MINISTERUL EDUCAŢIEI ŞI TINERETULUI

AL REPUBLICII MOLDOVA

INSTITUTUL DE ŞTIINŢE ALE EDUCAŢIEI

CURRICULUMUL
EDUCAŢIEI COPIILOR DE VÎRSTĂ TIMPURIE
ŞI PREŞCOLARĂ (1-7 ANI)
ÎN REPUBLICA MOLDOVA

Chişinău 2006
Coordonatori: Eugen Coroi, dr. în pedagogie, Aglaida Bolboceanu, dr. habilitat în psihologie,
Stela Cemortan, dr. habilitat în pedagogie, Valentina Botnari, dr. în pedagogie

Recenzenţi:

Autori: A. Bolboceanu, dr habilitat în psihologie; Larisa Cuzneţov, dr. habilitat în pedagogie; Stela
Cemortan, dr. habilitat în pedagogie; Valentina Botnari, dr. în pedagogie; Maria Pereteatcu, dr. în
pedagogie; Galina Chirică, dr. în pedagogie; Eugen Coroi, dr. în pedagogie; Ala Stîngă, dr. în
pedagogie; Florica Rusu; Eufimia Musteaţă; Ion Boian, dr. în pedagogie

Redactare: Aliona Paniş

Tehnoredactare: Tatiana Voinovan
Machetare computerizată:

E.Coroi (coord.), A.Bolboceanu (coord.), S.Cemortan (coord.), V.Botnari (coord.), L.Cuzneţov et al.,
Сurriculumul educaţiei copiilor de vîrstă timpurie şi preşcolară (1-7 ani)
în Republica Moldova, Chişinău, 2006

2
 CUPRINS:
CADRUL DE REFERINŢĂ.............................................................................................................................4

VÎRSTA 1-3 ANI............................................................................................................................................13

Cunoaşterea lumii, dezvoltarea personală şi socială...................................................................................13
Dezvoltarea limbajului şi a comunicării.......................................................................................................16
Educaţia fizică şi educaţia pentru sănătate..................................................................................................17
Educaţia prin arte...........................................................................................................................................20

VÎRSTA 3-7 ANI.............................................................................................................................................24

Dezvoltarea personală, educaţia pentru familie şi viaţa în societate..........................................................24
Dezvoltarea limbajului şi a comunicării.......................................................................................................28
Dezvoltarea limbajului şi comunicării orale........................................................................................28
Formarea premiselor citirii şi scrierii...................................................................................................30
Ştiinţe, cunoaşterea mediului şi cultura ecologică ......................................................................................32
Formarea reprezentărilor elementare matematice................................................................................32
Educaţia pentru mediul natural şi cultură ecologică............................................................................36
Educaţia prin arte...........................................................................................................................................39
Educaţia literar-artistică.......................................................................................................................39
Educaţia muzicală................................................................................................................................41
Arte plastice.........................................................................................................................................44
Educaţia fizică şi educaţia pentru sănătate..................................................................................................50
Educaţia fizică.....................................................................................................................................50
Educaţia pentru sănătate......................................................................................................................52

Surse bibliografice utilizate în elaborarea curriculumului.............................................................................54

Surse bibliografice recomandate educatorilor pentru realizarea curriculumului.........................................56

3
 CADRUL DE REFERINŢĂ

Preambul

Curriculumul pentru „Educaţia timpurie” constituie un document de politica educaţională

care reflecta concepţia pedagogica asupra educaţiei copilului din Republica Moldova la vîrsta
timpurie şi preşcolară, de la 1 la 7 ani. Rolul acestui document este acela de a orienta cadrele
didactice în proiectarea, organizarea si realizarea activităţilor educaţionale din perspectiva unei noi
viziuni pedagogice asupra copilului şi educaţiei.
Acest curriculum este primul document elaborat dintr-un set de documente preconizate
pentru educaţia timpurie şi preşcolară: ghidul de implementare a curriculumului, standardele
educaţiei, materiale didactice, etc. Implementarea lui se va realiza cu sprijinul materialelor
enumerate. Toate cadrele didactice vor aplica curriculumul în acord cu Concepţia educaţiei copiilor
de vîrstă timpurie şi preşcolară revizuită, cu Legea Învăţămîntului din Republica Moldova şi cu
Convenţia ONU despre drepturile copiilor.
Declaraţia adoptată de Adunarea Generală a Naţiunilor Unite la cea de a XXVI-a Sesiune
Specială din data de 10 mai 2002 cuprinde principiile care ghidează mişcarea globală internaţională
de construcţie a unei lumi demne pentru copii şi care constituie, de asemenea, jaloane pentru
construcţia unui sistem de educaţie timpurie a copiilor. Dintre aceste principii următoarele
constituie cheia de boltă pentru soliditatea si viabilitatea acestui sistem:
• Interesele superioare ale copiilor trebuie sa fie principalul obiectiv pentru toate acţiunile
legate de copii.
• Investiţia în copii şi respectarea drepturilor lor este una dintre modalităţile cele mai
eficiente de eradicare a sărăciei.
• Orice copil este născut liber si egal în demnitate si drepturi.
• Copiii trebuie sa aibă parte de un start cît mai bun în viaţă.
• Copiii şi adolescenţii sînt cetăţeni care dispun de capacitatea de a contribui la construirea
unui viitor mai bun pentru toţi.
• Realizarea obiectivelor de dezvoltare ale mileniului necesită reînnoirea voinţei politice,
mobilizarea si alocarea unor resurse suplimentare la nivel naţional si internaţional, avîndu-
se în vedere urgenţa si gravitatea nevoilor speciale ale copiilor.
• O lume mai bună pentru copii este o lume în care toţi copiii se vor putea bucura de anii
copilăriei – un timp al jocului si al învăţării, cînd copiii sînt iubiţi, respectaţi si alintaţi, cînd
drepturile le sînt promovate şi protejate, fără nici un fel de discriminare, cînd siguranţa si
bunăstarea lor sînt considerate primordiale şi cînd se pot dezvolta în sănătate, pace si
demnitate.
Curriculumul privind educaţia timpurie şi preşcolară, avînd un puternic caracter inclusiv, se
referă la toţi copiii de la 1 la 7 ani din Republica Moldova, indiferent de sex, etnie, statut socio-
economic, religie.

1. Ce înseamnă educaţie timpurie şi preşcolară?

Conform National Association for the Young Children (NAYEC), educaţia timpurie este
definită ca „servicii destinate copiilor de la naştere la 7/8 ani în cadrul diferitelor tipuri de programe
(normal, prelungit, etc.) oferite în creşe, acasă, în grădiniţe şi şcoli primare, precum şi în cadrul
programelor de recreaţie”1. Educaţia timpurie vizează atît acţiunile desfăşurate în cadrul serviciilor

1
National Association for the Education of Young Children, Early childhood teacher education guidelines, Washington
DC, 1982 apud Seefeld, Carol, Barbour, Nita, Early Childhood Education. An introduction., 3rd ed., Macmillan College

4
oferite de instituţii cît şi a celor oferite de familie şi pentru familie, de aceea este foarte importantă
asigurarea unei pregătiri a părinţilor, îndeosebi a celor care nu apelează la servicii instituţionale, în
privinţa modului în care ar trebui să acţioneze ca instanţă educaţională.
Curriculumul educaţiei timpurii şi preşcolare, bazîndu-se pe periodizările efectuate de J.
Piaget, E. Erickson, D. Elconin, J. Bruner, A. Freud ş. a., vizează 2 perioade de vîrstă: copilăria
timpurie – 1-3 ani; perioada preşcolară – 3-7 ani.
Educaţia în aceste perioade presupune:
- asigurarea unui mediu securizant fizic şi afectiv, stimulativ din punct de vedere cognitiv şi
social pentru toţi copiii indiferent de sex, etnie, mediu de provenienţă, apartenenţă religioasă;
- considerarea particularităţilor de vîrstă şi individuale ale copiilor pentru a asigura atingerea
maximumului de potenţial de dezvoltare de care dispune fiecare copil;
- existenţa unui curriculum care să pornească de la cunoaşterea profundă a copilului pentru a
asigura progresul acestuia în toate domeniile dezvoltării;
- asigurarea pregătirii tuturor celor care participă direct la educaţia copilului pentru a oferi
coerenţă, consecvenţă şi unitate influenţelor educaţionale;
- asigurarea unui parteneriat între toate instituţiile care oferă servicii copiilor de la naştere la 7
ani;
- conştientizarea importanţei determinante pe care o are această perioadă de vîrstă pentru
întreaga dezvoltare de mai tîrziu a copilului, prin aceasta oferind servicii de educaţiei de
calitate.

2. De ce un nou curriculum?

Necesitatea dezvoltării unui nou curriculum este determinată de:

a) redefinirea rolului educaţiei timpurii în formarea personalităţii individului;
b) noile rezultate ale cercetărilor privind educaţia timpurie;
c) redefinirea rolului educaţiei în viaţa individului din perspectiva educaţiei permanente;
d) schimbările economice şi sociale din Republica Moldova şi din lume.
Cercetările psihologice, pedagogice, antropologice recente schimbă viziunea asupra
copilului şi rolului lui în propria educaţie. În prezent, copilul este tratat ca subiect, ceea ce
presupune participarea lui activă în procesul de formare a propriei personalităţi din momentul
naşterii. Lumea din jur, evenimentele, fenomenele sînt percepute, trăite şi însuşite de copil prin
prisma propriilor trebuinţe, necesităţi fiziologice şi psihologice care se manifestă din primele zile de
viaţă.
Această nouă viziune, precum si schimbările care se produc la ora actuală atît în Republica
Moldova cît şi în lume, necesită o reconsiderare a curriculumului pentru educaţia timpurie şi
preşcolară din perspectiva asigurării tuturor condiţiilor pentru dezvoltarea integrală, normală şi
deplină a copilului în funcţie de potenţialul de care dispune. Centrarea pe copil reprezintă o cerinţă
esenţială a dezvoltării unui curriculum actual.

3. Noua perspectivă asupra copilăriei şi copilului

Subiectualitatea copilului în perioadele timpurii se manifestă în activismul lui cognitiv şi

motor, în trebuinţe şi tendinţa de a le satisface, în emoţii şi impulsuri, în selectivitatea atenţiei,
perceperii, memoriei. Cercetările recente în domeniul psihologiei demonstrează importanţa
deosebită a perioadelor timpurii din viaţă pentru formarea personalităţii. Cu cît copilul este mai mic
cu atît este mai mare receptivitatea faţă de influenţele spontane sau special organizate ale mediului
şi cu atît sînt mai durabile efectele acestor influenţe. Din acest punct de vedere primele perioade din
viaţă sunt deosebit de valoroase pentru constituirea personalităţii. Copilul trăieşte primele
experienţe de interacţiune cu oamenii, natura şi obiectele, cunoaşte cultura şi valorile umane. În

Publishing Company, New York, 1994, pag. 13.

5
această perioadă se pun bazele formării personalităţii şi a individualităţii copilului, a sănătăţii fizice
şi psihice.
Multe cercetări au indicat importanţa decisivă pe care o au intervenţiile asupra copilului încă
din perioada prenatală, continuînd apoi cu naşterea, primii trei ani de viaţă, pînă la finalul copilăriei
timpurii. Etapele parcurse de copil în aceasta perioadă pun bazele dezvoltării lui ulterioare şi sînt
cruciale.
Teoreticieni precum Dewey, Vîgotsky, Piaget, Erickson prin teoriile lor asupra dezvoltării
copilului, au contribuit la conturarea unei viziuni integrale asupra educaţiei acesteia, în care copilul
este autorul propriei lui învăţări parcurgînd mai multe stadii de dezvoltare. Sursa învăţării lui o
constituie diversitatea experienţelor (cognitive, sociale, emoţionale, fizice) pe care copilul le
trăieşte. De aceea este foarte importantă încurajarea trebuinţelor naturale ale acestuia de explorare,
de experimentare, a curiozităţii, a dorinţei de a comunica şi de a relaţiona. Asemenea viziune asupra
copilului modifică şi concepţia asupra esenţei procesului educaţiei, care, şi în perioadele timpurii,
trebuie considerată o interacţiune între subiecţi, între două părţi active, nu doar influenţa
educatorului asupra copilului educat.
Centrarea pe copil a atras atenţia asupra considerării tendinţelor naturale care există în copil,
pe care educatorul şi părintele trebuie sa le urmeze, sa le stimuleze si sa le valorifice in construirea
contextelor şi situaţiilor in care copilul învaţă.
Prezentul Curriculum al Educaţiei Timpurii valorizează perioadele copilăriei timpurii şi
preşcolare, apreciază importanţa lor pentru formarea unei personalităţi armonioase, promovează
abordarea holistică a dezvoltării şi egalitatea şanselor în conjugare cu respectul autonomiei
copilului, a nevoilor lui personale.

Principii care au stat la baza elaborării curriculumului

Actualul curriculum a fost elaborat pe baza noilor perspective asupra copilului şi a copilăriei
şi, totodată, a unei educaţii care promovează valorile societăţii secolului XXI. Viitorii cetăţeni ai
societăţii moldoveneşti au nevoie de competentele necesare adaptării la noile schimbări de ordin
social, economic, cultural. Aceste competente se construiesc începînd cu copilăria timpurie. De
aceea respectul pentru unicitatea fiecăruia, pentru nevoile şi interesele fiecăruia, acordarea de
oportunităţi egale de acces la educaţie şi dezvoltare, precum şi formarea unor personalităţi
autonome, capabile de a alege şi a decide, tolerante, responsabile, creative şi flexibile reprezintă
repere esenţiale în construirea acestui curriculum.
Principiile enumerate mai jos indică valorile fundamentale care au stat la baza elaborării
Curriculumului educaţiei timpurii şi preşcolare:

o Principiul educaţiei centrate pe copil (respectarea şi valorizarea unicităţii copilului, a nevoilor,

trebuinţelor şi caracteristicilor acestuia)
o Principiul respectării drepturilor copilului (dreptul la educaţie, dreptul la liberă exprimare etc.)
o Principiul învăţării active (crearea de experienţe de învăţare în care copilul este autorul propriei
învăţări)
o Principiul dezvoltării integrate (printr-o abordare integrată a activităţilor, transdisciplinară)
o Principiul interculturalităţii (cunoaşterea, recunoaşterea şi respectarea valorilor naţionale şi ale
celorlalte etnii)
o Principiul echităţii şi nondiscriminării (dezvoltarea unui curriculum care să asigure în egală
măsură oportunităţi de dezvoltare tuturor copiilor, indiferent de gen, etnie, religie sau statut
socio-economic)
o Principiul educaţiei ca interacţiune dintre educatori şi copilul educat (dependenţa rezultatelor
educaţiei de ambele părţi participante în proces, de individualitatea copilului, cît şi de
personalitatea educatorului/părintelui).
4. Ce aduce nou acest curriculum?

6
 Acest document se distinge printr-o nouă perspectivă asupra:
- rolului acordat copilului în propria sa devenire;
- importanţei acordate dezvoltării personale a copilului şi educaţiei pentru sănătate;
- rolului primordial acordat jocului, în special, jocului cu subiect pe roluri în învăţare;
- rolului personalităţii educatoarei în procesul de învăţare, în interacţiunea cu copilul;
- modului în care situaţiile şi experienţele de învăţare trebuie construite în spaţiul instituţiei de
educaţia timpurie, acordînd libertate de manifestare copilului;
- modului în care mediul educaţional necesită a fi organizat;
- rolului important pe care îl deţine parteneriatul real şi deschis între educatori si părinţi.

Cuvintele-cheie privind învăţarea în perioada timpurie şi preşcolară sînt: stimulare senzorio-

motorie (în special pentru copiii sub 3 ani), explorare, experimentare, socializare, rezolvare de
probleme.

Principiile aplicării Curriculumului educaţiei copiilor de vîrstă timpurie şi preşcolară sînt cele care
orientează practica didactică a educatoarelor din instituţiile de educaţie timpurie şi preşcolară.
Acestea sînt principii care stau la baza opţiunilor metodologice ale educatoarei, a organizării tuturor
activităţilor în sala de grupă. În strînsa corelaţie cu valorile promovate de acest curriculum, aceste
principii sînt:
- principiul individualizării (organizarea activităţilor ţinînd cont de ritmul propriu de
dezvoltare a copilului, de nevoile şi interesele sale, asigurîndu-se libertatea copiilor de a
alege activităţi şi sarcini în funcţie de interesele şi nevoile sale),
- principiul învăţării bazate pe joc (jocul este activitatea fundamentală a copilului între 1-7
ani prin care acesta se dezvoltă natural; jocul, toate tipurile (jocuri didactice/jocuri spontane,
jocuri practice, jocuri manipulative, jocuri simbolice) trebuie să stea la baza conceperii
activităţilor didactice de toate tipurile),
- principiul diversităţii contextelor şi situaţiilor de învăţare (oferirea de către educatoare în
mediul educaţional de contexte şi situaţii de învăţare cît mai diverse, care să solicite
implicarea copilului sub cît mai multe aspecte: cognitiv, emoţional, social, motric),
- principiul alternării formelor de organizare a activităţii: frontal, în grupuri mici, în perechi
şi individual şi a strategiilor de învăţare,
- principiul parteneriatului cu familia şi cu comunitatea (este necesar ca între educatoare şi
familie să se stabilească relaţii de parteneriat care să asigure continuitate şi coerenţă în
demersul educaţional; familia trebuie considerată un partener activ, nu doar receptor al
informaţiilor furnizate de educatoare referitoare la progresele realizate de copil; totodată e
importantă înţelegerea valorii educaţiei în perioadele timpurii şi preşcolare pentru
comunitate şi participarea comunităţii)

Strategii de predare-învăţare

Cadrul didactic dispune de libertatea de a alege strategiile didactice care răspund cel mai
bine exigentelor educaţiei centrate pe copil. În acest sens, respectarea particularităţilor individuale,
a ritmului propriu de învăţare şi valorificarea potenţialului fiecărui copil reprezintă cerinţe de baza.
Strategiile pe care le aleg cadrele didactice trebuie să se sprijine pe principiile
metodologice de aplicare a curriculum-ului enumerate mai sus.
Recomandările metodologice privind aplicarea acestui curriculum vizează, în special, următoarele
aspecte:
- Dezvoltarea integrală a copilului necesită un mod integrat de abordare de către cadru
didactic a activităţilor desfăşurate în creşe şi grădiniţe. Jocul, modul natural de a învăţa al
copilului, reprezintă un exemplu concludent de activitate integrata, interdisciplinară.
- Un alt mod de a integra experienţele de învăţare ale copiilor corespunzătoare diferitelor domenii
de dezvoltare îl constituie activităţile tematice. Proiectarea unor astfel de activităţi constituie

7
 un sprijin pentru copil în înţelegerea integrata a lumii înconjurătoare. Învăţarea bazată pe
proiect (metoda proiectului) reprezintă un mod de proiectare a unei activităţi tematice şi
constituie o modalitate prin care copilul participă la o mare diversitate de experienţe de învăţare
şi care sprijină integrarea achiziţiilor de diferite tipuri dobîndite de copil.
- Învăţarea prin cooperare (utilizarea grupurilor mici de 3–5 copii şi a învăţării in pereche)
reprezintă un mod natural prin care copiii învaţă unii de la alţii şi prezintă un mare avantaj din
punct de vedere al dezvoltării socio-emotionale a copilului.

Noi roluri ale cadrului didactic

Educatorul trebuie sa fie un colaborator, un partener al copilului în interacţiunea acestuia cu

mediul, în scopul de a-l însuşi, de a-l stăpîni şi transforma. El trebuie să asigure şanse egale pentru
toţi copiii, să respecte drepturile lor personale şi sociale, să le asigure confortul emoţional, protecţia
vieţii şi sănătăţii lui.

Principalele dimensiuni ale rolurilor şi cerinţelor îndeplinite de educator:

- facilitator al învăţării: creează contexte de învăţare cît mai variate, cît mai stimulative,
cît mai adaptate particularităţilor individuale ale copiilor, oferind copiilor opţiuni diferite
şi lăsîndu-i pe ei să aleagă între ocazii şi materiale diverse;
- fin observator al progresului copilului, luînd în consideraţie particularităţile lui
individuale, interesele şi nevoile lui;
- reflexivitatea şi empatia cadrelor didactice, pentru a considera şi reconsidera permanent
rezultatele observărilor asupra copiilor, a analiza cu atenţie şi a lua decizii adecvate;
- adoptarea de către cadrul didactic a unor atitudini flexibile şi creative în faţa rezolvării
problemelor educaţionale cu care se confruntă;
- acceptarea noului, a soluţiilor variate şi flexibile, care să corespundă nevoilor diverse ale
copiilor; flexibilitatea în planificări, decizii şi activităţi;
- partener real al părinţilor prin schimbarea informaţiilor despre copil pentru a construi o
imagine cît mai fidelă despre progresul acestuia, vizite acasă, schimb de experienţe şi
practici;
- parteneriatul cadrului didactic cu colegii, cu specialiştii şi cu membrii din comunitate
care îi pot sprijini efortul educativ.

Rolul familiei ca prim educator al copilului şi partener în educaţia copilului

• Statutul familiei ca prim educator al copilului reprezintă un factor important în stabilirea

parteneriatului între instituţiile de educaţie timpurie şi familie. Eforturile depuse de părinţi şi
educatori trebuie să se bazeze pe un schimb bogat de informaţii, de experienţe şi pe colaborare
in asigurarea celor mai bune condiţii de creştere şi dezvoltare ale copiilor.
• Familia reprezintă mediul socio-cultural în care copilului s-a născut şi în care creşte şi de aceea
este foarte important respectul pentru moştenirea culturală a fiecărei familii şi valorificarea
acesteia în spaţiul grupei.
• Părinţii trebuie să regăsească un sprijin în instituţia de educaţie timpurie, să se simtă bineveniţi
pentru a colabora cu educatorii şi a participa la orice activităţi realizate cu copiii. Aici ei trebuie
să fie familiarizaţi cu:
o informaţii privind particularităţile de vîrstă ale copilului,
o importanţa intervenţiilor educaţionale,
o rolul important al mediului stimulativ cu care copiii interacţionează
o necesitatea asigurării protecţiei şi securităţii fizice şi emoţionale a mediului
o activităţile care se desfăşoară în instituţia de educaţie timpurie

8
• Cooperarea dintre părinţi şi educatori este esenţială pentru a asigura coerenţa şi consecvenţa
acţiunii educaţionale a celor doi factori de educaţie asupra copilului, precum si a celor doua
medii in care copilul trăieşte cea mai mare parte din perioada lui timpurie.

Noi cerinţe faţă de mediul educaţional

Specificul dezvoltării în perioada timpurie şi în cea preşcolară solicită organizarea atentă a

mediului de învăţare – o condiţie esenţială pentru stimularea dezvoltării copilului în această
perioadă.
• Mediul de învăţare în instituţiile preşcolare va fi organizat astfel, încît să stimuleze
activitatea şi creativitatea copiilor, dorinţa de a se implica în activităţi, să sugereze şi să
motiveze comportamente cognitive, de colaborare, de participare şi de cultură igienică.
• Materialele cu conţinut demonstrativ-stimulativ se vor expune la nivelul cîmpului vizual al
copiilor, fiind schimbate periodic în dependenţă de obiectivele la zi.
• Copiii vor avea acces la produsele activităţii lor; la îndemînă li se vor pune, în cantităţi
suficiente, diverse materiale şi jucării care să le stimuleze ideile şi acţiunile.
• În creşe şi grădiniţe, în camerele de grupe şi pe teren se vor amenaja diverse zone pentru
jocurile şi activităţile independente sau în grup ale copiilor: jocuri dinamice, zonă cu apă şi
nisip, zonă de construcţii, zonă de familiarizare cu natura, zona de interacţiune cu cartea şi
imaginile, zonă pentru jocuri de rol, zonă pentru jocuri de masă, manipulative etc.
• Obiectele ce formează mediul educaţional vor fi adecvate particularităţilor psihologice şi de
vîrstă, vor răspunde cerinţelor estetice şi sanitare.

