai mare măsură a calculatoarelor, a
sistemelor electronice de scanare la locul de vânzare,
a codurilor uniforme de produse, a înregistrărilor prin
satelit, a schimburilor electronice de date şi a
transferurilor electronice de fonduri au permis firmelor
să-şi creeze sisteme avansate pentru procesarea
comenzilor, pentru controlul stocurilor, pentru
planificarea şi optimizarea transporturilor şi a rutelor
de transport.

d) În al patrulea rând, nevoia perfecţionării activităţii logistice a fost impusă şi de

creşterea varietăţii produselor, a gamei sortimentale a acestora.
Obiectivele principale ale logisticii sunt:

a) principalul obiectiv al sistemului logistic trebuie să fie şi să rămână

asigurarea nivelului planificat de servicii la cel mai redus cost.
cost

b) un al doilea obiectiv al logisticii are în vedere micşorarea distanţelor de

spaţiu şi de timp dintre oferta şi cererea de mărfuri,
mărfuri altfel spus, dintre
cele două extreme ale canalului de distribuţie.

c) un al treilea obiectiv, subsidiar primului, este reducerea costurilor de

stocare şi de distribuţie.
ie
Punctul de plecare în proiectarea unui sistem logistic rămâne studierea nevoilor
de servire a consumatorilor şi, de aici, atenţia deosebită ce trebuie acordată
serviciilor şi satisfacerii clientului. Acesta este de fapt primul obiectiv al activităţii
de logistică, obiectiv care, reformulat, ar fi oferirea de maximum de servicii la
cele mai mici costuri.

Desigur, acest lucru rămâne un ideal, obiectivul în

cauză trebuie privit doar ca o tendinţă, nici un sistem
logistic neputând să maximizeze serviciile oferite
clienţilor concomitent cu minimizarea costurilor de
distribuţie.
1.3. EVOLUŢIA ŞI FACTORII LOGISTICII
Conceptul de logistică provine din domeniul militar, logistica fiind considerată la
începutul secolului trecut o ramură a artei războiului, care se ocupa, pe de o
parte, de mişcarea armatelor iar pe de alta, de aprovizionarea trupelor.

În prezent, termenul de logistică este utilizat pentru a

defini o activitate militară complexă de asigurare
tehnică, materială şi medicală a trupelor, de transport
şi cazare a acestora.

Evoluţia logisticii, atât pe plan conceptual, cât şi operaţional, este un proces

istoric, ce a cunoscut mai multe etape.
În concepţia profesorului Donald Bowersox, principalele etape în evoluţia
logisticii se prezintă astfel:
1. coordonarea operaţiunilor de distribuţie fizică, fizică respectiv a
transportului, depozitării, stocării şi prelucrării comenzilor. Printr-o
asemenea coordonare se urmărea asigurarea în timp util a servirii
clienţilor, în condiţii de eficienţă;
2. regruparea personalului,
personalului a resurselor umane firmei implicate în activitatea
de distribuţie, urmărindu-se astfel creşterea eficienţei managementului acestei
activităţi;
3. logistica integrată sau, în unele lucrări, sistemul logistic integrat, integrat
reprezintă o etapă distinctă în evoluţia logisticii, apărută în deceniul al nouălea al
secolului trecut. Cei doi termeni au în vedere deplasarea mărfurilor printr-un lanţ
de verigi consecutive de valoare adăugată, care au menirea să asigure
ajungerea produsului (serviciului) la momentul şi locul potrivit, în forma şi
cantitatea solicitată;
4. logistica strategică,
strategică o etapă specifică anilor ’90 ai secolului trecut, acest
termen fiind definit ca utilizarea competenţei şi alianţelor logistice din întregul
canal de distribuţie, în vederea obţinerii avantajului competitiv. De fapt, un
asemenea tip de logistică urmăreşte existenţa unei alianţe interorganizaţionale,
alianţă ce permite combinarea activelor şi performanţelor unei companii (trust,
consorţiu, grup de firme etc.) cu serviciile oferite de alţi operatori logistici.
Factori şi tendinţe, manifestate atât la nivel conceptual, cât şi operaţional:

a) înnoirea şi diversificarea producţiei de mărfuri, proliferarea accelerată a gamei

de bunuri industriale şi de consum. O asemenea situaţie a fost generată, la rândul
ei, de cauze multiple, precum: perfecţionarea tehnologiilor de fabricaţie sau
descoperirea altora noi, utilizarea unor noi materii prime şi materiale performante;
accentuarea competiţiei între ofertanţi, pe fondul unor tendinţe puternice de
globalizare, agenţii economici fiind obligaţi să se preocupe nu numai de piaţa
internă, ci şi (mai ales) de cea externă; creşterea exigenţei consumatorilor şi a
utilizatorilor, atât din punct de vedere al cantităţii oferite şi gamei sale sortimentale,
cât, mai ales, al calităţii; scurtarea ciclului de viaţă al produselor şi creşterea, pe
acest fond, a preocupărilor pentru înnoire şi diversificare; accentuarea exigenţelor
comercianţilor în ceea ce priveşte noutatea şi diversitatea sortimentului de mărfuri
oferit clienţilor; pătrunderea tot mai mult în activitatea de producţie şi de
comercializare a metodelor şi tehnicilor de marketing;

