TESTUL ARBORELUI

Acest manual este o sinteză care conţine principalele elemente interpretativ privitoare atât
la analiza formală, cât şi la analiza de conţinut a desenului.
Desenul arborelui evaluează, ca orice test proiectiv, personalitatea, Karl Koch fiind
autorul primului studiu sistematic asupra aspectelor evaluate şi relevanţei acestui desen.
Koch (1949) a publicat un prim manual - Testul Arborelui, urmat după mai mult de un
deceniu de o variantă franceză elaborată de Renee Stora (1963).
Koch considera că arborele are o mare valoare simbolică, fiind un simbol al omului
însuşi, al verticalităţii, creşterii şi fecundităţii, al puterii şi misterului.
Desenarea arborelui scoate la lumină, printr-un mecanism de proiecţie,
conţinuturilor inconştiente ale imaginii de sine, relaţia dintre instanţele sistemului psihic
(inconştient, subconştient, conştiinţă) şi gradul de organizare a acestor instanţe, apărările,
atitudinea faţă de ceilalţi, faţă de viaţă şi faţă de moarte.
1. Aplicarea testului
Instructaj (varianta Koch): “ Desenaţi un arbore fructifer aşa cum vreţi
dumneavoastră.” Şi după aceea: “Desenaţi un alt arbore decât primul.”
Instructaj (varianta Stora): se solicită desenarea a patru arbori, astfel:
1.“Desenaţi un arbore aşa cum vreţi dumneavoastră, dar să nu fie brad.” (bradul fiind
prea schematic permite folosirea defenselor de către subiecţii rezistenţi)
2. “Desenaţi un alt arbore decât primul.”
3. “Desenaţi un arbore de vis, de imaginaţie, un arbore care nu există în realitate. ”
4. “Desenaţi un arbore de orice fel, dar ţinând ochii închişi. ”
Se consideră că :
- Arborele 1 - exprimă comportamentul persoanei în faţa unei cerinţe, faţă de situaţiile noi
la care trebuie să răspundă, nevoia de a controla, stăpâni; este considerat ca fiind Eul
social / profesional.
- Arborele 2 – evidenţiază modul propriu de a fi, modul de adaptare al pesoanei la mediul
ei obişnuit, cunoscut; este considerat ca fiind Eul personal.
- Arborele 3 – evidenţiază dorinţele nesatisfăcute, dificultăţi actuale ale persoanei şi felul
în care realizează compromisul între dorinţele ascunse şi realitate.
- Arborele 4 – relevă conflicte vechi, eventuale traume care interferează cu trăirile
actuale, ale căror consecinţe persistă până în prezent.
2. Elemente interpretative generale
Koch recomandă ca primul pas în interpretarea desenului arborelui să fie o privire
de ansamblu asupra acestuia pentru a observa ce transmite despre starea autorului. De
exemplu: Este arborele armonios sau nearmonios? bogat în detalii sau schematic? viu sau
mort? plin de forţă sau fără energie? static sau dinamic? vesel sau morbid? este desenat într-
un mod realist sau are şi elemente care frizeză absurdul?
În legătură cu aceste prime observaţii se poate solicita un comentariu subiectului –
de exemplu, „Cum se simte acest arbore, ce vrea el să ne transmită ?” (recomandată de
Koch).
Prima impresie ne poate arăta rapid unele tendinţe ale subiectului: nivelul lui

1
 energetic, starea de spirit, gradul de complexitate psihologică, atitudinea faţă de sine.
Interpretarea presupune o analiză formală şi o analiză de conţinut.

1. Analiza formală
Analiza formală evaluează anumiţi indici cu rol de simbol, dar conţinutul concret
şi particular unei persoane sau alteia este dat de analiza contextuală, adică de punerea
acestor indici în contextul general al probei, ţinând cont şi de analiza de conţinut.
Analiza formală permite formularea unor ipoteze privind structura personalităţii,
relaţia dintre diferitele niveluri ale psihismului, autocontrolul, atitudinile dominante proprii
persoanei.
În cadrul analizei formale Se ţine seama de următoarele aspecte ale desenului:
1.1. Simbolistica spaţială
Simbolitica spaţială se bazează pe zonele de câmp grafic, după Max Pulver.
Forma schematică a arborelui se reduce la cea a crucii. Max Pulver pornind de la o bază vastă
de cunoştinţe din mitologie, a descris simbolistica spaţială a câmpului grafic, edificând
“teoria zonelor” care este de fapt o interpretare a crucii. Crucea este simbolul concilierii
contrariilor, a masculinului şi femininului.
Zona de sus ar simboliza spiritualitatea, conştiinta etico-religioasa, iar cea de jos,
materialitatea, inconştientul individual şi colectiv.
Directia orizontala spre stânga ar semnifica introversie, întoarcere spre trecut, spre
mama, egocentrism.
Direcţia orizontală spre dreapta ar semnifica extraversie, proiecţia spre viitor,
progres, altruism, relaţiile cu autoritatea de tip patern.
Dinamica dreptunghiului (secţiunea de aur) şi a liniei a fost studiată de către
Michael Grunword, care a regăsit cu această ocazie unele principii ale picturii figurative şi
abstracte. Această schemă se aplică pe de o parte întregii foi pe care e desenul şi pe de altă
parte la cadrul general mai restrâns, care înglobează arborele de la baza trunchiului la
coroană. Linia orizontală din mijloc se situează în punctul ce desparte trunchiul de coronă.
Impotanţa dată de o persoană diferitelor zone devine evidentă imediat.