O nouă perspectiva asupra evaluării copilului

Evaluarea progresului realizat de copilul preşcolar în dezvoltare presupune determinarea

posibilităţilor tranziţiei copilului mic la noile condiţii de viaţă (cele din grădiniţă), a nivelului
de formare a conduitelor socială, afectivă, cognitivă, verbală, motrice la finele perioadei timpurii
şi la finele preşcolarităţii. Rezultatele evaluării vor fi utilizate pentru a preciza trebuinţele de
dezvoltare a fiecărui copil pe parcursul vîrstei şi a efectua corectările de rigoare în ceea ce
priveşte strategiile didactice.
Evaluarea nivelului performanţelor copiilor de diverse vîrste, inclusiv a celor de vîrstă
timpurie are un rol esenţial, întrucît constituie o modalitate obiectivă de punere în evidenţă a
progresului realizat, reprezintă rezultatele procesului educaţional, care trebuie şi pot fi obţinute
prin diverse tehnologii pedagogice în baza cerinţelor curriculare.
Evaluarea furnizează totodată şi informaţia necesară pentru implementarea unor procedee
de formare continuă şi stabilire a continuităţii în procesul de educaţie a copiilor.
Pornind de la particularităţile de vîrstă ale copiilor şi de la faptul că ei nu pot citi şi scrie,
considerăm necesar a elabora instrumente simple cu ajutorul cărora în formă de joc s-ar putea
efectua evaluarea principalelor conduite ale personalităţii în devenire şi, totodată, s-ar
determina gradul general de dezvoltare a personalităţii copilului.
Deoarece evaluarea vizează eficienţa educaţiei prin prisma raportului dintre obiectivele
proiectate şi rezultatele obţinute de copii în activităţile lor, pedagogii vor urmări consecinţele
acţiunii întreprinse în vederea formării personalităţii copilului în ansamblu. Astfel vor fi
preconizate activităţi de evaluare care se vor realiza de către educatori prin strategii didactice
adecvate, încheindu-se cu aprecieri asupra funcţionării interne a acţiunii educaţionale şi anume
evaluarea cunoştinţelor, a conduitelor obţinute de fiecare copil la finele fiecărui an, cît şi a
atitudinilor formate.
E necesar să se utilizeze cele trei tipuri de evaluare: iniţială, curentă (formativă) şi
finală (sumativă). Aceste tipuri de evaluare trebuie promovate pe parcursul anului, deoarece
fiecare dintre ele îşi are scopul şi rolul său.

9
 Evaluarea iniţială se va face în lunile septembrie, octombrie pentru a evidenţia nivelul de
dezvoltare iniţială a copiilor.
În procesul educaţional o atenţie deosebită se va acorda evaluării formative. Ea se va realiza
în funcţie de obiectivele-cadru şi a celor de referinţă, prevăzute de Curriculum. Înregistrarea
progresul copilului se va raporta la performanţele lui anterioare de atingere a obiectivelor cadru şi de
referinţă şi nu la performanţele obţinute de alţi copii sau de grup.
Educatorii vor efectua evaluarea într-o atmosferă constructivă şi binevoitoare fără a-i stresa
pe copii.
Realizarea evaluării va fi supusă următoarelor cerinţe:
o Evaluarea se va promova pe un fond afectiv pozitiv, fără a provoca copilului emoţii
negative, consolidîndu-se încrederea în sine şi dorinţa de a persevera.
o Obiectul evaluării va fi conduita copilului, acţiunile, produsele activităţii sale într-o situaţie
concretă, copilul ca personalitate fiind tratat permanent cu respect şi dragoste.
o Copiii se vor implica în procesul de evaluare, fiind încurajaţi să-şi analizeze şi să-şi
aprecieze propriile performanţe.
o Comparaţiile se vor referi la rezultatele precedente şi cele actuale ale copilului, şi nu la
diferenţele dintre copii.
o Educatorul va observa şi va încuraja succesele fiecărui copil, fără a trece pe cineva cu
vederea.
Educatorii sînt liberi în alegerea metodelor şi modalităţilor de evaluare şi apreciere.
Important este ca evaluarea să aibă pentru cadrele didactice un rol proiectiv, iar pentru copii - o
funcţie constructivă, de încurajare şi să nu constituie un factor de inhibiţie, refuz sau blocaj.
Dintre metodele care pot fi utilizate, din punctul de vedere al specificului de vîrstă şi al
obiectivelor educaţiei preşcolare, sînt: observaţia, convorbirea, probele practice, portofoliul şi
testarea.
Observaţia curentă are un caracter permanent şi permite educatorilor să-şi culeagă
informaţii despre progresul fiecărui copil în parte, dar şi al întregului grup de copii.
Cu ajutorul observaţiei educatorul poate urmări sistematic comportamentul copilului pe tot
parcursul zilei, de la venirea în instituţie pînă la plecare: în momentele de început al zilei, în timpul
activităţilor frontale, de grup sau individuale, al jocurilor spontane sau organizate, la masa, în
momentele de tranziţie de la o activitate la alta, la baie, la finalul programului.
Educatorul trebuie să urmărească progresul copilului sub toate aspectele dezvoltării
sale cognitiv, socio-emotional, motric:
- cunoştinţe, deprinderi, abilităţi;
- atenţie, memorie, gîndire, limbaj;
- interese, aptitudini, motivaţie;
- relaţiile cu copii de aceeaşi vîrstă, cu copii de altă vîrstă, cu adulţii
- dezvoltare motrică.
Chestionarea orală se efectuează în formă de conversaţie, joc. Ea permite educatorilor să
verifice cum au însuşit copiii anumite cunoştinţe despre un anume fenomen, obiect, calitatea lui;
despre deprinderile care s-au format; capacitatea de a opera cu reprezentările formate şi informaţia
însuşită; priceperea de a le aplica şi transpune în jocuri şi alte activităţi. Chestionarea orală este o
metodă reuşită pentru studierea individualităţii copilului preşcolar şi a nivelului obţinut în
dezvoltarea sa.
Probele practice (prin jocuri, exerciţii) permit verificarea aplicării cunoştinţelor acumulate.
Prin intermediul acestei metode se pot verifica cunoştinţele şi competenţele preşcolarilor în
dezvoltarea vorbirii, matematică, ştiinţele naturii, desen, literatură, muzică, educaţie fizică şi
alte domenii de cunoaştere.
Testarea. Această metodă de evaluare are structură şi caracteristici specifice. Testul oferă
posibilităţi de măsurare mai exactă a performanţelor obţinute de copii; are însuşiri de investigaţie
experimentală, permite să se verifice mai precis nivelurile obţinute; conţine un grad sporit de

10
obiectivitate în apreciere. Se va evita cu desăvîrşire crearea unei atmosfere tensionate la aplicarea
testului. El trebuie să se desfăşoare într-o atmosferă destinsă de joc.
Portofoliul este o metodă ce constă în colectarea intenţionată şi sistematică a produselor
activităţii copilului, precizînde-se pe produse data realizării lor, cu comentariile educatorului
referitor la succesele acestuia vizavi de obiectivele educaţionale şi la reflectarea progresului
copilului în documentele colectate. Metoda portofoliului permite să obţinem indicatori clari
(ilustrate, documente) ai dezvoltării copilului într-un interval de timp, gradul implicării copilului în
activitate şi particularităţile dezvoltării lui individuale. Portofoliul reprezintă un instrument util de
cunoaştere a copilului şi pentru părinţi, care pot observa studiindu-l evoluţia copilului de-a lungul
anilor de educaţie timpurie şi aprecierile educatorului în raport cu aceasta.
Aprecierea rezultatelor evaluării se efectuează, de obicei, în instituţiile preşcolare prin
calificative de tipul: "foarte bine", "bine", "suficient", "nu este de ajuns" etc.
Educatoarea mai poate aprecia prin cuvintele "m-ai bucurat mult" sau "sunt sigură că
data viitoare vei reuşi mai bine", "sunt mîndră de lucrarea ta" ori „trebuie să mai lucrezi un pic şi va
fi foarte bine” etc. Utilizarea corectă a acestor calificative contribuie la:
- cultivarea motivaţiei copiilor faţă de învăţătură;
- oferirea unor repere de autoapreciere, autoevaluare;
- formarea maturităţii şcolare;
- exprimarea aprecierii rezultatelor;
- constatarea nivelului individual de dezvoltare a fiecărui copil.
Evaluarea va fi realizată şi în formă de jocuri didactice, mobile, exerciţii practice, activităţi
colective în sala de grup, la plimbare, în excursii. Nu vor fi utilizate aprecieri ale copiilor între ei, ci
încurajări ale copiilor între ei. De asemenea, părinţilor li va explica necesitatea ca aprecierile
propriilor copii să se raporteze întotdeauna la etapele anterioare de realizare de către aceştia a unor
activităţi, sarcini şi nu la performanţele altor copii.
Criteriul principal al succesului copilului în dezvoltarea sa va fi diferenţa dintre rezultatele
ultimei şi penultimei evaluări.

5. Obiectivele generale pentru educaţia timpurie (1-7 ani) vizează:

- dezvoltarea integrală normală şi deplină a copilului, valorificîndu-se potenţialul fizic şi

psihic al acestuia, respectîndu-se ritmul propriu de dezvoltare a acestuia, nevoile sale
afective şi specificul activităţii sale de bază – jocul;
- dezvoltarea capacităţii de a interacţiona cu alţi copii, cu adulţii şi mediul pentru a dobîndi
cunoştinţe, deprinderi, atitudini şi conduite noi. Încurajarea explorărilor, exerciţiilor,
încercărilor şi experimentărilor, ca experienţe autonome de învăţare;
- descoperirea de către fiecare copil a propriei indentităţi, a autonomiei şi dezvoltarea unei
imagini de sine pozitive;
- sprijinirea copilului în achiziţionarea de cunoştinţe, capacităţi, deprinderi şi atitudini
necesare acestuia la intrarea în şcoală şi pe tot parcursul vieţii.

6. Structura programelor ariilor curriculare

Obiectivele majore ale educaţiei preşcolare au fost specificate, stabilind obiective generale
pentru educaţia copiilor de vîrstă timpurie (1-3 ani) şi a preşcolarilor de la 3 la 7 ani.

Pentru perioada de 1-3 ani au fost stabilite următoarele arii curriculare:

o Cunoaşterea lumii, dezvoltarea personală şi socială
o Dezvoltarea limbajului şi a comunicării
o Educaţia fizică şi pentru sănătate
o Educaţia prin arte
11
 Ariile curriculare pentru educaţia copiilor de vîrstă preşcolară (3-7 ani) sînt:
o Dezvoltarea personală, educaţia pentru familie şi societate
o Dezvoltarea limbajului şi a comunicării
o Ştiinţe, cunoaşterea mediului şi cultura ecologică.
o Educaţia fizică şi pentru sănătate
o Educaţia prin arte

Fiecare arie curriculară conţine:

- obiective-cadru
- obiective de referinţă
- exemple de activităţi de învăţare
- exemple de conţinuturi şi mijloace de realizare a activităţilor.

Pentru realizarea obiectivelor stipulate, educatorul va utiliza conţinuturile educaţionale

exemplificate, selectîndu-le în raport direct cu particularităţile grupului de copii şi obiectivele
educaţionale la zi, luîndu-se în consideraţie nivelul dezvoltării ştiinţifico-tehnice al societăţii, vîrsta
copiilor, nevoile lor de dezvoltare, capacitatea de achiziţionare şi solicitările realităţii actuale. Un
criteriu de selecţie va fi capacitatea conţinuturilor de a fi utile pentru atingerea obiectivelor. Acelaşi
conţinut poate fi utilizat pentru atingerea mai multor obiective de referinţă.
Domeniile de cunoaştere, de care ţin conţinuturile, sînt sănătatea şi cultura fizică, eu-l,
societatea şi familia, mediul natural şi cultura ecologică, artele şi ştiinţele.
Obiectivele educaţionale incluse în curriculum sînt distribuite convenţional pe arii
curriculare, pentru a accentua importanţa unor acţiuni, informaţii, aspecte ale dezvoltării. Ele se vor
realiza însă, în dependenţă de caz, uneori integrat, transdisciplinar, iar alteori monodisciplinar.
Cadrele didactice sînt chemate să organizeze procesul educativ astfel încît obiectivele prevăzute în
cadrul diferitor module să se intercaleze atît pe orizontală cît şi pe verticală.

12
 EDUCAŢIA COPIILOR

DE VÎRSTA TIMPURIE (1-3 ANI)

13
Stimularea dezvoltării emoţionale. Comportamentul adecvat al adulţilor.

Programa oferă mult spaţiu pentru creativitatea educatoarei. Situaţia/contextul educaţional

este creat în fiecare zi, determinat fiind de parametrii „aici” şi „acum” ai copiilor concreţi.
Educatoarea se conduce de următoarele valori:
• dragoste şi respect pentru copii şi familiile acestora;
• schimbare continuă;
• deschidere.

În grupele de creşă o atenţie deosebită i se acordă dezvoltării emoţionale. De la vîrsta cea

mai fragedă copiii încearcă sentimente de bucurie şi dragoste, de supărare şi frustrare, de tristeţe şi
ruşine, frică şi îngrijorare, încredere şi satisfacţie, recunoştinţă şi mîndrie. Educatoarea realizează
faptul că nu există sentimente corecte sau incorecte, ele toate fiind semnificative. Lucru şi mai
important, ea le spune copiilor şi îngrijitorilor cum se simt aceştia. Dorind să canalizeze dezvoltarea
emoţională a copiilor într-o direcţie potrivită, educatoarele trebuie:

Să accepte fobiile copiilor şi să nu-i impună să facă lucruri de care se tem. Atunci cînd adulţii nu
reacţionează la semnalele emoţionale ale copiilor, aceştia îşi creează impresia că sentimentele lor nu
contează sau sunt greşite. Cînd copilul este forţat, încrederea lui de sine suferă o lovitură dureroasă.
Educatoarele recunosc temerile-fobiile copiilor şi le lasă să treacă cu timpul.

Să accepte sentimentele copiilor şi să nu le nege. Uneori adulţii nu acceptă unele sentimente, ba

chiar le interzic: „Nu te teme“, „Nu-i frumos să te superi“, „Zîmbeşte“. Cu fraze de tipul acestora
atît educatoarele, cît şi membrii familiei le dau de înţeles copiilor că sentimentele lor sunt greşite şi
trebuie evitate. Toţi educatorii copiilor sunt încurajaţi să accepte sentimentele acestora aşa cum sunt
şi să le explice de ce trebuie să se poarte într-un fel sau altul. Sentimentele copiilor nu trebuie să fie
luate în derîdere sau să fie subapreciate. Copiii se simt ofensaţi cînd adulţii le zic: „Nu fi mic“ sau
„Doar nu vrei să-i spun bunicii că eşti rău“. Copiii care sunt ruşinaţi devin necrezători, nesiguri, se
simt inferiori. Acestea nu contribuie deloc la un comportament mai bun sau la starea de bine a
copiiilor. Dacă nu vrem să ofensăm sentimentele copiilor mici, vor reţine că sentimentele lor sunt
foarte sincere şi legitime.

Să recunoască situaţiile dureroase şi să nu ascundă realitatea. Deseori, vrînd să-i protejeze pe copii
de trăiri puternice, adulţii nu spun ceea ce aşteaptă copilul. Înţelegînd cît de importante sunt
sentimentele copiilor mici, educatoarea va zice: „Ştiu că eşti trist fiindcă mama pleacă, dar ea se va
întoarce curînd“. Adevărul spus în cuvinte simple permite să se evite o miciună.

Să fie consecvenţi şi să nu-şi schimbe brusc comportamentul. Deseori copiii nu se miră de acţiunile
adulţilor, deoarece aceştia nu rareori se comportă inexplicabil. Totuşi, o schimbare bruscă a
dispoziţiei – cînd bucuria trece în supărare sau atenţia în indiferenţă – trezeşte la copii teamă şi
rezistenţă. Trebuie neapărat să le explicaţi copiilor ce vreţi să faceţi şi comportamentul
dumneavoastră să fie credibil şi predictibil.

Să vorbească cu copiii despre sentimentele lor. Întrucît mai înţelese sunt propriile sentimente trăite,
cel mai bine este ca ele să fie numite şi caracterizate atunci cînd apar. De exemplu, dacă
educatoarea, văzînd că Tincuţa este supărată, zice: „Tincuţa, îmi pare că eşti supărată“, ea face
legătura între sentimentul trăit şi conceptul de supărare. Adultul demonstrează că starea poate fi
exprimată prin cuvinte. Iar dacă sentimentele sunt discutate, copiii le înţeleg mai uşor şi le pot
stăpîni. Să-i observe cu atenţie pe copii. Fără contextul situaţiei este greu să-i înţelegi sensul.
Trebuie să fie urmărite cu atenţie expresia feţei copilului, tonul vocii, mişcările corpului, precum şi

14
tot ce spune copilul. Se întîmplă să fie manifestări mai vehemente şi mai moderate, emoţii pozitive
şi negative, dar toate trebuie discutate.

Să nominalizeze emoţiile. Numiţi scurt ce simte copilul. Exprimaţi-vă simplu: „Arăţi cam trist“ sau
„Pari mulţumit“.

Să descrie cît mai divers emoţiile. Prin cuvinte cît mai variate esprimaţi gama largă de sentimente.
Începeţi de la emoţiile de bază: fericit, supărat, trist şi speriat. Treptat treceţi la noţiuni înrudite:
mulţumit, nemultumit, plictisit, mişcat. Prin intermediul corpului, feţei şi a vocii încercaţi să
exprimaţi mai clar sensul cuvîntului necunoscut. Printr-o propoziţie suplimentară explicaţi cuvîntul
utilizat: „Ionel, pari trist. Nu merge ceva“. Chiar dacă micuţii n-o să înţeleagă sensul fiecărui cuvînt
care le descrie sentimentele, îi veţi obişnui că fie mai atenţi. Pe măsură ce copiii vor creşte,
cuvintele vor căpăta mai mult sens şi îi vor ajuta să-şi înţeleagă mai bine sentimentele.

Să-i ajute pe copii să observe emoţiile altora. Pentru ca să se înţeleagă bine cu alţii, copiii trebuie să
ştie cum se simt alţi oameni în diverse situaţii. Această deprindere se educă treptat, educatoarea
singură demonstrînd-o şi cultivînd-o la copii. Vorbiţi-le copiilor cum se simt alţii. Atenţionaţi-i la
semnele comportamentale concrete tipice pentru o stare emoţională sau alta şi numiţi-le: „Anişoara
rîde. Ea este fericită” sau „Ştefănel plînge, probabil e trist”. Atenţionaţi-i pe copii la evenimentele
care provoacă un sentiment sau altul: „Mama Soficăi vine astăzi să ne citească poveşti. Sofica este
foarte bucuroasă”.

Să-i ajute pe copii să-şi verbalizeze emoţiile. Copiii mici consideră eronat că ceilalţi înţeleg imediat
cum se simt ei într-o situaţie sau alta. De aceea adulţii urmează să-i încurajeze şi să-i ajute să-şi
exprime emoţiile prin cuvinte.

Să vorbească despre emoţii. Întrebaţi-i pe copii ce emoţii le provoacă nişte evenimente cotidiene:
„La gustare vom avea mere. Cui îi plac merele?”.

Să-i ajute pe copii să-şi exprime sentimentele, emoţiile verbal.. Trebuie să începeţi cu întrebări
simple, care solicită răspunsul „da” sau „nu”, dar care îi fac pe copii atenţi la emoţii: „Cornel ţi-a
luat pensula. Maria, ţi-a plăcut că a făcut aşa?”. Răspunsul Mariei îi va sugera lui Cornel că trebuie
să se gîndească mai bine şi să ţină cont de sentimentele altora.

Să accepte sentimentele copiilor şi să prevină comportamente negative. Mai întîi nominalizaţi ce

simte copilul: „Eşti foarte supărat”. Apoi continuaţi gîndul: „Toţi ne supărăm cîte odată, dar eu nu
pot să-ţi permit să te baţi. Doar pe Alecu îl doare cînd îl loveşti”.

15
 CUNOAŞTEREA LUMII, DEZVOLTAREA PERSONALĂ ŞI SOCIALĂ

Obiective cadru:
• Dezvoltarea comunicării şi constituirea sistemului de atitudini emoţionale faţă de
membrii familiei, alţi copii şi persoane adulte
• Formarea imaginii pozitive despre sine, dezvoltarea autonomiei
• Dezvoltarea bazei senzoriale, stimularea interacţiunii cu mediul, a cunoaşterii şi a
activismului cognitiv
• Formarea reprezentărilor generale şi a abilităţilor elementare de orientare în mediul
natural şi social

Obiective de referinţă Exemple de activităţi de învăţare

Să identifice numele şi Exercitarea adresării pe nume a membrilor familiei şi a altor

prenumele propriu, unele
însuşiri fizice, psihice, de
gen ale altor persoane.
Să manifeste atitudini
pozitive faţă de membrii
familiei şi faţă de
persoanele din ambientul
apropiat
Să aplice regulile
elementare de comunicare
cu membrii familiei,
rudele, persoanele din
ambientul apropiat
Să participe la activităţile
practice de menaj
(adunarea jucăriilor,
aranjarea mesei, curăţenia
curentă, etc.)
persoane, a reacţiei adecvate la propriul nume
Jocuri orientate spre memorizarea şi reproducerea adresei unde
locuieşte, a creşei/grădiniţei
Discuţii despre membrii familiei şi activitatea lor,
Identificarea şi descrierea unor însuşiri ale obiectelor personale, ale
jucăriilor, ale persoanelor apropiate
Ghicitori-descrieri ale părţilor corpului
Formularea răspunsurilor la întrebări despre exteriorul, activităţile,
dorinţele şi jucăriile proprii, despre viaţa în creşă
Recunoaşterea vocii proprii, a rudelor, a membrilor familiei la banda
de magnetofon
Participarea împreună cu părinţii, bunicii la activităţi în curte,
grădină, la amenajarea odăii sale, a sălii de grup
Observări asupra conduitei altor persoane şi verbalizarea impresiilor
Conversaţie despre casa părintească, locul de trai
Dialog despre emoţiile proprii, emoţiile altor copii şi adulţi în
activităţile întreprinse împreună cu aceştia
Exerciţii de dialog şi jocuri privind regulile de conduită
Relatările educatorului şi demonstrarea ilustraţiilor despre activitatea
în creşă, magazin, alte localuri publice
Observări asupra activităţii oamenilor în casă, în curte, în sala de
grupă
Conversaţii pe baza unor imagini despre sărbători Participarea la
pregătirea şi desfăşurarea zilelor de sărbătoare împreună cu rudele
Jocuri cu subiect „Mama, tata şi eu”, „Familia mea”, „De-a creşa”
Realizarea de activităţi practice de menaj în sala de grupă (pregătirea
mesei, aranjarea jucăriilor etc.), în curtea grădiniţei, acasă împreună
cu părinţii
Jocuri împreună cu educatorul, părinţii, bunicii, alţi copii privind
activităţile de menaj

16
Să identifice însuşiri ale
obiectelor: culoarea, forma,
dimensiunea, temperatura,
gustul, etc.
Să opereze gruparea
obiectelor, seriere,
distribuire, selectare, în baza
diverselor însuşiri ale
obiectelor
Să aprecieze global
cantitatea: unul, mult, puţin
Formarea reprezentărilor
despre diversitatea
obiectelor naturii vii şi nerte
Evidenţierea omului din
mediul ambiant
Formarea unei atitudini
pozitive faţă de oameni,
plante şi animale
Jocuri de recunoaştere a culorilor, formelor, dimensiunilor,
temperaturii, gustului prin explorarea obiectelor din sala de grupă şi
a obiectelor din natură, din parc, de pe terenul de joacă etc.
Jocuri de construcţii, construirea unor obiecte simple
Compunerea grupurilor din obiecte separate şi descompunerea în
elementele lor
Jocuri: „Dulce – mistreţ”, „Cald – rece”
Tablouri cu imagini din natură
Selectarea obiectelor mari, mici, multe, puţine, albe, roşii, etc. din
sala de grupă
Acţiuni cu obiecte de culori contrastante: roşie-albastră; galbenă-
verde
Gruparea obiectelor, după culoare (roşie, galbenă, albastră, verde,
etc.)
Jocuri didactice „Jucăria pierdută”, „Găseşte cubul mare”, „Dă
şoseta roşie”, „Găseşte păpuşile îmbrăcate în rochiţe galbene”
Distribuirea jucăriilor, a tacîmurilor, a hăiniţelor pentru păpuşi
Explorarea în grup sau individual a unor imagini despre oameni,
animale, plante şi discuţii pe baza ilustraţiilor
Observări asupra obiectelor şi fenomenelor naturii: ploaie, vînt,
ninsoare
Observări asupra procesului de îngrijire a plantelor de cameră
Examinarea florilor, a arborilor, a ierbii, a animalelor
Jocuri didactice: ”Cine înfloreşte, cine zîmbeşte”, „Ghiceşte
culoarea”, ”Floare, frunză”
Observări asupra obiectelor naturale din zona naturii din sala de
grupă, de pe teren, stradă, parc.
Observări asupra muncilor agricole ale adulţilor.

