ŞCOALA NAŢIONALĂ DE STUDII POLITICE ŞI

ADMINISTRATIVE

FACULTATEA DE ADMINISTRAŢIE PUBLICĂ

STUDII ADMINISTRATIVE EUROPENE

Învățământ cu frecvență

LUCRARE DE DISERTAŢIE

COORDONATOR ŞTIINŢIFIC:

ABSOLVENT:

BUCUREŞTI
 2021

ŞCOALA NAŢIONALĂ DE STUDII POLITICE ŞI

ADMINISTRATIVE

FACULTATEA DE ADMINISTRAŢIE PUBLICĂ

STUDII ADMINISTRATIVE EUROPENE

Învățământ cu frecvență

DREPTUL LA INFORMARE – DREPT

EUROPEAN

COORDONATOR ŞTIINŢIFIC:

ABSOLVENT:
 BUCUREŞTI

2021

Cuprins

Introducere

În Uniunea Europeană, dreptul european la informare și libertatea de

exprimare sunt considerate drepturi fundamentale și sunt protejate de Carta Drepturilor
Fundamentale a Uniunii Europene. Cele două drepturi sunt esențiale pentru
funcționarea democratică a societății, pentru că oferă cetățenilor posibilitatea de a
obține informații din diverse surse, să-și exprime opiniile și să ia decizii pe baza
informațiilor. În plus, libertatea de exprimare și informare este esențială pentru
protejarea drepturilor și libertăților cetățenilor.
În prezenta lucrare, vom încerca să înțelegem importanța dreptului la
informare, vom încerca să observăm care sunt particularitățile acestui drept și vom
analiza care sunt situațiile în care dreptul la informare poate fi încălcat legal, dar și
când este încălcat fără să realizăm. O primă parte din lucrare se va concentra asupra
dreptului la informare, apoi atenția se va concentra pe analiza instituțiilor de presă în
raport cu partidele politice și pe studiul nostru ”cum afectează perioada campaniilor
electorale dreptul cetățenilor de a fi corect informați”. În ultima parte a lucrării vom
analiza împreună mai multe interviuri realizate cu diferiți oameni de presă și vom
încerca să demonstrăm că perioada electorală afectează buna informare a cetățenilor,
dar și faptul că reglementarea slabă în acest sens contribuie la limitarea bunei
informări.
Cu toate că există dreptul la informare și este protejat de Carta Drepturilor
Fundamentale a Uniunii Europene, pot exista situații în care acest drept poate fi
restrâns. De exemplu, dacă informațiile pot pune în pericol securitatea națională sau ar
încălca drepturile altor persoane, atunci aceste informații ar putea fi clasificate și
menținute confidențiale. Dar și aici există o limită, mai exact, restricțiile trebuie să fie
proporționale cu scopul urmărit.
În contextul actual în care tehnologia a evoluat foarte mult, iar informația se
află la un clic distanță sau o apăsare pe ecranul telefonului, cantitatea a înlocuit
calitatea. Instituțiile de presă aleargă după breaking news-uri, iar din cauza aceasta
foarte multe informații trec fără a fi verificate până la capăt sau sunt parțial adevărate.
Din această cauză, dezinformarea și fake news-urile se află acum printre cele mai mari
probleme ale societății moderne, acestea afectează grav procesul de informare corectă
și subminează încrederea publicului în instituțiile de presă. Este important ca oamenii
să aibă libertatea de a se exprima și de a fi informați corect, dar este la fel de important
să se conștientizeze faptul că informațiile greșite pot avea consecințe grave. Așa cum
am spus anterior, în ziua de azi, cu atât de multe informații disponibile pe internet, este
ușor de răspândit știrile greșite. În acest context, rolul instituțiilor de presă de a
verifica informația devine mult mai important, astfel încât să nu se perpetueze
informațiile greșite.
 Sunt multe tipuri de surse de informare în masă, precum televiziunea, radio-
ul, presa scrisă și presa online. În general, toate instituțiile de presă se presupune că
sunt independente și că oferă informații corecte și imparțiale, însă există anumite surse
de informare care nu sunt credibile, cum ar fi anumite site-uri de știri folosite pentru o
anumită propagandă cu știri false sau chiar tabloidele. Astfel că, în ziua de azi,
informația pe care o primim indiferent de sursă trebuie verificată din mai multe surse,
altfel riscăm să asimilăm informații gresite și poate chiar să tragem concluzii greșite în
legătură cu anumite subiecte sau persoane.
O altă situație care poate să afecteze credibilitatea unei instituții de presă este
legătură cu partidele politice. Presa are mai multe roluri când vine vorba de partidele
politice. Fie de promovare, informare sau denigrare. Din cauza faptului că multe
instituții de presă nu se pot auto-susțin doar din veniturile realizate din publicitate,
multe ajung să fie controlate de anumite formațiuni politice sau pot fi influențate de
interese politice prin asigurarea unei finanțări. Cel mai important aspect pe care
cetățenii trebuie să-l înțeleagă este acela că în momentul în care doresc să afle o
informație, trebuie să citească știrea din mai multe surse și să tragă singuri concluzii
formate pe o varietate de surse de informație. Cu toate acestea, ideal ar fi ca instituțiile
de presă să rămână independente și să ofere informații obiective, pentru a evita
influențele politice astfel încât să evite pierderea credibilității.
 1. Dreptul la informare
1.1 Libertatea de exprimare și de informare
” Orice persoană are dreptul la libertatea de exprimare. Acest drept include
libertatea de opinie și libertatea de a primi sau de a transmite informații sau idei, fără
amestecuri din partea autorităților publice și fără a se ține seama de frontiere.
Libertatea și pluralismul mijloacelor de informare în masa sunt respectate”
(Europa.eu , 2010). Articolul 11, din Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii
Europene vizează direct dreptul libertății de exprimare și de informare. Carta a fost
semnată la 7 decembrie 2000 la Nisa, Franța, și a intrat în vigoare la 1 decembrie
2009, odată cu intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona. Libertatea la informare
protejează dreptul oamenilor de a primi și de a comunica informații fără să fie supuți
cenzurii sau resticțiilor nejustificate.
"Orice persoană are dreptul la libertatea de exprimare; acest drept include
libertatea de a căuta, primi și difuza informații și idei de orice fel, fără considerație de
frontieră, sub orice formă de artă, știință sau convingere, singur sau împreună cu alții,
prin orice mijloace de alegere" (Assembly, 1966). Libertatea de exprimare și de
informare este un factor fundamental al democrației și al valorilor europene, fiind unul
dintre cele mai importante drepturi pentru cetățenii Uniunii Europene. Mai mult,
libertatea de exprimare și de informare este un drept fundamental, protejat de Carta
Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene, fără de care nu poate exista o societate
democratică.
"Dreptul la informare este o condiție esențială pentru o societate
democratică și este garantat de Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene.
Aceasta implică nu numai dreptul de a primi informații, ci și dreptul de a le căuta și de
a le transmite." (Bobek, 2017). Cetățenii pot participa la procesul democratic datorită
dreptului la informare și la liberă exprimare, își pot exprima opinii, pot critica
autoritățile și pot accesa informații de interes public.
Uniunea Europeană se raportează la libertatea de informare și de exprimare
în mai multe politici și programe, precum promovarea libertății mass-media și a
accesului la informații, protejarea jurnaliștilor și a denunțătorilor, combaterea
dezinformării și a cenzurii pe internet.

