UNIVERSITATEA DIN BUCUREȘTI

FACULTATEA DE ISTORIE

Constandache Andreea
Student an I, secția RELAȚII INTERNAȚIONALE ȘI
STUDII EUROPENE

EVALUARE FINALĂ-
METODOLOGIA CERCETĂRII ÎN DOMENIUL
RELAȚIILOR INTERNAȚIONALE ȘI AL STUDIILOR
EUROPENE
ANALIZA UNEI SURSE PRIMARE
 Imagine surprinsă în
vizita lui Nicolae Ceaușescu în
China.

Regimul comunist român se

află la sfârșitul anilor 1960-începutul
anilor 1970, din punct de vedere
internațional, în ipostaza statului ce își
dorește să decidă singur pentru
bunăstarea sa și a populației. România
a reușit să scape de sub jugul greu a
presiunii sovietice prin refuzul vehement de a participa la acțiunile militare ce se petreceau în
Cehoslovacia. Alături de România, au fost și alte state ce au pornit pe un drum separat de
ideologia implementată de URSS și și-au construit propriile modele comuniste.

După aceste evenimente, România dorea să se afirme în lagărul comunist, ba chiar să

joace un rol foarte important în politica externă. Astfel, privirea Partidului se îndreapta câtre
țările asiatice, care nu numai că au scapat de sub istovitoarele presiuni de la Moscova, ba
chiar au reușit să implementeze noi schimbări. Pentru România era foarte important să se
formeze legături cu aceste state, relațiile multilaterale reprezentând principala modalitate prin
care aceasta să ascensioneze pe scena puterilor internaționale. Așadar, liderul comunist
Nicolae Ceaușescu începe turneul său de călătorii în interesul de a realiza conexiuni de putere
cu celelalte state.

Vizita care a avut cel mai mare impact asupra liderului român a fost cea din iulie 1971,
atunci când acesta a ajuns în Pekin-China. El a fost marcat profund de cultul conducătorului
suprem și a importanței soției liderului în politică, ceea ce mai târziu se va dovedi că au
resetat cultural și ideologic viziunea lui Nicolae Ceaușescu. Nu doar că s-a creat o legătură
politică externă între cele două state, dar s-a marcat și îndreptarea către modelul chinez în
politica internă. Deși a urmat o perioadă în care România a fost foarte criticată de Partidul de
la Moscova, relațiile acesteia cu țările asiatice comuniste nu s-au schimbat. A continuat să le
aplice ideologiile și să se susțină reciproc pe plan internațional în fața Moscovei și a Statelor
Unite ale Americii.
 Momentul în care cei doi lideri comuniști, Nicolae Ceaușescu și Mao Zedong, au stabilit
condițiile înțelegerilor lor a fost imortalizat într-o fotografie ce a rămas și astăzi monumentală
în istoria românilor. Fotografia îi surprinde pe cei doi conducători (stânga-Nicolae Ceaușescu,
dreapta Mao Zedong) într-un cadru formal oficial, în care dau mâna în urma vizitei liderului
român în China cu scopul de a forma o alianță politică. Costumația lor este pe măsura
importanței evenimentului. Nicolae Ceaușescu poartă un costum elegant, modern și simplu ce
denotă faptul că este interesat ca imaginea sa să fie una impecabilă și imaculată. Mao Zedong
poartă haine simple și modeste, o costumație ce se regăsea la toți bărbații din Partidul
Comunist Chinez, în total opoziție cu imaginea lui Ceaușescu și a oamenilor politici din
România. Totodată, costumația evidențiază și diferențele culturale, Ceaușescu apropiindu-se
de occidentali (fără să implementeze accesorii specifice românești, nu include aspecte
naționale în ținuta sa), în timp ce clasa politică chinezească își păstrează tradiția și cultura
chiar și în vestimentație. Pe lângă acest fapt, impecabilitatea ținutei evidențiază respectul
purtat pentru cei din jurul său, iar costumul și cămașa perfect călcate, aranjate și periate
dovedesc, din ambele părți, că respectul domnește. Și culoarea vestimentației reprezintă un
aspect foarte important în analiză, fiecare culoare având propria sa însemnătate. În această
poză, Nicolae Ceaușescu are un costum negru ce poate reprezenta atât sobrietate, cât și putere.
Mao Zedong poartă o culoare deschisă, în unele variante color apare a fi albastru, ce poate să
sugereze demnitate și respect, dar poate fi abordat și din punct de vedere ideologic, culoarea
albastru fiind adesea folosită și la uniformele muncitorilor (chiar dacă Mao Zedong acordă
mai multă atenție țărănimii și a proletarilor agricoli), el fiind principalul lor reprezentant.