Exemple de conţinuturi2

Eu, familia mea şi societatea. În familie omul se simte bine. Membrii familiei. Numele şi
prenumele propriu, al mamei, tatălui, fraţilor, bunicilor. Ocupaţia părinţilor, bunicilor. Relaţiile
familiale: dragoste, stimă, grijă, ajutor reciproc. Localitatea şi cartierul nostru. În societate
trebuie să fii om educat.
În Moldova, acasă lîngă mama şi lîngă tata. Casa este locul de trai al omului. În curte, pe
stradă. În localitatea şi ţara noastră. Amenajarea casei. Munca de menaj casnic.
Eu merg la grădiniţă. În familie şi grădiniţă cresc copiii mari. Comportarea frumoasă: ce e
bine şi ce e rău. La grădiniţă am mulţi prieteni. Eu, familia şi grădiniţa de copii.
Viaţa şi comportarea în familie şi societate. Regimul zilei în familie. Regulile de comportare
în familie. Bucuria comunicării cu mama, tata, fraţii.
Munca în familie. Odihna în familie. Jocuri în familie. Bunătatea şi dragostea în familie şi
societate. Comportarea în societate. Moldova este ţara mea dragă.
În ospeţie la bunici. Bunicul şi bunica. Nepoţii. Relaţiile de dragoste şi stimă faţă de bunici. Cu
bunica la biserică. Ocupaţiile bunicilor. Poveştile bunicilor. În curte la bunici.
Anul Nou şi Crăciunul în familie. Pregătirea familiei de Anul Nou. Bradul de Anul Nou.
Jucăriile de brad. Moş Crăciun şi Alba ca Zăpada. Cadourile de Anul Nou. Crăciunul în familie.

2
Notă: Nu toate conţinuturile prezentate în acest curriculum sunt obligatorii. Ele servesc doar la atingerea obiectivelor
cadru şi de referinţă. De aceea, recomandăm cadrelor didactice să selecteze şi să utilizeze doar acele conţinuturi care
ajută cel mai mult la atingerea obiectivelor vizate în cadrul activităţilor desfăşurate, în funcţie de particularităţile
grupului de copii şi al particularităţilor individuale ale copiilor din grupă.

17
Sfintele Paşti în familie. Pregătirea familiei de Sfintele Paşti. Curăţenia, amenajarea casei.
Masa de Paşti: cozonacii, ouăle încondeiate. Aprindem candela la icoană. Obiceiurile de
Sfintele Paşti.
Însuşiri şi relaţii între obiecte. Însuşirile senzoriale ale obiectelor. Dimensiuni (mare-mic), forme
(rotundă, pătrată, triunghiulră). Culori contrastante: roşie-albastră; galbenă-verde. Gruparea
obiectelor după culoare (roşie, galbenă, albastră, verde). Obiecte de culori contrastante: roşie-
albastră, galbenă-verde. Figuri geometrice: cerc, pătrat, triunghi.
Omul. Corpul omenesc după înfăţişare, acţiuni. Alte corpuri ale naturii. Înfăţişarea oamenilor.
Stări fiziologice (foame, sete, somn) ale sale şi ale altor persoane. Obiecte de uz personal şi
elemente de utilizare a acestora. Denumirea unor mijloace de transport şi locomoţie, a sunetelor
emise de ele. Părţile corpului omenesc; înfăţişarea şi funcţiile organelor. Sesizarea unor procese
fiziologice (foame, sete, căldură, frig, durere, odihnă, somn). Reguli de conduită civilizată în parc,
pădure, faţă de plante şi animale. Activitatea omului: casnică, profesională.
Natura. Pămîntul, Soarele, apele, nisipul, unele însuşiri ale lor. Soarele încălzeşte, bate vîntul,
plouă, ninge. Arbori, plante cu flori. Fructe şi legume, calităţile lor gustative. Animale, părţile
corpului lor, sunetele emise de ele, acţiunile lor. Frumuseţea plantelor: culori, mirosuri, dimensiuni.
Pămîntul, apa, nisipul, lutul, soarele, luna şi unele însuşiri ale lor (nisipul şi lutul umed poate fi
modelat, soarele luminează ziua, luna noaptea etc.). Arbori, plante cu flori, ierbacee, denumiri de
fructe, legume, calităţile lor.

18
 DEZVOLTAREA LIMBAJULUI ŞI A COMUNICĂRII

Obiective cadru:
• Susţinerea dorinţei copiilor de a comunica, înţelege, învăţa
• Încurajarea copiilor de a se „juca cu limba”, să descopere şi să-şi clarifice sensul cuvintelor
• Sensibilizarea copiilor faţă de frumuseţea limbii: cîntînd, potrivind rime, recitînd poezii
declamînd poezii, spunînd poveşti, citindu-le copiilor

Obiective de referinţă Jocuri şi exemple de activităţi de învăţare

Înţelegerea vorbirii
Să reacţioneze adecvat la cuvinte şi fraze
simple, ce exprimă situaţii cotidiene,
procese, acţiuni de joc, oameni, animale,
plante, obiecte din mediul imediat,
proprietăţile şi destinaţia acestora, la unele
contexte exprimate prin prepoziţii şi
adverbe; să realizeze sarcini propuse de către
adult, compuse din două acţiuni legate
semantic.
Să poată stabili raport elementar între
limbagul scris şi limbajul oral
Vorbirea activă
Să manifeste dorinţa de a vorbi şi a învăţa
sunete, cuvinte şi expresii noi
Să se adreseze verbal adulţilor şi
covîrstnicilor cu diferite ocazii, să pună
întrebări.
Convorbiri emoţionale ale adultului cu copilul
asupra ilustraţiilor şi acţiunilor copiilor, adulţilor
Rostirea, repetarea cuvîntului, explicarea sensului
cuvîntului
Povestirea explicativă
Observări şi dialoguri în sala de grup, pe terenul de
joc
Efectuarea sarcinilor practice: „Adă obiectul”,
„Găseşte obiectul”, „Construim piramida” – însoţite
de comentarii verbale, pronunţarea cuvîntului
Răspunsuri la întrebări, formularea întrebărilor
Utilizarea cărţilor cu poveşti pentru dialoguri despre
personaje, despre obiectele din imagini; corelarea
limbajului scris cu cel oral.
Microînscenări cu jucării şi verbalizarea acţiunilor.
Jocuri libere individuale, în perechi sau grupuri mici
cu încurajarea comunicării.

Să exprime doleanţele şi necesităţile sale în Jocuri „Cu ce vrei să te joci?”, „Care jucărie îţi
formă verbală. place cel mai mult?”, „Cine vrea să.....?”

Să utilizeze cuvinte ce definesc vîrsta şi Jocuri – activităţi de explorare a obiectelor, a

genul anumitor persoane, obiecte apropiate
şi îndepărtate, nume de persoane, plante,
produse alimentare, vestimentaţie, mobilă,
animale domestice şi puii acestora, jucării,
părţi ale obiectelor (volan, scaune, roţi etc.),
ale propriilor mişcări şi acţiuni cu jucăriile.
Să coreleze cuvintele “a scrie ”, “ a citi ”cu
obiectele şi acţiunile corespondente
jucăriilor: „Cum este obiectul?”, „Ce face?”, „Ce să
fac cu acesta?”, a tablourilor („Săculeţul fermecat”,
„Cine trăieşte-n căsuţă?”, „Scăldatul păpuşii”,
„Ursuleţul ia dejunul”, etc.).
Jocuri cu obiectele. Comentarea verbală a acţiunilor
proprii şi a celor executate de către adult
Jocuri-acţiuni „Cum face automobilul?”, „Trenuţul”,
„Vîntul”. Comentarea acţiunilor de joc împreună cu
adultul
Prezentarea modelelor de vorbire corectă. Repetarea
modelelor noi de vorbire
Activităţi de explorare a cărţilor şi a altor forme
scrise din încăpere.

19
 Comentarea pozelor din cărţi.

Funcţiile şi formele vorbirii

Să se includă în comunicarea nesituativă,
dialoguri referitoare la teme ce ţin de
experienţa de viaţă a copilului, viaţa
animalelor, transport.
Structura gramaticală a vorbirii
Să utilizeze în comunicare părţile de vorbire
şi formele gramaticale frecvent întîlnite în
vorbirea cotidiană
Să alcătuiască propoziţii simple si
dezvoltate.
Cultura sonoră a vorbirii
Să pronunţe corect sunetele vocale şi
consoanele mai simple
Să manifeste activitate verbală independentă
în cadrul exerciţiilor, jocurilor verbale,
acţiunilor de joc, acţiunilor cu obiectele
Demonstrarea materialelor ce reactualizează
anumite experienţe de viaţă ale copilului
Dialoguri pe baza pozelor copiilor, a membrilor
familiei, a persoanelor cunoscute
Jocuri de prezentarea modelelor de vorbire corectă
din punct de vedere gramatical
Jocuri de intonaţie a formelor gramaticale noi şi
dificile.
Exerciţii verbale: „Unul - multe”, „Ea este – el
este”, „Cine - cui”
Exersarea rostirii cuvintelor, exerciţii de pronunţie
corectă a cuvintelor-activităţi individuale şi în grup
Demonstrarea pronunţiei corecte a sunetelor
Jocuri didactice şi amuzante: „Vorbim tare – vorbim
încet”
Recitarea poeziilor
Jocuri de recunoaştere a animalelor, a personajelor
după imitarea sunetelor produse de ele.

Exemple de conţinturi şi modalităţi de dezvoltare a limbajului

Vorbire lentă şi articulată. Educatoarea îl ajută pe copil să înţeleagă mai bine şi să memoreze
cuvintele noi.
Cuvinte, propoziţii simple despre vestimentaţie, veselă, legume, fructe şi acţiuni cu ele
Adverbele: „aici”, „acolo”, „acum”, „atunci”, „bine”
Prepoziţii: „pe”, „sub”, „dup㔄lîngă”
Pronume personale, posesive
Substantive ce reflectă obiecte ale naturii vii şi nerte, mijloace de transport în mişcare
Substantive, verbe, adjective ce marchează acţiuni cu jucării şi obiecte, însuşiri ale acestora
Sunete, cuvintele onomatopeice

Vorbire pe rînd. E o modalitate prin care educatoarea reacţionează verbal la „propriul limbaj” al
copilului. De exemplu, copilul spune ceva în limba lui, iar educatoarea confirmă: „Vrei ursuleţul
acesta?” Copilul se bucură, iar educatoarea spune: „ Îţi place ursuleţul acesta etc.”

Vorbire paralelă şi numirea obiectelor. Copilul trebuie să coreleze cu propria activitate cuvintele
educatoarei :”Învîrte-te roticică, învîrte-te”. Copilului care se caţără pe scăunel educatoarea poate
să-i spună: ”Alecu vrea să se aşeze pe scaun”

Extinderea şi dezvoltarea gîndului. Atunci cînd copilul spune“ lampa“, educatoarea poate să adauge
fraza „Da, aceasta e lampă“, după care poate urma: “Da, aceasta e o lampa mare“.

Explicaţii. Copiilor trebuie să li se vorbească cît mai mult. „Acum mergem să ne spălăm mînuţele“.
Copiii încep să înţeleagă şi să memoreze ce trebuie să facă.

20
Întrebări şi răspunsuri deschise. Întrebările şi răspunsurile deschise dezvoltă la copil deprinderea de
a vorbi. Cînd copilul constată ceva educatoarea, prin întrebări deschise susţine convorbirea şi îi
oferă copilului posibilitatea să răspundă. Graţie întrebărilor deschise copilul este încurajat să se
perseapă ca persoană. De exemplu, întrebînd „Cine rîde?“, educatoarea îl ajută pe copil să realizeze
ceea ce face. Atunci cînd copilul o întreabă pe educatoare „Ce-i asta?“, educatoare, la rîndul său, îl
întreabă „Da tu ce crezi?“, dîndu-i copilului posibilitatea să vorbească despre frunze, păsărica din
copac sau alte lucruri. Spre desosebire de întrebările care solicită răspunsul „da“ sau „nu“,
întrebările deschise au mai multe răspunsuri, ele stimulează dezvoltarea limbajului şi cea cognitivă.

Stimularea. Educatoarea stimulează activismul copilului implicîndu-l într-un joc preferat, de

exemplu „Tăpuşele, tăpuşele“. Ea se joacă cu copilul, iar cînd acesta scapă cîte un cuvînt, i-l spune.
Sau ea se poate opri la ultimul verset, lăsîndu-l pe copil să-l spună.

21
 EDUCAŢIE FIZICĂ ŞI EDUCAŢIA PENTRU SĂNĂTATE
Obiective cadru:
• Antrenarea întregului corp, a muşchilor mîinilor şi a încheieturilor
• Satisfacerea cerinţelor crescînde de mişcare în spaţii limitate şi mari
• Cultivarea plăcerii mişcării şi a încrederii în sine
Obiective de referinţă
Să antreneze mişcările degetelor şi
a încheieturii mîinii
Să perfecţioneze abilitatea de a
utiliza diverse obiecte – să bea din
căniţă, să mănînce cu furculiţa, să
folosească şerveţelul, să folosească
căldăruşa, căuşul, să apese
cuişoarele de mozaic.
Să poată efectua mişcările fizice
de bază mers, alergare, căţărare,
aruncare, prindere, escaladare,
sărituri, tîrît
Să manifeste dorinţa şi interesul de
a practica activitatea motrică, de a
acţiona
Să manifeste dorinţă şi implicare
în vederea menţinerii şi
consolidării sănătăţii fizice şi
psihice
Să respecte regulile igienico-
sanitare
Să manifeste deprinderi de igienă
individuală
Jocuri şi exemple de activităţi de învăţare
Trage şi împinge. Jucării pe roţi pe care le poţi trage sau
împinge. Acţiuni cu obiecte şi jucării care necesită să bagi,
să scoţi, să treci ceva prin ele. Tobogan, pantă. Scăriţă
pentru căţărat. Diverse jocuri pentru dezvoltarea
motricităţii fine ca mozaicul cu cuişoare, lucruri care pot fi
dezlegate şi legate.
Jocuri şi exerciţii de examinare şi numire a obiectelor
(utilajelor) utilizate în procesul activităţii motrice
Executarea variatelor forme de deplasări, treceri peste
obstacole, a urcărilor şi coborîrilor de pe diferite obiecte, a
diferitor forme de mers, alergări, sărituri
Exerciţii fizice de forţă, viteză de deplasare şi coordonare
a mişcărilor, simţului echilibrului
Stimularea emoţiilor pozitive, a interesului şi curiozităţii
în cadrul activităţii motrice prin exerciţii fizice, jocuri de
mişcare, exerciţii-imitaţii, jocuri amuzante
Jocuri didactice: „Cald-rece”, „ În vizită la medic”, „Ce
facem cu asta”
Discuţii despre sănătate, pericole, servicii si persoane de
ajutor. Simularea unor situaţii corecte/incorecte, exersarea
acţiunilor corecte
Exerciţii de argumentare a importanţei respectării regulilor
de igienă. Numirea şi exersarea a regulilor igienico-
sanitare
Joc didactic :”Să învăţăm păpuşa să se spele”
Jocuri didactice de tipul „Aşa da! Aşa nu!”
Joc didactic :”Anotimpuri şi hăinuţe”
Identificarea obiectelor de igienă personală
Exersarea regulilor de igienă individuală, a unor reguli de
alimentare
Implicarea copiilor la aranjarea mesei
Acceptarea ajutorului medicului şi a acţiunilor necesare
tratamentului
Convorbire:”Creştem mari şi sănătoşi”
22
 Să manifeste sentimente şi emoţii
pozitive, în raport cu sine şi cu alte
persoane, tendinţe de cooperare
Exprimarea dispoziţiei proprii, reproducerea diferitelor
strări emoţiionale
Joc didactic :”Cum să-l ajutăm pe Dănuţ?”, „Cum trece
strada Dănuţ”, „Cine-l va ajuta pe Dănuţ să traverseze
strada?”
Exersarea abilităţilor de cooperare în procesul jocurilor şi
activităţilor pe tot parcursul zilei.

Exemple de conţinuturi

Părţile componente ale corpului uman.

Obiecte de igienă personală. Îngrijirea vestimentaţiei şi încălţămintei, curăţarea şi păstrarea lor în
ordine.
Reguli de igienă corporală. Deprinderi de igienă colectivă în familie, stradă, mediu, grădiniţă.
Păstrarea în ordine şi curăţenie a jucăriilor, bunurilor personale şi colective.
Elemente de autoservire în familie, sala de grupă, vestiar, dormitor (pieptănat, folosirea săpunului,
batistei, etc.).
Elemente de igiena a alimentaţiei. Deprinderea de a mînca fără ajutor din partea adultului.
Reguli de igienă privind servirea mesei. Alimentaţie sănătoasă.
Elemente de prevenire a accidentelor casnice, a accidentelor în mediul natural, a accidentelor
rutiere.

Jocuri de mişcare

Adă păpuşa; Vino spre mine; Aproprie-te de masă; În ospeţie la păpuşă; La plimbare; Păşeşte peste
pîrîiaşe; Urcă pe ladă; Păşeşte peste punte; Nu călca florile; Transportă săculeţul; Merge ursul prin
pădure; Încet ca şoricelul; Nu atinge clopoţelul; Treci prin portiţe; Treci peste banca de gimnastică;
Urcă pînă la jucărie; Strînge şi pune în coş baloanele; Rostogoleşte baloanele pe podea; Aruncă
mingea în coş; Aruncă mingea peste bancă; Creştem mari; Adă jucăria; Ajunge mingea; Transmite
mingea; Ajunge căţeluşul; Ascundem jucăria; Copacii se leagănă; Trenul; Soarele şi ploiţa; Trenul
vesel; De-a prinselea; Iepuraşii veseli; Iepuraşul şi vulpea; Puişorii beau apă; Suntem mici –
creştem mari; Prinde mingea; Păsărelele şi automobilul; Cloşca şi puii; Treci printre scaune; cuburi,
popice; Transmite obiectul; Ridică picioarele mai sus; Treci prin portiţe; Tragerea de sfoară a
automobilelor

Exemple de exerciţii şi jocuri de dezvoltare fizică generală

Toate exemplele recomandate, adică exerciţiile de dezvoltare motorie, trebuie să fie încorporate în
joc. Copiii nu trebuie să simtă că sunt învăţaţi. Jucîndu-se, ei se transformă în iepuraşi, maimuţele,
în sportivi etc. Prin joc copiii vor dezvolta mişcarea şi nu se vor teme că îndeplinesc ceva greşit.
Copiii sunt diferiţi prin constituţia lor, prin gradul de mobilitate, activism, temperament şi fiecare
copil va îndeplini aceeaşi mişcare în mod diferit, dar principalul este că ei vor simţi bucuria
mişcării. Exemplele de mai jos trebuie să fie utilizate ţinînd cont de posibilităţile fiecărui copil.

Mişcări cu braţele, picioarele, corpul, întoarceri în diferite direcţii; exerciţii cu bastonul de

gimnastică, cu mingea, cu coarda; activităţi individuale şi în grup în procesul activităţii motrice
Mers în grup, cu păşire peste obstacole, cu ocolirea obiectelor; mers pe sprijin îngust; mers tîrîindu-
se unul după altul
Alergare după educator şi de la el; alergare după obiectul care se rostogoleşte; alergare pe suprafaţă
limitată

23
Sărituri pe ambele picioare (pe un picior); sărituri în lungime pe loc; sărituri cu atingerea obiectului
suspendat; sărituri peste obiecte
Deplasare pe palme şi genunchi; tîrîre pe sub obiect; trecere peste obstacole; căţărare pe tobogan, pe
scăriţă; trecere prin cerc.
Mers pe suprafaţă înclinată; păşire peste obiect; rostogolirea obiectelor
Păşirea peste funie, baston situate la înălţime de 15-20 cm de la sol
Tîrîre în diferite poziţii şi direcţii
Executarea exerciţiilor (elementelor) de dans; jocuri şi exerciţii fizice în apă
Plimbare pe bicicleta cu trei roţi
Jocuri şi exerciţii fizice executate sub acompaniament muzical (mers, pas cu săritură, pas de
caracter, bătaia în palme, pas cu bătaie pe loc etc.)
Aranjări în coloană, în cerc, cîte doi, unul după altul, în linie pe un rînd; mers, alergare şerpuită
Exerciţii fizice pentru formarea ţinutei corecte (mers pe vîrfuri, rotirea trunchiului, mers cu
picoarele goale, tîrîre pe sub obstacole, exerciţii de dans, sărituri ca iepuraşii, mers pe sfoara pusă
pe podea etc.)
Jocuri şi exerciţii fizice executate la semnale
Aruncarea diferitor obiecte (mingi, săculeţe cu nisip, popice)

24

Obiective cadru:
• Dezvoltarea percepţiei şi a receptivităţii faţă de frumos
• Stimularea dorinţei de a participa la crearea frumosului prin activitatea artistică
• Explorarea şi aplicarea unor procedee specifice simple de creaţie artistică
• Dezvoltarea motricităţii fine, a expresivităţii motrice şi a coordonării psihomotorii
Obiective de referinţă
Să identifice unele materiale,
însuşirile lor şi instrumente de
lucru pentru activitatea plastică
(creionul, carioca, creta,
foarfeca, lopăţica, lutul, hîrtia,
cartonul, materialul de
construcţie)
Să aplice unele reguli simple (să
lucreze la masă, să nu împrăştie
materialul, să folosească şorţul)
Să redea în desen imitîndu-l pe
adult, pete, urme, puncte, linii şi
să aplice tehnici specifice
modelajului
Să reacţioneze emoţional la
perceperea operelor de artă
demonstrate de adult (fragmente
muzicale, texte artistice, opere
de artă plastică) şi la propunerea
adultului de a se implica în
activităţi artistice
Să identifice mijloace şi
instrumente specifice muzicii,
dansului şi literaturii artistice
EDUCAŢIA PRIN ARTE
Exemple de activităţi de învăţare
Demonstrarea acţiunilor de desen cu creionul Explorarea
instrumentelor şi materialelor
Acţiuni de experimentare ale copilului cu instrumentele şi
materialele pentru activitatea plastică
Exersarea unor deprinderi de lucru prin participarea la
activităţi de desen, lipituri, modelaj, construcţii etc.
Urmărirea acţiunilor educatorului şi exersarea acţiunilor
grafice cu creionul carioca, creta, etc.
Exersarea acţiunilor de rupere, frămîntare, alipire
Realizarea unor construcţii simple: „Podişor”, „Cărăruşă”
Umplerea cu culoare a unor contururi desenate
Dialoguri despre impresiile, emoţiile copiilor la activităţile de
artă plastică
Ascultarea dezmierdărilor, cîntecelor de leagăn, a poezioarelor
amuzante, de mic volum
Asocierea efectelor plastice, a formelor spontane, elaborate
prin tehnici specifice picturii, cu obiecte din jurul său
Expunerea lucrărilor, comentarea lor
Încercări de îngînare cu vocea, prin gesturi, exclamaţii, prin
cuvinte
Experimentarea mişcărilor de dans, recitarea poeziilor
Exersarea mişcărilor de dans, recitarea poeziilor
Exerciţii de diferenţiere a sunetelor şi zgomotele produse de
diferite surse sonore
Exerciţii de diferenţiere a înălţimii, intensităţii şi duratei
sunetului
Exercitarea diferitelor moduri de obţinere a sunetului: ciupire,
percuţie, suflare etc.
Audierea melodiilor, a cîntecelor
Reproducerea independentă a unor îmbinări de sunete, cuvinte,
îmbinări de cuvinte, versuri din textele audiate
Experimentarea cu obiecte şi jucării muzicale, imitarea
interpretării la instrumentele cunoscute (tobă, fluier etc.)
Interpretarea cîntecelor cu contraste dinamice
Întelegerea textului după imagini, modelarea şi desenul după
25

