Proiect

PARLAMENTUL REPUBLICII MOLDOVA

LEGE
privind statutul ofiţerului de urmărire penală
PARLAMENTUL

LEGE Nr. 333 
din  10.11.2006

privind statutul ofiţerului de urmărire penală

Publicat : 22.12.2006 în Monitorul Oficial Nr. 195-198     art Nr : 918

Parlamentul adoptă prezenta lege organică.

Capitolul I
Dispoziţii generale

Articolul 1. Noţiunea de ofiţer de urmărire penală

Ofiţerul de urmărire penală este persoana cu funcţie de răspundere care, în
numele statului şi în limitele competenţei, efectuează nemijlocit urmărirea penală
în cauze penale.

Articolul 2. Cadrul juridic al activităţii

Activitatea ofiţerului de urmărire penală este reglementată de Constituţia
Republicii Moldova, Codul de procedură penală, de prezenta lege, alte legi şi
acte normative, precum şi de normele dreptului internaţional.

Articolul 3. Principiile de activitate

(1) În exercitarea atribuţiilor, ofiţerii de urmărire penală sînt independenţi,
se supun numai legii, indicaţiilor scrise ale conducătorului organului de urmărire
penală, ale procurorului şi hotărîrilor instanţei de judecată, emise în limitele
competenţei lor în corespundere cu legislaţia în vigoare.
(2) Urmărirea penală în cauze penale se efectuează în strictă conformitate
cu prevederile Constituţiei Republicii Moldova, Codul penal şi Codul de
procedură penală, alte legi, cu principiile şi normele unanim recunoscute ale
dreptului internaţional.
(3) Activitatea ofiţerilor de urmărire penală se bazează pe principiul
legalităţii, egalităţii tuturor persoanelor în faţa legii şi prezumţiei nevinovăţiei.
(4) Ofiţerul de urmărire penală este obligat să asigure participanţilor la
proces deplina exercitare a drepturilor procesuale, în condiţiile legii.
 (5) Urmărirea penală se efectuează în baza principiului egalităţii
cetăţenilor în faţa legii, fără deosebire de sex, rasă, culoare, limbă, religie, opinie
politică sau orice altă opinie, origine naţională sau socială, apartenenţă la o
minoritate naţională, avere, naştere sau orice altă situaţie.
(6) Ofiţerul de urmărire penală are obligaţia, în limitele competenţei, de a
porni urmărirea penală în cazul în care este sesizat, în modul prevăzut de lege, că
s-a săvîrşit o infracţiune şi de a efectua acţiunile necesare în vederea constatării
faptei penale şi a persoanei vinovate.
(7) Ofiţerul de urmărire penală apreciază probele în conformitate cu
propria lui convingere, formată în urma cercetării tuturor probelor administrate şi
care au fost dobîndite în modul stabilit de lege.

Articolul 4. Organele de urmărire penală în care activează ofiţerii de

urmărire penală
(1) Ofiţerii de urmărire penală sînt desemnaţi şi îşi desfăşoară activitatea
în cadrul organelor de urmărire penală constituite, conform legii, în cadrul
Ministerului Afacerilor Interne, Serviciului Vamal şi Centrului pentru
Combaterea Crimelor Economice şi Corupţiei.
(2) Sistemul organelor de urmărire penală al Republicii Moldova include,
după caz, departamente (direcţii generale, direcţii, secţii, servicii şi birouri) de
urmărire penală constituite în cadrul subdiviziunilor centrale şi teritoriale ale
instituţiilor menţionate la alin.(1).
(3) Constituirea, reorganizarea şi lichidarea organelor de urmărire penală
de toate nivelurile se efectuează, în condiţiile legii, de către conducătorul
instituţiei menţionate la alin.(1) (în continuare – conducătorul instituţiei în cadrul
căreia este constituit organul de urmărire penală).