1
 "Dreptul la libertatea de exprimare este un drept fundamental al omului și
este recunoscut de tratatele internaționale și de Constituțiile multor state. În era
digitală, Internetul a devenit un mijloc important prin care cetățenii își pot exercita
dreptul la libertatea de exprimare și la accesul la informație" (Akdeniz, 2010). Datorită
faptului că cetățenii europeni beneficiază de acces la informații despre activitățile
instituțiilor publice, este facilitată participarea la procesul democratic. Astfel, cetățenii
pot și au dreptul să cunoască și să monitorizeze activitățile instituțiilor publice, ceea ce
le poate oferi o perspectivă personală în momentul în care sunt nevoiți să ia o decizie
în perioada alegerilor. Mai mult, Uniunea Europeană promovează principiul
transparenței. Astfel că, cetățenii pot cere informații pentru a afla cum și pentru ce sunt
cheltuiți banii publici, cu scopul de a se asigura că autoritățile publice acționează în
interesul lor.

Beneficiile libertății de exprimare și informare

O perspectivă legată de libertatea de informare se referă la combaterea
corupției. Accesul la informații este un instrument esențial în combaterea corupției.
Cetățenii pot afla mult mai ușor potențialele fapte de corupție și pot pune presiune pe
autoritățile publice pentru a lua măsuri împotriva persoanelor care desfoșoară acțiuni
de corupție. Simpla posibilitatea a cetățenilor de a avea acces la informațiile
instituțiilor publice, face ca multe dintre actele de corupție să fie observate de
societatea civilă, fie că vorbim de anumite ONG-uri, sindicate sau jurnaliști.
"Libertatea de exprimare și de informare sunt esențiale pentru protejarea drepturilor
omului, deoarece permit oamenilor să-și facă cunoscute opiniile și să denunțe
abuzurile fără frică de represalii" (Amal Clooney, 2014).
Prin intermediul acestei libertăți, oamenii pot denunța abuzurile și injustițiile la
care sunt supuși, iar informațiile pot fi folosite pentru a lua măsuri împoriva încalcării
drepturilor omului.
Mai mult, libertatea de informare oferă posibilitatea cetățenilor de a se informa
cu privire la procedurile care trebuiesc urmate în vederea protejării drepturilor omului
în situații diverse sau chiar în situații personale în care sunt nevoiți să denunțe un
astfel de abuz.
Un beneficiu important pe care libertatea de exprimare și de informare îl
oferă este acela de îmbunătățire a calității vieții. "Libertatea de informare este un
2
instrument important în promovarea dezvoltării și a îmbunătățirii calității vieții,
deoarece permite oamenilor să acceseze informațiile de care au nevoie pentru a-și
îmbunătăți situația economică și socială" (Sen, 2000). Mai mult, dreptul la informare
oferă cetățenilor oportunitatea de a participa la viața publică a societății. "Dreptul la
informare nu este doar un drept fundamental al omului, ci este, de asemenea, esențial
pentru funcționarea unei societăți democratice. Acest drept permite cetățenilor să ia
decizii informate și să participe activ la procesul de guvernare." (Florini, 2007)
Controlul exercitat de guvern asupra activităților sale este crucial în orice
societate democratică și se asigură prin garantarea libertății de exprimare și de
informare. Într-o societate democratică, cetățenii au dreptul să urmărească și să anunțe
autoritățile cu privire la activitățile guvernului pentru a preveni abuzurile de putere și
pentru a se asigura că acțiunile acestora sunt în favoarea populației. În absența acestei
libertăți, guvernul poate acționa în detrimentul intereselor cetățenilor, fără ca aceștia să
cunoască acest fapt. "Libertatea de exprimare și de informare este crucială pentru
controlul guvernului și pentru menținerea democrației, deoarece permite cetățenilor să
monitorizeze și să raporteze abuzurile și să solicite schimbări" (Sunstein, 2009).
Pe de altă parte, libertatea de exprimare și de informare este, de asemenea,
importantă pentru garantarea transparenței și a responsabilității guvernului. Cetățenii
trebuie să aibă acces la informații corecte și complete pentru a evalua acțiunile
guvernului și pentru a-și exprima opiniile cu privire la politicile și deciziile luate de
acesta. Prin urmare, această libertate le permite cetățenilor să ia parte la procesul
democratic și să-și exercite drepturile într-un mod eficient.

Dezavantaje
"Primul adevăr este că dreptul la libertatea de exprimare nu este absolut. În
fiecare societate, există unele forme de exprimare care nu sunt protejate de lege,
deoarece sunt considerate că provoacă mai mult rău decât bine. Chiar și în Statele
Unite, care au cele mai protectoare legi referitoare la libertatea de exprimare din lume,
există limite privind exprimarea liberă." (Rauch, 1993). Există dezavantaje ale
libertății de exprimare și informare, cum ar fi răspândirea dezinformării și a
informațiilor greșite, încurajarea urii și a discursului de ură, expunerea la informații
traumatice sau violente și încălcarea drepturilor la intimitate și la viață privată. În plus,

3
aceste libertăți pot fi folosite în mod abuziv pentru a răspândi informații sensibile sau
private, ceea ce poate afecta negativ viața persoanelor implicate.
Un exemplu relevant este dezbaterea privind rolul social media în
răspândirea dezinformării și a discursului de ură, care poate avea consecințe grave în
cazul unor evenimente precum alegerile sau mișcările sociale. În ultimii ani, am fost
martorii unor evenimente în care social media a fost utilizată pentru a manipula opinia
publică și a îndrepta alegerile într-o anumită direcție. De exemplu, în cadrul alegerilor
prezidențiale din SUA din 2016, s-a arătat că Rusia a folosit social media pentru a
promova candidatul Donald Trump și pentru a discredita contracandidata sa, Hillary
Clinton.
În plus, dezinformarea și discursul de ură răspândite prin social media pot
avea efecte negative și în cazul mișcărilor sociale. Un exemplu este mișcarea #MeToo,
în care victimele agresiunii sexuale au fost expuse la atacuri și hărțuire prin
intermediul social media. În alte cazuri, discursul de ură și dezinformarea au fost
utilizate pentru a submina mișcări pentru drepturile civile, cum ar fi mișcarea Black
Lives Matter.
Un alt exemplu relevat pentru dezavantajele libertății de exprimare și
informare este abuzul sau neglijarea mediului înconjurător de către companii care
manipulează informațiile și dezinformează publicul în privința efectelor poluării și ale
încălzirii globale.
Companiile pot manipula informațiile pentru a minimiza efectele negative
ale activităților lor poluante și pentru a face consumatorii să creadă că acestea nu sunt
periculoase pentru sănătate și mediu. În unele cazuri, companiile pot chiar să
dezinformeze publicul cu privire la problemele legate de poluare și încălzirea globală.
Astfel de dezinformări pot duce la o înțelegere greșită a problemei și pot împiedica o
acțiune adecvată pentru a preveni efectele negative ale poluării și ale încălzirii globale.