Simbolistica spaţială după Grunword - Koch

Spirit, Sprasensibil
- Aer Divin, Conştient - Foc
- Vid - Punct înalt
- Lmină - Scop
- Dorinţă - Sfîrşit
- Retragere - Zona pasivităţii - Moarte
- Spaţiul spectatorului vieţii Zona confruntării active cu viaţa

Tată
Mamă Viitor
Trecut Extraversie
Introversie
- Regresie Pulsiuni – Instincte
- Fixaţie la un stadiu primitiv Nostalgia „noroiului”

- Pămînt
- Materie
- Apă Materie
- Cădere
- Început Inconştient personal 2
- Demonic
- Naştere Inconştient colectiv
- Origine
 Koch analizeaza încadrarea desenului arborelui în raport cu suprafaţa întregii coli
şi interpretează datele în relaţie cu simbolica spaţială a lui Grunwald, dar nu într-o manieră
rigidă. El este convins ca în organizarea spaţiului se manifestă atât reprezentarea
“obiectului" tematic (a arborelui), cât şi proiecţia particularităţilor profunde ale persoanei,
realizându-se astfel o identificare inconştient-conştientă între câmpul grafic şi “spaţiul
psihic”.
Expresia grafică devine o reprezentare concretă a stării interioare a persoanei,
aspect care, conform autorului, s-ar leaga mai degrabă de forma, decât de continutul
desenului. Desigur că inconştientul şi conştientul se manifestă atât în structura de ansamblu
a desenului, cât şi în conţinutul acestuia, dar localizarile spaţiale simbolice indică originea
influenţelor şi zonele spre care este orientat un anumit element grafic.
Koch consideră că în mod cert zonele inferioare ale desenului arborelui reprezintă
nivelele primare - profunde, iar zonele superioare - nivelele apărute cronologic ulterior.
1.2. Înălţimea arborelui
Înălţimea arborelui (ca şi amplasarea sa în spaţiu) oferă informaţii esenţiale asupra
auto-percepţiei şi a orientării atitudinii propii individului în relaţie cu lumea.
1. Arborii înalţi, cu extensie clară pe verticală exprimă o bună adaptare la mediu,
indică frecvent un comportament asertiv, şi in extremis (asociat şi cu alţi parametrii), pot
exprima proiecţia unor manifestări impulsive. Poziţionarea este psihologic pozitivă,
tipul acesta de desen fiind semnificativ mai frecventi la persoanele normale.
2. Arborii de înălţime medie simbolizează o anumită dependenţă de ceilalţi şi
timiditate.
3. Arborii de dimensiuni foarte mici (între 2 - 9,7 cm) simbolizează, în principiu,
stimă de sine scăzută, dependenţă de ceilalţi, depresie. Un arbore de numai câţiva
centrimetrii şi amplasat într-o poziţie neobişnuită, de exemplu în marginea din stânga sus
sau în centru (în zona marcată cu X în dreptunghiul simbolisticii spaţiale – v. pag. 2), se
asociază cu un Eu şi un comportament inhibat, cu mecanisme defensiv-pasive de
interiorizare a tensiunii şi a anxietăţii, un Superego rigid şi hiper-autocritic, cu atitudini
autodevalorizante, lipsite de orice fel de încredere în propiile reurse, conduite de evitare
sau retracţie şi tendinţe spre izolare. Tipul acesta de desen este frecvent în loturile de
bolnavi psihici.
1.3. Poziţia în pagină
1. Arborii care tind să acopere întreaga pagină (atât pe verticală, cât şi pe
orizontală) simbolizează extensia reală a spaţiului psihologic sau aspiraţia în acest
sens. Persoana se face remarcată, se afirmă (sau tinde spre acestea), manifestă
ambiţie, dorinţă de putere, de a conduce; în unele situaţii exprimă spiritualitate
extremă (v. în acest sens corelaţia şi cu alte elemente din analiza de conţinut).
Această poziţionare constituie un indice de normalitate psihică.
2. Poziţia centrală simbolizează un mod personal de a căuta echilibrul, adaptare
bună la mediu; in extremis – obsesie către perfecţiune sau narcisism şi/sau
egocentrism (v. şi alte elemente, de conţinut). Poziţionarea este psihologic
pozitivă, exceptând situaţiile extreme.
3. Poziţia în jumătatea superioară a paginii exprimă ignorare, neglijare sau false
soluţionari ale unor conflicte, compensari iluzorii, o desprindere de cerinţele