Să coordoneze mişcările
corpului sau părţile corpului cu
ritmul muzicii audiate, cu ritmul
poeziilor
Să comunice despre preferinţele,
necesităţile, dorinţele în legătură
cu arta plastică, literatura
artistică, muzica şi activităţile
artistice
Să participe cu plăcere,
curiozitate, iniţiativă pentru
pentru activitatea artistică
textele şi muzica audiată
Cînt şi dans liber
Executarea mişcărilor ritmice simple de unul singur sau în
comun cu alţi copii, în concordanţă cu caracterul şi ritmul
muzicii sau al textelor artistice audiate
Recitarea poeziilor în grupuri mici, dezlegarea ghicitorilor
simple
Alegerea în funcţie de dorinţă a participării la una dintre
activităţile artistice desfăşurate în grupuri mici: desen,
modelaj, cîntec, dans, recitări, reproducerea din proprie
iniţiativă, a sunetelor, onomatopeelor, produse de fiinţele,
obiectele, fenomenele din viaţa înconjurătoare
Exersarea în modelarea independentă a unor obiecte simple
Utilizarea elementelor însuşite la ornamentarea obiectelor de
joc
Îngînarea, fredonarea melodiilor cunoscute
Audierea unor fragmente muzicale, contemplarea operelor de
artă plastică din propria iniţiativă
Desenare, modelaj, construcţie la dorinţa proprie

Exemple de conţinuturi

Artele plastice

Instrumente şi materiale pentru artele plastice (carioca, creion, creioane colorate, vopsele nontoxice,
creta, pînza, lutul, plastelina, coca, etc.). Poziţia corpului faţă de suportul de lucru
Modalităţi de redare în desen a punctelor, petelor, urmelor: trasarea cu creionul, pensula, degetul tec
într-un spaţiu dat (orizontal, vertical, concentric)
Obiecte de artă plastică: sculpturi, tablouri, reproducţii, ilustrate
Vopseaua, procedee de utilizare
Obiecte de ornamentare, procedee de ornamentare
Proprietăţile materialului pentru modelaj (moale, plastic, poate fi rupt, din el se pot modela obiecte)
Procedeele de modelaj: frămîntare, rupere cu mişcări liniare şi circulare, reguli elementare de
modelare
Modalităţi de aplicare a materialului din natură (seminţe, pomuşoare uscate, frunze uscate) pe
obiectele modelate

Literatura artistică

Poezii din folclorul pentru copii, Operele scriitorilor M. Eminescu, I. Creangă, V. Romanciuc, G.
Vieru, L. Deleanu, S. Vangheli, O. Cazimir, T. Arghezi, E. Farago.
Texte de diverse specii literare: cîntece de leagăn, dezmierdări, poezii, poveşti, povestiri
Cîntece de leagăn (pentru băieţei şi fetiţe): Nani, nani puiul mamei, Hai liuliuţu cu mama, Dormi,
adormi etc .
Dezmierdări (pentru băieţei şi fetiţe): Băiatul mamei, băiat, Să creşti mare puişor, Fetica-
floricica, Joc etc.
Poezii amuzante: Tăpuşele, tăpuşele, Huţa, huţa, Degeţele, Gîdilici, etc.
Poezii despre animale, păsări, jucării, din folclorul pentru copii: Cine şi cum strigă, Gîşte,
gîşte, În curtea de păsări (folclor); Căţelul, Cine ce vrea de I. Filip, Maşina, Ursuleţul de G. Vieru,
Pisica, Grivei, Căluţul, Car, car, Căţeluş cu părul creţ, Raţa, Pisicuţă pis, pis, pis, Apuşoară

26
(folclor), Picioruşe de I.Filip, Balonaşul de P.Cărare, Mingea de A. Barto, Trenul, Mama, Tata,
Bunica de G. Vieru etc.
Poezii cu diverse teme: Mama mi-a luat creioane de P. Cărare, Creionaşul roşu de D. Matcovschi,
Mingea de G. Vieru, Mingea lui Ionel de G. Malarciuc, Mama mea e doctoriţă de G. Vieru, La
medic de Iu. Nicuţă
Poveşti: Găinuşa porumbacă, Ridichea (folclor), Capra cu trei iezi de I. Creangă, Trei urşi de
L.Tolstoi, Ţapii încăpăînaţi (folclor), Ursul păcălit de vulpe de I. Creangă
Povestiri: Guguţă de S. Vangheli, Ursulică de V. Prohin, Mingea lui Ionel de G. Malarciuc, La vie
Iu. Nicuţă, Mîinile, Toamna de S. Vangheli

Educaţia muzicală

Înregistrări cu sunetele naturii sau auzirea lor din realitatea înconjurătoare;

Cîntece, poezioare din folclorul copiilor: “Legănuş, mititel” , “Melc,melc,cotobelc” , “Iepuraş”,
“Grivei”, “Lică, lică, lică”, “Hai să ne jucăm”
Cîntece pentru audiere, interpretare: “Sîntem mititei” – muz. de V.Vilinciuc, “Frumuşelul
mamei”- din folcl. cop., îngrijit de A. Tamazlîcaru, “Noapte bună, păpuşico”- muz. de
D.Voiculescu, “Mama”- muz.de I. Macovei, “Tăpşele” – muz. de I.Macovei, “La moară” –
prelucrare de D.Blajinu, “Căţeluşul cel fricos” - muz. de A.Matcovschi
Jocuri muzical-didactice şi distractive: “La plimbare”, “Mirosim florile”, “Ursuleţul-Păsărică”,
“Cine cîntă mai tare?”, “Umflă balonul”, “Punguţa cu instrumente”, “Cuşma lui Guguţă”, “Facem
hora mare”, “Dans în cerc”, „Vrabia şi vrăbiuţele”, „Cloşca şi puii”, „Mîţa şi şoarecele”, „Jocul
degetelor”

Repertoriul a fost selectat din: „Muzica în grădiniţa de copii” de E.Coroi, „Voie bună la cei mici”
de M.Ungureanu, „Exerciţii muzical-ritmice, jocuri şi dansuri pentru preşcolari” de E.Coroi,
N.Şevciuc, „Să creşti mare” de G.Vieru, „Primul ghiocel” de D.Blajinu.

27
 EDUCAŢIA COPIILOR

DE VÎRSTĂ PREŞCOLARĂ (3-7 ANI)

28
 DEZVOLTAREA PERSONALĂ, EDUCAŢIA PENTRU FAMILIE ŞI VIAŢĂ ÎN
SOCIETATE

Obiectivele cadru:
• Dezvoltarea imaginii de sine pozitive, a încrederii în sine, dezvoltarea independenţei, a
respectului de sine şi faţă de alţii, a emoţiilor şi sentimentelor pozitive faţă de alţii
• Formarea abilităţilor de comunicare eficientă, a atitudinilor de cooperare şi participare, a
conduitei civilizate
• Formarea atitudinilor pozitive faţă de familie, de rolurile familiale şi faţă de modul sănătos
de viaţă în familie
• Cultivarea valorilor moral-spirituale prin prisma relaţiilor familiale şi sociale

Obiective de referinţă Exemple de activităţi de învăţare

Să manifeste încredere în Exerciţii de cunoaştere a particularităţilor propriei persoane

sine şi independenţă
Să manifeste abilităţi iniţiale
de identificare şi aplicare a
resurselor personale
Să formeze atitudini pozitive
faţă de familie, viaţa
familială şi realizarea
rolurilor familiale
Să formeze abilităţi şi
deprinderi de comunicare
familială eficientă şi de
comportare civilizată în
mediul familial şi cel social
Să respecte personalitatea
umană, să respecte drepturile
altor copii şi persoane
mature, obligaţiile şi
drepturile proprii
Să identifice particularităţile
de gen/sex şi rol în cadrul
relaţiilor dintre persoane
Exercitarea acţiunilor de autoservire (îmbrăcare/dezbrăcare,
aşezarea lucrurilor personale, luarea mesei, utilizarea toaletei,
utilizarea jucăriilor şi instrumentelor de lucru etc)
Exercitarea luării deciziilor referitor la activităţile curente
Autoevaluarea acţiunilor şi actelor de conduită, evidenţierea
succeselor şi a posibilităţilor
Exerciţii de descriere a relaţiilor dintre sine şi membrii familiei
în diverse momente ale zilei sau la anumite evenimente, în
realizarea anumitor sarcini şi responsabilităţi.
Caracterizarearea părinţilor (exteriorul lor, ocupaţiile lor,
relaţiile cu copiii)
Realizarea picturilor, a povestirilor, a poeziilor despre casa
parinţilor, a bunicilor, despre Patrie, plai natal
Exersarea prin joc a regulilor de conduită, a formulelor de
politeţe în ospeţie, la rude, în comunicarea cu membrii familiei
şi cu persoanele din jur
Discuţii pe baza unor povestiri despre diverse conduite ale
membrilor familiei, ale altor adulţi şi copii şi asupra propriei
lor conduite în diverse situaţii (la magazin, la medic, la teatru,
la biserică, în vizită etc.)
Convorbiri, vizionarea filmelor, audierea muzicii, a operelor
literare despre legătura dintre familie, localitate şi ţara natală
Reproducerea sfaturilor bunicilor, a personajelor din poveştile
acestora
Poveşti, povestiri, poezii, cîntece despre copii şi adulţi care
promovează respectul reciproc şi respectarea drepturilor
fiecăruia.
Activităţi cu caracter intercultural – jocuri, cîntece, cuvinte,
poezii aparţinînd altor etnii. Respectul pentru cultura altor
etnii.
Cunoaşterea caracteristicilor fizice de gen, a rolurilor
persoanelor din familie, a relaţiilor de rudenie şi enumerarea
celor mai apropiate rude

29

Să identifice, să accepte şi să
respecte un stil de viaţă
familial sănătos
Să manifeste interes şi
tendinţe de participare
permanentă în familie,
grădiniţă, comunitate
Să împărtăşească valorile
moral-spirituale familiale şi
sociale
Participarea la munca familiei în grădină, în livadă şi în casă
Relatări despre relaţia cu familia, cu rudele
Diferenţierea regimului copiilor şi al adulţilor (programul zilei,
activităţi zilnice, responsabilităţi)
Acţiuni de identificare a calităţilor pe care trebuie să le posede
un creştin
Convorbiri despre sărbătorile tradiţionale ale familiei
Participarea la sărbătorile tradiţionale (bradul de Anul Nou,
urarea, ouă încondeiate, etc.); interpretarea urărilor,
felicitărilor de Sfintele Paşti, Anul Nou
Vizite la biserică; reproducerea rugăciunii “Tatăl nostru”
Discuţii despre valorile sociale şi etice indiferent de credinţă
Serate şi sărbători împreună cu părinţii şi bunicii, cu alte rude
Exerciţii de identificare a ţării, capitalei, localităţii în care
trăieşte, activităţi de familiarizare cu simbolica statului,
capitala Moldovei
Elaborarea unor propuneri, acţiuni de colaborare între etniile
Moldovei
Proiecte tematice finalizate cu portofolii: „Fratele şi sora”,
„Rudele noastre”, „Albumul familiei”, „Sărbătorile familiale”,
„Familia armonioasă”, „Familia şi ocrotirea naturii”, „Familia
şi comunitatea”, „Sănătatea familiei”, „Tradiţiile neamului şi
ale familiei”
Excursii în locurile pitoreşti ale Moldovei
Excursii la policlinică, spital
Organizarea de şezători, clăci împreună cu părinţii, bunicii şi
alte rude.

Exemple de conţinuturi

Eu îmi iubesc familia. Eu sînt om şi am o personalitate. Eu sînt membru al familiei mele şi

cetăţean. Mama şi tata. Bunicii. Fraţii. Surorile. Familia - colectivitate de persoane ce trăiesc
împreună, sînt uniţi şi se iubesc. Sentimentele ce le manifestă membrii familiei unul faţă de
altul. Conduita în familie şi societate.
Părinţii mei. Mama şi tata sînt părinţii mei. Relaţiile de stimă, dragoste, ajutor reciproc şi
colaborare între părinţi. Particularităţile de gen şi de rol ale părinţilor. Familia - un model
pozitiv de comportare în societate. Egalitatea şanselor pentru băieţi şi fetiţe, bărbaţi şi femei în
familie şi societate.
La noi acasă. Acasă mă simt bine. Casa noastră este frumoasă, este locul unde trăieşte familia
mea. Localitatea şi ţara mea. Dragostea de casă. Interiorul casei. Odăile şi destinaţia lor.
Albumul familiei noastre. Noi sîntem creştini. Biblia pentru copii ne învaţă Binele. Credinţa şi
iubirea de aproapele tău.
Bunicii o comoară de înţelepciune. Bunica şi bunicul sînt părinţii mamei şi ai tatălui. Nepoţii.
Relaţiile dintre bunici. Casa bunicilor. Ocupaţiile bunicilor după pensionare. Calităţile pe care
le posedă bunicii. Comportarea, relaţiile bunici-nepoţi. Sfaturile şi poveştile bunicilor.
În ospeţie la rude. Rudele noastre: unchii, mătuşile, verişorii, străbunicii. Relaţiile cu rudele.
Rudele care locuiesc în oraş şi la ţară. În ospeţie la rude. Dragostea şi stima faţă de rude.
Jocurile cu verişorii. Comunicarea cu rudele.
Viaţa şi comportarea. Regimul zilei şi al vieţii în familie. Regulile şi normele de comportare
civilizată. Comunicarea cu membrii familiei: mama, tata, fraţii etc. Comportarea adulţilor şi
comportarea copiilor. Trebuie să ne purtăm frumos în familie şi în societate.

30
Sărbătorile tradiţionale în familia mea şi la alte popoare. Sărbătorile: Crăciunul, Anul Nou,
Sfintele Paşti, Mărţişorul, Ziua mamei - 8 Martie etc. Pregătirea către sărbătorile tradiţionale. Masa
de sărbătoare şi obiceiurile de Crăciun, Anul Nou, Sfintele Paşti. Salutul, urarea, felicitarea la
sărbătorile tradiţionale. Cultura şi tradiţiile altor popoare.
Etica creştină şi familia. Ce înseamnă a fi creştin. Biblia – cartea cărţilor. Biblia pentru copii ne
vorbeşte despre Dumnezeu. Sfînta cruce. Omul credincios este un om blajin, mărinimos, care se
conduce de Poruncile lui Dumnezeu. Rugăciunile “Tatăl nostru”, “Crezul”, “Către îngerul păzitor”.
Sărbătorile religioase. Frecventarea bisericii. Credinţe şi religii în cadrul societăţii.
Albumul familiei. Albumul familiei – istoria neamului, familiei, părinţilor, copiilor. Fotografia
familiei în diferite perioade ale vieţii: nunta, naşterea copiilor, copiii pleacă la grădiniţă, la şcoală.
Fotografia bunicilor, rudelor.
Sănătatea şi familia. Sănătatea – patrimoniu personal, familial şi social. Regimul zilei.
Însemnătatea somnului, odihnei, culturii fizice pentru sănătatea omului. Igiena personală şi cultura
familiei. Igiena muncii. Natura şi sănătatea. Ocrotirea naturii. Călirea organismului şi factorii
naturali. Plimbarea în aer liber. Alimentaţia raţională. Scăldatul. Sportul.
Ocrotirea naturii şi familia. Noţiunea de ecologie, faună, floră. Noi iubim natura. Munca în
natură. Familia la odihnă în mijlocul naturii. Natura Moldovei: cîmpie, pădure, lac, rîu, livadă, vie.
Plantele care cresc la noi în grădină. Îngrijirea şi ocrotirea naturii. Părinţii mei iubesc natura. Eu
voi ocroti natura. Familia, natura şi societatea.
Familia - o părticică din Patria mea. Ţara noastră se numeşte Republica Moldova. Chişinău –
capitala Moldovei. Sărbătorile naţionale. Valorile poporului meu sînt şi valorile familiei mele.
Familia mea este o părticică din Patria mea. Moldova – ţară a livezilor şi viilor. Oamenii locuiesc în
oraşe şi sate. Locuitorii Moldovei sînt de diferite etnii. Poporul băştinaş al Moldovei – moldovenii.
Locurile pitoreşti ale Moldovei. Toate popoarele ce locuiesc în Moldova sînt deschise spre
colaborare.
Toţi copiii din lume să fie fericiţi. Copilul trebuie să se simtă cu adevărat fericit în familie lîngă
părinţi, fraţi, surori, bunici. Noţiunile: lume, pace, război, cataclisme naturale. Valorile universale:
Adevăr, Bine, Frumos, Sacru, Toleranţă. Valorile naţionale: limba maternă, istoria neamului,
tradiţiile şi obiceiurile moldovenilor şi ale altor popoare. Fenomenele negative: foamea, copiii
orfani, “copiii străzii”, criminalitate, război, terorism etc. Toţi oamenii din lume trebuie să
respecte Drepturile omului şi ale copilului.
Visul fiecărui om este să-şi creeze o familie bună, trainică, armonioasă. Ce înseamnă a avea o
familie bună. Armonia în familie. Înţelegerea între părinţi, părinţi şi copii. Solidaritatea şi ajutorul
reciproc. Calităţile unui tată bun. Mama - cea mai bună fiinţă din lume. Să ajutăm pe cei ce sunt în
dificultate. Să nu fie copii orfani. Fiecare dintre noi îşi va crea o familie frumoasă.
Relaţia familiei cu alte instituţii sociale. Grădiniţa de copii în viaţa familiei şi a copiilor.
Policlinica pentru copii. Medicul familiei şi sănătatea copiilor. Biserica în viaţa familiei.
Colaborăm cu instituţiile sociale şi cu alţi oameni.

31
 DEZVOLTAREA LIMBAJULUI ŞI A COMUNICĂRII
DEZVOLTAREA LIMBAJULUI ŞI A COMUNICĂRII ORALE
Obiective cadru:
• Dezvoltarea comunicării şi a vorbirii coerente
• Dezvoltarea lexicului
• Formarea structurii gramaticale a vorbirii
• Formarea culturii sonore a vorbirii
Obiective de referinţă
Satisfacerea necesităţii copiilor de a
comunica
Să-şi exprime gîndurile, dorinţele,
sentimentele, a emoţiile prin cuvinte.
Să înţeleagă că atât comunicarea, cât
şi forma de comunicare depind de
situaţie, locul şi timpul comunicării.
Să extindă înţelegerea copiilor despre
comunicarea orală, scrisă, prin
intermediul semnelor, desenelor,
mimică, prin limbajul gesturilor şi
altele.
Să povestească, să descrie, să discute,
să clarifice, să adreseze şi să răspundă
la întrebari.
Dezvoltarea vorbirii coerente.
Funcţiile şi formele vorbirii
Să manifeste competenţe primare de
vorbire dialogată şi polilogată, să
respecte regulile de comunicare cu
alte persoane; să manifeste
competenţe de adresare politicoasă
(rugăminte, recunoştinţă, plîngere,
nemulţumire, supărare)
Să posede competenţe de vorbire
monologată: să-şi exprima opiniile în
formă de text laconic, să exprime
verbal conţinutul operelor artistice, al
tabloului, impresiilor din experienţa
de viaţă proprie şi imaginată în formă
narativă, descriptivă, raţionament.
Vocabularul
Să utilizeze cît mai puţine
barbarisme, jargon.
Să valorifice în vorbire cuvinte ce
desemnează:
Exemple de activităţi de învăţare
Povestiri şi jocuri cu cuvinte „Ce vrei să faci, poate să te
ajut?”. Întrebări deschise: „Cum te simţi?”, „Ce dispoziţie
ai?”, „Îţi place cărticica aceasta?”. Precizarea cuvintelor, a
propoziţiei sau a gândului copilului.
Convorbiri şi conversaţii individuale şi colective în timpul
jocului, spălatului, în timpul mesei, la plimbare etc.
Dialoguri cu educatoarea, cu alţi câţiva copii, în grup
mare.
Conversaţii diverse în timp ce răsfoiesc o carte, discută
ilustraţiile, prezintă noutăţile cele mai interesante,
antrenaţi în jocuri de masă. Deosebit de utile sunt
interacţiunile, activităţile cu alţi copii şi adulţi când se
urmăreşte un scop sau rezultat comun.
Să povestească împreună o poveste cunoscută, o poveste
sau istorie inventată, despre cele văzute sau auzite.
Prezentarea modelelor de povestiri:
- după senzaţii şi percepţii: jucării, obiecte naturale,
tablouri şi seriale de tablouri (colective)
- din memorie: pe teme din experienţa de viaţă proprie şi
individuală, compunerea scrisorilor
- după imaginaţie: un început, sfîrşit dat, cuvinte-cheie, un
plan propus, la tema liberă
Repovestiri
Jocuri simbolice pe teme alese de copii: „De-a
doctorul...”, „De-a constructorul...” etc.
Activităţi de cultivare a limbii, de exemplu: emisiuni
improvizate „Cuvinte frumoase şi plăcute”, în care copiii
să fie crainici radio sau TV. Explicarea, tălmăcirea,
sensului şi semnificaţiei cuvintelor.
32
- denumiri de obiecte, denumiri de
fiinţe şi habitatul lor (pămînt, apă,
aer);
- fenomene vitale, fenomene ale
naturii (frig, umed, însorit etc.),
- părţi ale obiectelor, organismelor
vii;
- materiale din care sunt confecţionate
obiectele: (pînză, hîrtie, lemn, cauciuc
etc.);
- culorile şi nuanţele lor;
- calităţi gustative, însuşiri şi grade
(mai moale, mai luminos, mai gros,
mai tare etc.);
- generalizări de specie şi gen
(jucării, veselă, animale, plante etc.);
- reprezentări şi conduite social-
morale.
Structura gramaticală a vorbirii
Să însuşească şi să utilizeze corect în
comunicare părţile de vorbire
specifice limbii materne şi formelor
gramaticale.
Să poată exprima relaţiile dintre
obiecte şi fenomene complicînd
structura enunţurilor de la propoziţii
simple (nedezvoltate şi dezvoltate), la
fraze (compuse prin coordonare şi
subordonare)
Cultura sonoră a vorbirii
Să manifeste atenţie auditivă şi auz
fonetic în situaţiile solicitate
Să pronunţe corect şi clar toate
sunetele limbii materne
Să vorbească clar, cu tempou şi cu
intensitate medie a vocii
Să regleze conştient şi intenţionat
expresivitatea intonaţională a vorbirii
(tempoul, timbrul, intensitatea,
înălţimea)
Jocuri de demonstrarea obiectelor, acţiunilor, calităţilor,
însuşirilor, materialelor etc. însoţite de modelul pronunţiei
corecte a cuvîntului
Jocuri de descifrare a sensului cuvîntului după context.
Jocuri lexicale: „Spune invers”, „Spune altfel”, „Ce poate
face vîntul, soarele, viforul ...?”, „Continuă şirul
cuvintelor”, „Cine poate fi uşor, greu, bun, vesel ...?”.
Exerciţii didactice de selecţie a acţiunii către obiect şi
obiectului către acţiune, de selectare a cuvintelor cu sens
opus şi apropiat
Jocuri lexicale: „Ziua şi noaptea”, „Iarna şi vara”
Jocuri populare: „Culorile”, „De-a pietricelele”,
„Telefonul stricat” etc.
Crearea situaţiilor ce solicită creativitatea verbală:
„experimentări” cu lexemele
Organizarea şezătorilor, seratelor, matineelor cu
valorificarea diferitor specii ale folclorului: frămîntări de
limbă, proverbe, zicători, poveşti, ghicitori.
Recitarea poeziilor, repovestirea operelor artistice
Înscenări, jocuri – dramatizări pornind de la teme propuse
de copii
Exerciţii didactice :„Eu spun mare – tu spui mic”,
„Continuă propoziţia”, „Pentru ce îţi trebuie...?”
Compunerea scrisorilor
Sarcini verbale: „Întreab-o pe veveriţă despre urechi,
coadă, bot ...”.
Citirea scrisorilor de la Neştiilă , “nimerite sub ploaie”
etc.
„Dezmierdăm cuvintele”, „Eu spun una – tu spui multe”
Completarea frazelor cu lacune
Alcătuirea compunerilor comune
Jocul didactic „Cuvintele vii”
Situaţii de „vorbire scrisă” (copilul dictează, iar adultul
scrie povestirea)
Situaţia alcătuirii comune a enunţurilor (adultul începe
propoziţia, iar copilul o finalizează)
Selectarea cuvintelor cu un sunet dat, a cuvintelor ce
rimează, diferenţierea sunetelor asemănătoare după
articulare şi la auz
Jocuri didactice: ”Ghici cine te-a strigat”, „Al cui e
glasul?” „Cine-i mai atent?”, „Ce, pentru ce?”
Recitarea poeziilor
Jocul didactic: „Pronunţă corect”, „Găseşte cuvîntul”, etc.
Jocuri – dramatizări, spectacole
Demonstrarea modelelor de articulare corectă a sunetelor,
de tempou şi intensitate diferită
Înscenări ale diverselor situaţii cotidiene: „Rugăminte”,
„Admiraţie”, „Bucurie”, „Tristeţe” etc.
Exerciţii didactice: „Găsesc sunetul” ş.a
33
 Evidenţierea intonaţională a unui sunet
Reproducerea textelor didactice, ce conţin cuvinte
onomatopeice
Recitarea poeziilor, frămîntărilor de limbă
Repovestirea operelor literare ce solicită eforturi în
modificarea diferitor aspecte ale laturii sonore a vorbirii