Capitolul II
Organizarea activităţii ofiţerului de urmărire penală

Articolul 5. Atribuţiile ofiţerului de urmărire penală

(1) Atribuţiile ofiţerului de urmărire penală la efectuarea urmăririi penale
sînt determinate de Codul de procedură penală.
(2) În cadrul urmăririi penale, toate hotărîrile, prin care se dispune asupra
acţiunilor sau măsurilor procesuale, ofiţerul de urmărire penală le ia în mod
independent, cu excepţia cazurilor cînd legea prevede încuviinţarea, autorizarea
sau confirmarea de către procuror ori, după caz, de judecătorul de instrucţie.
(3) Ofiţerul de urmărire penală este responsabil de efectuarea urmăririi
penale conform prevederilor legale şi la timp.
(4) La desfăşurarea urmăririi penale, ofiţerul de urmărire penală dispune
asupra acţiunilor sau măsurilor procesuale în condiţiile Codului de procedură
penală, prin ordonanţă, rezoluţie sau proces-verbal. Ordonanţele ofiţerului de
urmărire penală emise, în condiţiile legii, în cauzele penale în care efectuează
urmărirea penală, sînt executorii pentru toate autorităţile publice, persoanele
juridice, persoanele cu funcţii de răspundere şi persoanele fizice.
(5) Informaţia statistică şi altă informaţie, certificatele, documentele şi
copiile de pe ele, solicitate de ofiţerul de urmărire penală în cauzele în care
efectuează urmărirea penală, se prezintă gratuit.
(6) Neîndeplinirea cerinţelor ofiţerului de urmărire penală, care derivă din
atribuţiile lui, precum şi eschivarea de la prezentarea la citaţia ofiţerului de
urmărire penală atrage după sine răspunderea stabilită de lege.

Articolul 6. Conducătorul organului de urmărire penală

şi atribuţiile lui
(1) În cauzele penale, atribuţiile de conducător al organului de urmărire
penală le execută ofiţerul de urmărire penală din Ministerul Afacerilor Interne,
Serviciul Vamal, Centrul pentru Combaterea Crimelor Economice şi Corupţiei,
numiţi în această funcţie în conformitate cu prevederile legislaţiei.
(2) Atribuţiile conducătorului organului de urmărire penală, de regulă, nu
pot fi exercitate în cumul de conducătorul instituţiei în cadrul căreia este
constituit organul de urmărire penală şi de conducătorul subdiviziunii în cadrul
căreia activează acest organ de urmărire penală.
(3) Sarcinile şi atribuţiile conducătorului organului de urmărire penală în
cauzele penale sînt determinate de normele Codului de procedură penală.
(4) În exercitarea atribuţiilor sale, conducătorul organului de urmărire
penală:
1) transmite ofiţerului de urmărire penală pentru soluţionare sesizările şi
materialele despre săvîrşirea infracţiunilor;
2) transmite ofiţerului de urmărire penală pentru îndeplinire cererea de
comisie rogatorie, delegaţia privind efectuarea acţiunilor de urmărire penală
parvenite de la alte organe de urmărire penală;
3) repartizează ofiţerilor de urmărire penală cauze penale, pentru
efectuarea urmăririi penale, dacă acestea nu au fost repartizate de către procuror
unor anumiţi ofiţeri de urmărire penală;
4) cu încuviinţarea procurorului, dispune efectuarea urmăririi penale de
către mai mulţi ofiţeri de urmărire penală;
5) verifică cauzele penale şi dă indicaţii scrise cu privire la efectuarea
acţiunilor de urmărire penală şi a măsurilor operative de investigaţii;
6) poate să participe la efectuarea urmăririi penale şi să efectueze personal
urmărirea penală, revenindu-i în acest caz atribuţiile de ofiţer de urmărire penală;
7) propune procurorului să retragă şi să transmită cauza penală de la un
ofiţer de urmărire penală la altul, în scopul de a asigura înfăptuirea urmăririi
penale în mod obiectiv şi complet;
8) înaintează procurorului demersuri cu privire la anularea unor acte
juridice nelegitime ale ofiţerului de urmărire penală;
9) are şi alte împuterniciri prevăzute de lege.
 (5) Indicaţiile conducătorului de urmărire penală în cauzele penale se dau
ofiţerului de urmărire penală în scris şi sînt obligatorii spre executare.
(6) Conducătorul organului de urmărire penală coordonează şi este
responsabil pentru calitatea actelor procedurale ale ofiţerului de urmărire penală
înaintate procurorului în condiţiile legii, acordă asistenţă metodică şi ajutor
practic la efectuarea urmăririi penale, contribuie la obţinerea datelor şi
materialelor necesare, ia măsuri în vederea executării în termen a însărcinărilor
ofiţerilor de urmărire penală privind efectuarea măsurilor operative de
investigaţii.
(7) Dacă nu este de acord cu indicaţiile conducătorului organului de
urmărire penală privind efectuarea acţiunilor de urmărire penală, ofiţerul de
urmărire penală are dreptul să înainteze procurorului dosarul, anexînd în scris
obiecţiile sale.
(8) Conducătorul organului de urmărire penală ierarhic superior este în
drept să solicite de la organul ierarhic inferior cauzele penale pentru control.
Conducătorul organului de urmărire penală ierarhic inferior este obligat să
prezinte în aceste condiţii cauzele penale pentru control, aducînd acest fapt la
cunoştinţa procurorului care conduce urmărirea penală.
La solicitarea procurorului, care conduce urmărirea penală, de a fi
restituită cauza penală pentru necesităţi legate de controlul sau conducerea
urmăririi penale aceasta urmează a fi prezentată imediat.