State în care libertatea de exprimare și informare este limitată

Încă există multe țări în care libertatea de exprimare și informare estre
restrânsă sau limitată, precum China, Rusia, Turica sau Coreea de Nord. De exemplu,
Guvernul chinez controlează foarte strict internetul, cenzurând și blocând site-uri web
și platforme de socializare, astfel încât cetățenii să nu aibă acces la informații pe care

4
guvernul le consideră sensibile sau periculoase. Printre site-urile web blocate în China
se numără Google, Facebook, Twitter, Instagram, YouTube, Wikipedia și multe altele.
Și în Rusia, guvernul blochează și restricționează accesul la unele site-uri
străine. Mai mult, în Rusia a fost introdusă o lege care obligă furnizorii de servicii de
internet să păstreze datele utilizatorilor timp de șase luni și să le ofere autorităților de
stat la cerere. Printre site-urile blocate în Rusia se numără LinkedIn, Reddit, Telegram
și multe altele. În plus, guvernul rus a introdus, de asemenea, restricții asupra utilizării
VPN-urilor (rețele private virtuale), care sunt adesea folosite de către utilizatorii de
internet pentru a accesa site-uri web blocate de guvern.
Cu toate că Turica este apropiată de Uniunea Europeană și chiar există
negocieri de aderare la spațiul Uniunii Europene, guvernul turc a introdus restricții
dure asupra libertății de exprimare și a arestat jurnaliști și activiști. Încă din 2016, după
o tentativă de lovitură de stat, guvernul turc a închis zeci de organizații de presă, iar
mulți jurnaliști și activiști au fost arestați. Chiar și cei care au postat mesaje critice la
adresa guvernului pe rețele sociale. În plus, guvernul turc a blocat accesul la mai multe
site-uri web și platforme de socializare, inclusiv Wikipedia, Twitter, Facebook și
YouTube, deoarece acestea au fost considerate a fi folosite pentru propagarea
informațiilor false sau a propagandei teroriste.
Poate cea mai gravă formă de restrângere a libertății de exprimare și
informare se regăsește în Coreea de Nord. Acolo, guvernul are un control total asupra
informațiilor și a presei, iar accesul la internet este limitat în mod semnificativ. Practic,
oamenii de acolo nu au acces la site-uri și platforme de socializare din alte țări. În
schimb, presa din Coreea de Nord este folosită ca un instrument de propagandă, având
ca scop promovarea agendei guvernului și a liderilor acestuia.
"Mass-media din Coreea de Nord este strict controlată și folosită ca
instrument de propagandă pentru a promova agenda guvernului" (Frontiere, 2021). De
asemenea, cetățenii din Coreea de Nord sunt învățați să-și exprime loialitatea față de
guvern și să raporteze orice activitate suspectă a altor cetățeni, ceea ce face ca
libertatea de exprimare să fie aproape inexistentă. De asemenea, guvernul nord-
coreean a impus legi severe care pedepsesc cu închisoarea orice formă de exprimare
sau activitate care este considerată a fi în opoziție cu agenda guvernului sau care poate
fi percepută ca o amenințare la adresa stabilității regimului.

5
 1.2 Restrângerea dreptului la informare
În Uniunea Europeană, dreptul la informare este protejat prin legislația
Uniunii Europene și prin Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene. Cu toate
acestea, pot exista situații în care acest drept poate fi limitat sau restrâns în baza unor
motive legitime, precum protejarea securității naționale sau a sănătății publice.
"Dreptul la informare poate fi restrâns în anumite condiții, în special atunci când
informațiile respective ar putea pune în pericol drepturi și libertăți fundamentale sau
interesele legitime ale altor persoane sau entități." (Sandru, 2014)
Sunt mai multe metode prin care poate fi restâns dreptul la informare în
Uniunea Europeană: cenzura, monitorizarea activității și reglementări juridice.

Cenzura
Cenzura poate fi aplicată, în Uniunea Europeană, prin diferite practici. Spre
exemplu pot fi blocate anumite site-uri web sau pot fi interzise anumite informații sau
opinii. Au existat constant cazuri de cenzură în diferite state membre ale Uniunii
Europene, în special pentru anumite site-uri web despre care se considera că promovau
discursul la ură sau că aveau un conținut ilegal. Recent, de când Rusia a atacat
Ucraina, în mai multe state din Uniune au fost blocate site-urile de stiri considerate
pro-Rusia. Chiar și în România, Guvernul a dat o Hotărâre de Guvern prin care au fost
blocate mai multe site-uri printre care și Sputnik România.
Un alt exemplu concret de cenzură în Uniunea Europeană a fost blocarea
site-ului web Pirate Bay în mai multe țări. "Belgia și Olanda au devenit ultimele țări
europene care au impus furnizorilor de internet blocarea accesului la site-ul web Pirate
Bay, pe fondul unei campanii internaționale de combatere a pirateriei online" (Hern,
2014). Pirate Bay este o platformă de partajare a fișierelor care a fost criticată pentru
încălcarea drepturilor de autor. Guvernele din din mai multe țări au impus blocarea
accesului la acest site, ca urmare a hotărârilor instanțelor de judecată.

Monitorizarea online

6
 O altă metodă de limitare a libertății de informare este monitorizarea
activității online. În prezent, autoritățile din lumea întreagă au la dispoțitie diferite
acțiuni pentru monitorizarea online. Prin monitorizarea online, autoritățile pot
supraveghea activitățile utilizatorilor de internet și pot controla fluxul de informații.
"Cenzura în rețea și alte forme de restricții ale libertății de exprimare online continuă
să fie o problemă în multe țări. Monitorizarea de către guverne sau alte autorități poate
duce la restricționarea accesului la informații și la îngrădirea libertății de exprimare
online, în timp ce tehnologiile de inteligență artificială pot fi utilizate pentru a
identifica și a sancționa cei care transmit informații considerate periculoase sau
ilegale."
Acest lucru poate fi justificat în unele cazuri, cum ar fi prevenirea terorismului
sau a altor activități ilegale, dar poate fi utilizat și în mod abuziv pentru a restrânge
dreptul la informare și libertatea de exprimare.
În Uniunea Europeană există tot mai mult interes în ceea ce privește
utilizarea metodelor de monitorizare de către autorități. Parlamentul European a
adoptat, în 2018, Regulamentul General privind Protecția Datelor, care a introdus
reguli mult mai stricte cu privire la colectarea și utilizarea datelor personale de către
autorități. Totuși, în continuare există temeri cu privire la utilizarea metodelor de
monitorizare în Uniunea Europeană. "Monitorizarea online poate fi folosită pentru a
supraveghea activitățile utilizatorilor de internet și pentru a controla fluxul de
informații. Deși justificată în anumite cazuri, cum ar fi prevenirea terorismului,
monitorizarea poate fi utilizată în mod abuziv pentru a restrânge dreptul la informare
și libertatea de exprimare" (Schneier, 2015)

Reglementări juridice
Uniunea Europeană poate restrânge libertatea de informare și prin
reglementări juridice. Acestea pot permite guvernelor să impună restricții legale
privind anumite informații sau să impună sancțiuni persoanelor care dezvăluie astfel
de informații.
În multe țări există deja legi care restricționează publicarea informațiilor
clasificate ca secrete de stat sau a informațiilor care pot fi considerate jignitoare sau
defăimătoare. În funcție de caz, aceste restricții pot fi justificate, însă pot exista de
asemenea și situații în care restricțiile pot fi folosite pentru a ascunde abuzuri, încălcări
7
ale drepturilor omului ori pentru a crește puterea autorităților. "Autoritățile pot utiliza
internetul pentru a-și consolida controlul asupra cetățenilor și pentru a împiedica orice
formă de disidență sau opoziție politică. Ele pot să controleze informațiile care circulă
pe Internet prin intermediul blocării și filtrării, dar și prin crearea unor informații false
sau prin manipularea mesajelor existente." (Morozov, 2011)

