1.

Rolul asigurărilor de persoane la sporirea și consolidarea

bugetelor familiale
Asigurările de persoane sunt o măsură suplimentară de prevedere şi de
economisire pe termen lung pentru cetăţeni şi pentru familiile lor în legătură cu
producerea unor evenimente în viaţa acestora. Aceste asigurări completează asigurările
sociale şi asistenţa socială în ceea ce priveşte satisfacerea cerinţelor populaţiei în caz de
pierdere a capacităţii de muncă, de bătrâneţe sau în caz de deces.
În acelaşi timp, asigurările de persoane sunt un mijloc de atragere în circuitul
economic al unei părţi din disponibilităţile băneşti temporare ale populaţiei care exercită
o influenţă pozitivă asupra vitezei de rotaţie a banilor. Asigurările de persoane prezintă
importanţă nu numai pentru asiguraţi, ci şi pentru economia naţională.
Astfel, rezerva matematică formată în cadrul asigurărilor de viaţă este păstrată de
societăţile de asigurări la bănci, fiind fructificate cu o dobândă anuală.
Deoarece asigurările de viaţă sunt de lungă durată, există posibilitatea ca rezervele
să fie utilizate ca sursă de creditare a economiei naţionale. Gradul de dezvoltare a
asigurărilor de persoane este influenţat atât de unii factori obiectivi (de exemplu, nivelul
de dezvoltare al economiei naţionale ce este legat de posibilităţile materiale ale
populaţiei privind alocarea unor sume pentru contractarea asigurărilor), cât şi de factori
subiectivi, cum sunt (modul de reglementare a asigurărilor sociale, activitatea
desfăşurată de companiile de asigurări privind introducerea unor forme de asigurări
accesibile).
Elementele generale ale mecanismului asigurărilor de viaţă pot fi prezentate
astfel:
- Asigur ările de viaţă au un caracter facultativ; se încheie cu persoane cuprinse între
anumite limite de vârste pe durate de asigurare variate;
- Perioada de asigurare şi perioada de plată a primelor de asigurare se află în corelaţie cu
suma asigurată, care are un plafon minim la perioadele de asigurare de peste 10 ani;
- Persoanele cu o invaliditate permanentă mai mare de 50% nu sunt primite în asigurare;
- Printr-un contract de asigurare se asigură o persoană, dar există şi excepţii (asigurarea
familială);
- Primele de asigurare sunt crescătoare în funcţie de grupele de vârstă ale asiguraţilor şi
descrescătoare în raport cu creşterea duratei contractului şi a duratei plăţii primelor.
Spre deosebire de asigurările generale, în asigurările de viaţă, nici viaţa, nici
sănătatea sau integritatea nu pot fi evaluate în bani. Oricine are un interes asigurabil
nelimitat în ceea ce priveşte propria persoană, dar modul în care îşi determină suma
asigurată depinde de puterea sa financiară şi de nivelul de protecţie de care are nevoie şi
pe care îl poate susţine.
Chiar şi în ţările cu tradiţie în asigurări, încheierea unei poliţe de asigurare este o
decizie individuală pe baze voluntare, făcută din interes personal sau pentru a proteja
familia sau pe cei dragi. Există şi situaţii în care aceste asigurări trebuie să fie încheiate,
şi acest lucru este determinat de uzanţe, politici de firmă sau în funcţie de situaţie.

