Liceul Teoretic Grigore Grigoriu cu profil Arte

Mănăstirea Sf. Mironosițe Marta și Maria

Analiza partituri corale

Серенада

Muzică: S. Taneev

Text: A. Feta

Elaborat: Popa Irina

Prof: Postolachi Veronica

Căușeni, Hagimus 2023

 Creația ,,Серенада” este o lucrare a cappella, miniatură, scrisă de Afanasii Fet și
compusă pe muzica lui Serghei Taneev.

Biografia compozitorului:

Serghei Ivanovici Taneev a fost un compozitor

rus, pianist, profesor de compoziție muzicală,
teoretician și autor. A început să ia lecții de pian la
vârsta de cinci ani cu un profesor privat, în vârstă
de nouă ani, a intrat în Conservatorul Moscovei.
Primul său profesor de pian la Conservator a fost
Edward Langer. S-a alăturat clasei de teorie a lui
Nikolai Hubert și clasei de compoziție a lui Piotr
Ilici Ceaikovski . În 1871, Taneev a studiat pianul
cu fondatorul Conservatorului, Nikolai Rubinstein. Taneev a absolvit în 1875, primul student
din istoria Conservatorului care a câștigat medalia de aur atât pentru compoziție, cât și pentru
interpretare (pian). El a fost, de asemenea, prima persoană care i s-a acordat Marea Medalie
de Aur a Conservatorului. Devine cunoscut pentru interpretările sale de Bach , Mozart și
Beethoven. Compozițiile lui Taneev includ nouă cvartete de coarde complete (plus două
parțial finalizate), un cvintet de pian , două cvintete de coarde și alte lucrări de cameră,
inclusiv un preludiu de pian și o fugă în sol major ; patru simfonii, o suită de concert cu
vioară și un concert pentru pian și alte opere orchestrale; o compoziție de organ Corală cu
variații ; muzică corală și vocală. Printre operele corale se numără două cantate, Sf. Ioan
Damaschin și La citirea unui psalm. În lucrările sale corale, compozitorul combină baza
melodică a stilului muzical tradițional rus cu scrierea
contrapuntică remarcabilă.

Biografia scritorului:

Afanasii Fet până la vârsta de 14 ani era învățat la

domiciliu. În 1838, Afanasii a devenit student la drept
la universitate. După absolvirea universității, Fet a
intrat în armată, avea nevoie de asta pentru a-și recâștiga titlul de nobilime. În timp ce era
încă la internat, Afanasii a scris primele sale poezii și a început să se intereseze de filologia
clasică. Din 1842, poezia lui Fet a început să fie publicată în ziarele Otechestvennye zapiski
și Moskvityanin. Poetul era un romantic, trei linii principale erau clar urmărite în poeziile
sale-dragostea, arta și natura.

Cele mai populare versuri ale lui A. Fet:

„Am venit la tine cu salutări”
"Mamă! Uita-te pe fereastra "
„Cât de strălucitoare a acoperit luna plină acest acoperiș”
„Încă mai iubesc, încă mănânc”
"Poză minunată"
„Nu o trezi în zori”
„Șoapte, respirație timidă ...”
"Furtună"; "Moarte".
Analiza lucrării:

Серенада din limba rusă se traduce ca Serenadă.

Textul literar tradus din limba rusă în limba română:

Серенада Смотрят ангельские очи,

Тихо вечер догорает, Трепетно светя;

Горы золотя; Так легко дыханье ночи,

Знойный воздух холодает, Спи, мое дитя!

Спи, мое дитя!

Соловьи давно запели,

Сумрак возвестя; Serenadă

Струны робко зазвенели, În liniște, seara arde

Спи, мое дитя! Munți de aur;

 Aerul sufocant devine mai rece Dormi, copilul meu!

Dormi, copilul meu! Ochii angelici privesc

Privighetoarele au început de mult Strălucind îngrijorat;

să cânte Atât de ușoară este respirația

Vestind amurgul; nopții,

Corzile au sunat timid, Dormi, copilul meu!

Textul literar al piesei Серенада descrie liniștea serei, momentul de adormire a

copilului. Este descrisă mama iubitoare și grijulie.

După cum eu înțeleg, ideea textului este savorarea liniștei de seară.

Cеренада este o lucrare mică, scrisă pentru 3 voci ( S; S2; A).

