OPERAȚII LOGICE:

NEGAȚIA, DISJUNCȚIA, CONJUNCȚIA,

IMPLICAȚIA, ECHIVALENȚA

Logica matematică studiază propozițiile din punct de vedere al valorilor de adevăr. Pornind
de la o propoziție dată sau de la un predicat putem obține alte propoziții respectiv predicate cu
ajutorul operațiilor logice. Aceste operații logice sunt:

Def. O formulă propozițională este o expresie obținută din propoziții simple cu ajutorul
operatorilor logici.
Negația propozițiilor, respectiv a predicatelor este o operație unară.
Disjuncția, conjuncția, implicația, echivalența sunt operații binare pentru că se compun din
două propoziții.

Negația unei propoziții

Fiind dată o propoziție p, negația acestei propoziții se notează cu ˥p sau 𝐩𝐩
�, se citește „non pˮ
și este o propoziție adevărată când propoziția p este falsă și este falsă când propoziția p este
adevărată.

𝟏𝟏, 𝐝𝐝𝐝𝐝𝐝𝐝ă 𝐩𝐩𝐩𝐩𝐩𝐩𝐩𝐩𝐩𝐩𝐩𝐩𝐩𝐩ț𝐢𝐢𝐢𝐢 𝐩𝐩 𝐞𝐞𝐞𝐞𝐞𝐞𝐞𝐞 𝐟𝐟𝐟𝐟𝐟𝐟𝐟𝐟ă

�) = 𝝑𝝑(˥p) = �
𝝑𝝑(𝐩𝐩
𝟎𝟎, 𝐝𝐝𝐝𝐝𝐝𝐝ă 𝐩𝐩𝐩𝐩𝐩𝐩𝐩𝐩𝐩𝐩𝐩𝐩𝐩𝐩ț𝐢𝐢𝐢𝐢 𝐩𝐩 𝐞𝐞𝐞𝐞𝐞𝐞𝐞𝐞 𝐚𝐚𝐚𝐚𝐚𝐚𝐚𝐚ă𝐫𝐫𝐫𝐫𝐫𝐫ă
Exemplul 1
p: „ [2,34] = 2 ” (A) ⟹ 𝜗𝜗(p)=1
negația propoziției p (non p): ˥p = p� : „ [2,34] ≠ 2 ” (F) ⟹ 𝜗𝜗(˥p) = 𝜗𝜗(p� ) = 0
Exemplul 2
q: „Pătratul are diagonalele perpendiculare” (A) ⟹ 𝜗𝜗(q)=1
non q (negația propoziției q):
˥q = q� : „Pătratul nu are diagonalele perpendiculare ” (F) ⟹ 𝜗𝜗(˥q) = 𝜗𝜗(q� ) = 0
Exemplul 3
r: „ 7< 3 ” (F) ⟹ 𝜗𝜗(r)=0
non r: ˥r = r̅: „ 7 > 3 ” (A) ⟹ 𝜗𝜗(˥r) = 𝜗𝜗(r̅ ) = 1
Exemplul 4
s: „ 3 + 7 = 10 ” (A) ⟹ 𝜗𝜗(s)=1
non s(negația propoziției s): ˥s = s̅ : „ 3 +7 ≠ 10 ” (F) ⟹ 𝜗𝜗(˥s) = 𝜗𝜗(s̅ ) = 0
Exemplul 5
t: „ Diagonalele rombului sunt perpendiculare ” (A) ⟹ 𝜗𝜗(t)=1
non t (negația propoziției t):
˥t = t:̅ „ Diagonalele nu sunt perpendiculare ” (F) ⟹ 𝜗𝜗(˥t) = 𝜗𝜗(t)̅ = 0

