CAPITOLUL 2

DEFECTE ŞI REGIMURI ANORMALE ÎN INSTALAŢIILE

ELECTROENERGETICE

2.1. TIPURI DE DEFECTE ŞI REGIMURI ANORMALE

2.1.1. Defecte

 Defectele cel mai des întâlnite în instalaţiile electrice sunt scurtcircuitele.

Ele pot fi scurtcircuite polifazate (trifazate, bifazate, sau bifazate la pământ), când
este străpunsă izolaţia între două sau trei faze, şi scurtcircuite monofazate când este
străpunsă izolaţia între o fază şi pământ. Scurtcircuitele monofazate au loc în reţelele
cu curenţi mari de punere la pământ, în care neutrele transformatoarelor de putere
sunt legate direct la pământ. Scurtcircuitele polifazate sunt însoţite de curenţi de
valori foarte mari în comparaţie cu cei nominali, provocând în instalaţiile
electroenergetice importante efecte electrodinamice şi termice, precum şi scăderi
sensibile ale tensiunilor până la pierderea stabilităţii sistemului.
 În reţelele de medie tensiune, în care punctele neutre ale transformatoarelor
sunt izolate sau legate la pământ prin bobină de stingere, străpungerea izolaţiei între o
fază şi pământ este însoţită de curenţi mici, impedanţele din circuit având valori mari.
Punerea unei faze la pământ în aceste tipuri de reţele provoacă însă, creşterea
tensiunii fazelor sănătoase în raport cu pământul, iar această creştere conduce la
suprasolicitarea izolaţiei şi la pericolul străpungerii acesteia şi într-un alt punct de pe
celelalte faze, defectul trecând astfel în dublă punere la pământ ; aceasta reprezintă de
fapt un scurtcircuit bifazat prin pământ care trebuie lichidat de protecţia prin relee.
Pentru proiectarea protecţiilor prin relee este necesar a se calcula curenţii de
defect în cazul scurtcircuitelor trifazate, bifazate, monofazate şi bifazate la pămâmt.
Curentul de scurtcircuit trifazat se calculează pentru stabilirea reglajelor
şi verificarea selectivităţii protecţiilor prin relee.
Curentul de scurtcircuit bifazat se calculează pentru verificarea
sensibilităţii protecţiei prin relee.
Curentul de scurtcircuit monofazat se calculează pentru stabilirea valorilor
de pornire ale protecţiilor împotriva defectelor monofazate, în reţelele cu curenţi mari
de punere la pământ. Tot în acest scop este necesar şi calculul curentului de
scurtcircuit bifazat la pământ, deoarece în unele cazuri aceste defecte pot conduce la
valori ale componentei de secvenţă homopolară mai mari decât în cazul
scurtcircuitului monofazat, folosindu-se în acest caz valoarea curentului de
scurtcircuit bifazat la pământ.
  Un alt defect care poate apărea în instalaţiile electroenergetice, îl constituie
întreruperea unei faze, care poate provoca apariţia curenţilor de secvenţă inversă în
generatoarele sincrone şi încălzirea bobinajelor acestora. De asemenea, în cazul
funcţionării îndelungate a unei linii în două faze este necesară şi verificarea influenţei
asupra liniilor de telecomunicaţii [13, 31].

2.1.2. Regimuri anormale

Principalele regimuri anormale întâlnite în instalaţiile electrice sunt:

supraintensităţile, scăderile de tensiune, scăderea frecvenţei, pendulările şi creşterile
de tensiune.
 Supraintensităţile sunt provocate de scurtcircuite exterioare elementului
protejat, fie de apariţia unor suprasarcini. Supraintensităţile nu determină o
deconectare imediată a elementului protejat, însă ele nu pot fi admise pe o perioadă
nedeterminată întrucât provoacă supraîncălziri şi deci uzura izolaţiei şi a contactelor,
etc.
 Scăderile de tensiune sunt provocate de scurtcircuite exterioare zonei
protejate, acestea ducând la valori reduse ale tensiunilor remanente la barele staţiilor
apropiate de defect. Aceste regimuri anormale de funcţionare au influenţă în special
asupra motoarelor electrice, acestea reducându-şi turaţia sau chiar se pot opri,
repornirea lor fiind apoi dificilă la revenirea tensiunii.
 Scăderea frecvenţei în reţea are drept consecinţă funcţionarea anormală a
mecanismelor şi utilajelor antrenate de motoarele electrice.
 Pendulările, respectiv pierderea stabilităţii sistemului pot apărea din cauza
unor scurtcircuite lichidate prea târziu, a depăşirii puterii transportate printr-o linie de
interconexiune, etc., care provoacă ieşirea din sincronism a centralelor funcţionând în
paralel.
Curenţii de egalizare care circulă în timpul pendulărilor prin liniile de legătură
dintre centrale, au perioada T = 0,2…2 sec. şi pot depăşi mult valorile curenţilor de
pornire a protecţiilor, fiind astfel posibile acţionări neselective. Se impune astfel
utilizarea unor dispozitive speciale de blocaj, acestea comportându-se în mod diferit
la pendulări - când blochează protecţia – şi la scurtcircuite pe linia respectivă – când
permite acţionarea corectă a protecţiei, datorită unor deosebiri care există între
caracterul variaţiilor curenţilor, tensiunilor şi puterilor în cele două cazuri.
 Creşterile de tensiune sunt provocate, de exemplu, de creşterea turaţiei unui
hidrogenerator sau de alimentarea unui consumator cu reactanţă capacitivă [13, 31].

2.2. PARTICULARITĂŢILE CALCULULUI CURENŢILOR DE

SCURTCIRCUIT PENTRU PROIECTAREA PROTECŢIILOR

19
 Pentru proiectarea instalaţiilor de protecţie şi reglarea acestora în timpul
exploatării, trebuiesc cunoscute valorile curenţilor de scurtcircuit. Pentru alegerea
curenţilor de pornire şi verificarea performanţelor protecţiilor rapide sunt necesare
valorile curenţilor de scurtcircuit la t = 0, care corespunde valorilor supratranzitorii
ale curenţilor de scurtcircuit, iar pentru verificarea performanţelor protecţiilor
temporizate, sunt necesare valorile staţionare ale curenţilor de scurtcircuit
(determinarea valorilor de pornire la aceste protecţii se face funcţie de curenţii
nominali sau de sarcină maximă).
Pentru calculul curenţilor de scurtcircuit în vederea alegerii curenţilor de
pornire şi verificării performanţelor protecţiile rapide se admit o serie de simplificări
printre care menţionăm:
a) Se neglijează rezistenţele elementelor componente ale sistemului energetic,
rezistenţa arcului electric, rezistenţa de contact dintre conductoarele în
scurtcircuit, rezistenţa de punere la pământ;
b) Se neglijează de asemenea curenţii de magnetizare ai transformatoarelor,
saturaţia circuitelor magnetice, admitanţele liniilor electrice, defazajele
dintre tensiunile de la extremităţile echipamentului;
c) Punerea în paralel a tuturor surselor care alimentează defectul, întrucât pe
durata de 0,1 sec.(timpul propriu de acţionare al protecţiei rapide), nu se
poate manifesta amortizarea diferită a componentei tranzitorii a curentului
de scurtcircuit;
d) Datorită timpului propriu foarte mic de acţionare a protecţiilor rapide,
funcţionarea protecţiilor nu este influenţată de componenta aperiodică a
curentului de scurtcircuit, calculul curentului de pornire efectuându-se în
funcţie de valoarea supratranzitorie a componentei periodice a curentului
de defect.
e) Se admite neglijarea contribuţiei motoarelor electrice ale consumatorilor la
valoarea curenţilor de scurtcircuit.
În cazul protecţiilor temporizate, selectivitatea este asigurată prin alegerea
treptelor de temporizare şi de aceea curenţii de pornire nu se aleg funcţie de curenţii
de scurtcircuit la limitele zonei protejate, ci în funcţie de curenţii nominali sau de
sarcină maximă. Calculul curenţilor de scurtcircuit ar fi totuşi necesar pentru
verificarea sensibilităţii acestor tipuri de protecţii, întrucât în expresia coeficientului
de sensibilitate intervin valorile minime posibile ale curentului de defect, iar valoarea
curentului la un anumit timp este mai mică decât cea supratranzitorie [13].