3
 realităţii concrete (interioare şi exterioare), tendinţa ancorării în proiecte fanteziste.
Aceasta poziţionare exprimă un posibil indice de adaptare deficitară.
4. Poziţia în jumătatea inferioară a paginii are, cel mai adesea, o conotaţie marcat
negativă, care indică fie o insuficientă dezvoltare psihica, fie o regresie afectiv-
comportamentală sau deteriorativ–cognitivă, putând constitui un indice de
gravitate psihopatologică
5. Poziţia stânga extrem – indică inhibiţie, pasivitate, ancorare în trecut, anxietate şi
insuficientă încredere în sine, situaţii nerezolvate privitoare la ataşamentul de
mamă şi la tot ceea ce reprezintă imaginea ei
6. Poziţia centru-stânga – dorinţă ambivalentă – de protecţie şi independenţă – în
cadrul unui anturaj protector .
7. Poziţia dreapta extrem – nevoie de stabilitate (căutată în mediul extern celui familial),
nevoia de a se sprijini pe o autoritate, declanşate uneori de o mamă insecurizantă.
8. Poziţia centru-dreapta – dorinţa de a găsi un echilibru între sine şi ceilalţi, de a prelua
concepţiile grupului. Mişcarea progresivă spre dreapta indică o direcţionare către lumea
exterioară sau/şi către viitor.
9. Depăşirea marginilor paginii (desenul pare să continue dincolo de marginile foii de
hârtie) semnifică:
- depăşirea marginii de sus – exprimă spiritualitate, ambiţie, dorinţă de afirmare, dorinţă de
putere; in extremis: spiritualitate extremă, lipsă de realism, tendinţă spre visare, persoană
boemă;
- depăşirea marginii de jos - exprimă căutarea stabilităţii, căutarea siguranţei pentru
calmarea sentimentului de abandon;
- depăşirea marginii din dreapta – exprimă dorinţă de a acţiona asupra altuia, dificultăţi de
contact, nevoia de orientare spre viitor, nevoia de integrare în mediul social;
- depăşirea marginii din stânga – exprimă ataşament sau, uneori, posibilă agresivitate faţă
de mamă (de exemplu, faţă de o mamă nervoasă, deprimantă, autoritară)

Concluzii
1. Amplasarea arborelui în spatiul grafic reprezinta un indicator interpretativ cu
utilitate demonstrată, care trebuie luat in considerare.
2. Unele tipuri de localizare spaţială a arborelui în câmpul grafic pot fi cotate ca
indicatori ai unor conduite mai mult sau mai puţin dezadaptative sau ca indicatori ai unui
grad (crescut) de perturbare psihică, ele fiind întâlnite mai frecvent în loturile de bolnavi
psihici. Cu toate acestea, diversele aspecte rezultate din analiza formală în mod
necesar trebuie corelate cu elemente rezultate din analiza de conţinut şi cu elemente
de anamneză / interviu clinic.
1.4. Raporturile de mărime între înălţimea coroanei şi a trunchiului
Trunchiul reprezintă “centrul”, elementul intermediar din structura arborelui care
uneşte sursa de vitalitate a rădăcinilor (în general ascunse integral sau parţial) cu coroana.
Trunchiul (ca şi crengile) reprezintă scheletul, substanţialitatea, ceea ce este stabil, durabil,
neperisabil. Trunchiul are o funcţie de susţinere şi suport al coroanei, precum şi de menţinere a
echlibrului dreapta/stânga.
Coroana este prin excelenţă câmpul de expresie (cu numeroase variaţii posibile), iar
extremităţile sale reprezintă zona de contact cu ambianţa, de asimilaţie şi relaţie reciprocă între
interior şi exterior. La rândul ei, ea este suportul florilor şi al fructelor.

4
 Coroana mai înaltă decât trunchiul semnifică predominanţa intelectului,
flexibilitate intelectuală, autonomie, control, conştiinţă de sine şi autovalorizare.
Coroana mult mai înaltă decât trunchiul semnifică nivel intelectual superior,
spiritualitate înaltă, interes pentru suprasensibil sau cosmic, trebuinţă de afirmare, ambiţie,
pasiune (coroanele "flăcări"), fire artistică. La acestea se subînţeleg şi caracteristicile de la
“coroana mai înaltă decât trunchiul”.
Pe de altă parte, aceste două raporturi dintre coroană şi trunchi pot indica uneori
manifestarea unou idei de grandoare, fanatism, un deficit al simţului realitaţii cu fugă de
realitate şi refugiu în imaginar, într-o lume a dorinţelor, precum şi posibila slabire a
vitalităţii instinctuale cu neglijarea până la blocaj a propriilor tendinţe pulsional-
inconştiente.
Observaţii.
1. Aspectele menţionate în acest alineat au intensităţi diferite, de la tendinţe până
la manifestări active comportamental, de la prima situaţie la cea de a doua.
2. Evaluarea accentuarii coroanei trebuie făcută cu prudenţă, aspectele neclare
(de tipul sau-sau) trebuind precizate prin anamneză şi interviu clinic.
Trunchiul mai înalt decât coroana exprimă orientarea activităţii spre lumea
fizica, materială, practică şi concretă, predominarea componentelor instinctiv-inconştiente
ale vieţii senzorial – afective; persoana trăieşte în prezent şi are nevoie de acţiune.
Trunchiul mult mai înalt decât coroana exprimă o conştiinţă psihologică
deficitară asociată unei inhibiţii a dezvoltarii, insuficientă maturizare, infantilism,
excitabilitate şi impulsivitate, retardare sau regresie cognitiv/emoţională; persoana este
dependentă de anturaj, după cum poate dezvolta şi alte tipuri de dependenţe. Acest tip de
desen poate fi considerat un indice de imaturitate sau regresie psihică.
Trunchiul şi coroana relativ egale exprimă o căutare a echilibrului, conformism.