1.3 Mijloacele de comunicare în masa

”Comunicarea în masă este un proces complex care implică producerea,
distribuirea și recepționarea mesajelor de către audiențe mari și diverse. Acesta
cuprinde o gamă largă de media, inclusiv ziarele, radio, televiziunea, filmul și
internetul. Termenul „masă” implică faptul că audiența este mare și diversă și că
mesajele sunt transmise prin canale care sunt capabile să ajungă la mulți oameni
simultan. Media joacă un rol important în modelarea opiniei publice și influențarea
normelor sociale și culturale. Ele ne informează despre evenimente și probleme, ne
distrug și ne oferă o platformă pentru dezbatere și discuție. De asemenea, ne ajută să
ne formăm opiniile și atitudinile despre lumea din jurul nostru.” (O'Shaughnessy,
2017)
Mijloacele de comunicare în masa sunt folosite pentru a transmite
informații și mesaje către un public larg și divers. Fie că vorbim de ziare, reviste,
radio, televiziune, internetul, rețelele sociale, și nu numai, mijloacele de comunicare în
masă sunt utilizate într-o varietate de scopuri, inclusiv informarea, educarea,
divertismentul și influența opiniei publice. "Comunicarea prin intermediul mass-media
se referă la procesul prin care informațiile și mesajele sunt transmise prin intermediul
canalelor media pentru a ajunge la publicul larg. Acest proces implică selectarea și
redarea informațiilor, precum și interpretarea și evaluarea acestora de către publicul
țintă. În general, mass-media au o puternică influență asupra publicului larg, prin
faptul că acestea pot determina ce subiecte sunt importante și cum ar trebui să fie
interpretate acestea" (McQuail, 2010)
Mijloacele de comunicare în masă au un rol important în societate datorită
faptului că oamenii, cetățenii, pot să fie informați prin furnizarea de informații și știri
de către instituțiile de presă. În plus, mijloacele de comunicare în masă ajută la
formarea și modelarea opiniilor și a atitudinilor prin prisma perspectivelor și

8
interpretărilor prezentate asupra unor evenimente sau probleme. De asemenea, acestea
oferă o platformă pentru dezbatere și discuție, astfel încât cetățenii să poată exprima
opinii.
"Mass media dețin un control semnificativ asupra fluxului de informații la
care au acces oamenii. Acestea pot decide ce subiecte sunt importante și cum sunt
prezentate aceste subiecte, prin intermediul a ceea ce este cunoscut ca fiind 'agenda-
setting'. Mai mult decât atât, mass-media pot modela atitudinile și comportamentul
oamenilor prin intermediul unei game largi de strategii și tehnici de prezentare a
informațiilor" (Davis, 2015)
Mijloacele de comunicare în masă au capacitatea de a decide ce subiecte
sunt importante și cum sunt prezentate aceste subiecte, prin intermediul a ceea ce este
cunoscut ca fiind "agenda-setting". Această capacitate le permite acestora să modeleze
atitudinile și comportamentul oamenilor prin intermediul unei game largi de strategii
și tehnici de prezentare a informațiilor. De asemenea, mass-media pot influența opinia
publică prin intermediul selectării și prezentării unor povești și perspective particulare.
Prin folosirea titlurilor, subtitlurilor, imaginilor și sunetelor, mass-media pot crea o
anumită perspectivă asupra subiectului prezentat. Această selecție și prezentare
particulară poate duce la formarea și schimbarea opiniei publice și percepției publice
asupra unui subiect.
"Mass-media sunt principala sursă de informații pentru majoritatea
oamenilor și, prin urmare, au o mare putere în ceea ce privește agenda publică. De
multe ori, mass-media decid ce subiecte sunt importante și cum sunt prezentate
acestea, determinând astfel ceea ce este discutat și dezbătut în spațiul public. Prin
intermediul a ceea ce este cunoscut ca fiind 'agenda-setting', mass-media pot influența
opinia publică și pot determina care probleme sunt considerate a fi cele mai
importante" (McQuail D. , 2010). Mijloacele de comunicare în masă pot fi folosite și
pentru manipulare și propagandă, astfel încât să fie influențată opinia publică și
percepția publică. Prin prezentarea de stereotipuri și clișee culturale, acestea pot
influența percepțiile oamenilor asupra unor grupuri, ceea ce poate duce la prejudecăți
sau discriminare.

9
 Tipuri de mass-media
Mijloacele de comunicare în masă, precum televiziunea, radio, ziarele,
internetul, publicitatea, rețelele sociale și altele, sunt folosite de organizații, companii,
guverne și alte entități pentru a ajunge la un public larg și a-și promova mesajele,
produsele sau serviciile.
Televiziunea este una dintre cele mai importante surse de informații și
divertisment pentru publicul larg și a suferit numeroase transformări de la primele sale
apariții în anii '20 și '30. Astăzi, televiziunea este un instrument esențial pentru
comunicare și divertisment la nivel mondial, care ne oferă acces la o gamă largă de
programe și emisiuni. "Televiziunea este probabil cea mai puternică forță formativă în
cultura noastră contemporană. Cu excepția celor care au trăit în izolare completă în
ultimele două decenii, nimeni nu poate nega impactul pe care l-a avut televiziunea
asupra noastră și asupra modului în care ne vede lumea" (John Culkin, 1971)
Un alt timp de mijloc de comunicare în masă este Radio-ul. Acesta este o
modalitate de comunicare și de divertisment care poate ajunge la un număr mare de
ascultători, mai ales în zonele rurale sau în țările în curs de dezvoltare, unde alte
modalități de comunicare nu sunt la fel de accesibile sau la fel de ieftine. Radioul este,
de asemenea, un instrument important în situații de urgență, cum ar fi transmiterea de
avertizări sau mesaje importante către publicul larg.
Unul dintre cele mai importante mijloace de comunicare în masă de-a
lungul timpului este ziarul. Acesta a fost timp de mulți ani una dintre cele mai
importante surse de informații, în special în ceea ce privește știrile de actualitate și
evenimentele importante. În ciuda creșterii rapide a internetului și a altor mijloace de
comunicare, ziarul rămâne o sursă importantă de informații pentru mulți oameni.
"Ziarul este mai mult decât un produs de hârtie. Este un simbol al libertății presei și
unul dintre cele mai importante instrumente ale democrației. Prin intermediul său,
oamenii au acces la informații despre deciziile și acțiunile autorităților, despre
evenimentele importante din lumea politică, economică și culturală. În același timp,
ziarul poate fi un mijloc de presiune și de control asupra puterii, fiind o voce a
societății civile" (Randall, 2011)
Un avantaj pe care ziarul îl are în continuare este acela că oferă o analiză
detaliată a știrilor, într-un mod care poate fi mai greu de găsit în alte surse de
informații. De asemenea, ziarul poate fi o sursă de informații credibile, deoarece
10
 redactorii și jurnaliștii sunt supuși standardelor etice și profesionale în ceea ce privește
raportarea exactă a știrilor și evenimentelor. În plus, ziarul poate fi o sursă importantă
de informații pentru persoanele în vârstă sau pentru cei care nu sunt obișnuiți să
folosească tehnologia modernă.
Internetul a schimbat radical industria media și a devenit una dintre cele
mai importante surse de comunicare la nivel mondial. A adus o nouă eră în care
oamenii pot accesa o varietate de informații în timp real, oriunde și oricând, cu
ajutorul unui computer, smartphone sau alt dispozitiv conectat la internet. Sunt multe
avantaje aduse de internet ca mijloc de mass media.
În primul rând, a eliminat bariera geografică și a creat o platformă globală
pentru schimbul de informații și opinii. Acesta a permis știrilor să fie raportate rapid și
eficient, iar oamenii să fie informați despre evenimente importante în timp real.
"Internetul a revoluționat modul în care comunicăm și ne informăm. În prezent,
internetul este una dintre cele mai rapide și mai eficiente modalități de a afla ultimele
știri și informații, de a comunica cu oameni din întreaga lume și de a avea acces la o
varietate de resurse educaționale și culturale" (Owen, 2002)
Un alt mijloc care s-a dezvoltat mult în ultimele decenii este publicitatea.
Aceasta este folosită pentru promovarea produselor sau serviciilor prin intermediul
diferitelor canale de comunicare. Scopul principal al publicității este de a ajuta la
creșterea vânzărilor sau a notorietății brandului prin crearea unei imagini pozitive a
produsului sau serviciului promovat. Deși publicitatea are avantajele sale în ceea ce
privește promovarea produselor și serviciilor, aceasta poate fi, de asemenea, percepută ca
invazivă și obositoare pentru oameni. În plus, unele forme de publicitate pot fi
considerate manipulatoare sau înșelătoare.