Exemple de conţinuturi

Părţi de vorbire ce desemnează obiecte din realitatea imediată a copilului, jucării, plante, fructe,
legume, mobilă, veselă, vestimentaţie, părţi constituente ale obiectelor, acţiuni şi stări.
Cuvinte ce desemnează fenomene, stări, relaţii spaţiale, însuşiri.
Antonime: mare-mic, puternic-slab, deştept, înţelept-prost; sinonime: pisică-mîţă; iepure-urechilă
Sensuri conotative şi denotative ale cuvintelor ce definesc acţiuni de cercetare pentru identificarea
calităţilor şi însuşirilor obiectelor (a mirosi, a netezi, a ridica, a sufla, a împinge, a strînge, etc.)
Forme gramaticale şi construcţii ce desemnează relaţii de cauză-efect, temporale, spaţiale.
Modele de substantive la numărul singular şi plural, de variate genuri, la deverse cazuri, verbe la
deverse timpuri şi moduri, propoziţii şi fraze cu subordonate temporale, cauzale, finale.
Mijloace gramaticale (desinenţele substantivelor specifice flexionării în dependenţă de caz,
sufixele: -ţel, -işor, -uţă etc. în cazul “creaţiilor” de cuvinte)
Cuvinte polisemantice (ochi, leu) etc. Comparaţii, epitete, cuvinte compuse.
Sunetele vorbirii.
Intonări diferite. Recitarea cu intonaţie. Rime.
Povestiri narative, descriptive, repovestirea cu imagini.
Cuvinte-reprezentări generale (gen-specie), de genul „jucării”, „vestimentaţie”, „mobilă”, „fructe”,
„legume”, „veselă”
Cuvinte de politeţe în comunicare cu semenii. Reguli de conduită în comunicarea cu alte persoane

34
 FORMAREA PREMISELOR CITIRII ŞI SCRIERII

Copiii nu încep să citească şi să scrie la fel de firesc ca cum încep să vorbească, de aceea la
grădiniţă, pe căi indirecte (astfel încât copilul să vrea şi să se străduiască singur), se va căuta să-i
fie stimulată necesitatea de a citi şi scrie. Grădiniţa constituie doar o etapă de pregătire. Această
etapă este foarte importantă pentru pregătirea de scris, întrucât motricitatea fină a copilului,
coordonarea ochi-mână încă nu sunt suficient de dezvoltate pentru ca acesta să poată scrie cu litere
mari şi mici şi în special „pe linie”. Înţelegând aceasta, educatoarele trebuie să stimuleze activismul
copiilor, interesul pentru cărţi, pentru textul scris şi încrederea în forţele proprii.

Formarea motivaţiei pentru învăţarea citit-scrisului:

− este interesant, aduce plăcere, poţi afla multe lucruri noi;
− poţi să-ţi înscrii propriile cuvinte şi cuvintele altora;
− poţi să-ţi notezi gândurile, dorinţele;
− poţi scrie scrisori, poţi învăţa cum să te foloseşti de poşta electronică etc.

Obiective cadru:
• Să trezească dorinţa copiilor să înveţe să citească şi să scrie
• Să formeze la copii necesitatea de a asculta texte citite si a crea singuri
• Să-i încurajeze şi să-i susţină pe copiii care imită scrisul
• Să dezvolte coordonarea ochi-mână, motricitatea fină

Obiective de referinţă Exemple de activităţi de învăţare

Formarea premiselor citirii

Să recunoască textul scris oriunde îl întîlneşte. Activităţi de explorare a cărţilor şi identificare a

Să înţeleagă că există legătură între textul scris
şi înţelesul acestuia.
Să recunoască unele litere şi cuvinte simple în
situaţii comune.
Să identifice literele alfabetului (de tipar).
textelor scrise, diferenţierea lor de imagini.
Identificarea scrisului în spaţiul clasei, al
grădiniţei, al mediului înconjurător.
Jocuri de asociere a obiectelor cu numele scris al
acestora.
Activităţi de citire a unei cărţi de poveşti, după
imagini.
Exerciţii de modelare, construire a cuvintelor din
diverse materiale (ex.: beţişoare, ceară, plastelină,
hîrtie colorată, boabe etc.)
Jocuri de comunicare prin gest, mimică,
pantomimică şi cuvinte; de surprindere a
sunetelor din mediul ambiant, din vorbire; de
dezvoltare a auzului fonematic; de evidenţiere,
prin pronunţie, a sunetelor în cuvinte;
Jocuri de recunoaştere a cuvintelor care incep sau
se termină cu aceeaşi literă.
Recunoaşterea propriului nume si formarea lui
din literele unui alfabetar.
Familiarizarea cu literele alfabetului românesc
prin cîntec, poezie, poveşti sau manipularea unor
obiecte cu forma literelor.

35

Să manifeste dorinţa de a citi independent
Formarea premiselor scrierii
Să utilizeze comunicarea grafică în diverse
forme pentru exprimarea gîndurilor, emoţiilor.
Să-şi dezvolte flexibilitatea mâinii, a
încheieturii mîinii
Să realizeze corespondenţa între limbajul oral
şi cel scris exersînd pregrafismele, elementele
premergătoare scrierii.
Să manifeste dorinţa de a scrie independent
Să respecte regulile igienice la scris
Jocuri, exerciţii, antrenări în construirea,
modelarea literelor (din beţişoare, aţe, ceară etc.);
înlocuirea semnelor convenţionale prin litere
(includerea literelor învăţate în schemele
cuvintelor modelate).
Jocuri de rol în care să recunoască denumirea
unor nume, produse, etichete, indicatoare etc.
Activităţi individuale sau în grupuri mici de
răsfoire a cărţilor cu discuşii despre conţinutul
acestora (personaje, evenimente, obiecte, trăiri
etc.)
Alegerea cărţilor preferate care doresc să le fie
citite şi discuţii pe marginea subiectelor lor.
Convorbire privind regulile de folosire a unei
cărţi, îngrijirea ei şi păstrarea ei în bune condiţii.
Jocuri de recunoaştere a cărţilor din biblioteca
clasei: coperta, titlu, autor, text scris, mărimea
literelor, imaginile.
Redarea emoţiilor prin intermediul desenelor,
semnelor, literelor, prin încercări de a tipări etc.
„Animalele dragi”, „Povestea mea cea mai
îndrăgită” etc.
Explorarea paginii de hîrtie prin mişcări înainte-
înapoi (cu creionul, pixul)
Activităţi de identificare a diverselor tipuri de
linii şi redarea lor în desen.
Exersarea trasării corecte a liniilor, a semnelor
grafice.
Exerciţii de desenare a ornamentelor (pe foi, pe
tablă)
Activităţi de colorare şi haşurare a obiectelor
conturate, desenat, unirea liniilor punctate
Umplerea desenelor din cărţile de colorat utilizînd
diverse materiale.
Observarea conturului literelor, pentru a le
„construi” sau „modela”.
Să scrie unele pregrafisme – elemente ale literelor
de tipar, de mînă (la dorinţă)
Realizarea de mici cărticele de poezii sau
povestiri cu imagini, desene şi (pre)grafisme.
Scrierea de scrisori, anunţuri, afişe, felicitări
pentru anumite evenimente (lucru individual, în
perechi sau în grup)
Jocuri de rol pentru încurajarea comunicării în
scris
Exersarea scrierii numelui propriu, a numelui
celor din familie, a altor cuvinte îndrăgite, alese
de ei.
Imitarea scrisului unor cuvinte care există în cărţi,
36
 etichete, anunţuri, a unor personaje preferate.
Explorarea literelor mici şi mari de tipar.
Recunoaşterea altor forme scrise: note muzicale,
cifre.

Necesitatea de a învăţa să citească şi scrie, începutul, tempoul şi durata acestui proces este diferit la
diferiţi copii (precum este diferită şi memoria auditivă şi cea vizuală). De aceea deprinderile acestea
se formează şi sunt formate individual. Copiii vor trece prin etapa aceasta cu atât mai uşor, cu cât
mai sistematic, mai calificat li se va acorda susţinere, cu cât mai bogat va fi vocabular folosit de
educatoare şi de cei apropiaţi; cu cât mai dezvoltată le este expresivitatea (grafică, muzicală), cu
atât mai bogată este experienţa copiilor.

Cititul şi scrisul sunt interdependente şi se bazează pe deprinderi de comunicare – prin

vorbire, audiere, cântare, desen; de aceea nu trebuie să se acorde atenţie doar unui domeniu –
copiii trebuie să fie încurajaţi să vorbească, să deseneze, să cânte, inclusiv la instrumente
muzicale, să scrie.

Copiii de grădiniţă trebuie să ştie despre carte că ea are început şi sfârşit, că cititul furnizează
informaţie, că începem să citim sus în partea stângă a paginii; că citim de la stânga la dreapta, de
sus în jos; că intervalele între cuvinte şi propoziţii sunt importante; că ilustraţiile clarifică şi
completează textul.

Copiii trebuie să ştie despre scris că există diverse semne, nu doar litere (cifre, note muzicale); că
literele pot fi mari şi mici; că scrisul poate fi divers (de mâna, de tipar, trafaret, scrisul orbilor
(Brail); cuvintele sunt alcătuite din litere, că literele în diferite limbi sunt diferite; că ceea ce adulţii
citesc este text scris.

Exemple de conţinuturi pentru formarea premiselor citirii şi scrierii

Cuvîntul, amplasarea corectă a cuvîntului în propoziţie, cuvinte scurte şi lungi

Propoziţia, cuvîntul, silaba, sunetul
Pronunţia corectă. Dicţia, deprinderea de a pronunţa corect sunetele în cuvinte şi propoziţii
Tehnica vorbirii (inspirarea şi expirarea corectă)
Sunetul. Diversitatea sunetelor (unele se pronunţă uşor, pot fi cîntate, altele se pronunţă mai greu);
Structura sonoră (fonetică) a cuvîntului. Evidenţierea locului sunetului în cuvînt (la început, mijloc,
sfîrşit). Succesiunea sunetelor în cuvînt (primul, ultimul)
Vorbirea. Comunicarea. Cartea
Analiza fonetică. Discriminarea cuvintelor, „înscrierea”, „modelarea” lor.
Litera – semn grafic prin care poate fi înscris sunetul
Discriminarea (împărţirea) propoziţiilor în cuvinte, cuvintelor în silabe, a silabelor în sunete
Alcătuirea cuvintelor din silabe, a propoziţiilor din cuvinte, a unui text de volum mic din propoziţii
Literele alfabetului. Corespondenţa sunetului cu litera
Linia în mediul ambiant: verticală, orizontală, curbă închisă, curbă deschisă etc.
Dactilopictura
Literele de tipar (mare, mică). Construirea unor litere de tipar din beţişoare. Modelarea literelor din
ceară, plastilină; scrierea pe fişe
Pregrafismele. Scrierea unor pregrafisme
Reproducerea unor modele, structuri grafice. Imitarea pregrafismelor.
Literele de tipar, de mînă, elementele componente ale literelor

37
 ŞTIINŢE, CUNOAŞTEREA MEDIULUI ŞI CULTURA ECOLOGICĂ

FORMAREA REPREZENTĂRILOR ELEMENTARE MATEMATICE

Obiective cadru:
• Dezvoltarea bazei senzoriale a cunoaşterii prin acţiuni directe de observare, explorare,
experimentare, acţiuni cu obiecte, jucării, imagini;
• Formarea capacităţilor de soluţionare a problemelor cotidiene, operînd cu obiecte şi cu grupuri
de obiecte, cu însuşirile lor;
• Formarea reprezentărilor despre măsură, număr/cifre şi numeraţie în limitele 1-10(20);
• Dezvoltarea capacităţii de recunoaştere, denumire şi utilizare a formelor geometrice
• Dezvoltarea operaţiilor gîndirii (analiza, comparaţia, clasificarea, serierea), a calităţilor gîndirii
(corectitudinea, promptitudinea, independenţa, flexibilitatea, reversibilitatea operaţiilor
intelectuale)

Obiective de referinţă Exemple de activităţi de învăţare

Să evidenţieze relaţii cantitative
dintre două grupuri de obiecte cu
ajutorul cuvintelor „mult”, „cîte
unul”, „tot atît” „mai multe”
obiecte şi cu „un singur obiect”;
compararea cantităţilor care
diferenţiază între ele cu 1 şi 2
unităţi
Să efectueze operaţii cu obiectele,
orientîndu-se la însuşirile lor
(formă, culoare, dimensiune,
temperatură,etc.)
Să identifice relaţiile spaţiale
dintre diferite grupe de obiecte în
raport cu sine, apoi un obiect faţă
de altul şi să utilizeze adecvat
prepoziţiile şi adverbele spaţiale
determinînd poziţia obiectelor în
spaţiu
Exerciţii de apreciere globală a cantităţii, de depistare a
grupurilor egale sau inegale
Jocuri didactice: „Ce sînt multe, ce sînt cîte unul?”, „Mingile
la coş”, „Grădina zoologică”, „Te rog să-mi dai tot atîtea
jucării, „O păpuşă, mai multe păpuşi”, „Mai multe jucării, mai
puţine”, „Grădina de flori”, „Ne jucăm cu jetoane”, „Şerveţele
colorate”, „Spune ce avem cîte unul şi ce avem mai multe”,
„Trenuleţul”
Exerciţii de grupare, de identificare a cercului, pătratului,
triunghiului, dreptungiului, de comparare a obiectelor de
dimensiuni contrastante şi dimensiuni egale după lungime,
lăţime, grosime
Jocuri didactice: „Cine aşează mai bine?”, „Unde este locul
meu?”, „Repartizează în cutii”, „Ce ştii despre mine”, „Să
alegem fructe”, „Să hrănim iepuraşii”, „Să servim urşii cu
miere”,
„Caută cercul”, „Caută pătratul”, „Aşază-mă la căsuţa mea”,
„Spune ce sunt şi cum sunt”, „Săculeţul fermecat”, „Caută
triunghiul”, „Construim căsuţe”, „Găseşte căsuţa ta”
Jocul dinamic „Pisica şi şoriceii”
Exerciţii de identificare a poziţiei unui obiect sau a mai multor
obiecte în spaţiu. Utilizarea expresiilor pe - sub, jos - sus, în
faţă - în spate
Determinarea sensului mişcării unui obiect în raport cu sine
Aranjarea grupurilor de obiecte într-un sens precizat: de jos în
sus, de la sine înainte spre un reper fix, de la stînga la dreapta
Jocuri didactice: „Aşează obiectele şi spune unde le-ai aşezat”,
„Unde şi ce se află”, „Unde se află ursuleţul”, „Încotro se
îndreaptă vrăbiuţa”, „Să scăldăm păpuşa”, „Ziua noastră”,
„Cine va găsi locul corect”, „Automobilele”, „Desenăm
iarba”

38
 Să identifice şi să verbalizeze
adecvat părţile zilei: ziua, noaptea,
dimineaţa, seara, să identifice
succesiunea zilelor (ieri, azi,
mîine) şi succesiunea
evenimentelor, consecutivitatea
zilelor săptămînii, anotimpul
curent, luna curentă, lunile anului
şi calendarul
Să identifice numerele naturale în
concentrul 1-5, apoi în concentrul
1-10-20 şi să diferenţieze aspectul
cardinal şi ordinal al numărului
Să măsoare dimensiunile unor
obiecte şi a capacităţilor unor vase
aplicînd măsuri nestandardizate a
lungimii, lăţimii, a corpurilor
friabile şi a lichidelor
Să ordoneze obiectele în şir
crescător şi descrescător după
diferiţi parametri ai dimensiunii
Să diferenţieze mişcările şi
acţiunile după viteză (repede,
încet)
Să divizeze întregul în părţi egale
şi să reconstruiască întregul din
părţile sale
Să diferenţieze formele spaţiale şi
plane: ovalul, sfera, cubul, conul,
cilindrul şi proprietăţile lor
Jocuri didactice: „Cînd are loc aceasta”, „Continuă”,
„Numeşte cuvîntul omis”, „Ziua şi noaptea”, „ Părţile zilei”,
”Ce a fost, ce este şi ce va fi”, „Ieri, azi, mîine”
Acţiuni de raportare a numerelor la cantitatea obiectelor şi
invers, de compunere şi descompunere a numerelor, de
identificare a cifrelor în limitele 1-10-20, de identificare a
numărului 0, de denumire corectă a numerelor ordinale în
aceleaşi limite
Sarcini-problemă de identificare a cifrelor în limitele 1-5
Rezolvarea problemelor cotidiene de tipul „Căte scaune mai
trebuie”
Exerciţiu de distingere a locului fiecărui număr în şirul
numerelor de la 1-5
Jocuri didactice: ”A cîta jucărie lipseşte”, „Al cîtulea fluture a
zburat”
Dramatizarea poveştii „Ridichea
Aplicaţii practice: ex: utilizarea unei unităţi de măsură, precum
o bucată de frînghie sau un beţisor, o fîşie de hîrtie în
măsurarea lungimii/lăţimii obiectelor din sala de grupă
(măsuţele, covoraşele, dulapurile), utilizarea unui vas mic (o
ceşcuţă) pentru măsurarea volumului unui vas mai mare.
Exerciţii de comparare a două obiecte prin intermediul celui de
al treilea – măsură convenţională
Jocuri didactice: „Păpuşile se duc în ospeţie”, „Aşezăm
beţişoare”, „Ghiceşte cum este”, „Găseşte o panglică la fel ca
lungime”
Exerciţii de aranjare în ordine crescătoare, descrescătoare,
după înălţime, mărime, grosime, etc.
Jocuri pe grupuri mici cu material didactic distributiv
manipulativ
Jocuri didactice: „Matrioştele la gimnastică”, „Găseşte locul
potrivit”
Exerciţiul „Căsuţa zilelor”
Jocul-dialog „Cine se mişcă mai repede”
Probleme – glume
Jocuri de împărţire în grupuri mici de trei sau patru copii sau în
perechi a diverselor obiecte (fructe, plastilină, făşii de hîrtie
colorată etc)
Puzzle cu imagini
Alcătuirea compoziţiilor şi construcţiilor din figuri şi corpuri
geometrice
Jocuri didactice: „Domino cu figuri”, „Ce figură nu
cunoaştem?”, domino „Forma şi obiectul”, „Ce s-a schimbat”,
„ Mozaic geometric”, „Loto geometric”
39
 Jocuri didactice: „Unde sunt piticii?”, „Ştii ce se află în jurul
tău?”, „Ce s-a schimbat?”, „Jucăriile buclucaşe”
Să efectueze operaţii simple de Probleme în situaţii concrete (la magazin, la piaţă, la bancă etc.)
adunare şi scădere cu 1-2 unităţi şi Probleme după date desenate
să recunoaşcă simbolurile Probleme după imagini
matematice: plus, minus, egal; să Probleme din viaţa copiilor
identifice soluţia unei probleme pe Jocuri didactice: „Cine compune problema mai repede”, „Hai să
baza condiţiilor date în formă socotim”
intuitivă
Să măsoare cu măsuri Utilizarea centimetrului, a cîntarului în măsurarea obiectelor
standardizate lungimea, lăţimea, Excursie la magazin
înălţimea, grosimea, masa Jocuri didactice: „Panglici pentru păpuşi”,
corpurilor friabile şi a volumului „ Să servim păpuşile”
lichidelor cu ajutorul măsurilor
standardizate: metru, centimetru,
kilogram, litru
Să identifice clepsidra, ceasornicul Joc didactic „Ceasul”, exersare în determinarea orei exacte
şi funcţiile lor Aplicaţii practice, exersarea simţului timpului prin realizarea
activităţilor practice
Intuirea duratei timpului: 1-5 minute

Exemple de conţinuturi

Însuşiri ale obiectelor şi fenomenelor. Procedee de explorare a obiectelor şi fenomenelor.

Grupuri de obiecte şi operaţiile cu ele: grupare, seriere, ordonare, comparaţii în funcţie de un
criteriu
Figuri şi corpuri geometrice (cubul)
Spaţiul, mişcarea şi orientarea în spaţiu. Locul şi poziţia obiectelor în spaţiu
Timpul (scurgerea şi ireversibilitatea lui). Viteza mişcării (lentă, rapidă, fulger) şi perceperea
scurgerii timpului (ca o clipă, cît o veşnicie)
Unităţile de măsurare a timpului (zi, săptămînă, lună, anotimp, oră, minută, secundă) Succesiunea
timpului (azi, ieri, mîine) şi a evenimentelor (întîi, după, apoi, dimineaţa, seara, ziua, noaptea, etc.).
Obiectele (calendarul, clepsidra) şi aparatele (ceasul) de măsurare a timpului.
Întregul şi împărţirea lui în părţi egale, reconstruirea lui din părţile componente.
Procedeele de măsurare a obiectelor după parametrii: lungime, lăţime, înălţime, grosime. Unităţile
de măsurare nestandardizate şi standardizate .
Procedeele de măsurare a corpurilor solide, lichide şi friabile (pulverulente). Unităţile de măsură
nestandardizate şi standardizate.
Şirul natural de numere. Noţiuni de număr şi cifră. Număratul în limita 1-5. Numere ordinale şi
cardinale.
Număratul în limita 1-10. Consolidarea numerelor ordinale şi cardinale. Descompunerea şi
compunerea numerelor. Număratul în limita 10-20. Consolidarea numerelor ordinale şi cardinale.
Descompunerea şi compunerea numerelor.
Simbolurile matematice (semne de operaţie +, ; semne de relaţie =, <, >)
Adunarea numerelor cu 1-2 unităţi. Scăderea numerelor cu 1-2 unităţi
Compararea numerelor şi determinarea valorii lor numerice. Aplicarea semnelor de relaţie la
compararea lor (2 > 1; 2 = 2; 9 < 10)
Compararea grupurilor de obiecte prin stabilirea valorii lor cantitative. Aplicarea semnelor de relaţie
la compararea lor.
Rezolvare de probleme cu obiecte în situaţii concrete. Compunere de probleme simple în limitele 1-
1-10, utilizînd obiecte.

