Clark Carlton

Calea
Ceea ce trebuie sa stie fiecare Protestant despre Biserica Ortodoxa
Aceasta traducere n limba romna a cartii lui Clark Carlton CALEA este publicata cu consimtamntul editurii Regina Orthodox Press. Pentru a cumpara cartea, ct si alte publicatii ortodoxe n limba engleza, va invitam sa vizitati site-ul editurii. Traducerea n limba romna a fost facuta de Marian Sorin Radulescu, care retine toate drepturile asupra acestei traduceri.

Cuprins
Despre autor Cuvinte de recunostint Prefat Introducere Partea nti
DE LA BISERICA BAPTIST NUMRUL UNU LA SECOLUL UNU DE CRETINISM

1 'Mostenirea mea ca Baptist din sud' 2 Cum am nvtat s citesc 3 Moartea unui seminar teologic 4 Dobndirea tezaurului Partea a doua. Scriptura, Traditia si Biserica 5 Numai Scriptura [Sola Scriptura]: Ce presupune aceasta 6 Numai Scriptura [Sola Scriptura]: Textele-mrturie 7 Natura Traditiei 8 Structura si modul de nchinare al Bisericii Primare 9 Transformarea Protestant 10 Crezul Epilog

Despre autor
Clark Carlton este autorul cunoscutului catehism Ortodox Credinta: S ntelegem crestinismul Ortodox. S-a nscut n Cookeville, Tennessee n 1964 si a primit o educatie Baptist. A absolvit Colegiul Carson-Newman din Jefferson, Tennessee, cu licenta n filosofie. n timpul studiilor (ca Raymond Bryan Brown Memorial Scholar) la Seminarul Teologic Baptist din Wake Forest, Carolina de nord, s-a convertit la credinta Ortodox si a fost primit n Biseric la Misiunea Ortodox Sfntul Grigore n Raleigh. n 1990 dl. Carlton si-a luat licenta cu titlul Master of Divinity la Seminarul Teologic Ortodox Sfntul Vladimir din Crestwood, New York. Teza sa de licent, sub co-ordonarea Pr. John Meyendorff, se numeste 'Umanitatea lui Hristos dup Sfntul Maxim Mrturisitorul'. n 1993 a fost laureat cu titlul Magister Artium (M.A.) de ctre Universitatea Catolic din America, cu sediul n Washington, pentru studiile sale n domeniul crestinismului primar. n prezent lucreaz n orasul natal ca asistent universitar la catedra de filosofie a Universittii Tehnice din Tennessee, pregtindu-si teza de doctorat despre teologia dogmatic si ascetic a Sfntului Marc Ascetul.

Cuvinte de recunostint

Aceast carte nu ar fi aprut fr ncurajarea si ajutorul ctorva oameni. nainte de toate doresc sa-i aduc multumiri Arhiepiscopului meu, Dimitrie al Dallas-ului. Nu numai c a primit s citeasc si s aduc observatii manuscrisului, dar s-a dovedit si o permanent surs de ncurajare, o cluz de ndejde, un izvor de nvttur temeinic. A fost cu adevrat un lucrtor cu fata curat, drept nvtnd cuvntul adevrului (2 Tim. 2:15). Le sunt apoi ndatorat Pr. A. James Bernstein si Pr. Dn. John Whiteford. Pr. James, binecunoscut cititorilor revistelor Again si The Christian Activist, a primit cu bunvoint s citeasc manuscrisul si s aduc multe observatii folositoare. Diaconul John mi-a pus la dispozitie bogata sa corespondent cu apologetii Evanghelisti, ajutndu-m astfel s nteleg multe din argumentele lor. n cele din urm as dori s aduc multumirile mele Doamnei Conrad (Mary) Stolzenbach de la Biserica Sf. Ignatiu din Franklin, TN pentru amabilitatea cu care a acceptat s corecteze manuscrisul acestei crti, editorului meu, Frank Schaeffer, lui Dane si Stephanie Petersen de la Doble Eagle Industries. De bun seam c mi asum responsabilitatea pentru toate erorile din acest volum.

Clark (Innocent) Carlton Praznicul Sf. Inocentiu, 1997

Prefat Arhiepiscopul Dimitrie al Dallas-ului

Multi convertiti la Ortodoxie au scris despre propria lor cltorie spre Credint. Cu toate acestea, nu de multe ori ne este dat sa aflm, asa cum se ntmpl n Calea (The Way), o prezentare att de sincer si de amnuntit a dureroasei experiente trite de cel care a ajuns s nteleag c de fapt credinta n care a fost crescut si potrivit creia a trit este un fals, o contra-facere a unui lucru autentic. Multi din cititorii acestei crti vor fi negresit surprinsi s descopere c diferentele profunde si radicale dintre 'crestinismul occidental' si Credinta Ortodox. O mare parte din cele relatate de Dl. Carlton vor putea fi lesne de nteles de ctre cei care, ca si mine, vin dintr-un mediu Protestant Evanghelic. Ca pstor de suflete si nvttor am avut att datoria ct si bucuria de a ajuta si ndruma pe multi din cei care si cutau calea si astfel am regsit aici experienta lor. Mai mult chiar, pentru c autorul mi-a mrturisit c cititorii si ar putea fi interesati s afle care a fost propriul meu pelerinaj spre Biseric, am hotrt s prezint - pe ct mi amintesc - evenimentele care au dus la convertirea mea. Aveam si eu, bine nrdcinate n constiinta mea, multe idei preconcepute n ceea ce priveste natura vietii crestine. Am rupt-o cu nceputurile mele ca Baptist destul de timpuriu, acum vreo cincizeci si sapte de ani. Sora mea (Demetra) si cu mine am nceput s ne simtim tot mai stingheri n Biserica noastr Baptist. Desi am fost ncurajati s citim Biblia, am simtit c n attea privinte ce fceam n Biseric nu se asemna defel cu ceea ce citeam n Noul Testament. Probabil c a fost picnicul din Vinerea Mare sau vaga notiune legat de nviere la care s-a fcut referire n treact dou zile mai trziu, cert este c am nceput s cutm 'Biserica Noului Testament'. Am dat ntmpltor peste o

Enciclopedie a religiilor universale si acolo aveam s aflm de existenta Bisericii Ortodoxe, care ni s-a prut c satisface asteptrile noastre despre cum trebuie s fie Biserica. La vremea aceea aveam doar paisprezece ani, iar sora mea cincisprezece, dar ne-am luat inima-n dinti si am vizitat Biserica Ortodox Greceasc Sfnta Treime, singura Biseric Ortodox din Dallas, Texas. Prima noastr vizit la Sfnta Treime a avut loc ntr-o Duminic a anului 1940 si, n ciuda diferentei radicale fat de tot ceea ce ntlnisem pn atunci, nu am mai mers niciunde altundeva. Acea zi avea s marcheze o cotitur definitiv n vietile noastre. Fr s fim n stare s exprimm n cuvinte ceea ce am simtit, un lucru a fost clar: am gsit ceea ce am cutat. De bun seam c au existat cteva motive care ne-au ngreunat sederea acolo. Cei de la Sfnta Treime, majoritatea fiind emigranti, au fost uimiti s vad niste strini n Biserica lor. Nu ntlniser pe nimeni care s devin Ortodox - n afar de un brbat care urma s se cstoreasc cu o grecoaic. Pe de alt parte, desi nu stiam pe atunci limba greac, am nteles unele lucruri, fiind profund impresionati de altele. De exemplu nu mai fusesem niciodat n mijlocul unei comunitti de oameni care se roag. Ne-au impresionat profund modul de nchinare, familiaritatea enoriasilor cu slujba n sine, faptul c stteau n picioare vreme de peste dou ore (desi unii au nceput s propun instalarea de bnci), felul n care se raportau la icoane, la Evangheliar, felul n care aprindeau lumnri si respectul cu care l tratau pe preot. n numai cteva sptmni aveam s ne simtim ca acas. Oamenii ne tratau ca si cum am fi fost deja de-ai lor, iar preotul, desi nu cunostea bine engleza, ne acorda generos din timpul su pentru a ne ndruma n Credint. Niciodat nu a comparat Credinta

Ortodox cu alte credinte, ci s-a multumit s ne vorbeasc simplu si bucuros despre Hristos si Trupul Su tainic, Biserica. Fr s mai zbovim n ceea ce stiusem pn atunci, cred ca n cutarea noastr ne-a atras ceea ce dl. Carlton a descris cu atta pricepere: continuitatea Bisericii Apostolice cu Biserica generatiilor urmtoare. Ne-am ntrebat adesea cum de a putut Biserica Apostolilor s dispar dintr-o dat, pentru a renaste peste o mie cinci sute de ani n nordul Europei. Aceasta era, de regul, versiunea Baptist a istoriei Bisericii. mi amintesc n mod special de o ntmplare legat de un om din parohia din Corint, acelasi Corint ctre care Sf. Pavel scrisese dou epistole. Ce revelatie: Biserica din Corint avea o continuitate istoric. Experienta dl. Carlton, care se ntinde pe mai multi ani si la rstimpuri nu a fost ocolit de greutti, nu poate dect s i inspire pe unii din cei care abia au nceput s caute adevrata Credint. Cunoasterea sa profund n ceea ce priveste natura confesiunilor nscute din Reform este impresionant si, nu m ndoiesc, i va surprinde pe multi dintre cititori. Felul n care autorul descrie Biserica primar de-a lungul veacurilor, viata, structura, modul de nchinare si misiunea Ei, se adreseaz mai ales celor care siau imaginat un fel de ruptur abrupt cu Biserica Noului Testament. O astfel de ruptur, dac s-ar ntmpla vreodat, ne-ar face s punem la ndoial promisiunea Domnului de a trimite Duhul Sfnt s cluzeasc Biserica n tot adevrul.

La final, ncadrarea Bisericii Ortodoxe n Miscarea Ecumenic este corect, echilibrat si o mprtsesc la rndul meu. Din respect pentru acei Ortodocsi care au participat la acest miscare (printre care m numr si eu) se cuvine precizat c, n afara ctorva exceptii, toti au rmas credinciosi gndului cu care s-au angajat n acest demers: acela de a mrturisi adevrul Ortodoxiei si de a face cunoscut faptul c Biserica este nedezbinat, c singura cale pentru a nfptui unitatea este de a deveni Ortodox. Recomand noua carte a dl. Carlton celor care caut adevrul, Protestantilor sau Romano-Catolicilor care ncearc s-si croiasc propriul drum spre Credinta Apostolilor, Martirilor, Printilor si Sfintilor, tuturor Ortodocsilor care nc nu au nteles de ce Biserica lor are pretentiile pe care le are. Fie ca Domnul s binecuvnteze din belsug strdaniile autorului de a aduce pe oameni la Hristos, Hristosul Scripturii.

DIMITRIE

Arhiepiscopul Dallas-ului si a Bisericii Ortodoxe de sud din America 29 septembrie, 1997

INTRODUCERE Mrgritarul de mare pret

"Iarsi, mprtia Cerurilor este asemenea cu un neguttor care caut mrgritare bune. Si aflnd un mrgritar de mare pret, s-a dus, a vndut toate cte avea si l-a cumprat." (Mat. 13:45-46)

n iunie 1986, proaspt licentiat si plin de energia celor douzeci si doi de ani pe care i aveam, am participat la reuniunea anual a Conventiei Baptistilor din Sud (SBC) ca 'delegat' al bisericii pe care o frecventam. Temperatura din Atlanta nu era nici pe departe la fel de ridicat ca cea din Centrul Mondial al Congreselor, unde Baptistii 'moderati' din Conventie au ncercat n zadar s opreasc preluarea puterii de ctre fundamentalisti. Atunci aveam s nteleg: Conventia Baptistilor din Sud avea urgent nevoie de reform. Asteptam s apar unul ca Martin Luther, s-si afiseze cele nouzeci si cinci de teze pe poarta de intrare a Bisericii Baptiste Nr. 1 din Dallas, pentru ca astfel Baptistii s se ntoarc la rdcinile lor spirituale din timpul Reformei Radicale. n luna august a anului urmtor m-am mutat n Wake Forest, Carolina de Nord si am nceput studiile la Seminarul Teologic Baptist de Sud-Est (Southeastern Baptist Theological Seminary). n mai putin de doi ani de la prima si singura mea delegatie la Conventia Baptist de Sud aveam s fiu primit oficial n Biserica istoric Ortodox. Ce s-a ntmplat? Cum a putut un Baptist sadea, un noncomformist ca mine s nimereasc ntr-o biseric de tip liturgic, traditional, mai ales ntr-una att de strin de etosul american, sudist, n care m-am format?

Revolutia copernician Pentru mine, ca de altfel pentru - fr exagerare - mii de alti Protestanti dup Evanghelie din toat tara care, n ultimii zece ani, au trit aceeasi experient, chestiunea se punea n felul urmtor: care este natura credintei

crestine? Ce este crestinismul? Este el o filosofie, un cod etic? Este el n mod esential o relatie personal ntre individ si Dumnezeul su? Socrate spunea: "Viata nesupus cercetrii este o viat ce nu merit a fi trit". De bun seam c acelasi lucru se poate spune si despre credinta omului si totusi, marea majoritate a crestinilor - cel putin n America - nu-si rezerv timp pentru examinarea atent a credintei lor, pentru a ntelege de ce cred ceea ce cred si totodat felul n care credinta le afecteaz - sau ar trebui s le afecteze viata. Aceia dintre noi care suntem crescuti ntr-o anumit biseric, de obicei ajungem s adoptm n timp o mentalitate ngust. Presupunem c ceea ce credem noi este adevrat si felul n care trim este calea cea dreapt pentru c asa am crezut dintotdeauna, pentru c asa am trit dintotdeauna. ntlnirea cu un nou sistem religios, cu un nou sistem de gndire si de raportare la Dumnezeu echivala cu Revolutia copernician: s admiti, pentru prima oar n viat, posibilitatea ca propriile credinte religioase s nu fie centrul universului. Baptistii din Sud, trind n vechea Confederatie, au propria lor mentalitate ngust. Cnd te formezi n cea mai numeroas denominatie Protestant din tar, n special ntr-o regiune unde Baptistii de Sud domin att din punct de vedere cultural, ct si numeric, este practic imposibil s nu ai un orizont religios pervertit. Acelasi lucru s-ar putea spune, desigur, si despre un Catolic polonez care copilreste n anumite zone din Chicago. mi aduc bine aminte cum, adolescent fiind, credeam c Baptistii de Sud (si poate ctiva Baptisti Independenti precum Jerry Falwell) sunt singurii Evanghelisti adevrati. Cu alte cuvinte, noi eram singurii interesati cu adevrat de "mntuirea" oamenilor.[1] Pe Baptistii din Nord i-am considerat din start liberali, desi nu am stiut mai nimic despre ei. Pn si bastioane de Evanghelism precum Wheaton mi preau suspecte.[2] Chiar dac nu eram nici pe departe un anti-Catolic, am presupus c Biserica Catolica propovduia mai degrab niste doctrine confuze despre

Dumnezeu ca Tat si mntuire prin fapte bune. Prima dat cnd am vzut la televizor Mesa de Crciun, preluat n direct la miezul noptii de la Vatican, am fost de-a dreptul surprins s constat ct de "crestin" era. Slujba pomenea de moartea pe Cruce a lui Hristos, de nvierea Sa si de iertarea de pcate - toate niste teme foarte "Evanghelice". La rscruce Dup ce crestinul depseste faza provincialismului initial si devine constient de alte traditii crestine, dou ci i se deschid n fat. Pe de o parte ar putea mbrtisa varietatea denominatiilor si a teologiilor ca pe o diversitate legitim, fiind de-a dreptul ncntat de gama variat n care Dumnezeu se raporteaz la oameni si acestia se raporteaz la El. Pe de alt parte, ar putea vedea n diversitatea denominatiilor nu un lucru bun n sine, ci mai degrab o problem teologic, o contradictie nemijlocit a afirmatiei Sf. Pavel referitoare la un Domn, o credint, un Botez (Efes. 4:5). Prima alternativ este, pentru a o spune pe sleau, relativism teologic n stare pur. Este, totusi, pozitia adoptat de marea majoritate a Protestantilor, Evanghelici sau liberali. Cu mult nainte de aparitia celor care aprau multiculturalismul si stilurile de viat alternative, lumea Protestant, cu foarte putine exceptii, acceptase premiza c diversitatea teologic si ecleziologic este un lucru bun n sine. Pentru aceia dintre noi care au mbrtisat a doua alternativ, chestiunea pluralismului denominatiilor si teologiilor crestine a devenit propria noastr problem la modul real si existential. Noi vedem n diviziunile din lumea crestin o provocare la putinta noastr de a fi credinciosi Evangheliei. Chestiunea Bisericii devine nssi chestiunea vietii crestine: Nu oricine mi zice: Doamne, Doamne va intra n mprtia cerurilor, ci cel ce face voia Tatlui Meu Celui din ceruri (Mat. 7:21). Aceia care aleg prima alternativ urmresc satisfacerea chestiunilor de ordin utilitar: n mijlocul attor denominatii si teologii, ce forme noi de intuitie pot

deprinde, ce tehnici pot nvta care s m ajute n cltoria mea spiritual? Care forme de nchinare sunt optime pentru cei tineri, pentru a-i atrage pe cei care nu se duc la biseric etc. Cu alte cuvinte, ce anume merge pentru a ajunge la oameni, pentru a-i ajuta s 'evolueze' sau(fiecare poate completa spatiul rmas liber cu telul propriei alegeri)? Aceasta, n cele din urm, duce la "teologia de tip Willow Creek", adic teologia succesului: dac merge, e de la Dumnezeu. [3] Abordarea utilitar ridic totusi cteva probleme importante. Cine este acest Dumnezeu pe Care se cuvine sa-L ntlnesc? Ce anume asteapt El de la mine? Dac o idee sau o tehnic anume m ajut s mi mbunttesc prerea despre mine, m face s m simt mai nduhovnicit, nseamn oare c respectiva idee sau tehnic este de la Dumnezeu? Ceea ce nu ia n considerare aceast abordare este tocmai cutarea adevrului. Poveste cu doi predicatori Diferenta dintre aceste abordri este expresiv ilustrat de povestile a doi oameni: Peter Gillquist si Daniel Clendenin. n anii '60 Gillquist era liderul Cruciadei pentru Hristos [Campus Crusade for Christ]. Acum el este preot Ortodox. Clendenin a fost si rmne un profesor Prostentant dup Evanghelie, desi a studiat si scris enorm despre Biserica Ortodox. I-am ales ca exemplu nu pentru c unul din ei a devenit Ortodox iar cellalt nu, ci pentru a vedea care au fost motivele care i-au determinat s ia hotrrile respective. Pe la mijlocul anilor '60, Gillquist si multi dintre compatriotii si din Cruciada pentru Hristos au fost dezamgiti de mediul parabisericesc n care lucrau. Astfel c au pornit pe cont propriu s gseasc "Biserica Noului Testament", formnd mici comunitti n toat tara. Pe msur ce pelerinajul lor avansa, au rmas credinciosi idealului lor de a gsi adevrata Biseric. Gillquist relateaz istoria acestei cutri si criteriul potrivit cruia msurau progresul fcut n cartea sa A deveni Ortodox: O

cltorie nspre credinta crestin strveche [Becoming Orthodox: A Journey to the Ancient Christian Faith]: am czut de acord de la bun nceput s facem si s fim tot ceea ce am gsit c Biserica Noului Testament a fcut si a fost, pe msur ce i urmream evolutia istoric. Dac descopeream c am gresit, ne corectam. Am fost hotrti s credem n doctrina sa, s ptrundem n modul ei de nchinare si s reflectm ct mai bine structura sa guvernamental. Sau, altfel spus, dac am descoperit c toti crestinii, oriunde s-ar fi aflat, credeau un anumit adevr sau pstrau o anumit practic, dac era trit de ctre toti si conform cu Sfintele Scripturi, ne modelam si noi n consecint si urmam credinta printilor din vechime. Astfel avea s se nasc o adevrat hermeneutic, un mod de interpretare a Scripturilor. Ani de zile am vzut Biserica, de-a lungul petrecerii sale prin veacuri, drept o constructie de douzeci de etaje, ale crei fundatii erau schimbate n fiecare secol de cultura vremii. Acum se pare c am nceput s vedem n Biseric o constructie vertical de douzeci de etaje, nltat pe temelia asezat de apostoli si profeti cu Hristos ca piatr din capul unghiului.[4] Cutarea lui Gillquist l-a fcut s examineze cu seriozitate pretentia Bisericii Ortodoxe de a fi singura Biseric adevrat a lui Hristos si, n cele din urm, s rspund mbrtisrii Sale pline de iubire. Totusi, nu toti cei care ntlnesc Biserica Ortodox sunt convinsi de pretentiile Sale. n acest caz ar fi absurd - si, pe bun dreptate, necinstit - ca cineva s devin Ortodox fr s cread pe deplin nvttura Bisericii. Ceea ce conteaz n cazul de fat este nu att dac cineva accept sau respinge revendicrile Bisericii, ci dac le ia n serios. Din pcate, chiar n aceast privint contrastul dintre Gillquist si Clendenin se manifest cel mai pregnant. Cutarea lui Gillquist a fost un nflcrat quest pentru adevr. Cercetarea lui Clendenin, pe de alt parte, a fost doar o investigatie academic, lipsit de orice necesitate existential - de nflcrare - ce avea s alimenteze pelerinajul spiritual al lui Gillquist si al attor mii de cuttori dup adevr.

Clendenin a petrecut patru ani la Universitatea de Stat din Moscova (1991-1995), n calitate de lector strin. Acolo avea s se familiarizeze cu Biserica Ortodox Rus. Munca sa de cercetare si legturile personale cu credinciosii Ortodocsi aveau s fie reflectate n dou crti: Biserica Ortodox Rsritean: O perspectiv Apusean [Eastern Orthodox Church: A Western Perspective] si Teologia Ortodox Rsritean: Pentru cititorul de azi [Eastern Orthodox Theology: A Contemporary Reader], amndou publicate de Baker. Abordarea Ortodoxiei de ctre Clendenin este vdit plin de ntelegere. Desi este evident c nu ntelege aspecte importante ale teologiei Ortodoxe, lucrarea lui Clendenin este strin de acel gen de ostilitate si critic rutcioas cu care Evanghelicii se raporteaz adesea la celelalte credinte. Mai mult chiar, discursul lui Clendenin este att de binevoitor, nct multi s-au ntrebat dac autorul are cumva de gnd s se converteasc. Clendenin si-a clarificat pozitia n ce priveste Ortodoxia ntr-un articol aprut n Crestinismul, azi.[5] Acolo explic de ce nu s-a convertit la Biserica Ortodox. Ceea ce este cu adevrat ntristtor cu privire la acel articol este lipsa de seriozitate cu care rspunde revendicrilor Bisericii. Clendenin recunoaste c diferentele dintre Ortodoxie si Protestantism merg pn n inima Credintei crestine si afirm c loialitatea sa fat de viziunea Protestant asupra vietii l-a mpiedicat s se converteasc: "Pentru c sunt fidel trsturilor distincte ale traditiei evanghelice Protestante". Si totusi, el scrie c "Trebuie s artm respectul cuvenit si chiar dragoste pentru istoria, teologia si cultura Ortodox" Cum ar putea cineva s iubeasc istoria, teologia si cultura unei religii cu care se afl ntr-un profund dezacord? Dac Protestantismul are dreptate n ceea ce priveste sola Scriptura [numai Scriptura], sola fide [numai credinta] etc. atunci Biserica Ortodox implicit greseste. Dar dac asa stau lucrurile, nu sunt milioane de suflete n pericol de a ajunge n iad? Sau, la urma urmei, chiar conteaz aceste lucruri? Clendenin le consider "chestiuni legate de constiint si treburi legate de principiu", nu ns si chestiuni cu urmri vesnice.

Clendenin spune c Evanghelicii ar trebui s fie revoltati n urma pretentiei Bisericii Ortodoxe de a fi Biserica adevrat. Dar de ce? n cele din urm cititorul este lsat cu impresia clar c ceea ce l deranjeaz pe Clendenin nu este att faptul c Biserica Ortodox pretinde exclusivitate, ct acela c o biseric, oricare ar fi ea, ar putea ridica astfel de pretentii. Cnd un crestin liberal afirm c si crestinii si mormonii si musulmanii, hindusii sau budistii "cu totii se roag aceluiasi Dumnezeu", un Evanghelic i va rspunde nentrziat c nu este asa. Desi exist un singur Dumnezeu, nu nseamn c toti oamenii I se roag Lui. Dumnezeul si Tatl Domnului nostru Iisus Hristos nu este Dumnezeul mormonilor, musulmanilor, hindusilor sau budistilor: Cci toti dumnezeii neamurilor sunt demoni (Ps. 95[96]:5)[6]. Crestinismul este singura religie adevrat cci nu este sub cer nici un alt nume, dat ntre oameni, n care trebuie s ne mntuim noi (Fapte 4:12). Dac Evanghelicii afirm fr greutate c dintre miile de religii practicate pe pmnt doar crestinismul l propovduieste pe adevratul Dumnezeu si i cluzeste pe oameni ctre El, de ce reactioneaz cu atta oroare atunci cnd cea mai veche Biseric crestin din lume - Biserica ce a dat canonul Noului Testament, a scris Crezul de la Niceea si a oferit mai multi martiri n acest secol dect restul crestinttii n cei 1900 de ani - pretinde c Ea singur este singura, adevrata Biseric a lui Hristos? Dac crestinismul este singura, adevrata religie, s fie oare att de greu de crezut c exist o singur, adevrat expresie a crestinismului? Clendenin si bazeaz admiratia (ce-i drept, sincer) pentru Biserica Ortodox pe ceea ce (crede el) Ortodocsii si Evanghelicii au n comun. "Nu e putin lucru - scrie el - ca noi s avem n comun toate credintele crestine strvechi." Dar chiar n aceasta const nssi natura erorii lui Clendenin, temelia relativismului su teologic. Adevrul este c Ortodocsii si Evanghelicii nu au n comun credintele strvechi ale Bisericii. La fel cum crestinii liberali presupun c deoarece crestinii, mormonii si musulmanii, folosind cu totii acelasi cuvnt - Dumnezeu - cred implicit n acelasi Dumnezeu, tot astfel Clendenin presupune c de vreme ce Ortodocsii si

Evanghelicii folosesc acelasi vocabular, se refer implicit la aceleasi lucruri. Aceast carte este subintitulat "Tot ceea ce fiecare Protestant trebuie s stie despre Biserica Ortodox". Ei bine, singurul si cel mai important lucru pe care un Protestant se cuvine s-l stie despre Ortodoxie este c Ortodoxia si Protestantismul sunt dou religii fundamental diferite. Dac una exprim adevratul crestinism, cealalt, n mod logic, l tgduieste. Cunoaste-te pe tine nsuti n aprarea lui Clendenin, merit spus c aproape toti Evanghelicii care se convertesc la Ortodoxie ajung la un moment dat s-i mprtseasc punctul de vedere. La nceput, cnd aveam s descopr Ortodoxia, cutam si eu acele aspecte din Biserica Ortodox care puteau s-mi "rotunjeasc" gndirea teologic; pe atunci nu doream s m convertesc. Fr prea mare greutate, am ignorat pretentia Bisericii Ortodoxe de a fi singura Biserica adevrat, pentru simplul motiv c mi se prea c Biserica este un fel de entitate invizibil format din toti crestinii "adevrati" din ntreaga lume. Din propria mea experient si din relatrile attor convertiti am tras concluzia c orict de pozitive sau negative ar fi prerile oamenilor despre Biserica Ortodox, ei nu ajung s i ia n serios revendicrile dect dup ce au nceput s-si reevalueze critic propriile lor credinte. Adesea aceast perioad de introspectie este nsotit de o criz - fie un eveniment dramatic, exterior, sau pur si simplu o crescnd lips de satisfactie cu status quo-ul ei. Asa cum voi expune n continuare n partea nti a crtii, criza "Rzboiului Sfnt" din comunitatea Baptist de Sud si preluarea puterii n cadrul Conventiei Baptiste de Sud [SBC] de ctre fractiunea fundamentalist au mers mn-n mn cu ceea ce a fost, la nceput, un interes oarecare n Biserica Ortodox si liturghiile Sale.[7] n timp ce evaluarea critic a propriei mele teologii continua s dea la iveal probleme majore, interesul meu n Ortodoxie avea s dea la iveal solutiile.

Relatarea lui Peter Gillquist este ns destul de diferit. Pentru el si cei din preajma lui angajati n aceeasi cltorie spiritual, criza a intervenit cu mult nainte ca ei s aud mcar de Biserica Ortodox. Criza a fost pricinuit de esecul Cruciadei pentru Hristos de a face "discipoli". De bun seam, au fost si ei adeptii metodei de a le cere oamenilor s semneze un angajament, ns foarte multi din cei care se converteau renuntau pe parcurs. Aceasta i-a determinat s examineze ecleziologia parabisericeasc a Cruciadei pentru Hristos si apoi teologia miscrii Evanghelice.[8] Aceast criz i-a determinat s caute "Biserica Noului Testament" - cutare ce avea s se ncheie n 1987 o dat cu primirea lor n Sfnta Ortodoxie.[9] Pentru multi, nevoia stringent de o auto-examinare critic nu este neaprat legat de ntlnirea cu sau de interesul pentru Ortodoxie. Pentru altii, tocmai ntlnirea cu Ortodoxia precipit criza. Vznd n Ortodoxie o provocare la adresa credintelor lor fundamentale, acestia se simt constrnsi s-si examineze critic starea n care se afl si resursele de care dispun. n scurt vreme o astfel de auto-examinare, mbinat cu un sincer - ostil chiar - interes n Ortodoxie d nastere la ntrebri serioase cu privire la credintele personale ale omului. Nu putini sunt cei care au devenit Ortodocsi ca urmare a ncercrii lor de a demonstra c Ortodoxia greseste.[10] Preparatio Evangelica Sunt ndatorat pentru c am fost crescut ca Baptist. Aceast carte si relatarea convertirii mele nu as dori n nici un caz s fie luate drept o discreditare a acelora care m-au crescut. Fr dragostea si influenta lor nu as fi n Biserica Ortodox acum. M ngrozesc cnd m gndesc unde as fi putut ajunge dac as fi crescut ntr-o familie pgn sau ntr-o biseric Protestant liberal. Asadar le sunt recunosctor printilor mei si pastorilor, nvttorilor si tinerilor de la Biserica Baptist numrul unu din Cookeville, Tennessee pentru c m-au crescut n spiritul dragostei pentru Dumnezeu si au insuflat n mine setea pentru adevr care avea n cele din urm s m duc la Biserica Ortodox.

Am ajuns s-mi reconsider trecutul Protestant ntr-un fel asemntor cu acela n care Printii Bisericii se raportau la istoria poporului iudeu - o pregtire pentru Evanghelia crestin. Din punct de vedere istoric ns, Protestantismul reprezint mai degrab o ndeprtare de Biserica istoric dect o etap pregtitoare.[11] Cu toate acestea, Hristos nu i-a abandonat pe crestinii din occident, n ciuda nmultirii ereziilor.[12] Dac nu altfel, El a fost si este prezent n Sfintele Scripturi. n timp ce Protestantismul, sub orice form, este o erezie, Dumnezeu lucreaz n vietile oamenilor pentru a-i aduce la deplintatea adevrului. Crestinismul este mplinirea iudaismului. Ortodoxia este mplinirea a tot ceea ce este bun si adevrat n Protestantism, pentru c ceea ce este bun si adevrat n Protestantism este o rmsit din trecutul Ortodox al occidentului. Atunci cnd Hristos a aprut, multi evrei au vzut n El mplinirea sperantelor si viselor lor. La fel ca btrnul Simion, au exclamat: C ochii mei vzur mntuirea Ta, Pe care ai gtit-o naintea fetei tuturor popoarelor(Luca 2:30-31) Tot astfel multi Protestanti vd n Hristosul Ortodoxiei pe Hristosul adevrat al Scripturilor, pe Cel pe Care L-au slvit si L-au dorit, desi ntr-un mod imperfect si trunchiat. Nu toti evreii ns L-au recunoscut pe Hristos drept Mesia. Cercurile conductoare iudee au raportat esenta iudaismului - care era tocmai o pregtire pentru Hristos - la o serie de reguli si traditii omenesti. Datorit acestora nu L-au putut recunoaste pe Hristos ca Mesia. La un moment dat Iisus le-a spus conductorilor evrei: Bine, ati lepdat porunca lui Dumnezeu, ca s tineti datina voastr (Marcu 7:9). O mare ironie aflm aici. Protestantismul se bazeaz pe principiul sola Scriptura [numai Scriptura] si respingerea traditiei, n vreme ce el nsusi este o traditie. Clendenin scrie: "Pentru c sunt credincios trsturilor distincte ale traditiei Protestante evanghelice." La fel ca evreii necredinciosi, Clendenin respinge deplintatea lui Hristos pentru a rmne credincios traditiei sale. Exist o deplin continuitate ntre Legea lui Moise si Evanghelia lui Hristos, cci Hristos este mplinirea Legii. Nu e deci nici o exagerare n a afirma

c evreii care L-au respins pe Hristos au respins iudaismul adevrat. Iudaismul su nu este iudaismul lui Moise si al profetilor. n mod asemntor, traditia Protestant a ntunecat, nbusit si deformat adevrata Evanghelie crestin, dnd nastere unei religii diferite de aceea a Bisericii primare. "Trsturile distincte" ale Protestantismului sunt tocmai acele traditii omenesti care i mpiedic pe Protestantii de azi s l recunoasc pe adevratul Hristos al Scripturilor. Sf. Pavel, cu toate acestea, nu a crezut c Dumnezeu i-a abandonat pe evrei, n ciuda necredinciosiei lor. Dimpotriv, a afirmat cu trie c Dumnezeu este credincios promisiunilor Sale, chiar atunci cnd noi nu suntem (cf. Rom. 11:25 si urm.). Hristos nu i-a abandonat pe crestinii din occident. Dumnezeu a pstrat Scripturile si smburele mesajului evanghelic n occident tocmai pentru ca Protestantii s poat fi cluziti de la ceea ce nteleg n parte spre deplintatea vietii n Hristos.[13] O invitatie Nu am scris aceast carte pentru a-l "informa" pe cititor cu privire la Biserica Ortodox. Am scris-o pentru a-l invita s intre n deplintatea adevrului. O astfel de invitatie presupune implicit c Evanghelicii nu au deplintatea adevrului. Greu este cuvntul acesta! Cine poate s-l asculte (Ioan 6:60)? Evanghelicii sunt oameni minunati, cu toate acestea, orict de sinceri ar fi, adevrul este c ei sunt n afara Bisericii lui Hristos. Nu doresc s aduc n discutie sinceritatea, integritatea sau evlavia personal, dar ca Protestant (Evanghelic sau nu) esti separat de Trupul lui Hristos. Scriu aceasta nu pentru a-i insulta pe Protestanti, ci din speranta c i va ajuta s reflecteze la cuvintele Sf. Pavel cnd a spus c Biserica este Trupul lui Hristos, plinirea Celui ce plineste toate ntru toti (Efes. 1:23). l iubiti pe Hristos. Veniti atunci si descoperiti deplintatea vietii n Hristos. Veniti s-L iubiti pe Hristos n ntregime, asa cum a spus Fer. Augustin: totus Christus, caput et corpus (ntregul Hristos, Cap si Trup). Propovduiti credinta n Sfnta Treime. Veniti, descoperiti-L pe Dumnezeu asa cum L-a cunoscut si slvit

Biserica primar - asa cum Biserica Ortodox l cunoaste si slveste n ziua de azi: Un Dumnezeu, Tatl Atottiitorul, Care de-a pururi l naste pe Fiul Su si-Si trimite Duhul ntr-o etern comuniune de iubire. Lumea voastr, ntreaga perspectiv asupra vietii vi se va transforma, asa cum s-a ntmplat cu mine. Ortodoxia nu este o amenintare, ci o invitatie - o invitatie la deplintatea Evangheliei. Cu adevrat Ortodoxia este invitatia Evangheliei nsisi. Cnd Iisus a ntlnit-o pe Femeia Samariteanc la Fntna lui Iacob (Ioan 4:4 si urm.) ea I-a vorbit despre traditia printilor ei: Printii nostri s-au nchinat pe acest munte, iar voi ziceti c n Ierusalim este locul unde trebuie s ne nchinm. Domnul a rspuns: Voi v nchinati cruia nu stiti; noi ne nchinm Cruia stim, pentru c mntuirea din iudei este. Dar vine ceasul si acum este, cnd adevratii nchintori se vor nchina Tatlui n duh si adevr, c si Tatl astfel de nchintori si doreste. Duh este Dumnezeu si cel ce I se nchin s I se nchine n duh si adevr. Ortodoxia nseamn pur si simplu "dreapt slvire", "dreapt nchinare". Noi, Ortodocsii, stim cui ne nchinm, pentru c i slujim Tatlui n Duh - adic n Duhul Sfnt - si n Adevr - adic n Hristos, Care este Adevrul ntrupat. Dumnezeu nu ne cheam la o cunoastere abstract, ci la comuniune cu El prin slvirea Sfintei Treimi: Si aceasta este viata vesnic: S te cunoasc pe Tine, singurul Dumnezeu adevrat, si pe Iisus Hristos pe Care L-ai trimis (Ioan 17:3). Femeia Samariteanc - Sf. Fotima, cum este cunoscut n lumea Ortodox - a acceptat invitatia Lui Hristos si a primit n ea nssi ruri de ap vie. Altora Hristos le-a promis Pinea Vietii: Eu sunt pinea cea vie, care s-a pogort din cer. Cine mnnc din pinea aceasta viu va fi n veci. Iar pinea pe care Eu o voi da pentru viata lumii este trupul Meu (Ioan 6:51). Si totusi, multi dintre evrei nu au putut primi acest cuvnt. Nu au putut integra cuvintele lui Hristos n traditia lor. Astfel c Sf. Ioan scrie: De atunci multi dintre ucenicii Si s-au dus napoi si nu mai umblau cu El (Ioan 6:66).

Invitatia Ortodoxiei este invitatia Evangheliei nssi. A accepta Ortodoxia este tot una cu a-L accepta pe Hristos. A respinge Ortodoxia nseamn a-L respinge pe Hristos, cci El nu poate fi separat de Trupul Su, Biserica. Biserica Ortodox nu si propune s judece soarta vesnic a nimnui. Cnd Hristos se va ntoarce n slav, fiecare va sta n fata Lui pentru a da socoteal de viata sa. Fiecare va fi judecat potrivit luminii pe care a primit-o n aceast viat.[14] Cei care triesc si mor n afara Bisericii lui Hristos sunt lsati n mila Domnului. Exist o diferent, totusi, ntre cei care triesc si mor n afara Bisericii datorit circumstantelor exterioare din viata lor si aceia care aleg constient s rmn n afara Bisericii. Cel care si trieste viata fr s aud numele lui Hristos va fi judecat potrivit luminii (naturale) pe care a primit-o. Pe de alt parte, cel care aude Vestirea cea Bun devine responsabil pentru ce a auzit. n mod asemntor, cei care se confrunt cu adevrul Bisericii devin responsabili pentru ceea ce cunosc: Dac ati fi orbi, n-ati avea pcat. Dar acum ziceti: Noi vedem. De aceea pcatul rmne asupra voastr. Adevrat, adevrat zic vou: Cel ce nu intr pe us, n staulul oilor, ci sare pe aiurea, acela este fur si tlharEu sunt usa: de va intra cineva prin Mine, se va mntui; si va intra si va iesi si psune va afla (Ioan 9:41-10:1, 10:9). Calea Am devenit Ortodox cnd mi-am dat seama c a merge pe oricare alt cale nseamn a mistifica numele de crestin. Cum as putea s continui s-L propovduiesc pe Hristos si s rmn totodat n afara Trupului Su, Biserica? Cu adevrat Ortodoxia este Mrgritarul de Mare Pret pentru care mi-am "vndut" traditia, educatia si cariera. Am scris aceast carte pentru ca si alti Protestanti dup Evanghelie s poat gsi si dobndi acest Mrgritar. Partea nti este relatarea cltoriei mele spirituale dinspre Protestantismul dup Evanghelie spre Ortodoxie.[15] Am considerat c este

necesar, pentru c multi din cei care au citit-o au descoperit puncte comune cu propriile lor experiente. Probabil c ntrebrile voastre sunt si ntrebrile mele. n partea a doua m ocup de rolul Scripturii si al traditiei n credinta crestin. Voi examina doctrina Protestant de sola Scriptura att pe baza textului biblic, ct si prin raportare la evolutia istoric a canonului Noului Testament. Apoi voi aduce ca mrturie autori timpurii, neinclusi n canonul biblic, pentru a demonstra c n Biserica primar doctrina, modul de nchinare si structura Bisericii erau att de strns legate nct nu puteau fi separate unele de altele. Domnul nostru, Iisus Hristos a ntemeiat o Biseric, nu o multime de denominatii. Acea Biseric nu este altceva dect Trupul Su, prezenta Sa nentrerupt n lume. Acea Biseric este Biserica Ortodox. Aceast carte este o invitatie deschis adresat Protestantilor dup Evanghelie de a examina aceast pretentie.