Mijloacele de comunicare în masa au obligația să îndeplinească și să

respecte dreptul la informare conform exigențelor și standardelor internaționale pentru
drepturile omului. Ceea ce înseamnă că mass-media trebuie să furnizeze informații
corecte, imparțiale și relevante publicului lor, pentru a permite oamenilor să ia decizii
informate în privința problemelor care îi afectează.

11
 "Cele mai multe state au creat legi și reguli care, în mod explicit sau
implicit, își propun să asigure accesul public la informațiile deținute de guvern și alte
entități ale societății civile. Deși există dezbateri continue cu privire la gradul de
transparență care ar trebui să fie impus de lege, o mare parte a acordului global privind
dreptul la informație este că cunoașterea este un mijloc important pentru atingerea
obiectivelor democratice și sociale" (Fenster, 2017).
În multe țări au fost impuse reglementări care țin de comportamentul
mijloacelor de comunicare în masă și care impun standarde de acuratețe și echilibru în
relatarea știrilor sau a altor informații. Există instituții care se ocupă cu monitorizarea
activităților practicate de către mass-media pentru a asigura respectarea acestor
standarde europene și că nu încalcă drepturile individuale la informare.

2. Instituțiile de presă și partidele politice

2.1 Jurnalismul modern
În ultimii 30 de ani, jurnalismul a fost marcat în principal de progresele
tehnologice și digitale. În anii 1990-2000, oamenii de presă încă foloseau metode
tradiționale de colectare și distribuție a știrilor, precum telefonul sau faxul. Marea
schimbare a fost marcată de apariția internetului, din acel moment, jurnalistul a intrat
într-o nouă eră.
"Presiunile pentru viteza și preocuparea pentru prezent au restrâns spațiul
de știri, au redus timpul reporterilor pentru a verifica și interpreta informațiile și au
încurajat mai multe știri bazate pe manipularea informațiilor și reacții. Tehnologia, de

12
asemenea, a transformat economia industriei de știri, permițând mai puținor jurnaliști
să ajungă la mai mulți oameni, dar a accentuat și mai mult emfatizarea imediatății și
amenință capacitatea organizațiilor de știri de a susține resursele necesare
jurnalismului de interes public" (Bill Kovach, 2014). După anul 2000, blogurile și
publicațiile online au avut o creștere ridicată în popularitate, în timp ce social media a
adus o nouă dimensiune de interacțiune și implicare din partea publicului. Această
schimbare semnificativă a avut un impact puternic asupra industriei jurnalistice, care a
început să se transforme rapid. Multe publicații tradiționale au fost nevoite să își
oprească tipărirea, iar investițiile în platformele digitale au devenit tot mai mari și mai
frecvente.
Dezvoltarea tehnologică a reprezentat o schimbare majoră și din punct de
vedere al finanțării pentru publicațiile de presă. Odată cu apariția internetului,
publicațiile de presă au putut să fie finanțate prin donații și sponsorizări direct de către
cititori, urmăritori. Această modalitate de finanțare este folosită cel mai mult de către
instituțiile de presă care se ocupă de investigații.

Valorile presei
O problemă reală apărută în urma dezvoltării technologiei și apariția noilor
media este reprezentată de fake news și de informațiile neverificate sau verificate
superficial. "Ziarele au trecut de la a fi monopoluri la a fi jucători minori într-o lume în
care informația poate circula oriunde, oricând și din ce în ce mai mult în timp real.
Internetul a distrus practic modelul de afaceri care a susținut ziarele și jurnaliștii lor.
Între timp, ascensiunea rețelelor sociale a creat noi forme de partajare, încredere și
comunicare, dar a facilitat, de asemenea, răspândirea dezinformării, propagandei și a
urii" (Rusbridger, 2018).
Pentru presă, informația rapidă este foarte importantă mai ales în contextul
actual în care tehnologia permite o distribuire rapidă a știrilor și a informațiilor. În
lumea de astăzi, oamenii doresc să fie la curent cu cele mai recente evenimente și știri,
iar din această cauză presa trebuie să își adapteze modul de funcționare. Deși în multe
situații rapiditatea poate fi un avantaj pentru presă, nu ar trebui să fie totuși singurul

13
criteriu luat în considerare. Este vital, pentru evitarea propagării informațiilor greșite
sau neadevărate, ca informațiile să fie verificate și exacte înainte de a fi publicate.
"În ultimii ani, presa s-a confruntat cu o presiune tot mai mare din partea
companiilor de publicitate și a platformelor digitale pentru a genera trafic și venituri.
Într-o încercare de a supraviețui, multe publicații și jurnaliști au renunțat la principiile
lor deontologice și la valorile fundamentale ale jurnalismului. Astăzi, majoritatea
știrilor sunt scrise pentru a atrage cât mai mulți cititori și pentru a genera cât mai multe
click-uri și venituri publicitare. În timp ce noile tehnologii digitale au adus cu sine
oportunități de a ajunge la publicul larg și de a furniza informații în timp real, ele au și
alimentat cultura consumului rapid și al urmăririi click-urilor. În loc să fie recunoscute
valorile esențiale ale jurnalismului, cum ar fi acuratețea, imparțialitatea, echilibrul și
responsabilitatea socială, presa a devenit mult mai preocupată de rapiditatea și de cât
de viral este conținutul pe care îl produce.” (Albrectsen, 2017)

În ultimele 2 decenii, presa a suferit diferite schimbări în ceea ce privește

valorile și modul în care este percepută de public. În trecut, presa și jurnaliștii erau
priviți ca un stâlp al integrității, atât instituțiile de presă cât și jurnaliștii erau respectați
pentru munca lor, cât și pentru valorile pe care le reprezentau. În prezent însă, valorile
presei s-au schimbat, iar publicul are o perspectivă diferită asupra acesteia. Una dintre
cele mai mari schimbări în privința valorilor este schimbarea accentului de la
exactitatea informațiilor la rapiditatea cu care sunt furnizate. În era digitală, evaluarea
presei se face în general în funcție de cât de rapid poate oferi informații și mai puțin în
funcție de precizie și de veridicitatea știrilor.
“În același timp, popularitatea rețelelor sociale și a altor platforme digitale a
dus la o fragmentare și la o polarizare a publicului, care își selectează sursele de știri în
funcție de convingerile și preferințele lor politice. Această fragmentare a publicului a
dus la o creștere a propagandei, a dezinformării și a manipulării prin intermediul
rețelelor sociale și a altor mijloace digitale. Pentru a supraviețui și a-și menține
integritatea, presa trebuie să recunoască aceste probleme și să se angajeze din nou în
valorile fundamentale ale jurnalismului. Acestea includ angajamentul pentru a furniza
informații exacte, bine documentate și echilibrate, precum și pentru a promova