Reprezentarea schematică a formei conform propozițiilor:

I prop. II prop. III prop. IV prop.

8t. ( a tempo) 8t.(a tempo) 6t. 8t.(fermato)

În melodie se află în formă concentrată întreaga expresivitate a lucrării. Melodia

fiind cel mai important element al muzicii. Ea este expunerea unei idei muzicale sub forma
unei linii melodice. Pe parcursul creației linia melodică este expusă în partiția S1, este ușor
înțeleasă, are un sens clar. Ea este ușor memorabilă, construită mai mult pe mișcări
ascendente. În fragmentul din final tema este expusă în diferite voci, începând cu A, apoi S2
și iarăși revine tema la S1 acestea fiind cu elemente de canon.

Reieșind din tonalitatea de bază si bemol major (H-dur) observăm pe parcursul a

câtorva momente specifice de intonație a melodiei în tactul 8 pe fermato la S2 este fa diez,
tot în tactul 8 avem mi becar la S1 și S2 :
 În tactul 23 avem la bemol în partiția S1:

Pe parcursul la toată creația avem același desen ritmic:

Tempoul inițial indicat în partitură este Andante (mergând) care aparține grupurilor lente.
Este viteza desfășurării mișcării discursului muzica în procesul interpretării. Tempoul exact se
determină cu ajutorul metronomului, însă în creația dată nu avem indicația metronomului. S-a
amplasat anume tempoul Andante pentru a simți mai bine liniștea și sosirea lentă a serei. Dar pe
parcursul creației avem și alți termeni auxiliari de tempouri precum în tactul 7 avem:

-poco rit. (încetinind treptat ) ;

în tactul 8 avem:
 -a tempo (revenirea la tempoul inițial-Andante). Ambele se repetă în această ordine de 2 ori.
Un loc important în creație care ține de agogică (totalitatea nuanțelor de tempo, a procedeelor
de modificare) este fermato care prelungește sunetul sau pauza cu o jumătate din ea, înseamnă
oprire. O întâlnim în 3 locuri deasupra notelor, pentru a sublinia și mai mult contrastul
dinamic, de caracter și de tempou. Din punct de vedere al procesului dirijoral, fermata
provoacă oprirea pulsului metric. Prin oprirea desfășurării demersului muzical, fermata atrage
atenția ascultătorilor și devine unul din cele mai expresive mijloace de expresivitate.
Compozitorul prin termenul agogic a dorit să accentueze sfârșitul propozițiilor după logica
textului literar. Din punct de vedere al dirijării în creație întâlnim două fermate deschise,
adică fără încheiere și o fermată închisă la sfârșitul creației, care are încheiere la timpul unu.

Tonalitatea de bază este h-moll (si bemol minor). De ea depinde acordarea armonică
minoră prin diferite exerciții de acordare. Toți coriștii se vor gândi la treptele principale și le
va fi comod să mențină tonalitatea.

Dinamica muzicii nu este variată dar ea se datorează în mare parte frazării.

Compozitorul ne indică la începutul partiturii nuanța p (încet) care nu se schimbă pe
parcursul creației:
 Fiindcă textul literar nu ne permite să avem o altă nuanță mai tare. Este important și
necesar de a respecta acest lucru pentru a reda mesajul artistic, stările sufletești ale
compozitorului redate prin textul literar. Co-raportul text-melodie ne este de un real folos în
frazarea textului muzical-literar. Frazarea este unul dintre procedeele de expresie muzicală, prin
care subînțelegem interpretarea pasajelor muzicale (motive, fraze, perioade ș.a.) cu o abordare
artistică, expresivă, contemplată din punct de vedere muzical.

Factura muzicală este melodico-armonică, ea se observă în linia melodică a fiecărei

voci în parte. Dacă cântăm fiecare voce aparte pe orizontală ne dăm seama că sunt melodioase
și au o importanță la fel ca și 1 voce. Clar lucru că linia melodică este expusă la S1 unde
întâlnim diapazonul cel mai înalt dar dacă privim pe verticală , observăm că S2 și A au un rol
de îmbogățire a armoniei de aici rezultă că sensul mesajului artistic este astfel mai plin.