[1] Exist de altfel un dezacord de opinii n rndul unor cercettori care pun la ndoial caracterul evanghelic al Baptistilor de Sud - vezi Garrett, Hinson si Tull Sunt Baptistii de sud "Evanghelici"? [Are Southern Baptists "Evanghelicals"?] (Macon, GA: Mercer University Press, 1983). Potrivit sensului general al cuvntului Evanghelic - angajament fat de Scripturi, credint n moartea izbvitoare a lui Hristos si nevoia unei experiente regeneratoare a convertirii James Leo Garrett, Jr. sustine c Baptistii de Sud sunt Evanghelici. Pe de alt parte, n timp ce E. Glenn Hinson recunoaste c Baptistii de Sud si Evanghelicii au n comun aceste trsturi, el insist c "ne tragem din dou pntece diferite". Referindu-se la istoria si etosul specifice SBC, Hinson afirm c Baptistii de Sud nu sunt Evanghelici. Desi nu resping validitatea analizei lui Hinson n ansamblu, nclin s dau crezare interpretrii lui Garrett. Pentru o introducere general cu privire la natura si istoria Evanghelismului vezi Noll, Bebbington si Rawlyk (ed.) Studii comparate de Evanghelism si Protestantism popularizat n America de nord, insulele britanice si restul lumii, 1700-1990 [Evangelicalism: Comparative Studies of Popular Protestantism in North America, the British Isles, and Beyond, 1700-1990] (New York: Oxford University Press, 1994). Autorii acestei editii definesc Evanghelismul prin patru trsturi fundamentale: "biblicism (recunoasterea Bibliei ca ultim autoritate religioas), conversionism (accentul pus pe Noua Nastere), activism (abordarea energetic, individualist a ndatoririlor religioase si a implicrii sociale) si crucicentrism (accentul pus pe lucrarea mntuitoare a lui Hristos ca fiind nssi esenta crestinismului" (p. 6)

[2] Aceasta se datora nu att faptului de a fi Baptist, ct aceluia de a fi din Sud. Comentariul lui Samuel Hill este gritor: "Privind spre cei din Nord, cei din Sud repet ceea ce strmosii lor spuneau cu un secol n urm: Nordul si-a pierdut credinta iar noi, cei din Sud am rmas ultimii cu fric de Dumnezeu" ("Tipuri nordice si sudice de Evanghelism american n secolul al nousprezecelea", n Noll s.a. - Evanghelism) [3] Bill Hybels, ntemeietorul Bisericii Comunitare a-denominationale Willow Creek, ntr-o suburbie din Chicago, este considerat de Evanghelici un fel de guru care a contribuit la cresterea bisericii. Ajutat la nfiintarea "slujbelor pentru cei ce caut", adic a slujbelor unde structura, muzica si mesajul urmresc atragerea si amuzarea celor care nu merg la biseric. Gama larg a unor astfel de "slujbe pentru cei ce caut" si a "slujbelor contemporane" ce prolifereaz n toat tara, chiar si n cele mai traditionale biserici Protestante, este rezultatul direct al influentei lui Hybels si al abordrii utilitare de tip Willow Creek a teologiei. Pentru o dezbatere Evanghelic pe tema Willow Creek vezi David S. Luecke - "Este Willow Creek drumul de mine?" n Crestinismul, azi [Christianity Today], pp. 479ff. [4] (Ben Lomond, CA: Conciliar Press, 1992), pp. 27. [5] "De ce nu sunt Ortodox: Un Evanghelic exploreaz lumea strveche si stranie a Bisericii Rsritene" 41:1 (6 ianuarie 1997), pp. 32 si urm. [6] Potrivit Psaltirii din textul grecesc al Septuagintei. Biserica Ortodox, la fel ca autorii Noului Testament, foloseste Septuaginta, nu Textul masoretic ebraic [Hebrew Masoretic Text]. Acest Psalm este numerotat ca 96:5 n majoritatea Bibliilor de limb englez (bazate pe textul ebraic) si s-a tradus ca "Dumnezeii neamurilor sunt idoli". Toate referirile urmtoare la Psalmi se bazeaz pe textul Septuagintei si vor specifica n parantez numrul corespunztor pentru textul ebraic, acolo unde exist diferente ntre cele dou texte. [7] Nu gsesc cuvinte ndeajuns de convingtoare pentru a exprima c nu am devenit Ortodox datorit prelurii puterii de ctre fundamentalisti n cadrul Conventiei Baptiste [SBC]. Mai degrab as putea spune c aceast rsturnare de situatie m-a constrns, pentru ntia oar, s-mi examinez propriile mele convingeri. Si astfel am ajuns la concluzia c att moderatii ct si fundamentalistii gresesc. Abia atunci cnd am ajuns s recunosc erorile "sistemului" meu teologic am putut s vad cu claritate adevrul Ortodoxiei. [8] Prin grupare parabisericeasc nteleg acele organizatii misionare care nu au legturi cu nici o denominatie sau congregatie local. Cruciada pentru Hristos, InterVarsity, Navigatorii si Pstrtorii de Legmnt sunt toate grupri parabisericesti. Practic Asociatia Evanghelist a lui Billy Graham este o organizatie parabisericeasc, desi - spre deosebire de Cruciada pentru Hristos ntretine strnse legturi cu congregatiile locale. [9] Pe ansamblu, as spune c procentul convertitilor la Ortodoxie care initial au pornit s caute Biserica adevrat este destul de mic. Cu toate acestea, el

rmne un fenomen ce nu se limiteaz numai la miscarea "OrtodoxEvanghelic". Pentru detalii vezi n Prefat comentariul Arhiepiscopului Dimitire despre propria sa cltorie spiritual. [10] Pr. Tom Avramis a crescut ntr-o evlavioas familie de greci Ortodocsi. n timpul liceului si al anilor de colegiu ns a fost atras de grupri studentesti Evanghelice precum Cruciada pentru Hristos. A decis atunci ca "pentru a ajunge la Ortodocsi n numele lui Hristos si pentru a scpa de ndoielile pe care le avea cu privire la 'falsitatea' nvtturilor Ortodoxe, voi citi si voi nvta ct pot de mult despre Ortodoxie". Investigarea sa avea s-l aduc napoi acas, la Biserica Ortodox. Again, 11:2 (iunie 1988), pp. 8-9. [11] Toate denominatiile Protestante provin din Reforma care a avut loc n secolul al XVI-lea. Pn la acea vreme, Biserica Romano-Catolic era desprtit de Biserica Ortodox de patru sute de ani. [12] Ironia face ca multi dintre Protestanti s cread ca Hristos a abandonat ntreaga Biseric vreme de aproape 1400 de ani, de la moartea Apostolilor pn la Reforma Protestant. [13] Asa cum voi arta n cele ce urmeaz, Protestantii au manifestat n mod constant o atitudine trufas fat de canonul Scripturii chiar dac le place s se cread "Oameni ai Crtii". Reformatorii au nlturat o larg portiune din Vechiul Testament, iar Luther a cochetat cu sectionarea unor pasaje ample din canonul Noului Testament. Consider c pstrarea ntregului Nou Testament n lumea Protestant nu este dect o manifestare a Providentei Divine; cu sigurant nu este urmarea logicii interne a miscrii Protestante. [14] Altfel spus, crestinilor Ortodocsi li se va cere socoteal mai mult dect tuturor celorlalti: Si oricui i s-a dat mult, mult i se va cere, si cui i s-a ncredintat mult, mai mult i se va cere (Luca 12:48). [15] O versiune prescurtat a acestui capitol, "De la Biserica Baptist numrul unu la secolul unu de crestinism" ["From First Baptist to the First Century: A Spiritual Journey"] a fost publicat n Activistul crestin [The Christian Activist], vol. 10 (iarna/primvara, 1997), p. 1 si urm. Prezenta versiune contine informatii neincluse n acel articol.

Partea nti
DE LA BISERICA BAPTIST NUMRUL UNU LA SECOLUL UNU DE CRETINISM

Mostenirea mea ca Baptist din Sud

Cci le mrturisesc c au rvn pentru Dumnezeu, dar sunt fr cunostint (Rom. 10:2)

n timp ce participam la un discurs din cadrul unui colegiu Baptist fundamentalist n 1983, un tnr student, onest n credinta lui, s-a apropiat de mine si m-a ntrebat dac eram mntuit. Desi eram Evanghelic n sinea mea, niciodat nu m-am simtit n largul meu atunci cnd ajungeam tinta unor astfel de ntrebri. Am rspuns c eram botezat si asta prea s-l satisfac. Si e bine c s-a ntmplat asa, pentru c dac m-ar fi descusut n legtur cu data exact si amnunte legate de experienta convertirii mele n-as fi putut s-i dau satisfactie. Nu-mi amintesc s fi existat vre-o zi n viata mea n care s nu cred n Hristos ori s nu doresc s triesc o viat de bun crestin. Astfel c pentru mine ceremonialul botezului din Biseric nu a marcat o convertire de la ntunericul necredintei la lumina lui Hristos, ci a fost mai degrab un fel de rit al trecerii a afirmare public a ceea ce ntotdeauna am crezut, o angajare public n a-L urma pe Hristos. Ceva din mine a respins dintotdeauna faptul c o astfel de afirmare public a cuiva crescut n biseric era privit ca un eveniment de senzatie, ca si cum rugciunea rostit n timpul studiului biblic era tot ceea ce m desprtea de prpastia iadului. Niciodat nu m-am mpcat cu ceea ce eu numeam cultul convertirii instantanee. Este o trdare nerusinat fata de mrturia Scripturii s sugerezi c mntuirea poate fi redus la decizia luat o dat pentru totdeauna, de a-L accepta pe Iisus ca Dumnezeu si Mntuitor personal. Cu toate acestea, nevoia de o decizie unic, momentan, crucial, avea s fie predicat de la scoala biblic de vacant la ntlnirile anuale de evanghelizare, pn la conferintele nationale de evanghelizare a tinerilor.

Trebuie s ne amintim c, potrivit teologiei Baptiste, botezul nu este o tain, nu este moarte si nviere cu Hristos, nu este nceputul vietii n Hristos. Dimpotriv, botezul este numai o mrturie public, ritualizat a credintei. Nu se pune problema eficientei sau validittii pentru c nimic nu este dobndit prin botez. Singurul lucru care conteaz este credinta personal a individului. Nu ar trebui deci s surprind faptul c nu mi amintesc de botezul meu ca de un eveniment crucial. La urma urmei am avut aceeasi credint dup botez ca si nainte.

Tnr predicator Dup botezul meu, viata avea s si urmeze cursul la fel ca nainte. Ca adolescent aveam s devin cu fiecare an ce trecea tot mai constient de ceea ce Dumnezeu asteapt de la viata mea. La nceput nu m tenta gndul de a deveni predicator. Cu toate acestea, I-am spus lui Dumnezeu: Dac Tu doresti s devin predicator, trebuie s m convingi. Dumnezeu mi-a sdit n suflet dorinta de a deveni predicator, dorint ce avea s creasc treptat si aproape neobservat n urmtorii ani. n timpul liceului aveam s m implic n activittile de tineret ale bisericii, asumndu-mi rolul de pastor n timpul Sptmnii Tineretii. Desi nu am fcut nici o declaratie public n legtur cu eventualitatea urmrii unei cariere de predicator, pn la aceast vrst aveam s fiu un om marcat. Toat lumea credea c am fost sortit unor mari izbnziLa fel credeam si eu. n anii de liceu si de colegiu am fost invitat s predic n biserici mici, de tar, unde, ca tnr predicator termen pe care l-am detestat am gsit cldur si sprijin. Aveam succes mai cu seam la bbute. Voi rmne n veci recunosctor oamenilor minunati din aceste biserici care mi-au oferit sprijinul lor si prin care aveam s cstig o nepretuit experient. Fapt destul de curios, dezamgirea pe care mi-a pricinuit-o

Evanghelismul avea s fie declansat de problemele ivite ca predicator

suplinitor. Mai nti m-a descurajat presiunea la care eram supus pentru a-mi juca rolul ct mai bine. Eram constient c succesul unei slujbe era asigurat de prestatia predicatorului. De fapt, n multe biserici de tar, slujba de Duminic era cunoscut sub numele de predic. Eram de asemenea constient de imensa responsabilitate pe care o presupunea predicarea Cuvntului lui Dumnezeu. Baptistii spun c ei nu cred n sacramente, dar si ei nteleg, cu toate acestea, caracterul sacramental al Cuvntului. Si totusi, niciodat nu am stiut ce s predic, nu aveam nici un ghid sau calendar bisericesc drept cluz. Eram cu totul de capul meu. Enoriasii erau la cheremul toanelor si preferintelor mele. Numai eu stiu de cte ori m rugam la Dumnezeu s trimit un mesaj inimii mele si de cte ori ajungeam s m pregtesc n fug pentru predic! Mai mult chiar, nu aveam nici o baz doctrinar la care s-mi raportez continutul slujbelor. Tot ceea ce m preocupa era s nu spun nimic din ceea ce putea strni controverse ntr-o biseric Baptist. Am devenit tot mai constient de faptul c enoriasii nu ascultau doar Cuvntul lui Dumnezeu, ci Cuvntul lui Dumnezeu asa cum l interpretam eu! n timpul anilor de seminar s-a ntmplat s tin o predic duminical ntr-o biseric din Carolina de Nord. n timp ce asteptam semnalul de ncepere a predicii, mi amintesc c m-am ntrebat dac doream ntr-adevr s-mi petrec restul vietii predicnd n biserici Baptiste. Rspunsul a venit repede: era un Nu! categoric. Si aceasta nu pentru c nu m-as mai fi simtit chemat s particip la lucrarea Domnului, sau pentru c m-am sturat s predic; pur si simplu nu mai putea suporta slujbele din bisericile Protestante. A. W. Tozer spunea cndva c nchinarea este giuvaerul lips al Evanghelismului. Tnjeam s-I slujesc Unui Dumnezeu Care era mai mare dect mine Un Dumnezeu Care nu se multumea cu caracterul neprotocolar, flecar al slujbei Evanghelice, sau cu niste coruri ostentativ exuberante de tip Bill Gaither. Doream s i slujesc Celui Care st deasupra tronului heruvimilor. Nu voiam s fiu vedeta spectacolului.

Cumbaya, Dumnezeul meu Ultimii ani de liceu mi-au prilejuit ntlnirea cu un grup de liceeni si studenti carismatici care frecventau o cafenea crestin. Acolo aveam s descopr un mod de nchinare spontan si neprotocolar, ce fcea ca slujbele Baptiste s par, prin comparatie, adevrate liturghii. Desi aveam oarecare rezerve fat de spiritul penticostal de acolo, m-am alturat lor cu bucurie, ncntat fiind s gsesc tineri ca si mine care doreau s-L urmeze pe Hristos. Organizarea ns era complet haotic. Fiecare invitat (predicator sau cntret) avea propriile sale interese. Cred c niciunul din ei nu cunostea nimic despre doctrina crestin istoric; tot ceea ce i interesa era s-L laude pe Domnul. Pe atunci muzica crestin contemporan si tria perioada de glorie. Nenumrate formatii fceau turnee pe la diferite cafenele si librrii crestine. mi amintesc si acum versurile dintr-un cntec al unui grup numit Song Writers: l am pe Iisus n spatele meu, numind toate lucrurile ce vor s vin / l am pe Duhul Sfnt naintea mea. Eram tnr, de fapt eram un adolescent curat la suflet, si aceasta era o religie adolescentin. Cu foarte putine exceptii, spiritualitatea cafenelelor si muzica de acolo erau superficiale, banale si manipulante emotional. Fr ndoial, fiecare era sincer si energia investit acolo era suficient pentru a produce mult fum, ns foarte putin cldur adevrat. La urma urmei, Iisus n-a spus niciodat sinceritatea v va face liberi. Pn cnd am absolvit colegiul, entuziasmul avea s dispar, iar eu am renuntat cu totul s mai cumpr muzic crestin contemporan. Este, probabil, firesc ca tinerii s doreasc s-si exprime credinta n limbajul popular al culturii lor. Nu este surprinztor c o astfel de exprimare se petrece la un nivel att de superficial. Este, totusi neplcut s vezi cum oamenii nu sunt ajutati s depseasc astfel de expresii - superficiale, sentimentale si manipulante emotional - ale credintei lor. Unde scrie c slava adus lui Dumnezeu trebuie s fie strin de doctrina mostenit sau s urmreasc manipularea emotiilor, nu nltarea inimii?

Este greu s explici adncimea duhovniceasc a muzicii liturgice unuia venit dintr-un mediu Evanghelic. ntre imnografia Protestant (cu acompaniament de org sau de chitar) si simplitatea profund a cntrilor rusesti, bizantine sau gregoriene este o diferent calitativ imens. n acestea din urm muzica este pliat pe cuvinte, iar cuvintele exprim Evanghelia n deplintatea ei. mbinarea aceasta armonioas de muzic si doctrin ajunge la inima celui care o ascult fr s fie sentimental sau afectat. nvat, inspir, sensibilizeaz, dar rmne ntotdeauna muzica Bisericii. n imnografia Bisericii nu poti spune am venit n grdin de unul singur, ci mai degrab cntm cntarea ngerilor si l slvim pe Dumnezeu care este infinit mai mare dect puterea noastr de ntelegere individual a mretiei Lui: Noi care pe heruvimi cu tain nchipuim si fctoarei de viat Treimi ntreit sfnt cntare aducem, toat grija cea lumeasc acum s o lepdm, ca pe mpratul tuturor s-L primim[1]

Nori grei la orizont

Pn cnd am absolvit liceul btlia pentru sufletul Conventiei Baptistilor de Sud ncepuse. Pe atunci nici nu mi-ar fi trecut prin cap c aceast btlie era un adevrat rzboi sfnt, si c fundamentalistii erau gata de asediu si se pregteau pentru victoria final. Fundamentalistii erau scandalizati nc din anii 60 datorit liberalismului nestvilit din colegiile si seminiariile Baptiste de Sud. Din punct de vedere strict teologic probabil c mprtseam vederile fundamentalistilor, nu ale liberalilor. Cu toate acestea simtul de independent Baptist pe care l-am dobndit prin educatia primit, mi era amenintat de ceea ce mi se prea a fi o ncercare de a face pe fiecare s gndeasc si s se poarte la fel. Mai mult chiar, ctiva dintre liderii gruprii fundamentaliste preau s adopte o mentalitate de tipul scopul scuz mijloacele cu privire la strategiile politice.

Am fost de asemenea scandalizat de alianta dintre fundamentalisti si extrema dreapt a Partidului Republican. Tot ceea ce apram ca Baptist din Sud suveranitatea credintei individuale, autonomia absolut a fiecrei congregatii individuale si separarea bisericii de stat prea amenintat. Ctiva conservatori din Conventia Baptist de Sud s-au opus insurectiei fundamentaliste tocmai din aceste motive. ntr-un fel, aceast lupt avea s reflecte o mai veche tensiune existent n Protestantism nc de la nceputul Reformei. Pe de o parte, se afl angajamentul fat de ceea ce se ntelege prin crestinism istoric, biblic, iar pe de alta se afl metoda teologic individualist. Sfntul Rzboi al Baptistilor de Sud a fost pur si simplu ultimul capitol dintr-o lupt mai veche ntre viziunea doctrinar conservatoare si cea individualist. De felul meu nefiind un flegmatic, un indiferent, m-am folosit de Concursul Tinerilor Predicatori organizat de Conventia Baptist din Tennessee pentru a denunta insurectia fundamentalist. Am cstigat concursul etapa statal - si apoi am rostit un discurs n fata unei multimi numeroase la Adunarea Baptist din Ridgecrest, n Blackmountain, Carolina de Nord. Privind acum n urm la cele scrise sub titlul Mostenirea mea ca Baptist din Sud[2] nu-mi pot retine zmbetul fat de exuberanta mea tinereasc si acceptarea neconditionat a versiunii Baptiste a preotiei credinciosului si competentei sufletului. Ca Baptist din Sud nu stiam nimic altceva, pe vremea aceea asa vedeam lucrurile, aceea era pentru mine cea mai bun (dar cu sigurant nu singura) expresie a crestinismului. A fost nevoie s mai treac ctiva ani pn s ncep s-mi examinez critic mostenirea Baptist, s o cntresc si s constat c las mult de dorit. n vara lui 1982 procesul examinrii critice nu ncepuse nc. Printre lucrurile pe care le apram ca Baptist se afla si credinta c existenta denominatiilor este semnul respectului nostru absolut fat de libertatea credinciosuluirspunsul nostru pe care l avem de dat Bibliei ar trebui s se regseasc pur si simplu n felul n care o abordm si i ne supunem dup cum

ne simtim cluziti; este o chestiune de ordin strict personal De bun seam nu am citat 2 Petru 1:20 nici o proorocie a Scripturii nu se tlcuieste dup socotinta fiecruia. La vremea aceea stiam foarte putine despre cum au fost scrise Scripturile sau despre cum a aprut canonul. M raportam la Biblie ca si cum ar fi fost Coranul sau Cartea mormonilor, teoretic diferit de comunitatea care a produs-o.[3] Nu stiam pe atunci c Biblia devenise un idol pentru mine un idol pe care eu nsumi l-am controlat. O carte infailibil este folositoare atunci cnd exist cineva infailibil care s o interpreteze, si aici intervine doctrina Baptist a competentei sufletului. Ei bine, eu eram acel interpret, singurul interpret al Bibliei, singurul arbitru care s spun ce anume nseamn si ce nu nseamn Biblia. Reforma nu a scpat de papalitatea medieval si toate pretentiile ei, ci pur si simplu a democratizat-o, fcnd din fiecare un Pap. Si iat cum, la cei optsprezece ani ai mei, am ajuns s arbitrez ca un Pap interpretarea corect a Scripturii.[4] Si totusi nu eram multumit numai cu avertismentul la adresa pericolelor insurectiei fundamentaliste. Am atacat n trecere Biserica istoric atunci cnd am deplns tirania formulelor dogmatice: Mostenirea noastr promoveaz credinta c fiecare credincios este liber s exploreze pentru sine nsusi tainele din Cuvntul lui Dumnezeu, si nu s fie legat de un crez fr rost si de directive denominationale. Nu cunosteam nimic despre istoria bisericii, despre felul n care se nsteau crezurile, sau chiar despre ceea ce ele afirmau. Tot ceea ce stiam era c nssi idea de crez era ne-Baptist, si deci gresit. Desigur, sloganul nici un crez, numai Hristos este un crez, dar aceasta nu m-a preocupat pe atunci: eram mult prea dornic s fiu un adevrat Baptist. Astzi mi dau seama c un crez este fr rost atunci cnd credinta celui care l mrturiseste a ajuns att de personal si de rupt de Trupul lui Hristos, nct cuvintele pot fi recitate fr nici o convingere luntric. ntr-o astfel de situatie nu crezul este fr rost, ci credinta celui care l recit. Si totusi,

chestiunea care conteaz nu este sinceritatea credintei mele sau intensitatea cu care o sustin, ci mai degrab dac credinta mea este sau nu credinta lui Hristos si a Bisericii Sale. Cu ct bucurie am ajuns s rostesc astzi Crezul de la Niceea nu numai cu toti episcopii si credinciosii Ortodocsi din toat lumea, ci cu toti Sfintii adormiti naintea noastr, care au afirmat cuvintele Sf. Pavel: Un Domn, o credint, un Botez (Efes. 4:5).

[1] Acest imn bizantin strvechi este cunoscut sub numele de Heruvic sau Imnul Heruvic. Este cntat n timpul Sfintei Liturghii (Euharistia) atunci cnd se aduc Darurile de Pine i Vin la altar. [2] Textul integral al discursului a fost publicat n sptmnalul Conveniei Baptiste din Tennessee: Baptist and Reflector [Baptist i Analist] 148:28 (14 iulie, 1982). p. 7. [3] Evident se susine c fiecare este cluzit de Duhul Sfnt n interpretarea sa afirmaie care este, de bun seam, absurd dac ne gndim c oamenii au gsit att de multe interpretri contradictorii ale unuia i acelai text. S fie Duhul Sfnt schizofrenic? [4] Sintagma competena sufletului a fost rspndit i probabil nscocit - de Edgar Yang Mullins, unul din cei mai cunoscui teologi Baptiti de Sud din zilele noastre. Competena i libertatea absolut a sufletului individual n faa lui Dumnezeu st la baza interpretrii individuale a Bibliei: potrivit nelegerii Baptiste a Bibliei, fiecare are dreptul la o interpretare individual a Scripturilor i trebuie s li se supun. n ceea ce privete individul, Baptitii pledeaz pentru libertatea sufletului. Citat de E. Glenn Hinson n Sunt Baptitii din sud Evanghelici?, p.138.

Cap 2 Cum am nvtat s citesc

Sileste-te s te arti ncercat, naintea lui Dumnezeu lucrtor cu fata curat, drept nvtnd cuvntul adevrului. (2 Timotei 2:15)

n august 1986, pe cnd ecoul pricinuit de Conventia Baptist de Sud din luna iulie a acelui an nu s-a stins, m-am nscris la Seminarul Teologic Baptist de Sud-Est, renumit prin rigurozitatea cu care respecta principiile Baptiste traditionale pe care le pretuiam att de mult. Libertatea academic de acolo era covrsitoare, astfel c scoala aceea avea s fie recunoscut drept cel mai intelectual dintre Seminariile Conventiei. Stiam c fundamentalistii aveau n obiectiv aceast scoala, dar nu mi-am dat seama ct de aproape erau de a o cuceri. Cnd m-am mutat n Wake Forest am avut sentimentul c m-am mutat acas deoarece familia mea, att din partea tatlui ct si din partea mamei, era din Carolina de Nord. Totul era perfect n afar de un singur lucru: m plictiseam de moarte. Eram totusi ncredintat c Dumnezeu m-a cluzit la acest Seminar si c pn la urm toat suferinta mea nu va fi n zadar. Am ndurat cu rbdare toat plictiseala, spunndu-mi c Dumnezeu avea un scop n ncercarea prin care treceam. ntre timp am devenit si mai familiarizat cu Ortodoxia datorit bibliotecii scolii, impresionant de bine dotat. M-a interesat n special domeniul liturgic, dorind s-mi mbogtesc cunostintele ntr-un domeniu despre care Baptistii stiu foarte putin.

Evanghelistul ciung

Timpul se scurgea cu viteza melcului pn ntr-o zi de toamn trzie cnd am simtit un nodul n piciorul drept. Analizele cu raze X au artat c nodulul era de mrimea pumnului si astfel am fost trimis n Raleigh la un chirurg ortoped pentru consultatie. La o reuniune de familie am glumit spunnd rudelor mele c n cel mai ru caz o s ajung cel dinti evanghelist ciung din lume.

Tumoarea mi-a fost extirpat n Nashville, ceea ce avea s fie de bun augur, fiindc teste ulterioare au artat c extirparea tumorii era o operatie extrem de dificil, iar convalescenta dura mai mult. Prin harul Domnului tumoarea nu era malign si m-am vindecat repede. Dup cteva zile de spital mam ntors acas cu ambele picioare ntregi. n timp ce piciorul mi se vindeca, mintea mi hoinrea fr ncetare. Ajunsesem deja complet dezamgit de Protestantismul de tip Evanghelic cel putin cu manifestrile sale exterioare. Cunosteam ndeajuns de mult despre nchinarea si duhovnicia Ortodox pentru a fi dezamgit de obisnuita slujb Baptist de Duminic dimineata. Pe de alt parte teologia mea nu s-a modificat radical. M simteam atras de nchinarea liturgic dar m bazam pe aceleasi principii teologice la care tineam dintotdeauna. M ntrebam dac trebuie s crezi n Prezenta Real a lui Hristos din mprtsanie pentru a fi n Biserica Ortodox. n timp ce m refceam m si vedeam ntemeind propria mea biseric Baptist n teologie, Evanghelic n principii si n acelasi timp liturgic. Evanghelismul meu mi spuneam va fi unul blnd, moderat. Mi-am dat seama ns c o astfel de biseric nu putea fi pe placul tuturor. Cei crora nu le plcea forma de nchinare liturgic ar fi urmat s fie ndreptati spre o alt biseric unde interesele lor puteau fi mai bine satisfcute. n universul meu teologic era loc pentru fiecare, atta timp ct teologia sa nu era prea de stnga. Cu toate acestea, planul meu avea o eroare fatal: nu aveam nici o motivatie teologic, depindeam cu totul de gusturile mele personale. n ciuda interesului meu crescnd pentru Ortodoxie, conceptia mea teologic rmnea una Protestant. Felul n care abordam crestinismul era foarte superficial. La un moment dat mi-am cumprat cartea lui Robert Webber, Evanghelicals on the Canterbury Trail.[1] Asa cum indic subtitlul crtii, Webber a dorit s explice de ce crestinii dup Evanghelie sunt atrasi de biserica liturgic. Cartea surprindea foarte exact situatia n care m aflam eu pe vremea aceea. Era povestea unui profesor de la un colegiu Evanghelic (Wheaton) si a

nc sase personaje care au devenit membrii ai Bisericii Episcopale pentru a cuta nchinarea, taina, caracterul sacramental si conexiunile istorice. Cartea ma ncurajat foarte mult pentru c mrturiile de acolo m-au ncredintat c nu eram singur, c si altii cutau ceva mai mult. Pe ansamblu ns, cartea era destul de superficial. Scriitorii discutau despre felul n care ntelegeau ei estetica nchinrii, dar nu ridicau deloc problema naturii si substantei nchinrii. Au scris pe larg despre conexiunea istoric, pretinznd c strmosii lor spirituali sunt Printii Bisericii strvechi, dar nu au ajuns s observe c teologia Protestant este cu totul incompatibil cu teologia Printilor. Totul n cartea aceea rmnea la nivelul de prere personal; problema adevrului era ocolit cu desvrsire. De aceea mi se pare c un subtitlul mai potrivit ar fi fost: Ceea ce unor Evanghelici le place la biserica liturgic. Webber a artat de altfel n introducere c nu ncearc s converteasc pe nimeni; el pur si simplu cuta s explice un fenomen si prin aceasta s i ajute pe alti crestini.

Apuc-te de citit

La cteva sptmni dup operatie m-am ntors la Wake Forest, prea trziu pentru a m mai putea nscrie n semestrul de primvar. n timpul liber pe care l aveam am citit tot ce mi pica n mn n legtur cu istoria Bisericii, nchinarea si duhovnicia. De altfel n acel semestru si n vara care a urmat am citit mai multe crti dect n cei trei ani de liceu si patru de colegiu la un loc. Acea strdanie a fost cu sigurant providential. Printre crtile pe care le-am citit se numra si The Vindication of Tradition de istoricul din Yale, Jarolsav Pelikan.[2] Acolo Pelikan fcea deosebire ntre redescoperirea intelectual si cea existential a traditiei. Cu alte cuvinte, este o diferent urias ntre a recunoaste ceea ce a fost cndva si a revendica pentru sine acel lucru. Descoperisem Biserica istoriei, ntelepciunea Printilor si

Liturghia, si totusi nc mai aveam s nteleg tot ceea ce implic o astfel de descoperire. De fapt as aduga cte ceva la formula propus de Pelikan, cci si o alt distinctie se cuvine fcut. Mai exist nc o diferent urias, aceea ntre a revendica traditia pentru sine si a fi revendicat de traditie. Eu la fel ca Webber si cei care au contribuit la scrierea crtii sale hotrt s revendic Biserica istoric si liturghia pentru propria mea ntelegere a crestinismului. Si totusi eu controlam situatia! Eu, ca un bun Protestant, eram judectorul si totodat juriul a ceea ce se potrivea sau nu se potrivea cu felul meu de crestinism. Eram hotrt s revendic Biserica istoric, dar nc nu am ajuns s recunosc revendicarea Ei pentru mine. A fost nevoie de multe lecturi si la fel de mult rugciune pn s accept conditiile puse de Biserica istoric si s m las judecat de Ea. Dintre toate lecturile pe aceast tem, n special scrierile Pr. John Meyendorff, decanul Seminarului Sf. Vladimir, mi-au fost de mare folos. Crti precum Living Tradition (Traditia vie)[3] Si Catholicity and the Church[4] m-au ajutat s nteleg c Sfnta Traditie a Bisericii este mai mult dect semnul continuittii istorice sau al nrdcinrii. Este contextul n care Biserica si trieste viata divin, n care si ndeplineste misiunea divin. Traditia este, potrivit formulrii lui Vladimir Lossky, Viata Duhului Sfnt n Biseric.[5] Treptat aveam s nteleg c sfnta traditie cere acelasi lucru de la viata mea ca Evanghelia nssi, cci traditia nu este altceva dect Evanghelia trit de-a lungul istoriei. Nu se cade ca eu s judec traditia apostolic si s decid cum sau dac s-o includ n traditia mea religioas; mai degrab este sfnta traditie aceea care m judec si mi cere socoteal pentru felul n care am valorificat acea Zestre Bun care a fost ncredintat crestinilor. Pn la urm am nceput s nteleg mustrarea lui Pavel ctre Tesalonicieni pasaj ce nu se predica niciodat ntr-o biseric Baptist Deci, dar, fratilor, stati neclintiti si tineti predaniile pe care le-ati nvtat, fie prin cuvnt, fie prin epistola noastr (2 Tes 2:15).

n primvara aceea un grup de aproape 2000 de crestini dup Evanghelie din toat tara au fost primiti n Biserica Ortodox sub jurisdictia strvechiului Patriarhat al Antiohiei. Cu un an n urm citisem o relatare sumar despre acest grup de Ortodocsi dup Evanghelie n Christianity Today (Crestinismul azi), dar nu stiam prea multe despre ei. Abia la nceputul lui 1987 aveam s intru n legtur cu ei. ntr-o sear pe cnd m aflam nc n convalescent n Tenessee, I-am cerut lui Dumnezeu s-mi arate ce s fac. n dimineata urmtoare am zrit un articol pe prima pagin a ziarului Tennessean despre un fost pastor Baptist care a devenit Preot Ortodox. Era poza lui Gordon Walker un Baptist din Sud bine cunoscut, fost lider al Cruciadei pentru Hristos (Campus Crusade for Christ) din timpul hirotonisirii sale de ctre Mitropolitul Philip al Arhidiocezei de Antiohia. El mpreun cu toat comunitatea sa din Franklin fusese oficial primit n Biserica Ortodox. Acel articol m-a pus n legtur cu alti Evanghelici care aveau asteptri mai mari de la viata lor crestin si se ntorseser spre Ortodoxia istoric. Pr. Peter Gillquist, liderul national al grupului de Ortodocsi dup Evanghelie, a comentat recent pe marginea cltoriei grupului su dinspre Protestantismul evanghelic liberal spre deplintatea credintei apostolice. Cnd a fost ntrebat de ce el si grupul su s-au angajat ntr-un pelerinaj att de lung si uneori epuizant, el a rspuns: n cele din urm schimbarea s-a produs atunci cnd am ncetat s judecm si s reevalum istoria Bisericii, lsnd pentru prima oar istoria Bisericii s ne judece si s ne evalueze pe noin loc s ne ntrebm dac naintasii nostri crestini precum Anselm, Augustin, Atanasie si Ioan Gur de Aur au fcut parte din Biserica noastr, am nceput s ne ntrebm dac noi eram sau nu n Biserica lor![6] Pn n primvara lui 1987 nu ajunsesem nc la acest stadiu, dar prin harul infinit al Domnului m ndreptam spre aceast directie. Lecturile si situatia

politic de la seminar m-au constrns s cercetez rdcinile propriei mele credinte si s iau n serios revendicrile Bisericii Ortodoxe. O carte care a avut un efect profund asupra cltoriei mele spirituale a fost Fratii Karamazov a lui Dostoievski. Este un roman despre oameni care se lupt cu viata, cu ndoiala, cu Dumnezeu si cu moartea. Viata lui Dostoievski nsusi nu a fost deloc usoar, iar suferinta sa la fel ca si bucuria sa se regsesc n aproape fiecare pagin. n aceast carte am descoperit c Ortodoxia nu este un sistem de credinte sau de afirmatii religioase, ci snge, sudoare, viat si moarte. n mod special am fost impresionat de duhovnicia unuia dintre personaje, printele neprihnit Zosima, care a fost construit dup modelul unor clugri care au trit n Rusia secolului al XIX. O bucurie fr de margini se nscu n mine n timp ce citeam pasajele unde Pr. Zosima si-a descris viata. Ct iubire! Ct fric de Dumnezeu! Acolo se afla o viziune a vietii asa cum intentiona Dumnezeu s fie trit.

Descoperind Treimea

Fr ndoial, cartea care a avut influenta cea mai covrsitoare n ceea ce priveste convertirea mea la Sfnta Ortodoxie a fost cartea lui John Zizioulas, Being as Communion (Fiinta ca si comuniune).[7] Aceasta este totodat si cea mai dificil carte pe care am citit-o. A trebuit s citesc primul capitol de trei ori pn s ncep s-l nteleg. Si totusi, pe msur ce ncepeam s deslusesc despre ce era vorba acolo, mi-am dat seama c chiar dac Zizioulas avea numai n parte dreptate, nu mai puteam s rmn Protestant si cu att mai putin Baptist. Pe scurt, Zizioulas a fost cel care m-a familiarizat, pentru ntia oar, cu Sfnta Treime, n a Crei imagine am fost creat. Desi Baptistii si mrturisesc credinta n Sfnta Treime, n realitate aceast credint nu este altceva dect simpl vorbrie. Treimea este foarte rar amintit n bisericile Baptiste (exceptie

fcnd botezurile) si este n orice caz irelevant pentru felul n care biserica Baptist este organizat sau n care Baptistii se consider persoane create dup chipul lui Dumnezeu. ntr-o analiz final, Treimea este pur si simplu solutia unei probleme teologice: Cum poate Iisus s fie deopotriv Dumnezeu si diferit de Tat? Doctrina asa cum este nteleas de Baptisti si de majoritatea Protestantilor, nu are nici o semnificatie pozitiv aparte. Dac s-ar nltura orice referire la Treime din imnurile si crtile Baptiste, putini ar fi cei care si-ar da seama. Ceea ce am nvtat de la Zizioulas este c ntreaga mea fiint, ca si fiinta Bisericii, este strns legat de fiinta lui Dumnezeu nsusi nu numai prin faptul c Dumnezeu exist si eu i datorez existenta. Este legat mai ales prin felul n care Dumnezeu exist, prin modul Sau de existent. Pentru prima dat am citit c Dumnezeu nu este un individ. Dac Dumnezeu exist aceasta se ntmpl nu pentru c El este Fiint Suprem sau Fiinta Necesar, ci pentru c El l naste pe Fiul Su si i insufl Duhul ntr-o nentrerupt comuniune de iubire desvrsit si druire de sine. A spune c Dumnezeu este iubire (1 Ioan 4:16) nu nseamn a descrie o calitate a lui Dumnezeu, ci a defini nssi fiinta Sa; nseamn a afirma c El este Tatl Care exist prin druirea Sa total Fiului si Duhului Su. n acest fel lumea strveche a aflat pentru prima oar c numai comuniunea face ca lucrurile s fie: nimic nu Dumnezeu.[8] Concluzia necesar dintr-o astfel de ntelegere a lui Dumnezeu este c individul, chestiunea fundamental a Protestantismului, nu poate exista din punct de vedere ontologic. Individualismul presupune negarea fiintei al crei continut este iubirea. Pentru prima dat n viata mea, principiile fundamentale ale credintei mele Evanghelice aveau s fie zdruncinate din temelii. ntr-adevr, am ajuns s fiu nemultumit de modul de nchinare evanghelic si am nceput s caut crestinismul istoric care este cu totul altceva. Dintr-o dat ntelegerea mea a lui Dumnezeu si a mea nssi aveau s se nruie n jurul meu. Aveam s nteleg curnd c nu pe Dumnezeu L-am pierdut, ci un idol pe care eu nsumi l-am creat cu propria mea ntelegere nesocotit. n buna traditie freudian am luat propriami natur fragmentat si individualist, am condimentat-o cu o grmad de exist n afara comuniunii, nici mcar

atribute superlative si am numit-o Dumnezeu. Si totusi, cnd adevratul Dumnezeu - Dumnezeul Iubirii Trinitare mi S-a revelat si mi-a distrus idolul, sufletul mi-a prins aripi pentru c, prima oar n viat, crestinismul a nceput s aibe rost pentru mine nu din punct de vedere intelectual, ci existential. Autorul Ecclesiastului era un om aproape de sufletul meu. Nu se sfiia s aduc n discutie chestiuni serioase de viat, nemultumindu-se cu rspunsuri spontane si conventionale sau cu platitudini infantile. Iat un om care nu s-a temut s spun c totul e desertciune (Ecl. 1:2). Felul Evanghelic de crestinism cu care eram obisnuit avea din pcate prea multe rspunsuri spontane si conventionale si prea multe platitudini infantile. De bun seam totul era orchestrat ntr-un sistem intelectual plcut si elegant, ns la un nivel mai profund nu avea nici un sens. Nu putea rspunde la ntrebarea de ce. Natura pcatului si a iadului

Stiam c Dumnezeu l-a fcut pe om pentru a mprtsi cu El viata vesnic si c omul s-a rzvrtit mpotriva vrerii Sale. Dumnezeu, n schimb, L-a trimis pe Fiul Su s ndrepte lucrurile stricate de om si s restaureze posibilitatea omului de a tri o viat deplin si cu rost. Si totusi, de ce a fost Crucea att de necesar? Avea de gnd Dumnezeu s trimit milioane de oameni n iad doar pentru c ei au refuzat s-L accepte pe Fiul Su n vietile lor ca Domn si Mntuitor personal? S-a meritat tot hazardul creatiei dac toate acele suflete aveau s petreac o vesnicie n chinuri de moarte pentru ca numai unii s afle binecuvntarea divin? Toat viata mi s-a spus c pcatul lsase o pat urias si c nimic n afara Sngelui nu o putea sterge, pentru c Sngele are putere. Eu nu puteam aduga nimic pentru c Iisus a pltit pentru toate si dac as crede n El ntr-o dimineat senin as zbura departe. Stiam si credeam toate acestea, si totusi erau n profunzime erau ntrebri care mi tulburau fragila credint. Cnd am privit lucrurile n esenta lor, am nteles c pcatul lui Adam nu a meritat pedeapsa pierzaniei vesnice iar binecuvntarea cereasc nu prea s merite

pretul ce se cerea pltit. Cu alte cuvinte iadul mi prea fr noim iar raiul mi se prea plictisitor. Problema era c n teologia Protestant dup Evanghelie pe care o mprtseam, pcatul, dreptatea, raiul si iadul erau cu totul strine de nssi fiinta mea. Pcatul era o pat la dosarul meu pe care sngele lui Iisus l-a splat dac eu revendicam aceasta. Dreptatea era asigurat de Dumnezeu pentru c aveam credint. Raiul era un loc al binecuvntrii unde cei mntuti vor petrece de-a pururi, iar iadul era un loc al chinurilor unde cei care l respinseser pe Hristos ar urma s fie de-a pururi prjoliti. Toate aceste lucruri mi afectau viata, dar numai tangential; ele nu m ajutau cu nimic s descopr cine eram. Nu m puteam mpiedica s m ntreb de ce a fost posibil ca pcatul lui Adam s aibe astfel de urmri vesnice. S fie aceasta pentru c Dumnezeu este att de mndru si de egoist nct onoarea Sa poate fi ntr-adevr ofensat de pcatele oamenilor muritori? Ce este, la urma urmei, pcatul? Este el nclcarea unei legi, sfidarea unui cod etic? Aveam s descopr pcatul nu este numai o nclcare a unei legi, ci, nici mai mult nici mai putin, el este negarea dragostei si deci a vietii nssi. Cnd am descoperit Treimea, am descoperit n acelasi timp si adevrata natur a omului, cci omul a fost creat dup chipul acestui Dumnezeu, al Dragostei Trinitare. Omul a fost anume creat ca fiint personal, fiint care este cu adevrat uman numai atunci cnd iubeste si este iubit. Pcatul pierderea rostului nu este un neajuns moral sau neputinta de a satisface un anumit cod de comportament, ci mai degrab esecul de a ntelege viata ca dragoste si comuniune. Asa cum s-a exprimat Christos Yannaras, Cderea const n hotrrea liber a omului de a respinge comuniunea personal cu Dumnezeu si de a se limita la autonomie si autosuficienta propriei sale naturi[9]. Cu alte cuvinte pcatul este alegerea liber a autonomiei individuale. Culmea ironiei: ceea ce credeam n toti acei ani c este temelia religiei adevrate autonomia absolut a individului - aveam s descopr c este Pcatul Originar!