14
transparența, responsabilitatea socială și respectul față de diversitatea și pluralismul
opiniei publice." (Albrectsen, Journalism Ethics in the Digital Age, 2017)
Nu doar presa s-a schimbat în ultimii ani, ci și cerințele publicului.
Consumatorii de presă au început să caute informații rapide și ușor de înțeles. De
aceea, jurnaliștii sunt obligați să investească mai puțin timp și efort pentru investigarea
subiectelor complexe și în dezvoltarea unor povești cu adevărat semnificative. O
concepție răspândită printre instituțiile de presă este aceea că oamenii de acasă nu
înțeleg subiectele și nici limbajul general, de aceea multe știri sunt oarecum traduse în
limbaj simplu, dar care uneori schimbă sau denaturează subiectul știrii. Publicitatea,
modul prin care se finanțează instituțiile de presă, este condiționată de câți oameni
vizionează postul de televiziune sau care este traficul pe site-ul de știri.

"În ultimul deceniu, presa a suferit o schimbare profundă de valori. De la

informația rapidă și senzaționalismul conținutului la click-bait. Jurnaliștii și
publicațiile au trecut de la preocuparea pentru a oferi informații bine documentate și
bine scrise, la obținerea de like-uri și distribuiri pe rețelele sociale" (Bell, 2019)
Odată cu creșterea concurenței și a influenței mediului digital, presa a
început să acorde mai multă atenție click-urilor și vizualizărilor. Astfel, unii jurnaliști
și publicații s-au concentrat pe crearea de știri senzaționaliste și controversate, care să
atragă atenția publicului și să genereze trafic pe site-urile lor. Acest lucru poate duce la
publicarea de știri false sau exagerate, în detrimentul integrității și credibilității presei.

Problema informațiilor pe surse

"Odată cu creșterea importanței informației în societatea modernă, presa și
jurnaliștii au devenit mai dependenți de surse anonime pentru a obține informații de
calitate. Cu toate acestea, știrile pe surse sunt foarte periculoase, deoarece pot fi greu
de verificat și pot conține dezinformări sau părerile subiective ale unei singure
persoane. De asemenea, publicarea de știri pe surse poate duce la o scădere a încrederii
publicului în mass-media și poate pune în pericol reputația jurnalistului sau a
publicației. În cele mai grave cazuri, știrile pe surse pot afecta grav viața și cariera
persoanelor vizate, dacă informațiile sunt false sau incomplete. Deși este important să
protejăm identitatea surselor sensibile, jurnaliștii trebuie să fie atenți la riscurile
implicate în publicarea de știri pe surse și să facă tot posibilul pentru a verifica
15
informațiile obținute. În ultimă instanță, obiectivitatea și exactitatea informațiilor
trebuie să fie prioritare pentru orice jurnalist sau publicație care își dorește să fie luată
în serios de publicul larg." (Westbrook, 2017)
Știrile pe surse publicate de presă pot fi extrem de periculoase. Acestea nu
sunt întotdeauna verificate sau confirmate de surse oficiale și există un risc ridicat de a
transmite informații incorecte sau false care pot dăuna persoanelor sau organizațiilor
implicate în știre.
Deși sursele anonime pot oferi informații valoroase și uneori esențiale,
publicarea unor informații pe surse poate duce la pierderea încrederii publicului în
presă și la creșterea scepticismului cu privire la informațiile furnizate de mass-media.
Folosirea excesivă a știrilor pe surse poate duce la o scădere a calității
jurnalismului și la o schimbare a valorilor din industrie, de la preocuparea pentru
furnizarea de informații exacte și bine documentate, la interesul pentru furnizarea
rapidă de conținut senzaționalist, chiar dacă acesta este bazat pe surse anonime și
neconfirmate. În plus, oamenii percep adesea sursele anonime ca fiind lipsite de
credibilitate sau ca fiind folosite pentru a influența opinia publică într-un anumit fel.
”Este important ca jurnaliștii să își verifice sursele în mod corespunzător și
să se asigure că informațiile pe care le publică sunt exacte și verificate, astfel încât să
nu compromită integritatea și credibilitatea presei. De asemenea, publicațiile ar trebui
să fie transparente cu privire la sursele lor și să explice cititorilor de ce informațiile
sunt prezentate pe surse și cum au fost obținute aceste surse. În acest fel, publicul
poate decide în mod informat și critic despre informațiile pe care le primesc de la
mass-media.” (Lamberti, 2019)
Dacă informațiile pe surse sunt publicate fără a fi confirmate de surse
oficiale sau fără a fi verificate cu atenție, există riscul de a transmite informații
incorecte sau false către public, ceea ce poate duce la pierderea încrederii acestuia în
presă și la creșterea scepticismului cu privire la informațiile furnizate de mass-media.
De asemenea, transparența cu privire la sursele utilizate într-o știre ar trebui să fie
esențială pentru ca publicul să poată decide în mod informat și critic despre
informațiile primite de la mass-media și să aibă încredere în integritatea și
credibilitatea presei.

16
 2.2 Etica comunicării
Etica comunicării este esențială pentru că asigură responsabilitatea și
respectarea drepturilor celorlalți în timpul conversațiilor sau în mass-media. Aceasta
se referă la un set de norme, valori și principii care îndrumă comportamentul etic în
diferite situații. De asemenea, cel care comunică trebuie să-mi asume responsabilitatea
pentru consecințele mesajelor și să fie conștient care ar putea fi impactul pe care îl pot
avea mesajele lui asupra altor persoane.
Etica comunicării implică și respectarea drepturilor de proprietate
intelectuală. O altă particularitate pentru etica comunicări vizează și transparența în
comunicare astfel încât să fie evitată manipularea informațiilor pentru a servi unor
interese. "Etica comunicării nu este doar o problemă de reguli și restricții, ci și una de
rațiune și raționament moral. Este vorba despre conștiința de sine și despre ceea ce
putem și trebuie să facem, în funcție de contextul comunicării, pentru a fi cu adevărat
responsabili și integri în comunicarea noastră" (George Cheney, 2011)
Chiar și la nivel european etica comunicării este bine reglementată. Una
dintre cele mai importante reglementări este Codul de Conduită al Comunicării UE,
care oferă un set de principii și norme pentru comunicarea instituțională și de
informare a publicului. Codul stabilește standardele privind integritatea, respectul,
responsabilitatea și eficacitatea comunicării Uniunii Europene. Codul de Conduită al
Comunicării UE are ca scop asigurarea unei comunicări instituționale coerente,
precise, obiective și transparente între instituțiile Uniunii Europene și publicul larg.
Codul acoperă o varietate de subiecte, cum ar fi obiectivele comunicării Uniunii
Europene, diversitatea și incluziunea, precum și utilizarea social media și a altor
platforme de comunicare.