1.5. Dimensiunea coroanei – raportul între înălţimea coroanei şi lăţimea ei

Un indicator general şi uşor vizibil este coroana aplatizată, “turtită”, care exprima
proiecţia unei senzaţii "de a fi sub presiune", sub constrângere, sentimente de inferioritate,
insecuritate, descurajare, o posibila stare de blocaj. Coroana aplatizată poate constitui poate
constitui un indicator de dezechilibru emoţional-afectiv.
O altă manieră de apreciere este cea de mai jos.
Înălţimea coroanei – pentru calcularea ei se împarte pagina în 8 registre
orizontale egale. De la al 5-lea în sus – fuga în fantezie.
Lăţimea coroanei – se împarte pagina în 4 registre orizontale egale. O lăţime a
coroanei de 1 sau 2 registre – persoana are îndoieli legate de inteligenţa proprie; 3 registre –
inteligenţă bună, dificultăţi de exprimare; 4 – inteligenţă bună, capacitate de exprimare şi
plăcere de a vorbi, plăcere de a atrage atenţia.

1.6. Accentuarea masei arborelui spre dreapta / stânga şi înclinarea spre

dreapta / stânga a coroanei sau a trunchiului
Repartizarea proporţională, echilibrată a masei arborelui şi a coroanei în
relaţie cu cele 2 dimensiuni spaţiale – orizontală şi verticală, precum şi prin desenarea
ascendentă a trunchiului (fără contorsiuni), subiectul exprimă proiectiv o stare de
echilibru intern şi extern. Prin accentuarea masei arborelui faţă de o dimensiune spaţială
sau faţă de amândouă, ori prin direcţionarea spre dreapta sau stânga, de obicei, persoana

5
proiectează un anumit dezechilibru. (Acesta se precizează prin corelarea cu alte evaluări
sau interviu clinic, discutare cu persoana.)
Accentuarea masei spre dreapta (de exemplu, desenarea mai îngroşată sau cu
mai multe detalii (crestături) a jumătăţi drepte a trunchiului; jumătatea dreaptă a coroanei
are un frunziş evident mai bogat sau vizibil mai multe flori sau doar ea are fructe...) sau /
şi înclinarea spre dreapta se asociază mai frecvent cu tendinţa spre adaptabilitate, spre
extraversiune (reală sau dorită), nevoia de devotament şi dăruire de sine, trebuinţa de
activitate şi de afirmare; pe de altă parte, accentuarea acestei direcţionari ar putea indica o
creştere a impresionabilităţii, instabilităţii, o slăbire a Eului devenit mai influenţabil, cu
tendinţe spre dependenţă şi spre fugă de sine.
Accentuarea masei sau / şi direcţionarii spre stânga sunt asociate frecvent cu
tendinta spre reflecţie, meditaţie sau visare, spre introversie, prudenţă, rezervă, nevoie
crescută de autonomie, autoconstrangere şi reprimare emoţional-afectivă; accentuarea
acestei direcţionări poate indica repliere în sine, refulare, egocentrism sau narcisism,
hipersensibilitate şi resentimente in relaţiile cu alţii, atitudini defensive.
Echilibrul masei arborelui se măsoara printr-o verticală trasă prin mijlocul
trunchiului sub coroana.
1.7. Calitatea liniilor
Analiza trăsăturilor grafice evidenţiază şi ea o serie de trăsături ale persoanei.
Liniile negre, intense, apăsate exprimă agresivitate.
Liniile vagi, neclare sugerează retragere, incertitudine, lipsă de energie.
Liniile schiţate, exceptând artiştii sugerează anxietate, incertitudine, timiditate.
Liniile desenate neîngrijnit, neatent, impulsiv sugerează tendinţe acting-out1 .
- Liniile înnegrite, exprimă furie, dar dacă sunt desenate cu precizie, cu grijă sugerează
un mare grad de auto-control.
- Liniile sigure, consistente sugerează încredere în sine, decizie, siguranţă.

1.8. Alte caracteristici generale ale arborelui

Arborele “revărsat” peste marginea de sus a paginii, atingând marginea de sus
sau depăşind-o, exprimă o tendinţă de expansiune a Eu-lui, de evaziune şi depăşire a unor
limite impuse. De asemenea desenul mai poate exprima tendinţă spre activism, entuziasm,
vioiciune, aspiraţii multiple sau intens trăite, după cum, pe de altă parte, poate evidenţia o
posibilă hiperexcitabilitate afectivă sau diminuarea / lipsa unui simţ al limitelor, persoana
formulând scopuri care îi depăşesc posibilităţile de realizare.
Arborele gol, cu coroana nestructurată, doar conturată, fără conţinut este
considerată un simptom de regresie (Stadeli) sau, uneori, un posibil refugiu în banal,
anonimat, convenţionalism şi formalism, schematizare, atitudine defensiva, sau, alteori, o
proiecţie a unei energii insuficiente sau a unei stări de angoasă în faţa realităţii (Koch).
Arborele închis la culoare prin umbrirea / haşurarea coroanei sau a întregului
desen poate exprima diminuarea energiei psihice, dispoziţie distimică, sau labilitate
1
Acting-out este un act manifestat în cursul tratamentului psihanalitic, care traduce un mesaj inconştient pe care
persoana nu reuşeşte să-l formuleze în cuvinte; psihanalistul interpretează anumite acte ale pacientului ca acting-out,
ca reactualizări ale unui eveniment sau afect trăite anterior, transferate acum unor acte. Acting-out-ul nu trebuie
confundat cu “trecerea la act” (scrisă fără cratimă, “acting out”) care este un act ce apare mai degrabă în clinica
psihiatrică, un act cel mai adesea autoagresiv (de exmplu, sinucidere) sau heteroagresiv.

