Sunteți pe pagina 1din 1

Liga Natiunilor

Liga Naiunilor a fost o organizaie internaional nfiinat n iunie 1919 n urmaTratatului de la Versailles. n perioada de maxim dezvoltare, ntre 28 septembrie1934 i 23 februarie 1935, a avut 58 membri. Scopurile Ligii erau dezarmarea, prevenirea rzboaielor prin intermediul securitii colective, rezolvarea disputelor internaiuni prin negociere, diplomaie i mbuntirea calitii vieii. Filozofia Ligii a reprezentat o schimbare radical a gndirii politice fa de ultimele sute de ani precedeni. Liga nu dispunea de fore armate proprii, ci depindea de Marile Puteripentru a aplica deciziile sale sau sanciunile impuse. Dup o serie de succese i unele eecuri din anii 1920, Liga s-a dovedit neputincioas n faa agresiunii Puterilor Axei din anii 1930. Declanarea celui al doilea rzboi mondial a nsemnat eecul scopului principal al Ligii, acela de a mpiedica o nou conflagraie mondial. Organizaia Naiunilor Unite a nlocuit Liga la sfritul rzboiului, motenind totui o serie de agenii i organizaii fondate de Lig. Liga Natiunilor se ntemeiaza pe principii de organizare eronate, sustine contele austriac. Drepturile similare acordate tuturor statelor, indiferent de marimea si ponderea lor, caracterul incomplet prin excluderea Rusiei si Germaniei, interferenta statelor extraeuropene n problemele specifice continentului european, condamna organizatia la ineficienta si esec. n conceptia sa, Liga Natiunilor va trebui restructurata ca o uniune de federatii regionale si continentale, care sa se ocupe doar de problemele globale, intercontinentale, Pan-Europa devenind o federatie autonoma n cadrele unei astfel de organizari unitare a lumii, care sa garanteze pacea mondiala. Pentru rezolvarea problemelor interne ale continentului, sa se elimine, n primul rnd, pericolul unui razboi intereuropean, din care ar profita doar Rusia. Mijloacele n acest sens ar fi federalizarea, arbitrajul obligatoriu si garantiile generale de securitate acordate tuturor statelor. n plan economic, sa se refaca cu forte unite regiunile distruse de razboi, sa se renunte la unele stribute ale suveranitatii nationale n domeniul politicii economice, realizndu-se o uniune vamala continentala. Unificarea economica a continentului sa preceada cea politica si sa se nfaptuiasca treptat, prin integrarea unor entitati regionale. O alta premiza importanta a unitatii continentului este combaterea si eliminarea nationalismului, promovndu-se, prin educatie, ideea unitatii Europei n diversitatea culturilor sale nationale, care snt ntretesute n cadrele culturii europene unice. Natiunile nu pot fi despartite prin frontiere si acestea trebuiesc golite de nsemnatatea lor economica, strategica, spirituala, ceea ce va duce la disparitia treptata a urii ntre natiuni si state. Cea mai grava problema politica a Europei -rivalitatea franco-germana sa se rezolve prin conciliere, Germania devenind principala bariera n calea expansiunii rusesti spre Occident. Alternativa nu poate fi dect alianta germano-rusa contra Frantei si un nou razboi european.