Page 1 of 9
Exemplul 6
u: „ 12 ⋮ 3 ” (A) ⟹ 𝜗𝜗(u)=1
non u: ˥u= u� : „ 12 ∤ 3 ” (F) ⟹ 𝜗𝜗(˥u) = 𝜗𝜗(u� ) = 0
Exemplul 7
n: „ - 2 ∈ N ” (F) ⟹ 𝜗𝜗(n)=0
non n (negația propoziției n): ˥n = n� : „ - 2 ∉ N ” (A) ⟹ 𝜗𝜗(˥p) = 𝜗𝜗(p� ) = 1
Exemplul 8
o: „ |−3| = |3| ” (A) ⟹ 𝜗𝜗(o)=1
non o: ˥o= o� : „ |−3| ≠ |3| ” (F) ⟹ 𝜗𝜗(˥o) = 𝜗𝜗(o� ) = 0

Concluzie:
Dacă avem:
• propoziția p: „ 3 + 7 = 10 ” citim: „ trei plus șapte este egal zece ”
construim negației astfel:
• negația propoziției p (non p) este: „ 3 + 7 ≠ 10 ” citim: „ trei plus șapte nu este egal cu
zece ” sau citim: „ trei plus șapte este diferit de zece ”;
Dacă propoziția este:
p: „ 2 | 8 ” citim: „ doi este un divizor al lui 8 ”,
construim negației propoziției p astfel:
• negația propoziției p (non p) este: „ 2 ∤ 8 ” citim: „ doi nu este un divizor al lui 8 ”
Concluzie:
Prin NEGAȚIE transformăm o propoziție afirmativă într-o propoziție negativă sau invers
folosind negația „nu” sau folosind negații ale simbolurilor matematice (unele dintre ele au fost
folosite în exemplele noastre) și anume:

Din aceste exemple putem asocia negației următorul tabel de valori :

Page 2 of 9
DISJUNCȚIA PROPOZIȚIILOR
Fiind date două propoziții p și q, disjuncția acestor propoziții se notează cu p ∨ q, se citește „
p sau q ˮ și este o propoziție adevărată dacă și numai dacă cel puțin una dintre propozițiile p
sau q este adevărată, în rest ea este falsă.

Exemplul 1:
p: „ [2,34] = 2 ” (A) ⟹ 𝜗𝜗(p)=1
q: „10 + 2 = 6 ” (F) ⟹ 𝜗𝜗(q)=0
p ∨ q: „ [2,34] = 2 10 + 2 = 6 ” (A) ⟹ 𝜗𝜗(p ∨ q)=1

p ∨ q: „ [2,34]
�������= 2 ��
10���� = 6 ” (A) ⟹ 𝜗𝜗(p ∨ q)=1
+ 2 ���
p q
citim: „ partea întreagă a lui doi virgulă treizeci și patru este doi zece plus doi este egal cu
șase ”

Exemplul 2:
Dacă:
p: „ Diagonalele unui dreptunghi sunt perpendiculare ” (F) ⟹ 𝜗𝜗(p)=0
q: „10 + 2 = 6 ” (F) ⟹ 𝜗𝜗(q)=0
p ∨ q: „ Diagonalele unui dreptunghi sunt perpendiculare 10 + 2 = 6 ” (F) ⟹ 𝜗𝜗(p ∨ q)=0

p ∨ q: „ ���������������������������������
Diagonalele unui dreptunghi sunt perpendiculare 10 ����
�� + 2 = 6 ” (F) ⟹ ϑ(p ∨ q)=0
���
p q
Exemplul 3:
Dacă:
p: „ 2 │ 8 ” (A) ⟹ 𝜗𝜗(p)=1
q: „ {2,13} = {3,13} ” (A) ⟹ 𝜗𝜗(q)=1
p ∨ q: „ Doi este un divizor al lui 8 partea fracționară a numărului real 2,13 este egală cu
partea fracționară a numărului real 3, 13” (A) ⟹ 𝜗𝜗(p ∨ q)=1
p ∨ q: „ ��
2 │�8 {2,13} = {3,13} ” (A) ⟹ ϑ(p ∨ q)=1
�����������
p q