40
 EDUCAŢIA PENTRU MEDIUL NATURAL ŞI CULTURA ECOLOGICĂ

Obiective cadru :
• Dezvoltarea reprezentărilor elementare despre interacţiunea dintre om şi natură;
• Stimularea curiozităţii de a explora mediul înconjurător şi interacţiunea omului cu mediul;
• Încurajarea respectării regulilor de conduită în natură;
• Formarea conduitei moral-afective faţă de natură, axată pe cultura ecologică.

Obiective de referinţă Exemple de activităţi de învăţare

Să precizeze aspectele
distinctive ale omului ca
organism viu (înfăţişare,
ambianţă, relaţii, conduită,
stare)
Să relateze despre trebuinţele
omului, despre modalităţile
adecvate de satisfacere a lor
Să distingă interacţiunea omului
cu mediul natural
Să explice noţiunea de natură şi
să reproducă componentele
mediului natural
Să caracterizeze grupurile de
obiecte vii şi nerte din natura
înconjurătoare
Observarea corpului uman, descriera verbală, prin desene,
aplicaţii a omului
Exerciţii de stabilire a corespondenţei între organele de simţ şi
funcţiile acestora
Exerciţii de descriere a modului de viaţă a omului
Activităţi de comparare a oamenilor după anumite repere
(înfăţişare, vîrstă, limbă, port, ocupaţii)
Exerciţii de identificare a caracteristicilor comune fiinţei
umane
Colectarea informaţiilor , imaginilor despre viaţă, ocupaţiile
oamenilor de la sate, oraşe
Discuţii, povestiri, poezii, cîntece despre senzaţiile şi
trebuinţele omului: frig, foame, sete etc.
Exerciţii de autoobservare şi autodescriere a conduitei sale în
natură
Expoziţii cu obiecte confecţionate de copii
Jocuri didactice:” Ce face mama?”, ”Dulăpiorul păpuşii”, „În
vizită la medic”, „Cu ce ne deplasăm?”
Vizionarea unor emisiuni tv, a unor casete video, audiere,
individual şi în grup a unor emisiuni radio şi a unor casete
despre om şi natură;
Observări asupra activităţilor omului în funcţie de anotimp
Exerciţii de diferenţiere a muncii oamenilor de la oraşe şi de la
sate
Filme didactice, televizate despre natură
Descrierea verbală, prin desene, aplicaţii ale corpurilor din
mediul apropiat (formă, culoare, mărime)
Jocuri-descrieri ale animalelor şi plantelor, utilizarea
imaginilor din cărţi, enciclopedii
Exerciţii de comparare şi clasificare a corpurilor
(vii, nerte, naturale, artificiale)
Observări în natură şi înregistrarea rezultatelor în zona din sala
de grupă rezervată cunoaşterii şi conservării naturii
Descrierea corpurilor cereşti, a vehicolelor cosmice
Exerciţii de comparare a corpurilor cereşti după aspectul
mărimii, formei, modului de deplasare

41
Să identifice cele patru
anotimpuri şi fenomenele
specifice lor
Să specifice particularităţile de
adaptare ale unor grupuri de
animale şi plante la mediul de
trai, la schimbările sezoniere, la
succesiunea zi-noapte.
Să evalueze influenţa factorilor
ecologici, abiotici şi biotici
asupra organismelor vii
Să manifeste atitudine grijulie
participativă în natură
Joc didactic: ”Ce anotimp este?”, „Cînd are loc?”
Observări asupra schimbărilor din viaţa omului, plantelor,
animalelor în funcţie de anotimp
Exerciţii de identificare a lunilor anului
Povestiri despre anotimpuri create de copii;
Exerciţii de recunoaştere a fenomenelor naturii (vînt, viscol,
ploaie etc.) în momentul producerii lor
Efectuarea de măsurări ale unor fenomene naturale (ploi,
schimbări de temperatură, direcţii ale vîntului etc.)
Vizionarea emisiunilor , consultarea enciclopediilor la tema
„Anotimpurile”
Discuţii despre succesiunea anotimpurilor, schimbarea vremii,
migrarea păsărilor, pregătirea animalelor către perioada de
iarnă etc.
Demonstrarea succesiunii zi-noapte; a anotimpurilor, a lunilor
anului
Demonstrarea ilustraţiilor, imaginilor atractive pentru a trezi
interesul copiilor faţă de diferite aspecte ale obiectelor din
natură
Excursii în natură şi agricole
Munca agricolă pe teren, în zona de cunoaştere şi conservare a
naturii
Exerciţii de stabilire a legăturilor între organismul viu şi
mediul de viaţă
Dramatizări pe baza textelor literare cunoscute
”Codrule codruţule”, „Mîndre păsări călătoare”
Experimentarea îngrijirii a plantelor şi discuţii despre îngrijirea
animalelor în baza unor imagini, cărţi, reviste, enciclopedii
Alcătuirea compunerilor despre animale, plante
Realizarea lucrărilor artistico-plastice despre plante şi animale
în diferite anotimpuri
Exerciţii de stabilire a mediilor de viaţă ( acvatic, aerian,
terestru)
Jocuri privind respectarea regulilor de conduită în mediul
înconjurător (la munte, în pădure, în parc, la ţară, la mare)
Activităţi de constatare a efectelor intervenţiei
pozitive/negative ale omului în natură
Activităţi practice de îngrijire, ocrotire şi protejare a plantelor,
animalelor, mediului
Jocuri didactice, discuţii la tema „Ce face natura pentru mine,
ce fac eu pentru natură?”

Exemple de conţinuturi
Omul - parte a naturii
Omul - fiinţă vie: se naşte, respiră, se nutreşte, creşte, se reproduce, îmbătrîneşte, moare.
Caracteristicile şi însuşirile omului:
- se deosebeşte după aspect fizic, sex, vîrstă, rasă;
- posedă raţiune, limbaj articulat , conduită, memorie;
- aude, vede, gîndeşte, iubeşte, inventează;
- activitatea de muncă, activitatea de învăţare, odihnă;

42
Elemente caracteristice figurii umane (aspecte multirasiale), aşezarea lor spaţială şi funcţiile
diferitor organe externe şi interne.
Senzaţii provocate de diverse procese fiziologice.
Necesităţile omului şi utilizarea igienizată a diferitor obiecte de uz personal.
Alimentele consumate de om şi rolul lor în creşterea şi dezvoltarea organismului.
Eu şi alte persoane.Conduita civilizată (salutul, relaţiile copil-copil, copil –societate).
Relaţiile: om-natură-societate. Activităţile omului în dependenţă de anotimp. Vestimentaţia în
diferite anotimpuri. Mijloacele de transport moderne şi problemele de protecţie a mediului
înconjurător.
Natura şi oamenii
Natura: cerul, aerul, pămîntul, apele, cîmpiile, dealurile, munţii, pădurile, animalele, oamenii.
Pămîntul, apa, soarele, aerul, focul - baza integrităţii naturii. Elemenele principale ale universului
(luna, soare, planete, Pămînt, vehicole cosmice ). Asemănări, deosebiri.
Recunoaşterea fenomenelor naturii ( vînt, viscol, ploaie, ninsoare, îngheţ, grindină, fulger, furtună,
trăsnet, tunet) în momentul producerii lor.
Obiecte vii: respiră, se hrănesc, se mişcă, cresc, se înmulţesc, se adaptează la condiţii. Obiectele
nerte: nu respiră, nu se alimentează de sini stătător, nu cresc, nu se înmulţesc.
Patru anotimpuri, succesiunea şi fenomenele specifice lor.
Modalităţi de adaptare a organismelor vii la schimbările sezoniere din natură: scăderea temperaturii,
intensităţii luminii, ofilirea vegetaţiei, dispariţia insectelor, migrarea păsărilor călătoare ş.a.
Particularităţile de adaptare la mediu ale plantelor: rădăcină, tulpină, ramuri, frunze, moduri de
înmulţire, importanţa în natură şi în viaţa omului:
Particularităţile de adaptare la mediu ale animalelor (peşti, păsări, mamifere, insecte).
Plantele ca organisme vii, structura lor, rădăcina, tulpina, frunza, floare, seminţa; caracteristici,
medii de viaţă, nutriţie, importanţă. Plantele de cameră.
Animalele, ca fiinţe vii, pot fi din diferite grupuri: insecte, peşti, amfibii, păsări, mamifere;
caracteristici, medii de viaţă, hrană, importanţă, viaţa lor în natură şi întreţinerea în captivitate.
Activitatea omului în natură. Creşterea şi îngrijirea plantelor şi animalelor de către om, condiţiile lor
de viaţă: aer, lumină, căldură, apă curată, hrană, sol, adăpost.
Aplicarea măsurilor de ocrotire a naturii şi de protejare a mediului înconjurător.
Conduită civilizată în natură.

43
 EDUCAŢIA FIZICĂ ŞI EDUCAŢIA PENTRU SĂNĂTATE

EDUCAŢIA FIZICĂ

Obiective cadru:
• Dezvoltarea calităţilor motrice şi funcţionale, a coordonării mişcărilor, a echilibrului, a
capacităţii de orientare în spaţiu;
• Formarea deprinderilor de organizare, susţinere şi colaborare, a spiritului de iniţiativă şi
perseverenţă în atingerea scopului;
• Formarea sentimentului de a trăi succesele şi insuccesele colegilor, de a dezvolta relaţii umane
pozitive cu semenii.

Obiective de referinţă Exemple de activităţi de învăţare

Să formeze deprinderi
motrice de bază: mers,
alergare, sărituri, căţărare,
aruncare, prindere,
escaladare
Să manifeste interes pentru
activitatea motorie
Să manifeste calităţile
moral-estetice şi conduita
civilizată în activitatea
motrice
Să-şi dezvolte coordonarea
mişcărilor, orientarea în
spaţiu, simţul ritmului şi al
echilibrului
Să dezvolte calităţile
Mers şi alergare lentă, ritmică, păstrînd ţinuta corectă şi tempoul.
Jocuri şi exerciţii de deplasarei cu diferite mişcări ale braţelor,
picioarelor, corpului; mers, alergare în diferite direcţii; rostogolirea
mingii mari; exerciţii cu mingea mică; deplasări pe mîini şi
picioare; exerciţii fizice cu bastonul de gimnastică; coarda, exerciţii
fizice pentru formarea labei piciorului; căţărare pe peretele de
gimnastică, pe scîndura pusă oblic; pe otgon; escaladarea
obstacolelor; tîrîre pe mîini şi picioare; pe sub obstacole; tîrîre pe
abdomen pe banca de gimnastică.
Mers cu ocolirea obiectelor; mers în perechi în cerc; mers cu
săculeţul de nisip pe cap; mers pe bicicleta cu trei roţi; paşi
alăturaţi; mers păşind peste obstacole; apucarea obiectelor puse pe
podea cu degetele piciorului; mers pe bicicletă; mers cu picioarele
goale pe prundiş; mers pe sprijin îngust; mers pe vîrfurile
picioarelor; mers pe partea internă (externă) a tălpii; rostogolirea
mingii cu talpa; mers pe bastonul pus pe podea.
Discuţii privind exteriorul corpului, corectitudinea executării
exerciţiilor fizice: mersului, alergării, căţărării, exerciţiilor de front
şi formaţie, săriturilor, aruncărilor, escaladării obstacolelor,
exerciţiilor de echilibru; ţinuta corpului; conduita în timpul jocului,
spiritul de echipă; denumirea corectă a exerciţiilor fizice şi a
utilajului sportiv folosit la ocupaţie.
Activităţi de formare a trăsăturilor de conduită civilizată, a
calităţilor de personalitate; acţiuni motrice de educaţie a tendinţei, a
perseverenţei, a curajului în condiţii securizante pentru atingerea
rezultatului scontat.
Păstrarea ţinutei corecte în procesul de activitate motrice
Executarea exerciţiilor fizice sub acompaniament muzical: mers,
pas cu săritură, pas de caracter, bătaie în palme, mişcări în circuit
în perechi; dansul „Hora mică”, „Sîrba”, dansul iepuraşilor.
Băi cu aburi; băi de apă; băi de soare; duş; spălarea, udarea
picioarelor.
Executarea exerciţiilor fizice la diferite semnale (vizual, auditiv).
Dezvoltarea vitezei, forţei, rezistenţei, îndemînării, detentei,

44
motrice, îndemînarea, coordonării, simţului echilibrului.
viteza, forţa, mobilitatea, Aruncarea – prinderea mingii; prinderea – transmiterea mingii;
detenta aruncarea mingii (altui obiect) în ţintă verticală (orizontală).
Alergare lentă şi de viteză; cu ocolirea obstacolelor, trecere peste
obstacole; alergare la deal – la vale; alergare ridicînd sus genunchii;
alergare în coloană; alergare „şerpuit”.
Sărituri pe ambele picioare, în lungime de pe loc (cu elan); sărituri
cu ajungerea obiectului suspendat; sărituri din cerc în cerc; sărituri
de la înălţimi cu aterizare moale pe saltea; sărituri de pe un picior
pe altul.
Să manifeste emoţii pozitive Utilizarea corectă a terminologiei exerciţiilor fizice executate
şi curiozitate în cadrul
jocurilor de mişcare

În centrul atenţiei educaţiei fizice a copilului trebuie să fie nu doar îndeplinirea cu precizie a unor
exerciţii şi dezvoltarea deprinderilor motorii, ci însăşi copilul şi necesităţile lui de mişcare şi de
expresie creativă. Adulţii, cu multă responsabilitate, trebuie să se îngrijească şi să fortifice sănătatea
fizică a copilului. Pentru aceasta ei trebuie să:
Înţeleagă dezvoltarea fizică şi psihică a copilului, posibilităţile lui;
Să diferenţieze posibilităţile fizice ale băieţilor şi fetiţelor;
Să selecteze diverse modalităţi de mişcare pentru a garanta dezvoltarea fizică a copilului;
Pentru dezvoltarea motorie să apeleze la joc ca metodă universală de dezvoltare.

Copilul îşi exprimă impresiile, trăirile prin mişcări spontane ale corpului (mimica feţei, gesticularea
cu mâinile şi picioarele, sărind în sus etc.). Copiii trebuie să fie lăsaţi să încerce cum „vorbeşte”
corpul:
Cum se mişcă corpul (încet, repede, greu, uşor etc.)
Încotro se mişcă (în sus, în jos, înainte, înapoi etc.)
Cum se mişcă diferite părţi ale corpului (mâinile, picioarele, gâtul etc.)
Cum se poate mişca corpul ritmic (bătând un ritm)
Cum se mişcă corpul cu un obiect (cu o minge, cordă)
Mişcare stând locului, şezând, culcat etc.
Mişcare cu muzică, redând caracterul muzicii
Improvizarea „dansului”, redând ritmul şi caracterul dansului
Cu ajutorul „limbajului” corpului să redea bucuria, tristeţea (unui personaj concret)
într-o situaţie concretă
Copiilor trebuie să li se creeze condiţii pentru a se transforma prin joc într-o plantă,
pasăre, vietate, maşină.

Expresivitatea motorie trebuie să fie însoţită de sunete, plastică, dramatizare. În dezvoltarea culturii
corpului educatoarele trebuie să evite extremele şi să caute să respecte un ritm anume: să combine
activităţile dinamice cu cele liniştite, în aer liber şi în încăpere; să evite muştruluiala, comenzile
stricte etc.
Dacă este cazul, exerciţiile de cultură fizică (în mod firesc încorporate în joc) pot fi organizate de 2-
3 ori pe săptămână; să aibă grijă ca necesităţile de mişcare ale copilului să fie satisfăcute pe
parcursul întregii zile (şi nu doar prin exerciţii).

Jocuri de mişcare

Jocuri de mişcare: „Găseşte-ţi căsuţa”, „Pisica de pîndă”, „La vînătoare”, „Tîrîie-te pînă la
jucărie”, „Nu călca pe linie”, „Fii atent”, „Maimuţele”, „Mingea în cerc”, „Ţinteşte în portiţe”,

45
„Căluşeii”, „Prinde ţînţarul”, „Vînătorul şi iepuraşii”, „Nu uda picioarele”, „Prinde-mă”, „Copiii şi
mîţîşorii”, „Lupul şi iezişorii”, „Puişorii în cuib”, „Mingea în cerc”, „În sus – în jos”, „Furnicile
harnice”, „Găseşte-ţi steguleţul”, „Limuzinele”, „Transportă săculeţul”, „Alb – negru”, „Petişoare”,
„Alergare în perechi”, „Caraşii şi ştiuca”, „Vulpea şireată”, „Locul gol”, „Iepuraşii”, „Cine mai bine
a sări”, „Undiţa”, „Cine a executat mai puţine sărituri?”, „Urşii şi albinele”, „Ţinteşte în cerc”,
„Mingea conducătorului”.

46
 EDUCAŢIA PENTRU SĂNĂTATE

Obiective cadru:
• Cunoaşterea şi respectarea regulilor igienico-sanitare;
• Formarea deprinderilor de igienă individuală şi colectivă;
• Dezvoltarea atitudinii pozitive faţă de aplicarea regulilor igienico-sanitare;
• Cunoaşterea şi respectarea regulilor de protecţie a vieţii proprii şi a altora.
• Să le ofere copiilor cunoştinţe elementare despre comportamentul sănătos.

Obiective de referinţă Exemple de activităţi de învăţare

Să caracterizeze persoane şi să se
autocaracterizeze după aspectul
fizic, vîrstă, gen, conduită, gînduri,
preferinţe
Să respecte regulile de igienă
personală şi colectivă
Să identifice factorii ce menţin
sănătatea, acţiunile pe care le
poate întreprinde personal pentru a
fi sănătos
Jocuri didactice de descoperire a părţilor componente ale
corpului uman, utilizînd mulaje, planşe, imagini, şi prin
studiul propriului corp. Observări asupra exteriorului
diferitor persoane.
Jocuri: „Tu şi eu suntem la fel, dar diferiţi”, după vizitarea
bunicilor – convorbiri pe teme de etică, lecturi; desenele
mamei, tatii, a prietenului, autoportret
Corelarea experienţei proprii cu alte surse de informaţii
utilizînd cărţi, lecturi literare, casete video, audio,
ilustraţii, reviste , emisiuni radio şi tv
Realizarea albumelor, desenelor, cărţilor despre prieteni,
persoane cunoscute
Discuţii despre sănătate,utilizare a vocabularului specific
educaţiei pentru sănătate
Reprezentarea prin desen a componentelor sănătăţii;
Dezlegarea ghicitorilor, proverbelor, zicătorilor privind
sănătatea şi redarea lor prin desen, modelaj, pictură,
construcţii, colaje
Descrierea (verbală sau prin desene, aplicaţii etc.)
acţiunilor ce ţin de igiena personală sau colectivă;
Exerciţii de aplicare a regulilor de igienă corporală şi a
vestimentaţiei prin simularea unor situaţii
Experimente simple de corecţie a ţinutei vestimentare;
Exerciţii-joc de prezentare a unor articole vestimentare;
Dezbaterea unor norme de conduită şi compararea unor
conduite observate şi imaginate
Stabilirea asemănărilor şi deosebirilor cu privire la igiena
locuinţei şi a sălii de grupă
Expoziţii ale lucrărilor realizate
Observarea şi descrierea influenţelor mediului înconjurător
asupra sănătăţii
Exersarea deprinderii de a păstra în ordine şi curăţenie
jucăriile, obiectele şi bunurile personale şi colective, din
familie, mediu
Studii de caz privind igiena personală, protecţia organelor
de simţ
Activităţi practice în grup, comentarii, explicaţii de
preparare a unor bucate

47
 Exerciţii de grupare a alimentelor în: legume, fructe,
produse din carne, lactate, peşte etc.; de respectare a
regulilor sanitar-igienice (spălatul pe mîini, spălatul
fructelor, legumelor)
Discuţii dirijate privind rolul unei alimentaţii corecte,
importanţa cunoaşterii şi respectării regulilor de conduită
în timpul mesei
Activităţi practice în grup de menţinere şi efectuare a
ordinii şi curăţeniei,utilizarea corectă a veselei, tacîmurilor
Vizionarea emisiunilor, desenelor animate etc.
Să argumenteze necesitatea de Studii de caz vizavi de alimentaţia sănătoasă.
alimentare corectă şi să relateze Simularea (joc de rol) a unor situaţii corecte/incorecte în
despre alimentaţia corectă legătură cu regimul de activitate şi odihnă, comentarea
Să aplice reguli sanitar-igienice în acestora, stabilirea unor concluzii.
timpul servirii mesei Poezii şi povestiri privind alimentaţia şi programul zilnic
Să determine elementele principale sănătos.
ale unui regim al zilei pentru sine, Participare la aşezarea mesei şi aplicarea regulilor sanitar-
alternarea perioadelor de activitate igienice în timpul mesei.
cu odihnă Analizarea efectelor influenţei mediului înconjurător
asupra sănătăţii individului şi a grupului
Exerciţii în grupuri mici de elaborare corectă a programului
zilnic
Să identifice elementele unui mod Exerciţii de descriere a situaţiilor de risc, de elaborare a
sănătos de viaţă, situaţiile de risc regulilor de prevenire, comportare în situaţii de risc
pentru sănătatea personală şi a Desprinderea unor mesaje ce se referă la din proverbe,
altora zicători, filme privind modul de viaţă sănătos
Organizare de întîlniri cu persoane din comunitate
Confecţionarea unor materiale necesare acordării primului
ajutor
Elaborarea schemei-desen a surselor, persoanelor care ajută
în diferite situaţii
Exerciţii de autoevaluare a propriei conduite în raport cu
fortificarea sănătăţii;
Jocuri şi convorbiri la tema „Omul vesel – omul trist”,
Redarea emoţiilor în desen,
Convorbire: „Muzica şi emoţiile”;
Formarea unor deprinderi de Discuţii şi jocuri de orientare într-un mediu social nou:
securitate socială şi fizică grădiniţă, policlinică, teatru, în vizită etc.
personală Jocuri de rol/povestiri pentru recunoaşterea semnificaţiei
culorilor semaforului, traversarea străzii, comportarea pe
stradă; găsirea de soluţii pentru a se adresa cuiva dacă se
pierde pe stradă, într-o mulţime de oameni etc.;
Reguli de protecţie în utilizarea unor obiecte precum:
foarfecele, ciocanul, cuţitul, cu obiectele ascuţite,
instrumentele, chibritele. Povestiri privind utilizarea
chibritelor, încercarea de alimente necunoscute,
interacţiunea cu persoane necunocute.
Convorbiri, discuţii, lecturi din literatură, excursii, întâlniri
cu lucrători ai poliţiei, medicii, excursii la staţia de
pompieri, observaţii: cum merg maşinile, pe care străzi etc.
La invitaţia membrilor familiei, excursii la locul de lucru al
părinţilor.

48
 Să-l încurajeze să fie atent şi să ajute persoanele cu nevoi
fizice şi psihice; să-i ajute să înţeleagă că pot fi atât
oamenii, cât şi animalele şi plantele; să le educe simţul
empatiei, să-i înveţe să aibă grijă şi în caz de nevoie să
ofere ajutor.