Articolul 7. Controlul legalităţii acţiunilor de urmărire penală

Controlul privind respectarea dispoziţiilor legale la desfăşurarea urmăririi
penale, în conformitate cu legislaţia în vigoare, se exercită de judecată şi de
procuror.

Articolul 8. Relaţiile dintre procuror şi ofiţerul de urmărire penală

(1) Relaţiile dintre procuror şi ofiţerul de urmărire penală în cadrul
urmăririi penale se întemeiază pe respectarea strictă a prevederilor Codului de
procedură penală.
(2) În cazul în care nu este de acord cu dispoziţiile procurorului privind
efectuarea unor acţiuni procesuale, ofiţerul de urmărire penală are dreptul să le
conteste procurorului ierarhic superior.

Articolul 9. Subordonarea organizaţională a ofiţerilor de urmărire penală

(1) Ofiţerii de urmărire penală sînt subordonaţi organizaţional
conducătorului instituţiei în cadrul căreia este constituit, conform legii, organul
de urmărire penală şi conducătorului subdiviziunii teritoriale.
(2) Conducătorul instituţiei în cadrul căreia este constituit organul de
urmărire penală, conducătorii subdiviziunilor teritoriale sînt obligaţi să
întreprindă măsuri de asigurare a ofiţerilor de urmărire penală cu încăperi de
serviciu, tehnică operativă şi criminalistică, mijloace de telecomunicaţie şi
computere, mijloace de transport auto de serviciu pentru exercitarea atribuţiilor
ce le revin, să contribuie la completarea funcţiilor de ofiţeri de urmărire penală şi
asigurarea perfecţionării profesionale şi ridicării prestigiului activităţii lor.

Articolul 10. Interzicerea amestecului în activitatea de urmărire penală

(1) Ofiţerul de urmărire penală nu este obligat să dea explicaţii cu referire
la cauzele penale în care efectuează urmărirea penală, precum şi să le prezinte
cuiva pentru a lua cunoştinţă de ele, decît în cazurile şi modul prevăzut de lege.
(2) Divulgarea datelor urmăririi penale de către ofiţerul de urmărire penală
sau de către persoana abilitată cu controlul asupra activităţii de urmărire penală,
dacă această acţiune a cauzat daune morale sau materiale martorului, părţii
vătămate sau reprezentanţilor acestora sau a prejudiciat procesul de urmărire
penală, atrage după sine răspunderea prevăzută de lege.
(3) Amestecul sub orice formă în activitatea organelor de urmărire penală
atrage după sine răspunderea stabilită de lege.

Articolul 11. Inadmisibilitatea atragerii ofiţerilor de urmărire penală în

unele activităţi
Nu se admite atragerea ofiţerilor de urmărire penală în activităţi privind
menţinerea ordinii publice şi în alte activităţi ale instituţiei în cadrul căreia ei
activează, care nu sînt legate nemijlocit de efectuarea urmăririi penale în cauze
penale, decît în cazul unor situaţii excepţionale care pun în pericol integritatea,
suveranitatea, capacitatea de apărare şi securitatea statului, drepturile şi
libertăţile constituţionale ale cetăţenilor şi numai la indicaţia conducătorului
instituţiei în cadrul căreia este instituit organul de urmărire penală.