Un individ nu este totuna cu o persoan, ci antiteza persoanei si negarea vietii. Din aceast perspectiv, pcatul este urt de Dumnezeu nu pentru c i ofenseaz onoarea, ci pentru c este negarea vietii nssi, care este darul Su pentru om. n ultim instant, pcatul este negarea chipului lui Dumnezeu n om si chiar a lui Dumnezeu nsusi. Pcatul este auto-distructiv. Dumnezeu urste pcatul nu pentru c L-ar putea afecta n vreun fel, ci pentru c l afecteaz pe om. Pcatul nu este o pat pe dosarul meu personal, ci, asa cum s-a exprimat Pr. Thomas Hopko, un act de sinucidere metafizic. Oamenii pot fi, dac vor, indivizi cu tot felul de legturi. Dar dac aleg aceasta, pentru a folosi limbajul Bibliei, ei aleg moartea, nu viata; blestemul, nu binecuvntarea (Deut. 30:19). Se distrug ei nsisi printr-un act de sinucidere metafizic n izolarea lor egoist care este nssi imaginea iadului.[10] A ntelege esenta pcatului presupune a ntelege iadul nsusi. nc de mic am tot ascultat predici care prezentau n mod literal focul gheenei si natura fizic a chinurilor iadului. Si totusi, n Ortodoxie, am descoperit o viziune a iadului cu mult mai nfiortoare dect tot ce ar fi putut nscoci Jonathan Edwards. Iadul este acea stare n care oamenii au ajuns s nu mai poat primi si rspunde dragostei lui Dumnezeu (sau a altcuiva). n cuvintele lui Dostoievski iadul este suferinta celui care nu mai poate s iubeascSi totusi este cu neputint s ndeprtezi acest chin spiritual de la un astfel de om, cci el nu este exterior, ci luntric.[11] Iadul are fr ndoial si o dimensiune exterioar, ns este mult mai putin o conditie exterioar de pedeaps dect suferinta luntric pricinuit de autoizolare. Cnd Hristos se va ntoarce n slav si Dumnezeu va ajunge s fie toate n toti (1 Cor. 15:28), cei care s-au pecetluit n fortretele propriilor suflete cei pentru care iadul sunt ceilalti vor trebui s fac fat chinului prezentei Sale vesnice. nsusi prezenta Sa va fi o judecat si un chin pentru c El nsusi este viata si dragostea, antiteza ontologic a individualittii. n Ziua aceea nu va fi pentru om nici un loc n care s se ascund, nici un refugiu n calea prezentei Sale mistuitoare, cci Dumnezeul nostru este si foc mistuitor (Evrei 12:29). Asa

cum spunea unul dintre Printii pustiei, Focul iadului este dragostea lui Dumnezeu. Si aceasta este viata vesnic

Dac iadul se afl n adncul sufletului omenesc, atunci mprtia lui Dumnezeu trebuie s nceap tot acolo. Nu a spus Iisus nsusi c mprtia lui Dumnezeu este nuntrul vostru[12]? n adolescenta mea acel verset m intriga ntotdeauna; cu sigurant nu era dintre acelea care inspirau multe predici. Prea prea subiectiv. Si totusi, a fost rostit de buzele Mntuitorului nsusi. Abia atunci cnd aveam s accept adevrul Ortodoxiei si s ntlnesc Treimea dttoare de viat, acest verset a nceput s capete un sens pentru mine. Raiul nu este un Disney World cosmic, ci starea deplinei asemnri cu Dumnezeu pentru care omul a fost dintru nceput creat. Cu toate acestea, o astfel de imagine a raiului este cu totul diferit dect aceea prezentat de obicei de la amvoanele Baptiste. Nu de mult am auzit o predic televizat a unui pastor dintr-una din cele mai mari biserici din Statele Unite. Raiul, spunea el, este un spatiu fizic situat la nord. El s-ar afla la exact 1500 de mile.[13] n caz c s-ar gsi cineva care s se ngrijoreze de o eventual prea mare nghesuial, el a asigurat congregatia c fiecare n rai va avea cel putin treizeci de acri de pmnt drept proprietate - ceva mai putin dect patruzeci de acri, as aduga eu. Probabil cel mai surprinztor lucru din predica aceea era c pastorul s-a referit la Dumnezeu si la Hristos doar de dou ori. Dumnezeu a fcut raiul, desigur, iar Iisus a murit pe cruce pentru ca cei care cred n El s ajung acolo. Atta tot! Nici o referire la transformarea omului dup acelasi chip [al lui Hristos] din slav n slav (2 Cor. 3:18) sau la prefacerea omului ntru dumnezeiasca fire (2 Petru 1:4). Toat viata mea mi s-a prezentat mntuirea n termeni negativi: Iisus m-a salvat din iad si mi-a nlesnit drumul spre acel loc numit rai. El era ultima asigurare n caz de incendiu! Cu ct bucurie aveam s descopr latura pozitiv a crestinismului. Sf. Atanasie a spus c Dumnezeu S-a fcut om pentru

ca omul s devin asemenea lui Dumnezeu. Dumnezeu l-a fcut dintru nceput pe om dup chipul Su pentru ca omul s poat tinde spre deplina asemnare cu Creatorul lui. Hristos, care este Chipul desvrsit al Tatlui, a venit nu doar s repare ceea ce fusese distrus prin cderea omului, ci pentru a desvrsi omenirea si a mplini dorinta de nceput a creatiei. Hristos este chipul lui Dumnezeu celui nevzut, mai nti nscut dect toat fpturaEl este mai nainte dect toate si toate prin El sunt asezate (Col. 1:15-17). Hristos a spus c a venit pentru a drui din plin viat lumii. Dar ce fel de viat? O existent biologic? Viata de dup moarte? Aveam s aflu c viata pe care Hristos a venit s o druiasc este nici mai mult nici mai putin dect viata Sfintei Treimi sau, mai exact, viata Tatlui, Care trieste de a pururi ca iubire mpreun cu Fiul si Duhul Su. Adevrat, adevrat zic vou: c vine ceasul si acum este, cnd mortii vor auzi glasul Fiului lui Dumnezeu si cei ce vor auzi vor nvia. Cci precum Tatl are viat n Sine, asa I-a dat si Fiului s aib viat n Sine (Ioan 5:25-26). Pentru c cel care a murit pe cruce a fost Fiul Tatlui Viata nssi nu doar un om nevinovat, El a strivit de a pururi tirania auto-suficientei omului si l-a dezrobit pe om din chingile mortii. Prin El, omul particip la viata-n-Sine a Sfintei Treimi, viat mplinit ca o vesnic relatie de iubire: Si aceasta este viata vesnic: s Te cunoasc pe Tine, singurul Dumnezeu adevrat, si pe Iisus Hristos, pe Care L-ai trimis (Ioan 17:3). Dup ce am parcurs Being as Communion (Fiinta ca o comuniune), tot ceea ce aveam s citesc mai apoi despre Ortodoxie vorbea despre acelasi lucru. n fiecare carte pe care aveam s o citesc, autorul revenea la tema central a dragostei Trinitare. Am nteles c Ortodoxia nu este un set de afirmatii despre Dumnezeu si nici mcar un sistem teologic bine pus la punct; este un ntreg organic un vesmnt fr custur. Ortodoxia este, la modul cel mai nalt, adevrul nsusi, adevrul care l elibereaz pe om! Arhimandritul Vasileios, Staretul Mnstirii Iveron de pe Muntele Athos, rezum ct se poate de exact deplintatea Ortodoxiei:

Teologia nu are o filosofie proprie, asa cum duhovnicia nu are o capacitate proprie de gndire, cum administratia bisericeasc nu are un sistem propriu, cum vietile sfintilor nu au scoal artistic proprie. Toate se dezvolt din aceeasi experient liturgic. Toate functioneaz ntr-un mod Trinitar, ntreit cntare grind fiecare dup limbajul suexist o singur lege duhovnicesc si aceasta are putere att asupra lucrurilor ceresti ct si pmntesti. Toate lucrurile decurg si se dezvolt din cunoasterea Sfintei Treimi. Toate lucrurile provin din izvorul care este viata Tatlui si a Fiului si a Sfntului Duh: din botezul n moartea lui Iisus.[14] Lumea devenise cu totul alta! Sau mai degrab eu am nceput s vd lumea cu alti ochi. Am nteles c libertatea pe care am aprat-o att de vehement nu era deloc libertate, ci robie propriilor mele mofturi, contextului meu, nevoilor naturii mele frmitate si, n cele din urm, mortii. Acest fapt avea s devin tot mai limpede pentru mine atunci cnd am nceput anul al doilea de seminar la Seminarul Teologic Baptist de Sud-Est si am vzut cu ochii mei moartea unui seminar si esecul inevitabil al ideologiei Baptiste de a adresa adevrul omului creat dup chipul Dragostei Trinitare.

[1] (Waco: Jarrell, 1985). [2] (New Heaven: Yale Univ. Press, 1984). [3] (Crestwood: SVS Press, 1978) [4] (Crestwood: SVS Press, 1983) [5] Citat de Ware n The Orthodox Church (Biserica Ortodoxa), p. 206. [6] Seald! 5 Years Later, n Again 15:1 (martie, 1992), pp. 4-7. [7] (Crestwood SVS Press, 1985) [8] Zizioulas, p. 17. [9] The Freedom of Morality/ Libertatea moralei (Crestwood: SVSPress, 1984), p. 30.

[10] Imago Dei: The Basis of Our Worth n Again 10:2 (iunie 1987), p. 18. [11] Fiodor Dostoievski, Fraii Karamazov (New York: Vintage Clasics, 1991), pp. 322-323. [12] Luca 17:21. [13] Coordonatele Noului Ierusalim din Apocalipsa. [14] Imnul intrarii / Hymn of Entry (Crestwood: SVS Press, 1984), p.11.

Cap 3 Moartea unui Seminar Teologic

Aceasta stiind mai dinainte c nici o proorocie a Scripturii nu se tlcuieste dup socotinta fiecruia; pentru c niciodat proorocia nu s-a fcut din voia omului, ci oamenii cei sfinti ai lui Dumnezeu au grit, purtati fiind de Duhul Sfnt. Dar au fost n popor si prooroci mincinosi, dup cum si ntre voi fi nvttori mincinosi, care vor strecura eresuri pierztoare si, tgduind chiar pe Stpnul Care i-a rscumprat, si vor adduce lor grabnic pieire; (2 Petru 1:20-2:1)

n introducerea sa la Fiinta ca o comuniune (Being as Comunion) Zizioulas scrie c pentru ca Biserica s traseze aceast cale a existentei [trinitare], ea nssi trebuie s fie o imagine a felului n care Dumnezeu exist. Toat structura ei, toat lucrarea ei etc. trebuie s exprime acest fel de existent.[i] Cnd am citit aceasta am nteles c felul n care Biserica este organizat nu este nici o chestiune ce tine de circumstantele istorice sau de gusturi personale, ci trebuie s fie nici mai mult, nici mai putin dect un reflex al arhetipului Ei trinitar: ca toti s fie una, dup cum Tu, Printe, ntru Mine si Eu ntru Tine, asa si acestia n Noi s fie una, ca lumea s cread c Tu M-ai trimis (Ioan 17:21). Tot ceea ce e mai putin dect aceasta este sortit esecului nu are nimic n comun cu Biserica. Post mortem

Acest adevr mi-a devenit ct se poate de limpede la nceputul semestrului de toamn din 1987, n timp ce asistam la moartea seminarului sub ochii mei. Fiind aruncat n mijlocul sfntului rzboi Baptist, am fost nevoit s-mi analizez principiile de baz ale felului meu Baptist de viat. Seminarul era un laborator n care am disecat fiecare aspect al att de pretuitei de mine ecleziologii fr de biseric. De fapt seminarul semna mai degrab cu un cadavru. Insurectia fundamentalist l-a desfcut si a supus examinrii fiecare detaliu al vietii sale interioare. Lucrurile aveau s se precipite n timpul ntrunirii de toamn a membrilor consiliului de administratie. Pentru prima dat fundamentalistii detineau majoritatea n cadrul consiliului si au fcut demersuri considerabile pentru a-si consolida controlul asupra seminarului.[ii] Cnd ntrunirea a avut loc, tot complexul studentesc s-a transformat n haos. Mass-media local a fost si ea prezent n timp ce studentii au protestat si au acoperit campusul cu fundite galbene n semn de sustinere a faculttii. Inutil s mai adaug c toat activitatea de la cursuri a fost complet uitat, viitorul seminarului devenind singurul subiect de discutie pretutindeni n campus. Si totusi, pn atunci citisem prea mult si evoluasem n acea directie att de hotrt, nct nu mai puteam apra acele principii traditionale Baptiste la care tineam cndva att de tare. Situatia n sine mi se prea nespus de ciudat, ca un fel de experient ce nu-mi apartinea. Undeva, pe parcursul aventurii mele spirituale, am ncetat s fiu Protestant, astfel c priveam strin, de la distant, disectia seminarului. Dou amintiri din acea sptmn mi-au rmas ntiprite n memorie; ele ilustreaz motivele pentru care nu mai puteam rmne Baptist sau Protestant de oricare alt denominatie. Prima dintre ele este legat de un tricou purtat de unul dintre studenti n timpul ntlnirii Consilului de Administratie. Tricoul avea CREZUL scris cu litere negre nconjurat de un cerc rosu barat la mijloc. Aceast emblem ostentativ nsumeaz perfect Protestantismul fr de Biseric si arat de la sine de ce nu poate revendica mostenirea crestinismului apostolic. Desigur,

la cei optsprezece ani ai mei, ct aveam atunci cnd am scris Mostenirea mea ca Baptist din Sud, as fi cumprat, poate, un astfel de tricou, dar patru ani de colegiu si un an de seminar aveau s-mi deschid mintea considerabil. Pn n toamna lui 1987 aveam s nteleg c sloganul Fr Crez, doar cu Hristos era nu doar eronat din punct de vedere istoric, dar si falimentar din punct de vedere intelectual. S nu existe nici un parametru pentru credint, nici un standard de neclintit? Curnd aveam s nteleg c toat aceast crezofobie Baptist avea ratiuni mult mai oculte dect descrnarea istoric a crestinismului. Principiul de baz al Protestantismului nu este nici Dumnezeu, nici Scripturile, nici orice altceva care ar putea fi definit ca adevr, ci autonomia absolut a individului. Libertatea individului avea s fie aprat mpotriva oricrei ncercri de a impune un standard de ortodoxie, chiar dac acel standard se ntmpla s fie Adevrul. Un Baptist scria: nsusi actul impunerii unui crez, indiferent dac doctrina este corect sau nu, [sublinierea mi apartine], este un atentat la convingerile religioase de veacuri ale Baptistilor[iii] La urma urmei, Adevrul este ceea ce fiecare individ spune c e si orice ncercare de a-l defini altfel este un abuz la adresa liberttii individuale.[iv] Aceasta este sugestiv ilustrat de cea de-a doua amintire din sptmna aceea care mi-a rmas n memorie. Richard Hester, liderul departamentului Asociatiei Profesorilor Universitari din America a organizat o conferint de pres. nti de toate el a spus c Libertatea academic trebuie aprat cu orice pret. El a mai spus c dac s-ar cere faculttii s semneze Declaratia Baptist de Credint (The Baptist Faith and Message Statement), el nu s-ar conforma. Se cuvine amintit c profesorii, pentru a fi angajati, au semnat protocolul scolii n ceea ce priveste principiile de organizare si functionare. Din pcate facultatea se purta de parc Adevrul ar fi produsul unei investigatii libere, rationale si fiecare ar fi n msur s decid pentru sine ceea ce este adevrat. Aceasta ar fi o abordare fireasc ntr-o universitate laic, ns un seminar s-ar cuveni s-i pregteasc pe cursanti pentru lucrarea Bisericii, si

nu s-i expun cetii subiectivismului. Din acest punct de vedere fundamentalistii erau ndrepttiti n demersul lor. Voi recunoaste n cele ce urmeaz ceea ce pe atunci n nici un fel nu as fi recunoscut. Exist cu adevrat teologi liberali de bun credint n Conventia Baptist de Sud. M ndoiesc c cei din facultate fceau parte din aceast categorie, ns destui studenti puteau fi considerati astfel. Am cunoscut studenti care au contestat deschis nasterea din Fecioar si realitatea fizic a nvierii. Acestia i citiser pe toti teologii importanti si nu artau nici un interes fat de acea teologie epuizat, mbtrnit, fundamentalist. De bun seam c facultatea nu nvta astfel de aberatii, ns pe de alt parte, nici nu se grbea s-i corecteze pe acesti studenti. La urma urmei, a corecta pe cineva presupune s afirmi c cineva are dreptate si altcineva greseste, iar asa ceva nu se face ntr-o astfel de democratie teologic unde fiecare punct de vedere teologic era la fel de valabil, chiar dac, potrivit criteriilor crestinismului istoric, acel punct de vedere este de-a dreptul eretic.

Legea majorittii

Dintr-o dat am nteles c o Biseric Baptist nu este, n cele din urm, nimic altceva dect o variant religioas a unui contract social. Este un grup de oameni cu vederi religioase asemntoare, care se reunesc pentru a se ajuta unii pe altii dintr-o cauz comun. Autonomia individual si libertatea de asociere guverneaz viata bisericii. Dac cineva este exclus din comunitatea bisericii, cauza nu este teologia sa gresit, ci faptul c ceilalti membri sunt liberi s nu se asocieze cu cei cu care nu doresc s se asocieze. Cnd cineva se nftiseaz n fata altarului ca s devin membru ntr-o biseric Baptist, pastorul, de regul, cere congregatiei s-l ntmpine si s-i

arate o bun primire. Ceea ce noul membru probabil c nu stie e c el este astfel votat pentru a fi acceptat ca membru al bisericii. Acest proces a ajuns n atentia ntregii natiuni cnd un pastor de culoare a ncercat s se alture bisericii lui Jimmy Carter n Plains, Georgia. Majoritatea oamenilor din biseric s-au opus dorintei lui de a deveni membru. Carter mpreun cu alti ctiva au prsit biserica n semn de protest. Mai recent, lui Paige Patterson, unul din arhitectii insurectiei fundamentaliste a CBS, i s-a refuzat cererea de a deveni membru al bisericii Baptiste Wake Forest, atunci cnd a devenit presedintele Seminarului de SudEst n 1992. Motivul invocat a fost implicarea lui Patterson n rzboiul denominational. Aceasta ilustreaz perfect contractul social religios. Mai nti calitatea de membru al bisericii nu este dat nici de credinta ortodox, nici de caracterul obiectiv al sacramentelor, ci de consensul grupului respective. Dac cea mai mare biseric Baptist dintr-o regiune oarecare nu doreste s-l primeasc pe cutare sau cutare n comunitatea sa dintr-un motiv oarecare, pur si simplu nu trebuie s o fac. Dac ns o grupare din cadrul bisericii nu este de acord cu mersul lucrurilor de acolo, aceast fractiune este liber s plece n alt parte si s si s nceap acolo o nou biseric. Fiecare e liber, dar s fie aceasta Biserica despre care Hristos a promis c va nimici portile iadului? S fie aceasta deplintatea Celui care este totul n toate? Mai mult dect att, o biseric local poate coopera cu alte biserici sau poate fi complet independent; de asemenea este liber s se asocieze cu orice fel de grupri si sub orice fel de conditii doreste.[v] Totul este judecat la nivel individual, fie c este vorba de credincios sau de congregatie.

Teologie de club

Pn si mrturisirile de credint adoptate de Conventia Baptist de Sud nu pot fi considerate ca relevante nici pentru congregatii, nici pentru indivizi. Introducerea la Declaratia si Mesajul de Credint Baptist din 1925 arat clar c astfel de mrturisiri constituie un consens de opinie [sublinierea mi apartine] a unei prti din comunitatea Baptist si ele nu au nici o autoritate asupra constiintei.[vi] De fapt, autorii declaratiilor din 1925 si 1963 au artat fr echivoc c astfel de declaratii reflect nu numai un consens de opinie, ci si un consens de opinie stabilit la o dat anume. Baptistii sunt cu totul liberi s-si schimbe mrturisirea de credint oricnd si oricum gsesc ei de cuviint. Ele nu sunt declaratii complete ale credintei noastre, fiind lipsite de orice caracter infailibil sau final. La fel ca n trecut, si n viitor Baptistii vor trebui s rmn liberi s-si revizuiasc declaratia de credint, cci aceasta este un semn de ntelepciune. Acesta nu este un simplu ornament retoric, fiindc Baptistii si-au schimbat declaratii de credint de-a lungul anilor. Primele declaratii Baptiste erau negresit calviniste n ton si afirmau fr ocolisuri dubla predestinare. Aceasta s-a ntmplat pn la mijlocul secolului al XIX-lea. La un moment dat, Baptistii de Sud au adoptat o teologie a convertirii (Arminian theology of conversion), desi au pstrat perseverenta sfintiilor.[vii] Pn la data publicrii Declaratiei din 1923, teoria dublei predestinri dispruse cu totul. S-si fi schimbat Dumnezeu hotrrea? De bun seam c nu. Baptistii ar fi primii care s spun c aceste declaratii nu sunt dect niste afirmatii ale credintelor lor. La nceputul secolului al XIX-lea majoritatea Baptistilor au crezut n dubla predestinare, la sfrsitul secolului XX cei mai multi dintre ei nu mai credeau n ea. Dar n secolul XXI? Prin contrast, Crezul de la Niceea a fost citit sau cntat neschimbat de ctre Biserica Ortodox din momentul adoptrii lui, acum aproximativ 1600 de ani, si va continua s fie aprat cu strsnicie pn cnd Domnul va veni n slav s judece vii si mortii.[viii] Cei care au primit mbrtisarea Sfintei Ortodoxii au fcut acest pas cu ncredintarea c nu si va schimba parametrii de credint lsati de Apostoli si de Sf. Printi si nici nu-si va mputina mostenirea credintei:

Noi pstrm Doctrina Domnului neschimbat si primim nestrmbat credinta pe care El ne-a lsat-o, tinnd-o departe de orice amenintare, ca pe o comoar mprteasc, ca pe un mrgritar de mare pret, nici adugnd ceva la ea, nici mputinnd-o.[ix] n Protestantismul fr de Biseric, pe de alt parte orice ar putea constrnge individul chiar si adevrul este vzut ca o amenintare la adresa autonomiei istorice de crez a Bisericii. Simplul fapt c Crezul de la Niceea si alte definitii conciliare ale Bisericii exist, este o amenintare la adresa Protestantilor. De ce? Pentru c ele stau mrturie unei credinte care nu este obiectul unei opinii personale si nici al unei reconsiderri ulterioare. Continutul acestor simboluri este o amenintare pentru c el reprezint nssi negarea temeliei Protestantismului: individul autonom. Posibilitatea ontologic a unittii Bisericii (si deci a ntregii omeniri) este nssi Viata Tremii. Acest Trinitar dup cum defineste Biserica drept persoane n comuniune si nu indivizi n asociere. Diferenta dintre cele dou definitii de mai sus este una si aceeasi cu diferenta dintre rai si iad.

Temelia de nisip

Stiind toate acestea, mi-a fost imposibil s rmn Baptist sau orice alt fel de Protestant. Cum as fi putut s rmn ntr-o biseric a crei existent si politic reprezentau o negare a adevrului existential al fiintei mele? Unii m-ar putea ntreba de ce n-am trecut de partea fundamentalistilor? La urma urmei, ei nu aveau nimic mpotriva unor concepte precum adevrul. Rspunsul ar fi c n ciuda tuturor diferentelor si a urii unora fat de altii, si fundamentalistii si moderatii (si liberalii) mprtsesc aceleasi credinte, aceleasi principii de baz, aceiasi metod teologic; singura diferent este c moderatii si liberalii o recunosc, pe cnd fundamentalistii nu.

O discutie televizat de canalul ABC n cadrul emisiunii Nightline a reunit dou din cele mai zgomotoase personaje ale rzboiului sfnt. Ted Koppel I-a invitat pe W.A. Criswell, pastor la Biserica Baptist nr.1 din Dallas (cunoscut sub numele de Vaticanul Baptist) si pe Cecil Sherman, unul din cei mai de temut aprtori ai principiilor Baptiste traditionale, pentru a discuta controversa din cadrul Conventiei Baptiste de Sud. Criswell a criticat ntr-una pe comunisti si pe necredinciosii pgni, pe cnd Sherman a atacat direct miezul problemei. El a citit un scurt comentariu pe marginea crtii Iesirii din Criswell Study Bible, care oferea o explicatie naturalist pentru nenorocirile care s-au abtut asupra Egiptului. Apoi, cu accentual su texan caracteristic, Sherman a spus: Eu fac tot ceea ce face si dr. Criswell; singura diferent este c eu recunosc aceasta. Desi fundamentalistilor nu le e greu s spun: Acesta este adevrul, nici ei nu au mai mult temei pentru astfel de afirmatii dect moderatii, atunci cnd si exprim timid punctele de vedere. Sunt afirmatiile fundamentalistilor ntemeiate pe traditia necurmat a apostolilor sau a mrturisirii universale a bisericii istorice? Binenteles c nu; ei sunt produsul izvorului universal al dogmei Protestante: interpretarea personal a Scripturii. Diferenta de baz dintre fundamentalisti si moderati este c fundamentalistii tind s considere interpretarea lor drept cea adevrat. ntr-un interviu cu Bill Moyers, Criswell a spus c dac moderatii abordeaz Scripturile cu bun credint si cred n caracterul infailibil al Bibliei, n cele din urm si ei interpreteaz Biblia la fel ca el nsusi. Pentru a-l parafraza pe Protagoras, am putea spune: Criswell este msura tuturor lucrurilor! n concluzie, fundamentalistii sunt la fel de egocentrici si de anistorici n teologie ca si adversarii lor liberali. Cecil Sherman avea dreptate. Singura diferent real ntre el si Criswell este c el este gata s recunoasc premizele si metodele sale de baz. n cele din urm aveam s renunt fr echivoc tocmai la acele premise si metode Protestante mprtsite deopotriv de fundamentalisti si de moderati.

[i] Zizioulas, p. 15. [ii] Consiliile de administratie ale institutiilor ce apartin si sunt conduse de ctre Conventia Baptist de Sud sunt numite de Conventie. O dat ce fundamentalistii au preluat controlul asupra Conventiei nationale, ei au numit numai pe oamenii lor pentru a ocupa posturile vacante din cadrul consiliului. Unul din membrii consiliului de administratie de la Seminarul Teologic Baptist de Sud-Est era un proaspt absolvent, a crui numire n consiliu a fost o rsplat pentru pozitia sa obedient fat de aripa fundamentalist. [iii] Gordon James in SBC Today 5:1 (aprilie 1987), p.7. [iv] Istoricul James Tull scrie: n strns legtur cu ecleziologia Baptist este ceea ce s-a afirmat ca fiind principiul Baptist central; si anume domnia direct, nemijlocit a lui Iisus Hristos. Acest standard Baptist implic ceea ce dr. E.Y. Mullins numeste capacitatea fiecrui suflet de a se nftisa naintea lui Dumnezeu. Domnia lui Hristos si competenta individual presupune c nici un preot, biseric sau guvern pmntesc nu are nici un drept s se interpun ntre Dumnezeu si sufletul omenesc. Astfel se afirm autoritatea Scripturii, cci nici o institutie eclesiastic nu are dreptul s introduc vreun crez sau vreo practic ce ar putea s se opun interpretrii personale. Are Southern Baptists Evangelicals? / Sunt Baptistii de Sud cu adevrat Evanghelici?, pp. 29-30. Fapt cu totul interesant, un interes rennoit n Calvinism a atras dup sine un interes rennoit n rolul declaratiilor de credint n viata Baptist. Articolul lui Roger Nicole, Baptist din Sud, Confessions of Faith in Baptist History / Declaratiile de credint n istoria Baptist din Founders Journal nr. 27 (iarna 1977) divulg o pozitie favorabil crezului si rolului su n viata crestin. Acest interes redescoperit pentru autoritatea de credint nu face dect s sublinieze ambiguitatea inerent a teologiei Baptiste si a oricrei teologii care ncearc s serveasc att autonomiei individuale ct si doctrinei istoric determinate. [v] n 1992 doar bisericile Baptiste de Sud din Carolina de Nord au fost declarate a nu fi n colaborare prieteneasc cu Conventia Baptist de Sud. Pullen Memorial din Raleigh votase binecuvntarea unirii a doi brbati, iar Binkley Memorial din Chapel Hill a apriobat numirea ca pastor a unui brbat ce a recunoscut pe fat c este homosexual. Acesta este nc un exemplu ce demonstreaz c biserica este un contract social. Membrii CBS si-au exprimat pur si simplu libertatea de asociere refuznd s colaboreze cu anumite biserici. CBS nu are nici o putere s i nlture pe pastorii din bisericile lor este numai o asociatie national de congregatii absolut independente. Vezi Baptist si Observator / Baptist and Reflector 155:25 (17 iunie 1992), p. 3. n prezent, donatia de bani ctre CBS este suficient pentru a obtine dreptul de a trimite delegati la Conventia anual, n cazul n care CBS primeste s accepte fondurile. Banii dati CBS-ului de ctre Pullen si Binkley au fost returnati atunci cnd acestia au fost nlturati din comunitate.

[vi] Citat din introducerea la Declaratia si Mesajul de Credint Baptist din 1963 publicat de Consiliul de Administratie al Scolii de Duminic al Conventiei Baptiste de Sud. [vii] James L. Garett Jr. noteaz : Modificrile Calvinismului la Baptistii de Sud se regsesc n contrastul dintre nvtturile teologilor renumiti de secol XIX (precum John Leadly Dagg, James Petigru Boyce) cu nvtturile teologilor renumiti de secol XX (precum Edgar Young Mullins si Walter Thomas Conner). Aspectul cel mai evident al Calvinismului Baptist de sud timpuriu pstrat de-a lungul anilor este doctrina perseverentei sfintilor, cunoscut si sub denumirea de siguranta credinciosului sau, prin sintagma mai putin exact, dar mai rspndit: o dat mntuit, ntotdeauna mntuit. Are Southern Baptists Evangelicals ? / Sunt Baptistii de sud cu adevrat evanghelici, p. 90. Aparent, contradictia dintre teologia Arminian a convertirii (Arminian theology of conversion) si doctrina Calvinist a perseverentei sfintilor, fie nu exist ca atare, fie nu i preocup pe Baptistii de sud. Declaratia si mesajul de credint al Baptistilor este nu numai un consens de opinii Baptiste, ci mai ales un consens de opinii profund inconsecvente. n ultimii ani Baptistii de sud au manifestat un interes rennoit n Calvinism. Timothy George, Decanul Scolii Tologice Beason de la Universitatea Samford (Alabama) si Albert Mohler, Presedintele Seminarului Teologic Baptist de sud (Louisville, Kentucky) sunt doi din cei mai activi lideri ai acestei miscri. The Founders Journal este dedicat popularizrii teologiei Calviniste a ctitorilor CBS de felul lui Boyce. Desi acesti adepti moderni ai teologiei Baptiste de secol XIX sunt gata s mbrace mantaua Calvinismului, trebuie amintit c forma lor de Calvinism este departe de aceea a lui Calvin nsusi sau chiar de a lui Theodore Beza. Chiar nainte de Arminizarea teologiei Baptiste la nceputul secolului XX, Calvinismul primilor Baptisti fusese substantial modificat, n special n urma influentei pietismului continental. De exemplu, accentul pus pe convertirea personal de important crucial att n teologia Calvinist, ct si n cea Baptist Arminian este la polul opus teologiei lui Calvin. Pentru mai multe informatii n legtur cu metamorfozele Calvinismului n timpul trezirii americane vezi cartea lui Sydney Mead The Lively Experiment: The Shaping of Christianity in America / Experiment pe viu: Consolidarea crestinismului n America (New York: Harper & Row, 1963), pp.123 si urm. Aceast transformare a Calvinismului explic felul n care Calvinismul (astfel nteles) a putut, n cele din urm, coexista fericit cu Arminianismul n cadrul CBS. [viii] Textul Crezului de la Niceea a fost schimbat de Biserica Romano-Catolic n secolul al XI-lea. Acesta este unul din motivele pentru care Biserica Ortodox nu este n comuniune cu Biserica Romano-Catolic. [ix] Epistola Patriarhilor Rsriteni ctre englezii ne-jurati din 1718, n G. Williams, The Orthodox Church of the East in the Eighteenth Century / Biserica Ortodox de la Rsrit n secolul XVIII (1868), p. 17. Citat n cartea lui Ware The Ortodox Church / Istoria Bisericii Ortodoxe, p. 204.

Cap 4 Dobndirea tezaurului

Iisus a rspuns: Adevrat griesc vou: Nu este nimeni care si-a lsat cas, sau frati, sau surori, sau mam, sau tat, sau copii, sau tarine pentru Mine si pentru Evanghelie, si s nu ia nsutit acum, n vremea aceasta, de prigoniri case si frati si surori si mame si copii si tarine, iar n veacul ce va s vin: viata vesnic. Si multi din cei dinti vor fi pe urm, si din cei de pe urm nti. (Marcu 10:29-31).

Pn

la

sfrsitul

semestrului

de

toamn

din

1987,

victoria

fundamentalistilor a fost deplin. Presedintele, decanul faculttii si multi alti administratori si membrii ai faculttii si-au anuntat demisiile. Agentiile care creditau facultatea primiser plngeri despre toat zarva de acolo si se pregteau pentru a ncepe investigatiile. Atmosfera general era una sumbr. Eu ns eram ngrijorat nu att de soarta scolii, ct de propria-mi situatie. La urma urmei, este mult mai usor s te transferi la un alt seminar dect s-ti schimbi religia.

Nici o cale de ntoarcere!

nc din primvara anului 1987 am nceput s vizitez parohiile Ortodoxe grecesti din Durham si Raleigh. De cteva ori am fost profund miscat de modul de nchinare si devotamentul din acele parohii, ns adesea am fost nemultumit de faptul c slujbele se tineau mai cu seam n greac. La sfatul unui preot din Durham, am gsit o minuscul parohie misionar a bisericilor Ortodoxe din America. Cnd am participat pentru prima dat la slujbele bisericii Sf. Grigore era n vara lui 1987 nu exista nici un preot, pe atunci se organizau acolo numai slujbe conduse de laici, ntr-o camer nchiriat la Asociatia Tinerelor Femei Crestine (ATFC) din Raleigh. Inutil s mai adaug c acel loc nu evoca nimic din

splendoarea sau cultul foitelor de aur si al fumului de tmie att de des asociat cu modul bizantin de nchinare. n ciuda decorului modest si al caracterului simplu al slujbelor, era ceva care m aducea mereu acolo. Am simtit c sunt bine primit si ncurajat s particip la slujbe, dar nu numai att. Melodiile simple de acolo m urmreau pe parcursul ntregii sptmni si am nceput s astept cu nerbdare sfrsiturile de sptmn. Spre sfrsitul anului 1987 se vorbea c la Sf. Grigore va veni un preot. Pr. Vladimir si familia sa erau slujitori foarte devotati bisericii si au adus cu ei mult entuziasm. Din pcate ns, Pr. Vladimir nu i-a priit la Sf. Grigore; un conflict de personalitate a fcut ca sederea sa acolo aproape nou luni s fie destul de dramatic. Cu toate acestea, cele nou luni au fost foarte importante pentru mine, fiindc am devenit tot mai activ n viata parohiei. Prezenta Pr. Vladimir mi-a oferit ocazia s fac pasul decisiv si s ascult de ceea ce inima mi spunea c trebuie s fac. Pr. Vladimir m-a ajutat si m-a ncurajat mult, ns decizia final a fost greu de luat. A te altura Bisericii Ortodoxe este cu totul altceva dect a trece de la o denominatie Protestant la alta. Am fost perfect constient de faptul c respingeam astfel o bun parte din religia n care am fost crescut. Eram pe cale s m altur unei Comunitti ce pretinde s fie nici mai mult nici mai putin dect Biserica. Stiam c dac fac acest pas final, nu mai exista cale de ntoarcere. Pe atunci eram ncurajat de cartea lui Henry Newman Apologia Pro Vita Sua. Si el parcursese acelasi drum ca mine si trise aceleasi nelinisti pe care le presupune prsirea bisericii din copilrie pentru credinta universal. n inima mea stiam c era doar o singur cale de urmat, dar o tendint luntric de a exagera dramatismul lucrurilor a fcut ca luarea deciziei finale s agonizeze mai mult dect ar fi trebuit. n plus, nu doream s spun familiei mele nimic din toate acestea.

n ceea ce priveste scoala, singurul lucru sigur era c nu m puteam ntoarce la seminar n toamna urmtoare.[i] Cochetam cu ideea de a m nscrie din nou la scoala de teologie din Yale si chiar am nceput s adun cteva scrisori de recomandare, ns pn la urm nu am mai trimis formularele de nscriere. De Praznicul Praznicelor, Mretile si Sfintele Paste din 1988, soarta mi era literalmente pecetluit. Prin Taina Mirungerii, am fost pecetluit cu darul Sfntului Duh si unit astfel cu toti Sfintii Printi care de-a lungul veacurilor au mrturisit credinta dat sfintilor o dat pentru totdeauna (Iuda 1:3). Circumstantele exterioare Mirungerii mele n-au reflectat, totusi

semnificatia ei vesnic. ntreaga situatie a fost o comedie a erorilor. Parohia folosea pe atunci un spatiu destinat Alcoolicilor Anonimi dintr-o Biseric RomanoCatolic. Pentru Sptmna Mare ne-a fost ngduit s folosim capela cea mic situat n balconul sanctuarului mare. Liturghia plnuit pentru Smbta Mare a trebuit s fie amnat cteva ore datorit unei nunti n desfsurare la parter. Slujba de nviere, programat s nceap la 11.30 seara, a nceput abia cu o or mai trziu. Totul era ntr-o debandad o debandad ins, plin de bucurie. Nu degeaba scriu despre toate acestea. Nu am venit la Sfnta Ortodoxie pentru c am fost atras de o parohie bogat si prosper, cu tot felul de conditii si facilitti care de care mai elegante si cu un program misionar dinamic. Nu am cutat o biseric care s-mi s-mi satisfac pretentiile sau care s fie compatibil cu stilul meu de viat. Cutam Biserica si am aflat-o n camera de ntlnire de la ATFC. Felul n care se cnta la Sf. Grigore poate prea modest n comparatie cu performantele corale de la biserica Baptist nr.1 din Atalanta, ns de fiecare dat cnd crestinii Ortodocsi se reunesc pentru a oferi Jertfa de Laud, ei se altur corurilor ngeresti din jurul tronului Slavei. Ortodoxia nu nseamn tmie si clopote; nseamn dreapt credint si dreapt nchinare. Pretentia Bisericii Ortodoxe de a fi Biserica nu rezid n splendoarea mretelor Ei catedrale sau n impozanta slujbelor Sale, ci n simplul fapt c Ea l mrturiseste cu credint pe adevratul Dumnezeu si I se nchin n Duh si Adevr.