2.3 SCURTCIRCUITE TRIFAZATE ŞI BIFAZATE

2.3.1 Scurtcircuitul trifazat

20
 Prin scurtcircuit trifazat se înţelege contactul mecanic sau prin rezistenţa
arcului electric între cele trei faze ale unei instalaţii. Se mai numeşte şi scurtcircuit
simetric, deoarece în cazul în care se produce prin rezistenţe egale, atât curenţii cât şi
tensiunile îşi păstrează simetria, cu toate că valorile lor se schimbă faţă de cele din
regimul normal, anterior defectului.
În fig. 2.1a este prezentată schema echivalentă a unei reţele cu un scurtcircuit
trifazat. Dacă se presupune că impedanţele Z ale tuturor elementelor cuprinse între
sursă şi defect sunt egale şi că tensiunile pe fază Uf sunt egale şi simetrice, atunci
curenţii de scurtcircuit sunt simetrici şi egali. Valoarea efectivă a componentei
lor periodice este:
În momentul apariţiei scurtcircuitului, impedanţa scade brusc la valoarea ZΣ iar

curenţii de scurtcircuit care circulă între sursă şi locul de defect pot atinge valori
mari.
Scurtcircuitul trifazat metalic fiind un scurtcircuit simetric, diagrama fazorială
a curenţilor de defect şi a tensiunilor are forma din fig. 2.1b.
UR

UR IKR ZΣ=RΣ+jXΣ IKT φk

IKR
US IKS ZΣ φk

UT IKT ZΣ UT US
φk
IKS
K
(a) (b)

Fig. 2.1 Schema echivalentă (a) şi diagrama fazorială (b) pentru scurtcircuit trifazat

Valoarea unghiului φk este determinată de raportul dintre reactanţa echivalentă

XΣ şi rezistenţa echivalentă RΣ a porţiunii de reţea dintre sursă şi defect

Valorile unghiului φk depind de tipul şi parametrii liniei. Pentru liniile aeriene

acest unghi poate să varieze între 200 şi 800, iar pentru liniile de medie tensiune în
cablu, între 100 şi 200.
Pentru verificarea performanţelor protecţiilor este necesară cunoaşterea
tensiunii remanente la locul de montare a acestora; devine astfel necesară cunoaşterea
variaţiei tensiunii remanente de-a lungul elementelor dintre sursă şi defect (fig.2.2c).
Considerând un defect trifazat metalic în punctul K (fig.2.2a), tensiunile pe
fază şi între faze în punctul K vor fi nule (fig.2.2b), crescând apoi liniar către sursă,

21
tensiunea remanentă între faze într-un anumit punct al reţelei fiind dată de
relaţia
(2.3)
în care: x0 este reactanţa specifică a liniei,
l – distanţa dintre defect şi punctul în care se calculează tensiunea remanentă.

GS A B K C
L1 L2

a)
ET IT
UTA IT IT IT

UTB
IS ER URA IS IS
URB
IS USB

USA IR IR
ES IR
IR b)
UKA

E UKB

c)
Fig. 2.2 Scurtcircuit trifazat: schema electrică (a), diagramele fazoriale ale
mărimilor în diferite puncte (b), variaţia tensiunii de la locul
defectului la sursă (c)

Tensiunile remanente sunt deci proporţionale cu distanţa l, coeficientul de

proporţionalitate fiind determinat de reactanţa specifică a liniei şi valoarea curentului.
Între t.e.m. E şi tensiunea remanentă în punctul A, există relaţia:
(2.4)
în care X” este reactanţa supratranzitorie a generatorului [5, 8].

2.3.2 Scurtcircuitul bifazat

Scurtcircuitul bifazat este determinat de contactul metalic sau prin arc dintre
două conductoare a două faze, în acest caz neexistând simetrie între curenţi şi
tensiuni.