Capitolul III
Drepturile şi obligaţiile ofiţerului de urmărire penală

Articolul 12. Drepturile ofiţerului de urmărire penală

(1) Cerinţele ofiţerului de urmărire penală legate de efectuarea urmăririi
penale, în condiţiile legii, sînt obligatorii pentru toate persoanele fizice şi
juridice.
(2) În exerciţiul funcţiunii, ofiţerul de urmărire penală are dreptul:
1) să sesizeze autorităţile publice, organele respective ale întreprinderilor,
instituţiilor şi organizaţiilor, indiferent de tipul de proprietate, precum şi
persoanele cu funcţii de răspundere pe care le reprezintă cu privire la luarea
măsurilor pentru înlăturarea cauzelor şi condiţiilor care au contribuit la săvîrşirea
infracţiunilor;
2) să păstreze şi să poarte armă de foc, alte mijloace de apărare din dotare;
3) să ceară compensarea de către instituţia din care face parte organul de
urmărire penală, a tuturor cheltuielilor legate de deplasarea în interes de serviciu.
(3) Ofiţerii de urmărire penală au dreptul să întemeieze şi să se afilieze la
organizaţii obşteşti pentru reprezentarea intereselor lor, perfecţionare
profesională şi apărarea statutului lor, cu excepţia cazurilor în care interdicţia
este stabilită de lege direct.
(4) Ofiţerul de urmărire penală dispune şi de alte drepturi prevăzute de
lege.

Articolul 13. Obligaţiile ofiţerului de urmărire penală

(1) Ofiţerul de urmărire penală este obligat:
1) să exercite atribuţiile de serviciu în strictă conformitate cu prevederile
legislaţiei Republicii Moldova;
2) după înregistrarea sesizării despre comiterea infracţiunii şi verificarea
informaţiei, în cazul prezenţei indicilor infracţiunii, să pornească urmărirea
penală şi, călăuzindu-se de dispoziţiile Codului de procedură penală, să efectueze
acţiuni de urmărire penală în vederea descoperirii ei şi fixării probelor care
confirmă sau infirmă săvîrşirea infracţiunii, să ia măsuri în vederea asigurării
acţiunii civile sau a unei eventuale confiscări a bunurilor dobîndite ilicit;
3) să primească plîngerile sau denunţurile referitoare la infracţiunile
săvîrşite, pregătite sau în curs de pregătire, chiar şi în cazul în care cauza nu este
de competenţa lui;
4) să explice participanţilor la urmărirea penală drepturile şi obligaţiile lor;
5) să examineze cererile şi demersurile participanţilor la proces în
condiţiile stabilite de Codul de procedură penală;
6) să ia măsurile prevăzute de legislaţie pentru ocrotirea vieţii, sănătăţii,
onoarei, demnităţii şi bunurilor părţii vătămate, a martorului sau altor persoane
participante la proces, precum şi a membrilor familiei acestora ori rudelor
apropiate, dacă există temeiuri suficiente de a considera că pot fi sau sînt
ameninţate cu moartea, cu aplicarea violenţei, cu deteriorarea sau distrugerea
bunurilor ori cu alte acte ilegale;
7) să stabilească în cursul urmăririi penale cauzele şi condiţiile care au
contribuit la săvîrşirea infracţiunii;
8) să respecte regimul intern de muncă stabilit, disciplina de serviciu,
normele de conduită şi ţinuta vestimentară stabilită;
9) să aibă un comportament demn în societate şi să se abţină de la fapte ce
ar putea compromite demnitatea şi onoarea de ofiţer de urmărire penală.
(2) Ofiţerul de urmărire penală are şi alte obligaţii prevăzute de lege.
(3) Neîndeplinirea de către ofiţerul de urmărire penală a obligaţiilor sale
atrage după sine răspunderea prevăzută de lege.

