INTRODUCERE

Lucrarea de faţă reprezintă o analiză amanuntită a teoriei culorilor, atat din punct de
vedere teoretic cât şi tehnic. Pentru a-şi face lumea mult mai bine perceptibilă, deci mai
accesibilă, umanitatea a creat o anume multitudine de sisteme cromatice. Totodata, intr-o
legatură stransa cu tradiţiile culturale şi filozofice specifice culorile au fost ordonate, pentru a
înţelege amestecul dintre ele, sau pentru a le identifica şi a le caracteriza diferenţele, sau pentru a
le sesiza perceperea, simbolistica şi efectele psihosociale. Nu poate exista un singur sistem
cromatic, ci o istorie a sistemelor cromatice, care ramane permanent deschisă.

Sistematizata pe 3 capitole, prezenta lucrare dispune de un caracter obiectiv in ceea ce

priveste analiza temeinica a conceptului de culoare. Astfel, primul capitol reprezinta o
introducere in lumea culorilor, ce poate fi înţeleasă doar prin filtrul experienţei. Trebuie sa ne
antrenăm privirea pentru a înţelege culorile şi pentru a vedea diferenţele dintre ele. Prin
comparaţia şi contrastul diferitelor culori putem înţelege cum interacţionează acestea şi cum să
ne servim de ele.Culoarea nu este absolută ci depinde de ceea ce o înconjoară. Anticii au
recunoscut puterea culorii din cele mai vechi timpuri. Astfel, orasul Ecbatana avea sapte ziduri
zugravite in culorile celor sapte planete, fiind conceput asemenea unui microcosmos. De aici
pana la asocierile de culoare ale alchimistilor nu este decat un pas. Alchimia urmeaza o ordine
ascendenta a culorilor atribuind negrul materiei, celor oculte, pacatului, penitentei, albul
mercurului, inocentei, iluminarii, fericirii, rosul sulfului, sangelui, pasiunii, sublimarii, albastrul
cerului, aurul lui Opus Magnum. Urmatorul capitol ilustreaza antropologia culorilor, precum si
istoria acestora, insemnatatea acesteia fiind dovedita prin dominatia ei in ansamblul perceptiilor
vizuale. Semnificativ in acest sens este faptul ca omul primeste aproximativ 90% din totalul
informatiilor despre mediul inconjurator prin vedere si numai 10% prin simturi. Culoarea este
deci principalul element prin care aparatul senzorial receptioneaza semnalele emise de lumea
exterioara. Culoarea este realitatea subiectiva generata de interactiunea are trei factori: ochiul,
lumina si obiectele.

1
 In final, studiul de caz analizeaza anumite culori simbolice utilizate în publicitate care
tind să creeze o asociere între produsul oferit şi dezirabil din punct de vedere social şi anumite
trăsături semnificative, cu scopul de a produce impresia că dacă cineva doreşte să devină un
anume tip de persoană- de exemplu o femeie puternică şi senzuală trebuie să cumpere parfumul
Chanel Coco Mademoiselle. Într-o cultură a imaginii, indivizii îşi extrag propria identitate din
aceste figuri, şi, ca atare, publicitatea devine un mecanism important de socializare şi de control
al cererii de consum. Reclamele formează sisteme textuale cu componente de bază care se află în
legătură unele cu altele în aşa fel încât ataşează produsului o conotaţie pozitivă. Reclamele sunt
texte sociale care răspund unor linii de dezvoltare caracteristice perioadei în care apar.
De obicei, in reclamele de tip "inainte" ce apartin publicitatii de constientizare, cele care
atrag atentia asupra ceva ce s-ar putea intampla, tonurile sunt, in general, mai intunecate, de
negru si alb, verde si maro. Prin contrast, reclamele ce proiecteaza viata de "dupa" transcederea
problemei apeleaza la culori puternice: rosu, portocaliu si galben. Corelatia dintre culoare si stare
de spirit/ atitudine este clar prezenta in aceste reclame, unde reclamele in tonuri grave incearca sa
redea o situatie problematica, trista sau negativa, iar cele luminoase arata bucuria care poate fi
atinsa, odata ce problema este rezolvata. Optiunile privind culorile corespund si nivelurilor de
reliefare. Reclamele de tip "inainte" arata cumva plate, plictisitoare (datorita folosirii tonurilor
neutre, ca negru, alb, maro si verde). Lipsa de contrast duce la ideea ca problema prezentata este
luata ca un tot si considerata indezirabila. Culorile aprinse si folosirea spatiului alb, pe de alta
parte, poate ajuta la reliefarea atitudinii pozitive a persoanei care a fost "vindecata", de exemplu.
In cele din urma, exista si reclame care contin si situatia de dinainte si cea de dupa, care
combiuna tonuri neutre cu unele calde. Acest echilibru este unul optimist, indicand ca exista cate
o solutie pentru fiecare problema. Cele mai populare tonuri sunt marourile si nuantele de
albastru. Maroul este un indiciu al ciocolatei, cea mai des intalnita aroma a batoanelor, dar si al
naturii si santatii. Albastru poate, de asemenea, sa fie asociat cu sanatatea, curatenia si linistea,
notiuni atragatoare pentru stilul de viata al celor care consuma astfel de alimente. Tonurile
inchise frecvente sugereaza bogatia aromei si a nutrientilor furnizati de batoanele proteice.