Exemplul 4:
Dacă:
p: „ 3 ∉ N ” (F) ⟹ 𝜗𝜗(p)=0
q: „ 9 ⋮ 3 ” (A) ⟹ 𝜗𝜗(q)=1
p ∨ q: „ Trei nu este număr natural nouă nu este divizibil cu trei (nouă nu este multiplul lui
trei) ” (A) ⟹ 𝜗𝜗(p ∨ q)=1
p ∨ q: „ �
3 �∉��𝐍𝐍
� ⋮ 3 ” (A) ⟹ ϑ(p ∨ q)=1
9���
p q
CONCLUZIE:
𝓿𝓿(𝐩𝐩) = 𝟏𝟏
𝐄𝐄𝐄𝐄𝐄𝐄𝐄𝐄𝐄𝐄𝐄𝐄𝐄𝐄𝐄𝐄 𝟏𝟏 ⟹ �⟹ 𝓿𝓿 (𝐩𝐩 ↔ 𝐪𝐪) = 𝟏𝟏 ⎫
𝓿𝓿(𝐪𝐪) = 𝟎𝟎
⎪
𝓿𝓿(𝐩𝐩) = 𝟎𝟎 ⎪
𝐄𝐄𝐄𝐄𝐄𝐄𝐄𝐄𝐄𝐄𝐄𝐄𝐄𝐄𝐄𝐄 𝟐𝟐 ⟹ �⟹ 𝓿𝓿 (𝐩𝐩 ↔ 𝐪𝐪) = 𝟎𝟎 ⎪
𝓿𝓿(𝐪𝐪) = 𝟎𝟎
⟹
𝓿𝓿(𝐩𝐩) = 𝟏𝟏
𝐄𝐄𝐄𝐄𝐄𝐄𝐄𝐄𝐄𝐄𝐄𝐄𝐄𝐄𝐄𝐄 𝟑𝟑 ⟹ �⟹ 𝓿𝓿 (𝐩𝐩 ↔ 𝐪𝐪) = 𝟏𝟏 ⎬
𝓿𝓿(𝐪𝐪) = 𝟏𝟏 ⎪
⎪
𝓿𝓿(𝐩𝐩) = 𝟎𝟎 ⎪
𝐄𝐄𝐄𝐄𝐄𝐄𝐄𝐄𝐄𝐄𝐄𝐄𝐄𝐄𝐄𝐄 𝟒𝟒 ⟹ �⟹ 𝓿𝓿 (𝐩𝐩 ↔ 𝐪𝐪) = 𝟏𝟏
𝓿𝓿(𝐪𝐪) = 𝟏𝟏 ⎭

Page 3 of 9
 Din tabelul de valori reținem că: disjuncția propozițiilor p ∨ q este o propoziție falsă dacă și
numai dacă ambele propoziții p și q sunt false, în rest ea este adevărată.

Temă: Stabiliți valorile de adevăr ale disjuncției cu ajutorul tabelelor de valori de mai jos:

CONJUNCȚIA PROPOZIȚIILOR
Fiind date două propoziții p și q, conjuncția acestor propoziții se notează cu p ∧ q, se citește
„ p și q ˮ și este o propoziție adevărată dacă și numai dacă ambele propoziții (p, q) sunt
adevărate, în rest ea este falsă.

Exemplul 1:
p: „ Paralelogramul cu un unghi drept este dreptunghi ” (A) ⟹ 𝜗𝜗(p)=1
q: „ 2 < 3 ” (A) ⟹ 𝜗𝜗(q)=1
p ∧ q: „ Paralelogramul cu un unghi drept este dreptunghi 2 < 3 ” (A) ⟹ 𝜗𝜗(p ∧ q)=1

citim: „ Paralelogramul cu un unghi drept este dreptunghi doi este mai mic strict decât trei ”

p ∧ q: „ �����������������������������������
Paralelogramul cu un unghi drept este dreptunghi �
2�� 3 ” (A) ⟹ 𝜗𝜗(p ∧ q)=1
<��
p q