Unica temelie a Bisericii

O simpl privire la sectiunea biserici din Paginile Aurii ne indic o list interminabil a denominatiilor toate revendicnd adevratul crestinism. Mai mult chiar, fiecare denominatie major se mparte la rndul ei n cteva alte denominatii adverse. Baptistii, de exemplu au o gam de arome aproape la fel de variat ca nghetata Baskin-Robbins. Baptisti de Sud, Americani, Nationali, Generali, Particulari, Primitivi, Adevrati, Obisnuiti, Conservatori si Liberali, pentru a nu mai aminti de Baptistii Independenti, Fundamentalisti care nu au nimic de a face cu ceilalti fiindc nu sunt cu adevrat crestini. n Washington DC am ntlnit pn si Baptisti de Ziua a Saptea. O parte din aceste grupri, precum unele ramuri de Baptisti (Particular Baptists), sunt Calvinisti. Altii, cum sunt Baptistii Liberali, sunt Arminieni. Cei mai multi si anume Baptistii de Sud nu se pot hotr. Si totusi, fiecare dintre aceste grupri pretinde c Biblia este singura surs de autoritate pentru credinta si practica din biserica lor. Dac exist o diferent de doctrin ntre cei care se consider Baptisti, imaginati-v care sunt diferentele dintre celelalte denominatii majore si fractiunile lor. Unele denominatii sunt congregationale si liberale n politica lor, altele sunt presbiteriene, iar altele sunt mai ierarhice. Unele denominatii de felul gruprilor Penticostale, sustin c botezul Duhului Sfnt este un eveniment separat de botez si este marcat de anumite daruri cum ar fi vorbitul n limbi. Pe de alt parte, unele grupri, cum ar fi Campbelitii, merg pn ntr-acolo nct spun c darurile Duhului au ncetat atunci cnd ultimul Apostol a murit. Si totusi dac toate aceste denominatii mrturisesc c Iisus este Domn si se folosesc de Biblie ca singur surs de autoritate, de ce nu pot s se nteleag asupra unui lucru att de simplu, n fond, cum ar fi necesitatea botezului pentru mntuire si dac acesta poate fi sau nu practicat la copii? Oare S-a mprtit Hristos? (1 Corinteni 1:13)

n ciuda tuturor diviziunilor dintre aceste denominatii, toate au un element comun; acest element comun este, paradoxal, izvorul tuturor diviziunilor. Fiecare denominatie Protestant si trage rdcinile din Reforma Protestant din secolul al XVI-lea. Exist, desigur, grupri ce sustin c nu provin din Reform, fiind urmasii directi ai Bisericii Noului Testament, dar astfel de afirmatii sunt de-a dreptul absurde si nejustificate istoric.[ii] Fapt este c fiecare Protestant de pe pmnt, fie c vrea sau nu s se considere Protestant, este urmasul spiritual al Reformei si al principiului ei de baz: Sola Scriptura. Toti Protestantii pretind c interpreteaz Scriptura n lumina Duhului Sfnt si, cu toate acestea, gsesc o multime de interpretri diferite pentru acelasi pasaj. Atunci rmne s ne ntrebm: sau Duhul joac feste acestor oameni sau e ceva putred n metoda lor teologic. La urma urmei, Calvinistii si Arminienii nu pot, si unii si altii, avea dreptate; nici o metod dialectic nu poate s mpace dou doctrine complet ireconciliabile. Problema nu e c Protestantilor le-ar lipsi sinceritatea sau evlavia, ci c ei sunt rupti de contextul viu n care Scripturile au fost scrise si canonizate si n care ele se cer interpretate. Pe scurt, ei sunt rupti de traditia vie, Apostolic a Bisericii. Cnd Iisus S-a nltat la Tatl, El a lsat n urma Lui un singur lucru. Nu a lsat nici o carte sau un manual educativ pe ct stim, singurul lucru pe care El L-a scris vreodat a fost o mzglitur n nisip. Nu a lsat n urm o scoal. Mai degrab El Si-a lsat Trupul si Si-a trimis Duhul.[iii] Iisus a promis c va rmne de-a pururi n Trupul Su, Biserica, aceea care este plinirea Celui care plineste toate ntru toti (Efes. 1:23). El a promis s trimit Duhul Sfnt care v va cluzi la tot adevrul (Ioan 16:13). Faptul este c Biserica a scris Biblia; Biblia nu a fcut Biserica. Biserica a hotrt care crti sunt canonice si care nu, si doar Biserica este n msur s defineasc Cuvntul Adevrului. Cu toate acestea, autoritatea Bisericii nu este o chestiune de guvernare juridic si nici mcar de drept divin. Nu st n caracterul infailibil al conductorilor Ei (nici vorb de asa ceva!). Mai degrab autoritatea Bisericii se trage din natura

ei divino-uman, din faptul c ea este Trupul lui Hristos nsufletit de Duhul Sfnt. Cnd Apostolii s-au adunat ntr-un sinod, asa cum se relateaz n Faptele Apostolilor, pentru a hotr ce este de fcut cu pgnii care au primit Cuvntul lui Dumnezeu, si si-au anuntat decizia cu cuvintele: Prutu-s-a Duhului Sfnt si nou (Faptele Apostolilor 15:28). Aceasta este autoritatea Bisericii: prezenta Domnului Su prin lucrarea Duhului. Nu a spus Stpnul: nu v voi lsa orfani (Ioan 14:18)? Biserica, prin urmare, este o Tain divino-uman. Mai mult dect att, Ea este Taina Vietii Trinitare. Ci toti s fie una, dup cum Tu, Printe, ntru Mine si Eu ntru Tine, asa si acestia n noi s fie una (Ioan 17:21-22). Acest trinitar asa si este viata Bisericii; este cauza pentru care Dumnezeu S-a fcut om. Autoritatea n Biseric este deci adevrul fiintei nssi. Nu este o tiranie sau o amenintare la adresa omului, deoarece este adevrul propriei sale existente; devine o amenintare numai pentru aceia care prefer autonomia unei existente egoiste adevrului arhetipului lor trinitar. De ce sunt att de ncredintat c Biserica Ortodox va pstra cu strsnicie credinta apostolic pn la a doua venire a Domnului Su? Sunt ncredintat pentru c Domnul nsusi a promis c portile iadului nu O vor birui (vezi Matei 16:18). Dac Biserica si-ar schimba temeliile sau nu ar izbuti s pzeasc tezaurul credintei, Ea ar falsifica adevrul propriei Ei existente trinitare si ar nceta s mai existe. De bun seam, multi s-au ndeprtat de la adevr si de multimea apostolic si fr ndoial multi se vor mai ndeprta. Biserica, ns niciodat. Este o culme a blasfemiei s se vorbeasc despre restaurare sau refacerea Bisericii, ca si cum, cndva, de-a lungul istoriei, s-ar fi pierdut. Dac Biserica ar fi ncetat s existe, fie si pentru o fractiune de secund ar nsemna c Hristos nu a reusit s fac ceea ce, spunea El, a venit s fac: s aduc viat lumii. Si aceasta pentru c Biserica nu este numai o institutie uman, orict ar fi de religioas sau de bun. Ea este Trupul lui Hristos inseparabil unit cu Capul Su. Dac Biserica ar nceta s existe, Hristos ar nceta s existe!

Iat, Eu cu voi sunt n toate zilele, pn la sfrsitul veacului (Matei 28:20). Aceast promisiune nu a fost fcut att lumii, ct mai ales Bisericii, locul unde se afl, sacramental, Hristos. Si totusi tocmai prezenta Sa n Biseric este prezenta Sa mntuitoare n lume. Cnd Hristos va veni n slav, El va veni ca un Mire s primeasc nu mprtiile acestei lumi, ci Mireasa Sa neprihnit, Biserica (vezi Efeseni 5:25-27). Vestea cea Bun pentru omul modern este c Biserica exist. Aceast multime apostolic, aceast drojdie trinitar care dospeste ntreaga lume este n mijlocul nostru, tinnd cu putere Cuvntul vietii (Filipeni 2:16) si boteznd neamurile n numele Tatlui si al Fiului si al Sfntului Duh (Matei 28:19). Biserica nu are nevoie s fie reinventat si nici confectionat dup modelul Noului Testament. Cci nimeni nu poate s pun alt temelie dect cea pus care este Iisus Hristos (1 Corinteni 3:11). Biserica Ortodox nu imit Biserica Noului Testament, Ea este Biserica Noului Testament. Pentru o lume sfsiat de conflicte, pentru o lume de crestini dezbinati ntre ei de felurite denominatii revelatia acestei comunitti apostolice si unitti trinitare este cu adevrat o vestire bun. Ea este ns o amenintare si o condamnare pentru cei care prefer traditiile oamenilor, traditiei apostolice pentru cei care prefer autonomia propriului lor eu adevrului Dragostei Trinitare. Cnd am ntlnit Biserica Ortodox m-am confruntat cu adevrul adevrul despre Dumnezeu, despre lume, si despre mine nsumi. Doar dou ci aveam n fat. Puteam s resping ceea ce nvtasem si s m ntorc la autosuficienta si particularittile Protestantismului, sau puteam s accept ceea ce am nvtat si s descopr aceea libertate si viat care se dobndesc numai prin renuntare la sine: cci cine va voi s-si scape sufletul l va pierde, iar cine va pierde sufletul pentru Mine si Evanghelie acela l va scpa (Marcu 8:35). Rugciunea lui Iisus pentru ucenicii Si a fost ca ei s fie una asa cum Treimea este una. Am nteles c aceasta este posibil numai n cadrul acelei multimi trinitare pe care Hristos nsusi a ntemeiat-o, cci acea multime este Trupul Su, iar Hristos nu poate fi desprtit de Sine.

Cnd am acceptat adevrul crestinismului Ortodox nu am abandonat Biblia desi am renuntat definitiv la idolul pe care Protestantismul l fcuse din Ea. Din contr, am redescoperit Biblia nu ca un fel de carte magic, picat din cer, ci nssi Cartea Bisericii, scrierea inspirat de Dumnezeu a revelatiei Domnului ctre om. Nu am abandonat nici bucuria evanghelic de a predica Vestea cea Bun ntregii lumi. Mai degrab am descoperit deplintatea Evangheliei si mi-am rennoit hotrrea nu de a vinde asigurri ceresti pentru focul gheenei, ci de a proclama Adevrul care i face pe oameni liberi. Cnd am devenit Ortodox am acceptat realitatea acelui adevr, m-am unit cu Biserica. Biserica nu este o institutie, desi are dimensiuni institutionale. Nu este o societate desi n cadrul ei oameni de diferite rase si natii triesc mpreun n unitate. Mai degrab Ea este o semintie aleas, preotie mprteasc, neam sfnt (1 Petru 2:9). Ea este stlp si temelie a adevrului (1 Timotei 3:15). Ea este harul Domnului nostru Iisus Hristos si dragostea lui Dumnezeu si mprtsirea Sfntului Duh (2 Corinteni 13:13). Tuturor celor care si iau crucea si l urmeaz pe Domnul, Ea le spune: Vino. Tuturor celor care, de bun credint, doresc s se nchine n duh si-n adevr, Ea le spune: Vino. Tuturor celor care doresc s guste din Izvorul Nemuririi, Ea le spune: Vino. Si Duhul si Mireasa zic: Vino (Apocalipsa 22:17).

[i] n toamna anului 1988 s-au nmatriculat cu patru sute de studenti mai putin. n primvara lui 1988 nu exista nici o garantie care s asigure acreditarea scolii dup ce noua administratie a ajuns la putere. De atunci nmatriculrile au reintrat pe fgasul normal. [ii] Pe lng faptul c nu exist nici urm de evident istoric n sprijinul acestor afirmatii, e suficient s cercetm aceste biserici si s vedem care este puritatea lor ecleziastic. Aceste biserici sunt organizate congregational si tin slujbele la fel

ca alti Protestanti. Stau n aceleasi siruri adunate de bnci, cnt aceleasi imnuri. Toate bncile sunt orientate spre un podium, iar amvonul este situat n mijloc pentru a reprezenta, n centru, Cuvntul lui Dumnezeu. Nu se poate ceva mai Protestant! Si atunci, dac o biseric arat ca o biseric Protestant si practic un mod de nchinare ca ntr-o biseric Protestant, dac crede n Sola Scriptura ca o biseric Protestant, cum altfel s fie dect Protestant? [iii] Arhimandritul Vasilios, p. 17.

Cap 5 Sola Scriptura / Numai Scriptura:

Premize
Nu muta hotarul strvechi pe care l-au nsemnat printii ti (Proverbe 22:28)

Declaratia de principii a seminariilor teologice Baptiste de Sud si de SudEst ncepe cu urmtoarea afirmatie: Scrierile Vechiului si Noului Testament au fost date prin inspiratia lui Dumnezeu si sunt singura norm suficient, sigur si competent a toat cunoasterea, credinta si ascultarea. Fr nici o exagerare se poate spune c doctrina Numai Scriptura este temelia teologiei Protestante. Fiecare urmas spiritual al Reformei, indiferent dac se consider sau nu Protestant, are mentalitatea modelat de acest principiu. Mai mult dect oricare alt doctrin, Numai Scriptura este doctrina definitorie pentru Protestantism. Astfel, ea se afl n centrul dezbinrilor care i separ pe toti Protestantii, indiferent de denominatie, de credinta istoric Ortodox. Ct de suficient nseamn suficient?

La fel ca majoritatea doctrinelor Reformei, idea de Numai Scriptura are diferite ntelesuri pentru diferiti oameni. E imposibil s se delimiteze o singur ntelegere a principiului Numai Scriptura care s fie universal acceptat de toti Protestantii. Cel mai bine este s se nteleag aceast c idee este un proces n desfsurare. Pe de o parte se afl Reformatori ca Luther si Calvin care au nvtat

c Scripturile sunt sursa suficient a cunoasterii mntuitoare, iar pe de alta sunt Reformatorii radicali, care au insistat c Scripturile sunt nu numai sursa suficient a doctrinei, ci si cluza exclusiv pentru nchinare si viata comunitar. Prima pozitie este mprtsit de multi adepti moderni ai teologiei Reformate precum John MacArthur. El scrie: Principiul Reformei de Numai Scriptura se refer la suficienta Scripturii ca singura noastr autoritate suprem n toate chestiunile de ordin spiritual. Numai Scriptura presupune c tot adevrul necesar pentru mntuirea noastr si pentru viata noastr spiritual se gseste, fie explicit, fie implicit , n Scriptur.[i] Astfel potrivit acestei ntelegeri a principiului Numai Scriptura, Biblia nu contine tot ceea ce am dori s cunoastem sau am putea cunoaste, ci tot ceea ce trebuie s cunoastem. Aceast abordare se regseste mai mult sau mai putin n Catehismul de la Westminster. Aceast abordare las totusi destul loc interpretrilor. Cuvntul totusi joac un rol important n Catehism: Totusi recunoastem iluminarea luntric a Duhului lui Dumnezeu ca fiind necesar pentru ntelegerea mntuitoare a unor astfel de lucruri asa cum sunt ele revelate n Cuvnt; recunoastem c exist situatii - referitoare la modul de nchinare, la administratia Bisericii, proprii actiunilor si societtilor omenesti care se cer rnduite n lumina naturii si a prudentei crestine, potrivit normelor generale ale Cuvntului, care se cer respectate ntotdeauna.[ii] A.A. Hodge explic aceast interpretare pentru a arta c Scripturile nu privesc chestiunile practice n detaliu, ci, afirmnd principii generale, i las pe oameni s le aplice potrivit judectii lor naturale, n lumina experientei, si adaptndu-se situatiilor schimbtoare, dup cum sunt cluziti de influentele sfintitoare ale Duhului Sfnt.[iii] Cu alte cuvinte, Scripturile nu sunt o carte care s te nvete cum s te porti.

Multi Protestanti moderni cred ns c Scripturile sunt un ghid exhaustiv nu numai n ceea ce priveste doctrina, ci si chestiuni de nchinare si administratie a bisericii. Cei mai zgomotosi si consecventi adepti ai acestei abordri sunt urmasii conservatori ai lui Burton Stone, Alexander Campbell si ai miscrii restauratiei din secolul al XIX-lea.[iv] Printele lui Campbell a anuntat ceea ce avea s devin un motto al respectivei miscri: acolo unde Scripturile vorbesc, noi vorbim; acolo unde Scripturile tac, noi tcem.[v] Deoarece totul n Biseric necesit un explicit Asa grieste Domnul din Noul Testament, Campbelitii resping folosirea instrumentelor muzicale si a corurilor n timpul slujbelor, precum si orice form de structur denominational, dincolo de congergatia local.[vi] n vreme ce exist diferente ntre aceste dou abordri ale principiului Numai Scriptura Reformatorii radicali i-au acuzat adesea pe Luther si Calvin de inconsecvent un lucru este clar: amndou abordrile se opun autorittii traditiei. n cele din urm, Numai Scriptura este nu att o afirmare n ceea ce priveste Biblia, ct o negare a traditiei. Asa cum vom vedea n paginile urmtoare, negarea traditiei este de fapt o negare a nssi vietii bisericii.

Amurgul unei idei Orice s-ar spune, miscrile Reformei din secolul XVI reprezentau, n esent, o ncercare de ntoarcere la vrsta de aur a crestinismului. Strigtul de lupt al Reformatorilor era Numai Scriptura. ntorcndu-se la Biblie numai la Biblie ei au ncercat s purifice crestinismul de toate rtcirile sale si s se ntoarc la starea de nceput a bisericii primare. Ironia face c principiul cu care Reformatorii au cutat s se ntoarc la puritatea Bisericii primare a fost necunoscut de ctre ea. Idea de Numai Scriptura a fost o inventie a secolului XVI. Niciunul din Printii Bisericii primare si nici un sinod al acestei biserici nu a afirmat c Scripturile, n sine, fr nici o referire la Biseric, sunt unica norm de credint. Principiul Reformei (Numai

Scriptura) a fost o inventie a Reformei nssi. Ebeling subliniaz noutatea acestui principiu: Teologia Reformat este prima ncercare, din ntreaga istorie a teologiei, de a lua n serios nevoia de o teologie bazat numai pe Scriptur. Numai printre urmasii Reformei se putea defini conceptual de teologie biblic.[vii] Aceasta nseamn c de la Cincizecime pn n 31 octombrie 1517 un interval de aproape 1488 de ani acel tip de teologie pe care Protestantismul l numeste autentic, nu a existat. Cu alte cuvinte, Biserica primar, la care Reformatorii, teoretic, au dorit s se ntoarc, a avut o teologie substantial diferit de aceea a Reformatorilor.[viii] Doctrina Numai Scriptura a fost n mare msur produsul vremii sale. Ca atare este intrinsec legat de cteva caracteristici ale acelei perioade. nainte de a ncepe analiza argumentelor scripturale care au stat la baza principiului Numai Scriptura, este important s ntelegem acele idei pe care acest principiu le presupune.

Canonul autonom

nti de toate, Numai Scriptura presupune un canon bine fixat si universal acceptat al Scripturii. A afirma c Scriptura este singura surs suficient a doctrinei presupune cunoasterea exact a ceea ce constituie si a ceea ce nu constituie Scriptura.[ix] Aceast ipotez ignor complet faptul c procesul definirii canonului Noului Testament a durat sute de ani. Biserica primelor trei secole, perioada ndeobste considerat a fi vrsta de aur a crestinismului, nu a avut un canon unic, bine definit al Noului Testament. Ipoteza unui canon bine fixat implic autonomia Scripturii. Cnd apologetii Romano-Catolici au artat c Biserica a fost aceea care a definit canonul

Scripturii, Reformatorii au replicat c autoritatea bisericii nu a stabilit canonul, ci numai l-a mrturisit.[x] Aceast idee este sustinut cu trie de Bruce Metzger: La urma urmei, nici oamenii, nici sinoadele nu au dat canonul; acestia ns au ajuns s nteleag si s recunoasc autonomia acestor scrieri care s-au impus drept canonice n biseric.[xi] ncrederea cu care Metzger face aceast afirmatie divulg procesul deosebit de dificil prin care s-a definit canonul Noului Testament proces pe care Metzger nsusi l descrie n paginile anterioare afirmatiei sale.[xii] Robert M. Grant recunoaste c procesul a fost extrem de complicat: Noul Testament este astfel produsul traditiei si contine documente despre viata, nvtturile, moartea si nvierea lui Iisus si primele reactii la acest complex eveniment. Varietatea de crti scrise n cadrul comunittii crestine aveau treptat s fie acceptate de aproape toate bisericile care formau Biserica.[xiii] nainte de toate, caracterul canonic al anumitor crti din Noul Testament a fost definit prin folosirea lor n cadrul Bisericii: Momentul n care anumite scrieri crestine au nceput s fie general acceptate ca avnd aceeasi autoritate ca Vechiul Testament nu este cunoscut. Probabil c, pe msur ce fiecare Evanghelie a fost terminat, a fost aprobat (potrivit lui Ioan 21:24 Stim c mrturia lui e adevrat) si folosit n lecturi publice, la nceput n original, apoi copiat si transmis si altor biserici. Colectarea epistolelor lui Pavel a nceput, probabil, de timpuriu, n chiar timpul vietii apostolului. El nsusi a ndemnat ca dou biserici s schimbe ntre ele dou dintre epistolele lui (Coloseni 4:16), copiindu-le, desigur. A fost deci firesc ca aceste biserici s copieze si alte epistole. Cartea Faptele Apostolilor a recunoscut rspndirea si acceptarea volumului mai timpuriu al lui Luca, a treia Evanghelie.[xiv] S nu uitm ct de important era folosirea Scripturilor n lectura public pentru determinarea canonului. Functia canonic a Scripturilor n Biserica primar a fost liturgic. Scripturile au fost citite si explicate n adunarea

Euharistic. Sf. Iustin nteleptul (Iustin Martirul) descrie liturghia de Duminic de la mijlocul secolului al II-lea astfel: Si n ziua numit Ziua Soarelui se adun toti cei care triesc n orase sau la tar si, n msura n care le ngduie timpul, se citeste din epistolele Apostolilor sau din scrierile profetilor. Cnd cititorul a terminat, seful adunrii cuvnteaz, mustrndu-ne si ndemnndu-ne s urmm aceste exemple strlucite (I Apologia 67).[15] Iustin descrie n continuare felul n care pinea si vinul sunt apoi oferite si mprtsania este astfel srbtorit. Scrierile pe care astzi le cunoastem sub numele de Noul Testament au fost adunate de Bisericile locale n scopul precis de a fi folosite n slujbele de nchinare, nu pentru studiu biblic individual.[16] Si astfel, n cadrul Bisericii - nteleas ca o comunitate drept mritoare - Scripturile au fost recunoscute si interpretate. Cu toate acestea, diferite Biserici aveau diferite colectii de crti. Si aceasta nu se datora numai dificulttii de a face s circule aceleasi crti n comunitti care se ntindeau din Iudea pn n Asia Mic si Galatia, ci si numrului mare de texte diferite care erau n circulatie. Multi presupun c se aflau n circulatie douzeci si sapte de crti ale Noului Testament si c tot ceea ce se cerea pentru a avea un canon complet era s obtii o copie a celor douzeci si sapte de manuscrise. Adevrul este c au existat zeci de alte texte care circulau n primele dou sute de ani si care toate si revendicau autoritatea apostolic. Uneori, aceste texte ulterior excluse din canon, au fost folosite ca Scripturi n Biseric. ntr-o anumit msur, se poate spune c nevoia de a defini canonul Noului Testament a fost catalizat de ctre eretici precum Gnosticii, care si defineau propriul canon scriptural. Pe de alt parte, grupri ca cele ale Gnosticilor au respins largi pasaje din Noul Testament, n special epistolele pauline. n acelasi timp ei au adus n circulatie propriile lor scrieri, pe care le

considerau apostolice. Cea mai cunoscut dintre aceste scrieri este Evanghelia lui Toma. Faptul c ereticii nu recunosteau autoritatea unor crti, rspndind altele de provenient obscur, a determinat Biserica s decid care crti s fie si care s nu fie considerate Scriptura.[17] Acest proces nu a fost nici rapid, nici uniform. Trei scriitori din secolele al II-lea si al III-lea - Sf. Irineu de Lyons, Clement si Origen de Alexandria - au afirmat fr echivoc c sunt patru si numai patru Evanghelii: Matei, Marcu, Luca si Ioan.[18] Acesta avea s fie rspunsul provocat de larga circulatie a unui mare numr de evanghelii eronate. n ciuda acestor delimitri explicite, influenta celorlalte evanghelii a persistat. Grant subliniaz c Clement a continuat s citeze sporadic din Evanghelia dup Evrei. [19] Canonul Muratorian, datnd de la sfrsitul secolului al II-lea, cuprinde majoritatea crtilor Noului Testament, dar omite Iacov, Evrei, 3 Ioan, 1 si 2 Petru. Pe lng Apocalipsa lui Ioan, el mai contine si Apocalipsa lui Petru. Cteva crti au ridicat probleme secole la rnd. Epistola lui Pavel ctre Evrei a rmas controversat n Apus pn la sfrsitul secolului al IV-lea. Apocalipsa a rmas controversat n Rsrit chiar si dup ce a fost general acceptat drept canonic.[20] Prima list cu crtile Noului Testament care corespunde ntru totul canonului nostru o gsim n Epistola pascal a Sf. Atanasie de Alexandria (anul 367).[21] n Apus canonul Noului Testament nu a fost definitivat pn la Sinodul de la Cartagina din anul 397.[22] Referitor la canonul Vechiului Testament, Grant noteaz: Pentru primii crestini scriptura nsemna Vechiul Testament si putem presupune c, pentru a-si crea propriul lor canon al scripturii, tot ceea ce aveau de fcut era s preia canonul Vechiului Testament recunoscut de liderii evrei si s adauge o serie de crti crestine. Procesul nu a fost simplu, cci printre evreii necrestini circulau diverse variante de canon si

se prea c nimeni nu ncerca s lmureasc problema canonului pn mult dup cderea Ierusalimului din anul 70. [23] ntr-adevr, se pare c evreii nu si-au definit canonul dect dup Sinodul de la Jamnia (anul 90), cnd era crestin ncepuse deja.[24] Chiar si dup Sinodul de la Jamnia crestinii au continuat s foloseasc crti din varianta greceasc a Vechiului Testament (Septuaginta), ulterior excluse de evrei din canonul lor. Nu a existat un consens universal n rndul crestinilor n ceea ce priveste crtile care constituiau Vechiul Testament. Dup Grant canonul Vechiului Testament pe vremea aceea era mai curnd un proces n desfsurare dect un fapt mplinit.[25] Astfel, n timpul primelor trei secole ale Bisericii crestine, nu putem face referire la nici un canon unic, universal acceptat, al Vechiului sau Noului Testament. Dac Scripturile ntr-adevr se autentific singure de ce i-a trebuit Bisericii trei sute de ani pentru a defini ceea ce, potrivit Reformatorilor, este evident de la sine? Mai mult chiar, de ce a fost nevoie de nc o mie o sut de ani pn ca un numr considerabil de crestini (Reformatorii) s considere crtile grecesti ale Vechiului Testament neinspirate?[26]

Autonomia interpretrii

A doua consecint a doctrinei Numai Scriptura este c scripturile se interpreteaz autonom. Luther a scris c Ambiguitatea unui text este la fel de pgubitoare ca lipsa lui.[27] Cu alte cuvinte, la ce bun s avem un text inspirat, suficient siesi, dac sensul su este confuz?[28] Idea c Scripturile se interpreteaz autonom este cu totul absurd. Ea presupune un grad de obiectivitate absolut care l-ar rusina pn si pe cel mai

nflcrat adept al pozitivismului. Einstein a demonstrat c observatorul este parte inerent din orice observatie stiintific. O obiectivitate absolut nu exist. Dac acest lucru este adevrat pentru observarea lumii naturale, el este cu att mai adevrat pentru interpretarea textelor. Textele nu exist n sens abstract. Si totusi, doctrina Numai Scriptura tocmai aceasta presupune: un text nud care, ntr-un fel sau altul, si impune sensul celui care l citeste. Absurditatea acestei pretentii este evidentiat cum nu se poate mai clar de numeroasele interpretri adverse pe care miile de denominatii Protestante le dau anumitor pasaje biblice. Desi doctrina Numai Scriptura presupune n mod logic un text care se interpreteaz autonom, Protestantii nu cred n autonomia interpretrii textului. E suficient s te deplasezi pn la cea mai apropiat librrie crestin pentru a observa diversitatea comentariilor biblice puse n vnzare. Exist zeci de comentarii diferite pentru fiecare carte a Bibliei. Dac Biblia se interpreteaz autonom, de ce a fost nevoie ca Protestantii s scrie sute, dac nu mii de crti, care s o explice? Si de ce comentatori din aceeasi traditie Protestant scriu comentarii ce se contrazic ntre ele?[29] Cuvntul traditie este extrem de important n acest context. Lutheranii scriu comentarii biblice din prisma traditiei lui Luther, Melanchthon si a Confesiunii de la Augsburg. Presbiterienii scriu comentarii din prisma traditiei lui Calvin, Beza, Knox si a Catehismului de la Westminster. Pe scurt, fiecare comentariu al Bibliei este scris din prisma unei traditii. ntrebarea care se pune este nu dac Scriptura implic sau nu o traditie, ci care traditie interpreteaz corect Scriptura. n Faptele Apostolilor 8:26-39 Sf. Luca red ntlnirea Sf. Filip cu eunucul etiopian. Eunucul citeste profetia lui Isaia n legtur cu Slujitorul ndelung rbdtor. Filip l ntreab dac ntelege ceea ce citeste. Eunucul rspunde: cum as putea s nteleg dac nu m-ar cluzi cineva? Filip nu i-a spus s se roage pentru ca s i se lumineze mintea si nici nu i-a sugerat c pasajul se interpreteaz de la sine. Mai degrab Filip deschiznd gura sa si ncepnd de la

scriptura aceasta, i-a binevestit pe Iisus. Filip, ca apostol al lui Hristos, i-a explicat Scripturile eunucului etiopian. De bun seam c eunucul ar fi primit o cu totul alt interpretare a pasajului din Isaia de la un rabin necrestin. Adeptii principiului Numai Scriptura adesea amintesc faptul c Printii Bisericii primare apelau la Scripturi n chestiuni de autoritate n timpul controverselor doctrinare din primele secole. Ceea ce ei uit s aminteasc este c ereticii apelau si ei la Scripturi. Un exemplu clasic n aceasta privint este si controversa arian care, n cele din urm, a dus la formularea definitiilor doctrinare care afirmau doctrina Treimii. Arius era prezbiter n Biserica din Alexandria la nceputul secolului al IVlea. Controversa a nceput cu interpretarea sa personal a Pildelor 8:22 si urm., unde Solomon vorbeste de ntelepciune: Domnul m-a zidit la nceputul lucrrilor Lui, nainte de lucrrile Lui cele mai de demult (RSV).[30] Att Ortodocsii ct si Arienii ntelegeau ntelepciunea ca fiind Hristos.[31] ntrebarea era ce anume nsemna acest verset. Rspunsul lui Arius a fost c Logos-ul este o creatur, chiar dac cea mai mreat, cea mai nobil si cea mai bun dintre creaturi. Cei care doreau s sustin doctrina Ortodox potrivit creia Hristos este Fiul necreat al lui Dumnezeu se ciocneau de interpretarea lui Arius a Pildelor. Sf. Hillary de Poitiers a scris c acest pasaj a fost valul cel mai mare din furtuna pe care ei au ridicato, talazul cel mai zgomotos al vijeliei.[32] Din punct de vedere Ortodox acest pasaj se refer la umanitatea lui Hristos, nu la dumnezeirea Sa. Iat cum dou grupuri care au recunoscut aceleasi Scripturi si au czut de acord c versetul cu pricina se refer la Hristos i-au dat n cele din urm dou interpretri diametral opuse. De bun seam c amndou prtile au considerat c pozitiile lor vorbesc de la sine. Fiecare interpretare a Bibliei i pare evident celui cruia i apartine. Aceasta nu nseamn c este att de evident si pentru altii. Problema care se pune este cum s-a decis care interpretare e cea corect.

Unul din cele mai cunoscute principii Protestante de interpretare biblic este s interpretezi pasajele obscure n lumina celor care sunt clare. Asa cum arat si Pr. John Whiteford, nu este ntotdeauna usor de stabilit care pasaje sunt clare si care sunt obscure.[33] Si atunci, interpretm pasajele care par s l descrie pe Hristos ca pe o fptur n lumina acelora care par s-L descrie ca divin, sau, ca Arienii, procedm exact invers? Rspunsul depinde ntru totul de ceea ce presupunem nainte chiar de a formula ntrebarea.[34] Interpretarea arian se baza pe ceea ce Pelikan numeste refuzul lor ferm de a compromite unicitatea aritmetic a lui Dumnezeu.[35] Cu alte cuvinte, punctul de vedere arian presupunea un concept filosofic al lui Dumnezeu care nu admitea existenta a dou persoane divine si, cu sigurant, nici posibilitatea ca Dumnezeul transcendent s devin om. Interpretarea Ortodox se baza ns pe principiul c Mntuitorul omenirii trebuia s fie Dumnezeu pentru c numai Dumnezeu l-ar putea mntui pe om. Sf. Atanasie, nvederatul oponent al lui Arius, a afirmat c Dumnezeu S-a fcut om pentru ca omul s devin asemenea lui Dumnezeu. Altfel spus, mntuirea este mai mult dect o iertare a pcatelor. n cele din urm ea presupune biruirea mortii si unirea omului cu Dumnezeu. Interpretarea Ortodox a Pildelor 8:22 se bazeaz astfel pe convingerea a priori potrivit creia numai Dumnezeu poate birui moartea si poate uni omenirea cu El nsusi. Factorul decisiv avea s fie n cele din urm felul n care Biserica se ruga. Justo Gonzlez surprinde bine aceast problem: Fiecare din cele dou prti avea, pe lng o list cu texte-mrturie din Biblie, motive ntemeiate pentru a face pozitia adversarilor imposibil de sustinut. Arius, pe de alt parte sustinea c ceea ce a propus Alexandru echivala cu o negare a monoteismului crestin cci, potrivit episcopului de Alexandria, au existat dou fiinte divine si deci doi dumnezei. Alexandru rspunse c pozitia lui Arius a negat divinitatea Cuvntului si astfel divinitatea lui Iisus. nc de la nceputurile ei, biserica s-a nchinat lui Iisus Hristos iar propunerea lui Arius ar forta-o fie s renunte la aceast

nchinare, fie s declare c s-a nchinat unei fpturi. Amndou alternativele sunt de neacceptat, iar Arius a fost combtut.[36] Ciocnirea dintre textele-mrturie adverse nu a putut solutiona conflictul. Doar apelul la dinamismul vietii Bisericii a limpezit lucrurile. Ortodocsii nu au ntrziat s i acuze pe Arieni de ipocrizie pentru c si ei, la fel ca Ortodocsii, continuau s foloseasc doxologia trinitar si formula baptismal.[37] Dac Hristos nu este Dumnezeu, atunci Arienii se nchinau unei fpturi. Pelikan scrie: Problema care se punea era felul n care nvttura bisericii din lucrarea ei exegetic si catehetic si ceea ce ea mrturisea n discursurile ei ctre evrei sau pgni si n articolele ei de credint se raportau la ceea ce ea credea n rugciunile ei.[38] Problema ridicat de Arius si interpretarea sa personal a Bibliei a fost rezolvat la Sinodul de la Niceea (anul 325) prin introducerea termenului filosofic homoousioius, n doctrina despre Hristos.[39] Rezolvat, adic rezolvat conceptual. Abia dup cteva zeci de ani polemica avea s fie dat uitrii, cci nssi folosirea cuvntului homoousioius era destul de controversat.[40] Dup Pelikan, Printii de la Niceea ar fi dorit s foloseasc numai cuvintele Scripturii, ns chiar folosirea Scripturii n controversa arian i-a determinat s introduc un termen inexistent n Biblie pentru a pstra interpretarea corect a Scripturii: Se pare c initial Sinodul a dorit s foloseasc doar cuvintele Scripturii, cum ar fi Fiul era de la Dumnezeu; cnd ns, pasaje precum 1 Corinteni 8:6 si 2 Corinteni 5:17 au fost invocate pentru a demonstra c toate sunt de la Dumnezeu n sensul c au fost create de El, episcopii Sinodului au fost nevoiti s exprime mai exact sensul cuvintelor de la Dumnezeu. Au fcut aceasta prin dou sintagme: unul nscut din fiinta Tatlui si de o fiint.[41]

Istoria crestinismului este plin de astfel de exemple. Unele grupri eretice propuneau propriul lor canon scriptural, altele ns, cum ar fi Arienii si Nestorienii, se foloseau de aceleasi Scripturi ca si Ortodocsii.42 Fiecare dintre aceste erezii era narmat pn-n dinti cu versete biblice care le sustineau punctul de vedere. Dac Scripturile s-ar interpreta autonom, interminabilele si, uneori, violentele controverse din primul mileniu crestin nu ar fi avut loc.[43] Aceste erezii au fost zdrobite nu pentru c Ortodocsii au venit cu mai multe texte-mrturie din Biblie, dect adversarii lor, ci pentru c acestia din urm erau de fapt o negare a vietii pe care Dumnezeu i-a dat-o omului prin chiar Trupul Fiului Su: Biserica. Biserica nu putea accepta Arianismul pentru c ea se nchina lui Hristos si stia c Singurul Cruia I se nchin este Dumnezeu. Biserica nu putea accepta nici Nestorianismul pentru c idea c Logosul a luat forma Omului Iisus si c acest Om a fost cel care a murit pe Cruce era o ofens adus nchinrii si comuniunii Ei cu Dumnezeu.[44] n fiecare controvers doctrinar a Bisericii primare, nentelegerile au fost lmurite nu printr-un apel la un text scriptural nud, ci prin interpretarea Scripturilor n contextul vietii dinamice a Bisericii. ntrebarea nu este, si nici nu a fost vreodat, Ce spun Scripturile?, ci Ce nseamn Scripturile? Pozitia Bisericii Ortodoxe n aceast privint este clar: traditia Apostolilor este matricea de interpretare competent n cadrul creia Scripturile sunt corect ntelese. Scripturile Vechiului si Noului Testament sunt elementul scris primar si cu sigurant normativ al traditiei apostolice. Luate din contextul interpretativ necesar, Scripturile devin un set de texte strvechi, deschise la tot attea interpretri cte poate s conceap mintea omeneasc. Reforma nu a nlturat traditia; pur si simplu a nlocuit traditia Apostolilor si Printilor Bisericii primare cu traditiile nominalistilor si umanistilor din secolul al XVI-lea.[45]

Cartea-oracol

A treia premiz ce rezult din Numai Scriptura este notiunea c Scripturile erau destinate pentru a fi o cluz auto-suficient a crestinilor. Convingerea c totul trebuie fcut ca la carte presupune faptul c n cartea cu pricina se afl toate instructiunile necesare. S ncepem cu subiectul nchinrii. Pentateuhul ofer instructiuni n detaliu despre cum trebuie s fie nchinarea lui Israel. n crtile lui Moise Dumnezeu l dirijeaz pe Israel spunndu-i cum s ridice cortul, cum s pregteasc vasele sfintite si cum s aduc jertfe. Tora, prin urmare, ar putea fi numit manualul de instructie al lui Israel.[46] Este ct se poate de clar c nimic din Noul Testament nu aminteste de Tora n vreun fel. Adic nu gsim instructiuni concrete pentru modul de nchinare. Gsim n schimb cteva aluzii la ziua n care primii crestini se ntlneau pentru a se nchina n cea dinti zi a sptmnii (Faptele Apostolilor 20:7), dar fr indicatii precise.47 De asemenea nu aflm detalii nici despre felul n care trebuie srbtorit mprtsania. Domnul nostru a spus, Aceasta s faceti ntru pomenirea Mea (Luca 22:19), dar nici autorii Evangheliei, nici Sf. Pavel nu a scris cu precizie cum si de cte ori trebuie svrsit. Ni se spune n Faptele Apostolilor 20:7 c primii crestini se adunau n prima zi a sptmnii s frng Pinea, dar marea majoritate a crestinilor Evanghelici nu consider aceast afirmatie ca pe o porunc. Majoritatea srbtoresc, ceea ce ei numesc Cina Domnului, doar o dat pe lun, uneori o dat la patru luni.[48] Mai mult chiar, instructiunile date de Sf. Pavel n 1 Corinteni n ce priveste mprtsania au fost determinate de abuzul Cinei n Biserica din Corint. El ns nu d instructiuni detaliate despre cum s srbtorim mprtsania, multuminduse s corecteze ceea ce se svrsea incorect. Epistolele Sf. Pavel au fost, n mare parte, epistole ocazionale adresate unor persoane sau Biserici anume, la un timp anume si cu un scop precis. Lipsa

unei instructiuni lmuritoare n ceea ce priveste mprtsania si alte subiecte este de nteles n cazul unor astfel de epistole ocazionale. Totusi, aceast lips de claritate nu s-ar justifica dac lum documentele Noului Testament drept un ghid comprehensiv al vietii crestine. Dumnezeu i-a dat lui Israel un ghid detaliat pentru comportarea n viata public si pentru nchinare; de ce s nu fi fcut acelasi lucru si cu Biserica crestin? Dac Noul Testament urma s fie Carteaoracol a crestinilor, de ce las attea ntrebri fr rspuns? Am artat mai sus c nu toti Protestantii nteleg Numai Scriptura n acelasi fel. Traditia Reformat nu consider Scripturile un oracol comprehensiv. Interesul nu se ndreapt spre un anume Asa grieste Domnul pentru fiecare aspect al vietii crestine, ci spre rnduirea vietii si nchinrii crestine potrivit principiilor generale evidentiate de Biblie.[49] Celebrul totusi din articolul despre suficienta Scripturii din Catehismul de la Westminster se refer n special la anumite circumstante ce privesc nchinarea la Dumnezeu.50 Asadar, anumite aspecte ale vietii crestine trebuie gndite pe baza principiilor generale din Biblie. S vedem cum se regseste aceasta n practica Botezului. Toti crestinii, mai putin Quakerii si Armata Salvrii, practic Botezul n deplintatea poruncii lui Hristos: Drept aceea, mergnd, nvtati toate neamurile, botezndu-le n numele Tatlui si al Fiului si al Sfntului Duh (Matei 28:19). Si totusi, Protestantii, care teoretic se bazeaz numai pe Scriptur n tot ceea ce fac, nu se nteleg n ceea ce priveste natura Botezului (este el regenerator?), candidatii la Botez (copii sau cei care pot face o declaratie de credint?), cum trebuie practicat Botezul (prin scufundare, turnare sau stropire?) si formula folosit (n numele Treimii sau doar al lui Iisus?). Att Baptistii ct si Campbelitii practic Botezul credinciosului si insist asupra scufundrii totale, dar Campbelitii consider Botezul regenerator, pe cnd Baptistii l consider doar simbolic. Bisericile Reformate, pe de alt parte, practic Botezul copiilor, adesea prin stropire sau turnare de ap. Desi marea majoritate a Protestantilor boteaz n numele Treimii, exist cteva grupri, n special printre Penticostali, care boteaz numai n numele lui Iisus.51

Credem c este potrivit s examinm pe scurt chestiunea felul n care se practica Botezul n Biblie si n Biserica primar. Aici problemele inerente ale abordrii Reformate a principiului Numai Scriptura sunt date n vileag cel mai pregnant. A.A. Hodge apr cu nsufletire practica Reformat a stropirii mpotriva practicii Baptiste a Botezului prin scufundare total. Scripturile nu ne ofer indicatii detaliate despre felul n care trebuie svrsit Botezul, astfel c el si ntemeiaz aprarea sa pe deductii ale unor anumite principii biblice: Adevrata pozitie Baptisteste c porunca de a boteza reprezint o porunc simpl si unic de a scufunda, pentru a simboliza moartea, ngroparea si nvierea credinciosului cu Hristos. Adevrata pozitie sustinut de alti crestini este c Botezul este o porunc simpl si unic de a spla cu ap, pentru a simboliza purificarea adus de Duhul Sfnt. De aceea felul n care se face splarea nu are nimic cu Botezul n sine.52 Att Hodge ct si adversarii lui Baptisti se folosesc de o singur imagine biblic a Botezului, o absolutizeaz si o transform n singura cheie interpretativ pentru ntelegerea naturii si felului Botezului. Cine are dreptate? Si, mai important dect aceasta, cine decide cine are dreptate si cum se ia aceast decizie? Un document al Bisericii primare, cunoscut sub numele de Didahii, ne ofer o informatie important care ne ajut s ntelegem cum practica Botezul Biserica primar.53 Didahiile dateaz fie din secolul I, fie de la nceputul secolului al II-lea. Este important pentru discutia noastr tocmai fiindc reprezint genul de literatur de negsit n Noul Testament: manualul de instructie. Desi Didahiile nu ne ofer o teologie a Botezului, ele contin totusi o descriere amnuntit a felului n care se practica Botezul n Biserica primar. Primele sase capitole reprezint o catehez etic, folosit la pregtirea candidatilor pentru Botez. Restul capitolelor se ocup de viata n Biseric. n ce priveste Botezul, Didahiile ofer instructiuni precise:

Botezati astfel: dup ce ati rostit aceste lucruri, botezati n numele Tatlui, Fiului si al Sfntului Duh, n ap curgtoare.54 Dac nu se gseste ap curgtoare, botezati n orice alt ap; dac nu puteti boteza n ap rece, folositi ap cald. Dac nu aveti nici dintr-una, turnati ap pe cap de trei ori n numele Tatlui, Fiului si al Sfntului Duh. nainte de a boteza, cel care boteaz si cel ce urmeaz a fi botezat, trebuie s posteasc. La fel si altii care pot posti. Cel ce se boteaz trebuie s posteasc o zi sau dou nainte de a fi botezat.[55]

S observm c metoda prin turnare de ap este folosit numai atunci cnd botezul prin scufundare nu este posibil. Nu se aminteste nimic despre stropire. Altii scriitori ne ofer exact aceeasi imagine. Nu numai c insist ca Botezul s fie fcut prin scufundare, dar se folosesc att de imaginea Botezului ca splare ct si ca moarte si nviere. Tertulian, scriind la sfrsitul secolului al IIlea, vorbeste de Botez ca splare, dar insist s fie fcut prin tripl scufundare. [56] La mijlocul secolului al IV-lea, Sf. Chiril al Ierusalimului coreleaz explicit tripla scufundare cu ngroparea pentru trei zile a lui Hristos.[57] Scriind n secolul al IV-lea, Sf. Nicolae Cabasila se ntreab Cine nu stie c ntreita scufundare reprezint moartea pentru trei zile a Mntuitorului si nvierea Sa, apogeul ntregii Sale lucrri? Mai departe, el scrie c n acest fel, apele baptismale ne curt de fiecare nrav si pcat prin aceea c ne fac prtasi ai snttii dttoare de viat a lui Hristos.[58] Traditia Bisericii adic a vietii nentrerupte a Bisericii de la Cincizecime pn n ziua de azi arat felul n care Biserica a nteles ntotdeauna porunca lui Hristos de a boteza: Botezul este un act regenerator, practicat prin tripl scufundare, n numele Preasfintei Treimi. El reprezint att nmormntarea, ct si nvierea noastr cu Hristos (Coloseni 2:12) dar si splare regeneratoare (Tit 3:5).