b) creşterea într-un ritm puternic a cheltuielilor de transport,

transport în principal ca
urmare a unor cauze de natură obiectivă (creşterea preţului carburanţilor), dar şi
subiectivă (folosirea în continuare a metodelor tradiţionale de distribuţie, tot mai
costisitoare).
c) posibilităţile limitate de creştere a eficienţei producţiei. iei Astfel, în timp,
urmare a perfecţionării procesului de producţie şi a preocupărilor de reducere a
costurilor de producţie, pe fondul economiilor de scară, eficienţa activităţilor de
producţie a cunoscut o creştere continuă. Posibilităţile de sporire a profiturilor prin
creşterea productivităţii muncii, prin perfecţionarea proceselor tehnologice sau prin
scăderea cheltuielilor în acest domeniu au devenit tot mai limitate. În aceste
condiţii, printre puţinele posibilităţi de creştere a eficienţei producţiei, s-au
identificat „rezervele” existente în domeniul distribuţiei fizice. Asemenea „rezerve”
aveau în vedere atât reducerea costurilor, cât şi creşterea competitivităţii unei
asemenea activităţi.

d) necesitatea organizării şi coordonării adecvate a fluxurilor

informaţionale,
ionale ca urmare a volumului tot mai sporit de informaţii legate de
circuitul fizic al mărfurilor şi a necesităţii disponibilizării unor informaţii referitoare
la aspecte importante referitoare la: localizarea spaţială a fiecărui client în parte,
dimensionarea şi structura comenzilor primite de la fiecare client, amplasamentul
unităţilor de producţie, a depozitelor şi punctelor de distribuţie, costurile de
transport aferente livrării mărfurilor de la fiecare depozit sau producător la clienţi,
transportatorii la care se poate apela în vederea aprovizionării, nivelul serviciilor
oferite şi tarifele practicate, coordonatele spaţiale ale fiecărui furnizor în parte,
nivelul şi structura stocurilor existente la fiecare depozit sau centru de distribuţie
în orice moment.
e) mutaţiile înregistrate de-a lungul timpului în ceea ce priveşte gestionarea
stocurilor,
stocurilor modificarea în timp a ponderii stocurilor aflate în diferite faze (verigi)
ale circulaţiei mărfurilor. Astfel, s-a diminuat tot mai mult ponderea stocurilor
deţinute de către detailişti (de la 50% la 10-15%), cu implicaţiile ce decurg de aici
în ceea ce priveşte evoluţia logisticii.

f) revoluţia informaţională ce a caracterizat ultima parte a secolului trecut,

utilizarea pe o scară tot mai largă a calculatoarelor.
În contextul celor prezentate aici, trebuie menţionată utilitatea
şi mai ales eficienţa „codului de bare” în îmbunătăţirea
performanţelor logistice, acesta oferind firmelor posibilitatea să
beneficieze de disponibilitatea la timp a informaţiilor logistice şi
de posibilitatea accesului la bazele de date.

g) problemele referitoare la calitate,

calitate în general, la calitatea bunurilor şi
serviciilor oferite clienţilor, în special. În acest sens, concepte precum
managementul calităţii totale, produse şi servicii cu „zero defecte” şi-au făcut
tot mai mult loc şi în domeniul logisticii, care a trebuit să ţină pasul cu mutaţiile
profunde din acest domeniu (al calităţii) şi să se situeze la standarde
performante.

h) preocupările tot mai necesare pentru protecţia mediului

1.5. MIXUL ACTIVITĂŢII LOGISTICE

Elementul de referinţă pentru funcţionarea oricărui sistem logistic îl

reprezintă realizarea unui anumit nivel de servire.servire Un asemenea nivel de servire
impune o serie de cerinţe de natură logistică, cerinţe stabilite, la rândul lor, în funcţie
de aşteptările clienţilor.
Într-un asemenea context, principalele activităţi desfăşurate în vederea asigurării
nivelului de servire logistică se referă la:
• cercetarea nevoilor şi cerinţelor clienţilor în ceea ce priveşte nivelul
cerinţelor logisticii;
• stabilirea nivelului de servire logistică a clienţilor ce urmează să fie oferit
de către firma furnizoare sau diferenţierea nivelului de servire în funcţie de cerinţele
segmentelor de piaţă vizate;
• evaluarea percepţiilor clienţilor în ceea ce priveşte nivelul de servire
oferit, a decalajului dintre ceea ce au aşteptat clienţii şi ceea ce au primit efectiv
aceştia;
• ajustarea nivelului de servire logistică, în funcţie de evoluţia cerinţelor
clienţilor.
 Cumpărarea prezintă o importanţă covârşitoare în crearea de valoare în
cadrul lanţului logistic.
Pentru acest domeniu (al cumpărării) activităţile
reprezentative se referă la stabilirea necesităţilor de
aprovizonare, alegerea surselor de aprovizionare,
stabilirea modului de realizare în timp a aprovizionării
(ritmul aprovizionării), evaluarea periodică a performanţei
furnizărilor, determinarea cantităţii economice a comenzii.