Exemplul 2:
Dacă:
p: „ 7 ∈ N ” (A) ⟹ 𝜗𝜗(p)=1
q: „ 3 > 7 ” (F) ⟹ 𝜗𝜗(q)=0
p ∧ q: „ Șapte este număr natural trei este mai mare strict decât șapte ” (F) ⟹ 𝜗𝜗(p ∧ q)=0
p ∧ q: „ �
3 �∈
��𝐍𝐍
� > 7 ” (F) ⟹ 𝜗𝜗(p ∧ q)=0
3���
p q

Exemplul 3:
Dacă:
p: „ 2 │7 ” (F) ⟹ 𝜗𝜗(p)=0
q: „ [ -3,7 ] = -3 ” (F) ⟹ 𝜗𝜗(q)=0
p ∧ q: „ Doi este un divizor al lui șapte partea întreagă a numărului real -3,7 este egală cu -3
” (F) ⟹ 𝜗𝜗(p ∨ q)=0
p ∧ q: „ 2
��│7 � [��
−3,7 �� ” (F) ⟹ 𝜗𝜗(p ∧ q)=0
] =��−3
�����
p q

Page 4 of 9
Exemplul 4:
Dacă:
p: „ √2 ∈ Q ” (F) ⟹ 𝜗𝜗(p)=0
q: „ 9 ⋮ 3 ” (A) ⟹ 𝜗𝜗(q)=1
p ∧ q: „ Radical din doi este un număr rațional nouă este multiplul lui trei ” (F) ⟹ 𝜗𝜗(p ∧ q)=0
p ∧ q: „ ��
√2���∈��
𝐐𝐐 ⋮ 3 ” (F) ⟹ 𝜗𝜗(p ∧ q)=0
9���
p q
CONCLUZIE:

𝓿𝓿(𝐩𝐩) = 𝟏𝟏
𝐄𝐄𝐄𝐄𝐄𝐄𝐄𝐄𝐄𝐄𝐄𝐄𝐄𝐄𝐄𝐄 𝟏𝟏 ⟹ �⟹ 𝓿𝓿 (𝐩𝐩 ↔ 𝐪𝐪) = 𝟏𝟏 ⎫
𝓿𝓿(𝐪𝐪) = 𝟏𝟏
⎪
𝓿𝓿(𝐩𝐩) = 𝟏𝟏 ⎪
𝐄𝐄𝐄𝐄𝐄𝐄𝐄𝐄𝐄𝐄𝐄𝐄𝐄𝐄𝐄𝐄 𝟐𝟐 ⟹ �⟹ 𝓿𝓿 (𝐩𝐩 ↔ 𝐪𝐪) = 𝟎𝟎 ⎪
𝓿𝓿(𝐪𝐪) = 𝟎𝟎
⟹
𝓿𝓿(𝐩𝐩) = 𝟎𝟎
𝐄𝐄𝐄𝐄𝐄𝐄𝐄𝐄𝐄𝐄𝐄𝐄𝐄𝐄𝐄𝐄 𝟑𝟑 ⟹ �⟹ 𝓿𝓿 (𝐩𝐩 ↔ 𝐪𝐪) = 𝟎𝟎 ⎬
𝓿𝓿(𝐪𝐪) = 𝟎𝟎 ⎪
⎪
𝓿𝓿(𝐩𝐩) = 𝟎𝟎 ⎪
𝐄𝐄𝐄𝐄𝐄𝐄𝐄𝐄𝐄𝐄𝐄𝐄𝐄𝐄𝐄𝐄 𝟒𝟒 ⟹ �⟹ 𝓿𝓿 (𝐩𝐩 ↔ 𝐪𝐪) = 𝟎𝟎
𝓿𝓿(𝐪𝐪) = 𝟏𝟏 ⎭
Din tabelul de valori reținem că: conjuncția propozițiilor p ∨ q
este o propoziție adevărată dacă și numai dacă ambele propoziții
p și q sunt adevărate, în rest ea este falsă.