22
 Presupunându-se un scurtcircuit bifazat de exemplu între fazele S şi T, într-un
punct K (fig. 2.3a, adoptând convenţional ca sens pozitiv al curenţilor sensul spre
defect), au loc următoarele relaţii (cu neglijarea curenţilor de sarcină):
(2.5)
(2.6)
(2.7)

Curentul de scurtcircuit ISK de pe faza S fiind egal şi de sens contrar cu cel de

pe faza T, ITK are valoarea:

Curentul de scurtcircuit bifazat produs în aceeaşi reţea este mai mic decât
curentul de scurtcircuit trifazat raportul dintre ei fiind

Diagrama fazorială a curenţilor şi tensiunilor este reprezentată în fig. 2.3b.

La locul scurtcircuitului tensiunea între fazele defecte S şi T este zero
(sa presupus scurtcircuitul metalic), tensiunile de fază US’ = UT’ = 1/2 US =1/2 UT , iar
tensiunea fazei R este normală (OS’=US’ = OS sin 300 =1/2 US).
R UR

UR ZΣ=RΣ+jXΣ
URS’ =URT’
o
US ISK ZΣ ITK
UT US
ITK ZΣ sc
T’ S’

UT K T UT’ US’ S sc

(a) (b) ISK

Fig. 2.3 Schema echivalentă (a) şi diagrama fazorială (b) pentru scurtcircuitul bifazat

Din fig. 2.3b se observă că tensiunile dintre faza sănătoasă şi fazele defecte au
valorile
URS’ = URT’ = UR + US’ = US + 0,5 US = 1,5 US =1,5/1,73 URS = 0,87 URS

Deci la locul defectului tensiunea dintre faza sănătoasă şi fazele defecte este
puţin mai mică decât în situaţia normală de funcţionare.

23
 Pe măsură ce ne apropiem de sursa de alimentare, adică ne îndepărtăm de locul
defectului, tensiunile US şi UT cresc iar defazajul dintre ele creşte de asemenea de la
00 la 1200. Astfel, tensiunile pe fazele S şi T la staţie (la începutul liniei) sunt date de
relaţiile:

US = US’ + (RΣ + jXΣ)

(2.10)
UT = UT’ + (RΣ + jXΣ)

Curenţii de scurtcircuit în cele două conductoare defecte sunt egali în valoare

absolută, însă de sensuri contrare şi defazaţi faţă de tensiunea UST care-i generează, cu
unghiul , definit ca la scurtcircuit trifazat.
Pentru calculul curentului de scurtcircuit bifazat se alcătuieşte schema de
secvenţă directă şi inversă; curentul de scurtcircuit bifazat conţine componenta de
secvenţă directă şi inversă, iar tensiunile în afara componentei de secvenţă directă
conţine şi componenta de secvenţă inversă determinată de căderile de tensiune
datorate componentei de secvenţă inversă a curentului [5, 8].

2.4 SCURTCIRCUITUL MONOFAZAT

Acest tip de defect apare în reţelele care au neutrul legat direct la pământ sau
prin rezistenţă de valoare mică.
UR ZΣ=RΣ+jXΣ UR
IKT
US U ZΣ

UT ITK ZΣ K
UT US
I (1)
K ZP

(a) (b)

Fig. 2.3 Schema echivalentă (a) şi diagrama fazorială la sursă în cazul

scurtcircuitului monofazat (b)

În cazul unui scurtcircuit monofazat metalic, de exemplu pe faza T în punctul

K (fig. 2.3a) dintr-o reţea cu curenţi mari de punere la pământ, curenţii din celelalte
două faze vor fi nuli (neglijând curenţii de sarcină) deci:
(2.11)
(2.12)
iar tensiunea fazei defecte va fi nulă în punctul de punere la pământ
(2.13)

24
 După cum se vede din figură bucla de scurtcircuit este formată din impedanţa
fazei ZΣ şi impedanţa circuitului prin pământ Zp. Tensiunea care produce curentul de
scurtcircuit este tensiunea pe faza defectă Uf = UT şi deci curentul de defect are
valoarea