Idea potrivit creia doctrinele sau practicile se pot deduce din principiile enuntate n Biblie fr vreo referire la traditie este, n mod esential, un fel de carte blanche pentru a lua un principiu biblic la ntmplare si a trage din el concluzia dorit, fie ea Botezul prin stropire, Botezul fcut numai n numele lui Iisus,[59] teoria dispenselor, a nltrii de viu la cer [60] sau a conceptiei imaculate [61].

Crestinismul ca idee

Presupunerile care stau la baza doctrinei Protestante de Numai Scriptura pe care le-am examinat pn acum sunt de domeniul istoriei si epistemologiei. Numai Scriptura ns presupune si o idee de natur teologic ce defineste nssi natura crestinismului. A spune c Scripturile contin tot ceea ce este necesar pentru credinta si practica crestin presupune c Scripturile pot contine tot ceea ce este necesar. Cu alte cuvinte, Numai Scriptura echivaleaz cu a presupune c crestinismul este de fapt o idee sau, mai precis, o ideologie. Biblia, potrivit acestei ntelegeri, contine idei sau nvtturi un sistem doctrinar complet, pentru a-l cita pe Hodge.62 Astfel, oricine poate lua o Biblie si, pentru c ea se interpreteaz autonom, spicui apoi din ea tot ce are nevoie s cread si s fac pentru a fi un crestin. Crestinismul este deci un set de doctrine n care s crezi si un set de reguli pe care s le urmezi. Pentru Ortodocsi ns, crestinismul este esential o viat ce se cere trit, nu un set de doctrine sau de percepte morale. Nu este, totusi, orice fel de viat. Crestinismul este viat n Hristos. Nu o imitare etic a lui Hristos, ci o unire organic cu El n Trupul Su, Biserica. Am observat deja n repetate rnduri c viata Bisericii a oferit cheia hermeneutic pentru ntelegerea Scripturilor si aplanarea marilor controverse doctrinare din primele secole. Vom avea ocazia s revenim la aceast tem n cele ce urmeaz.

[i] The Sufficiency of the Written Word / Suficienta Cuvntului scris, n Don Kistler, ed. Sola Scriptura! The Protestant Position on the Bible / Numai Scriptura! Abordarea Protestant a Bibliei. (Morgan, PA: Soli Deo Publications, 1995), p. 165. [ii] Pentru Declaratia de Credint de la Westminster am folosit textul tiprit n comentariul lui A.A. Hodge The Confession of Faith / Mrturisirea de credint (Edinburgh, Banner of Truth Trust, 1958, retiprirea originalului din 1869), p. 37. [iii] Hodge, p. 39. [iv] Stone a fost un pastor Presbiterian care a prsit biserica Presbiterian la nceputul miscrii de renastere (Cane Ridge Revival) din 1801. Martin Marty, parafraznd un asociat de-al lui Stone scrie: aceast miscare a dat la o parte tot ce tine de prere personal, s-a lepdat de declaratia de credint de la Westminster, un crez Presbiterian, lsnd pe noii crestini s cldeasc pe adevrata piatr a veacurilor . Pilgrims in Their Own Land: 500 Years of Religion in America / Pelerini n tara lor: 500 de ani de religie n America (New York: Penguin Books, 1985), p. 196. [v] Citat n Marty, p. 197. [vi] Miscarea Cambelit este departe de a fi monolitic, multe biserici nerespectnd aceste prevederi. [vii] The Meaning of Biblical Theology / Ce nseamn Teologia Biblic, n Word and Faith / Cuvnt si credint (London: SCM, 1963), p. 82. [viii] Reformatorii au afirmat, desigur, c teologia lor era n legtur direct cu aceea a Printilor Bisericii primare. Multi crestini dup Evanghelie moderni afirm acelasi lucru. Pozitia mea este c metoda teologic a Printilor este nu numai diferit de aceea a Reformatorilor, ci si fundamental opus ei. [ix] Pelikan l citeaz pe Heinrich Bullinger: subiectul si locul [doctrinei autorittii biblice] presupun inventarierea si enumerarea exact a crtilor sfinte unde se afl cuvntul lui Dumnezeu. Din cartea lui Bullinger Five Decades of Sermons (1552). The Christian Tradition: A History of the Development of Doctrine, vol. 3, Reformation of Church and Dogma (1300-1700) / Cinci decenii de predici (1552). Traditia crestin: O istorie a evolutiei doctrinei, vol. 3: Reforma Bisericii si Dogma (1300-1700) (Chicago: University of Chicago Press, 1985), p. 210. [x] Pelikan, Reforma, p. 340. [xi] Metzger, The New Testament: Its Background Growth and Content / Noul Testament, continutul si fundalul dezvoltrii sale, editia a doua. (Nashville: Abingdon, 1983), p. 276.

[xii] Metzger a scris un volum ntreg despre procesul canonizrii: The Canon of the New Testament: Its Origins, Development, and Significance / Canonul Noului Testament: Originea, dezvoltarea si semnificatia sa (New York: Oxford University Press, 1987) [xiii] The Formation of the New Testament / Formarea Noului testament (New York: Harper & Row, 1965), p. 8. Pe lng crtile lui Metzger si Grant, alte surse referitoare la dezvoltarea canonului Noului Testament sunt: The Canon of Scripture / Canonul Scripturii de F.F. Bruce (Downers Grove, Illinois: InterVarsity Press, 1984) si The New Testament Canon: Its Making and Meaning / Canonul Noului Testament: Aparitia si sensul lui de Harry Y. Gramble (Philadephia: Fortress Press, 1985). Pentru o prezentare accesibil a subiectului, vezi articolul Pr. A. James Bernstein Which Came First: The Church or the New Testament? / Ce a fost mai nti: Biserica sau Noul Testament? n The Christian Activist, vol. 9 (toamna/iarna 1996), p. 1 si urm. Acest articol este disponibil si sub form de brosur editat de Conciliar Press. Pentru o abordare mai amnuntit, accesibil totusi, dintr-o persepctiv Evanghelic, vezi cartea lui Arthur G. Patzia The Making of New Testament: Origin, Collection, Text and Canon / Cum a aprut Noul Testament: Originea, Selectia, Textul si Canonul (Downers Grove, Illinois: InterVarsity Press, 1995). Patzia este unul din studentii lui Metzger si E.P. Sanders si pred Noul Testament la Fuller Seminary. Aceast carte contine o bibliografie bogat si numeroase note si este, n general, pertinent, desi afirm eronat c 1 Clement a fost scris ctre Biserica din Roma (p. 104). [xiv] Metzger, Noul Testament, p. 274. 15 Conform crtii lui Henry Betterson The Early Christians Fathers / Printi crestini strvechi (New York, Oxford University Press, 1969), p. 62. 16 Datorit cheltuielilor mari pe care le presupunea copierea Scripturilor, studiul biblic individual - asa cum este cunoscut n ziua de azi - a fost imposibil de organizat pn la aparitia tiparului. 17 A fost sugerat idea c gnosticii, n special Marcion, au fost responsabili pentru idea canonului Noului Testament. Grant, pe bun dreptate, contest aceast idee. Cert e c mnuirea gnostic a Scripturii a determinat Biserica s nceap procesul canonizrii. Conform crtii lui Grant, pp. 121-130. 18 Trebuie remarcat c din cei trei autori sus-numiti, Biserica Ortodox l recunoaste ca Sfnt numai pe Irineu. Teologiile lui Clement si Origene ridic probleme semnificative. Anumite prti din teologia lui Origene au fost condamnate ca erezii de ctre al cincilea Sinod Ecumenic din anul 553. Cu toate acestea, att Clement ct si Origene rmn mrturii de pret ale crestinismului din Alexandria n timpul sfrsitul secolului al II-lea si nceputul secolului al III-lea. 19 Grant, p. 112.

20 Sf. Chiril al Ierusalimului si exprim ndoiala n ceea ce priveste Apocalipsa n Prelegerile catehetice (aprox. 350 d. Hr.). Sf. Grigore Teologul (sec. IV) omite Apocalipsa din lista crtilor canonice. Desi Biserica Ortodox consider Apocalipsa drept canonic, ea este singura carte din Noul Testament care nu se citeste n timpul liturghiei Bisericii. Totusi, o mare parte din liturghie este construit dup viziunile rugciunii ceresti descrise n Apocalipsa. Pentru un comentariu Ortodox al Apocalipsei vezi cartea Arhiepiscopului Averky Taushev The Apocalipse: In the Teaching of Ancient Christianity / Apocalipsa n nvttura crestinismului primar (Platina, CA: St. Herman of Alaska Brotherhood, 1995). 21 Pe vremea aceea Biserica din Alexandria era responsabil pentru calcularea datei de Pasti, adic a Praznicului nvierii. n fiecare an arhiepiscopul Alexandriei trimitea o circular prin care informa Bisericile n legtur cu data Pastelui pe anul respectiv. 22 De fapt e mult spus definitivat. Asa cum arat si Metzger, au existat variatii de canon chiar si dup Cartagina. Vezi Metzger Canon / Canonul, p. 239. 23 Grant, p. 32. 24 Data exact cnd evreii si-au definit n cele din urm limitele canonului lor este contestat. Sinodul de la Jamnia ofer o dat convenabil, dar incert. 25 Grant, p. 51. 26 Este vorba de crtile Septuagintei grecesti care nu se afl n canonul ebraic, asa cum l-a definit Sinodul de la Jamnia din anul 90. Aceste crti sunto cunoscute sub numele de Crti apocrife sau deuterocanonice. 27 Citat de Pelikan n Reformation / Reforma, p. 181. 28 Conform Catehismului de la Westminster, nu toate lucrurile din Scriptur sunt limpezi si clare pentru toti; totusi, acele lucruri care trebuie stiute, crezute si respectate pentru mntuire sunt cu claritate oferite si limpezite ntr-un loc sau altul n Scriptur, astfel ca nu doar cei nvtati, ci si cei nenvtati, s ajung la o ntelegere satisfctoare a lor. Articolul 1:8, Hodge, p. 39. 29 Una din primele msuri luate de fractiunea fundamentalist a CBS, imediat dup ce a preluat controlul Consiliului de Administratie al Scolii Baptiste de Duminic, a fost s nceap o nou serie de comentarii biblice. Ei considerau c existentul - pe atunci - comentariu biblic (Broadman Bible Commentary) era prea liberal. De altfel, anumite volume din seria initial Broadman fuseser retrase si nlocuite, fiind prea controversate. Astfel, pentru Cartea Genezei se gsesc nu mai putin de trei comentarii Baptiste (Southern Baptist commentaries) desi nici unul nu este pertinent. Pentru o recenzie critic a volumelor curente din New American Comentary vezi articolul lui James W.Watts Interpreting Inerrant Texts: The Old Testament Volumes of the New American Commentary n Perspectives in Religious Studies / Directii n studiile religioase, 23:1 (primvara 1996), pp. 75-86.

30 n versiunea KJV gsim: The Lord Possessed Me In the Beginning of His way. Este controversat si n ziua de azi traducerea acestui cuvnt ebraic. n versiunea NIV s-a ajuns la un compromis ntre KJV si RSV rezultnd: The Lord brought me forthControversa arian se ducea n jurul textului Septuagintei, nu al celui ebraic. n LXX cuvntul este created. 31 Protestantii din epoca modern adesea refuz s identifice ntelepciunea cu Hristos, n ciuda afirmatiei Sf. Pavel potrivit creia Hristos este ntelepciunea lui Dumnezeu (1 Corinteni 1:24). Iat de ce Scripturile nu se interpreteaz de la sine. 32 On the Trinity / Despre Treime, 12:1. Citat n cartea lui Pelikan The Christian Tradition: History of the Development of Doctrine, vol. 1, The Emergence of the Catholic Tradition (100-600) / Traditia crestin: Istoria dezvoltrii doctrinei, vol. 1, Nasterea Traditiei Catolice (100-600) (Chicago: University of Chicago Press, 1971), p. 193. 33 Sola Scriptura: An Ortodox Analysis of the Cornerstone of Reformation Theology / Numai Scriptura: O analiz Ortodox a principiilor teologiei Reformate. (Ben Lomond, CA: Conciliar Press, 1996), pp. 26 si urm. 34 mpotriva interpretrii ariene a Pildelor 8:22 Ortodocsii le rspund cu Psalmul 2:7 Domnul a zis ctre Mine: <<Fiul Meu esti tu, Eu astzi te-am nscut!>>. 35 Pelikan, Emergence / Nasterea Traditiei Catolice, p. 195. 36 The Story of Christianity, vol. 1, The Early Church to the Dawn of the Reformation / Povestea crestinismului, vol. 1, De la Biserica primar pn n zorii Reformei. (San Francisco: Harper & Row, 1984), p.161. Alexandru, cel la care se refer Gonzlez, este Sf. Alexandru, episcop de Alexandria. n timpul primului Sinod Ecumenic de la Niceea din anul 325 Sf. Atanasie era diacon n Biserica din Alexandria. 37 Pelikan, Emergence / Nasterea Traditiei Catolice, pp. 198-200. Pe baza unui pasaj din Didymus Nevztorul, Pelikan afirm c Arienii au adaptat doxologia, transformnd-o n: Slav Tatlui prin Fiul n Duhul Sfnt. 38 Pelikan, Emergence / Nasterea Traditiei Catolice, p. 199. 39 Homoousious nseamn de o fiint sau substant. Astfel, Crezul de la Niceea afirm c Hristos este de aceeasi fiint sau substant cu Tatl ( ). 40 Pe lng c nu era un termen biblic, homoousious fusese asociat cu Gnosticismul. Mai mult chiar, multi episcopi care nu mprtseau pozitia lui Arius s-au opus termenului pentru c se temeau c ar putea diminua realitatea diferitelor persoane ale lui Dumnezeu. Se temeau de erezia lui Sabellius, potrivit creia persoanele erau simple roluri pe care unul Dumnezeu le juca pe rnd. Abia geniul spiritual al Printilor Capadociei din jumtatea a doua a secolului al

IV-lea a putut crea un cadru teologic acceptabil ce permitea ntelegerea lui homoousious, ducnd n cele din urm la reconcilierea acelor episcopi precauti cu Crezul de la Niceea din 325 si la elaborarea deciziilor de la Sinodul al II-lea Ecumenic de la Niceea din 381. 41 Pelikan, Emergence / Nasterea Traditiei Catolice, p. 202. 42 Controversa nestorian din secolul al V-lea este n mod special pilduitoare. Schimbul de epistole dintre Nestor si Sf. Chiril de Alexandria este cu precdere reprezenativ. n aceste epistole cei doi citeaz aceleasi pasaje din Scriptur si totusi nu reusesc s cad de accord asupra lor. Desi aveau n fat aceleasi texte, le-au abordat din perspective total diferite. Pentru o editie exceptional a textelor grecesti ale acestor epistole n traducere englezeasc, vezi cartea lui Lionel R. Wickham Cyril of Alexandria: Select Lettters / Chiril din Alexandria: Epistole alese (Oxford: Clarendon Press, 1983). 43 Apologetii Protestanti care sustin autonomia interpretrii Scripturilor dau nastere la contradictii de ndat ce ncearc s apeleze la evolutia istoric a teologiei Bisericii ca rspuns dat ereziei. De exemplu, A.A.Hodge scrie c Protestantii recunosc c multe din adevrurile revelate n Scripturi, prin nssi natura lor, transcend ntelegerea omeneasc, multe profetii rmnnd n mod deliberat obscure pn cnd sunt explicate de dezvoltarea lor n evolutiile istorice. Cu toate acestea, Protestantii afirm, iar Romano-Catolicii nu recunosc, c (1) Fiecare articol esential de credint si fiecare norm practic pot fi nvtate din Scriptur; (2) Fiecare crestin n parte, chiar dac este fr educatie, are dreptul s interpreteze Scriptura cum vrea. Pe de alt parte, este adevrat c, pe msur ce cunoasterea istoric si critic avanseaz, cu ajutorul controverselor, Biserica - nteleas ca o comunitate - a progresat n ceea ce priveste interpretarea exact a scripturii si n ntelegerea deplin a ntregului sistem de adevr pe care ea l reveleaz. (p. 40). Astfel, Hodge admite deopotriv c fiecare doctrin esential pentru mntuirea omului este nteleas cu claritate chiar si de cei fr educatie si c unele interpretri sunt consecinta proceselor istorice. Ce loc mai rmne atunci pentru doctrina Treimii? Dac este o doctrin esential, de ce nu a putut fi nteleas de cei fr educatie care se folosesc cum trebuie de mijloacele obisnuite? S mai observm c Hodge se refer la ntregul sistem de adevr continut n Scripturi. Vom reveni n rndurile urmtoare la aceast idee a sistemului de adevr. 44 Pentru un studiu al relatiei dintre nchinare si polemic vezi articolul lui Henry Chadwick Eucharist and Christology in the Nestorian Controversy / mprtsanie si hristologie n controversa nestorian din Journal of Theological Studies / Jurnal de studii teologice, ns 2 (1951), pp. 125-142. 45 Luther a fost n mare msur influentat de nominalism, Erfurt fiind n centrul filosofiei nominaliste, iar att Zwingli ct si Calvin erau nvtati umanisti de seam. Despre Calvin vezi cartea lui William Bouwsma John Calvin: A Sixteenth-Century Portrait / Jean Calvin: Un portret de secol XVI (New York: Oxford University Press, 1988), p. 13.

46 Cu toate acestea, e bine s remarcm aici c desi Tora ofer instructii detaliate pentru modul de nchinare al lui Israel, ea nu este exhaustiv. Adeptii principiului Numai Scriptura citeaz adesea Deuteronomul 12:32: Toate cte v poruncesc siliti-v s le mpliniti si nici s adaugi si nici s lasi ceva din ele. Aceast porunc ns nu i-a mpiedicat pe israeliti s adauge alte crti care ulterior aveau s fie incluse n canonul Scripturilor ebraice. 47 Aceast lips de precizie i face pe Adventistii de Ziua a Saptea s pretind, pe baza Noului Testament, c crestinii trebuie s se nchine de Sabat, adic smbta. 48 ntr-o brosur publicat de Conventia Baptist de Sud se spune c Cina Domnului trebuie tinut repetat si periodic. Nici prea des, ca s nu-si piard rostul, dar nici prea rar, ca nu cumva credinciosii s uite de ea. Robert E. Naylor, In Remebrance of Me / ntru pomenirea Mea (Nashville: Broadman Press, 1979). S observm c aceast axiom, popular n rndul crestinilor dup Evanghelie, nu se gseste niciunde n Noul Testament. Nici Declaratia de credint de la Westminster, nici comentariul lui Hodge nu o aminteste regulat. Totusi, este extrem de interesant mptrita mrturie potrivit creia Cina Domnului trebuie practicat pn n vecii veciilor, este enuntat de Hodge astfel: practica uniform si universal a bisericii crestine, n toate ramurile ei, de la nceputuri. Hodge, p. 355. Acest argument este hotrt n favoarea traditiei. 49 De fapt, Campbelitii nsisi nu ar apra tot ceea ce fac pe baza unui ferm Asa grieste Domnul. De exemplu, crestini veacului nou testamentar se ntlneau n sinagogi sau n casele lor. Nu gsim nici o referire la cldiri de biseric crestin, anume construite cu acest scop. Asa cum nu se mentioneaz niciunde c crestinii trebuie s stea n rnduri de scaune frumos rnduite. De asemenea, Noul Testament nu prevede nimic n legtur cu botezul oamenilor n bazine acoperite (cu sau fr picturi reprezentnd un ru pe peretele din spate). 50 Hodge, p. 37. si p. 272. 51 O dat cu ascensiunea teologiei feministe, a atitudinilor corecte din punct de vedere politic si a altor capricii din multe cercuri Protestante, folosirea formulei trinitare nu presupune neaprat si folosirea formulei biblice trinitare. n numele Printelui Iubitor, a Copilului Asculttor si a Emotiei nsufletitoare este doar una dintr-o sumedenie de alte formule posibile, derivate nu din Scriptur, ci din duhul veacului. Din pcate, aceste idei si fac drum, ncetul cu ncetul, n lumea Evanghelic. 52 Hodge, p. 340. 53 Cunoscut si ca The Teaching of the Twelve Apostles / nvtturile celor doisprezece apostoli. Pentru o bibliografie general si bogat, desi nvechit, vezi cartea lui Johannes Quasten Patrology / Patristic, vol. 1, The Beginnings of Patristic Literature / nceputurile literaturii patristice (Westminster, MD: Christian Classics, Inc., 1986), pp. 29-39.

54 n traducere exact: ap vie. 55 Cteva traduceri n englez disponibile: A. Kleist, Ancient Christian Writers / Scriitori crestini strvechi, vol. 6 (NY: Newman Press, 1961) pp. 3-25; R.A. Kraft, Barnabas and the Didache / Barnaba si Didahiile, n The Apostolic Fathers / Printii apostolici (1891); Jack N. Sparks, The Apostolic Fathers / Printii apostolici (Minneapolis: Light and Life Publishing). Selectiile din versiunea Lightfoot pot fi gsite n cartea lui Henry Bettenson The Early Christian Fathers / Printii crestini strvechi (NY: Oxford University Press, 1969), pp. 50-52 Citatul de mai sus apartine versiunii Lightfoot. 56 Tertulian este adesea citat de adeptii Botezului credinciosului ca fiind un adeversar al Botezului prunciilor. Trebuie observat ns c pozitia lui Tertulian nu se datoreaz convingerii c Botezul este un semn exterior al constiintei individului de a-l urma pe Hristos, ci credintei sale n capacitatea limitat de iertare a pcatelor dup Botez. De asemenea el i sftuia pe cei necstoriti s astepte pn la cstorie (sau pn cnd s-au decis s triasc n feciorie) ca s nu si pngreasc Botezul. Fragmente din Tertulian se gsesc n cartea lui Bettenson The Early Christian Fathers / Printii crestini strvechi , pp. 144-147. 57 Lectures on the Christian Sacraments / Prelegeri despre sacramentele crestine, Ed. By F.L. Cross (Crestwood, NY: SVS Press, 1986), pp. 59 si urm. 58 The Life in Christ / Viata n Hristos , Tr. de Carmino J. de Catanzaro (Crestwood, NY: SVS Press, 1974), pp. 75, 78. 59 Didahiile sunt extrem de instructive n ceea ce priveste formula ce trebuie folosit la Botez. n pasajul citat mai sus, asa cum se observ, formula este categoric trinitar. n alt pasaj ns gsim nimeni s nu mnnce din aceast mprtsanie dect dac s-a botezat n numele Domnului. Formula trinitar este o formul liturgic, pe cnd n numele Domnului este o sintagm descriptiv. Aceast chestiune este dezbtut si de Sf. Vasile cel Mare (secolul al IV-lea). Cf. On the Holy Spirit / Despre Duhul Sfnt, tr. de David Anderson (Crestwood, NY: SVS Press, 1980), pp. 48 si urm. Nota textual pentru Faptele Apostolilor 8:16 din Orthodox Study Bible / Studiu biblic Ortodox (Nashville: Thomas Nelson, 1993) este incorect: Botezul era uneori svrsit doar n numele lui Hristos, dar Botezul n numele Sfintei Treimi (Matei 28:19) a devenit o norm n toat Biserica (p. 289). Nu avem nici o dovad c, n afar de ereticii care negau Treimea, ar fi existat cineva n Biserica primar care s boteze numai n numele lui Iisus. Descrierea Botezului din Didahii explic clar referirile la Botezul n numele Domnului din Noul Testament. 60 Att teoria dispenselor, ct si cea a nltrii de viu la cer au fost nscociri ale sec. al XIX-lea, desi adeptii lor pretind c ele sunt doctrine biblice. Justo Gonzlez observ ironia situatiei: Pe de alt parte este semnificativ s observm c n timp ce fundamentalismul s-a declarat aprtorul ortodoxiei traditionale, el a dat nastere la noi interpretri ale Bibliei. Accentul pus de fundamentalisti pe caracterul infailibil al Bibliei si respingerea multor concluzii ale exegetilor biblici a fcut posibil juxtapunerea textelor din diferite crti ale

Scripturii si astfel nscocirea a numeroase scenarii sublinind si explicnd actiunile lui Dumnezeu din trecut, prezent si viitor. Cele mai izbutite scenarii de acest fel au fost emise de adeptii teoriei dispenselor The Story of Christianity / Povestea crestinismului, vol. 2, The Reformation to the Present Day / De la Reform pn n ziua de azi (San Francisco: Harper & Row, 1984), p. 257. 61 Polemistii Protestanti adesea invoc doctrina Romano-Catolic a conceptiei imaculate pentru a arta ce se ntmpl atunci cnd oamenii se bazeaz pe traditie si nu pe Scriptur. Fapt este c doctrina - care se refer la conceptia Fecioarei Maria de ctre Sfnta Ana, n loc s se refere la conceptia lui Hristos de ctre Maria - este o deductie perfect logic din interpretarea augustinian a Pcatului Original. Dac cineva interpreteaz Pcatul Original drept vina pentru neascultarea lui Adam, mostenit prin reproducere biologic, atunci notiunea c Fecioara Maria trebuie s fie purificat de aceast pat n momentul conceptiei sale, ca pregtire pentru a-L purta pe Hristos n pntece, este perfect ndrepttit. Biserica Ortodox respinge categoric doctrina conceptiei immaculate pentru c nu este parte din sfnta traditie. Este o doctrin rationalist dedus dintr-o ntelegere eronat a Pcatului Original sau Ancestral. Astfel, proclamatia doctrinei n 1854 de ctre Papa Pius al IX-lea se bazeaz nu att pe traditie, ci pe ideea c o astfel de doctrin ar putea fi dedus rational din principiile biblice. 62 Scripturile nvat un sistem doctrinar perfect si toate principiile necesare pentru rnduiala practic a vietiilor indivizilor, comunittiilor si bisericilor (p. 37).

Cap 6 Sola Scriptura: Textele-mrturie

Rspunznd, Iisus le-a zis: V rtciti nestiind Scripturile , nici puterea lui Dumnezeu.(Matei 22:29)

De bun seam c principiul Protestant Numai Scriptura implic mult mai mult dect simpla afirmare a autorittii Bibliei. El este de fapt un amestec de idei si presupuneri. Cnd Protestantii citesc Scripturile ei se folosesc, constient sau nu, de aceste presupuneri. Pentru cei crescuti, ca si mine, ntr-un mediu Evanghelic, pasaje ca 2 Timotei 3:16 si altele amintite mai jos justific n mod evident doctrina Numai Scriptura. Auto-evidenta acestei justificri nu se datoreaz textului nsusi, ci presupunerilor pe care fiecare individ le foloseste n abordarea lui. Dac cineva

ia Biblia, format din exact 66 de crti nici mai mult nici mai putin si o deschide cu presupunerea apriori c textul se interpreteaz autonom si c nssi credinta crestin se poate reduce la formule verbale, atunci acela sau aceea va gsi n text exact ceea ce se asteapt s gseasc. Adevrul este si acesta este un adevr greu de acceptat de ctre Crestini dup Evanghelie c doctrina Numai Scriptura nu este scriptural. Cu alte cuvinte, pretentia c Biblia este singura surs de autoritate pentru viata si doctrina crestin nu se afl n Biblie. E ca si cum ai spune este un adevr absolut nu spui c nu exist adevr absolut. Ca s ntelegem aceasta trebuie s examinm cu atentie unele texte oferite adesea ca mrturie pentru doctrina Numai Scriptura. Toat Scriptura este inspirat Versetul Nou Testamentar cel mai adesea folosit ca text-mrturie n favoarea principiului Numai Scriptura este 2 Timotei 3:16-17. Voi cita pasajul n ntregul context: Tu ns rmi n cele ce ai nvtat si de care esti ncredintat, deoarece stii de la cine le-ai nvtat, si fiindc de mic copil cunosti Sfintele Scripturi, care pot s te ntelepteasc spre mntuire, prin credinta cea ntru Hristos Iisus. Toat Scriptura este insuflat de Dumnezeu si de folos spre nvttur, spre mustrare, spre ndreptare, spre nteleptirea cea ntru dreptate, astfel ca omul lui Dumnezeu s fie desvrsit, bine pregtit pentru orice lucru bun. Eu te ndemn deci struitor n fata lui Dumnezeu si a lui Hristos Iisus, Care va s judece viii si mortii, la artarea Lui si n mprtia Lui; propovduieste cuvntul, struieste cu timp si fr de timp, mustr, ceart, ndeamn, cu toat ndelunga-rbdare si nvttura. 4:2) Primul lucru pe care trebuie s-l observm n legtur cu acest pasaj este c Scripturile la care se refer Sf. Pavel sunt crtile Vechiului Testament. Si aceasta pentru c Sf. Timotei cunoscuse Scripturile din tineretea sa. ntr-adevr, Bruce Metzger, unul dintre cei mai conservatori exegeti biblici Protestanti (2 Timotei 3:14-

observ c toate trimiterile la Scripturi n Noul Testament, cu o singur exceptie, se refer la Vechiul Testament.1 Nici un crestin Ortodox nu ar nega faptul c afirmatia lui Pavel n ceea ce priveste inspiratia Scripturilor se aplic prin extindere Noului Testament. Totusi, pe timpul cnd Pavel i scria lui Timotei si nc trei sute de ani dup aceea nu a existat nici un canon oficial al Noului Testament.2 ntr-adevr, la vremea aceea, o parte din crtile Noului Testament nu fuseser nici mcar scrise. Dac Pavel ar fi afirmat c numai Scripturile (adic Vechiul Testament) conteaz, ar fi exclus nevoia pentru Noul Testament. C Pavel nu afirm suficienta Scripturilor o confirm si versetul al optulea al aceluiasi capitol: Dup cum Iannes si Iambres s-au mpotrivit lui Moise, asa si acestia stau mpotriva adevrului, oameni stricati la minte si netrebnici pentru credint (2 Timotei 3:8). Pavel se refer aici la ceata vrjitorilor de la curtea lui Faraon: Atunci a chemat si Faraon pe nteleptii Egiptului si pe vrjitori si au fcut si vrjitorii Egiptenilor asemenea lucru cu vrjile lor: fiecare din ei si-a aruncat toiagul si s-a fcut sarpe. Dar toiagul lui Aaron a nghitit toiegele lor. (Iesirea 7:11-12) S observm c n Cartea Iesirii nu se mentioneaz numele vrjitorilor. Atunci de unde stie Pavel numele lui Iannes si Iambres? Din traditia iudaic. n acelasi capitol n care Pavel vorbeste despre valoarea Scripturilor, el nsusi citeaz traditia nescriptural. Dac a crezut c Scripturile si sunt suficiente, nseamn c nu a fost consecvent.3 S examinm acum ce spune de fapt Pavel n acest pasaj. Preocuparea sa principal este s l pregteasc pe Timotei pentru vremurile cnd aveau s apar ereziile: cci va veni o vreme spune el - cnd nu vor mai suferi nvttura sntoas (4:3-4). n 1 Timotei 6:20 Pavel l ndeamn pe Timotei s pzeasc comoara ce i s-a ncredintat, referindu-se, desigur, la Evanghelie. n 2 Timotei Pavel l ndeamn pe Timotei s i urmeze exemplul si apoi spune: Tu ns rmi n cele ce ai nvtat si de care esti ncredintat, deoarece stii de la cine le-ai nvtat. Aici Pavel se refer probabil la el nsusi si la alti Apostoli care au fost nvttorii lui Timotei.4

Studiul Scripturilor (al Vechiului Testament) este deci omolog nvtturii pe care Timotei o primise de la Pavel. Pavel continu s afirme c Scripturile pot s te ntelepteasc spre mntuire, prin credinta cea ntru Hristos Iisus. S observm c numai prin credinta n Hristos Scripturile sunt de folos. Pentru evrei care au refuzat s cread n Hristos, Vechiul Testament era o carte nchis. Pavel continu s afirme c toat Scriptura este insuflat de Dumnezeu, si de folosAcesta pare un comentariu ieftin pentru un evreu evlavios. Totusi, semnificatia sa poate fi nteleas mult mai usor dac lum n considerare natura ereziilor care devastau Biserica primar. Una din cele mai periculoase erezii care amenintau Biserica primar era Gnosticismul. C Pavel era preocupat de rspndirea Gnosticismului n Epistolele pastorale o dovedesc si versetele 1Timotei 6:20, unde l avertizeaz pe Timotei s se fereasc de mpotrivirile stiintei mincinoase5, 1Timotei 1:4, 4:7 si 2Timotei 3:4, unde l avertizeaz s se fereasc de mituri si eresuri.6 Una din trsturile fundamentale ale Gnosticismului trziu, sistematizat era deprecierea si chiar negarea Vechiului Testament. Este foarte posibil ca unul dintre acesti Gnostici timpurii, cu mitologiile lor extravagante si denigrarea lumii materiale, au negat si autoritatea Vechiului Testament. Pe de alt parte, altii n comunitatea crestin timpurie au interpretat eronat contrastul evidentiat de Pavel dintre Lege si har, ca o antitez ce neag valoarea Vechiului Testament. Dintr-un motiv sau altul, Pavel gseste c este nevoie s afirme autoritatea si folosul Noului Testament. El este inspirat (n sens literal: insuflat de Dumnezeu) si de folos spre nvttur, spre mustrare, spre ndreptare, spre nteleptirea cea ntru dreptate. Pavel afirm c Scripturile pe care Timotei le nvtase din copilrie nu au fost nlocuite de predicile lui Pavel. Evanghelia mplineste Vechiul Testament, nu l anuleaz. Ceea ce Pavel nu spune este c Scripturile sunt auto-suficiente. Aspirina este ntr-adevr un medicament miraculos. Nu numai c nltur durerea si temperatura, dar studii recente au artat c un consum zilnic de aspirin poate reduce riscul atacului de cord si c, dac se administreaz aspirin unei persoane care are atac de cord, aceasta i poate reduce efectul duntor asupra inimii. Ar fi ns o grav greseal s deducem de aici c

aspirina este singurul medicament de care are omul nevoie. Orict ar fi de eficient, aspirina nu poate fi de nici un folos n cazul durerilor de gt sau al tumorilor canceroase. Aspirina este de mare folos, dar asta nu nseamn c este auto-suficient. La asta se refer Pavel aici. Pavel i spune discipolului su s pstreze comoara Evangheliei care i-a fost ncredintat (1Timotei 6:20) si s continue n ceea ce fusese pn atunci nvtat (2Timotei 3:14), n mare parte pe cale oral. mpotriva speculatiilor Gnostice care amenintau Biserica si subminau autoritatea Vechiului Testament, Pavel afirm c Scripturile pe care Timotei le studiase din copilrie sunt cu adevrat inspirate de Dumnezeu si de folos pentru o viat crestin. Nu avem nici o indicatie c Pavel afirma auto-suficienta Noului Testament care, la vremea aceea, nici nu exista. Peste ce e scris Al doilea text folosit adesea n favoarea principiului Numai Scriptura este 1Corinteni 4:6: Si acestea, fratilor le-am zis ca despre mine si despre Apollo, dar ele sunt pentru voi, ca s nvtati din pilda noastr, s nu treceti peste ce e scris, ca s nu v fliti unul cu altul mpotriva celuilalt. La prima citire acest verset pare s fie n favoarea ideii potrivit creia crestinii trebuie s se rezume numai la Scriptur. Nu treceti peste ce e scris este un slogan foarte eficient. La o examinare mai atent vedem c acest verset nu are nimic de a face cu problema autorittii n biseric. nti de toate se cuvine s lum n considerare contextul n care a aprut acest verset. n 1Corinteni Sf. Pavel se refer la dezbinrile Bisericii din Corint. n versetul 1:12 el spune c unii corinteni se dau drept urmasii lui Pavel, altii ai lui Apollo, etc. iar apoi ntreab ntrebare pe care as adresa-o si eu Protestantilor din ziua de azi, dezbinati n nenumrate denominatii adverse: Oare S-a mprtit Hristos? Aparent, dezbinarea n Corint ajunsese pn ntr-acolo unde oamenii i comparau pe Apostoli ntre ei, considernd pe cte unul ca fiind deasupra

celorlalti. Ca rspuns, Pavel insist ca judecata s fie lsat numai pe seama lui Dumnezeu. n acest context i povtuieste Pavel pe corinteni s nu treac peste ce e scris, ca s nu v fliti unul cu altul mpotriva celuilalt. Astfel, contextul n care este plasat acest verset nu indic nici o urm de sprijin pentru cei care l-ar folosi ca text-mrturie pentru Numai Scriptura. Mai mult dect att, au existat multe dispute n rndul exegetilor n legtur cu traducerea acestui verset. Sintaxa greac a acestui pasaj este cu totul neobisnuit. Moule rezum astfel multiplele posibilitti de abordare ale acestui verset. Extraordinarul verset din 1Corinteni 4:6, , a fost corectat plauzibil. Dac nu se ia n seam aceast corectare, acest verset este citat ca slogan cunoscut de Pavel si de cititorii si: binecunoscuta sintagm Nu treceti peste ce e scris7 Corectia la care se refer Moule a fost oferit de Baljon (1884), care a afirmat c fragmentul cu pricina este de fapt comentariul unui scrib ce si-a aflat, n cele din urm, locul n text. Altii l consider o zical rabinic cunoscut n rndul cititorilor. Aceast interpretare a fost adoptat de traductorii editiei NIV (New International Version): pentru ca sa nvtati din pilda noastr Nu treceti peste ce e scris. Dac a doua interpretare este cea corect, care e atunci scrierea la care se refer zicala? Potrivit lui Orr si Walther, pilda se refer la Vechiul Testament.8 La nceputul acestui fragment din 1Corinteni, Sf. Pavel citeaz pasaje din Vechiul Testament referitoare la ntelepciunea omeneasc si divin si la vamesi: Cci scris este: Pierde-voi ntelepciunea nteleptilor si stiinta celor nvtati voi nimici-o. (1 Corinteni 1:19)9

Pentru ca dup cum este scris: Cel ce se laud n Domnul s se laude. (1 Corinteni 1:31)10

Cci ntelepciunea lumii acesteia este nebunie naintea lui Dumnezeu, pentru c scris este: El prinde pe cei ntelepti n viclenia lor. Si iarsi: Domnul cunoaste gndurile nteleptilor, c sunt desarte. (1 Corinteni 3:1920)11 Dup toate probabilittile, ce e scris se refer la aceste citate. Sf. Pavel le aminteste corintenilor c Dumnezeu este Cel Care judec si mreste, iar ntelepciunea si judecata omeneasc nu este de nici un folos. Este deci greu de presupus c aceasta poate fi considerat drept mrturie pentru doctrina suficientei Scripturii. Nu treceti peste ce e scris poate fi o lozinc bun, dar nu sprijin n nici un fel doctrina Protestant Numai Scriptura.

