Liceul Teoretic Republican Aristotel

Lucrare de laborator.

Tema: Cercetarea și studierea proprietăților fizice și chimice ale unor compuși chimici
propuși.
Elev: Burlacenco Victor.
Profesor: Grinciuc Larisa.

Scopul lucrării: constă în studierea proprietăților fizice și chimice ale unor

compuși chimici.
Materiale folostite: pipetă, eprubete, eprubetă cu soluție, sprirtieră, mojar,
pistil de granit.

Mersul lucrării: 1. Alegere substunțelor necesare

pentru cercetarea proprietăților chimice și fizice.
2. Cercetarea structurii compușilor pentru a observa grupele
funcționale, și de asemenea pentru studierea proprietăților prin interacțiunea
lor cu alte soluții. În urma acestor interacțiune putem vedea formarea
sedimentelor de diferite dimensiuni, culori, emanare de gaz, schimbarea
culorii, degajare de căldură, absorbție de căldură.
 Partea practică
Aspirină.
Formulă chimică: C6H4(OOCCH3)CO2H.
Proprietăți: Aspirina, sau acidul acetilsalicilic este un acid slab deoarece cu cât
nr. de carboni este mai mare cu atât acidul e mai slab. De asemeni este un
medicament antiinflamator non-steroidian din familia salicilaților, folosit în
general ca un analgezic minor, ca antipiretic, sau ca antiinflamator. În plus,
aspirina în doze mici are un efect antiagregant și este folosit pe termen lung ca să
diminueze riscul de infarct.

- Interacțiunea cu Cu(OH)2 va avea loc în 2 etape:

1.Cu(OH)2 + 2CH3COOH → Cu(CH3COO)2 + 2H2O

2. Cu(CH3COO)2+ C6H4(OOCCH3)CO2H → Cu(C6H5COO)2 + 2CH3COOH

Formarea unui sediment albastru.

- Interacțiunea cu KMnO4 și H2SO4
1.C6H4(OCOCH3)CO2H + 3KMnO4 + 4H2SO4 → C6H4(CO2H)(COOH) + 3MnSO4 +
3K2SO4 + 4H2O.
2. Âncălzirea sedimentului obținut.

Difenilamina.
Formula chimică: (C6H5)2NH.
Proprietăți: Compusul este un derivat al anilinei, constând dintr-o amină
legată de două grupe de fenil. Compusul este un solid incolor, dar probele
comerciale sunt adesea galbene datorită impurităților oxidate.
Difenilamina se dizolvă bine în mulți solvenți organici comuni și este
moderat solubilă în apă. Este folosit în principal pentru proprietățile sale
antioxidante. Difenilamina este utilizat pe scară largă ca un antioxidant
industrial, mordant colorant și reactiv și este, de asemenea, utilizat în
agricultură ca fungicid și antihelmintic.
 Difenilamina este fabricată prin deaminarea termică a anilinei peste
catalizatorii de oxid:

2C6H5NH2 → (C6H5)2NH + NH3

Este o bază slabă, cu un Kb de 10−14. Cu acizi puternici, formează săruri.
De exemplu, tratamentul cu acid sulfuric dă bisulfatul [(C6H5)2NH2]+[HSO4]−
- sub formă de pulbere albă sau gălbuie cu m.p. 123-125 °C.

Difenilamina suferă diferite reacții de ciclizare. Cu sulf, dă fenotiazină, un

precursor al produselor farmaceutice.

(C6H5)2NH + 2S → S(C6H4)2NH + H2S

Cu iod, suferă dehidrogenare pentru a da carbazol, cu eliberare de iodură
de hidrogen:

(C6H5) 2 NH + I2 → (C6H4)2NH + 2 HI
Arilarea cu iodobenzen dă trifenilamină, este, de asemenea, utilizat ca
reactiv de testare în testul dische.

- Identificarea nitraților în plante cu ajutorul soluției de difenilamină în 1. 1.

2C6H5NH2 + H2SO4 → 2C6H5NH3 + SO4
2. Frunza, fructul, rădăcina, tulpina de plantă se strivește un pic pentru a
distruge membrana și ca soluția de difenilamină în H2SO4 să poată să
interacționeze. Ân prezența nitraților apare o culoare albastră.
Ferocianura de potasiu
Formula chimică: K4[Fe(CN)6]
Proprietăți: Ferocianidele de potasiu și sodiu sunt utilizate în purificarea staniului
și separarea cuprului de minereurile de molibden. Ferocianura de potasiu este
utilizată în producția de vin și acid citric.

Tratamentul ferocianurii de potasiu cu acid azotic dă H2[Fe(NO)(CN)5]. După

neutralizarea acestui intermediar cu carbonat de sodiu, cristalele roșii de
nitroprusid de sodiu pot fi cristalizate selectiv.

La tratamentul cu gaz de clor, ferocianura de potasiu se transformă în fericianură

de potasiu:
2K4[Fe(CN)6] + Cl2 → 2K3[Fe(CN)6] + 2KCl
Această reacție poate fi utilizată pentru a elimina ferocianura de potasiu dintr-o
soluție.

- Interacțiunea cu CuSO4 + K4[Fe(CN)6] → Cu2[Fe(CN)6] + 2K2SO4 (formarea unui

sediment albastru gelatinos).

- Interacțiunea cu FeCl3 + 4K4[Fe(CN)6] → Fe4[Fe(CN)6]3

+ 12KCl (formarea unui sediment roșu gelatinos).
 Concluzie: Ân urma acestei lucrări de laborator am determinat anumite proprietăți
a aspirinei, difenilaminei și a ferocianurii de potasiu. De asemenea am combinat
cunoștințele și din alte materii cum ar fi biologia pentru a putea identifica nitrații din
frunze, făcând cunoștință cu diferite produse, reacții mi-am îmbogățit cunoștințele din
domeniul chimiei. Lucrarea fiind foarte camptivantă și totodată necesară pentru a ne
extinde cunoștințele.