Curentul de scurtcircuit este în general un curent reactiv defazat mult în urma

tensiunii care îl determină; în cazul defectului printr-un arc de rezistenţă apreciabilă,
el are şi o componentă activă.
Curentul de scurtcircuit monofazat IT este defazat cu faţă de tensiunea fazei
T. Tensiunile fazelor R şi S îşi păstrează valorile în lungul liniei, întrucât au fost
neglijaţi curenţii de sarcină.
Curentul de scurtcircuit monofazat se calculează cu ajutorul schemei
echivalente compusă din reactanţele de secvenţă directă, inversă şi homopolară; o
caracteristică a acestor defecte o constituie apariţia mărimilor de secvenţă
homopolară – curentul I0 şi tensiunea U0.
Astfel
IR + IS + IT =3I0
(2.15)
UR +US + UT =3U0

unde U0 este valoarea maximă la locul defectului şi scade în lungul liniei până la
valoarea zero la sursă [8].

2.5 PUNERI LA PĂMÂNT ÎN REŢELELE CU CURENŢI MICI DE

PUNERE LA PĂMÂNT

2.5.1 Puneri la pământ în reţele cu neutrul izolat

Punerea la pământ este un defect care constă în crearea unei legături

accidentale, între pământ şi o fază a unei reţele care nu are în nici un punct al ei o
legătură netă la pământ.

În cazul punerii unei faze la pământ, faza T (fig. 2.4) potenţialul pământului
devine egal cu al fazei T, iar tensiunile fazelor R şi S faţă de pământ devin UR0 ,
respectiv US0 de valoare mai mare de ori faţă de UR, respectiv US din regimul
normal şi defazate între ele cu 60 faţă de 1200 înaintea punerii la pământ.
0

UR IR

US IS UR0
N UR
IP
UT IP U0=UN0= -UT

IR N
IS IT = 0 IS
UN0
IP US

25
 IP IR UT
T(0)
UT0
(a) (b)
Fig. 2.4 Schema electrică (a) şi diagrama fazorială (b) în cazul reţelelor cu neutrul izolat
Prin capacităţile fazelor R şi S circulă curenţi determinaţi de UR0 şi US0 care se
vor însuma prin locul punerii la pământ şi se vor închide prin faza defectă.
Curentul de punere la pământ Ip se determină astfel:

Dar
UR0 +US0 = -3UT = 3U0 (2.17)
unde U0 este tensiunea de secvenţă homopolară, U0 = - UT
Relaţia de mai sus devine:

Înlocuind în (2.18) pe Zc cu

relaţia de mai sus devine

Ip = 3 I0 = j3ωCU0 (2.20)
iar în valori absolute
Ip =3 I0 =3ωCU0 (2.21)

Rezultă că curentul de secvenţă homopolară I0 care apare în cazul punerii la

pământ este un curent capacitiv, fiind defazat cu 90 0 înaintea tensiunii de secvenţă
homopolară U0, conform schemei echivalente din fig. 2.5.
I0

U0
C C C

Fig. 2.5 Schema echivalentă pentru

mărimile de secvenţă homopolară

26
 Cel mai adesea în cazul reţelelor aeriene, punerea la pământ nu este netă, ci are
loc printr-un arc electric cu o oarecare rezistenţă, R D. În acest caz potenţialul fazei
puse la pământ diferă de cel al pământului prin căderea de tensiune în arc. Tensiunea
U0 nu mai este egală şi de sens contrar cu tensiunea pe fază a fazei defecte, ci este
întotdeauna mai mică decât aceasta. Pentru stabilirea valorii curentului de punere la
pământ, vom ţine seama de faptul că, curentul care se închide prin locul de defect este
suma celor trei curenţi capacitivi determinaţi de tensiunile faţă de pământ ale celor
trei faze, în acest caz şi faza defectă având o tensiune faţă de pământ şi deci un curent
corespunzător (fig.2.6).
UR IR