6
psihică, indecizie, stări de pasivitate şi reverie. Coloraţia închisă poate trimite, de
asemenea, spre o stare depresivă, dar, în principiu, coloraţia chiar intens închisă nu
reprezintă un simptom patologic.

1.9. Peisajul
Arborele integrat într-un anumit peisaj, ar putea exprima un deficit adaptativ.
Prezenţa accesoriilor, elemente sprijinite sau agăţate în copac cuiburi / căsuţe
pentru păsări, scară, leagăn, coş, unelte, pompă de stropit…. Exprimă, de regulă, o tendinţă
ludică sau umoristică
Antropomorfizarea arborelui2 sunt apreciate ca simptome primare, infantile şi
sunt întâlnite, în special, la copii şi la bolnavii psihici.

2. Analiza de conţinut
Analiza de conţinut are în vedere elementele care compun desenul. Analiza
urmăreşte elementele stabile - scheletul copacului: rădăcini, trunchi, coroană şi ramuri, şi
elementele decorative: frunze, fructe, peisaj.
2.1. Rădăcinile
Rădăcinile corespund nivelului instinctual, inconştient. Simbolistica rădăcinilor este
multiplă, acestea având o dublă funcţionalitate şi semnificaţie: a) simbol al sursei vieţi
deoparece ele hrănesc arborele şi b) element de sprijin şi stabilitate pentru arbore, ca şi
pentru pământ.
Fiind elementul cel mai durabil al arborelui, "lemnul absolut" (cf. Hegel) şi
"imaginea primară arhetipală" (cf. Bachelard) rădăcina tinde să se identifice cu "pământul
mamă", în viaţa subterană a acestuia fiecare arbore coexistand şi cu rădăcinile altor arbori.
Tocmai de aceea Koch consideră că în desenul arborelui rădăcinile vor indica trăsăturile
cele mai puţin personale, ele sugerând mai degrabă inconştientul colectiv, dar din care va
rezulta ceea ce devine vizibil, adică arborele propriu-zis.
Semnificaţia rădăcinilor este de exprimare a raporturilor persoanei cu sistemul său
pulsional, interesul pentru partea ascunsă a vieţii sale, gradul în care este, eventual,
dominată de tendinţele instictual-pulsionale, sau dintr-o altă perspectivă un tradiţionalism
mergând pâna la rigiditate, lentoare, căutarea unei susţineri (sprijin) în special ca o
consecinţă a instabilităţii structurale şi existenţiale a persoanei.
Desenarea unor rădăcini mari în raport cu trunchiul, excesiv de viguroase,
încâlcite poate indica existenţa unei angoase care poate atinge intensităţi patologice arată
ce este
D. Anzieu considă că rădăcinile care nu au substanţialitate (nu sunt desenate ca
având conţinut, grosime), ci sunt desenate filiform, dintr-o singură linie sunt produsul
unor copii şi al bolnavilor mental. La adultul normal, această manieră de desen semnifică
întârziere afectivă sau probleme de genealogie.
2.2. Linia solului
Prezenţa liniei solului evidenţiază capacitatea de a accepta o anumită ordine şi
2
Atribuirea unor caracteristici proprii omului: ochi, gura, mâini - arborele râde, se miră, este furios sau
ameninţător......etc.

7
semnifică totodată separaţia dintre viaţa conştientă şi cea inconştientă. Desenarea solului ca
bază care sprijină şi asigură vitalitatea arborelui evidenţiază echilibrul vieţii psihice şi
modalitatea de ancorare a persoanei in mediul sau ambiant. Cu toate acestea, în corelaţie şi
cu alte elemente atât prezenţa solului în desen, cât şi absenţa lui pot corespunde normalităţii.
Absenţa liniei solului semnifică o insuficientă diferenţiere şi conştientizare a
vieţii psihice, tendinţa spre instabilitate şi dezechilibru, spre pierderea contactului cu
realitatea externă ca şi a legăturii cu propriile resurse latente - "suspendarea in aer", la
propriu şi la figurat.
Linia solului ridicată - desenată în spatele arborelui mai sus decât nivelul de la
care, în prim plan, porneşte trunchiul - se asociază cu o atitudine pasiv-nostalgică,
indiferenţă şi îndepărtare de realitate, apărând mai frecvent la pensionari.
Linia solului detaşată - desenată în faţa arborelui şi separată de acesta - se
asociază cu un sentiment de dezrădăcinare din relaţiile fundamentele şi necesare în mod
vital.
Linia solului în formă de colină sau insulă - arborele stă pe o porţiune mai înălţată,
rotunjită sau este plasat într-o zonă delimitată de jur împrejur – evidenţiază două atitudini
diferite: "colina" este asociată cu tendinţa de a raporta totul la sine, cu tendinţa de a ieşi în
evidenţă, cu demonstrativitate şi auto-supraevaluare; "insula" indică un sentiment de
însingurare sau tendinţă spre izolare mergând pană la autism.
Linia solului ascendentă - oblică spre dreapta sau spre stânga - este asociată, de
obicei, cu tendinţe spre aversiune şi opoziţie, atitudini rezervate-prudente, respingerea /
refuzul de a se adapta, neîncredere în sine, instabilitate, posibil deficit volitional.
2.3. Trunchiul
Trunchiul asigură stabilitatea arborelui şi perenitatea sa, este scheletul copacului,
elementul fundamental de susţinere şi totodată conducătorul sevei dinspre rădăcini spre coroană.
El face legătura dintre partea subterană, ascunsă, inconştientă şi cea aeriană, care tinde spre cer.
De aceea trunchiul poate fi uşor asimilat cu Eul, ca instanţă mediatoare între dorinţele
inconştiente şi contactul cu realitatea. Trunchiul evidenţiază reprezentările Eului stabil şi al
transformărilor de-a lungul vieţii, al devenirii propii a persoanei până în momentul realizării
desenului. Trunchiul reprezintă viaţa cotidiană, activitatea, ceea ce este trăit, modul în care
persoana se relaţionează cu lumea externă.
Lărgirea bazei trunchiului spre dreapta pune în evidenţă manifestarea unor
atitudini circumspecte, rezervate, prudente mergând până la o hipersusceptibilitate şi
atitudini de încăpăţânare şi opoziţie.
Lărgirea bazei trunchiului spre stânga sugerează inhibiţie, fixaţie maternă,
ataşament faţă de obiecte şi faţă de trecut.
Lărgirea bazei trunchiului în ambele direcţii indică o anumită inhibiţie a
gândirii, o capacitate mai lentă de înţelegere, o greutate în “a se mişca”. Renee Stora
consideră că aceast tip de trunchi indică nevoia de suport, de stabilitate.
Trunchiul tubular, desenat cu linii drepte paralele indică fie o inteligenţă
mediocră, mărginită, imitativă, fie o anumită rigiditate şi deficit de adaptare, după cum
uneori poate evidenţia şi a anumită precipitare şi nerăbdare, iar alteori şi o capacitate de
abstractizare-schematizare.
Trunchiul conic ar indica o inteligenţă mediocră dar matură, predominanţa
aptitudinilor practice, faţă de cele teoretic-abstracte), o tendinţa spre valorificare imediată
a cunoştinţelor (traducerea lor în practică).