Bereenii

Al treilea pasaj din Noul Testament folosit adesea n favoarea principiului Numai Scriptura este Faptele Apostolilor 17:10-11: Iar fratii au trimis ndat, noaptea, la Bereea, pe Pavel si pe Sila care, ajungnd acolo, au intrat n sinagoga iudeilor. Si acestia erau mai buni la suflet dect cei din Tesalonic; ei au primit cuvntul cu toat osrdia, n toate zilele, cercetnd Scripturile, dac ele sunt asa. De bun seam c acest pasaj nu afirm nemijlocit c numai Scripturile conteaz pentru credint si practic. Pentru adeptii viziunii Protestante pasajul de mai sus are valoare de paradigm. Crestinii ar trebui s urmeze exemplul bereenilor, cercetnd toate lucrurile dup Scripturi. Nici un crestin Ortodox nu ar nega faptul c rspunsul bereenilor la Evanghelie ar trebui s serveasc drept paradigm pentru toti crestinii. Scripturile sunt tezaurul normativ scris de credint. Potrivit pozitiei Protestante, faptul c Ortodocsii neag principiul Numai Scriptura echivaleaz cu desconsiderarea autorittii Scripturilor. Nimic nu ar putea fi ai eronat.

A spune c Scripturile sunt expresia normativ scris a propovduirii Apostolilor nu implic n mod necesar faptul c ele sunt si suficiente prin ele nsele. nseamn doar c Scripturile nu pot fi contrazise. Sfntul Pavel s-a dus la sinagoga din Bereea si L-a propovduit pe Hristos ca Mesia. Bereenii au comparat ceea ce a spus Pavel cu profetiile Vechiului Testament. Multi au ajuns s cread c Hristosul propovduirii lui Pavel si Hristosul (Mesia) Profetiilor este unul si acelasi. Desigur c Scripturile pe care bereenii le-au cercetat au fost crtile Vechiului Testament. Dac acest pasaj implic autosuficienta Scripturilor, nseamn c el implic autosuficienta Vechiului Testament, nu al celui Nou. Un alt aspect interesant al acestui pasaj este faptul c bereenii sunt numiti mai buni la suflet nu att pentru c au cercetat Scripturile, ct pentru c au fost rvnitori s primeasc Cuvntul Domnului. Att KJV (King James Version) ct si NIV (New International Version) traduc eronat versetul 11. Editia RSV (Revised Standard Version) este mai aproape de originalul grecesc.12 Adevrata diferent ntre bereeni si tesaloniceni consta n receptivitatea lor fat de propovduirea Evangheliei. Nu aduga la aceast carte Ultimul text-mrturie din Noul Testament pe care Protestantii l-au folosit pentru a sustine doctrina Numai Scriptura este Apocalipsa 22:18-19: Si eu mrturisesc oricui ascult cuvintele proorociei acestei crti: De va mai aduga cineva ceva la ele, Dumnezeu va trimite asupra lui pedepsele ce sunt scrise n cartea aceasta; iar de va scoate cineva din cuvintele crtii acestei proorocii, Dumnezeu va scoate partea lui din pomul vietii si din cetatea sfnt si de la cele scrise n cartea aceasta. Dintre toate pasajele care au fost citate, aceste versete par s sprijine cel mai mult ideea autosuficientei. Din nou, dac ne nhmm s examinm contextul n care aceste versete apar, vom descoperi c ele au foarte putin de a face cu o doctrin sistematic a autorittii biblice. William Barclay observ c astfel de afirmatii sunt frecvente n literatura antic. Avertizri asemntoare gsim si n Deuteronomul 4:2, 12:2 si n Pilde

30:5,6. Dintre apocrife, Cartea lui Enoh avertizeaz si ea mpotriva modificrii textului. Scopul acestor avertismente, potrivit lui Barclay, este s se asigure transmiterea exact a crtilor, fr modificri operate de scribi: n vechime, pentru c toate crtile erau copiate de mn de ctre scribi si fiecare stia ct de usor era pentru un scrib s fac greseli la copiere, s-a ajuns ca de regul s se adauge la sfrsitul fiecrei crti un avertisment solemn mpotriva unor astfel de modificri. n lumina acelui obicei se cuvine s citim cuvintele lui Ioan. A folosi acest pasaj drept inspiratie verbal este o eroare.13 Observnd legtura cu Deuteronomul 4:2, Childs obiecteaz motivnd c versetul este doar un comentariu editorial adresat copistilor. Potrivit lui Childs: este un avertisment adresat cu scopul de a preveni pervertirea adevrului crtii (potrivit lui Beckwith). De la nceput aceast formul a servit la ntrirea autorittii revendicate de carte.14 Cu alte cuvinte, acest pasaj este un avertisment solemn mpotriva modificrii mesajului acestei crti, care este o revelatie dat de Dumnezeu. Donald Selby sustine c aceste versete, mpreun cu cele introductive care afirm sursa divin a revelatiei reprezint o tentativ de canonicitate.15 Ceea ce conteaz e c aceste versete se refer la Revelatia dat Sf. Ioan. Trimiterea este fcut special la cuvinteleprofetiei acestei crti. Nimic din context nu sugereaz c ele se refer la Scripturi luate ca ntreg si desigur nu aflm nici un indiciu c ele ar sta la baza unei teorii generale a suficientei scripturale. Si dac am extinde sensul acestor versete pentru a acoperi ntregul canon al Scripturii, la ce concluzie am ajunge? La aceea c Dumnezeu a dat canonul Scripturii si c el nu poate fi schimbat. A spune c textul nu trebuie schimbat este una, iar a spune c textul este suficient n sine este cu totul altceva. Scriptura n context

Biserica Ortodox crede cu trie c toat Scriptura este insuflat de Dumnezeu. Ea este pe deplin convins de autoritatea Scripturilor ca document normativ al revelrii de Sine a lui Dumnezeu naintea oamenilor. Este la fel de convins c textul Scripturii nu trebuie modificat nici prin adugare, nici prin mputinare.16 Ea recunoaste c Scripturile sunt o mrturie unic, insuflat de nsusi Dumnezeu, si nu trebuie schimbate pentru a se adapta vremurilor.17 Si totusi, Biblia inclusiv originea divin a ei este doar o carte. Nu are pretentia s fie suficient n sine. Scripturile (amndou Testamentele) au fost produse n contextul dialogului lui Dumnezeu cu Israel (Vechiul si Noul Israel). Acest context, aceast relatie vie a lui Dumnezeu cu Poporul Su, nu este altceva dect traditie. n afara acestei traditii sfinte, Biblia si pierde necesarul punct de referint. Tratat ca un text nud, ea devine roaba traditiei pe care cititorul se ntmpl s o mosteneasc. Insistenta cu care Protestantii impun principiul Numai Scriptura este nu att eronat ct imposibil. Autorii inspirati ai Scripturilor nu revendic autosuficienta scrierilor lor tocmai pentru c ei au scris ntr-un context anume si s-au asteptat ca scrierile lor s fie citite din perspectiva acelui context relatia vie a lui Dumnezeu cu omul n Biseric. Pentru a ntelege pe deplin aceasta, este nevoie s vedem ce au avut de spus autorii Noului Testament n legtur cu traditia.

1 Metzger, p. 273. Exceptia ar putea fi 2 Petru 3:16, unde epistolele lui Petru sunt mentionate n legtur cu celelalte Scripturi. 2 Cu foarte putine exceptii, exegetii biblici cred c Epistolele pastorale nu au fost scrise de Sf. Pavel. Chiar dac au fost scrise de mna sa sau de unul din discipolii si, Biserica Ortodox accept ca autentice att Epistolele pastorale ct si Epistola ctre Evrei. Mai mult chiar, Biserica este extrem de sceptic n ceea ce priveste ncercrile de a considera anumite crti ale Noului Testament, inclusiv cele pastorale, drept documente din secolul al II-lea. Pentru o bun prezentare a viziunii Protestante moderne asupra Epistolelor pastorale, vezi cartea lui Brevard S. Childs, The New Testament as Canon: An Introduction / Noul Testament ca un canon: O introducere (Philadelphia: Fortress Press, 1985), pp. 373-395.

3 i datorez Pr. John Whiteford observatia privitoare la folosirea de ctre Sf. Pavel a traducerii orale n acest capitol. Potrivit crtii Sola Scriptura / Numai Scriptura, p. 11. 4 Pavel se poate referi la printii lui Timotei. De bun seam, aceast ipotez nu o exclude pe prima, dup cum ar putea fi vorba, la fel de bine, att de Pavel si Apostoli, ct si de printii lui Timotei. Sintagma de la care a fost interpretat ca fiind Scripturile, potrivit crtii The Wycliffe Bible Commentary (Chicago Moody Press, 1962), p. 1388. Aceast ipotez este ns putin probabil datorit structurii pasajului. 5 n original . 6 Gnosticii erau cunoscuti pentru complicatele lor mitologii si genealogii: Nici s ia aminte la basme si la nesfrsite nsirri de neamuri, care aduc mai degrab certuri, dect lucrarea mntuitoare a lui Dumnezeu, cea ntru credint (1Timotei 1:4). Aceste mitologii nlocuiau istoria revelat de Dumnezeu a Vechiului Testament. 7 C.F.D. Moule, An Idiom Book of New Testament Greek / Limbajul Noului Testament grecesc, editia a doua (Cambridge: Cambridge University Press, 1959), p. 111. 8 Dac lucrurile care au fost scrise pot fi, ntr-un fel sau altul, identificate, atunci ele nu sunt altceva dect Scriptura Vechiul Testament. William F. Orr si James A. Walther, The Anchor Bible: 1 Corinthians (Garden City: Doubleday & Co., 1976), pp. 177-178. Sf. Ioan Gur-de-Aur identific lucrurile care au fost scrise cu ndemnurile la smerenie adresate de Hristos, potrivit Omiliei a 12-a la 1 Corinteni. 9 Citatul este din Isaia 29:14. 10 Citatul este din Ieremia 9:24. 11 Citatele sunt din Iov 5:13 si Psalmul 93 [94]:11. 12 , , 8 . Att n editia KJV, ct si n NIV acest verset apare ca o propozitie compus: Bereenii au primit Cuvntul si au cercetat Scripturile. Textul grecesc este ns fr echivoc. Cercetnd Scripturile este o constructie participial subordonat. Bereenii sunt ludati pentru c au primit Cuvntul. Faptul c au cercetat Scripturile este, desigur, important, ns de o important secundar. 13 The Revelation of John / Apocalipsa lui Ioan, vol. 2, editie revzut (Philadelphia: Westminster Press, 1976), pp. 231-232. 14 Childs, p. 516. Trimiterea este la un comentariu al Apocalipsei de I.T. Beckwith (1919). Comentatorul Evanghelic George Eldon Ladd ajunge la o

concluzie asemntoare: uneori aceste cuvinte au fost interpretate de o manier strict literal, aplicat ntregii Biblii, si folosite pentru a autentifica o hermeneutic literalist care respinge orice fel de studiu critic al Bibliei. Totusi, acesta este felul energic al lui Ioan de a autentifica mesajul profetiei sale. El nu este preocupat de posibile erori mecanice survenite n timpul transmiterii, sau erorilor de judecat n interpretarea mesajului su, ci de deformrile deliberate si de pervertirile acestuia. A Commentary on the Revelation of John / Comentariu la Apocalipsa lui Ioan (Grand Rapids: Eerdmans, 1972), p. 295. 15 Introduction to the New Testament: The Word Became Flesh / Introducere la Noul Testament: Cuvntul S-a ntrupat (New York: Macmillan Publishing Co., 1971), p. 464. 16 Este momentul s observm c Reformatorii au nlturat crtile grecesti ale Vechiului Testament din canonul lor, crti care fuseser considerate Scriptur nc din primele secole ale erei crestine. 17 Trebuie de asemenea observat c apelul la un limbaj relevant si la traduceri neutre vine din lumea Protestant. Biserica Ortodox nu ngduie astfel de pervertiri ale Scripturii.

Cap 7 Natura Traditiei

Cercetati Scripturile, c socotiti c n ele aveti viat vesnic. Si acelea sunt care mrturisesc despre Mine. Si nu voiti s veniti la Mine, ca s aveti viat! (Ioan 5:39-5:40)

n aprarea principiului Numai Scriptura, apologetii Protestanti dau vina pe teologia Romano-Catolic. Se stie c Romano-Catolicii accept dou surse de autoritate Scriptura si traditia si c traditiei i se acord aceeasi important ca Scripturii. De asemenea, se stie c importanta dat de Romano-Catolici traditiei a dus la aparitia unor doctrine moderne precum Conceptia Imaculat si infailibilitatea papal. Pornind de la aceste premise, Protestantii au ajuns la concluzia c principiul Numai Scriptura este singurul mijloc de a evita evolutia aberant a doctrinei.

nti de toate, aberatiile doctrinare ale Bisericii Romano-Catolice nu fac parte nicidecum din traditia universal a Bisericii. Biserica Ortodox se opune doctrinelor Romane ale jurisdictiei papale universale, ale infailibilittii papale, purgatoriului si ale Conceptiei Imaculate, tocmai pentru c ele nu sunt potrivit traditiei. Pe de alt parte, Biserica Ortodox nu a acceptat niciodat pozitia Romano-Catolic, potrivit creia ar fi dou surse de autoritate. Biserica recunoaste o singur surs de autoritate pentru credinta si practica Sa: traditia apostolic. Sfintele Scripturi sunt parte chiar dac cea mai important parte din acea traditie. A considera Scripturile ca fiind ceva deasupra si totodat n afara traditiei e ca si cum am pune cruta naintea calului. O jonglerie gramatical Dac ar fi s cutm referintele la traditie (datin) sau traditii (datini) asa cum apar ele n editia NIV (New International Version) a Noului Testament, am gsi zece astfel de trimiteri: Matei 15:2,3,6; Marcu 7:3,5,8,9,13; Galateni 1:14; si Coloseni 2:8. n fiecare caz, traditia (datina) este prezentat ntr-o lumin negativ, ca ceva care s-ar opune adevrului lui Dumnezeu: Cci lsnd porunca lui Dumnezeu, tineti datina oamenilor (Marcu 7:8). Din aceast perspectiv e de nteles motivul pentru care Evanghelicilor le este greu s gseasc trsturi pozitive pentru traditie. Cei mai multi dintre ei nu stiu c, pe lng pasajele citate mai sus, exist si alte pasaje n Noul Testament n care traditia este vzut ntr-o lumin pozitiv, si unde ni se porunceste s pstrm traditiile orale transmise de Apostoli. Evanghelicii nu stiu despre aceste versete pe de o parte datorit importantei covrsitoare acordate versetelor citate mai sus, si pe de alta pentru c, ntr-una din cele mai rspndite editii, NIV, trei din aceste versete sunt traduse eronat, astfel c acolo traditia nu apare deloc ntr-o lumin pozitiv. Cuvntul grecesc pentru traditie, paradosis, apare de treisprezece ori n Noul Testament. Nu ntmpltor, editia NIV traduce paradosis ca traditie n fiecare caz, mai putin cele trei versete unde Sfntul Pavel le porunceste cititorilor s se supun traditiei. S fie acesta un accident? O examinare atent a

versetului 2Tesalonicieni 2:15 demonstreaz mai presus de orice ndoial c traductorii NIV au evitat deliberat s traduc literal aceste versete. S comparm editiile KJV (King James Version) cu NIV n acest caz: Therefore, bretheren, stand fast, and hold the traditions which ye have been taught, whether by word, or our epistle (KJV). So then, brothers, stand firm and hold to the teachings we passed on to you, whether by word of mouth or by letter (NIV).1 S admitem c exist cteva pasaje din Noul Testament care se traduc foarte greu. Acesta ns nu este unul din ele. Sintaxa este clar, iar vocabularul este simplu. Mai mult chiar, nu exist variante textuale semnificative pentru acest verset care s poat justifica traducerea din NIV. Orice student de la greac din anul al doilea ar putea traduce corect acest verset.2 Traductorii editiei NIV au svrsit, ntr-adevr, un act de prestidigitatie. Am spune chiar c au fcut un remarcabil exercitiu de stil, dac nu ar fi falsificat nsusi Cuvntul scris al lui Dumnezeu. Tineti predaniile pe care le-ati nvtat. Predaniile (paradoseis) este un substantiv n cazul acuzativ, derivat de la verbul a preda mai departe (paradidomi). Sintagma pe care le-ati nvtat (edidachthate) este o variant de la a nvta (didasco). Editia NIV transform verbul n substantiv tineti nvtturile si substantivul n verb pe care vi le-am predat. Dac ar fi s traducem editia NIV n greac, n loc de paradoseis am avea didascalias, iar n loc de edidachthate am avea paredothate. E drept c editia NIV traduce paradosis ca nvttur n 2Tesalonicieni 3:6 si de asemenea n 1Corinteni 11:2, fr toate aceste jonglerii gramaticale. Totusi, faptul c structura gramatical a acestui verset a fost manipulat traductorii au dorit n mod evident s evite sintagma tautologic hold the teachings that we taught to you este dovada c au premeditat aceasta. Traducnd paradosis ca nvttur, nu ca predanie, este rezultatul unei alegeri deliberate. Desi editia KJV traduce paradoseis ca porunci n 1Corinteni 11:2, aceast modificare nu pare parte din nici un program teologic tendentios. n cazul editiei NIV ns, cnd paradosis este folosit cu sens negativ, este tradus ca traditie (predanie). Cnd este folosit cu sens pozitiv, este tradus ca

nvttur. Si acesta nu este deloc un accident. Nu poate fi dect rezultatul unei decizii constiente de a traduce textul conform unui program teologic premeditat. ntregul demers este ns ncrcat de ironie. Prefata la editia NIV afirm c traductorii au fost uniti n devotamentul lor fat de autoritatea si infailibilitatea Bibliei ca nsusi Cuvntul scris al lui DumnezeuPrioritatea numrul unu a traductorilor a fost claritatea traducerii si fidelitatea fat de gndirea autorilor Bibliei.3 Aici ns traductorii au manipulat deliberat textul din dorinta de a-l conforma traditiei Protestante. Dac Scripturile se interpreteaz ntr-adevr autonom, de ce simt Evanghelicii nevoia de a jongla cu textul atunci cnd dau peste cte un verset care nu se potriveste cu teologia lor? Sau poate c traductorii editiei NIV nteleg doctrina Sf. Pavel, n ceea ce priveste autoritatea, mai bine dect el nsusi? Traducerea din editia NIV a lui paradosis nu face dect s evidentieze un aspect deosebit de important: Fiecare abordeaz Scripturile din perspectiva unei anumite traditii. Fiecare traducere este fcut n cadrul unei anumite traditii si i reflect caracterul. Problema cu editia NIV este c traditia Evanghelic ce l-a produs s-a deprtat mult de traditia care a produs Scripturile traditia apostolic.

Pstrati Predaniile n 2Tesalonicieni 2:15 Sfntul Pavel le porunceste tesalonicenilor s pstreze predaniile pe care le-au primit. n versetul 3:6 el i avertizeaz ct se poate de ferm:

Fratilor, v poruncim n numele Domnului nostru Iisus Hristos, s v feriti de orice frate care umbl fr de rnduial si nu dup predania pe care ati primit-o de la noi. ntr-un mod asemntor, Sfntul Pavel i laud pe corinteni pentru felul n care respect predania: Fratilor v laud c n toate v aduceti aminte de mine si tineti predaniile cum vi le-am dat (1Corinteni 11:2). Aceste versete contrasteaz evident cu ceea ce Sfntul Pavel spune n Coloseni 2:8: Luati aminte s nu v fure mintile cineva cu filozofia si cu desarta nselciune din predania omeneasc, dup ntelesurile cele slabe ale lumii si nu dup Hristos. Se vede c Sfntul Pavel se refer la dou feluri diferite de predanie: predaniile oamenilor si predaniile care vin de la Apostoli. Crestinilor li se porunceste s le pstreze pe acestea din urm, fie ele scrise sau nu. Aprtorii principiului Numai Scriptura interpreteaz aceste versete astfel: n timp ce Cuvntul lui Dumnezeu era n curs de scriere mesajul apostolic se transmitea pe cale oral. Totusi, o dat ce Scripturile au fost desvrsite, nu a mai fost nevoie de traditia oral pentru c Scripturile aveau s fie suficiente. Am vorbit deja despre ndelungul si anevoiosul proces de canonizare si nu voi mai strui acum asupra lui. Voi aminti ns cititorului c acest argument presupune existenta unui canon bine definit al Noului Testament, dar acest canon nu a existat pn n secolul al IV-lea. Chiar dac procesul de scriere avea s fie desvrsit n timpul primei generatii al erei crestine, ce au fcut acei crestini din secolul al II-lea si al III-lea care nu aveau un canon complet al Noului Testament? Nu s-au bazat ei oare pe traditia oral? Si dac s-a ntmplat asa, au abandonat-o atunci cnd canonul a numrat douzeci si sapte de crti? Sfntul Pavel sau oricare alt Apostol nu si-a nvtat cititorii nicicnd s abandoneze traditia oral o dat ce ei au primit nvtturi scrise. Nu este 2Tesalonicieni o parte din canonul Noului Testament? Nu este el Cuvntul scris al lui Dumnezeu? Nu i nvat Pavel pe tesaloniceni n scris c trebuie s pstreze cu strsnicie deopotriv predaniile pe care le-au primit oral, ct si pe cele scrise? Dac traditia oral este complet nlocuit de cuvntul scris, asa cum sustin Evanghelicii, de ce le-a mai spus Pavel tesalonicenilor s pstreze traditia oral?

John MacArthur consider c Pavel nu se refer deloc la traditie. Multi dintre tesaloniceni fuseser aparent nselati s cread c Ziua Domnului trecuse deja, datorit unei scrisori falsificate purtnd numele lui Pavel. Potrivit lui MacArthur, Pavel i ndeamn pe tesaloniceni s verifice toate pretentiile de adevr prin Scriptur si prin cuvintele pe care ei le auziser personal de pe buzele lui.5 MacArthur presupune c ceea ce conteaz n acest caz este c tesalonicenii au primit nvttur direct din gura lui Pavel, fr nici un alt intermediar. Pavel nu i ncurajeaz pe tesaloniceni s primeasc o traditie pe care ei o primiser prin alti intermediari. Dimpotriv, le poruncea s primeasc drept adevr infailibil numai ceea ce ei auziser direct de la el. nti de toate, s remarcm c Pavel nu pomeneste nimic despre intermediari. De asemenea, s ne amintim c Sfntul Pavel se refer explicit la predaniile pe care le-ati primit de la noi. Este posibil s se refere la propovduirea lui Sila si Timotei sau chiar a lui nsusi n afar de cazul n care, dintr-o dat si fr nici un motiv aparent, a ales s foloseasc persoana nti plural, cnd n realitate se referea doar la el nsusi. Pe de alt parte, Sila si Timotei nu au scris nici o carte a Noului Testament. Aparent ceea ce aveau ei de spus nu era important. Altfel, asa cum ar spune MacArthur, ar fi avut si ei propovduirea nscris ca si Pavel. La urm, MacArthur ncheie astfel: Pn acum sensul cu care Pavel foloseste acest cuvnt avea s fie bine definit. Nu este vorba de un adevr transmis de la o generatie la alta, ci de o traditie primit direct de la el. S observm c MacArthur pune cuvntul traditie ntre ghilimele, ca si cum ar spune Aceast traditie nu e de fapt traditie. Ar mai fi de zis cte ceva n legtur cu aceasta. Cuvntul corespunztor pentru traditie (paradosis) cuvntul folosit de Sfntul Pavel n acest pasaj se refer tocmai la ceea ce este transmis din generatie n generatie.

E de presupus c Sfntul Pavel a stiut ce face cnd a scris tesalonicenilor si si-a ales cu atentie cuvintele. E de presupus c si cuvintele Scripturii sunt acolo cu un rost anume. A fost o vreme cnd Evanghelicii ar fi protestat vehement dac cineva ar fi ncercat s sugereze altfel. Si iat c, printr-un joc al ironiei, un pastor Evanghelic conservator ne sugereaz c Pavel voia s spun altceva dect ceea ce a scris. Sfntul Pavel putea s foloseasc multe alte cuvinte n acest pasaj, cum ar fi nvttur, doctrin, instruire sau porunci. Si totusi el a ales s foloseasc traditia (predania), cuvnt ce presupune un ntreg proces de transmitere a ceva de la o generatie la alta. A sugera c Pavel a vrut s spun altceva dect ceea ce e scris echivaleaz cu a svrsi cel mai cumplit act de violent fat de text. Desigur, ceea ce vrea s spun MacArthur aici este c acest pasaj e depsit de timp, c el se refer la tesalonicenii primului veac, nu la noi. Asa cum unii sustin c era miracolelor a ncetat o dat cu disparitia ultimului Apostol, Evanghelicii sustin c era traditiei orale a ncetat brusc la sfrsitul primului secol. Este deci riscant s alegem arbitrar care prti din Scriptur nu mai sunt valabile pentru noi.6 Natura Traditiei S comparm abordarea lui MacArthur si a altor Evanghelici cu cea a Sf. Ioan Hrisostomul, de departe cel mai mare predicator al Bisericii din toate timpurile. Hrisostomul al crui nume s-ar traduce literal gur de aur a fost cunoscut mai cu seam pentru prezentarea Bibliei verset cu verset. Iat ce are el de spus n legtur cu sus-pomenitul pasaj: Deci, dar fratilor, stati neclintiti si tineti predaniile pe care le-ati nvtat, fie prin cuvnt, fie prin epistola noastr. Din aceasta se vede c ei nu au transmis totul prin epistol, multe lucruri rmnnd nescrise. La fel ca cele scrise, cele nescrise sunt si ele demne de crezut. S dm deci crezare si Traditiei Bisericii. Este Traditie? Nu mai cutati atunci altceva. (Omiliile pentru Epistola a doua ctre Tesaloniceni 4:2).

Adevrata problem aici este c Evanghelici precum MacArthur pe de o parte, si Printi ai Bisericii precum Sf. Ioan Hrisostomul pe de alt parte, concep natura crestinismului total diferit. Pentru Evanghelici crestinismul este un sistem de adevr care e infailibil pstrat numai n Scriptur. Pentru Printii Ortodocsi ns, crestinismul nu este un sistem, ci viat n Hristos. Aceast viat nu poate fi redus numai la idei enuntate n scris. Sf. Pavel nsusi clarific aceasta n 2Tesaloniceni 3:6: Fratilor, v poruncim n numele Domnului nostru Iisus Hristos, s v feriti de orice frate care umbl fr de rnduial si nu dup predania pe care ati primit-o de la noi. Apoi el scrie despre ce ntelege prin umblarea sa ntre frati, despre cum a lucrat astfel ca s nu mpovreze pe nimeni dintre ei, desi avea dreptul, n calitate de Apostol, s fie ajutat de ei. Cnd se refer la acest pasaj, MacArthur pune traditia ntre ghilimele: Ce este aceast traditie? Este o teologie a Fecioarei, sunt dogme despre eficienta moastelor sau alte nvtturi ale Romano-Catolicismului? Nicidecum. Este pur si simplu doctrina practic apostolic nvtat si trit prin exemplu de sine n timp ce Pavel se afla printre tesaloniceni. MacArthur identific corect traditia despre care Sf. Pavel spune c este doctrina practic apostolic nvtat si trit prin exemplu de sine n timp ce Pavel se afla printre tesaloniceni. Totusi, el crede c apr astfel conceptul traditiei apostolice. Faptul c pune traditia ntre ghilimele dovedeste c nu consider aceasta s fie traditie. El defineste traditia n termenii discutabilelor doctrine Romano-Catolice, adic printr-un set de idei. Aici trebuie cutat eroarea fundamental a lui MacArthur. El nu ntelege c aceast doctrina practic apostolic nvtat si trit este tocmai traditia Bisericii. MacArthur ns este una din victimele premisei Protestante potrivit creia crestinismul este o ideologie. De aceea el concepe traditia n termeni de idei.

Traditia nu este un set de doctrine paralele si mai putin nsemnate dect doctrinele din Sfnta Scriptur. Este viata pe care Hristos a lsat-o mostenire Apostolilor Si, care, la rndul lor, au lsat-o mostenire Bisericilor pe care ei leau ntemeiat. Aici si numai aici, n aceast viat traditia Scripturile pot fi corect ntelese. De aceea Sf. Pavel a insistat att de struitor ca tesalonicenii s tin predaniile pe care le-au nvtat viata pe care el le-a lsat-o mostenire. Doar asa vor sti ei s deosebeasc epistolele mincinoase de cele adevrate. Doar asa vor ntelege pe deplin ceea ce Sf. Pavel le-a scris. Sf. Vasile cel Mare (sec. al IV-lea), n tratatul su Despre Duhul Sfnt arat fr echivoc cum traditia este mai mult dect un set de idei. Aceast scriere a fost prilejuit de controversa Eunomian. Eunomienii au luat n serios Arianismul, ajungnd s afirme nu doar c Fiul este o fptur diferit de Dumnezeu, ci si c Sfntul Duh este si mai diferit dect Fiul.7 Cu alte cuvinte, Duhul nu trebuie inclus alturi de Tat si Fiu, si desigur nu este vrednic de laud. Ei afirm c doxologia Slav Tatlui si Fiului cu Duhul Sfnt nu este biblic. Sf. Vasile rspunde c doar fiindc ceva nu a fost scris, nu nseamn c nu este un element autentic al traditiei apostolice: n ceea ce priveste nvtturile Bisericii, fie ele proclamate tuturor (kerygma), fie rezervate membrilor depozitarului de credint (dogmata), am primit unele pe cale scris, n vreme ce altele ne-au fost transmise n tain prin traditia apostolic. Ambele surse au aceeasi nsemntate. Nimeni nu ar tgdui pe una din ele n orice caz, nimeni din cei nvtati cu rnduiala Bisericii. Dac am tgdui obiceiurile nescrise, considerndule de o important nensemnat, am mutila nssi Evanghelia, chiar cu bune intentii sau am reduce nvtturile Evangheliei la niste vorbe goale (Paragraful 66).8 Sf. Vasile descrie n continuare unele din obiceiurile pe care Biserica le-a primit prin traditie, inclusiv nsemnarea cu semnul crucii a celor care se boteaz, rugciunile euharistice si Botezul prin tripl cufundare. Desi aceste practici sunt necunoscute de ctre Protestantii de azi, ele sunt mrci ale vietii Bisericii din primele veacuri si rmn mrci ale vietii Bisericii de azi n Biserica Ortodox.

S observm mai ales ce spune Sf. Vasile c se ntmpl dac dispretuim traditiile nescrise: am reduce nvtturile Evangheliei la niste vorbe goale. Crestinismul este viat n Hristos. El implic nu numai consimtirea unui set de doctrine, ci si un comportament moral si la fel de important participare la comunitatea drept-mritoare, care nu e altceva dect Trupul lui Hristos. Prin urmare, a reduce crestinismul la un set de idei ce pot fi continute ntr-o carte nseamn a mutila nssi Evanghelia adic a o vduvi de chiar viata sa: pentru c litera ucide, iar duhul face viu. (2 Corinteni 3:6) Sf. Vasile explic n continuare de ce aceste practici au rmas nescrise pn n vremea lui: Nu sunt oare de gsit toate aceste lucruri n nvtturi nescrise si nepublicate, pe care printii nostri le-au pzit n tain, ferindu-le de nedorite amestecuri si de vulgara curiozitate? Ei si-au nvtat bine lectia: venerarea tainelor este cel mai bine nsotit de tcere. Cei neinitiati nici mcar nu erau ngduiti s participe la taine; cum dar s asteptm ca aceste nvtturi s fie etalate n documente publice? Sf. Vasile aduce aici n discutie o chestiune interesant. Suntem obisnuiti ca oricine s poat lua parte la slujbe. ntr-adevr, n multe biserici Evanghelice slujbele de nchinare au ca scop principal atragerea si convertirea vizitatorilor. Nu asa s-au ntmplat lucrurile n Biserica primar. nchinarea era, n cea mai mare parte, o practic rezervat celor initiati. n timpul liturghiei de Duminic, dup citirea Scripturilor si a predicii, vizitatorii, cei care se pregteau pentru Botez (catehumenii) si cei care fceau penitent pe scurt toti cei inapti pentru a lua mprtsania trebuiau s plece. Doar cei care se cuminecau puteau rmne pentru prznuirea mprtsaniei. Nu numai c celor ce se pregteau pentru Botez nu li se ngduia s rmn pentru mprtsanie, dar nici nu primeau detalii despre Botezul lor sau despre viata liturgic a Bisericii pn cnd nu erau practic botezati. nainte de Botez au auzit mesajul de baz al Evangheliei n ceea ce priveste credinta si pocinta, primind ndrumri morale. Pe msur ce naintau duhovniceste erau nvtati despre articolele Crezului. Numai dup Botez aveau s fie nvtati despre tainele adic sacramentele - Bisericii. Sf. Chiril al Ierusalimului (sec. al

IV-lea) explic aceasta n mesajul su adresat celor ce tocmai primiser botezul crestin: De mult doresc, cu adevrat nscuti si preaiubiti copii ai Bisericii, s v vorbesc despre aceste Taine duhovnicesti si ceresti; stiind ns bine c vzul este mai convingtor dect auzul, am asteptat acest prilej; ca gsindu-v mai pregtiti s ascultati cuvintele mele, avnd aceast experient a voastr de acum, as dori s v cluzesc ctre o pajiste si mai luminoas si mai bine mirositoare a acestui rai; mai cu seam c v-ati fcut vrednici s primiti sfintele Taine, numrndu-v printre cei vrednici de dumnezeiescul si de viat dttorul Botez. nainte de a v nvesmnta cu desvrsita nvttur, v voi vorbi acum despre aceste lucruri pentru ca s cunoasteti rostul celor svrsite n seara Botezului vostru (Cateheza Mistagogic I).9 S observm accentul pus aici pe experient. Convertitii nu au fost nvtati nimic despre tainele Bisericii pn cnd au fost initiati n viata sacramental a Bisericii prin Botez. Multe din lucrurile pe care Sf. Chiril a continuat s le descrie n prelegerile sale urmtoare nu fuseser scrise nicicnd nainte. Si nici mcar atunci, el nu a ncercat s ofere o descriere complet a vietii nevzute a Bisericii de parc o astfel de descriere ar fi posibil. nc o dat vedem cum crestinismul este o viat ce se cere trit, iar acea viat nu e altceva dect sfnta traditie, pe care Vladimir Lossky o numeste att de inspirat viata Duhului Sfnt n Biseric. Tocmai viata sacramental a Bisericii este citat de Sf. Vasile ca dovad c Biserica a crezut ntotdeauna n divinitatea Duhului Sfnt: Timpul nu mi-ar ngdui s enumr toate tainele nescrise ale Bisericii, astfel c m voi opri doar la aceasta: n care scrieri aflm mrturia de credint n Tat, Fiu si Duhul Sfnt? Dac e s credem n ceea ce am fost botezati, atunci trebuie s facem mrturia de credint n aceeasi termeni ca ai botezului nostru. De vreme ce am primit acei termeni prin traditia botezului, s-i lsm pe adversarii nostri s urmeze si ei principiile religiei adevrate si s ne ngduie s l slvim pe Dumnezeu la fel cum ne

mrturisim credinta. Dac acestia refuz s ne accepte doxologia fiindc nu avem o autorizatie scris pentru ea, s ne dea ei dovada scris pentru mrturia de credint si alte practici pe care le-am enumerat. Fiind att de multe traditii nescrise, de mare important n taina religiei adevrate, cum pot ei s refuze ngduirea folosirii unui singur cuvnt transmis de Printi un cuvnt ce a rmas n practica bisericilor nedenaturate, transmise involuntar prin obicei? Nu pot ntelege c argumentele pentru acest cuvnt sunt ntemeiate, iar contributia sa la puterea tainei nu este nicidecum nensemnat (Paragraful 67)? Eunomienii vrjmasii Duhului erau adeptii principiului Numai Scriptura. Pentru c nu au gsit doxologia Slav Tatlui si Fiului cu Duhul Sfnt n Biblie, ei au considerat-o inacceptabil. Au spus c ea este dovada c Duhul Sfnt nu este divin. ntr-un mod asemntor, multi eretici din ziua de azi afirm c cuvntul Treime nu apare n Biblie. Argumentul folosit de Sf. Vasile n favoarea traditiei nu echivaleaz cu afirmarea traditiei ca autoritate secund sau regent fat de Scripturi.10 Dimpotriv, Sf. Vasile afirm c Biserica trieste ceea ce este mrturisit n Biblie. n nici un caz aceast viat nu se poate reduce la formule verbale si nici nu se poate cataloga ntr-o carte, fie ea si Sfnta Scriptur. Unele lucruri au fost scrise, altele nu, dar viata este una si aceeasi viata n Hristos prin Duhul Sfnt. Pentru c Evanghelicii sunt att de departe de viata de zi cu zi a Bisericii primare, pentru c sunt att de obisnuiti cu slujbe de nchinare ce constau n cteva cntece si o predic lung, pentru c sunt att de ndoctrinati cu ideea c crestinismul const aproape exclusiv n cunoasterea mntuitoare ei nu mai pot ntelege adevrata natur a traditiei. n capitolul urmtor vom examina Biserica primelor dou veacuri pentru a vedea felul n care primii crestini si triau viata n Hristos. Vom examina deci traditia trit.

1 Editia NIV ofer ca variant cuvntul tradition (predanie), ntr-o not de subsol. Aceasta ns ridic dou probleme. Mai nti se sugereaz c tradition (predanie) este o traducere alternativ. Nu este asa. Este traducerea literal a cuvntului. n al doilea rnd, referintele de la subsol nu apar n concordant.

Astfel, cine ar dori s cerceteze modurile de ntrebuintare ale traditiei (predaniei) n Noul Testament folosind concordanta din editia NIV nu va gsi acest verset (sau 2Tesalonicieni 3:6 sau 1Corinteni 11:2). 2 , , , . 3 The NIV Study Bible / Biblia NIV comentat (Grand Rapids: Zondervand, 1985), p. xi. 5 MacArthur, pp. 151-183. 6 Nu procedeaz oare la fel si liberalii care sustin c standardele de moralitate din Noul Testament sunt depsite de timp si c nu mai sunt relevante pentru crestinii epocii moderne? 7 Pelikan ofer o privire de ansamblu asupra controverselor aprute n jurul divinittii Duhului Sfnt n sec. al IV-lea n cartea sa Emergence / Nasterea, pp. 211 si urm. 8 Cf. traducerii n limba englez de David Anderson (Crestwood, NY:SVS Press, 1980), pp. 98 si urm. 9 On the Christian Sacraments / Despre sacramentele crestine, ed. de F.L.Cross (Crestwood,
NY: SVS Press, 1986), p. 53

10 Comentariul Pr. Georges Florovsky n aceast privint este semnificativ: Astfel, tradita
nescris format din rituri si simboluri, nu adaug nimic continutului credintei biblice: nu face dect s o pun n evident si mai mult. The Function of Tradition in the Ancient Church / Functia Traditiei n Biserica Primar - articol publicat initial n The Greek Orthodox Theological Review / Revista teologic Ortodox greac (IX, 2, 1963). Articolul a fost ulterior publicat n Bible, Church, Tradition: An Eastern Orthodox View / Biblia, Biserica, Traditia O viziune Ortodox (Belmont, MA: Nordland Publishing Co., 1972), pp. 73-92.