Relația dintre text și muzică corespunde cezurilor și respirațiilor. Fraza se execută dintr-o
singură respirație. Textul literar începe din timpul 3:
 Corul este un colectiv de cântăreți, care cântă într-un ansamblu bine echilibrat. Tipul de
cor în creația aceasta este omogen de femei.

Fiecare partiție corală dispune de un anumit diapazon. Diapazonul sopranelor și a

altistelor intră în diapazonul lor întreg de muncă:

Partitura are o tesitură comodă. Avem un registrul al vocii mediu. Pentru notele de
trecere la A, ele necesită mai multe exerciții și repetiții, la fel să le amplaseze în rezonatorul
de cap (fa; sol).

Respirația este foarte importantă pentru a reda mesajul partiturii. În cazul acestei
partituri avem respirație costal diafragmală care este cea mai comodă pentru cântarea corală.
Dozarea respirației o vom face cu ajutorul diafragmei. Pentru a avea o conducere a frazei
muzicale și a obține hașura legato, este bine ca să fie respirația înlănțuită. Fiecare corist
trebuie să respecte gestul dirijorului, să fie atent să nu ia respirație în mijlocul cuvântului și
ca să nu inspire doi coriști vecini concomitent, evitând inspirația înainte de bara de măsură.
Un loc deosebit este la sfârșitul creației unde melodia are o formă canonică de aceea avem
respirația pe grupe. În acest loc coriștii trebuie să ia o respirație fără zgomot, ar fi de dorit pe
nas. Sunetul trebuie dus pană la sfârșit de aceea în timpul expirației sunetul vocal trebuie
dozat liniștit și uniform:
 Dicția este o iscusință de a pronunța cu claritate și expresivitate textul literar în procesul
cântului, modalitate de executare a sunetelor în procesul interpretării instrumentale sau
vocale. În cazul nostru vom exagera pronunțarea consoanele în limba rusă, cum ar fi litera v ,
r, d, g, z.

Termenii de expresie sunt meniți a sugera interpretului stările sufletești și sentimentele

pe care compozitorul dorește să le redea prin muzica sa, joacă un important rol în
interpretarea unei lucrări muzicale. În lucrare definim hașura legato (legarea, unirea
sunetelor). Prin faptul că hașura ne redă o atmosferă liniștită, aceasta se datorează și lipsei
unor modalități evidente de atac al sunetelor. Putem obține hașura legato prin frazare,
procedeu de expresie muzicală, prin care subînțelegem interpretarea pasajelor muzicale. În
interpretarea corală poate fi aplicată respirația înlănțuită în cazul unor fraze lungi, imposibil
de a fi cântate pe o singură respirație. Cântăreții unui colectiv coral trebuie să cunoască cele
mai principale elementele de structura a demersului muzical.

Pentru a crea un ansamblu de coriști este nevoie de un anumit număr echilibrat de

persoane în corul dat. Ansamblul în sine reprezintă armonie pe care coriștii o dobândesc prin
intonarea și acordajul curat.

Crearea ansamblului în dependență de tesitură distingem ansamblu natural – este

ansamblu când toate partițiile corale se află în condiții egale de tesitură, în cazul acestei
partituri avem tesitură comodă. Ansamblu metro-ritmic la fel este obținut ușor, deoarece toți
au aceleași durate pe verticală.

În această creație este greu de intonat nota re din tactul 11 pentru că e destul de greu ca
toate 3 voci să cânte ca unul/una singură. În rest toată creația este liniștită în afara unor
sfârșituri de fraze unde observăm salturi. În mare parte salturile se repetă la aceeași înălțime
datorită aceluiași motiv repetitiv. Avem salturi de cvarte și cvinte:

Etapa tehnică de intonare pe verticală constă în intonarea

corectă și fixă a acestor intervale.
 În creație avem măsura de ¾ , măsura simplă ternară. Reprezentarea schematică:

2 3

Conform hașurii legato și caracterului frazelor muzicale gestul dirijoral trebuie să

aibă amplitudini mici fără mișcări bruște cu avânt înainte spre timpul 1 și retragerea
mâinilor la timpul 2. În creație avem auftacte doar din timpul 3 iar încheieri la toate
timpurile. Când avem fermato pe notă dirijorul încetează a mișca mâinile oprindu-se pe
timpul în care e indicat astfel se subînțelege oprirea e duratele lungi, cu alte cuvinte ar fi
suprimarea.