8
 Trunchiul contorsionat, în formă de “S”, exprimă un caracter primitiv,
impulsivitate primară, o persoană instinctuală, mai greu adaptabilă în relaţii; poate fi o
personalitate practică, vitală, robustă.
Suprafaţa trunchiului decorată cu trasaje rotunjite, arcuite, cu împestriţări
sugerează empatie, capacitate de adaptare şi de contact uşor realizabil, după cum poate
evidenţia urmele unor trăiri anterioare resimţite ca traumatice, dar depaşite în prezent.
Suprafeţele crăpate, scorojite sau pătate sugerează mai curând hipersensibilitate,
impresionabilitate şi un posibil grad de vulnerabilitate, asociate uneori cu tendinţe critic-
caustice, firi colerice sau arţăgoase, atitudini negativiste.
Îngroşările sau îngustările indică inhibiţie, crispare, blocaje sau limitarea –
diminuarea trăirilor afective.
Deformările trunchiului – excrescenţele, crestăturile de pe trunchi şi scorburile
indică traumatisme resimţite subiectiv profund, complexe de inferioritate, sentimente de
culpabilitate.
Pentru a calcula vârsta la care a avut posibilul traumatism sugerat de scorbura,
ciotul sau ramurile tăiate de pe trunchi se foloseşte Indicele Wittgenstein-Indicele X.
Premisa teoretică de la care se pleacă este aceea că înălţimea arborelui conţine
istoria de viaţă a subiectului.
X=VP (în luni) x ÎT (în mm) unde:
ÎA (în mm)
- VP = vârsta persoanei exprimată în luni;
- ÎT = înălţimea traumei, exprimată în milimetri, de la baza trunchiului până la
punctul cel mai înalt de pe trunchi unde apare elementul semnificativ pentru traumă
(scorbura, ciotul, cicatricea);
- ÎA = înălţimea totală a arborelui.
(v. exemplul de mai jos)

9
 Marginile trunchiului ondulate sugerează capacitate de adaptare sau capacitate
de redresare după o situaţie critică.
Deschiderea trunchiului în coroană, exceptând trunchiul în formă de “S”,
semnifică receptivitate, impresionabilitate, dar unori şi indecizie, indeterminare, după
cum alteori poate atrage atenţia supra unei hiperexcitabilităţi cu tendinţe explozive.
Trunchiul îngrădit - înconjurat de gărduţ, bordură, gard sugerează lipsă de
securitate, incertitudini, lipsă de autonomie, lipsă de încredere în sine.
2.4. Raporturile între trunchi şi rădăcină
Rădăcini mai scurte decât trunchiul (în înălţime) semnifică interesul persoanei
pentru ceea ce este ascuns, necunoscut.
Rădăcini lungi egale cu trunchiul (în înălţime) caracterizează o persoană a