Capitolul IV
Serviciul în organele de urmărire penală

Articolul 14. Serviciul în organele de urmărire penală

Raporturile de muncă ale ofiţerilor de urmărire penală sînt reglementate
de Codul muncii, de alte legi şi acte normative care conţin norme ale dreptului
muncii, precum şi de legile şi actele normative care reglementează activitatea
instituţiilor în cadrul cărora sînt formate organe de urmărire penală, luîndu-se în
vedere particularităţile prevăzute de prezenta lege.

Articolul 15. Condiţiile pentru numirea în funcţia de

ofiţer de urmărire penală
(1) În funcţia de ofiţer de urmărire penală poate fi numit cetăţeanul
Republicii Moldova, care are studii juridice superioare şi cunoaşte limba de stat,
dispune de calităţile profesionale şi morale necesare, este apt din punct de vedere
al stării sănătăţii să exercite atribuţiile care îi revin.
(2) Persoana nu poate fi numită în funcţia de ofiţer de urmărire penală în
cazul în care:
1) este cetăţean al unui stat străin;
2) a fost declarată, în modul stabilit de lege, incapabilă sau limitată în
capacitatea de exerciţiu;
3) este privat, prin hotărîrea judecătorească, de dreptul de a ocupa funcţii
în cadrul autorităţilor publice;
4) anterior a fost tras la răspundere penală;
5) suferă de o maladie, care, potrivit concluziei medicale, împiedică
exercitarea atribuţiilor de serviciu;
6) refuză să treacă procedura privind întocmirea accesului la informaţia ce
constituie secret de stat, dacă exercitarea atribuţiilor de serviciu este legată de
folosirea unei asemenea informaţii.
(3) În funcţia de conducător al organului de urmărire penală poate fi
numită persoana care are o vechime în muncă în funcţia de ofiţer de urmărire
penală de cel puţin 3 ani şi posedă calităţi profesionale şi organizatorice
necesare.

Articolul 16. Restricţii legate de serviciul în organele de urmărire

penală
Pe lîngă restricţiile prevăzute de legislaţie, ofiţerului de urmărire penală i
se interzice:
1) să fie membru al unor organe elective sau altor organe formate în cadrul
organelor puterii de stat, autorităţilor administraţiei publice locale;
2) să desfăşoare activitate de antreprenoriat ori altă activitate remunerată
sau neremunerată, cu excepţia activităţii didactice, ştiinţifice sau de creaţie;
3) să fie membru al unor partide şi altor organizaţii social-politice care
urmăresc scopuri politice şi să participe în activitatea lor, precum şi să
folosească situaţia de serviciu în interesul partidelor politice, altor organizaţii
social-politice, unor asocia ţii obşteşti, inclusiv sindicatelor şi comunităţilor
religioase.

Articolul 17. Termenul de încercare la angajare în organele de urmărire

penală
 (1) Persoanelor angajate pentru prima dată în serviciul organelor de
urmărire penală în funcţia de ofiţer de urmărire penală, în scopul controlului
corespunderii lor funcţiei ocupate, li se poate stabili termen de încercare pînă la
6 luni. Durata termenului de încercare se determină de către conducătorul
organului sau instituţiei, în competenţa căruia intră numirea în funcţie, cu
acordul persoanei angajate în serviciu. Termenul de încercare se include în
vechimea în muncă în organele de urmărire penală.
(2) Persoanele specificate la alin. (1) se numesc în funcţia de ofiţer de
urmărire penală-interimar şi în termenul de încercare exercită atribuţiile de
serviciu care le revin, conform prevederilor Codului de procedură penală.
(3) Rezultatele încercării se apreciază de o comisie, creată prin ordinul
conducătorului instituţiei, în cadrul căreia a fost constituit organul de urmărire
penală. Pentru evaluarea rezultatelor termenului de încercare, comisia va
solicita şi opinia conducătorului organului Procuraturii de nivelul organului de
urmărire penală în care persoana respectivă a fost supusă termenului de
încercare.
(4) Persoanele care au susţinut examenul de încercare sînt numite în
funcţia de ofiţer de urmărire penală.
(5) Regulamentul privind activitatea comisiei se aprobă de către
conducătorul instituţiei în cadrul căreia este constituit organul de urmărire
penală.