Cap 8 Structura si modul de nchinare al Bisericii Primare

Paharul binecuvntrii, pe care-l binecuvntm, nu este, oare, mprtsirea cu sngele lui Hristos? Pinea pe care o frngem nu

este, oare, mprtsirea cu trupul lui Hristos? C o pine, un trup suntem cei multi; cci toti ne mprtsim dintr-o pine (1Corinteni 10:16-17)

Motivul pentru care diferite denominatii, cu diferite forme de guvernare bisericeasc, pretind c se bazeaz pe modelul Noului Testament este c Noul Testament nu precizeaz n termeni exacti modul de organizare a Bisericii sau felul n care trebuie tinute slujbele. Ar fi o greseal grav s deducem de aici c Biserica primar nu ar fi avut o structur bine definit sau forme specifice de nchinare. Noul Testament nu ne ofer un plan detaliat despre guvernarea Bisericii, pentru c Biserica deja exista pe cnd crtile Noului Testament au fost scrise. Asa cum am artat mai devreme, epistolele nu au fost concepute ca niste manuale la purttor. Din pricina aceasta, dac dorim s aflm mai multe despre Biserica primar, ar trebui s cutm dincolo de paginile Scripturii, la documentele strvechi ale Bisericii post-apostolice. Aceasta nu nseamn, desigur, c alte documente sunt mai importante sau la fel de importante ca Sfintele Scripturi. Importanta lor const n aceea c ele ne relateaz felul n care primii crestini au interpretat Biblia si cum au aplicat aceste interpretri n vietile lor. Un astfel de demers va rspunde multelor ntrebri pe care le au Protestantii din ziua de azi despre viata Bisericii. n capitolul cinci am examinat felul n care descrierea Botezului n Didahii (Scrierile Printilor Apostolici) a pus n lumin pasajele biblice referitoare la practica Botezului. S observm acum, ntr-un mod mai sistematic, cteva aspecte din viata Bisericii primare, n particular cele privitoare la guvernarea Bisericii si la formele nchinrii. Pe lng Scrierile printilor apostolici, alte patru documente din primele dou secole ne ajut s ntelegem cum era organizat Biserica primar si care era modul Ei de nchinare: I Clement, Epistolele Sf. Ignatiu din Antiohia, Apologiile Sf. Iustin Filosoful si mpotriva ereziilor de Sf. Irineu din Lyon. Cu sigurant, exist multe alte documente din secolul al doilea, ns acestea contin cele mai exacte informatii despre viata Bisericii.

I Clement este o epistol trimis de Biserica din Roma Bisericii din Corint, n jurul anului 95-96. Desi epistola nu mentioneaz numele Sf. Clement, traditia strveche i-o atribuie acestuia n unanimitate. Exegetii de azi nu contest, de regul, paternitatea acestei epistole. Sf. Irineu din Lyon, care scrie la jumtatea secolului al doilea, ne spune c Clement era al treilea episcop al Romei si c i-a cunoscut personal pe Sfintii Petru si Pavel. El era de asemenea n legtur cu Clement, cel mentionat n Filipeni 4:3. Astfel, aceast epistol face legtura ntre perioada apostolic si cea post-apostolic.[1] n jurul anului 107, Sf. Ignatiu, episcop de Antiochia, a fost trimis sub arest la Roma pentru a fi executat. Acolo a scris epistole adresate ctorva Biserici. Dintre ele, sapte sunt foarte lungi si ne ofer informatii despre viata Bisericii de la nceputul secolului al doilea.2 Apologiile Sf. Iustin Filosoful sunt unice prin aceea c ele nu se adreseaz crestinilor, ci mpratului pgn. Datnd de la mijlocul secolului al IIlea, valoarea lor const n faptul c Iustin descrie mpratului viata Bisericii pentru a spulbera diferitele mituri care circulau n lumea roman. I Clement si Epistolele lui Ignatiu sunt asemntoare epistolelor din Noul Testament, ele fiind epistole ocazionale. Iustin ns, descrie n amnuntime lucruri de care aceste epistole amintesc doar n treact.3 Am putea spune c Sf. Irineu este teologul par excellence al veacului al doilea. Cartea sa, mpotriva Ereziilor, extrem de bogat n informatii, dateaz din a doua jumtate a secolului al II-lea. Desi este cunoscut ca episcop de Lyon n Galicia (Franta), el a fost originar din Asia Mic si l-a cunoscut pe Sf. Policarp din Smirna, care, la rndul lui, a fost unul dintre ucenicii lui Sf. Ioan Apostolul. Prin urmare, Irineu era un nepot spiritual al Apostolilor.4 Din aceste documente aflm c Biserica primelor dou veacuri avea o structur ierarhic bine definit, format n principal din patru ordine clericale: episcop, preoti, diaconi si laici. Biserica se nchina potrivit modelului din Vechiul Testament. Mai mult dect att, guvernarea Bisericii si modul n care se nchina si aveau rdcinile n doctrina ntruprii aceea potrivit creia Dumnezeu cu

adevrat S-a fcut om pentru ca omul s se poat mrtsi cu adevrat din viata lui Dumnezeu. Cel mai important ns rmne felul n care toate aceste elemente ale vietii Bisericii s-au ntreptruns pentru a forma un tot unitar. Asa cum vom vedea n cele ce urmeaz, guvernarea episcopal este legat direct de natura Bisericii ca o comunitate euharistic. n acelasi timp, Euharistia (mprtsania) este forma suprem de manifestare a crezului Bisericii potrivit cruia viata Ei nu este altceva dect viat n Hristos: Cel ce mnnc trupul Meu si bea sngele Meu rmne ntru Mine si Eu ntru el (Ioan 6:56).

Episcopi si preoti

n Noul Testament, termenii de episcopi si preoti sunt folositi alternativ.5 Aceasta reiese din urmtorul pasaj din Tit: Pentru aceasta te-am lsat n Creta, ca s ndreptezi cele ce mai lipsesc si s asezi preoti prin cetti, precum ti-am rnduit: De este cineva fr prihan, brbat al unei femei, avnd fii credinciosi, nu sub nvinuire de desfrnare sau neasculttori. Cci se cuvine ca episcopul s fie fr prihan, ca un iconom al lui Dumnezeu, nengmfat, nu grabnic la mnie, nu dat la butur, pasnic, nepoftitor de cstig urt (Tit 1:5-7). Putem cita multe pasaje asemntoare din literatura Bisericii primare n care acesti termeni sunt folositi alternativ: Apostolii nostri au stiut prin Domnul nostru Iisus Hristos ca va fi o btlie pentru titlul de episcop. De aceea, ntelegnd bine aceasta, au numit pe cei mai sus pomeniti ca, n caz c ei vor rposa, altii s le continue lucrareaCci mare pcat am svrsi dac am da la o parte de pe scaunul episcopal pe cei care, cu sfintenie si fr de prihan, au adus darurile. Fericiti preotii care au slujit astfel, cci si-au primit cuvenita

rsplat si nimeni nu i poate nltura din locul n care au fost numiti (I Clement 44).6

Dar cnd i provocm pe ei [pe Gnostici] chemnd acea traditie mostenit de la Apostoli si pstrat n biserici prin succesiune preoteasc, ei se opun traditiei artndu-se mai ntelepti nu numai ca preotii, ci si ca Apostolii si pretinznd c au aflat adevrul nepngritBiserica pstreaz aceast traditie de la Apostoli si a propovduit aceast credint tuturor oamenilor, ajungnd acum pn la noi prin succesiunea episcopilor (mpotriva ereziilor III2:2; III:3:2). Exist ns un scriitor din secolul nti care nu a folosit alternativ termenii de episcop si preot: Sf. Ignatiu din Antiohia. n Epistolele sale, Sf. Ignatiu arat c ntr-o Biseric local exist un episcop, un consiliu de preoti si diaconii:

Cu totii urmati-l pe episcop ntocmai cum L-a urmat Iisus Hristos pe Tatl, iar pe preoti, ca pe Apostoli; pe diaconi respectati-i ca pe porunca lui Dumnezeu (Smirneni 8). Exegetii Protestanti afirm de comun acord c Sf. Ignatiu concepea ierarhia Bisericii ntr-un fel special, chiar revolutionar, pentru Biserica primar. Nu este deci de mirare c autenticitatea Epistolelor sale a fost vehement contestat de multi Protestanti, pe motivul a priori invocat de ei potrivit cruia forma episcopal de conducere a Bisericii era imposibil n prima decad a veacului al doilea.7 n ziua de azi exegetii nu se mai ndoiesc de autenticitatea celor sapte Epistole din curenta editie. Nu se poate nega faptul c felul precis n care Sf. Ignatiu a definit notiunile de episcop si preot este, ntr-adevr, iesit din comun pentru aceea perioad a istoriei Bisericii. De asemenea, este mai presus de orice ndoial faptul c el pune un accent mult mai mare pe rolul episcopului n comparatie cu alti autori la care ne referim. Cu toate acestea, structura Bisericii asa cum o

descrie Ignatiu nu era proprie numai Antiohiei. Dimpotriv, examinarea altor documente pe care le-am luat n considerare va demonstra c o ntelegere similar a ierarhiei Bisericii se ntlnea si n alte prti.8 Desi Sf. Clement foloseste alternativ termenii de episcop si preot, exist destule mrturii care ne las s credem c avea n minte aceeasi structur bisericeasc ca si Sf. Ignatiu. Aceast epistol a fost prilejuit de o nentelegere din cadrul Bisericii din Corint. Mai precis, a fost vorba de o revolt mpotriva preotilor de acolo. Artnd c cei din Corint trebuie s se supun conductorilor ce fuseser numiti, Sf. Clement vorbeste despre adevrata rnduial n termenii bisericesti ai slujitorului altarului Vechiului Testament: Asadar, pentru c acestea ne sunt cunoscute si am ptruns n adncurile dumnezeiestii cunostinte, se cuvine s facem n rnduial pe toate cte a poruncit Stpnul; s le facem la vremile rnduite. A poruncit ca darurile de jertf si liturghiile s nu se svrseasc la ntmplare si fr rnduial, ci la anumite timpuri si ceasuri. El a rnduit, cu vointa Lui cea preanalt, unde si prin cine vrea s se svrseasc acestea, pentru ca, fiind svrsite toate cu cuviosie si cu ncuviintarea Lui, s fie bine primite de vointa Sa. Asadar, cei ce aduc la vremile rnduite darurile lor de jertf sunt bine primiti si fericiti; c nu pctuiesc cei ce urmeaz poruncile Stpnului. Arhiereului i sunt date slujiri proprii, preotilor li s-a rnduit loc propriu, levitilor le sunt puse diaconii proprii, iar laicului i sunt date porunci pentru laici. (40) Aici Sf. Clement descrie buna rnduial a Bisericii, folosindu-se de modelul Vechiului Testament. Arhiereul l nchipuie pe episcop.9 Preotii i nchipuie pe prezbiteri (vrstnici), iar levitii pe diaconi. S observm c Sf. Clement aminteste n mod special de rolul laicilor. S mai observm c Sf. Clement ntrebuinteaz un limbaj de cult prin excelent. Aceasta pentru c structura Bisericii este prezentat n cadrul lui Israel ca o comunitate drept-mritoare. Altfel spus, structura Bisericii este direct legat de felul n care Ea I se nchin lui Dumnezeu. Vom reveni n cele ce urmeaz la acest aspect att de important.

n cartea sa, mpotriva ereziilor, Sf. Irineu foloseste succesiunea episcopilor din diferite Biserici locale ca argument mpotriva pretentiilor Gnosticilor de a mosteni n chip tainic cunoasterea de la Apostoli. Asa cum am vzut n cele de mai sus, Sf. Irineu vorbeste att de succesiunea preotilor, ct si a episcopilor. Cu toate acestea, cnd ajunge s enumere episcopii unei anumite Biserici el foloseste Roma ca exemplu ofer o singur linie de succesiune. Cu alte cuvinte, el prezint felul n care episcopii s-au succedat unul dup altul. Nu avem nici o indicatie n ceea ce priveste succesiunile multiple. ntr-adevr, Irineu l consider pe Sf. Clement ca autor al Epistolei trimise de Biserica din Roma Bisericii din Corint. Binecuvntatii Apostoli, ntemeind si zidind Biserica au ncredintat atunci lui Linus scaunul episcopal. Despre acest Linus Pavel pomeneste n Epistola ctre Timotei. Lui i-a urmat Anacletus, iar dup acesta lui Clement i-a fost ncredintat episcopatul. Despre acest om, care i-a vzut pe binecuvntatii Apostoli si a vorbit cu ei, s-ar putea spune c are propovduirea Apostolilor nc proaspt [n urechi], iar traditiile lor naintea ochilor. El ns nu a fost singur, cci erau multii altii care primiser nvtturi de la Apostoli. Pe vremea acestui Clement, atunci cnd fratii din Corint au fost cuprinsi de nu putin dezbinare, Biserica din Roma a trimis o epistol autoritar corintenilorAcestui Clement i-a urmat Evaristus. Alexandru i-a urmat lui Evaristus, apoi, n a sasea generatie de la Apostoli, a urmat Sixtus. Dup el, Telefor, care a fost martirizat, apoi Hyginus, apoi Pius, iar dup el Anicet. Sotor i-a urmat lui Anicet, iar acum episcop este Eleuterie, a dousprezecea generatie de la Apostoli. n aceast ordine si prin aceast succesiune traditia ecleziastic mostenit de la Apostoli si propovduirea adevrului au ajuns pn la noi. Aceasta este dovada cea mai gritoare c exist o singur credint adevrat, pstrat de Biseric din vremea Apostolilor si pn acum, si transmis n adevr (III.3.3).

Din cele de mai sus reiese limpede c, dac terminologia referitoare la functia episcopal si preoteasc a rmas oarecum flexibil n primele dou secole, functiile respective nu. Sfintii Clement si Irineu, ca si Sf. Ignatiu stiu numai de un episcop ntr-o biseric la un moment dat. Cheia de ntelegere a acestor lucruri ne-o ofer Sf. Iustin Filosoful n a sa Prima Apologie. Descriind mpratului praznicul euharistic, el scrie: Si n ziua numit Ziua Soarelui se adun toti cei care triesc n orase sau la tar; scrierile Apostolilor sau ale profetiilor sunt citite n msura n care permite timpul. Cnd cititorul a terminat de citit, cel care prezideaz adunarea tine un discurs, mustrndu-ne si ndemnndu-ne s urmm aceste strlucite exemple. Dup aceea ne ridicm cu totii n picioare si ne rugm; apoi, asa cum am spus mai nainte, la sfrsitul rugciunii noastre se aduc pine, vin si ap; cel ce prezideaz aduce rugciuni de multumire [euharistii] cu toat autoritatea sa, iar oamenii ncuviinteaz cu Amin. S observm c el l descrie pe conductorul slujbei Bisericii ca prezident.10 Aceasta prezint o important capital. De bun seam c o adunare poate avea un singur prezident. Indiferent cti preoti ar mai fi prezenti, doar unul putea prezida.11 S mai observm c acest pasaj se ocup n special de prznuirea Euharistiei (mprtsaniei). S ne amintim c Sf. Clement a tratat subiectul guvernrii bisericesti n cadrul slujbei de nchinare a Bisericii. Biserica este, nainte de toate, o comunitate drept-mritoare, adunat n jurul Mesei Domnului Ei. Astfel, tocmai natura euharistic a Bisericii i defineste structura ierarhic. Iat ce scrie John Meyendorff:

Abia n si prin praznicul euharistic Biserica avea s fie ea nssi: Biserica lui Dumnezeu ( ), si deci n cadrul adunrii euharistice, adunate n fiecare sptmn de Ziua Domnului, avea s se formeze

structura intern a Bisericii. ntr-adevr, dac Euharistia (mprtsania) a fost o reconstituire a Cinei Celei de Tain, cineva trebuia s stea n locul Domnului si s pronunte cuvintele pe care El le-a poruncit discipolilor Si s le spun. Pe de alt parte, Euharistia semnifica de asemenea participarea la praznicul mesianic mprtiei ce va s vin, asa cum a fost el ntrevzut de autorul Apocalipsei: un tron era n cer si pe tron sedea CinevaSi douzeci si patru de scaune nconjurau tronul si pe scaune douzeci si patru de btrni [presbiteroi] (4:2-4). Sf. Ignatiu vorbeste de asemenea de locul pe care-l ocup episcopul n ceea ce priveste Euharistia: Cutati, dar, s participati la o singur euharistie; c unul este trupul Domnului nostru Iisus Hristos si unul este potirul spre unirea cu sngele Lui; unul este jertfelnicul, dup cum unul este episcopul mpreun cu preotii si diaconii, cei mpreun cu mine robi; pentru ca ceea ce faceti, s-o faceti dup Dumnezeu. (Filadelfieni 4) Nimeni s nu fac fr episcop ceva din cele ce apartin Bisericii. Acea Euharistie (mprtsanie) s fie socotit bun, care este fcut de episcop sau de cel cruia episcopul i-a ngduit. Unde se vede episcopul acolo s fie si multimea credinciosilor, dup cum unde este Iisus Hristos, acolo este si Biserica universal (Smirneni 8).13 Din scrierile Printilor Bisericii primare precum cele ale Sf. Clement, Sf. Ignatiu, Sf. Iustin si Sf. Irineu reiese clar c structura ierarhic a Bisericii primare era determinat nemijlocit de natura Ei de comunitate euharistic. Biserica este Ea nssi abia atunci cnd se adun n jurul Mesei Domnului Ei. Aici, n aceste acte liturgice care vorbesc de la sine, se deosebesc diferitele lucrri ale Bisericii.

Noul Israel

Crestinismul nu s-a nscut din nimic. Iisus Hristos nu a ntemeiat o nou religie. Primii crestini erau evrei si nc de la nceput vedeau n Biseric pe Noul Israel. Fr ndoial, iudaismul este o religie liturgic. Majoritatea Protestantilor ns nu izbutesc s uneasc liturgic Vechiul si Noul Israel. n cadrul Noului Testament se poate observa fr urm de tgad c Apostolii au continuat s pstreze practicile liturgice iudaice.14 Asa cum am vzut, si literatura pe care am citat-o, ai crei autori neiudaici au scris-o cu mult dup ce crestinii au fost izgoniti din sinagog, st mrturie pentru faptul c modul crestin de nchinare se baza pe modele iudaice. n primul secol evreii se rugau la anumite ore ale zilei si posteau lunea si joia. n Didahii (Faptele sfintilor apostolic) crestinii sunt ndemnati s posteasc si s se roage, ns ntr-un fel diferit de cel al evreilor: Posturile voastre s nu fie ca cele ale ftarnicilor,15 c ei postesc lunea si joia; voi, ns s postiti miercurea si vinerea.16 Nu v rugati ca fariseii, ci cum a poruncit Domnul n Evanghelia Sa! Asa s v rugati: Tatl nostru. De trei ori pe zi s v rugati asa. (8) Ce se cuvine observat n legtur cu acest pasaj este c, desi primii crestini erau dornici s se deosebeasc de evrei, ei si rnduiau viata si forma de nchinare potrivit practicilor liturgice evreiesti. n ceea ce priveste Euharistia (mprtsania) aflm: Cnd v adunati n Duminica Domnului, frngeti pine si multumiti, dup ce mai nti v-ati mrturisit pcatele voastre, ca jertfa voastr s fie curat. Tot cel care e certat cu tovarsul su s nu vin mpreun cu voi pn nu se mpac, pentru ca s nu se pngreasc jertfa voastr. C aceasta este ceea ce s-a zis de Domnul: n orice loc si timp s-Mi aduceti jertf curat; c mprat mare sunt, zice Domnul, si numele Meu este minunat ntre neamuri (14).17

S observm c Euharistia (mprtsania) este considerat o jertf. Acesti crestini neiudaici ntelegeau nchinarea pe care o practicau ca pe o ndeplinire nemijlocit a profetiei Vechiului Testament. Interpretarea lor este confirmat de faptul c, potrivit Legii lui Moise, jertfele trebuiau aduse numai n cortul de rugciune sau n templul din Ierusalim, si doar de ctre preotia lui Aaron. Numai n Biserica crestin Noul Israel este posibil s se aduc jertf curat n orice loc. Sf. Clement vorbeste de asemenea despre modul crestin de nchinare n termenii prototipului su din Vechiul Testament. i avertizeaz pe corinteni c nu trebuie s se revolte mpotriva conductorilor alesi, cci numai cei alesi de Dumnezeu pot aduce jertfa la altar. Exist o singur Biseric si o singur jertf: Nu se aduc, fratilor, pretutindeni jertfe continui sau jertfe de rugciune sau jertfe pentru pcat sau jertfe pentru greseli, ci numai n Ierusalim; iar acolo nu se aduc jertfele n orice loc, ci naintea templului, la jertfelnic, dup ce darul de jertf a fost cercetat mai nti de arhiereu si de slujitorii amintiti mai sus.18 Cei care fac ceva mpotriva vointei lui Dumnezeu au ca pedeaps moartea.19 Vedeti, fratilor, cu ct am fost nvredniciti de mai mult cunostint, cu att mai mult suntem supusi unei mai mari primejdii (41).

Trebuie precizat aici c acesti crestini nu practicau ritualuri iudaice. ntradevr, Sf. Ignatiu merge pn ntr-acolo nct afirm c este absurd s vorbesti despre Iisus Hristos dar s practici iudaismul (Magnezieni 10:3). Ei practicau modul crestin de nchinare, ns nchinarea lor se baza pe modele iudaice.20 Sf. Irineu din Lyon arat aceasta ct se poate de clar. Tot el interpreteaz Maleahi 1:10-11 ca pe o profetie a modului crestin de nchinare: Si El si-a sftuit discipolii s aduc lui Dumnezeu prga fpturilor Sale. Nu pentru c Dumnezeu ar avea nevoie de aceste daruri, ci pentru ca ei s nu fie fr road si fr recunostint. Aceasta a fcut atunci cnd a luat pinea, un produs natural, si a dat multumire zicnd: Acesta este Trupul Meu. Tot astfel si potriul cu vin, apartinnd aceleiasi naturi din care cu totii facem parte, El l-a numit Sngele Su, jertfa Legii Celei Noi. Aceast jertf

este primit de Biseric de la Apostoli si o ofer n toat lumea lui Dumnezeu, care ne hrneste cu prga darurilor Sale n Noul Testament. n legtur cu aceasta Maleahi a proorocit astfel: Nu-Mi sunt plcute nicidecum prinoasele aduse de minile voastren orice parte se aduc jertfe de tmie pentru numele Meu si prinoase curate, cci mare este numele Meu ntre neamuriPrin aceasta el arat c cei dinti vor nceta s aduc jertfe lui Dumnezeu, ns n orice loc se vor aduce jertfe de tmie si prinoase curate, n timp ce numele Su este slvit ntre neamuri (IV:17:4). Referindu-se ndeosebi la diferenta dintre slujirea crestin si cea iudaic, Sf. Irineu afirm: Se aduc ofrande peste tot, se aduc jertfe ntre cei alesi si jertfe n Biseric. S-a schimbat numai felul jertfei, cci acum jertfa este adus nu de slujitori, ci de fii. Exist un singur Domn, dar ntr-un fel este ofranda servil si n altul ofranda adus de fii, astfel ca prin nssi felul ofrandei se primeste un anumit fel de libertate (IV:18:2). Cndva un profesor de-al meu de Noul Testament de la colegiu ne-a prezentat rnduiala slujbei dintr-o sinagog iudaic din primul secol. Dup aceea a comparat slujba de la sinagog cu o slujba obisnuit Baptist. Am fost cu totii impresionati s aflm c practicile noastre de nchinare si aveau rdcinile n modul iudaic de nchinare. Mai important dect ceea ce am nvtat n clas n acea zi a fost faptul c de fapt nu nvtasem. Profesorul nostru a omis s ne spun c acest model de baz este acela al liturghiei Cuvntului, ntlnit n majoritatea traditiilor crestine. n Apologia sa, Sf. Iustin descrie slujba de Duminic din secolul al IIlea ca avnd dou prti de baz. n prima parte se citeste din Scripturi, pentru ca apoi acele lecturi s se explice n predic, iar n partea a doua se aduce Euharistia (mprtsania). Liturghia Cuvntului, fr s se deosebeasc de o slujb Baptist tipic, este ntr-adevr bazat pe slujbele din sinagog. Totusi, slujba de Duminic din vremea Sf. Iustin si pn astzi n Biserica Ortodox nu se sfrseau cu liturghia Cuvntului. S nu uitm c, stricto sensu, nchinarea lui Israel nu avea loc n sinagogi. Sinagoga a aprut dup perioada exilului n Babilon. Nu

se pomeneste nimic despre sinagog n Legea lui Moise.21 ntr-adevr, asa cum am vzut n cele de mai sus, singurul loc unde Israel putea aduce jertf era n templul din Ierusalim. Documentele la care ne referim stau mrturie pentru faptul c primii crestini si-au conceput nchinarea n termeni de jertf. Ca Evanghelic ns am fost nvtat s cred c Jertfa lui Hristos pe cruce face inutil orice alt jertf. Si atunci cum mpcm practica Bisericii primare cu caracterul unic si final al lucrrii lui Hristos?

Trupul Domnului nostru Iisus Hristos

Cnd Sf. Ioan Boteztorul L-a ntlnit pentru prima oar pe Hristos a exclamat: Iat Mielul lui Dumnezeu, Cel ce ridic pcatul lumii (Ioan 1:29). Aceast tem se regseste n Cartea Apocalipsei. Ioan a vzut un Miel pe tron n timp ce ngerii si vrstnicii cntau: Vrednic este Mielul cel njunghiat ca s ia puterea si bogtia si ntelepciunea si tria si cinstea si slava si binecuvntarea (Apocalipsa 5:12). Sf. Pavel scrie c: Pastile nostru Hristos S-a jertfit pentru noi (1 Corinteni 5:7). n Evrei putem citi: Si orice preot st si slujeste n fiecare zi si aceleasi jertfe aduce de mai multe ori, ca unele care niciodat nu pot s nlture pcatele. Acesta dimpotriv, aducnd o singur jertf pentru pcate, a sezut n vecii vecilor, de-a dreapta lui Dumnezeu, si asteapt pn ce vrjmasii Lui vor fi pusi asternut picioarelor Lui (10:11-13). Iisus Hristos este Mielul nostru de Paste, care S-a jertfit pentru mntuirea lumii.22 Mai mult dect att, sacrificiul Lui este desvrsit si nu poate fi repetat. De aceea Rstignirea lui Hristos este, fr ndoial, piscul istoriei omenesti. Exist tendinta, n Protestantism, de a limita Rstignirea lui Hristos la un moment din istorie. Faptul c Jertfa lui Hristos nu poate fi repetat nseamn c

ea nu poate fi rememorat dect ca un eveniment trecut. De aceea Cina Domnului este un memorial un act de aducere aminte.23 Exact asa nu s-au ntmplat lucrurile n Biserica primar. Pentru nceput, s remarcm c, n greac, termenul folosit pentru aducere-aminte - Aceasta s faceti spre pomenirea Mea (1 Corinteni 11:24) are o conotatie activ24 si presupune mai mult dect un act psihologic de aducere-aminte, semnificnd reprezentarea evenimentului rememorat: Cnd Biserica devine Templul lui Dumnezeu iar membrii ei pietre vii si preotie sfnt, atunci mprtsania devine si ea o jertf sfnt jertf n sensul n care aceasta presupune a fi prtas jertfei lui Hristos, asa cum aflm si din cuvintele Aceasta s faceti spre pomenirea Mea, desi cuvntul pomenirea nu reflect ntru totul spiritul ideii. Pomenire trimite cu gndul la o amintire mental a ceea ce este absent, dar din perspectiv biblic cuvntul nseamn mai degrab re-amintire, reconstituire a ceea ce este trecut din nou n prezent, astfel ca s devin operativ prin efectele sale aici si acum. Jertfa euharistic din Biseric este deci una si aceeasi cu jertfa lui Hristos nu n sensul c jertfa Lui este repetat, ci n acela c jertfa euharistic nseamn re-amintirea sau re-prezentarea prinosului Su desvrsit astfel c jertfa este prezent si operativ prin efectele sale.25 Astfel, mprtsania este o participare activ, aici si acum, la Jertfa unic si nerepetabil oferit de Hristos pe Golgota. Nu este numai un act de aducereaminte, ci si un act de real comuniune cu Hristos: Paharul binecuvntrii, pe care-l binecuvntm, nu este, oare,

mprtsirea cu sngele lui Hristos? Pinea pe care o frngem nu este, oare, mprtsirea cu trupul lui Hristos? C o pine, un trup suntem cei multi; cci toti ne mprtsim dintr-o pine (1Corinteni 10:16-17). n Epistolele sale, Sf. Ignatiu enumer cu durere pretentiile Dochetistilor care sustineau c Cuvntul lui Dumnezeu S-a ntrupat n aparent, nu n realitate. Acestia, considerndu-se mai spirituali dect restul Bisericii, nu participau la nchinarea Ei. Este interesant de amintit motivul pentru care nu participau la mprtsanie:

De Euharistie si de rugciune se deprteaz, pentru a nu mrturisi c Euharistia este trupul Mntuitorului nostru Iisus Hristos, trupul care a ptimit pentru pcatele noastre si pe care Tatl, cu buntatea Sa, l-a nviat (Smirneni 7). n Biserica primar, singurii care tgduiau c mprtsania este adevratul Trup si Snge al lui Hristos erau cei care tgduiau si ntruparea Cuvntului. Astfel c, din perspectiva Printilor Bisericii primare, exist o legtur strns si nemijlocit ntre doctrina ntruprii si Prezenta Real a lui Hristos n mprtsanie. A o nega pe una echivaleaz cu a o nega pe cealalt. Scriind mpratului Romei, Sf. Iustin marcheaz explicit legtura dintre mprtsanie si ntrupare. Asa cum Cuvntul lui Dumnezeu S-a fcut om prin ntrupare, tot astfel n mprtsanie pinea si vinul se prefac n Trupul si Sngele lui Hristos: Iar aceast mncare este numit de ctre noi Euharistie (mprtsanie), la care nu pot participa dect cei care cred c lucrurile pe care le propovduim sunt adevrate si care au fost curtiti prin baia cea pentru iertare de pcate si pentru renastere26 si care triesc dup porunca lui Hristos. Cci nu ca pe o pine si o butur oarecare primim noi acestea, ci asa cum Iisus Hristos Mntuitorul nostru, ntrupndu-Se din Cuvntul lui Dumnezeu si primind trup si snge pentru mntuirea noastr, tot astfel am fost nvtati c mncarea pentru care s-a adus multumire prin rugciunea Cuvntului Su si cu care trupul si sngele nostru sunt hrnite este Trupul si Sngele Acelui Iisus care S-a ntrupat (66). Sf. Irineu este si mai specific n ceea ce priveste relatia dintre mprtsanie si ntrupare. Cartea sa, mpotriva ereziilor, are ca tint principal Gnosticismul. Printre alte lucruri, Gnosticii nvtau c Dumnezeul Vechiului Testament si Dumnezeul lui Hristos erau doi Dumnezei diferiti. Mai mult chiar, ei repudiau creatia, afirmnd c materia nu poate fi un vehicol adevrat pentru spirit. Irineu afirm deci att buntatea inerent a creatiei lui Dumnezeu, ct si realitatea ncarnrii:

Noi suntem mdularele Sale si suntem hrniti din creatia Sa, El nsusi druindu-ne-o, El face s rsar soarele si trimite ploaie (Matei 5:45). Astfel, butura, care este parte din creatia Sa, El a numit-o Sngele Su, hrnindu-ne pe noi, iar pinea, care tot creatia Sa este, El a numit-o Trupul Su; hrnindu-ne prin aceasta trupurile. Ori de cte ori paharul si pinea pregtit de om primesc Cuvntul lui Dumnezeu, mprtsania devine Trupul lui Hristos si prin aceste elemente trupurile noastre primesc hran si ngrijire. Atunci cum pot ei s spun c trupul nu poate primi darul lui Dumnezeu, care este viata vesnic, vznd c trupul este hrnit cu Trupul si Sngele Domnului, ca mdular al Su (V:2:3)? Am vzut cum, nc din secolul al II-lea, Dochetistii au refuzat s participe la mprtsanie pentru c nu credeau c este Trupul si Sngele lui Hristos. Chiar dac erau eretici, erau cel putin consecventi. Potrivit celor scrise de Irineu, Gnosticii nu au fost consecventi. Ei considerau creatia ca fiind rea, tgduiau c Hristos a suferit si a murit n realitate, dar cu toate acestea continuau s participe la nchinarea Bisericii. Irineu a observat nentrziat discrepanta dintre teologia si practica lor: Si nc, cum pot s spun c trupul putrezeste si nu are viat, vznd c el este hrnit de Trupul si Sngele Domnului? Ei trebuie sau s-si schimbe prerea sau s nceteze s aduc jertfele de care vorbesc. Prerea noastr ns e de partea mprtsaniei, iar mprtsania ne ndreptteste prerea. Noi i jertfim ceea ce este al Lui, pe bun dreptate numind comuniunea si unitatea trupului si a duhului. Cci precum pinea, care vine din pmnt, primeste invocarea lui Dumnezeu, si astfel numai este o pine oarecare, ci Euharistie (mprtsanie), are dou prti: pmnteasc si cereasc, tot asa trupurile noastre, dup mprtsanie, nu mai sunt pieritoare, ci ndjduiesc la vesnica nviere (IV:18:25). Dou aspecte din acest pasaj sunt de o important crucial pentru studiul nostru. Mai nti, Sf. Irineu afirm Prerea noastr ns e de partea mprtsaniei, iar mprtsania ne ndreptteste prerea. Cu alte cuvinte,

teologia sa este pe potriva nchinrii si vietii Bisericii, iar nchinarea si viata Bisericii ndrepttesc adevrul teologiei Sale.27 Acesta este un alt exemplu pentru felul n care Printii Bisericii primare se raportau la viata Bisericii traditia atunci cnd era nevoie s aplaneze disputele teologice. Tot n mpotriva ereziilor Irineu vorbeste despre legtura dintre Scriptur si traditie. El spune c Gnosticii, atunci cnd sunt dezmintiti de Scripturi, pretind c ele gresesc, apelnd la propria lor traditie care, spun ei, le-a fost transmis n secret (III:2:1). Acestei traditii secrete Sf. Irineu i opune traditia transmis de Apostoli si pstrat public de ctre episcopi n Biseric.28 Pentru Irineu Succesiunea Apostolic nu este doar un mijloc de a asigura un guvern bisericesc valid, ea este de asemenea o garantie public a autenticittii nvtturii Bisericii: St deci n putinta tuturor, din fiecare Biseric, a tuturor celor care doresc s vad adevrul, s contemple traditia Apostolilor rspndit n toat lumea. Iar noi suntem n msur s-i cunoastem pe cei care au fost numiti episcopi ai Bisericilor chiar de ctre Apostoli si de asemenea pe succesorii lor de-a lungul veacurilor care nici nu au propovduit, nici nu au cunoscut nimic din cele ndrugate de acesti eretici. Cci dac Apostolii ar fi cunoscut mistere ascunse pe care obisnuiau s le mprtseasc n secret celor perfecti, ei le-ar fi transmis mai cu seam celor crora le-au ncredintat soarta Bisericii (III:3:1). Este, fr ndoial, greu pentru Evanghelici s nteleag de ce Printii Bisericii primare puneau un accent att de mare pe traditie, n special n ceea ce priveste nchinarea. Suntem obisnuiti s credem c facem cutare lucru pentru c credem cutare lucru. De aceea poate prea oarecum bizar s auzim pe cineva afirmnd exact opusul: credem cutare lucru pentru c facem cutare lucru. Tocmai aceasta este afirmat de ctre Sf. Irineu. Am ajuns astfel la al doilea aspect notabil din argumentul Sf. Irineu: tot asa trupurile noastre, dup mprtsanie, nu mai sunt pieritoare, ci ndjduiesc la vesnica nviere. Pentru Irineu, ca si pentru ceilalti Printi din secolul al II-lea,

ca si pentru crestinii Ortodocsi de azi, mprtsania este o Comuniune real cu Hristos. Este participarea noastr la umanitatea Lui divin. Sf. Irineu poate s interpreteze Scripturile potrivit felului n care se nchin n secolul al II-lea pentru c ceea ce este descris n Biblie este nemijlocit trit n viata Bisericii. Biserica l mrturiseste pe Hristos; Biserica este viat n Hristos. Sf. Ignatiu scrie Bisericii din Filadefia: Pentru c am auzit pe unii spunnd: Dac nu-L gsesc pe Hristos n arhive, nu cred n Evanghelie. Cnd le-am spus c este scris, mi-au rspuns: Dar tocmai asta te ntreb! Pentru mine, ns, arhivele sunt Iisus Hristos, arhive sfinte, crucea Lui, moartea, nvierea Lui si credinta dat prin El (Filadelfieni 8). Sfintii Ignatiu si Irineu au nteles c este inutil s polemizezi despre interpretarea Scripturii. Ei pot interpreta Scripturile corect nu pentru c ar fi mai destepti, ci pentru c n Biseric ei au adevrata comuniune cu Hristos. Biserica nu este o adunare de indivizi care au aceleasi credinte despre Dumnezeu, Ea este Trupul mistic al lui Hristos, prezenta Sa continu n lume.29

[1] Pentru o introducere general si bibliografie, vezi Quasten, pp. 42-53. Traduceri pot fi gsite n colectiile Apostolic Fathers / Printii Apostolici. Cf. Cap.5, n55 si mai sus. Exist si o traducere de J.A. Kleist, The Epistles of Clement of Rome and Ignatius of Antioch, Ancient Christian Writers / Epistolele lui Clement Romanul si Ignatiu din Antiohia, Scrieri crestine strvechi, vol. 1 (NY: Newman Press, 1946). Autenticitatea epistolei II Clement o predic timpurie a fost pus la ndoial. 2 cf. Quasten, pp. 63-76. Pentru traduceri vezi Cap. 5, n55, si Cap. 9, n1. 3 Cf. Quasten, pp. 196-221. Exist o traducere n volumul 1 din Printii ante-niceeni, pp. 159-193, iar fragmente pot fi gasite n cartea lui Bettenson, The Early Christian Fathers / Printii crestini strvechi, pp. 58-64. 4 Pentru o familiarizare cu contextul social-istoric si pentru bibliografie vezi Quasten, pp. 287-313. Textul complet din mpotriva ereziilor nu s-a mai pstrat. n Printii ante-

niceeni se gseste o traducere, la pp. 315-578. Pentru diverse fragmente de text vezi Bettenson, pp. 65-102. 5 Majoritatea traducerilor englezesti traduc prezbiter () ca elder (vrstnic). Editiile KJV (King James Version) si RSV (Revised Standard Version) traduc, n general, bishop () ca episcop. Totusi, editia NIV (New International Version) l traduce exclusiv ca overseer (priveghetor) pentru a evita astfel un cuvnt controversat n rndul Evanghelicilor. Pentru mai multe informatii n legtur cu sensul n care a fost folosit termenul de episcop n Noul Testament (dintr-o perspectiv Protestant ns), vezi articolul lui Hermann Beyer despre n cartea lui Gerhard Kittel, The Theological Dictionary of the New Testament (TDNT) / Dictionarul teologic al Noului Testament (DTNT), vol. II, trad. de Geoffrey W. Bromily (Grand Rapids: Eerdmans, 1964), n special pp. 615 si urm. 6 Pentru Sf. Clement, scaunul episcopal este mostenit de la Apostoli. n alt parte el scrie Apostolii au primit pentru noi Evanghelia de la Domnul Iisus Hristos: Iisus Hristosul a fost trimis de Dumnezeu. Asadar, Hristos este de la Dumnezeu, iar Apostolii de la Hristos. i ntr-un caz si n cellalt, procesul a fost rnduit si initiat din vointa lui DumnezeuEi predicau la sate si orase, aflndu-si roada meritat dup ce fuseser ncercati de ctre Duh, fiind numiti episcopi si diaconi ai celor care aveau s cread (42). Astfel, conceptul de succesiune apostolic dateaz din secolul nti. 7 Pentru o prezentare detaliat a istoriei interpretrii Epistolelor lui Ignatiu vezi cartea lui Stephen Neill, The Interpretation of the New Testament 1861-1961 / Interpretarea Noului Testament 1861-1961 (Oxford: Oxford University Press, 1966), pp. 41 si urm. 8 Cu o singur exceptie: Didahiile / Scrierile sfintilor apostoli, care ofer foarte putine informatii despre ierarhia Bisericii. Didahiile se refer n special la autoritatea apostolilor si nvttorilor cltori si adopt o atitudine aproape apologetic fat de clerul local. Aceasta vine n sprijinul ncercrii de a plasa Didahiile n timpul primului veac, probabil n jurul anului 70. Este putin probabil ca un document de secolul al II-lea s dea atta important nvttorilor cltori. 9 Aceast terminologie se foloseste nc n Biserica Ortodox. 10 . Un termen asemntor, , este folosit ca sinonim n Noul Testament mpreun cu . Cf. 1Tesalonicieni 5:12. 11 Este posibil desigur ca functia de prezident (de exemplu: episcop) s nu fi fost ndeplinit doar de un singur preot, ci de fiecare prin rotatie. Cu toate acestea, nu avem nici cea mai mic dovad care s sprijine ideea c asa a fost guvernat Biserica primar. Dimpotriv, toate documentele din acea vreme, de la acela n care Sf. Clement echivaleaz functia de episcop cu aceea de arhiereu al Vechiului Testament, pn la lista cu cei care s-au succedat n scaunul episcopal ntocmit de Sf. Irineu, spulber aceast ipotez. 13 Aceasta este prima ntrebuintare larg a cuvntului catholic (universal) ca adjectiv pentru Biseric. Contrar a ceea ce s-ar crede, catolic nu nseamn n primul rnd

universal. n sens literal nseamn potrivit ntregului. Astfel, a spune c Biserica este catolic echivaleaz cu a afirma c este ntreag, complet, desvrsit. 14 Cf. Faptele Apostolilor 2:42, 20:16. 15 Adic evreii. 16 Pn n ziua de azi, Biserica Ortodox tine posturile miercurea si vinerea. 17 Citatul este o compilatie din Maleahi 1:11, 14. 18 Pe vremea cnd s-a scris aceasta (aprox. 96), templul din Ierusalim fusese de mult distrus de ctre romani. Este limpede asadar c, desi Sf. Clement vorbeste n termenii cultului Vechiului Testament, el se refer la Biserica crestin. 19 n Vechiul Testament, Core si prtasii si s-au apropiat fiecare cu cdelnita cu tmie naintea Domnului, contrazicnd astfel poruncile pe care Dumnezeu i le dduse lui Moise. Pmntul s-a desfcut si si-a deschis gura, nghitindu-i pe unii, n timp ce altii au fost mistuiti de foc de la Domnul. Cf. Numerii 16. 20 A devenit un obicei rspndit n unele cercuri Evanghelice s se srbtoreasc Pastele evreiesc, sederul. Aceasta ar fi fost un act de apostazie pentru Biserica primar. Hristos si numai Hristos este Pastele. 21 Scopul sinagogii este nainte de toate unul educativ. Tot astfel, scopul liturghiei Cuvntului este acela de a instrui pe crestini si pe catecumeni n credint, pentru ca s se poat pregti s participe la Euharistie (mprtsanie). 22 Conform cronologiei lui Sf. Ioan, Pastele era Smbta, iar sederul de Paste se mnca vineri seara. 23 Aceasta este pozitia celor care urmeaz teologia Reformatorului elvetian Ulrich Zwingli. Vezi Cap. 9 si mai jos. 24 Cf. n TDNT, I:348-349. 25 J.G.Davies, The Early Christian Church: A History of Its First Five Centuries / Biserica crestin primar O istorie a primelor cinci veacuri (Grand Rapids, MI: Baker Book House, 1980), p. 62. 26 Adic prin Botez. 27 Ce s-ar ntmpla dac le-am cere Evanghelicilor din ziua de azi s demonstreze legtura dintre teologia pe care o enunt si felul n care se nchin? Dac n Biserica primar credinta n Prezenta Real a lui Hristos n mprtsanie implica doctrina ntruprii c, adic, n Hristos Dumnezeu S-a fcut cu adevrat om care ar fi implicarea logic a pozitiei lui Zwingli potrivit creia mprtsania nu este adevratul Trup si Snge al lui Hristos?