US IS U
N

UT IP

IR IS IT
UN0 RD IP

Fig.2.6. Curenţii în cazul unei puneri la pământ prin

rezistenţă într-o reţea cu neutrul izolat

Curentul de punere la pământ este dat de relaţia [8],

(2.22)

Din analiza celor de mai sus rezultă că o punere la pământ în cazul

echipamentelor alimentate dintr-o reţea cu neutrul izolat, poate fi evidenţiată prin
următoarele mărimi specifice:
 tensiunea de deplasare a neutrului UN0;
 tensiunile de fază UR, US, UT;
 tensiunea de secvenţă homopolară U0;
 curentul de secvenţă homopolară I0.
Aceste mărimi stau la baza realizării protecţiilor împotriva punerilor la pământ
în reţelele cu neutrul izolat [5, 8].

2.5.2 Puneri la pământ în reţele cu neutrul tratat prin bobină de stingere

În reţelele întinse, cu capacităţi mari faţă de pământ (în special cele în cablu),

27
curentul de defect, în cazul unei puneri la pământ, poate atinge valori mari, care devin
periculoase pentru instalaţii şi constituie o suprasarcină pentru reţea şi în plus
determină creşterea tensiunii faţă de pământ a celorlalte două faze şi prin aceasta
creşte pericolul apariţiei unei noi defecţiuni. Majoritatea defectelor care apar în liniile
aeriene sunt trecătoare ; o punere la pământ prin conturnarea izolaţiei poate dispărea
definitiv la stingerea arcului.
Din aceste motive se utilizează mijloace care să reducă la minimum curentul de
punere la pământ în reţelele în care neutrul nu este legat direct la pământ, creând
condiţii pentru stingerea arcului şi dispariţia defectului. În acest scop se utilizează,
metoda tratării neutrului reţelelor prin bobine de stingere. Aceasta se conectează între
neutrul sursei (generator sau transformator) şi pământ (fig. 2.7).
UR IR

US IS
N

UT IP

IR IS IT = 0
UN0 IL
IL IP
IC
o

U0 U0 U0

IL IC IL IC

Fig. 2.7 Schema electrică şi diagramele fazoriale în cazul

reţelelor cu neutrul tratat prin bobină de stingere

Curentul prin bobină, IL, este defazat cu 900 în urma tensiunii U0 dintre neutru
şi pământ, iar suma curenţilor capacitivi ai fazelor sănătoase, IC este defazat cu 900
înaintea tensiunii de secvenţă homopolară U0. Prin locul punerii la pământ, circulă
suma acestor doi curenţi defazaţi între ei cu 1800; în cazul în care IL = IC, curentul de
punere la pământ şi curentul de secvenţă homopolară sunt nuli, Ip = I0 = 0.
Ţinând seama de cele prezentate mai sus, schema echivalentă a unei reţele
compensate cu o punere la pământ este prezentată în fig. 2.8.
IC
I0

U0 L
C C C
IL

Fig. 2.8. Schema echivalentă a unei reţele

compensate cu o punere la pământ pe o fază
28
 Compensarea totală a curentului capacitiv se obţine pentru
XL = XCe (2.23)
Unde XL = ωL
XCe = XC /3 = 1/3ωC
Dacă această condiţie este satisfăcută, IL = - IC , deci curentul capacitiv este
compensat de către curentul inductiv prin bobină şi la locul defectului nu circulă
curent.
U0

IC I0 IL

Fig. 2.9. Diagrama fazorială în cazul

neutrului tratat cu bobină de stingere

Practic nu se realizează condiţia de rezonanţă, datorită faptului că, capacităţile

faţă de pământ variază cu lungimea liniilor în funcţiune iar bobina de stingere nu este
niciodată o reactanţă pură ci prezintă totdeauna o anume rezistenţă. Din acest motiv,
prin locul de defect - chiar dacă bobina de stingere este perfect acordată - circulă
întotdeauna o componentă activă I0 de valoare redusă care nu se poate anula niciodată
şi care este proporţională cu rezistenţa bobinei şi independentă de rezistenţa de defect
(fig.2.9) [5, 8].

29