1

CURS 7

1. Propagarea biopotentialului electric de actiune la nivelul celulei musculare

1.1. Celula musculara

1.2. Potentialul de mambrana

1.1. Celula musculara

În corpul uman există trei grupe de muşchi:

(a) muşchiul neted,
(b) muşchiul striat,
(c) muşchiul cardiac.

Muşchiul neted

Caracteristici:
- există în: pereţii vaselor, tractul digestiv, în peretele traheiei, uter, etc;

- celulele lor au lungimi până la ordinul 0,1mm ;

- plăcile motorii lipsesc, existând punţi între celulele învecinate;

Potenţialul de membrană : cuprinse între 55  80mV ,

fiind mai ales un potenţial de Na  şi Cl  şi mai puţin de K  .

Datorită acestor particularităţi, potenţialul de membrană variază în timp de minute

Muşchii netezi sunt involuntari.

Contracţia muşchiului este controlată de creier prin intermediul sistemului nervos autonom;

Muşchiul striat

- format dintr-un număr mare de fibre musculare (celule) (Fig.1a)

celula musculara (Fig.1b):

 2
- lungimea: 1 40mm ;
- diametrul 0,01  0,1mm

- Celula musculară: benzi alternative întunecate şi luminoase (Fig. 1(c) şi (d))

miofibrile (miozină şi actină), ceea ce conferă aspectul striat.

Acestea alcătuiesc aparatul fibrilar contractil

(alcătuit din fascicule sau coloane de miofibrile, cu diametrul de 1m , aşezate paralel în
lungul fibrei musculare).

Lucrările de microscopie electronică ale lui Huxley (laureat al premiului Nobel):

- filamentele de miozină cu diametrul 10nm şi lungimea de 1,5m
- filamentele de actină: diametru 5nm şi lungimea 2m .

Actinele au o extremitate pe o membrană ( Z ), iar cu celaltă extremitate pătrund între filamentele

miozinice;

- miofibrilă conţine: ~ 1500 filamente de miozină şi de două ori mai multe filamente de actină.
- fiecare filament de miozină este înconjurat de şase filamente de actină (Figura ... (e)).

- numărul de fibre musculare ale unei plăci motorii variază de la 3  6 , până la câteva sute;

Muşchii striaţi sunt voluntari;

 3

Fig. 1.
 4
1.2. Potentialul de mambrana

- Membranele fibrelor musculare prezintă proprietăţi electrice la fel ca cele ale celulei
nervoase.

- polarizarea electrică a membranei: comanda motorie si

răspândirea ei la suprafaţa întregii fibre şi în profunzimea acesteia.

Fibra musculară striată corespunde fibrei nervoase nemielinizate

dar se distinge totuşi electrofiziologic de nerv prin prezenţa sistemului fibrilar transversal
periodic

Potenţialul de membrană este de 80  100mV .

- este similar cu cel al fibrei nervoase amielinice, cu deosebirea existenţei unei prelungiri a
perioadei de repolarizare (Fig. 2), de mai multe ms .

Fig. 2.

Contractia muculara: mecanism

Ca 2

Muşchiul cardiac

- este striat, dar diferă în unele privinţe de acesta:

a - este involuntar, dar
b - când este excitat, se generează un impuls electric mult mai lung decât în
cazul muşchiului striat, de aproape 300ms (Fig. 3).

Corespunzător, şi contracţia muşchiului cardiac va fi, de asemenea, lungă.

Fig. 3.

- activitatea electrică a unei celule musculare este răspândită la toate celelate celule musculare
înconjurătoare, printr-un un sistem elaborat de joncţiuni intercelulare.
 5

BIOCAMPURI ELECTRICE SI MAGNETICE

1. Biopotenţiale, biocurenţi şi biocâmpuri electrice si magnetice la nivel de celulă

2. Biopotenţiale, biocurenţi şi biocâmpuri la nivel de ţesut şi organ

1. Biopotenţiale, biocurenţi şi biocâmpuri magnetice la nivel de celulă

Potenţialul de membrană ( Vm )
 
Vm  i  e ; E   grad ; E   ;

- indiferent de cauza producerii acestuia şi

- indiferent dacă potenţialul este constant sau variabil periodic sau neperiodic;

 pentru o CELULĂ NERVOASĂ

(după H. Bullock (1959)) – Fig. 4 : se considera 0 = 0;

- un potenţial de repaus constant şi

- un potenţial schimbător datorită activităţii celulei.

- potenţial schimbător datorită activităţii celulei:

 6
Fig. 4.
Stimulul care produce impulsul (potenţialul):

- de excitaţie - când are loc depolarizarea membranei

- de inhibiţie - când polarizarea membranei creşte şi mai mult faţă de starea de repaus

- Într-un CAZ REAL pot exista situaţiile din Fig. 5 (b), la aplicarea unui stimul electric Fig.
5(c).

- Excitarea şi înregistrarea se face prin electrozi (Fig. 5(a)) (conductori foarte subţiri)

Fig. 5.

Excitarea unei celule depinde mult de tăria şi durata unui stimul.

 7

În urma proceselor de activare a celulei, se obţin: potenţiale, curgerea ionilor (curenţi) (Fig. 6),

care se propaga;

Fig. 6.