Exemple de conţinuturi

Construcţia corpului uman. Unicitatea omului prin corpul său, diferit de altele. Atitudinea grijulie
faţă de corpul său. Trebuinţele ( fiziologice, de comunicare, etc.) şi dorinţele omului. Schimbarea
lor de la o vîrstă la alta. Corpul sănătos. Importanţa îngrijirii şi protecţiei corpului uman, a organelor
de simţ, satisfacerii necesităţilor şi dorinţelor. Ordinea şi acurateţea vestimentaţiei (curăţire, uscare,
periere, aranjare pe umeraş, cuier, dulap etc.)
Reguli de igienă personală în diferite momente ale zilei.
Obiecte de uz personal, obiecte de toaletă în funcţie de modul de utilizare a lor, de necesităţi.
Ţinuta vestimentară. Importanţa vestimentaţiei adecvate pentru păstrarea sănătăţii.
Igiena locuinţei, sălii de grupă, străzii, mediului natural, familiei. Activităţile gospodăreşti socio-
utile, socio-familiale, participare.
Factori naturali de călire a organismului (apă, aer, soare); educaţie fizică, plimbări în aer liber,
sport, mers pe jos, jocuri în aer liber, excursii, înot, scăldat, duşuri, exerciţiile de respiraţie etc.
Alternarea perioadei de activitate şi cele de odihnă. Momente de regim şi părţile zilei (dimineaţă,
ziuă, seară, noapte). Necesitatea respectării regimului zilei pentru sănătate.
Igiena alimentaţiei. Norme de conduită la masă. Obiecte pentru servirea mesei, ţinuta, bunele
maniere. Alimentarea corectă, varietatea produselor, modul de preparare a bucatelor. Noţiunea de
aliment. Clasificarea alimentaţiei după provenienţă. Alimentele de bază folosite de om, diferenţierea
după aspecte, caracteristici (gust, miros, culoare, formă). Locurile de procurare a produselor
alimentare, condiţiile de păstrare. Importanţa consumului sării iodate pentru dezvoltarea intelectuală
şi menţinerii sănătăţii, pericolul consumului de alcool, dulciuri în exces.
Programul de activitate şi odihnă Proporţii adecvate între perioadele de activitate şi odihnă
(igiena somnului, mişcare, cultură fizică, plimbări, joc, învăţare). Importanţa respectării regimului
zilei.
Situaţii de risc pentru sănătate. Infecţii, viroze, gripă, varicelă. Căile de infectare, efectele negative
asupra organismului. Căile de răspîndire a microbilor. Măsurile elementare de profilaxie a bolilor
infecţioase (evitarea contactului cu oamenii bolnavi, respectarea regulilor igienice, respectarea unui
mod de viaţă sănătos etc.).
Accidente casnice. Modalităţi de preîntîmpinare, eliminare şi evitare. Reguli de protejare proprie şi
colectivă (chibrituri, obiecte electrocasnice, medicamente, obiecte ascuţite, apă fierbinte,
deschiderea uşii persoanelor necunoscute, consumul substanţelor periculoase pentru sănătate etc.).
Reguli de protejare şi prevenire a accidentelor: în mediul natural, pe stradă, în afara locuinţei, pe
terenul de joc cu obiecte admise pentru joacă.Evitarea contactului cu cîinii vagabonzi etc.
Accidente rutiere. Consecinţele încălcării regulilor de circulaţie. Conduită civilizată în mijloacele
de transport, respectarea normelor morale şi igienico-sanitare în transport.
Persoane, surse de ajutorare. Conduită în situaţii de risc. Serviciile telefonice: 911, 903, 902, 901.
Elemente de autoapărare.
Controlul emoţiilor şi sentimentelor proprii. Stăpînirea de sine.

49
 EDUCAŢIA PRIN ARTE

EDUCAŢIA LITERAR-ARTISTICĂ

Obiective cadru:
• Dezvoltarea interesului faţă de carte, faţă de literatură, faţă de teatrul pentru copii
• Dezvoltarea capacităţilor de percepere artistică a textului literar şi a creativitatăţii literare
• Familiarizarea şi memorarea unor texte de mic volum din folclorul şi literatura pentru copii
• Dezvoltarea capacităţii de a îşi exprima sentimentele prin intermediul creaţiilor literare
(povestiri, poezii, dramatizări)

Obiective de referinţă Exemple de activităţi de învăţare

Să asculte atent textul prezentat de
către adult (recitat, povestit,
lecturat) şi să răspundă la întrebări
despre mesajul emoţional al unui
text literar (poezie, poveste,
povestire)
Să manifeste dorinţa de a audia
poezii, povestiri, poveşti şi a le
reproduce/repovesti, să relateze
despre emoţiile sale asociate cu
personajele şi evenimentele descrise
în text
Exerciţii pentru dezvoltarea atenţiei auditive; exerciţii de
ascultare şi înţelegere a subiectului textului audiat
Utilizarea teatrelor de jucării, de imagini, de păpuşi. Jocuri
literare, jocuri dramatice Exerciţii de ascultare a textelor
literare, de memorizare, de contemplare a imaginilor din
cărţile ilustrate pentru copii, de răsfoire corectă a cărţilor
Activităţi de lectură, povestire, recitare (exprimarea
satisfacţiei, uimirii, bucuriei, utilizînd para-verbalul, mimica,
gesturile)

Să identifice personajele şi să Exerciţii de evidenţiere a personajului principal din textul

aprecieze faptele acestora, să redea audiat
în desen unele aspecte, evenimente Jocuri de asociere a personajului din text cu păpuşa (chipul)
din poezie, poveste respectivă

Să recite expresiv poezii simple, să
repovestească, în baza întrebărilor,
conţinutul unei poveşti scurte,
povestiri
Să poată compune, cu sau fără
ajutorul adulţilor, în baza
imaginilor, poveşti scurte, povestiri,
ghicitori
Recitare expresivă cu utilizarea intonaţiei, mimicii, gesturilor
ce corespund textului
Jocuri-dramatizări, exerciţii de redare a conţinutului textului
prin mişcări respective cu utilizarea intonaţiei
corespunzătoare
Exerciţii de recitare, repovestire în baza imaginilor din cărţile
ilustrate
Jocuri didactice, exerciţii de utilizare a cuvintelor noi, a
însuşirilor.
Realizarea de cărticele de poveşti, de poezii create de ei cu
desene, imagini decupate.

Să redea prin mijloace dramatice Jocuri-dramatizări utilizînd costumaţii, spectacole ale

conţinutul unor poveşti, povestiri, teatrelor de păpuşi şi de umbre în baza subiectelor îndrăgite
istorioare respectînd sau schimbînd
firul narativ al textelor.

50
 Exemple de conţinuturi

Poezii din folclorul pentru copii, texte în versuri, proză (cu conţinut real şi fantastic), literatură
pentru copii. Operele scriitorilor M. Eminescu, I. Creangă, V. Romanciuc, G. Vieru, L. Deleanu, S.
Vangheli, O. Cazimir, T. Arghezi, E. Farago.
Cărţi de diverse tipuri pentru copii: carte cu ilustraţii, carte pliantă, carte-teatru, carte pentru
colorat, cărţi de format mare, cărţi de format mic, carte-crestomaţie etc.
Texte de diverse specii literare: poveşti, poezii, povestiri, ghicitori, proverbe, snoave,
legende, numărători, frămîntări de limbă (vezi cărţile „Copilul şi literatura”, „Literatura în
grădiniţa de copii”, „Creşte-n casă scump odor”, Să colorăm” etc.).
Poezii
Cocoşul de G. Vieru, Cucul de G. Vieru, Piţigoiul de V. Roşca, Am o casă printre ramuri de
G. Vieru, Bună vreme, Moş Martine de G. Vieru, Leneşul de V. Roşca, Vine, vine iarna de L.
Deleanu, Iese tata la balcon de G. Vieru, Ciuperca de V. Romanciuc, Coţofana de P. Zadnipru, Puii
de G. Vieru, Piţigoiul de V. Roşca, Ninge de Cazimir sau Vine, vine iarna de L.Deleanu, Mama de
G.Vieru, Mîndre păsări călătoare de P.Cărare, Căţeluşul şchiop de E. Forago, Cireşele de
N.Roşioru, Bluza de I. Anton, Rămurica păcii de A.Suceveanu, Costică şi Grivei de P.Cărare, Casa
părintească de V. Romanciuc, Moldova de V. Romanciuc, Cît e ora? de L. Deleanu, Spicul cu
prietenii lui de I. Filip, Ce te legeni? de M. Eminescu, Ploaia de G. Coşbuc, Somnoroase păsărele
de M. Eminescu, Zilele săptămînii de C. Dragomir, Soare, soar,e domn bălai de G. Vieru, Fulg de
nea de P. Cărare, Cîte litere ştii de G. Vieru, Revedere de M. Eminescu, Mama de G. Vieru, Cele
mai frumoase flori de G. Vieru, Sfîrşit de toamnă de V. Alecsandri.
Poveşti
Poveşti de mic volum cu utilizarea seturilor de jucării (a teatrului de jucării, de imagini, de
păpuşi).
Povestea populară nemţească Cucul, Poveştile populare Ciocîrlia, vulpea şi ogarul, Ursul
păcălit de vulpe de I. Creangă, povestea populară Ţapii încăpăţînaţi, Avionul de V. Beşleagă,
povestea populară rusă Gogoaşa, Povestea populară rusă Ridichea, Capra cu trei iezi de I. Creangă,
povestea populară Cizmele ogarului, Scufiţa Roşie de Charles Perrault, Motanul Încălţat de Charles
Perrault, povestea populară rusă Foişorul, Povestea populară Ulciorul cu galbeni, Punguţa cu doi
bani de I. Creangă, Domniţa de A. Busuioc, Fata babei şi fata moşneagului de I. Creangă, Ridichea
fermecată de L. Deleanu, Povestea populară Fraţii.
Povestiri
Mama de D. Gabe, Mama mea – aroma pîinii de V. Suhomlinski, Doi ursuleţi lacomi, A spus
adevărul de L. Tolstoi, Săniuţa nouă de G. Gheorghiu, Motănaşule L. Tolstoi, Mingea de
G.Malarciuc, A spus adevărul de L. Tolstoi, Bobocel de I. Druţă, Soră de I. Druţă, Iepuraşii de
cîmp de P.Cărare ori Cuşma lui Guguţă de S.Vangheli, Prietenul de la fereastră de S. Vangheli,
Pîine cu rouă de G. Vieru, Leul, Girafa, Măgăruşul de A. Scobioală, Copăcelul de S. Vangheli,
Drum de ţară de A. Ciocanu, Piticii de la geam de S. Vangheli, Cizmele cocostîrcului de A.
Busuioc.
Snoave, legende populare
Păcală şi Tîndală, Păcală şi zarzărele, Tîndală şi cîrnaţul, Păcală face cumpărături, Tîndală
şi luna, Leneşul etc.
Legende
Ce este mai tare decît cetăţile, Fluierul ciobanului, Baba Dochia, legenda mărţişorului,
legenda ghiocelului, Pasărea păcii, Legenda ciocîrliei etc.
Balade
Mioriţa

51
 EDUCAŢIA MUZICALĂ

Obiective cadru:
• Dezvoltarea receptivităţii emoţionale pentru muzică
• Cultivarea deprinderilor de interpretare corectă a muzicii
• Familiarizarea copiilor cu unele procedee elementare de creativitate muzicală în sinteză cu
alte arte
• Însuşirea unui vocabular elementar necesar pentru caracterizarea muzicii
• Formarea şi consolidarea atitudinii pozitive faţă de activităţile muzicale

Obiective de referinţă Exemple de activităţi de învăţare

Să manifeste emoţii,
percepînd imaginea muzicală
a lucrării în legătură cu
conţinutul muzicii audiate
Să distingă, să compare şi să
caracterizeze piesele muzicale
Să interpreteze cîntece cu
diferite caractere ţinînd cont
de regulile de ţinută, dicţie,
articulaţie
Să execute mişcări şi figuri
elementare de dans,
manifestînd expresivitate
corporală în relaţie cu
caracterul variat al muzicii
Audieri muzicale anticipate de o conversaţie pregătitoare
Contemplarea imaginilor, desenelor adecvate mesajului muzical
Demonstrarea unor scurte spectacole de acţiune cu păpuşi şi
obiecte conform subiectului şi desfăşurării muzicii
Desen în baza impresiilor muzicale
Audiţii comentate, discuţii cu privire la muzica audiată
Rezumarea ideii cîntecului
Reproducerea conţinutului versurilor
Însuşirea şi explicarea unor noţiuni termeni cuvinte oportune
pentru caracterizarea muzicii (utilizarea unor expresii şi cuvinte
accesibile vîrstei)
Jocuri muzical-didactice de dezvoltare a atenţiei, spiritului de
observare şi sesizare a schimbării caracterelor în muzică, jocuri
didactice asociative pentru memorarea cuvintelor, expresiilor
noţiunilor despre muzică
Cîntarea fără încordare într-un registru şi dinamică medie,
comodă pentru copil
Realizarea unor exerciţii de dezvoltare a dicţiei, articulaţiei, a
diapazonului
Exerciţii, jocuri pentru dezvoltarea auzului melodic, armonic,
timbral
Exerciţii muzical-didactice pentru respiraţia corectă; („Mirosim
florile ”, „Umflăm balonul ” etc.)
Însuşirea, memorarea melodiei, cuvintelor, cîntecelor
Reflectarea diferitelor caractere ( duios, săltăreţ, dîrz, etc.) în
interpretare
Pantomime pe anumite teme şi subiecte în caracterul muzicii
audiate
Improvizarea scenetelor în baza conţinutului versurilor din
cîntece, poveşti utilizînd mişcări ritmice caracteristice
personajului
Conversaţii despre caracterul muzicii de dans
Demonstrarea diferitelor mişcări şi figuri de dans popular,
modern, de societate, etc.
Exersarea pasului simplu, a pasului cu bătăi, de pe călcîi alăturat,
schimbător, de sîrbă, de horă, săltăreţ, fuga uşoară

52

Să recunoască sonoritatea
diferitelor instrumente
muzicale identificîndu-le la
auz din ţesătura muzicală, să
povestească cum se produce
sunetul, unele amănunte
despre întrebuinţarea
instrumentului
Să diferenţieze sunetele
produse prin mişcări
corporale, de suntele produse
de obiecte sonore, sunetul
vorbit de sunetul cîntat
Să exprime, prin mişcări şi
sunete caracteristice, conduita
unor personaje (fiinţe )
conform conţinutului
poveştilor, cîntecelor,
poeziilor, etc.
Să improvizeze/creeze ritmuri,
scurte motive ritmico-
melodice, mişcări şi figuri de
dans, poezii, povestioare ce
reflectă conţinutul muzicii
audiate sau al cîntecelor
învăţate
Realizarea unor studii coregrafice, studii cu diferite roluri,
pantomime pentru dezvoltarea mimicii, a elocvenţei gesturilor şi
a expresivităţii corporale
Jocuri muzical-didactice: „ Ghici al cui e glasul ? ”, „Cuşma lui
Guguţă ”ş. a.
Contemplarea imaginilor cu instrumente muzicale
Exersarea la instumente muzicale ( fluieraş, tobiţe, tamburine,
clopoţei, trainglu, xilafon, etc.)
Audierea înregistrărilor cu instrumentele tarafului şi ale
orchestrei simfonice
Exerciţii de identificare a instrumentelor muzicale la auz
Povestiri, legende despre apariţia, crearea instrumentelor
Relatări despre specificul sonorităţii instrumentelor şi
posibilităţilor de imitare a sunetelor din natură
Memorarea poeziilor, ghicitorilor, legendelor despre
instrumentele muzicale
Jocuri de rol
Jocuri muzical-dramatice
Scenete muzicale-literare
Pantomime
Improvizări muzical-ritmice
Conversaţii privitoare la conţinutul muzicii audiate şi caracterul
personajului
Acompanierea la instrumentele de rit şi la cele cu efecte sonore
(bice, clopoţei, harapnice, buhai, toacă etc.) a cîntecelor
colindelor
Dialoguri/replici ritmico-melodice bazate pe ritmuri cunoscute
de dans, marş, cîntec practicate între copil-copil, copil-grup,
copil-educator
Interpretări în patru mîini la xilofon, pian ş.a.
Participarea la jocuri muzical-ritmice, la scenete, pantomime etc.
Organizarea orchestrei pentru copii cu diferite instumente la
îndemîna lor

Exemple de conţinuturi

Audiere şi interpretare “Marşul păpuşilor mecanice” – muz. de V.Dubosarschi, “Hora”, “ Sîrba

”-mel.pop, “Cîntec de leagăn ”- din folclorul copiilor, “Cîntec de toamnă” – muz. M.Ungureanu,
“Vals” – muz. E.Mamot“Căluţul” - muz. Z.Tcaci, “Răţoiul” – muz. Gr.Vieru, “Un moş şi o babă sub
zăpada” – mel.pop., “Bradule, prietene” – muz. Iu.Ţibulschi, “Iepuraş” –din folclorul copiilor,
“Careta cu clopoţei” – muz. de A.Sochireanschi, “Ce bine e” - muz. E.Doga, “Fluturaşul” – muz.
S.Maicapar, “Caloianul” – din folclorul cop., “Ciocîrlia” – muz. de A.Tamazlîcaru; “Păsărica” –
muz. M.Ungureanu, “Puii”, “Broscuţele” – mel.pop. “Graiul meu” – muz. I.Macovei, “Ce-ti spune
muzica” – joc muzical-didactic, “Căsuţa” – joc muzical, “Veveriţa” – joc muzical didactic, muz. de
M.Ungureanu, “Cimpoiul” – muz. de W.A. Mozart, “Hora”, “Sîrba” – mel.pop. „Moldovă
frumoasă” – muz. Z.Tcaci, „Clovnii” – muz. D.Cabalevski, „Hora fetelor” – muz. V.Rotaru, „Marş”
– muz. S.Procofiev, „Casa noastră” – muz. I Macovei, „Ciocîrlia”, „Dimineaţa în sat” – mel.pop.,

53
„Fusul” – muz. M.Negrea, „Dansul florilor” – muz. A.Ranga, „Greieraşul” muz. Iu.Ţibulschi,
„Cîntă ţapul la ţambal” – muz. C.Rusnac, „Ursul” – muz. Z.Tcaci, „Cîntecul ciocîrliei”, „Păpuşa
nouă” – muz. P.Ciaikovski; „Ursul” – muz. Z.Tcaci, „Vals – glumă” – muz. D.Şostacovici”;
„Rîndunică, rîndunea” – muz. A.Tamazlîcaru, „Ieduţul”, „Trompeta” – muz. M.Ungureanu ,
„Vulpea si cocoşul”, „La pădure” – din folclorul. copiilor „Nani, nani”, „Cărăbuş”, „Susai”,
„Ceata, ceata”, „O găina cu doi pui”, „Melc, melc, cotobelc” – din folclorul. copiilor, „Toamna” –
muz. I.Macovei, „Moşul şi cocoşul” – din folclorul copiilor., „Iepuraşul” – muz. de D.Gheorghiţă,
“Limba romînească” – muz. I.Cartu, „Fulguşorul”, „Sorcova” –din folclorul copiilor, „Răsună,
codrul iarăşi” muz. I.Chirescu, „Mama” – muz. E.Doga, ”Racheta” – muz. D.Gheorghiţa, „Sosirea
rîndunicii” – muz. D.Voiculescu, „Fluturaşii” – muz. Gr.Vieru. „Tricolorul” – muz. de
C.Porumbescu, „Marşul soldăţeilor de plumb” – muz. P.Ciaikovski, „Moldova” – muz.
M.Ungureanu, „Dimineaţa în sat” – mel.pop., „Dimineaţa” - muz. E.Grieg, „Fusul” – muz.
M.Negrea, „Pui de lei” – muz. I.Bratianu, „Oastea lui papuc” – muz. M.Negrea, „Cîntecul
ciocîrliei” – muz. P.Ciaikovski, „Cîntec vechi francez” – muz. P.Ciaikovski. „Toamna” – muz.
I.Macovei, „Furnicuţa” – muz. D.Radu, „Toamna” – muz. M.Ungureanu; „Ţărişoara mea” – muz.
Gr.Vieru, „Moşul si cocoşul”- cînt. pop., „La moară” – din folclorul copiilor, „Casa noastră” – muz.
I.Macovei, „Iepuraşul” – muz. D.Gheorghiţă, „Steaua sus răsare”- muz. D.Chiriac, „Moş Crăciun” –
muz. D. Chiriac, „Sorcova”, „Căpriţa” – mel.pop., „Cîntec pentru mama” – muz. I.Macovei,
„Sosirea rîndunicii” – muz. D.Voiculescu, „Bunicuţa” – muz. D.Radu, „Păsărica” – muz.
A.Tamazlîcaru, „Răsuna codrul iarăşi” – muz. I.Chirescu, „Fluturaşii” – muz. Gr.Vieru. „Căsuţa din
pădure” – muz. I.Nicolescu, „Bun rămas” – muz. Z.Tcaci, „La scoală” – muz. M.Ungureanu.
Analiza şi caracterizarea muzicii: ritm, melodie, tempou, dinamică, caracter, înălţime şi durată a
sunetelor. Cuvinte şi expresii de caracterizare a muzicii: vesel, trist, săltăreţ, de glumă, duios,
gingaş, visător, liniştit, solemn, de sărbătoare, misterios, ciudat, dîrz, de marş, de dans, liric,
cantabil, grăbit, neliniştit etc.
Jocuri muzical didactice. “Mirosim florile”, “Cîntă ca mine”etc; “Punguţa cu instrumente”,
“Cuşma lui Guguţă”, “Joc Moldovenesc”, “Sîrba” melodii populare în interpretarea orchestrei de
muzică populară, “Tobe mari şi tobe mici”, “Ghici al cui e glasul”, ”Vino, vino, ploaie!” – muz.
D.Kitenco, „Vulpea si cocoşul”, „La pădure” – din folclorul copiilor „Nani, nani”, „Cărăbuş”,
„Susai”, „Ceata, ceata”, „O găină cu doi pui”, „Melc, melc, cotobelc” din folclorul copiilor, „Capra
si iezişorii”, „Ecoul” – muz. I.Macovei „Clopiţeii”, „Floarea şi soarele” - muz. De M.Ungureanu,
„Ploaia şi soarele” - din folclorul copiilor.
Mişcări muzical ritmice şi dansuri: “Uite-aşa” - muz. de M.Ungureanu, “Dans în cerc”, “Dans cu
băsmăluţele”, “Dans cu panglici”, “Facem hora mare – din folc.cop., “Sîrba” – mel.pop., “Dans în
doi” – mel.pop., “Hora si sîrba” – mel.pop, “Ursul si vulpea” – muz. M.Ungureanu, “La plimbare”
– joc.muz.did., “Podul de piatra” - din folclorul copiilor, “Dans vesel” – joc.muz.did pe o mel.pop.,
“Ursul si ursulică” – muz. de M.Ungureanu, “Mergem vesel şi dansăm”, “Sîrba celor mici” – muz.
M.Ungureanu, “Cine-i mai atent” - din folc.cop. „Hora”, „Alunelu”, „Raţa”, „Polca”, „Hora cu
bătăi”, „Sîrba”, „Ciuleandra”, „Hostropăţul”, „Hai, Ileană, la poiană”, „Trageţi hora” – mel. pop.,
„Polca în perechi” – dans popular, „Hora fulgilor” – M.Ungureanu.
Interpretare/improvizare coregrafică, la instrumente muzicale, muzical-dramatică, muzical-
literară
Exerciţii–jocuri: ”Zborul pasărilor”, „Vesel – trist – vesel”, „Ba la fugă, ba la pas”, „Lanţul”,
„Cercul prieteniei”, „Cloşca şi puii”, „Ecoul” – joc cu bătăi din palme, „Vulpea prinde iepuraşul”,
”Cîntec de leagăn”, „Lie, lie, păpădie” – din folclorul copiilor; ”Soarele” – muz. I.Macovei. „Hora”,
„Sîrba”, „Hai, Ileană, la poiană”, „Trageţi hora” – mel. pop., „Polca în perechi” – dans popular,
„Hora fulgilor” – M.Ungureanu. „Alunelu” mel. pop. „Marş” – muz. Z.Tcaci, „Hora”, „Joc” ,
“Sîrba” –mel.pop.
Repertoriul a fost selectat din: „Muzica în grădiniţa de copii” de E.Coroi
„Voie bună la cei mici” de M.Ungureanu
„Exerciţii muzical-ritmice, jocuri şi dansuri” pentru preşcolari de E.Coroi, N.Şevciuc
„Să creşti mare” de G.Vieru