2.Riscurile în asigurările de persoanelor

Majoritatea persoanelor şi familiilor au o dorinţă puternică de a avea siguranţă
financiară şi protecţie împotriva acelor evenimente care le ameninţă securitatea.
Securitatea financiară poate fi ameninţată sau pierdută dintr-o mulţime de cauze. Unele
familii pierd suportul financiar din cauza că întreţinătorul familiei a decedat subit într-un
accident, altele suferă în urma distrugerii caselor şi bunurilor personale din cauza
incendiilor, inundaţiilor, uraganelor, cutremurelor de pământ sau altor fenomene
dezastruoase.
Unele persoane devin invalizi din cauza afecţiunilor cardiace, cancerului, SIDA
sau altor boli. În sfârşit, alţii se ruinează financiar, pentru că li se pretinde să-şi onoreze
obligaţiile către terţe persoane pentru pagubele produse acestora.
Riscuri legate de persoană sunt riscurile care afectează în mod direct individul. Ele
implică posibilitatea pierderii complete sau reducerii venitului câştigat, cheltuieli
suplimentare şi diminuarea activelor financiare.
Există trei riscuri de bază legate de persoană: - risc de supravieţuire;
- risc de deces;
- risc de pierdere a capacităţii de muncă.
La asigurările de supravieţuire, asigurătorul se angajează să plătească asiguratului, la
expirarea contractului, suma asigurată, cu condiţia ca acesta să fie în viaţă. În perioada
de valabilitate a asigurării, asiguratul, plătind primele datorate, acumulează o sumă de
bani la dispoziţia asigurătorului, sumă care devine exigibilă la expirarea contractului.
Suma astfel economisită urmează să fie folosită de asigurat, la momentul potrivit, pentru
cele mai diverse scopuri: să-şi achiziţioneze un imobil, un automobil sau alte bunuri de
mare valoare ori de folosinţă îndelungată; să se mute cu familia într-o altă regiune sau
ţară; să efectueze o călătorie de agrement, de afaceri, de studii, de tratament medical etc.
Potrivit condiţiilor contractuale, asiguratul intră în posesia sumei asigurate numai în
cazul în care este în viaţă la expirarea contractului. Dacă însă acesta a decedat anterior
expirării termenului de valabilitate a contractului, asigurătorul se consideră eliberat de
angajamentul luat prin contract şi, ca urmare, nu are nici o obligaţie faţă de moştenitorii
asiguratului.
Asigurările de deces protejează asiguratul împotriva riscului de deces. Asigurătorii
folosesc diverse forme de asigurare care să satisfacă cele mai diferite preferinţe.
Astfel, într-o formulă, asigurarea acoperă riscul de deces la orice dată ar surveni acesta.
Asigurarea de deces îl obligă pe asigurător să achite suma înscrisă în contract,
dacă decesul asiguratului a avut loc în perioada de valabilitate a contractului. Dacă la
expirarea contractului asiguratul este în viaţă, asigurătorul este eliberat de orice obligaţie
faţă de asigurat. Aşadar, asigurarea de deces nu este o asigurare de economisire
(capitalizare), ci una de protecţie împotriva unui risc determinat.
Cele două asigurări de viaţă – de supravieţuire şi de deces - acoperă fiecare în parte câte
un singur risc, creând astfel impresia că una din părţi este întotdeauna pedantă.
În realitate, supravieţuirea şi decesul, constituind riscuri alternative, nu se pot produce
niciodată simultan.
Asigurările mixte de viaţă. Pentru a face mai atractive raporturile sale cu asiguraţii
şi pentru a le simplifica sub raport organizatoric, asigurătorul oferă un „produs”, care
acoperă ambele riscuri printr-un singur contract, denumit asigurare mixtă de viaţă. Prin
cuprinderea a două riscuri alternative într-un contract de asigurare unic, caracterul
contradictoriu al celor două riscuri nu dispare, ci se creează numai impresia că asiguraţii
câștigă în cazul producerii oricărui risc: în cazul decesului asiguratului, beneficiarul
asigurării intră în posesia sumei asigurate, iar în caz de supravieţuire, asiguratul
încasează personal suma asigurată prevăzută în contract. Este adevărat că asiguratul
câştigă în ambele împrejurări, dar acest avantaj îl obţine cu preţul aferent acoperirii celor
două riscuri distincte, adică cu suportarea primelor datorate atât pentru riscul de deces,
cât şi pentru cel de supravieţuire.

