Cainele

Câinele (Canis lupus familiaris) este una

dintre subspeciile lupului cenușiu, fiind
un mamifer carnivor din familia canidelor.
Câinele este posibil să fie primul animal
domesticit și cel mai folosit pentru
muncă, vânătoare și companie din istoria
oamenilor. Cuvântul „câine” denumește
masculul speciei, iar termenul „cățea”
este folosit pentru femelă.

Linia prezentă de câini a fost domesticită din lupii cenușii cu aproximativ

15.000 ani în urmă. Deși au fost găsite în Siberia și Belgia rămășițe de
câini domesticiți în urmă cu aproximativ 33.000 de ani, niciuna dintre
aceste specii nu pare să fi supraviețuit după ultima glaciațiune. Testarea
ADN-ului sugerează o scindare evoluționară între câini și lupi în urmă cu
circa 100.000 ani, dar nu au fost găsite specimene mai vechi de 33.000
ani care să fie în mod clar, morfologic, câini domestici.

În diversele cercuri științifice s-a trecut de la considera câinele o specie

distinctă, descendentă a lupului, la o subspecie a lupului. Prin studii
genetice s-au adus dovezi certe ce au condus la reconsiderarea
taxonomică a lui „Canis familaris”, astfel din 1993, Smithsonian Institute
și American Society of Mammalogists au reclasificat câinele ca
subspecie a lupului. Astfel, după mulți ani de controverse, câinele a fost
numit Canis lupus familiaris.[1]

Istorie

Evoluția rasei canine

Câinii descind dintr-un animal foarte mic numit Miacis care era un animal
cățărător în copaci, creatura care a existat acum aproximativ 40 de
milioane de ani.[necesită citare] Câinii, așa cum sunt cunoscuți astăzi au
apărut pentru prima oară în Eurasia, acum aproape 13.000 de ani, și cel
mai probabil sunt urmașii unui lup de talie mică. Câinele Dingo nu este
nativ din Australia, ci a fost dus acolo de primii emigranți. Câinii au fost
pentru prima oară domesticiți de oamenii cavernelor în Paleolitic. Cei mai
înalți câini sunt Dog Germanii și Irish Wolfhound. Cel mai înalt Dog
German cunoscut a atins înălțimea de 103 cm, iar cel mai înalt Irish
Wolfhound a atins înălțimea de 100 cm. Cel mai greu și de asemenea cel
mai lung câine cunoscut este un Mastiff Englez. În 1989, măsura 250 cm
și 125 de kg. Cei mai mici câini sunt Chihuahua, Yorkshire Terrier și Toy
Terrier; a fost înregistrat un Yorks care cântărea doar 283 g.

Câinii au fost și sunt încă folosiți la cele mai diverse activități: de pază,
de vânătoare, de companie, îndrumători pentru oamenii orbi, etc. În
Roma antică, câinii cei mai des întâlniți erau cei din rasa Mastiff; ei
purtau arumuri și participau alături de războinici în lupte. În cel de-al
doilea război mondial, armata rusă antrena câini „sinucigași” care
alergau printre tancurile germane cu mine care explodau pe spatele lor.

Auzul câinelui este foarte ascuțit. Ei pot înregistra 35.000 de vibrații pe

secundă comparativ cu oamenii care înregistrează 20.000. În mod
natural câinii au un simț olfactiv foarte dezvoltat. Dacă oamenii au
5.000.000 de senzori care miros, câinii ajung până la 220.000.000.