Temă: Stabiliți valorile de adevăr ale conjuncției cu ajutorul tabelelor de valori de mai jos:

IMPLICAȚIA PROPOZIȚIILOR
Fiind date două propoziții p și q, implicația acestor propoziții se notează cu:
𝐩𝐩 → 𝐪𝐪 ș𝐢𝐢 𝐬𝐬𝐬𝐬 𝐜𝐜𝐜𝐜𝐜𝐜𝐜𝐜ș𝐭𝐭𝐭𝐭: „ 𝐩𝐩 𝐢𝐢𝐢𝐢𝐢𝐢𝐢𝐢𝐢𝐢𝐢𝐢ă 𝐪𝐪 ”
�
˥𝐩𝐩 ∨ 𝐪𝐪 ș𝐢𝐢 𝐬𝐬𝐬𝐬 𝐜𝐜𝐜𝐜𝐜𝐜𝐜𝐜ș𝐭𝐭𝐭𝐭 „ 𝐧𝐧𝐧𝐧𝐧𝐧 𝐩𝐩 𝐬𝐬𝐬𝐬𝐬𝐬 𝐪𝐪 ”

și este o propoziție falsă numai atunci când prima propoziție este adevărată și a doua
propoziție este falsă, în rest ea este adevărată.

Deoarece implicația (p → q) este o relație de succesiune logică între cele două propoziții
contează ordinea în care acestea sunt scrise, pentru că:
prima propoziție (p) se numește ipoteză, iar a doua propoziție (q) se numește concluzie.

Această operație binară numită implicație (p → q) folosește sintagma: „ Dacă p, atunci q ”

(Toate teoremele din matematică folosesc această sintagmă, deci ele sunt implicații de
propoziții/predicate) și o putem considera un raționament logic/corect ce are loc între
propoziția p și propoziția q.

Page 5 of 9
 „ 𝐝𝐝𝐝𝐝𝐝𝐝 𝐩𝐩 𝐫𝐫𝐫𝐫𝐫𝐫𝐫𝐫𝐫𝐫𝐫𝐫ă 𝐪𝐪 ”
Implicația (p → q) se mai citește: �„ 𝐩𝐩 𝐞𝐞𝐞𝐞𝐞𝐞𝐞𝐞 𝐨𝐨 𝐜𝐜𝐜𝐜𝐜𝐜𝐜𝐜𝐜𝐜ț𝐢𝐢𝐢𝐢 𝐬𝐬𝐬𝐬𝐬𝐬𝐬𝐬𝐬𝐬𝐬𝐬𝐬𝐬𝐬𝐬𝐬𝐬𝐬𝐬ă 𝐩𝐩𝐩𝐩𝐩𝐩𝐩𝐩𝐩𝐩𝐩𝐩 𝐪𝐪 ”
„ 𝐪𝐪 𝐞𝐞𝐞𝐞𝐞𝐞𝐞𝐞 𝐨𝐨 𝐜𝐜𝐜𝐜𝐜𝐜𝐜𝐜𝐜𝐜ț𝐢𝐢𝐢𝐢 𝐧𝐧𝐧𝐧𝐧𝐧𝐧𝐧𝐧𝐧𝐧𝐧𝐧𝐧ă 𝐩𝐩𝐩𝐩𝐩𝐩𝐩𝐩𝐩𝐩𝐩𝐩 𝐪𝐪 ”

Exemplu de teoremă studiată: „ Dacă triunghiul este isoscel, atunci unghiurile de la baza
acestuia sunt congruente.”