Înregistrarea electrică a impulsului nervos, constituie potenţialul de acţiune;

În bioelectricitate, se măsoară potenţialul electric al membranei;

- care descrie comportarea potenţialului de membrană în timpul activării (Fig.7a).

Inregistrarea se poate face şi magnetic: in acest caz impulsul nervos se numeşte curent de
acţiune.

În biomagnetism, sursele câmpului biomagnetic sunt biocurenţii electrici: în acest caz se

foloseşte curentul de acţiune (Fig. 7b…), ca sursă a semnalului biomagnetic în timpul impulsului de
acţiune.
 8

Astfel, la nivelul membranei celulei nervoase, sau musculare, iau naştere biocâmpuri magnetic
(în acord cu prima ecuaţie a lui Maxwell (v. C1).

Fig. 7

Viteza de propagare a unui impuls nervos

(potenţial de acţiune sau curent de acţiune),

expresie stabilită de Muller şi Markin (1978), pentru un nerv nemielinizat:

i Na,m
v
rC 2V p

i Na,m - curentul maxim pe unitatea de lungime  A m datorat curgerii ionilor de Na  prin

membrană,
r - rezistenţa electrică axială pe unitatea de lungime  m ,
C - capacitatea membranei pe unitatea de lungime F m ,
V p - potenţialul de prag.
 9

- Fig. 8 - viteza de conducţie (de propagare) a impulsului nervos într-un nerv mielinizat de la
un mamifer (determinată experimental):

Fig. 8
 10

2. Biopotenţiale, biocurenţi şi biocâmpuri electrice si magnetice

la nivel de ŢESUT şi ORGAN

Activitatea electrică, respectiv, magnetică, a unui ŢESUT sau ORGAN, este o reprezentare a
fenomenelor electrice şi, respectiv, magnetice care au loc în fiecare celulă ce intră în alcătuirea
lor.

Rezultatul depinde de felul în care se însumează aceste activităţi elementare.

Dacă celulele în ţesut sau organ sunt aşezate în aşa fel încât potenţialele să se poată însuma:

- se obţin potenţiale (tensiuni), curenţi şi, respectiv, biocâmpuri (electrice, magnetice), de valori
impresionante la nivel biologic.

Ex.: organele unor specii de peşti (peşti Torpedo, Electrophorus, etc.,)

- pot genera tensiuni de ordinul sute de volţi

(capabil să paralizeze animalele marine, care servesc apoi drept hrană acestora)

Spre deosebire de aceste organe specializate în producerea de curenţi de valori mari,

în general,

la nivelul organelor şi ţesuturilor se produc biocurenţi şi biocâmpuri magnetice foarte mici.

 11
NERVI

Generează, în urma excitării, potenţiale de acţiune, respectiv, curenţi de acţiune, rezultate din
sumarea biopotenţialelor, respectiv, a biocurenţilor de acţiune, ale fiecărei fibre nervoase în parte.

Inregistrarea biopotenţialului TOTAL în funcţie de timp: NERVOGRAMĂ (Fig. 9a).

- cuprinde mai multe unde (  ,  ,  ,  ):

se explică prin vitezele de propagare diferite ale impulsurilor prin fibrele constituente, care
sunt direct proporţionale cu diametrele fibrelor;

MUSCHI

Înregistrarea activităţii electrice a muşchiului în timpul contracţiei:

ELECTROMIOGRAMA (EMG),

- este determinată prin însumarea unui număr mare de biopotenţiale de acţiune ale
unităţilor motorii ce se contracta;

În acelaşi fel se obţine potenţialul de acţiune al cordului:

ELECTROCARDIOGRAMA (EKG) (Fig. 9b),
ca rezultantă a biopotenţialelor locale.
 12
CREIER

Activitatea electrică a cortexului (Fig 9c):

(ELECTROENCEFALOGRAMA EEG)

- acesta reflectă o însumare diferită a biopotenţialelor de acţiune locale.

- Electroencefalograma este compusă din potenţiale diferite ca

amplitudine şi frecvenţă de repetiţie.

- Există totuşi perioade relativ constante la care se repetă fiecare undă de potenţial.

Undele cu
- frecvenţa de 8  14Hz : UNDE  ,
- frecvenţa de 14  60Hz : UNDE  ,
- frecvenţa joasă, sub 8Hz : UNDE  .
 13

Din înregistrările experimentale, rezulta:

o dependenţă invers proporţională între amplitudinea şi frecvenţa undelor.

Apariţia undelor pe electroencefalogramă:

- datorita diferenţelor de potenţial între diferite zone ale membranei neuronilor,

diferenţe care există în stare de repaus şi care se intensifică sau se modifică în momentul excitaţiei.

 Existenţa biopotenţialelor, respectiv, a biocurenţilor, duc şi la existenţa

BIOCÂMPURILOR MAGNETICE LA NIVEL DE ŢESUTURI ŞI ORGANE.

Tehnicile actuale de mare sensibilitate, permit însă înregistrarea şi a biocâmpuruilor

magnetice produse de aceste organe, ca rezultantă a tuturor biocâmpurilor magnetice
celulare,

care aduc informaţii în plus faţă de înregistrările electrice, contribuind astfel la stabilirea unor
diagnostice mai precise sau evidenţierea şi a altor afecţiuni ale organelor studiate.