Etica comunicării în mass-media

17
 Mai mult decât oricând, etica comunicării ar trebui să fie un stâlp de
temelie pentru mass-media zilelor noastre. Având în vedere schimbările care au avut
loc în ultimii ani, mai exact de la apariția internetului, zona de etică a comunicării
începe să pălească în fața interesului pentru trafic sau rating.
"Într-o lume în care informațiile sunt accesibile și schimbate cu o viteză
uimitoare, etica comunicării în mass media este deosebit de importantă. Este esențial
să ne amintim că suntem responsabili pentru ceea ce publicăm și că mesajele noastre
pot avea un impact semnificativ asupra publicului larg. De aceea, trebuie să fim atenți
la ceea ce spunem și cum îl spunem. Etica comunicării în mass media se referă la
normele și valorile care îndrumă comportamentul nostru în acest domeniu. Acestea
includ responsabilitatea noastră față de public, integritatea noastră în redactarea și
prezentarea informațiilor, respectul nostru față de intimitatea și demnitatea celor
prezenți în știri și, nu în ultimul rând, respectul nostru față de dreptul la informație al
publicului. În acest sens, etica comunicării în mass media nu este doar o problemă
legală, ci și morală. Este important să ne gândim la impactul pe care îl au mesajele
noastre asupra publicului și să ne asigurăm că ele sunt exacte, echilibrate și imparțiale.
În plus, trebuie să fim conștienți de faptul că suntem cetățeni și jurnaliști și că putem
influența în mod semnificativ opiniile și acțiunile altora." (Philip Patterson, 2014)
În mass-media, etica comunicării ar trebui să reprezinte un criteriu de
evaluare important în redactarea și publicare unor materiale jurnalistice, pentru că cea
mai mare parte din ceea ce se comunică în presă poate avea un impact semnificativ
asupra opiniei publice. Prin urmare, este important ca jurnaliștii și cei care produc
conținut în presă să respecte principiile eticii comunicării și să furnizeze informații
precise și obiective. Încălcarea eticii comunicării poate duce la pierderea încrederii
publicului în mass-media. Când oamenii nu mai au încredere în informațiile pe care le
primesc din mass-media, ei pot deveni sceptici sau chiar cinici față de informațiile
furnizate. Acest lucru poate avea un impact negativ asupra modului în care oamenii se
informează și iau decizii importante.
În plus, încălcarea eticii comunicării poate duce la prejudicii grave pentru
persoanele sau grupurile supuse unor expuneri mediatice. De exemplu, o informație
inexactă sau o știre falsă despre diferite persoane sau diferite companii poate provoca
prejudicii de imagine, care pot atrage după ele efecte în lanț, precum retragerea unor

18
investitori, retragerea unor colaboratori sau chiar demiterea sau suspendarea din
funcțiile pe care le dețin.
Pe de altă parte, respectarea eticii comunicării în mass-media poate avea
efecte pozitive semnificative. Jurnaliștii și producătorii de conținut care se ghidează
după principiile etice ale comunicării pot furniza informații obiective și precise, care
sunt esențiale pentru o societate democratică. Acest lucru poate ajuta oamenii să ia
decizii mai informate și să devină mai conștienți de problemele importante din lumea
înconjurătoare.

Principiile eticii în comunicare

Principiile eticii în comunicare sunt un set de norme și valori care
guvernează comportamentul etic în contextul comunicării interpersonale, comunicării
de masă și instituționale. "În comunicare, principiile etice sunt esențiale. Ele formează
baza pentru orice tip de comunicare, indiferent de natura sa. Respectul,
responsabilitatea, onestitatea, integritatea și confidențialitatea sunt principii
fundamentale ale eticii în comunicare. Acestea sunt valori și norme care guvernează
comportamentul etic al comunicatorilor în procesul de comunicare” (Ward, 2011)
Când vorbim de respect, ne referim la respectul față de drepturile și
demnitatea celorlalți. Asta înseamnă că orice comunicare care poate fi considerată
jignitoare sau ofensatoare nu se încadrează în acest principiu.
Așa cum explica Clifford G. Christians în cartea Media Ethics, Cases and
Moral Reasoning, când avem în vedere onestitatea ca principiu al eticii comunicării,
atunci trebuie să înțelegem că comunicatorii au obligația să ofere informații corecte și
complete, astfel încât să evite orice formă de manipulare a informațiilor sau a
publicului. 1

Integritatea în mass-media ar trebui să fie un criteriu important, pentru că

comunicatorii ar trebui să-mi respecte angajamentele asumate față de publicul lor. În
același timp, comunicatorii trebuie să respecte confidențialitatea informațiilor pe care
le primesc în timpul procesului de comunicare și să nu le dezvăluie fără permisiunea
părții implicate.

1 Clifford G. Christians, Mark Fackler, Kathy Brittain Richardson, Peggy Kreshel, Media
Ethics, Cases and Moral Reasoning, editura Routledge
19
 Etica comunicării și dreptul european la informare
Etica comunicării poate juca un rol important în protejarea dreptului
european la informare prin promovarea unui proces de comunicare transparent,
responsabil și respectuos față de drepturile și demnitatea celorlalți. Această abordare
este crucială, mai ales în epoca digitală, în care informațiile sunt ușor accesibile și pot
fi diseminate rapid, dar și în care există riscul ca informații false sau manipulatoare să
fie propagate în mod nejustificat. Prin urmare, respectarea principiilor etice în
comunicare este o condiție esențială pentru garantarea dreptului european la
informare, în timp ce încălcarea acestor principii poate avea consecințe negative
asupra mediului de informare și asupra democrației în general.
Un exemplu relevant în acest sens este Codul de Conduită al Jurnaliștilor
Europeni, care afirmă că "jurnaliștii au obligația de a respecta drepturile omului,
libertatea de exprimare și democrația, precum și de a promova libertatea presei și
dreptul publicului la informare".2 Acest cod de conduită încurajează jurnaliștii să
respecte drepturile omului, să acorde atenție echității și imparțialității, să ofere
informații precise și complete, să își protejeze sursele, să evite discriminarea și să
respecte demnitatea și drepturile altor persoane. Mai mult, codul de Conduită al
Jurnaliștilor subliniază, de asemenea, că jurnaliștii trebuie să ofere informații corecte
și să evite orice formă de manipulare a informațiilor sau a publicului.
Un alt exemplu relevant este Regulamentul General privind Protecția
Datelor (GDPR) al Uniunii Europene care protejează dreptul la confidențialitate și la
protecția datelor personale în procesul de comunicare. Acesta pune în aplicare
principii etice precum transparența, responsabilitatea și confidențialitatea pentru a
asigura că datele personale sunt colectate și utilizate într-un mod etic și legal.

"Etica comunicării este importantă în asigurarea că informațiile sunt

prezentate într-un mod precis și responsabil și că publicul are acces la informații
complete și corecte, respectând drepturile și demnitatea celorlalți în procesul de

2 CODUL DEONTOLOGIC AL JURNALISTULUI | Contract 993/2006 actualizat 2023 -

Lege5.ro, accesat la 28.04.2023, ora 19:41
20
comunicare. Acest lucru contribuie la protejarea dreptului european la informare și la
promovarea transparenței și responsabilității în comunicare." (Dutta-Bergman, 2006).
Etica comunicării poate contribui la promovarea transparenței și a responsabilității în
procesul de luare a deciziilor publice.
Comunicatorii și jurnaliștii au responsabilitatea de a furniza informații corecte
și complete, pentru ca publicul să fie capabil să ia decizii informate și să își exprime
opiniile în mod responsabil.
În general, etica comunicării este vitală pentru protejarea dreptului european la
informare și pentru menținerea unui mediu de comunicare deschis, corect și echilibrat.
Aderarea la principiile etice ale comunicării contribuie la dezvoltarea încrederii în mass-
media și la creșterea respectului pentru dreptul la informare al cetățenilor.