Articolul 18. Gradele speciale ale ofiţerilor de urmărire penală

Ofiţerilor de urmărire penală li se conferă grade speciale în modul şi
ordinea prevăzute de actele normative care reglementează modul şi ordinea de
acordare a gradelor speciale colaboratorilor instituţiilor în cadrul cărora sînt
constituite organele de urmărire penală.

Articolul 19. Jurămîntul ofiţerului de urmărire penală

(1) Persoanele numite pentru prima dată în funcţia de ofiţer de urmărire
penală depun jurămîntul în conformitate cu legile care reglementează activitatea
instituţiilor în care activează.
(2) Modalitatea de depunere a jurămîntului se stabileşte de către
conducătorul instituţiei în cadrul căreia este desemnat ofiţerul de urmărire
penală.

Articolul 20. Împuternicirile privind numirea în funcţie şi eliberarea din

funcţie a ofiţerilor de urmărire penală
Ofiţerul de urmărire penală este numit în funcţie şi eliberat din funcţie de
către conducătorul instituţiei în cadrul căreia a fost constituit organul de urmărire
penală respectiv.

Articolul 21. Atestarea ofiţerilor de urmărire penală

 (1) Atestarea ofiţerilor de urmărire penală se efectuează în scopul stabilirii
corespunderii lor funcţiei ocupate, precum şi în scopul ridicării nivelului de
calificare şi întăririi disciplinei de serviciu.

(2) Ofiţerul de urmărire penală este supus atestării în condiţiile legislaţiei

ce reglementează activitatea instituţiei respective.

Articolul 22. Legitimaţia de serviciu

(1) Ofiţerilor de urmărire penală li se eliberează legitimaţie de serviciu de
modelul şi în modul stabilit pentru colaboratorii instituţiei în care activează.
(2) Legitimaţia de serviciu conţine date despre gradul special al ofiţerului
de urmărire penală, despre dreptul la portarmă, alte drepturi şi atribuţii acordate
prin lege.

Articolul 23. Stimularea ofiţerului de urmărire penală

(1) Pentru îndeplinirea exemplară a obligaţiilor de serviciu, activitate
îndelungată şi impecabilă în organele de urmărire penală, executarea unor
însărcinări de importanţă şi complexitate deosebită, pentru alte merite în
serviciu, ofiţerului de urmărire penală i se aplică următoarele măsuri de
stimulare:
a) mulţumire;
b) diplomă de onoare;
c) premiu bănesc;
d) cadou de preţ;
e) conferire a unui grad special mai înalt;
f) decorarea cu insigne onorifice de modelul stabilit în instituţiile sau
organele în cadrul cărora este instituit organul de urmărire penală;
g) anularea, înainte de termen, a unei sancţiuni disciplinare;
h) alte măsuri prevăzute de legislaţia sau actele normative care
reglementează modul de stimulare a lucrătorilor instituţiei sau organului în
cadrul cărora este instituit organul de urmărire penală.
(2) Pentru merite deosebite faţă de societate şi stat, precum şi succese în
serviciu, ofiţerul de urmărire penală poate fi propus spre decorare cu distincţii de
stat.

Articolul 24. Răspunderea disciplinară

(1) Pentru neîndeplinirea sau îndeplinirea necorespunzătoare a obligaţiilor
de serviciu, încălcarea disciplinei de serviciu şi săvîrşirea unor acţiuni care
compromit onoarea colaboratorilor organelor de urmărire penală, ofiţerului de
urmărire penală i se aplică următoarele sancţiuni disciplinare:
a) observaţie;
b) mustrare;
c) mustrare aspră;
 d) retrogradare din gradul special;
e) retragerea insignei onorifice de modelul stabilit în instituţiile sau
organele în cadrul cărora este instituit organul de urmărire penală;
f) eliberarea din funcţie.
g) alte sancţiuni prevăzute de legislaţia sau actele normative care
reglementează modul de sancţionare disciplinară a lucrătorilor instituţiei sau
organului în cadrul cărora este instituit organul de urmărire penală .
(2) Sancţiunea disciplinară se aplică în termen de o lună de la data
depistării abaterii disciplinare, dar nu mai tîrziu de 6 luni de la data comiterii ei.
(3) În cazul încălcării prevederilor art.16 al prezentei legi sau săvîrşirii
unor fapte care au drept rezultat cauzarea nejustificată a unui prejudiciu în
proporţii mari statului, ofiţerul de urmărire penală este concediat, indiferent de
termenul expirat de la săvîrşirea acestora.