10
cărei curiozitate intensă îi creează probleme.
Rădăcini mai lungi decât trunchiul (în înălţime) caracterizează o persoană a
cărei curiozitate excesivă îi provoacă angoasă
2.5. Crengile
Crengile împreună cu coroana exprimă modul de organizare mentală, dar şi
modalitatea de adaptare sau de atac fată de lumea exterioară şi mediu. Direcţiile
centrifuge sau centripete ale ramurilor, bogăţia sau sărăcia coroanei în corelaţie cu gradul
de organizare şi de coordonare sunt indicatori majori pentru coroană şi ramuri. Analiza
ramurilor şi a coroanei dă informaţii despre modul de relaţionare şi gradul de inserţie a
persoanei în mediu.
Crengile tubulare - crengile desenate din linii paralele deschise la ambele
extremităţi răsfirate în coroană şi incluse uneori dispersat pot avea semnificaţii diverse: pe
de-o parte asemănătoare cu cele ale trunchiului tubular, desenat din linii paralele (v. pag.
8), pe de altă parte ele pot indica constanţă, efort susţinut şi durabil, tendinţă de a progresa
şi a fi mereu în faţă.
Alteori crengile tubulare sugerează o stare de oprire, suspendare (mai degrabă
temporară) în direcţia dezvoltării încă nerealizate, generând indecizie şi incapacitate de
asumare a unor scopuri şi atitudini clare; deseori ele sunt asociate cu exteriorizări
necenzurate, reacţii explozive, iar atunci când sunt dispersate haotic, se consideră că
exprimă tendinţe revendicativ-opozante şi o dispoziţie conflictuală.
Crengile “măciucă” – îngroşate spre extremitatea terminală contrar tendinţelor
naturale, indică persoane extravertite, întreprinzătoare, care tind să supraevalueze aspectul
cantitativ al realizărilor, depaşindu-şi deseori forţele cu convingerea ca pot învinge orice
obstacol printr-o mare cheltuire de forţe; ele sunt active pulsional şi îşi proiectează spre
exterior aspiraţiile, angajandu-se cu intesitate în diverse activităţi, mobilizându-se spre “a
face lucruri “, toate aceste eforturi consituind adesea tendinţă de (supra)compensare a
amunitor slăbiciuni; persoanele resimt foarte intens opoziţiile exterioare şi "atacă frontal",
devenind nerăbdatori şi violenţi dacă acestea nu cedează.
Crengile detaşate în spaţiu, fără puncte de sprijin pe trunchi, indică o mare
mobilitate psihică, dar posibil şi un grad de distractibilitate 3 care poate ajunge pana la
dispersie şi "furie exploziva în care totul se dislocă".
Crengile cu forme rotunjite sunt asociate, de obicei, cu adaptabilitate, mobilitate,
sociabilitate, sugerând persoane maleabile, conciliante, mai probabil ciclotime.
Crengile cu forme drepte şi unghiulare semnifică stabilitate, energie şi
capacitate de rezistenţă, dar şi inflexibilitate, rigiditate, duritate, anumite dificultăţi de
adaptare, evidenţiind destul de probabil trăsături schizotime.
Crengile ramificate abundent şi fine, finisate minuţios exprimă exprimă
receptivitate, sensibilitate, capacitate de înţelegere rapidă, proprii, de obicei, unei persoane
predominant senzitiv-intuitivă.
Crengile direcţionate scindat, orientate exclusiv spre dreapta sau stânga indica un
grad de imaturitate şi dizarmonie, insuficientă coeziune şi integrare a Eu-lui, ambivalenţă şi
conflictualitate interioară; acest tip de desen apare frecvent în loturile de boInavi psihici.
Crengile direcţionate exclusiv în sus - indică o scădere a simţului realului,
3
Incapacitate de concentrare a atenţiei, atenţie atrasă de stimuli multipli dar lipsiţi de importanţă – in extremis apare
într-o serie de tulburări mentale şi de comportament – demenţe, tulburări delirante (ICD – F00-F99), adesea în
tulburarea bipolară în contextul episodului maniacal.

11
hiperexcitabilitate, exaltare mergand până la fanatism în special în desenele în care
crengile seamănă unor "limbi de foc".
Crengile coordonate armonios, desenate armonizat, în raport de relativă
egalitate unele faţă de altele sugerează un simţ al proporţiilor, simţ estetic, claritate, spirit
calm, încredere în sine, absenţa tensiunilor interioare.
Crengile coordonate dizarmonic indică nelinişte, hiperreactivitate emoţională,
hiperexcitabilitate.
Crengile coordonate instabil, haotic, mari şi mici, subţiri (linii) şi groase indică
distractibilitate, instabilitate, tendinte ludice, dar şi nepăsare, delăsare sau eventual
atitudini demonstrative.
2.6. Coroana (frunzişul)
Coroana reprezintă zona intelectului, raţiunea, gândirea, capacitatea de reflectare,
imaginaţia. Coroana poate avea diverse forme, tipurile întâlnite cel mai frecvent fiind cele
descrise mai jos.
Coroana în bucle indică o persoană extravertit-sangvinică, dinamică,
comunicativă, sociabilă, entuziastă, capabilă de relaţii agreabile, dar şi insuficient de
perseverentă, valorizand aspectele exterioare.
Coroana acoperită cu o membrană indică o persoană introvertită, închisă in
sine, circumspectă, eventual opacă.
Coroana cu crengi “în balon de nori” sugerează o conduită discretă, tact
(diplomaţie), ascunderea intenţiilor, teama de a fi dur, o anumită timiditate în faţa realităţii.
Coroana tip “balon”, goală sau nu, fără crengi individualizate cu excepţia unor
crengi “tub”, este o coroană de tipul unui “cerc ce exclude exteriorul şi ţine împreună
elementele interioare” (Koch); ea poate avea semnificaţii diferite: poate include sau nu un
aspect tensionat, exprimat prin trăsătura liniei şi conturul coroanei; poate indica o forţă de
coeziune fermă sau flexibilă; poate exprima forţă imaginativă, tendinţă spre reverie sau
exaltare, dar poate fi şi un "balon" vid, sugerând schematism, convenţionalism sau lipsa de
vitalitate şi angoasa în faţa realităţii.
Coroana centrifugă, orientată de la centru spre exterior, conţinând crengi cu linie
dublă exprimă trebuinţa de activitate şi de contact cu realitatea, adaptabilitate,
receptivitate, dar şi agresivitate.
Coroana radiant-centrifugă, cu crengi trasate cu linie unică, semnifică o
anumită instabilitate, labilitate emoţională, nervozitate, nerăbdare, tendinţă spre conduite
de minim efort şi defensiv-agresive, putand implica elemente de imaturitate sau regresie.
Coroana cu trasaje centripete şi concentrice, direcţionate spre centru, indică
mai curand o dominanţă a introversiei, nevoia de independenţă, tenacitate, inflexibilitate,
interiorizare, comunicativitate redusă şi tendinţă la izolare, egocentrism-narcisism,
activism puţin exteriorizat.
Coroana cu ramurile îndreptat în jos exprimă tristeţe, melancolie, deprimare,
resemnare, egocentrism.
Coroana cu spaţii goale sugerează existenţa unor complexe de inferioritate,
sentiment de insuficienţă şi deficit (lipsa a ceva) sau renunţarea de a continua ceva.
Coroana cu formă degenerată, cu conturul, coroana şi crengile torsionate,
franjurate sau lipsite de vitalitate (“căzute”), cu extremitati rotunjite, linii ocolite exprimă
(cf. Koch) inferioritate constituţională, organică, deşi acest tip de desen poate să apară şi la
persoane care nu prezintă semne clinic-patologice, dar care au un tonus scăzut.