În ceea ce privește limbajul corpului, se pot observa admirația și respectul liderului român
față de cel chinez. Faptul că Nicoale Ceaușescu își folosește ambele mâini pentru a-l strânge
pe Mao Zedong dovedește admirația acestuia, dar și dorința de a prelua controlul și de a-l și
deține. Se poate observa și faptul că liderul comunist român are mâna aproape de corpul său,
în timp ce liderul chinez o are întinsă. Acest fapt poate fi interpretat, din nou, ca semn de
dorință de a prelua controlul și de a se simți în siguranță, chiar în avantaj (fiind tot corpul
apărat, dar „frâiele”fiind în mâinile sale). Pare o strângere de mâna fermă, puternică ce face să
unească cele două forțe masculine socialiste. Privirile celor doi se intersectează, contactul
vizual denotă încrederea pe care și-o ofera unul celuilalt. Totodată, contactul vizual
marchează și intimitatea dintre cei doi, iar profunzimea ce se poate remarca din această
fotografie conturează ideea că interesele celor doi sunt mai presus de orice, iar „contractul”
semnat în fața a multor oameni politici se rezumă doar la existența celor doi. Poziția capului și
a ochilor conturează faptul că cei doi se află pe poziții egale, nu există urmă de superioritate
exprimată din această poziționare. Zâmbetul, un indicator cheie în comunicare, dar și un
instrument al armoniei sociale ce poate oferi siguranța persoanei din fața noastră, marchează
relaxarea (aparentă) celor doi lideri în urma întâlnirii și a înțelegerii semnate. Însă, zâmbetul
sincer se recunoaște, în primul rând, după ridurile formate în colțul ochilor și după colțurile
gurii care sunt trase în sus de mușchii zigomatici. Pentru zâmbetul fals sunt folosiți mușchii
rozorius, care nu ridică colțurile gurii, ci doar le intind în lateral (ce se poate observa în
fotografie pe chipul lui Nicolae Ceaușescu).

Scopul acestei imagini, pe lângă acela de a imortaliza un moment important între doi
lideri ai unor state ca dovada a întrunirii și a înțelegerii lor, este și de a arăta celorlalți lideri
faptul că tocmai s-a încheiat o alianță. Fotografia nu a fost păstrată un secret, ci publicată în
toate ziarele, ajungând ca toți conducătorii să afle suportul reciproc dintre China și România.
Deși nu toate statele au primit bine această nouă legătură, pentru România a fost foarte
benefică, urcând pe podiumul internațional, mai târziu ajungând chiar ca Nicolae Ceaușescu
să o viziteze pe regina Elisabeta a II-a în Anglia (ceea ce niciun alt conducător comunist nu a
mai realizat).

Pe lângă scopurile politice, imaginea este adresată și populației. Cetățenii trebuie să vadă
cât de puternici sunt liderii lor și cum această nouă alianță le va aduce belșug și bucurie.
Strângerea lor de mână ar trebui să însemne strângerea de mână a popoarelor.

Așadar, sursa această primară oferă un moment ce ne cuprinde și pe noi în momentele

cruciale ale istoriei comunismului, ba chiar istoriei României. Totodată, sursa primară
surprinde autenticitatea momentului, fără a mai putea exista alte surse contrare acesteia.