2.3 Comunicarea partidelor politice

Odată cu dezvoltarea mass-mediei datorită internetului, interesul anumitor
entități sau personaje pentru a controla presa a crescut. De aceea, cel puțin din punct de
vedere politic, partidele politice au început să aloce sume importante pentru presă. În
general, partidele politice sunt interesate să aibă o acoperire mediatică favorabilă, în timp
ce presa dorește să ofere o informare obiectivă și echilibrată. "Relația dintre instituțiile de
presă și partidele politice poate fi una complicată și controversată, cu riscul de a influența
obiectivitatea și imparțialitatea presei și de a submina încrederea publicului în media."
(Corbu, 2017)
Relația dintre instituțiile de presă și partidele politice poate fi una complexă și
plină de controverse. Din cauza acestei relații, modul în care abordează presa anumite
subiecte politice pot submina obiectivitatea și imparțialitatea necesare prezentării unei
informații corecte către cititori sau ascultători. Astfel, presa ar putea fi acuzată de
părtinire în favoarea sau împotriva anumitor partide politice, influențând opinia publică și
astfel ar apărea o degradare a încrederii în mass-media.

Influența partidelor politice asupra presei

21
 Există diverse modalități prin care partidele politice pot încerca să influențeze
presa, cum ar fi prin furnizarea de informații selectiv sau prin oferirea de acces
preferențial la anumite evenimente sau figuri politice. De exemplu, dacă un partid politic
furnizează doar anumite informații sau doar anumite surse, presa poate ajunge să nu
prezinte o imagine completă și echilibrată a subiectului în cauză. În plus, presa poate fi
tentată să acționeze în interesul partidelor politice din motive economice. Atragerea de
publicitate sau menținerea finanțării din surse politice poate determina jurnaliștii să
acopere subiecte într-un mod favorabil partidelor care susțin aceste surse de finanțare.
"Cercetările au constatat că partidele politice și guvernele pot influența presa
prin intermediul proprietății, subvențiilor, publicității și reglementărilor. Aceste tipuri de
influențe pot duce la o acoperire de știri inechitabilă și pot submina obiectivitatea presei.
De asemenea, ele pot avea un efect de descurajare asupra jurnaliștilor care doresc să
investigheze subiecte controversate sau să critice guvernul sau partidele politice. În
consecință, este important ca organizațiile de presă să rămână independente și să apere
libertatea presei, indiferent de influența politică." (Erik Albæk, 2016)
În Franța, în 2019, un jurnalist și-a dezvăluit relația cu un politician și a
recunoscut că a acceptat să furnizeze informații confidențiale despre oponentul politic al
partidului pentru care acesta lucra. Această dezvăluire a provocat un mare scandal și a
condus la demisia jurnalistului și la investigații în ceea ce privește relațiile dintre
politicieni și jurnaliști în Franța.
De asemenea, în Franța, în anul 2017, Marine Le Pen, liderul partidului de
extremă dreapta Frontul Național, a fost acuzată de presa locală de manipulare a presei
prin intermediul a două agenții de știri din Rusia. Aceste agenții ar fi furnizat știri false
sau tendențioase, pe care Le Pen le-ar fi prezentat ca fiind adevărate în cadrul campaniei
sale electorale. Acuzațiile au fost respinse de Le Pen, dar acestea au stârnit controverse și
au atras atenția asupra riscului de manipulare politică a presei.

Un alt exemplu este cazul din România din anul 2017, când președintele
Partidului Social Democrat (PSD) a anunțat că partidul va renunța la publicitatea în
televiziunile și publicațiile care au prezentat „atacuri la adresa PSD”. Această declarație a
fost făcută după ce mai multe televiziuni și publicații de presă scrisă au prezentat cazuri
de corupție în cadrul partidului și a dus la critici asupra PSD din partea organizațiilor și a
opiniei publice.
22
 Influența campaniilor electorale asupra presei
Campaniile electorale pot influența presa în diferite moduri, fie pozitie, fie
negative. În mod ideal, perioada campaniilor electorale ar trebui să ofere o oportunitate
pentru jurnaliști să ofere informații obiective și exacte despre candidați și problemele
importante, astfel încât oamenii să tragă singuri concluzii ți să poată lua cele mai bune
decizii la urne.
Cu toate acestea, de la teorie până la practică este o distanță lungă. În general,
campaniile electorale pot să devină o ocazie de manipulare, dezinformare și propagandă.
În această perioadă, partidele politice pot ajunge să submineze integritatea presei și pot
chiar încălca dreptul european la informare. Uneori, candidații și partidele politice pot
încerca să influențeze acoperirea presei prin amenințări, intimidare sau promisiuni de
acces privilegiat la evenimente.
”Campaniile electorale pot adesea să exploateze graba de a raporta informații
prin eliberarea selectivă de informații în scopul influențării povestirii sau prin utilizarea
necesității jurnaliștilor de noi informații ca levier pentru a influența acoperirea. De fapt,
relația dintre personalul de comunicare al campaniei și jurnaliști poate deveni uneori
aproape parazitară, deoarece campaniile utilizează presa pentru a-și transmite mesajul și
jurnaliștii utilizează campaniile ca surse pentru povestiri.” (Kreiss, 2016) Această
dinamică este o problemă din punct de vedere al integrității jurnalistice și al dreptului
european la informare. În timpul campaniilor electorale, cetățenii trebuie să aibă acces la
informații obiective și exacte pentru a putea lua decizii informate.
Manipularea și influențarea acoperirii mediilor de comunicare poate
distorsiona aceste informații și poate submina încrederea cetățenilor în procesul
democratic. "Campaniile politice creează un mediu în care manipularea informațiilor,
divulgarea selectivă, publicitatea negativă și alte manipulări ale agendei politice nu sunt
doar posibile, ci sunt adesea recompensate. Operatorii de campanie operează adesea în
secret și plantează în presă știri false sau înșelătoare, utilizează media pentru a contura
problemele sau încurajează jurnaliștii să investigheze candidații opoziției." (Jamieson,
1993). Pentru a putea fi evitate aceste probleme, jurnaliștii și mass-media ar trebuie să-și
mențină independența într-o manieră profesionistă integritatea editorială, să fie atenți la
sursele lor și să se asigure că informațiile sunt verificate și exacte înainte de a fi
publicate.
23
 În același timp, guvernele și instituțiile europene ar trebui să acționeze pentru
a proteja libertatea presei și a asigura transparența în finanțarea campaniilor electorale,
astfel încât cetățenii să poată înțelege mai bine cine influențează și finanțează campaniile
și să poată lua decizii informate.
O altă problemă apărută odată cu internetul și evoluția tehnologică este
răspândirea dezinformării și teorii ale conspirației prin intermediul rețelelor sociale și al
altor platforme online. În prezent, o mare parte dintre cetățenii fiecărui stat își iau
informații de pe rețelele sociale, fie că vorbim de Facebook, Twitter, Linkedin sau chiar
Instagram. Problema este că procedurile de combatere a informațiilor false pe aceste
rețele sociale sunt încete și nu prea afectează răspândirea de informații eronate prin
intermediul postărilor făcute de diferiți actori în perioada electorală. Mai mult, nu există
reglementări reale, guvernamentale care să poată penaliza publicarea de informații false
pe conturile personale de pe aceste platforme, iar combaterea unor informații greșite, deja
diseminate pe aceste rețelele sociale este greu de realizat, dacă nu imposibil.

24