54
„Primul ghiocel” de D.Blajinu
Rămurele-nemurele. Editura „Lumina”, Chişinău, 1992
„Stupul vesel” de Z.Tcaci, Ed. „Carte moldovenească”, Chişinău, 1968
„Clopoţelul de argint” de D.Radu, Ed. „Făt-Frumos”, Chişinău, 1994
„Metodă de acordion” de D.Chiroşca, P.Neamţu, Ed. „Hyperion”, Chişinău, 1992
„Luci soare luci” de N.Ionescu (folclorul copiilor), Ed. Muzicală, Bucureşti 1981
Manual de muzică pentru clasa I, de E.Coroi, Ed. „Lumina”, Chişinău, 1994
„Cîntece şi jocuri pentru copii” de A.Scornea, Bucureşti Ed. Muzicală, 1986
„Dreptatea izvolului” Culegere de cîntece pentru copii, Chişinău, 1990

55

Obiective cadru:
• Formarea deprinderilor de lucru utilizînd instrumente, tehnici şi materiale diverse în cadrul
activităţilor artistico-plastice
• Dezvoltarea capacităţii de exprimare a gîndurilor, a emoţiilor şi sentimentelor prin mijloace
artistico-plastice
• Stimularea creativităţii şi a simţului estetic
• Dezvoltarea musculaturii fine a mîinilor
Obiective de referinţă
Să manifeste interes stabil faţă
de arta plastică, dorinţa de a
picta, modela, construi, aplica
şi a contempla opere de artă
Să redea obiecte diferite ca
formă, structură, culoare în
desen, modelaj, construcţii,
aplicaţii
Să manifeste dorinţa de a
participa la activităţi de desen,
modelare, aplicare
ARTA PLASTICĂ
Exemple de activităţi de învăţare
Joc didactic „Căsuţa culorilor”
Convorbiri despre interesele copiilor
Realizarea de lucrări (desen, pictură, modelaj, construcţii,
colaje) la libera alegere, cu instrumentele preferate şi culorile
preferate
Stimularea experimentelor cu acuarele sau guaşe pentru
obţinerea de tonuri şi nuanţe diferite ale culorilor
Antrenarea în identificarea diferitor domenii ale artei plastice:
pictura, sculptura, arta decorativă aplicată,
Demonstrarea obiectelor de artă, relatări despre impresiile
copiilor, despre obiectele de artă decorativă aplicată
Exprimarea propriilor impresii, emoţii
Trasarea siluetelor pe băsmăluţe şi şerveţele.
Examinarea obiectelor de artă decorativă aplicată: veselă din
lut, port naţional, prosoape, covoare, şerveţele. Analizarea
diferenţelor de formă, culoare, structură a obiectelor
Executarea aplicaţiilor ornamentale şi a obiectelor
Conversaţii despre intenţiile de creaţie a copiilor
Selectarea independentă a temelor, mijloacelor de expresie şi
procedeelor de redare a mesajului artistic în desen, construcţii,
modelaj, aplicaţii
Realizarea compoziţiilor plastice prin aplicarea formelor
spontane (punct; linii; curbe, spiralate, întrerupte)
Observări în sala de grupă
Realizarea compoziţiilor plastice prin aplicarea formelor
spontane (punct; linii curbe, spiralate, întrerupte)
Relatări despre preferinţele proprii în activitatea plastică
Executarea lucrărilor de desen pe fondul muzicii
Realizarea desenelor, a construcţiilor, modelare după
vizionarea spectacolelor, audierea muzicii, excursii în parcul
de toamnă, primăvară (lucrări colective, realizate în grupuri
mici şi lucrări individuale)
Expunerea lucrărilor, examinarea lucrărilor de aplicaţie din
grup şi individuale, examinarea propriilor lucrări,
contemplarea lucrărilor. Realizarea unor mini-expoziţii
tematice cu lucrări realizate prin diferite mijloace artistico-
56

Să dezvolte spiritul de
observaţie, al memoriei
imaginative şi motrice
Să realizeze corespondenţe
între procedeele de reflectare
artistico-plastică a obiectelor
din mediul înconjurător,
diverse mijloace de expresie
(formă, structură, culoare,
punctul, linia, ritmul,
compoziţia plastică) şi
conţinutul operelor de artă
plastică
Să manifeste creativitate şi
dorinţa de autoexprimare a
emoţiilor, gîndurilor prin
desen, pictură, modelaj,
aplicaţie, construcţie
Să îşi exprime emoţiile faţă de
fenomenul, chipul redat, buna
dispoziţie cauzată de
frumuseţea şi farmecul naturii,
al operelor percepute sau
create
Să aplice independent şi
conştient unele tehnici simple,
procedee specifice desenului,
modelajului, construcţiei,
aplicaţiei, desenului.
plastice (desene, modelaje, colaje etc).
Antrenarea capacităţii de orientare pe suprafaţa foii de hîrtie
Exerciţii de diferenţiere a formelor şi a culorilor diferitelor
părţi ale obiectelor, denumirea lor
Modelarea obiectelor de aceeaşi formă cu mărime diferită şi
obiecte ce constau din cîteva părţi
Expoziţie „Sculpturi în raionul nostru”
Convorbire despre emoţiile copiilor şi despre culori preferate
Exerciţii de identificare a culorii ca unul din mijloacele de
expresie a produselor de artă plastică
Identificarea mijloacelor expresive în ilustraţiile din cărţile
pentru copii
Evidenţierea modalităţilor de aranjare a formelor în spaţiul
plastic (lucrări decorative, picturale, sculpturale)
Evidenţierea mijloacelor plastice expresive: culori, forme,
îmbinări de forme şi culori în natură şi artă
Descrierea emoţiilor trăite la activităţile de artă plastică,
asociindu-le cu culori şi forme
Examinarea tablourilor, analiza mijloacelor plastice de redare a
dispoziţiei
Selectarea independentă a temelor, mijloacelor de expresie şi
procedeelor de redare a unui gînd, emoţii, în lucrări de artă
plastică
Relatări despre importanţa artelor plastice în viaţa cotidiană
Experimentarea utilizării elementelor tehnice specifice
modelajului la redarea unor teme plastice şi a elementelor
tehnice specifice picturii la redarea unor teme de modelaj,
aplicaţie
Redarea formelor şi dimensiunilor diferite prin aplicarea unor
tehnici alternative
Elaborarea compoziţiilor simple, aplicînd materiale diverse
Asamblarea ozoarelor din flori şi frunze – „coroniţa”
Experimentare în îmbinarea culorilor, elementelor
Confecţionarea unor obiecte preferate (la alegerea copiilor)
Convorbire „Cum să redăm bucuria”
Jocul didactic „Comunicăm prin culori”
Relatări ale copiilor referitor la emoţiile trăite în momentul
perceperii operelor de artă, al lucrărilor colegilor
Asocierea culorilor primare cu emoţiile şi atitudinile trăite în
momentul perceperii tablourilor
Desenarea unor obiecte din lumea înconjurătoare la dorinţă
Asocierea operelor percepute, a personjelor, peisajelor cu
versuri şi melodii cunoscute, cu persoane dragi
Activităţi individuale, în perechi şi individual în zonele de
creaţie
Coordonarea mişcărilor ambelor mîini
Exersarea liniilor, în duct continuu, din diferite poziţii
Experimentarea procedeelor ciupirii, netezirii, a procedeelor
elementare de decupare, a procedeului turtirii, a tehnicii
mozaicului
Exercitarea procedeelor de modelare a mai multor obiecte
dintr-o singură bucată
57

Să respecte conştient regulile
de utilizare a materialelor şi
instrumentelor la activităţile de
artă plastică
Să aplice elemente ale
limbajului plastic în activităţile
de arte plastice şi în situaţii
diverse
Completarea independentă prin desen sau pictură siluete,
forme tăiate din hîrtie
Exersarea procedeelor de lipire a formelor pe hîrtie, realizarea
de colaje
Temă liberă „Să desenăm din poveşti”
Exersarea tăiatului fîşiilor mai late, apoi înguste, crearea din
fîşii a imaginii obiectelor şi lipirea lor
Explorarea diverselor materiale, instrumente de lucru pentru
pictură, modelaj, aplicaţie
Discutarea regulilor de pregătire a locului de muncă
Aplicarea cleiului pe detalii, forme gata, utilizînd planşeta,
muşamaua sau şerveţelul
Exersarea modelării cu toată palma şi cu degetele
Exersarea utilizării corecte a foarfecelor
Utilizarea corectă a expresiilor: „culori vii”, „deschise”,
„închise”, culori reci, şi culori calde, „elementul decorativ”,
„ozor (motiv)”, „ornament”, etc.
Exercitarea expresiilor: „în faţă”, „cîte două”, „la acelaşi nivel”

Să aplice procedeele şi Utilizarea ozoarelor decorative şi a materialelore din natură

instrumentele de desen,
modelaj, aplicare, construcţie
în activităţile de joc, de
educaţie pentru familie,
societate, etc.
Să identifice unele lucrări ale
pictorilor, meşterilor populari
din Moldova, din alte ţări
Să coopereze la realizarea unor
lucrări plastice complexe
pentru ornamentarea obiectelor personale, a celor din sala de
grup
Înfrumuseţarea obiectelor personale cu ornamente populare
Utilizarea obiectelor confecţionate în viaţa cotidiană
Activitate de arte plastice integrată cu educaţia ecologică
Utilizarea obiectelor confecţionate prin modelaj, construcţie,
aplicaţie la activităţi de matematică, dezvoltarea limbajului, în
jocurile libere
Vizionarea operele de artă ale pictorilor, meşterilor populari
Excursii la Muzeul de arte plastice, la expoziţii, întîlniri cu
meşterii populari
Expunerea reproducţiilor, a tablourilor, sculpturilor meşterilor
populari
Joc didactic „Cine a pictat?”
Realizarea unei plăci decorative pentru sala de grup (activitate
în grup)
Realizarea compoziţiilor colective (o fermă de păsări, o
grădină zoologică etc.)
Participarea la activităţi colective de modelare
Joc didactic „Covoraş”, „Înfrumuseţăm odaia de grup”

Exemple de conţinuturi
Desenul
Genuri de artă, opere de pictură ce conţin peisaje, portrete, genul social, natura moartă etc.
Procedee de desenare a obiectelor de formă rotundă (mari şi mici
Modalităţi de compunere a ozoarelor. Elemente simple din tezaurul artei populare moldoveneşti
Împodobirea cu trăsături de penel, cerculeţe, dunguliţe, siluetele formelor tăiate din hîrtie
Procedee de utilizare a materialelor de lucru şi respectarea regulilor de protecţie a sănătăţii
Modele de amplasare a obiectului în pagină
Culori primare (roşu, galben, verde, albastru, alb, negru) a nuanţelor lor. Fuziune de culori.

58
Elemente de ozoare caracteristice pentru înfrumuseţarea obiectelor din ceramică: pete colorate,
puncte, linii drepte, cercuri, inele. Procedee de alcătuire a ozoarelor pe forme ce redau obiecte
uzuale, prin alternări de linii drepte, oblice, curbe, frînte, spiralate întrerupte, puncte, pete. Aşezarea
ozorului în funcţie de forma hîrtiei. Reguli de plasare a ornamentului pe margini, în mijloc, pe la
capete. Elemente decorative asemănătoare care se repetă, alternarea amplasărilor simetrice,
sensurile şi schimbarea inversă a acestora. Ornamentare cu elemente specifice romîneşti. Îmbinarea
culorilor, amplasarea elementelor ozorului în obiectele de artă decorativă aplicată. Ozoare ţesute,
brodate, vopsite, crestate etc.
Tehnica aşezării ritmice a elementelor componente (la mijloc, prin părţi, în colţuri)
Procedee de îmbinare a formelor spontane
Pictura pe material din natură
Instrumente şi materiale
Calităţile estetice ale obiectelor, fenomenelor
Elemente de limbaj artistic plastic. Culorile cromatice - deosebiri şi asemănări. Mesajul artistic şi
culorile
Utilizarea materialelor şi a instrumentelor de lucru în exprimarea gestului grafic. Caracteristicile şi
transformările materialelor în timpul lucrului (şablon, amprentă, colaj, stropire, haşurare, lipire,
îmbinare, amestec, frămîntare, decorare, fuziune de culori)
Elemente de analiză a lucrărilor prin examinarea culorilor (primare, reci, calde), a formelor şi
liniilor
Modalităţi de creare a imaginii plastice prin intermediul punctelor, liniilor, petelor
Compoziţii tematice – plasarea elementelor compoziţionale

Modelarea
Procedee de modelare: mişcarea translatorie a palmelor faţă de planşetă; împreunarea capetelor prin
lipire; adîncire, apăsare, turtire, modelarea cu vîrful degetelor; mişcare circulară; aplatizare, mişcări
liniare şi circulare ale palmelor. Modelarea vaselor din ceramică
Procedee de redare a particularităţilor diverselor obiecte de formă rotundă (mere mari, mici; vişine
etc.), procedeul alternării formelor şi culorilor, procedee de unire a detaliilor, procedeul turtirii,
procedee de modelare a obiectelor decorative. Procedee de construire a obiectelor din materiale
ocazionale
Reguli de folosire a lutului, tehnica întinderii lutului la modelarea părţilor mărunte (ciocul păsării),
(tortiţa la cănuţa pentru piticul din poveste)
Lucrul cu aluatul - împletitul colacilor, sfinţilor, garnisirea bucatelor etc.
Tehnica punerii şi procedee de lipire (brăduţul e verde, puişorul e galben etc.), ciupirea şi netezirea
Modalităţi de folosire a spatulei, metoda modelării dintr-o bucată şi din bucăţi aparte, folosind
spatula
Modalităţi de alcătuire a ozoarelor, cu ajutorul modelatorului, la înfrumuseţarea obiectelor.
Modalităţi de înfrumuseţare a vaselor şi a siluetelor cu ozoare specifice pictate, crestate, aplicate şi
prin alte procedee. Motivele ceramicii populare moldoveneşti şi aplicarea lor
Modalităţi de utilizare în lucru a materialelor din natură: scoici, seminţe etc.
Tehnici de amplasare a figurilor de oameni, animale, de modelare dintr-o bucată
Sculptura
Chipuri de animale, oameni, sculpturi monumentale ce se găsesc în localitate
Materiale de construcţie, proprietăţile lor

Aplicaţia
Aplicaţie decorativă. Procedeul amplasării pe foaia de hîrtie
Procedee de alcătuire a ozoarelor din figuri geometrice decupate (pătrat, dreptunghi, triunghi, oval)
pe suprafaţa obiectelor propuse
Denumirea instrumentelor şi a materialelor.
Noţiunile „între”, „la aceeaşi distanţă”, „la margine” etc.

59
Lucrul cu cleiul
Foarfecele şi perfecţionarea deprinderii de a lucra cu ele
Procedee de decupare a hîrtiei după linie, oblic, de formă rotundă. Procedee de decupare din hîrtie,
paie şi alte materiale ale elementelor decorative
Tehnica de decupare a obiectelor de formă rotundă şi ovală de alcătuire a unor imagini din cîteva
părţi; metoda rotunjirii colţurilor
Tehnici de alipire a părţilor de diferite forme şi culori
Procedee de utilizare în aplicaţia diferitor materiale: textile, piele, seminţe etc.
Procedee de alcătuire a ozoarelor din forme vegetale şi geometrice în fîşii, cerc, pătrat, lipindu-le
consecutiv
Tehnica aranjării imaginii pe părţi, îmbinarea procesului decupării cu cel al ruperii detaliilor
Schiţele şi modelele pentru ţesutul şi brodarea băsmăluţelor, a şerveţelelor şi a altor obiecte prin
procedee de aplicaţie
Procedee de decupare a unor figuri identice din hîrtie, strînse în formă de armonică şi a celor
simetrice – din hîrtie îndoită în două
Tehnica colajului, structură, culoare, formă, volum, mărime în redarea obiectelor din jur
Tehnica mozaicului prin rupere
Valorile culturii naţionale, meşteşuguri populare din localităţi, motive populare.
Limbaj plastic – vişiniu, roşu, roşu-aprins, portocaliu etc.

60
 Standardele implementării curriculum-ului educaţiei timpurii şi preşcolare

Succesul implementării unui curriculum educaţional centrat pe copil va fi determinat de respectarea

de către cadrele didactice a următoarelor standarde:

Individualizare
Bazîndu-se pe cunoştinţele teoretice despre dezvoltarea copiilor, precum şi pe experienţa
interacţiunii cu copiii şi cu familiile acestora, cadrele didactice apreciază specificul fiecărei grupe
de copii şi ţin cont de nevoile unice şi de potenţialul de dezvoltare al fiecărui copil.

Mediul stimulativ
Cadrele didactice creează un mediu securizant, stimulativ şi incluziv, organizîndu-l astfel încît
copiii nu se tem de riscuri în propria învăţare, se comportă în mod democratic, învaţă să lucreze în
cooperare şi independent.

Participarea familiei
Cadrele didactice stabilesc parteneriate cu familiile copiilor în scopul asigurării unui sprijin optimal
învăţării şi necesităţilor de dezvoltare ale acestora.

Strategii didactice care stimulează învăţarea semnificativă

Cadrele didactice elaborează şi aplică diverse strategii didactice care stimulează înţelegere
conceptuală, creativitate, independenţă în descoperirea cunoştinţelor, cooperare şi socializare,
înţelegerea interdependenţei lucrurilor.

Planificarea şi evaluarea
Cadrele didactice planifică procesul educaţional respectînd standardele naţionale, scopurile
instituţiei educaţionale, nevoile individuale ale copiilor şi rezultatele observările lor permanente,
precum şi metodele moderne de evaluare.

Dezvoltarea profesională
Cadrele didactice îşi evaluează permanent calitatea şi eficienţa lucrului şi tind să le îmbunătăţească
continuu, conlucrînd cu colegii, perfecţionînd programele şi metodele utilizate destinate copiilor şi
familiilor acestora.

Incluziunea socială
Cadrele didactice modelează şi încurajează incluziunea socială reieşind din respectul pentru
valorile bazate pe drepturile omului, principiile unei societăţi democratice deschise, formînd astfel
toleranţă pentru ce este diferit, acceptarea divesităţii.

61
 De la grădiniţă la şcoală.....

Reieşind din specificul dezvoltării copilului, a tempoului şi ritmului său individual de

creştere, din modul prin care el cunoaşte lumea, pornind de la abilităţile, necesităţile, caracterul,
temperamentul, cultura copilului, se va face tot posibilul ca de la grădiniţă copilul să vină în clasa
întîi cu:

O înţelegere generală despre sănătate, modul sănătos de viaţă, igiena personală, nutriţie, o
recunoaştere a posibilităţilor fizice ale propriului corp şi a capacităţii de a se autoexprima
prin mişcare; copilul va cunoaşte unde şi la cine să se adreseze după ajutor în caz de
accident sau o nenorocire în caz că alături nu sunt adulţi; va respecta copiii şi adulţii care
sunt diferiţi, au probleme de sănătate, de locomoţie; va fi conştient de limitele propriilor
posibilităţi, după putinţă va avea grijă de propria securitate şi de securitatea celorlalţi.

Anumite deprinderi de ordin socio-emoţional: autopercepţie şi respect de sine, capacitatea

de a convieţui, comunica şi colabora cu alţii, simţul responsabilităţii, deprinderi
elementare de autocontrol şi stăpînire de sine; capacitatea de a-şi controla adecvat
emoţiile, de a-şi exprima propriile simţiri şi trăiri; respectîndu-i pe alţii, să-şi exprime
verbal sau în alt mod propria opinie, drepturile sale, intenţiile şi aspiraţiile.

Deprinderi şi abilităţi cognitive caracteristice unui copil de şase ani care: explorează
activ şi se interesează de lumea ce îl înconjoară, este curios; reieşind din posibilităţile
individuale; studiază lumea din jur (prin simţuri, observare, punînd întrebări,
experimentînd, soluţionînd probleme, căutînd informaţii în cărţi, auscultînd istorisiri,
lecturi, sunetele naturii şi ale muzicii); manifestă deprinderi incipiente de gîndire critică şi
de soluţionare de probleme; poate aplica cunoştinţele căpătate în activitatea cognitivă
cotidiană (să observe asemănările, să compare, grupeze, să ordoneze, să măsoare obiecte şi
persoane); să îndeplinească sarcini simple de adunare şi scădere folosind diverse obiecte;
să recunoască şi să folosească după posibilităţi calculatorul.

Deprinderi de comunicare, capacitatea de a-şi verbaliza emoţiile, gîndurile şi de a le

împărtăşi pe înţelesul altora; capacitatea de a asculta cele spuse de prieteni, de educator, de
a recepta şi a înţelege informaţia comunicată, de a întreba ce nu este clar, de a ruga să fie
repetat, de a-şi exprima părerea; în măsura posibilităţilor, de a vorbi coerent, corect, clar;
de a fi sigur pe sine cînd îşi exprimă gîndurile în felul său anume; de a povesti, întreba,
răspunde, declama, versifica, a se juca cu cuvintele şi sunetele în felul său individual.
Copilul de şase ani va manifesta interesul cultivat pentru carte, dorinţa de a citi, interesul
pentru simbolurile grafice (litere, cuvinte, texte, notiţe etc.); va încerca să le cunoască şi să
le recunoască, se va juca cu ele, va încerca să le producă singur; va fi capabil să le
utilizeze în activităţi diverse; după posibilităţi şi reieşind din propriile capacităţi, va
încerca să imite scrisul (prin litere modelate, desenate, scrise, prin îmbinări de litere sau
cuvinte); va avea deprinderi etice de bază pentru comunicarea orală (în vocabularul activ
va avea cuvinte de politeţe ca „poftim”, „mulţumesc”, „vă rog”, „mă iertaţi”); va fi capabil
să-l asculte şi să-l audă pe vorbitor, va fi tolerant faţă de modul de a vorbi al altor persoane
(de exemplu, în altă limbă, alt dialect, alt mod de a vorbi etc.).

Creativitate, diverse deprinderi şi abilităţi elementare legate de activitatea artistică

(lucrări de artă, dans, muzică, literatura artistică, dramatizare); copilul va avea o atitudine
pozitivă faţă de activitatea artistică şi faţă de artă, va cunoaşte sentimentul de bucurie,

62
satisfacţie şi realizare artistică; în dependenţă de capacităţi, va avea dezvoltate imaginaţia
şi autoexpresia în cadrul diverselor activităţi artistice; prin intermediul variatelor mijloace
artistice – sunet, voce, cuvînt, mişcare, linie, culoare, formă – va putea crea şi autoexprima
în mod individual şi unic; copilul va poseda deprinderi artistice elementare – de a desena,
picta, modela, construi, precum şi capacitatea de a crea, reda în plan şi în spaţiu, lucruri
importante pentru sine – nuanţe emoţionale, obiecte, reprezentări, lucrări etc.; copilul va
avea experienţa unei activităţi artistice variate şi a utilizării diverselor mijloace, materiale
şi tehnici artistice.

Predispoziţie pozitivă şi pregătit pentru a deveni elev, exprimate în: dorinţa de a merge
la şcoală, curiozitate şi sete de cunoştinţe, creativitate, autoexpresie, deprinderi elementare
de gîndire critică, independenţă, deprinderi de soluţionare a problemelor, de
experimentare, interesul pentru cărţi, pregătire pentru scris, reprezentări matematice
elementare, o apreciere pozitivă a propriei persoane şi a propriilor posibilităţi, încredere în
propria reuşită.

63