3.Condițiile generale și particularitățile asigurărilor de

persoanelor
Condiţiile de asigurare stau la baza contractelor de asigurare, înglobând o serie de
prevederi, cu caracter juridic, între care: modul de încheiere a contractului de asigurare,
declanşarea şi încetarea răspunderii asigurătorului, stabilirea beneficiarilor de asigurare,
modalitatea de calcul şi plata primelor de asigurare, acte şi forme de plată, modalităţi de
executare a contractelor etc.
Asigurările de viaţă fiind facultative, au la bază contracte de asigurare, prin care se
stabilesc obligaţiile reciproce ale celor două părţi, ale asigurătorului (de a achita suma
asigurată în cazul ivirii evenimentului asigurat, respectiv la expirarea asigurării) şi ale
asiguratului (de a achita la termen, în cuantumul stabilit, primele de asigurare).
Condiţiile de asigurare includ şi prevederi rezultate din aplicarea bazelor tehnice
ale asigurărilor de viaţă, respectiv dobânda luată în calculul primelor de asigurare şi al
rezervelor matematice, precum şi adaosul pentru cheltuielile de achiziţie şi administraţie
a asigurărilor etc.
Aceste prevederi urmăresc încadrarea calculului primelor de asigurare în bazele
statistice şi eliminarea elementelor care ar putea periclita realizarea echilibrului financiar
al asigurărilor de viaţă, deci vizează buna lor funcţionare.
În funcţie de riscul acoperit, asigurările de persoane pot fi divizate în:
• asigurări de viaţă ( adică asigurările ce acoperă riscul de supravieţuire şi deces);
• asigurări de persoane, altele decât cele de viaţă (asigur ări de accidente, asigurări de
sănătate etc.).
Aşadar, asigurările de viaţă reprezintă o componentă a asigurărilor de persoane, având la
bază conceptul de protecţie de risc-viaţă.
1. Calculul primelor și principiul echivalenței
 În asigurările de viaţă, la baza calculării primelor stau:
- indicele de mortalitate şi cel de supravieţuire, rezultaţi din Tabela de mortalitate;
- nivelul (cota) de dobândă la care se poate fructifica rezerva matematică;
- principiul echivalenţei (conform căruia totalul obligaţiilor asiguratului trebuie să
acopere totalul obligaţiilor asigurătorului, plăţile de sume asigurate, plus cheltuielile
aferente administrării asigurărilor, prin luarea în calcul şi a dobânzilor de fructificare a
rezervei de primă, în favoarea asiguraţilor, în stabilirea primei nete;
- adaosul de primă care cuprinde coeficientul de siguranţă pentru eventualele abateri ale
mortalităţii reale faţă de cea indicată în tabelul de mortalitate: coeficientul de risc aferent
asigurării suplimentare (pentru caz de invaliditate permanentă din accident de peste
50%) dacă este prevăzută la forma respectivă de asigurare; cheltuieli cu achiziţionarea
asigurărilor şi cheltuieli de administrare a asigurătorului.
Plata primelor de asigurare este eşalonată, dar asigurătorul îşi asumă riscul de a
achita asiguratului suma asigurată în cazul decesului acestuia sau la expirarea perioadei
de asigurare în cazul supravieţuirii asiguratului.
2. Vârsta de cuprindere în asigurare
La majoritatea formelor de asigurare, vârsta de cuprindere în asigurare este de la
16 la 60 de ani. Vârsta sau intervalul de vârstă al persoanelor cuprinse în asigurare
variază de la o societate de asigurări la alta.
Acest fapt, reflectat în condiţiile de asigurare, este argumentat în cadrul fiecărei
societăţi de asigurare prin capacitatea financiară, structura şi calitatea portofoliului,
poziţia societăţii pe piaţa asigurărilor, intensitatea concurenţei şi alţi factori.
3. Cuprinderea selectivă în asigurare, a persoanelor, după starea sănătății și vârstei
Condiţiile de asigurare sunt astfel concepute pentru a preveni antiselecţia
riscurilor. În consecinţă, persoanele bolnave nu sunt cuprinse în asigurare. Apoi, în unele
cazuri, la asigurările contractate pe baza examinării medicale a asiguraţilor, condiţiile de
asigurare stipulează cerinţa asigurării aşa-numitelor riscuri anormale (deci se cere
acceptarea plăţii unor prime de asigurare corespunzătoare unei vârste mai mari).
Pentru estimarea unor asemenea riscuri se calculează un coeficient al supramortalităţii,
în funcţie de care se identifică vârsta mărită ce va fi luată în seamă cu ocazia asigurării.
4 .Modificarea unor elemente în cursul asigurării
În condiţiile de asigurare se stipulează posibilitatea modificării unora din elementele
asigurării, între care:
• durata asigurării;