Transportul joacă un rol esenţial în buna funcţionare a sistemului

logistic, el asigurând utilitatea de timp în cadrul activităţii desfăşurate. În esenţă,
transportul presupune derularea următoarelor activităţi:
- alegerea modalităţilor adecvate de transport (rutier, feroviar, aerian, maritim,
prin conducte),
- evaluarea şi selecţia furnizorilor de servicii de transport,
- consolidarea transporturilor, stabilirea rutelor de transport şi programarea
transporturilor.
 O altă componentă de bază a sistemului logistic o constituie gestiunea
stocurilor,
stocurilor aceasta oferind utilitatea de timp aşteptată de client. Printre activităţile
principale pe care le presupune gestionarea stocurilor trebuie enumerate:
- elaborarea politicilor privind stocurile de materii prime, materiale şi produse
finite,
- stabilirea produselor din stoc şi, mai ales, a mixajului acestora, în funcţie de
contribuţia diverselor articole la desfacerile sau la profitul firmei,
- determinarea stocului de siguranţă şi a nivelului de reaprovizionare,
aplicarea strategiei „just-in-time

Ultima activitate de bază a lanţului logistic pe care o analizăm este

prelucrarea comenzilor,
comenzilor care prezintă un impact deosebit asupra performanţei
logistice, materializat în mărimea intervalului de timp de la transmiterea comenzii
de către client şi până la primirea efectivă a produsului dorit, precum şi în
declanşarea operaţiunilor de livrare a mărfurilor şi oferire a serviciilor. Fac parte
din acest domeniu activităţi precum:
- determinarea procedurilor de primire a comenzilor,
- stabilirea metodelor de transmitere a informaţiilor referitoare la comenzi,
- definirea ordinii de prioritate în prelucrarea comenzilor,
- alegerea variantei de onorare a comenzii numai din stocul disponibil şi/sau
de producţie (în cazul unei rupturi de stoc).
Activităţile de susţinere se referă în principal la:
a) Depozitarea mărfurilor.
mărfurilor Principalele activităţi legate de depozitarea mărfurilor
se referă la:
• stabilirea necesarului de spaţii de depozitare,
- alegerea amplasamentului depozitelor,
- determinarea numărului de depozite necesare,
- stabilirea configuraţiei depozitului, amplasarea mărfurilor în cadrul
depozitului etc.

b) Manipularea produselor are o pondere deosebită în costurile logistice,

prezentând totodată un anumit impact asupra duratei ciclului comenzii şi de aici
asupra nivelului de servire. Ca activităţi de bază în acest domeniu vom aminti:
- alegerea echipamentului de manipulare (mecanizat, manual etc.),
- unitizarea încărcăturilor (consolidarea unor ambalaje de dimensiuni
reduse într-o încărcătură de dimensiuni mai mari), prin paletizare şi
containerizare,
- introducerea/preluarea materialelor în/din spaţiul de depozitare etc.
 c) Ambalarea permite ajungerea mărfurilor la clienţi protejate, în condiţiile dorite
de către aceştia. Desigur, ambalarea de protecţie nu are în vedere ambalajele
individuale ale bunurilor de consum, care au în principal rolul de promovare a
acestora. Dintre activităţile legate de ambalarea de protecţie, care susţin din punct
de vedere logistic marfa, se pot enumera:
- proiectarea unor ambalaje care să răspundă cerinţelor proceselor de
manipulare,
- realizarea efectivă de ambalaje care să asigure integritatea produselor
pe durata transportului şi depozitării,
- asigurarea de ambalaje care să protejeze produsele contra pierderilor
şi deteriorărilor etc.
d) Fluxurile informaţionale se constituie în parte
integrantă a sistemului logistic, ele facilitând derularea
tuturor activităţilor, fie ele de bază, fie de susţinere.
Informaţia logistică face posibilă desfăşurarea
operaţiunilor de planificare şi control, contribuind la
creşterea eficienţei deciziilor strategice şi operaţionale.
Activităţi legate de funcţionarea corespunzătoare a
sistemului informaţional logistic trebuie incluse:
culegerea şi prelucrarea datelor, analiza informaţiilor,
elaborarea rapoartelor şi situaţiilor necesare, stabilirea
unor proceduri de stocare a datelor, controlul fluxului de
informaţii etc.