Articolul 25. Împuternicirile privind aplicarea măsurilor de stimulare şi a

măsurilor de sancţionare
(1) Măsurile de stimulare ale ofiţerului de urmărire penală enumerate la
art. 23 al prezentei legi se aplică prin ordinul conducătorului instituţiei în cadrul
căreia este constituit organul de urmărire penală.
Sancţiunile disciplinare în privinţa ofiţerului de urmărire penală sînt
aplicate de conducătorul instituţiei în cadrul căreia este constituit organul de
urmărire penală, în baza încheierii cercetării de serviciu, desfăşurată de organul
de urmărire penală sau cu participarea acestuia.
(2) Ordinul privind aplicarea sancţiunii disciplinare poate fi contestat în
instanţele de judecată, în condiţiile legii.
(3) Stimularea sau sancţionarea ofiţerului de urmărire penală în cazurile
ce ţin de activitatea nemijlocită de efectuare a urmăririi penale poate fi iniţiată şi
de procurorul care conduce urmărirea penală, prin intermediul unui demers sau
unei sesizări, adresate conducătorului instituţiei în cadrul căreia a fost instituit
organul de urmărire penală.

Articolul 26. Tragerea la răspundere penală şi răspundere administrativă a

ofiţerilor de urmărire penală
(1) Urmărirea penală în privinţa ofiţerilor de urmărire penală se porneşte şi
se efectuează de procuror.
(2) Pornirea urmăririi penale, precum şi reţinerea, controlul corporal al
ofiţerului de urmărire penală, controlul bunurilor care îi aparţin şi a mijloacelor
de transport de care el se foloseşte pot fi efectuate doar în condiţiile şi cu
respectarea procedurii prevăzute de Codul de procedură penală.
(3) Ofiţerii de urmărire penală poartă răspundere administrativă în
conformitate cu legislaţia, cu excepţia cazurilor în care asupra lor se extinde
acţiunea regulamentelor sau statutelor disciplinare ale instituţiei în cadrul căreia
a fost constituit organul de urmărire penală în care activează.
 Articolul 27. Suspendarea din funcţie
(1) Ofiţerul de urmărire penală poate fi suspendat din funcţie prin ordinul
conducătorului instituţiei în care este constituit organul de urmărire penală în
cazul în care:
1) în privinţa lui este pornită urmărirea penală şi a fost aleasă măsura de
suspendare provizorie din funcţie – pînă la adoptarea unei hotărîri definitive
privind vinovăţia sau nevinovăţia lui;
2) suferă de o maladie, stabilită prin examenul medical – pînă la emiterea
deciziei privind capacitatea de muncă;
3) se consideră dispărut fără urmă – pînă la declararea acestui fapt prin
hotărîre judecătorească;
4) a comis o abatere disciplinară gravă sau a săvîrşit acţiuni
compromiţătoare pentru care poate fi concediat – pînă la adoptarea unei hotărîri
definitive în problema respectivă;
5) participă la campania electorală în calitate de candidat pentru o funcţie
electivă în autorităţile publice;
6) nu corespunde funcţiei ocupate, fapt constatat de comisia de atestare -
pînă la soluţionarea problemei privind transferul într-o altă funcţie sau eliberare
din organele de urmărire penală.
(2) La expirarea temeiurilor pentru care a fost suspendat din funcţie,
ofiţerul de urmărire penală, după caz, este repus în toate drepturile, plătindu-i-se,
conform legii, drepturile băneşti de care a fost lipsit ori este eliberat din organele
de urmărire penală.