• durata plăţii primelor de asigurare;
• suma asigurată;
• forma de asigurare.
Se precizează totodată că aceste modificări sunt permise la asigurările de viaţă la
care se constituie rezervă de prime, cu excepţia asigurărilor temporare de deces, întrucât
la aceste asigurări rezerva matematică este redusă.
Evident, posibilitatea modificării unor elemente ale contractului de asigurare pe
parcursul derulării lui se regăseşte în condiţiile de asigurare ale tuturor societăţilor de
asigurare, dar nu sunt excluse diferenţieri şi impunerea unor restricţii de către unele
societăţi.
5. Dreptul la suma asigurată redusă și la reactivarea asigurării
Condiţiile de asigurare prevăd că la asigurările la care se constituie rezervă de
prime, în cazul când se încetează plata primelor după ce acestea au fost achitate, o
perioadă de timp precizată ca limita minimă (de exemplu cel puţin 1 an, la asigurările
mixte care au fost contractate pe durata de 5 ani), asiguratul are dreptul la suma
asigurată redusă. Cuantumul sumei asigurate reduse este în funcţie de rezerva
matematică acumulată până la încetarea plăţii primelor.
Dreptul la suma asigurată redusă se acordă numai la asigurarea de bază (deces şi
supravieţuire), deci, nu şi la asigurarea suplimentară pentru cazul de invaliditate
permanentă din accident, care este inclusă în toate asigurările mixte.
Reactivarea asigurării, la care s-a întrerupt plata primelor, este un drept al
asiguraţilor, prevăzut în condiţiile de asigurare ce decurg din dreptul acestora asupra
rezervei matematice constituite.
Totuşi, reactivarea asigurării este posibilă doar cu respectarea anumitor condiţii
precizate de asigurător cu privire la intervalul de timp în care poate avea loc şi cu privire
la procedeul adoptat.
6. Obținerea sumei de răscumpărare
Condiţiile de asigurare precizează dreptul asiguratului la obţinerea sumei de
răscumpărare în cazul în care, plătind primele de asigurare o perioadă de timp (limita
minimă la asigurările mixte fiind de 2 ani, pentru asigurările contractate pe perioada de 5
ani şi 3 ani, pentru cele contractate pe perioade mai mari), acesta solicită încetarea
contractului, prin plata sumei asigurate.
Dreptul asiguratului la obţinerea sumei asigurate se argumentează prin faptul că
primele de asigurare au fost astfel dimensionate încât să includă şi rezerva de prime.
Întrucât acesta sistează plata primelor, el are dreptul de a obţine de la asigurător suma de
asigurare redusă, iar dacă renunţă la asigurare, are dreptul să i se achite rezerva de prime
corespunzătoare asigurării sale, deci, suma de răscumpărare.
Această sumă de răscumpărare reprezintă 95% din rezerva de prime, cota care creşte cu
câte o unitate în fiecare din ultimii 5 ani ai asigurării. Suma respectivă este inferioară
sumei totale pl ătite ca prime şi dobânzile aferente, întrucât valoarea acesteia se
determină în baza rezervei acumulate minus cheltuielile de achiziţie.
În primii ani ai perioadei de asigurare, primele de asigurare sunt consumate în
proporţie ridicată pentru acoperirea riscurilor şi cheltuielilor, aportul dobânzilor este
nesemnificativ, iar rezerva matematică este prea mică, pentru a nu afecta cuantumul
sumei de răscumpărare dacă plata acesteia se impune.
7.Dobânda la împrumut acordat în asigurarea de viață
Condiţiile de asigurare precizează obligaţia asiguratului de a plăti dobânda la acest
împrumut, chiar dacă s-ar putea spune că „se împrumută din banii săi”. Faptul se
justifică, întrucât împrumuturile se acordă din rezerva matematică, ori în acest caz acesta
nu mai aduce dobânzi din partea instituţiei de credit, unde era păstrată ca depozit. Deci
asiguratul care a primit împrumutul trebuie să suporte dobânda la împrumut.

Cuprins
1.Rolul asigurărilor de persoane la sporirea și consolidarea bugetelor familiale...................................... 2
2.Riscurile în asigurările de persoanelor....................................................................................................3
3.Condițiile generale și particularitățile asigurărilor de persoanelor.........................................................4
Bibliografie................................................................................................................................................ 7

Bibliografie
1.http://www.lib.ase.md/wp-content/uploads/publicatii/2006/Asigurari%20&
%20reasigurari.pdf
2.https://www.universuljuridic.ro/asigurarea-de-persoane/