Planul:

1. Despre floarea soarelui pe scurt

2. Tehnologia de cultură pentru floarea soarelui
1. Plan de cultură, rotaţia culturilor şi protecţie fitosanitară
2. Necesarul de elemente nutritive
3. Dăunători de temut în cultura de floarea soarelui
4. Tehnologie aplicată pentru recolte record – Studiu de caz
Insula Mare a Brăilei

3.Valorificarea recoltei de floarea soarelui

1. Şrotul şi turtele de floarea soarelui în hrana

monogastricelor
2. Uleiul de floarea soarelui
3. Floarea soarelui – plantă meliferă

4.Cum alegi hibridul de floarea soarelui potrivit?

5.Cât de profitabilă este cultura de floarea soarelui?

Despre floarea soarelui pe scurt

Floarea-soarelui (Helianthus annuus) este o plantă anuală din familia

Asteraceae, nativă din America. Este una din compozitele cele mai cultivate
pentru semințele bogate în ulei, din acestea fiind extras uleiul de floarea-
soarelui.

Este o plantă anuală, ce se cultivă în principal pentru producerea de ulei, dar

şi pentru obţinerea de şroturi pentru hrana animalelor. Floarea soarelui
provine din zone subtropicale şi temperate şi a fost mai intens cultivată în ţări
calde, însă prin creşterea selectivă a devenit adaptabilă la diverse zone de
cultură.

Este o plantă cu ciclu de vegetatie mediu, aproximativ 120 de zile, iar sa are
loc la 60-70 zile de la răsarirea culturii. Înălţimea sa este cuprinsă între 1,7 –
2,5 m.

Cultura creşte pe mai multe tipuri de sol, dar preferate sunt cele cu un pH de
la 6,5 - 7,5.

Tehnologia de cultură pentru floarea

soarelui
 

Din punct de vedere tehnologic, floarea soarelui este o cultură destul de

pretenţioasă. În primul rând, în cadrul rotaţiei culturilor, aceasta ar trebui să
revină pe aceeaşi suprafaţă doar după 4-6 ani. Desigur, atunci când a fost
stabilită această perioadă, nu existau soluţiile tehnologice pe care le avem
astăzi la îndemână.
 

Plan de cultură, rotaţia culturilor şi protecţie

fitosanitară

Luând în considerare bolile specifice, floarea soarelui nu ar trebui să revină

pe aceeaşi solă mai devreme de 3-4 ani, în funcţie de zona în care ne aflăm
sau de gradul de infectare a solului cu agenţi patogeni sau Orobanche sp.,
una dintre cele mai păgubitoare buruieni parazite.

De asemenea, floarea soarelui nu trebuie să urmeze în succesiune după soia

sau rapiţă din cauza propagării putregaiului alb (Sclerotinia sclerotiorum);
totodată, trebuie evitate cânepa şi tutunul, ca plante premergătoare, din cauza
atacului de lupoaie şi cartoful sau inul, din cauza putregaiului cenuşiu (Botrytis
cinerea). 
 

Necesarul de elemente nutritive

Pentru semănatul culturii de floarea soarelui, pregătirea patului germinativ

trebuie să se facă astfel încât să lase un mediu umed în sol pentru germinare
şi creştere.

Floarea soarelui are un sistem de înrădăcinare profundă, astfel încât să

absoarbă nutrienţi din sol pe tot parcursul vegetaţiei. 75% din absorbţia de
nutrienţi are loc în timpul fazelor regenerative (10 frunze- apariţia capitul).

Pentru a avea o cultură viguroasă este nevoie să cunoaşteţi necesarul de

elemente nutritive şi care este rolul azotului, fosforului, potasiului şi borului în
tehnologia de cultură.

Rolul azotului

Cea mai mare cantitate de consum a azotului este între 10 frunze (B10) şi
începutul înfloririi (F1), de aceea trebuie avut grijă ca acest element sa nu fie
în exces (40-100kg s.a./ha maxim) pentru a evita apariţia bolilor şi
sensibilitatea plantei la cădere.
Aplicarea se face înainte de semănat sau la faza de 8-10 frunze.

Rolul fosforului

Fosforul este important pentru creşterea plantei şi determinarea producţiei şi

accelerează maturarea seminţelor. De asemenea, are o mare influenţă
asupra conţinutului de ulei.

Rolul potasiului

Potasiul este elementul nutritiv cu mare impact asupra polenizării şi umplerii

seminţelor şi îmbunătăţeşte toleranţa plantelor la dăunători şi boli.

Rolul Borului

Diviziunea celulară şi creşterea ţesuturilor tinere se datorează borului. La fel

şi umplerea seminţelor şi creşterea producţiei.

Dăunători de temut în cultura de floarea soarelui

Despre răţişoara porumbului (Tanymecus dilaticollis Gyll) s-a tot scris în
ultimii ani şi probabil se va mai scrie şi de acum încolo.