28 Public, adic acea traditie care era disponibil tuturor celor Botezati n Biseric. Aceast traditie ns nu era disponibil si pentru cei din afara Bisericii. Vezi felul n care ntelegea traditia Sf. Vasile n cap. 7. Gnosticii pretindeau c detin o traditie care nu era accesibil majorittii celor din Biseric, ci doar unei elite spirituale restrnse. 29 Ignatiu nu este decetist [sic]. Hristos a venit n trup si noi trebuie s ne ndreptm spre Scripturi ca trup al lui Iisus Hristos. Dar acea venire istoric n trup este cu adevrat si de-a pururi prezent n biseric acum, astfel c a ne ndrepta spre preoti nseamn a ne ndrepta spre apostoli. sau adunarea euharistic reprezint o realitate dincolo de timp si istorie si tocmai de aceea este important. Comuniunea cu episcopul n comuniune cu diaconii si preotii stabileste astfel o legtur cu o realitate istoric. Hristos este ntrupat si asa va fi reprezentat n biserica nteleas ca o prelungire a ntruprii celui care este deopotriv Fiu al lui David si Fiu al lui Dumnezeu A. Brent, Pseudonymity and Charisma, Augustinianum 27 (1987), p. 351

Cap 9 Transformarea Protestant

La nceput era Cuvntul si Cuvntul era la Dumnezeu si Dumnezeu era Cuvntul. Acesta era ntru nceput la Dumnezeu.Si Cuvntul S-a fcut trup si S-a slsluit ntre noi si am vzut slava Lui, slav ca a Unuia-Nscut din Tatl, plin de har si de adevr (Ioan 1:1-2, 14)

Cnd Martin Luther si-a afisat tezele, n 1517, nu dorea dect ntoarcerea Bisericii Romano-Catolice la adevrata Evanghelie a lui Hristos asa cum a nteles-o el. Ceea ce ncepuse, n secolul al XVI-lea, ca o reform a Bisericii Romano-Catolice, avea s duc n cele din urm la o total transformare a crestinismului nsusi. n capitolul precedent am vzut cum Printii din primele dou secole concepeau crestinismul ca pe adevrata comuniune cu Hristos n Biseric, n special n mprtsanie. Aceast comuniune este posibil doar n Biserica istoric ntemeiat de Hristos pe Apostolii Si si pstrat de succesorii lor, cci doar acolo se pstreaz adevrata traditie apostolic adevrata viat n

Hristos. Si ntr-adevr, numai prezenta obiectiv a lui Hristos n Biseric d un sens Scripturilor. Protestantismul, pe de alt parte, a transformat treptat crestinismul ntr-o ideologie. Potrivit acestei ideologii, Biserica, orict de important ar fi din ratiuni sociologice, este n cele din urm plasat naintea credintei credinciosului. Biblia, depozitarul sistemului de adevr crestin, devine intermediarul dintre Dumnezeu si om. Cu sigurant Martin Luther ar fi avut mari rezerve fat de o astfel de caracterizare a mostenirii lui, asa cum a avut si fat de teologia Reformatorilor radicali, care I-au dus ideile pn la ultimele lor consecinte. Oricum, documentele istorice vorbesc de la sine. Protestantismul de azi, n special cel de tip Evanghelic, se afl ntr-un contrast evident cu credinta si viata Bisericii primare. Aceast transformare si are rdcinile bine nfipte n Reforma din secolul al XVI-lea. n acest capitol vom schita dezvoltarea acestei transformri, procesul prin care Biblia a ncetat s fie martorul adevrului, devenind un substitut al lui.

Umanismul: napoi la izvoare!

Evanghelicul din ziua de azi crede c, ajutat de un comentariu bun, o carte de studii biblice si de inspiratia Duhului Sfnt, poate nu numai s nteleag Biblia corect, ci si s reconstituie, aici si acum, crestinismul primului secol. Ceea ce nu nteleg majoritatea Evanghelicilor este c nssi ideea c un astfel de lucru ar fi posibil este produsul unei anumite epoci istorice, n special Renasterea si Umanismul. Exegetii umanisti ai Renasterii au nteles c triesc ntr-o cultur foarte diferit de cea a grecilor antici pe care o admirau att de mult. Pentru a depsi prpastia timpului si a culturii care i desprtea de perioada clasic, au apelat la

studii psihologice si textuale din literatura antic. Aceasta a dus la o reconstituire imaginar a lumii antice prin literatura ei.[1] Nu mult dup aceea, aceast abordare a literaturii antice avea s fie aplicat si Sfintei Scripturi desi nu fr unele controverse.[2] Biblia sfnt sau nu a ajuns s fie tratat ca un text oarecare. A fost supus acelorasi standarde critice ca si operele lui Cicero sau Platon. Nu poate fi negat faptul c dezvoltarea criticii textuale a dat roade nsemnate. Pe baza acestei noi stiinte, paternitatea unor documente considerate mult vreme autentice, avea s fie revocat. Asa s-a ntmplat cu Darul lui Constantin de departe exemplul cel mai renumit.[3] Cu toate acestea , stiinta cea nou nu era o binecuvntare lipsit de efecte secundare. Ideea c Biblia putea si trebuia s fie abordat n acelasi fel ca textele seculare a generat inevitabil ideea c lumea Bibliei adic nssi Biserica Noului Testament poate fi reconstituit printr-un astfel de studiu. Sloganul ad fontes (napoi la izvoare) presupunea nu numai recunoasterea valorii documentelor originale ale credintei crestine, ci si renegarea deliberat a crestinismului, asa cum fusese el practicat la nceputul secolului al XVI-lea. Dat fiind starea n care se gsea Biserica Romano-Catolic n secolul al XVIlea, aceast abordare este cu sigurant justificat. Si totusi, faptul c Reformatorii au cutat s restaureze crestinismul primar prin studii umaniste si nu printr-o unire organic cu continuarea vie a Bisericii primare dovedeste c metoda teologic pe care o foloseau se deosebea radical de aceea a Sf. Irineu. Reformatorii au fost perfect constienti de existenta Bisericii Ortodoxe. La un moment dat, s-au folosit de Ortodoxie n sprijinul ideii c o Biseric poate fi catolic fr s fie Roman.[4] Si totusi, nu au contactat Biserica Ortodox si, cu att mai putin, nici nu au cutat s se uneasc cu Ea, pn la mijlocul secolului al XVI-lea, cnd teologii luterani au trimis Mrturisirea de la Augsburg (The Augsburg Confession) Patriarhului de la Constantinopole ca fait accompli. [5] Reformatorii nu au cutat adpost n Biserica Ortodox si nici nu au dorit s

intre n traditia Ei nentrerupt. Au dat n schimb nastere la propria lor variant de crestinism, folosindu-se de mijloacele erudite de care dispuneau, cutnd apoi s fie recunoscuti de ctre Rsrit. De bun seam c o astfel de recunoastere nu era posibil. Renasterea a lsat mostenire Reformei metode erudite de examinare a textelor antice. n minile Reformatorilor aceast metod a devenit o metod teologic. ntregul program al Reformei pornea de la premisa c crestinismul primar putea fi reconstituit prin studiul unei singure crti: Biblia.

Sfnta Biblie, carte divin

Abordarea Bibliei de ctre Martin Luther se aseamn prea putin cu aceea a Evanghelicilor din ziua de azi. Desi lui Luther nu i-a lipsit mult s modifice canonul Noului Testament de douzeci si sapte de crti, abordarea Noului Testament de ctre el era mai degrab una cuteztoare si chiar arogant dup standardele fundamentalismului modern. Accentul pus de Luther era nu pe textul n sine, ci pe ideea justificrii numai din credint (sola fide). Aceast idee era, pentru Luther, nssi esenta Evangheliei, devenind standardul cu care el judeca si interpreta nsusi textul Bibliei.6 Luther a numit Epistola lui Iacov o epistol intrus pentru c nu a gsit acolo doctrina justificrii numai din credint.7 Nici de Cartea Apocalipsei nu i-a psat prea tare. Desi propovduia principiul sola Scriptura (numai Scriptura), nu se simtea legat de text.8 Jean Calvin nu a fost att de arogant ca si Luther cnd s-a apropiat de Biblie, si totusi ca un savant umanist ce era a scos n evident nentrziat discrepantele istorice, atribuind pasajele scribilor si nu autorilor propriu-zisi.9 Desi majoritatea Evanghelicilor conservatori, mergnd pe urmele lui Warfield,

vd n Calvin un infailibil cunosctor biblic modern, felul n care a abordat el Biblia este complex si dificil de definit.10 Jaroslav Pelikan a artat c Reformatori precum Luther si Calvin nu au fost ntotdeauna consecventi n felul n care au aplicat doctrina sola Scriptura (numai Scriptura).11 Desi amndoi pretindeau c Biblia este singura surs de autoritate n Biseric, nici unul dintre ei nu a contestat hotrrile Bisericii primare care defineau doctrina Treimii sau explicau hristologia. Alti Reformatori ns au contestat aceste doctrine chiar n numele principiului sola Scriptura (numai Scriptura).12 Reformatorii radicali i-au acuzat pe Luther si Calvin de inconsecvent pentru faptul c nu au fost credinciosi numai Bibliei. Ceea ce majoritatea Evanghelicilor nu nteleg ns este c cei care au aplicat cel mai riguros principiul sola Scriptura (numai Scriptura) au fost primii care ar fi negat principiile fundamentale ale credintei crestine, cum ar fi Treimea sau deplina divinitate a lui Hristos. Dac numai Biblia este sursa doctrinei crestine, foarte usor poate chiar mult mai usor se ajunge s se renege doctrina Treimii, sau s se cread n ea. 13 Desi Anabaptistii aveau mari rezerve fat de Unitarianism, majoritatea evitau s renege deschis doctrina crestin traditional. Totusi, chiar atunci cnd au ncercat s apere doctrinele traditionale, procedeele de aprare luau forme bizare. Una din multele ironii ale Reformei face ca Meno Simons s acuze hristologia lui Ulrich Zwingli ca fiind nestorian (afirmnd doi Fii unul divin, unul uman), n timp ce el nsusi a afirmat c Hristos nu si luase natura uman de la Fecioara Maria.14 Faptul c Luther si Calvin au continuat s cread n doctrina Treimii si n natura divino-uman a lui Hristos e spre cinstea lor. Ceea ce majoritatea Evanghelicilor pierd din vedere este c cei doi si-au pstrat ortodoxia doctrinar n ciuda principiului sola Scriptura (numai Scriptura), nu datorit lui. n timpul vietii lor aveau s fac fat consecintelor corupte ale metodei lor teologice. Liberalizarea progresiv a Protestantismului si abandonarea consecutiv a

doctrinei istorice nu echivaleaz cu o trdare a Reformei, ci mai degrab cu inevitabila sa consecint.

Cuvnt si sacrament

Desi a respins doctrina Romano-Catolic a transsubstantierii, Luther a insistat asupra prezentei reale a lui Hristos n mprtsanie, explicnd aceasta n termeni de omniprezent. Potrivit celor afirmate de Bainton aflm c: Dumnezeu este omniprezent n ntreaga lume material, iar Hristos ca Dumnezeu este de asemenea omniprezent. Noi ns nu le percepem prezenta pentru c ochii ne sunt nchisi. Dumnezeu este un Dumnezeu ascuns care a ales s se fac cunoscut n trei ipostaze: n trupul lui Hristos, n cuvntul din Scriptur si n elementele sacramentului.15 Cum se reveleaz prezenta lui Hristos n sacrament? El este prezent pretutindeni, dar nu veti fi n stare s-L recunoasteti, pn cnd nu vi se ofer si pn cnd nu v tlmceste pinea prin Cuvntul Su.16 S observm accentul pus pe aspectul verbal sau conceptual al Cuvntului. Cu adevrat Hristos este prezent n pine si vin (asa cum este prezent peste tot), ns numai prin Cuvnt aceast prezent este tlmcit, adic revelat. Hristos este prezent n realitate, dar, din punct de vedere existential, prezenta Sa este mediat prin formule verbale. Aici vedem fr echivoc cum s-a nscut conceptul de adevr ca o constructie verbal sau ca o idee:17 Asadar pot s am parte zilnic, si chiar n fiecare ceas, de mes, cci ori de cte ori doresc, mi asez cuvintele lui Hristos naintea mea, hrnindu-mi si ntrindumi astfel credinta cu ele. Aceasta este adevrata hran si butur spiritual.18 Jean Calvin a ncercat din rsputeri s se diferentieze de Luther n felul n care ntelegea mprtsania. Nu a urmrit, totusi, s minimalizeze importanta mprtsaniei, ci s corecteze ceea ce considera a fi erori grave n doctrina

Lutheran a omniprezentei. Potrivit celor afirmate de Philip Lee, Calvin se temea c Luther a transformat trupul lui Hristos ntr-o fantom.19 C Jean Calvin s-a opus interpretrii Lutherane a mprtsaniei este mai presus de orice ndoial. Care a fost propria sa pozitie rmne un mister. n anumite pasaje pare s spiritualizeze, pn la un anumit punct, prezenta lui Hristos n mprtsanie. n alte pasaje ns, se refer la mprtsanie n termeni realisti, evidentiind att dimensiunea spiritual, ct si cea fizic a comuniunii omului cu Hristos.20 Cheia ntelegerii doctrinei Calviniste a mprtsaniei este dat de felul n care a nteles el Cuvntul lui Dumnezeu si legtura lui cu Biblia si Cina Domnului. n ciuda faptului c adesea numea Biblia Cuvntul lui Dumnezeu, Calvin nu o identifica ntru totul cu acesta. n Biblie, Cuvntul lui Dumnezeu, prin nssi natura sa fr hotar, este adaptat inteligentei omenesti astfel ca fpturile s-si cunoasc Creatorul. Tot astfel, apa Botezului si pinea si vinul din Cina Domnului sunt elementele prin care Cuvntul rspunde nevoilor noastre: Si astfel, n aceast privint, Domnul milostiv n buntatea Sa fr de margini Se face cunoscut potrivit puterii noastre de ntelegere; chiar dac noi suntem n trup si ne trm de-a pururi pe pmnt, fiind robi poftelor, negndind cele spirituale si de bun seam departe de a le ntelege, El nu nceteaz s ne cluzeasc nspre El nsusi tocmai cu ajutorul acestor elemente, oglindindu-Se n cele trupesti.21 Astfel, sacramentele echivaleaz cu Cuvntul scris sau propovduit. Pelikan noteaz: Cci asa cum Hristos nu a fost prezent n gura sau n vocea predicatorului, tot astfel el nu a fost prezent n pinea sacramentului. Prezenta ntr-un loc presupunea nemijlocit prezenta n cellalt loc: cuvntul si sacramental erau simetrice.22 Aceast paralel ntre Cuvntul scris sau predicat si mprtsanie este extrem de important. Desi Calvin a contestat doctrina lutheran a omniprezentei, pe baza implicatiilor acesteia pentru hristologie, echivalarea

propus de el ntre elementele Cinei si Cuvntul vorbit sau scris ar putea nsemna c Hristos nu este n esent Cuvntul lui Dumnezeu, ci doar ne prezint Cuvntul lui Dumnezeu. Desigur c nu aceasta a fost intentia lui Calvin, dar aceast interpretare ilustreaz posibilele implicatii teologice ale teoriei sale referitoare la Cina Domnului. Ulrich Zwingli pe de alt parte a fost mult mai explicit n privinta implicatiilor hristologice ale propriei sale teorii despre Cina Domnului. Att Luther ct si Menno Simons l-au acuzat pe Zwingli de Nestorianism.23 Zwingli a delimitat att de radical spiritul de materie, nct aceast abordarea avea s se resimt si n felul n care L-a nteles pe Hristos, si n felul n care nchipuia Cina Domnului: desi el [Zwingli] afirm unitatea lui Hristos, pune un accent exagerat pe dumnezeirea Lui astfel c i minimalizeaz natura uman. O astfel de exagerare este tipic pentru hristologia lui Zwingli, pentru c ntotdeauna el era tentat s sublinieze deosebirea dintre naturile sale n detrimentul unittii lor, mai cu seam pe msur ce controversa pe care o purta cu Luther n legtur cu Prezenta Real se adncea. Dumnezeu este autorul mntuirii si natura uman a lui Hristos, chiar si pe cruce, ar juca astfel un rol auxiliar.24 Ca urmare a unei distinctii att de transante si, s-o spunem pe sleau, Nestoriene ntre divinitatea lui Hristos si natura Sa divin, era si firesc pentru Zwingli s nege Prezenta Real a lui Hristos n mprtsanie.25 Desi Jean Calvin avea s fie cel care a influentat cel mai mult evolutia ulterioar a Protestantismului, felul n care Zwingli a nteles Cina Domnului a ajuns n cele din urm s domine, chiar si printre cei care l revendic pe Calvin drept printe spiritual. Ideea unei Cine a Domnului ca simplu praznic de aducere aminte a ajuns la noi de la Ulrich Zwingli prin intermediul Puritanilor englezi.26 Si totusi, acei Protestanti care l urmeaz pe Zwingli n aceast privint nu si dau seama c el si-a enuntat teoria dintr-o ntelegere indiscutabil eretic a persoanei lui Hristos. Adevrata Biseric a Cuvntului

Martin Luther nu a prsit Biserica Romano-Catolic de bun voie, ci a fost excomunicat. O dat ce a fost dat afar din ea, a fost nevoit s regndeasc nssi definitia Bisericii. Fiind excomunicat de ctre institutia Bisericii, Luther avea s atace nentrziat ideea Bisericii ca institutie: Acestei Biserici autonome Luther avea s-i substituie o Biseric format din toti aceia care ascult si accept Cuvntul lui Dumnezeu. Tot el a militat pentru ca termenul de kirche s fie desfiintat[si] nlocuit de cuvntul gemeinde [comunitate, congregatie], n ideea c o institutie autoritar avea s fac astfel loc unui grup de crestini care se adun n jurul Cuvntului.27

Cu mai bine de o mie de ani nainte de Reforma lui Luther, Fr. Augustin spunea: n ceea ce m priveste, nu voi crede n Evanghelie dect sub autoritatea Bisericii catolice.28 Pentru el, ca si pentru alti Printi ai Bisericii primare, adevrul Evangheliei era confirmat de experienta trit a Bisericii, care este Trupul lui Hristos pe pmnt, cluzit de Duhul Sfnt. Luther ns a rstlmcit teologia Fr. Augustin n ceea ce priveste Biserica. Pentru el Cuvntul care este Evanghelia harului si sola fide (numai credinta), nu textul propriu-zis al Bibliei este cel care valideaz Biserica.

Pentru a justifica deosebirea pe care a fcut-o ntre adevrata Biseric si o institutie pmnteasc, Luther a evocat distinctia augustinian dintre Biserica vizibil si cea invizibil. Augustin si construise teoria ca rspuns la erezia Donatist, care fcea ravagii n Biserica din Africa de nord. Donatistii afirmau c validitatea sacramentelor legitimitatea Bisericii nssi depindea de puritatea moral a clerului. Astfel, acei lideri care s-au ndeprtat de la credint n timpul persecutiei, potrivit Donatistilor, au corupt toat Biserica. Donatistii si-au creat propria lor biseric pur. Fr. Augustin spunea c sfintenia si legitimitatea Bisericii era dat de sfintenia lui Hristos, nu cu a

ctorva dintre membrii Ei. Celebra sa afirmatie, potrivit creia unii ar fi n Biseric fr s fie cu adevrat n Biseric, iar altii, din afara Ei, vor fi aflati n cele din urm n Biseric, a fost fcut pentru a apra legitimitatea Bisericii istorice catolice n urma ofensivei pretentiilor celor din contra-biserica Donatist. Luther a rstlmcit, o dat mai mult, teologia augustinian.29 Unde Fr. Augustin cuta s apere unitatea Bisericii empirice, Luther a folosit distinctia pentru a degrada conceptul de Biseric empiric si a-l promova pe cel de Biseric ne-istoric, invizibil: Deoarece una din trsturile Bisericii este validitatea cunoasterii sale mntuitoare, pentru Luther a fost extrem de important s deosebeasc adevrata Biseric a Cuvntului de o Biseric formal. Folosind formula augustinian a Bisericii invizibile n opozitie cu Biserica vizibil, marele Reformator ajunge s pretind c esenta, viata si natura crestinismului nu este o comunitate de oameni, ci una de inimi unite prin aceeasi credint. Viziunea sa asupra Bisericii este astfel ct se poate de Docetist.30 Toat povestea ascunde o mare doz de ironie. Cnd s-a confruntat cu realitatea religiei descrise de el n teorie, Luther i s-a opus vehement, rzvrtindu-se astfel nu numai mpotriva Bisericii Romano-Catolice de unde fusese excomunicat, ci si mpotriva Anabaptistilor care insistaser s pun n practic ideea c Biserica este o comunitate adunat n jurul Cuvntului. n multe privinte Anabaptistii ncercau s triasc potrivit principiilor teologice de care s-a folosit Luther pentru a-si justifica revoIta mpotriva Bisericii Romane. Din punctual lor de vedere Luther era un inconsecvent.31 Dintre Reformati, Jean Calvin a avut, probabil, cea mai intelectual doctrin asupra Bisericii. Identificarea Bisericii cu Hristos frecvent ntlnit la Calvin sun aproape Ortodox.32 Biserica nu este un utilaj optional pentru Calvin. Dimpotriv, el dedic aproape o treime din Institutiile sale Bisericii. Cu toate acestea, felul n care el se raporteaz la Biseric si la rolul Duhului Sfnt n viata credinciosilor ridic semne serioase de ntrebare. n Cartea a

III-a a Institutiilor, Calvin scrie despre harul lui Hristos n viata crestinului. n Cartea a IV-a vorbeste despre rolul Bisericii, mergnd pn ntr-acolo nct numeste Biserica un ajutor exterior ce contribuie la ntrirea credintei.33 Ar fi o mare nedreptate s-l acuzm pe Calvin de individualism. Pentru el, viata crestin nu putea fi separat de Biseric. Si totusi, Calvin le separ conceptual, vorbind despre viata crestin nainte de discuta despre Biseric indic o prioritate logic intentionat sau nu a individului fat de Biseric. De aceea mostenirea eclesiastic pe care Calvin a lsat-o urmasilor si spirituali este una confuz. Desi Calvin s-a opus vehement notiunii Anabaptiste de Biseric o societate voluntar compus n exclusivitate din cei puri Calvinistii de dup el aveau s militeze pentru o viziune Anabaptist a Bisericii. Catehismul de la Westminster arat explicit c puritatea Bisericii vizibile este determinat de puritatea ctorva din membrii ei: Biserica catolic a fost uneori mai mult, alteori mai putin vizibil. Anumite biserici din componenta ei sunt mai mult sau mai putin pure, n functie de ct de pur este doctrina Evanghelic propovduit si acceptat, de ct de pure le sunt slujbele si ritualurile. Cele mai pure biserici sunt si ele victime ale confuziei si erorii. Unele au degenerat ntr-o asemenea msur, nct au ajuns din biserici ale lui Hristos, sinagogi ale Satanei. Cu toate acestea, ntotdeauna se va gsi pe pmnt o biseric unde Dumnezeu va fi slvit dup voia Sa.34

Astfel, Biserica, mpotriva creia portile iadului nu vor birui, este format nu din originea ei dumnezeiasc, fiind ntemeiat de Hristos pe Apostolii Si, ci din oameni. Credinta n doctrina apostolic si duhovnicia lor determin puritatea Bisericii.35 Hodge explic aceasta: Oriunde s-ar afla adevrata Biseric, ea va fi mai mult sau mai putin vizibil. Nu n ceea ce priveste numrul membrilor ei sau particularittile de organizare cu care este asociat, ci n raport cu

puritatea credintei si lucrrii ei duhovnicesti, cu roadele aduse de membrii ei.36 Aceast idee presupune, n mod logic, notiunea c Biserica este suma membrilor ei. Dac membrii Bisericii sunt un amestec de puri si impuri asa cum noi nsine suntem un amestec de gnduri si fapte pure si impure rezult c Biserica vizibil este si ea un amestec. Dar cnd anume a ncetat Biserica s fie Trupul lui Hristos? Este Hristos un amestec de pur si impur? Este Trupul Su, mai mult sau mai putin vizibil, asemenea unei imagini de televizor care devine pe rnd mai clar sau mai cetoas n timpul unei receptii slabe?

Evanghelismul azi

Am recapitulat evolutiile teologice generate de Reform pentru c Protestantii de azi, mai ales Evanghelicii, trebuie s nteleag de unde provin ideile la care tin att de mult si pe care adesea le iau de bune. Pentru un Evanghelic tipic, crestinismul este nti de toate o relatie de credint ntre individ si Dumnezeu. Aceasta este valabil chiar si n acele denominatii care continu s practice botezul pruncilor. Lee, el nsusi un Prezbiterian conservator, insist asupra faptului c Puritanii s-au ndeprtat substantial de teologia lui Calvin, mai ales datorit obsesiei lor pentru evenimentul bine localizat n timp al convertirii. Astfel spus, crestinismul a devenit tot mai mult o chestiune de ordin individual: Adevrata transformare adus de gndirea Puritan a secolului al XVIII-lea a fost individualizarea legmntului, nsusirea unei imagini organizate a Vechiului Testament pentru a descrie ceea ce a devenit n mod esential un eveniment psihologic privat. n loc s intre Dumnezeu n legmnt cu poporul Su Israel sau cu Biserica Sa mntuit, iar participarea individual la legmnt s se svrseasc dup cum individul este legat de Israel sau de Biseric, sub aceast

nou form de Calvinism, individul face un legmnt nemijlocit cu Dumnezeu. Este o relatie fr intermediari. Influenta acestei cotituri teologice asupra Protestantismului nord-american avea s fie enorm.37 Pe Jean Calvin nu l-a interesat experienta convertirii nimnui. Nu a urmrit dect ca Biserica vizibil din care fcea parte credinciosul s propovduiasc adevratul Cuvnt si s administreze sacramentele cum se cuvine. Insistnd asupra nevoii unei convertiri constiente, Puritanii americani au transformat Calvinismul ntr-o chestiune individual, rstlmcindu-l.38 Acestea au dus, n opinia lui Lee, la gnosticizarea Protestantismului american modern. Prin aceasta el ntelege, ntre altele, o depreciere a bunttii creatiei, un accent exagerat pus pe cunoasterea mntuitoare n defavoarea lucrrii obiective a lui Hristos n istorie si Biseric, si un interes sporit pentru eul luntric al individului. Orice s-ar mai putea spune despre aceast stare de lucruri, este limpede c ea reflect prea putin Biserica primelor dou veacuri. Pn acum am prezentat diferentele evidente dintre credinta Ortodox, asa cum este ea exprimat de Printii Bisericii primare, si Protestantism, asa cum este el mrturisit de Reformatori si urmasii lor. n cele din urm ne vom ocupa de Biseric.

[1] William J. Bouwsma, p. 117. [2] Cf. felului n care Pelikan trateaz umanismul crestin si autoritatea revelatiei, n studiul Christian Humanism and the Authority of Revelation din Reformation / Reforma, pp. 306-313. [3] Cf. Gonzlez, vol. 1, pp. 365-368. [4] ntr-adevr, Luther a mers pn ntr-acolo nct a spus: Exist moscoviti, bielorusi, greci, cehi si multe alte neamuri n lume. Toti cred ceea ce credem noi, boteaz ca noi, propovduiesc ca noi si triesc la fel ca noi. Citat de Pelikan n Orthodox Theology in the West: The Reformation, / Teologia Ortodox n Apus, n The Legacy of St. Vladimir / Mostenirea Sf. Vladimir, Breck, Meyendorff, Silk, Eds. (Crestwood, NY: SVS Press, 1990), p. 159.

[5] Pentru o prezentare detaliat a relatiilor dintre luterani si Patriarhat n secolul al XVI-lea, vezi cartea lui George Mastrantonis Augsburg and Constantinople: The Correspondence between the Tbingen Theologians and Patriarch Jeremiah II of Constantinople on the Augsburg Confession / Augsburg si Constantinopolul Corespondenta dintre teologii din Tbingen si Patriarhul Ieremia al II-lea al Constatinopolelui pe marginea Mrturisirii de la Augsburg (Brookline, MA: Holy Cross Orthodox Press, 1982). 6 n teologia lutheran, tema central a justificrii prin credint, a recuperrii unui anumit nteles paulin, devine continutul cunoasterii religioase. Vechiul si Noul Testament, faptele lui Dumnezeu par s fie importante numai pentru c l dezvluie pe Dumnezeul tainic n msura n care El poate fi cunoscut ca Dumnezeu milostiv. Este o mare greseal s vedem n Luther un cunosctor al Bibliei; de Biblie s-a folosit numai pentru a arta c justificarea noastr este revelat prin ea. Philip Lee, Against the Protestant Gnostics / mpotriva Gnosticilor Protestanti (New York: Oxford University Press, 1987) p. 55. n ceea ce priveste tema justificrii prin credint ca fiind de o anume important paulin, trebuie remarcat c multi exegeti biblici Protestanti de azi au ajuns la concluzia c Luther l-a interpretat gresit pe Sf. Pavel. Cf. E.P. Sanders, Paul and Palestinian Judaism / Pavel si iudaismul palestinian (Philadelphia, 1977) si K. Stendahl Paul among Jews and Gentiles / Pavel printre evrei si neamuri (Philadelphia, 1976). 7 Ironia face ca singurul loc din Noul Testament unde apare sintagma numai [prin] credint este Iacov 2:24: Vedeti dar c din fapte este ndreptat omul, iar nu numai din credint ( ). Luther dorea s marginalizeze Epistola lui Iacov pentru c, n mod evident, contrazicea interpretarea sa a Sf. Pavel. Se pare c nu i-a trecut prin cap c propria lui interpretare a Sf. Pavel ar putea fi gresit. 8 Pentru alti Protestanti Biblia era crucial, pentru Luther ns ea se subordona adevrului doctrinei de baz pe care el a gsit-o acolo. Donald J. Wilcox, In Search of God and Self: Renaissance and Reformation Thought / n cutarea lui Dumnezeu si a sinelui Gndirea Renasterii si a Reformei (Boston: Houghton Mifflin, 1975), p. 303. 9 Cf. Bouwsma, pp. 120 si urm. 10 Cf. John H. Leith, John Calvins Doctrine of the Christian Life / Doctrina calvinist a vietii crestine (Louisville: Westminster/ John Knox Press, 1989), pp. 57 si urm. 11 Orthodox Theology in the West / Teologia Ortodox n Apus, pp. 161-162. 12 Pelikan noteaz: Dac numai Scriptura a hotrt ceea ce cu adevrat apostolic, si dac biserica se ndeprtase de la forma apostolic atunci cnd s-a aliat cu partea secular n persoana lui Constantin, a fost greu de evitat concluzia potrivit creia nsusi Crezul de la Niceea, adoptat de un sinod bisericesc prezidat de Constantin, trebuia s fie un produs al acestei biserici

degenerate stpnite de Satana, si nu un rezumat valid, scris n secolul al IV-lea si nc n vigoare n secolul al XVI-lea, al credintei apostolice proclamate n primul veac (Reformation / Reforma, pp. 321-322). 13 [Unitarianul secolului al XVI-lea] fcea studiu biblic, evitnd orice apel la ratiune sau autoritate ajungnd n cele din urm la urmtoarea concluzie: n afara textului biblic, toate celelalte secole crestine nu mai nsemnau nimic. Against the whole world since the Apostles / mpotriva tuturor de la Apostoli ncoace a fost titlul unei crti a liderului Anabaptist numit Campanus. Henry Chadwick, The Reformation / Reforma(Grand Rapids: Eerdmans Publishing Co., 1965), p. 198. 14 Pelikan, Reformation / Reforma, p. 321. 15 Roland Bainton, The Reformation of the Sixteenth Century / Reforma din secolul al XVI-lea (Boston: Beacon Press, 1985), p. 48. 16 Luther, W.A. 19, 492; 23, 151. Citat de Dietrich Bonhoeffer n Christ the Center / Hristos, Centrul, tr. de Edwin H. Robertson (San Francisco: Harper and Row, 1978), p. 56. 17 Pozitia lui Luther pare a fi influentat de insistenta scolastic latin, potrivit creia transformarea pinii si vinului n Trupul si Sngele lui Hristos este desvrsit prin pronuntarea cuvintelor de instituire. Aceasta se opune credintei Ortodoxe dup care transformarea, precum altdat ntruparea si nasterea Bisericii, este desvrsit prin coborrea Duhului Sfnt. Pentru Luther, desigur, nu exist nici un fel de transformare a Darurilor, ci Cuvntul reveleaz omniprezenta lui Hristos. Att n teologia euharistic Romano-Catolic, ct si n cea Lutheran accentul cade pe Cuvnt, rolul Duhului fiind marginalizat. Desi Dietrich Bonhoeffer a criticat cu asprime doctrina Lutheran a omniprezentei, s-a referit si el la Hristos ca Sacrament fr s aminteasc deloc de Duhul Sfnt: Astfel mprtsania este ceea ce este numai pentru c Dumnezeu, prin Cuvntul Su, sfinteste pinea si vinul. Cf. Bonhoeffer, pp. 52 si urm. 18 Luther, The Pagan Servitude of the Church / Slujirea pgn a Bisericii, n John Dillenberger, Ed., Martin Luther: Selections from His Writings / Martin Luther Opere alese (Garden City, N.Y.: Anchor Books [Doubleday], 1961) p. 279. Aceasta explic interpretrile germane moderne ale unor pasaje precum 1Corinteni 11:26: Cci de cte ori veti mnca aceast pine si veti bea acest pahar, moartea Domnului vestiti pn cnd va veni. Cuvntul pe care editia KJV (King James Version) l traduce prin show / vesti poate fi tradus si ca proclaim / proclama (). Julius Schniewind pretinde c cuvntul nu se refer la Cina Domnului ca proces n desfsurareMai degrab trebuie s reflectm la cuvintele proclamate la Cina Domnului; moartea Domnului este doar solemn sugerat. Articolul despre si alte cuvinte asemntoare se gsesc n Gerhard Kittel, Theological Dictionary of the New Testament / Dictionar teologic al Noului Testament, vol. I, tr. de Geoffrey W. Bromiley (Grand Rapids: Eerdmans, 1964), p. 72. Astfel, nsusi actul comuniunii este n mod evident dependent de proclamarea verbal a Cuvntului. Surprinztor aceast

interpretare a fost respins nu n alt parte dect n jurnalul faculttii de la Southern Baptist Theological Seminary. Cf. Beverly R. Gaventa, You Proclaim the Lords Death: 1 Corinteni 11:26 and Pauls Understanding of Worship / Vestiti moartea Domnului: 1 Corinteni 11:26 si Felul n care a nteles Pavel nchinarea, Review and Expositor, 80 (1983), pp. 380 si urm. Gaventa sustine, pace Schniewind et al., pe baza structurii acestui verset si a felului n care este folosit n alt parte, c proclamarea este nsusi actul liturgic si nu o slujb complementar. Interpretarea lui Schniewind se opune evident sensului pur gramatical al pasajului. Ea este important ns pentru c arat ct de departe sunt gata s mearg majoritatea Protestantilor de azi pentru a ncorseta esenta credintei crestine n formule verbale. 19 Lee, pp. 70-73. 20 Leith, p. 171. 21 John Calvin, Institutes / Institutiile, IV:14:3. Citat de Wilhelm Niesel, The Theology of John Calvin / Teologia lui Jean Calvin, tr. de Harold Knight (Philadelphia: Westminster Press, 1956), pp. 213-214. 22 Reformation / Reforma, p. 189. 23 Pelikan, Reformation / Reforma, p. 158. 24 Charles Garside, Jr., Zwingli and the Arts / Zwingli despre art (New Haven: Yale University Press, 1966), pp. 170-171. 25 Prezenta lui Hristos n Cina Domnului n Zurich putea fi doar una spiritual, cci Hristos putea fi un obiect de credint numai si numai prin divinitatea Sa, asa cum El putea omeni omenirea nu att prin natura Sa uman, ct prin cea divin. Prin urmare, domeniul spiritual avea s fie rupt de cel material. Credinta si modul de nchinarea al Bisericii medievale cuta s le apropie din ce n ce mai mult pe cele dou, Zwingli cuta din rsputeri s le despart. Garside, pp. 177-178. Cf. Chadwick, Reformation / Reforma, pp. 78-79. 26 Bainton, p. 86. 27 Lee, p. 56. 28 Against the Epistle of Manicheus Called Fundamental 4. Pelikan, Emergence / Nasterea, p. 303. 29 Jaroslav Pelikan, care e el nsusi Lutheran si redactorul versiunii engleze a Operelor alese ale lui Luther, subliniaz acest aspect: Aceast definitie a bisericii ca sum de alesi a fost nscut n timpul polemicilor Evului Mediu trziu si ale Reformei mpotriva institutiei bisericesti, dar n teologia augustinian ea ndeplinea exact functia opus. Emergence / Nasterea, p. 303.

30 Lee, p. 57. Docetismul este erezia dup care Cuvntul lui Dumnezeu nu S-a ntrupat cu adevrat. Prin urmare, umanitatea Lui este una aparent, nu una real. Astfel, potrivit lui Lee, aceast idee a lui Luther dezintegraz Biserica, precum Docetisti au ncercat s-L dezintegreze pe Hristos. 31 Lee, p. 58. 32 Lee, p. 67. 33 Leith, p. 167. 34 Capitolul 25, Sectiunea IV si V. Hodge, p. 315. 35 Aceast pozitie difer de viziunea Anabaptist asupra Bisericii prin aceea c admite posibilitatea c nu toti membrii Bisericii sunt puri. Astfel, Biserica va fi mai mult sau mai putin pur, n functie de mprejurrile istorice. 36 Hodge, p. 317. 37 Lee, pp. 76-77. 38 Criticul din Yale, Harold Bloom, n examinarea sa asupra religiei americane moderne afirm n acelasi gnd cu Lee: Mntuirea pentru americani, nu se poate dobndi n cadrul comunittii sau congregatiei, fiind o confruntare nemijlocit. Desi este o mostenire Protestant, aceast confruntare este americanizat n Apus. Chiar si n Protestantismul traditional miscrile de renastere au generat treptat notiunea ne-Calvinist de convertire individual, fr ajutorul unui context mai larg. The American Religion : The Emergence of the Post-Christian Nation / Religia american Nasterea natiunii post-crestine (NY: Simon and Schuster, 1992), pp. 32-33.

Cap 10 Crezul

Si ct de covrsitoare este mrimea puterii Lui fat de noi, dup lucrare