12
 Coroana mâzgălită, în diverse grade de umbrire, exprimă dinamism şi forţă
interioară, o plenitudine (deplinătate) a dezvoltării, independenţă şi nonconvenţionalism.
2.7. Dispersia sau destructurarea formelor - formele dezorganizate şi
dezarticulate, putând ajunge până la destructurare, indică instabilitate psihică, labilitate
emoţională, conduite şi decizii imprevizibile, impulsivitate, putându-se ajunge la confuzie,
regresie, disocierea sau destructurarea personalitatii.

2.8. Stereotipiile semnifică schematism, slabă capacitate de expresie, inhibiţie,

labilitate, orizont îngust, lipsa independenţei de judecată.

2.9. Accesoriile exprimă nevoia de reprezentare în contactul şi relaţiile cu ceilalţi.

Florile sunt o expresie a tandreţii, optimismului, sentimentalismului,
narcisismului; arborii în care sunt desenate flori exprimă admiraţie faţă de sine, maniere
copilăroase, superficialitate şi ataşament de problemele exterioare, tendinţa de a trăi
prezentul imediat şi lipsa simţului previziunii.
Fructele exprimă (cf. Koch) tendinţa de a etala propriile capacităţi, dorinţa de
succes rapid, nerăbdare, insuficientă perseverenţă, posibil deficit de evaluare a realitaţii
interioare şi exterioare, tendinţa de implicare în acţiuni cu rezultat imediat.
Fructele desenate libere în coroană sunt apreciate de Koch că exprimă în cazul
adulţilor o gândire dependentă şi regresie.
Frunzele pot exprima fie interes pentru alţii, fie o retragere şi ascundere de
ceilalţi. Arborii desenaţi cu frunze exprimă darul de a observa fenomenele exterioare şi
interes pentru detalii, vivacitate, uneori chiar exaltare. În alte cazuri este pusă în evidenţă
senzualitatea, bunul gust, nevoia de a se distinge şi de a fi apreciat - uneori până la o
dependenţă de succes, aptitudinile de comunicare şi capacitatea de a se exterioriza, în
anumite cazuri frunzele semnificând maniere juvenile, naivitatea de a vedea totul în roz,
tendinţe la reverie, setea de a trăi noi experienţe; încrederea naivă în bunătatea celor din
jur.
Fructe, frunze, ramuri căzând la pământ sau căzute indică o persoană care ştie
să piardă, să renunţe, să abandoneze; care se sacrifică; se detaşează cu uşurinţă de gânduri
şi sentimente; care este sensibilă, delicată şi are tendinţa de a dărui, după cum poate fi
vorba şi de o persoană superficială, lipsită de fermitate; uitare; uneori depersonalizare.
3. Sinteza finală şi observaţii
1. Protocolul psihodiagnostic final selectează din cele două tipuri de analiză,
formală şi de conţinut, atât datele care se corelează, se confirmă reciproc, cât şi cele care se
contrazic - acestea urmând să fie analizate cu alte probe şi, în mod deosebit, în cadrul
anamnezei şi interviului clinic.
2. Dincolo de complexitatea unui test proiectiv se observă că acesta este
întotdeauna insuficient pentru o evaluare corectă a persoanei. Numeroşi indicatori au mai
multe semnificaţii, adesea contradictorii, iar precizarea lor doar pe baza desenului este
imprecisă, dacă nu chiar eronată. Pentru a şti ce semnificaţii, dintre variantele date,
corepund unui subiect este absolut necesară culegerea de informaţii şi prin alte metode:
anamneză, interviu clinic, alte teste – proiective sau psihometrice (chestionare, în special
de personalitate).

13
14