Odată cu noile regulamente europene (218/783, 218/784 şi 218/785) a fost

interzisă folosirea celor trei substanţe active care fac parte din clasa
neonicotinoidelor (imidacloprid, clotianidin şi tiametxan), atât ca tratament la
sămânţă, cât şi în vegetaţie, la culturile de toamnă şi la cele de primăvară, dar
şi în legumicultura de câmp, livezi sau viţă-de-vie. Practic, folosirea acestor
substanţe active este permisă numai în condiţii de seră, în timp ce folosirea la
tratamentele efectuate în câmp, la toate culturile, a fost interzisă.

În ultimii zece ani, atacuri din ce în ce mai ridicate s-au înregistrat şi la

floarea-soarelui. Zonele în care se cultivă cele mai mari suprafeţe cu floarea-
soarelui din ţara noastră coincid cu cele de maximă favorabilitate pentru
atacul răţişoarei porumbului: sudul şi sud-estul ţării.
În literatura de specialitate autohtonă se menţinează faptul că floarea-soarelui
este plantă gazdă pentru răţişoara porumbului, atacul acestui dăunător este
periculos când plantele se află în primele faze de vegetaţie, la fel ca şi în
cazul porumbului (de la răsărit, la patru frunze), numai că în cazul florii-
soarelui, dacă plantele sunt roase de la colet, atunci sunt compromise în
totalitate.

Tratamentul seminţei e singura soluţie

Având în vedere că în zonele de maximă favorabilitate ale dăunătorului, din

sudul şi sud-estul ţării, se cultivă suprafaţe mari cu porumb şi cu floarea-
soarelui, precum şi a faptului că pagubele produse de răţişoară la floarea-
soarelui au crescut în ultimii ani, este necesară protejarea acestei culturi prin
efectuarea tratamentului seminţelor cu unul dintre insecticidele interzise, dar
pentru care s-a acordat derogare de la an la an. Problema este că, pe viitor,
acordarea acestor derogări este improbabilă, având în vedere că cele trei
substanţe active din clasa neonicotinoidelor au fost interzise pentru aplicarea
în câmp, la nivelul întregii UE.

  
Valorificarea recoltei de floarea
soarelui
 

Recolta de floarea soarelui poate fi valorificată prin mai multe mijloace şi

forme. Două dintre cele mai importante sunt: în alimentaţia animalelor şi
pentru ulei.

Şrotul şi turtele de floarea soarelui în hrana

monogastricelor
Subprodusele furajere obţinute în urma procesului de prelucrare a seminţelor
de floarea soarelui, se diferenţiază în funcţie de materia primă din care provin
(seminţe întregi sau decorticate), dar şi de tehnologia de producere a uleiului.

Printre aceste produse secundare se numără şi şrotul de floarea soarelui,

rezultat în urma extragerii grăsimii din seminţele de floarea soarelui,
subprodus denumit generic „şrot”.

Calitatea acestor şroturi depinde de cantitatea de coji pe care o conţin,

acestea fiind bogate în celuloză şi chiar în lignină.

La monogastrice, acest conţinut în celuloză are efect negativ asupra

digestibităţii substanţelor nutritive şi a energiei şi din această cauză se
recomandă utilizarea acestora în hrana rumegătoarelor. Şroturile de floarea
soarelui au un conţinut redus în Calciu.

Condiţiile tehnice de calitate ale şrotului de floarea soarelui, utilizat ca materie

primă în industria de furaje combinate, impun respectarea următoarelor
caracteristici: un aspect de masă măcinată, fără particule arse sau mucegăite,
de culoare alb-cenuşie, cu un miros specific (nu de mucegai, de acru sau
încins), cenuşă brută maximum 9% şi minimum 30% proteină brută.
 

Uleiul de floarea soarelui

Atunci când vorbim de floarea soarelui ca despre o cultură profitabilă, ne

gândim în general la producţia de ulei, apoi, tot mai des la… floarea soarelui
high-oleică.

Franţa este lider în producerea de floarea soarelui având conţinut ridicat de

acid oleic (high-oleică) în Europa. În Franţa, 70% din piaţa de floarea soarelui
a devenit high-oleică, cu o creştere prognozată de până la 80% în ultimii ani!

BENEFICIILE CONSUMULUI DE ULEI CU CONŢINUT RIDICAT DE ACID

OLEIC

 Consumul de acid oleic, care este un acid omega 9 mononesaturat,

are rol protector împotriva bolilor cardiovasculare.
 Uleiul cu conţinut ridicat de acid oleic are şi un conţinut ridicat de
vitamina E care creşte imunitatea şi îmbunătăţeşte funcţionarea
sistemului cardiovascular.
 Consumul zilnic de ulei provenit din floarea soarelui high-oleică are ca
rezultat scăderea nivelului colesterolului cu 10-15%.
De asemenea, recolta de floarea soarelui high-oleică se vinde la un preţ mult
mai bun decât floarea soarelui convenţională.

Bibliografie

1. Hughes V., 2010, Sunflowers: Cultivation, Nutrition, and Biodiesel

Uses, Editura Nova Science
2. Ion V., 2010, Fitotehnie
3. Martínez-Force E., T. Dunford, J. Salas, 2015, Sunflower: Chemistry,
Production, Processing, and Utilization, Editura Aocs, Illinois