Articolul 28. Încetarea serviciului în organele de urmărire penală

(1) Serviciul ofiţerului de urmărire penală în organele de urmărire penală
încetează la eliberarea din funcţie sau la transferarea în altă funcţie. Pe lîngă
temeiurile prevăzute de legislaţia muncii a Republicii Moldova şi legile speciale
care reglementează activitatea instituţiei în cadrul căreia este instituit organul de
urmărire penală, ofiţerul de urmărire penală este eliberat din funcţie la cerere,
precum şi la iniţiativa conducătorului instituţiei în care el activează, în cazul în
care:
1) a atins vîrsta limită de aflare în serviciu în organele de urmărire penală
şi termenul de aflare în serviciu nu a fost prelungit;
2) a pierdut cetăţenia Republicii Moldova sau deţine cetăţenia altui stat;
3) a încălcat jurămîntul depus în conformitate cu prevederile art.19 al
prezentei legi, a comis abateri care compromit onoarea colaboratorului organului
de urmărire penală;
4) a încălcat prevederile privind incompatibilitatea funcţiilor;
5) a divulgat datele ce constituie secret de stat sau alt secret ocrotit prin
lege;
6) alte cazuri prevăzute de legislaţia care reglementează activitatea
instituţiei sau organului în cadrul cărora este instituit organul de urmărire penală.
 (2) Vîrsta limită de aflare în serviciu a ofiţerului de urmărire penală este
stabilită prin legile care reglementează activitatea instituţiei în cadrul căreia a
fost creat organul de urmărire penală. Prin decizia conducătorului instituţiei
respective, se admite prelungirea termenului de aflare în serviciu a ofiţerului de
urmărire penală ce a atins vîrsta limită pe perioada în care ultimul este apt să
exercite atribuţiile care îi revin. După atingerea vîrstei de pensionare, ofiţerul de
urmărire penală are dreptul să-şi continue activitatea în funcţia deţinută ori să se
reangajeze şi să primească atît salariul cît şi pensia integral.
(3) Ordinul de eliberare din funcţie a ofiţerului de urmărire penală poate fi
contestat în instanţa de judecată, în modul stabilit de lege.

Articolul 29. Perfecţionarea profesională

(1) Ridicarea nivelului profesional constituie o obligaţie de serviciu a
ofiţerului de urmărire penală. Atitudinea faţă de studii şi perfecţionarea
profesională se iau în considerare la examinarea problemei privind
corespunderea ofiţerului funcţiei ocupate, stimularea lui şi avansarea în funcţie.
(2) Nivelul înalt al pregătirii profesionale este asigurat de sistemul de
studii şi ridicare a calificării, care include stagierea ofiţerului de urmărire penală
în organele de urmărire penală ierarhic superioare şi pregătirea profesională în
instituţiile şi centrele de perfecţionare specializate, în instituţiile de învăţămînt
superior cel puţin o dată la 4 ani.
(3) În instituţiile în care este instituit organul de urmărire penală se
organizează şi se asigura instruirea şi perfecţionarea profesională continuă a
ofiţerilor de urmărire penală.

Capitolul V
Protecţia de stat a ofiţerului de urmărire penală, asigurarea lui materială şi
garanţiile sociale

Articolul 30. Protecţia de stat

(1) Ofiţerul de urmărire penală şi membrii familiei, precum şi averea lui
se află sub protecţia statului.
(2) Prejudiciul material cauzat ofiţerului de urmărire penală sau rudelor lui
apropiate în legătură cu exercitarea atribuţiilor de serviciu se repară integral din
contul bugetului de stat cu drept de regres împotriva persoanelor culpabile.

Articolul 31. Asigurarea materială şi garanţiile sociale ale ofiţerilor de

urmărire penală
Salarizarea, asigurarea medicală, cu pensii, acordarea concediilor, alte
măsuri de asigurare materială şi socială a ofiţerilor de urmărire penală, a
pensionarilor din rîndul acestora se efectuează în volumul, mărimea, condiţiile şi
ordinea stabilite pentru colaboratorii instituţiei în cadrul căreia a fost constituit
organul de urmărire penală, pe care ei îl reprezintă.
Capitolul VI
Dispoziţii finale şi tranzitorii

Articolul 32.
Guvernul în termen de 3 luni:
a) va prezenta Parlamentului propuneri pentru aducerea legislaţiei în
vigoare în concordanţă cu prezenta lege;
b) va aduce actele sale normative în concordanţă cu prezenta lege.

Preşedintele Parlamentului