Exemplul 1
Dacă:
p: „ 2 │8 ” (A) ⟹ 𝜗𝜗(p)=1
q: „ 12 < 3 ” (F) ⟹ 𝜗𝜗(q)=0

p → q: „ doi este un divizor al lui 8, doisprezece este mai mic strict decât trei ” (F)

⟹ 𝜗𝜗(p ∧ q)=0

p → q: „ ���
2 │8 12 < 3 ” (F) ⟹ 𝜗𝜗(p ∧ q)=0
�����
p q

Exemplul 2
Dacă:
p: „ 2 │8 ” (A) ⟹ 𝜗𝜗(p)=1
q: „ 7 + 3 = 10 ” (A) ⟹ 𝜗𝜗(q)=1

p → q: „ doi este un divizor al lui 8, șapte plus trei este egal cu 10 ” (A) ⟹ 𝜗𝜗(p ∧ q)=1

p → q: „ 2 │8
��� 7 + 3 = 10 ” (A) ⟹ 𝜗𝜗(p ∧ q)=1
���������
p q

Exemplul 3
Dacă:
p: „ 2 ∤ 8 ” (F) ⟹ 𝜗𝜗(p)=0
q: „ 7 + 3 = 10 ” (A) ⟹ 𝜗𝜗(q)=1

p → q: „ doi nu este un divizor al lui 8, șapte plus trei este egal cu 10 ” (A) ⟹ 𝜗𝜗(p ∧ q)=1

p → q: „ 2
���
∤8 7 + 3 = 10 ” (A) ⟹ 𝜗𝜗(p ∧ q)=1
���������
p q

Exemplul 4
Dacă:
p: „ √2 ∈ Q ” (F) ⟹ 𝜗𝜗(p)=0
q: „ [1]= 1,5 ” (F) ⟹ 𝜗𝜗(q)=0

p → q: „ radical din doi este număr rațional, partea întreagă a lui unu este unu virgulă cinci ” (A)

⟹ 𝜗𝜗(p ∧ q)=1

p → q: „ √2 ∈ 𝐐𝐐
����� [1]���
�� �� ” (A) ⟹ 𝜗𝜗(p ∧ q)=0
= 1,5
p q

Page 6 of 9
CONCLUZIE:

𝓿𝓿(𝐩𝐩) = 𝟏𝟏
𝐄𝐄𝐄𝐄𝐄𝐄𝐄𝐄𝐄𝐄𝐄𝐄𝐄𝐄𝐄𝐄 𝟏𝟏 ⟹ �⟹ 𝓿𝓿 (𝐩𝐩 ↔ 𝐪𝐪) = 𝟎𝟎 ⎫
𝓿𝓿(𝐪𝐪) = 𝟎𝟎
⎪
𝓿𝓿(𝐩𝐩) = 𝟏𝟏 ⎪
𝐄𝐄𝐄𝐄𝐄𝐄𝐄𝐄𝐄𝐄𝐄𝐄𝐄𝐄𝐄𝐄 𝟐𝟐 ⟹ �⟹ 𝓿𝓿 (𝐩𝐩 ↔ 𝐪𝐪) = 𝟏𝟏 ⎪
𝓿𝓿(𝐪𝐪) = 𝟏𝟏
⟹
𝓿𝓿(𝐩𝐩) = 𝟎𝟎
𝐄𝐄𝐄𝐄𝐄𝐄𝐄𝐄𝐄𝐄𝐄𝐄𝐄𝐄𝐄𝐄 𝟑𝟑 ⟹ �⟹ 𝓿𝓿 (𝐩𝐩 ↔ 𝐪𝐪) = 𝟏𝟏 ⎬
𝓿𝓿(𝐪𝐪) = 𝟏𝟏 ⎪
⎪
𝓿𝓿(𝐩𝐩) = 𝟎𝟎 ⎪
𝐄𝐄𝐄𝐄𝐄𝐄𝐄𝐄𝐄𝐄𝐄𝐄𝐄𝐄𝐄𝐄 𝟒𝟒 ⟹ �⟹ 𝓿𝓿 (𝐩𝐩 ↔ 𝐪𝐪) = 𝟏𝟏
𝓿𝓿(𝐪𝐪) = 𝟎𝟎 ⎭

Din tabelul de valori reținem că: implicația propozițiilor p → q

este o propoziție falsă atunci când prima propoziție este adevărată
și a doua propoziție este falsă, în rest ea este adevărată.

Temă: Stabiliți valorile de adevăr ale implicației cu ajutorul tabelelor de valori de mai jos:

Deoarece implicația este un raționament logic/corect ce are loc între propoziția p și propoziția
q arătăm în exemplul următor că plecând de la o ipoteză corectă căreia îi aplicăm un
raționament corect obținem o concluzie falsă/greșită.
Exemplul 1
Ipoteză corectă: −12 < −9 (adevărat)
Raționament corect: −12 < −9 │∙ (− 1)
Concluzie falsă: 12 < 9 (fals)
Concluzie: Prin înmulțirea/ împărțirea unei inegalități cu un număr negativ sensul inegalității se
schimbă pentru a obține un adevăr (o concluzie adevărată)

Exemplul 2
Ipoteză falsă/greșită: − 3 = 3 (fals)
Raționament corect: aplicăm valoarea absolută (modulul) a unui număr real, adică: |− 3| = |3|
Concluzie adevărată: 3 = 3 (adevărat)

Temă: Pe baza exemplului 1 și exemplului 2 construiți exemple, care plecând de la :

- o ipoteză adevărată și aplicând un raționament corect să obțineți o concluzie adevărată
- o ipoteză adevărată și aplicând un raționament greșit să obțineți o concluzie falsă

Page 7 of 9
ECHIVALENȚA PROPOZIȚIILOR
Fiind date două propoziții p și q se notează p ↔ q, se citește „ p echivalent cu q ” sau „ p
dacă și numai dacă q ” și este o propoziție adevărată dacă și numai dacă ambele propoziții au
aceeași valoare de adevăr.

Exemplul 1
p: „ { 3, 14 } = 0,14 ” (A) ⟹ 𝜗𝜗(p) = 1
q: „ [ 3, 14 ] = 3 ” (A) ⟹ 𝜗𝜗(q) = 1
p ↔ q: „ partea fracționară a lui trei virgulă paisprezece este egală cu 3 dacă și numai dacă
partea întreagă a lui trei virgulă paispreze este trei ” (A) ⟹ 𝜗𝜗 (p ↔ q) = 1
p ↔ q: „ { 3, 14 } = 0,14 dacă și numai dacă [3, 14 ] = 3 ” (A) ⟹ 𝜗𝜗 (p ↔ q) = 1

p ↔ q: „ ��
{ 3,�14 } =��
���� 0,14 [ 3, 14 ] = 3 ” (A) ⟹ 𝜗𝜗 (p ↔ q) = 1
�� ↔ ���������
p q

Exemplul 2
p: „ │3│ = - 3 ” (F) ⟹ 𝜗𝜗 (p) = 0
q: „ 1 + √2 ∈ N ” (F) ⟹ 𝜗𝜗 (q) = 0
p ↔ q: „ Valoarea absolută (modulul) a numărului trei este minus trei dacă și numai dacă unu
plus radical din doi este număr natural” (A) ⟹ 𝜗𝜗 (p ↔ q) = 1
p ↔ q: „ │3│ = - 3 dacă și numai dacă 1 + √2 ∈ N ” (A) ⟹ 𝜗𝜗 (p ↔ q) = 1
p ↔ q: „ │3│
������ = �−
�� 1 + √2 ∈ 𝐍𝐍 ” (A) ⟹ 𝜗𝜗 (p ↔ q) = 1
3 ↔ ���������
p q

Exemplul 3
p: „ 3 + 7 = 10 ” (A) ⟹ 𝜗𝜗 (p) = 1
q: „ 2 ∤ 8 ” (F) ⟹ 𝜗𝜗 (q) = 0
p ↔ q: „ Trei plus șapte este egal zece dacă și numai dacă doi nu este un divizor al numărului
8 ” (F) ⟹ 𝜗𝜗 (p ↔ q) = 0
p ↔ q: „ 3 + 7 = 10 dacă și numai dacă 2 ∤ 8 ” (F) ⟹ 𝜗𝜗 (p ↔ q) = 0
p ↔ q: „ ��
3 +����7 =���
10 ↔ 2��� ∤ 8 ” (F) ⟹ 𝜗𝜗 (p ↔ q) = 0
p q

Exemplul 4
p: „ 3 > 10 ” (F) ⟹ 𝜗𝜗 (p) = 0
q: „ 21 ⋮ 7 ” (A) ⟹ 𝜗𝜗 (q) = 1
p ↔ q: „ Trei este mai mare strict decât zece dacă și numai dacă douăzeci și unu este divizibil
cu șapte (multiplul lui șapte) ” (F) ⟹ 𝜗𝜗 (p ↔ q) = 0
p ↔ q: „ 3 > 10 dacă și numai dacă 21 ⋮ 7 ” (F) ⟹ 𝜗𝜗 (p ↔ q) = 0

p ↔ q: „ �����
3 > 10 ↔ ��
21��� 7 ” (F) ⟹ 𝜗𝜗 (p ↔ q) = 0
⋮ ��
p q

Page 8 of 9
CONCLUZIE:
𝓿𝓿(𝐩𝐩) = 𝟏𝟏
𝐄𝐄𝐄𝐄𝐄𝐄𝐄𝐄𝐄𝐄𝐄𝐄𝐄𝐄𝐄𝐄 𝟏𝟏 ⟹ �⟹ 𝓿𝓿 (𝐩𝐩 ↔ 𝐪𝐪) = 𝟏𝟏 ⎫
𝓿𝓿(𝐪𝐪) = 𝟏𝟏
⎪
𝓿𝓿(𝐩𝐩) = 𝟎𝟎 ⎪
𝐄𝐄𝐄𝐄𝐄𝐄𝐄𝐄𝐄𝐄𝐄𝐄𝐄𝐄𝐄𝐄 𝟐𝟐 ⟹ �⟹ 𝓿𝓿 (𝐩𝐩 ↔ 𝐪𝐪) = 𝟏𝟏 ⎪
𝓿𝓿(𝐪𝐪) = 𝟎𝟎
⟹
𝓿𝓿(𝐩𝐩) = 𝟏𝟏
𝐄𝐄𝐄𝐄𝐄𝐄𝐄𝐄𝐄𝐄𝐄𝐄𝐄𝐄𝐄𝐄 𝟑𝟑 ⟹ �⟹ 𝓿𝓿 (𝐩𝐩 ↔ 𝐪𝐪) = 𝟎𝟎 ⎬
𝓿𝓿(𝐪𝐪) = 𝟎𝟎 ⎪
⎪
𝓿𝓿(𝐩𝐩) = 𝟎𝟎 ⎪
𝐄𝐄𝐄𝐄𝐄𝐄𝐄𝐄𝐄𝐄𝐄𝐄𝐄𝐄𝐄𝐄 𝟒𝟒 ⟹ �⟹ 𝓿𝓿 (𝐩𝐩 ↔ 𝐪𝐪) = 𝟎𝟎
𝓿𝓿(𝐪𝐪) = 𝟏𝟏 ⎭

Din tabelul de valori reținem că: echivalența propozițiilor p și q

(p ↔ q) este o propoziție adevărată dacă și numai dacă ambele
propoziții (p, q) sunt adevărate sauambele propoziții (p, q) sunt
false.

Fără a mai da alte exemple putem stabili valorile de adevăr pentru

echivalența propozițiilor (p și q) urmând regula/definiția de mai sus ca în exemplele de mai jos:

Temă: Stabiliți valorile de adevăr ale echivalenței din tabelele de valori de mai jos:

Page 9 of 9