Literatura reprezinta o necesitate în cadrul vieţii sociale, economice, politice şi culturale .

Prin
intermediul ei se asigură dobândirea cunoştinţelor din sfera tuturor celorlalte obiecte de învăţământ, a
noţiunilor de cultură generală ; se cultivă gândirea si deasemenea într-o mare măsură, sensibilitatea.
Literatura este cadrul perfect de imaginaţie construită cu ajutorul literelor şi expresiilor care redau o
rezonanţă aparte cititorului.unde,autorul scrie cu exactitate sentimentele,trăirile obiectuale sau
sufleteşti.Apartinand aceluiasi domeniul al artei,cinematografia a făcut saltul de la imaginea vizuală
statică la imaginea vizuală dinamică. Desfăşurarea vizuală a mişcării a făcut posibilă o perspectivă epică,
cinematograful devenind foarte repede o modalitate de a povesti cu ajutorul imaginilor. Interacţiunile
dintre cele două sisteme de exprimare şi de comunicare care constituie în zilele noastre limbajul
cuvintelor şi acela al imaginilor, într-o societate care se recunoaşte de la sine ca o civilizaţie a imaginii
implică refuzul oricarei idei de ierarhie între obiectele culturale.

O patimă permanentă şi de lungă durată,descrisă într -o manieră caldă sau rece,pătată cu culori intense
sau şterse,asta pare sa fie din punctul de vedere al multora cinematografia .Acele culori invizibile pe care
autorul le redă şi le simte în timp ce progresează în expunerea evenimentelor folosindu- se de arta
literelor de tipar sau de mână.Cinematografia este o lume plină de teatru şi uneori ne ajută să întelegem
adevăratul sens al subiectului principalales de scriitor.Un univers împăiejenit cu oameni care îşi etalează
măiestria în lumea teatrului şi a jocului de cuvinte rostite cu puterea vocii.

Relatia dintre film si literatura este extrem de complexa si nu e usor de inteles, cu atat mai putin de
explicat.

Dar un lucru este foarte clar: filmul este imagine, literatura este cuvant. Ceea ce se poate arata nu se
poate spune, si invers. Filmul arata iar literatura spune, rezultand ca intre cele doua exista o prapastie
care pretentios poate fi numita ontologica iar nepretentios pur si simplu infinita.

De aceea, creatorul de film are datoria nu de a transpune cat mai fidel povestea din carte pe ecran, ci de
a crea, prin arta lui, ceva cu totul diferit si nou.

Pentru oricine a citit cartea si nu a vazut filmul, pierde ceva , iar oricine a vazut filmul dar nu a citit
cartea, a pierdut absolut totul.

In esenta, filmul este imagine, poate da la prima vedere impresia ca este mai bogat, dar tocmai in
aparenta bogatiei lui sta ascunsa saracia. Caci imaginea, poza dupa poza, e o simpla insiruire de ouncte
de vedere. Prin punct de vedere inteleg o perspectiva singulara asupra realitatii si din motivul acesta
este extrem de limitata. Imaginea, in masura in care arata, limiteaza si ne face imaginatia, cea mai
minunata dintre toate inzestrarile pe care le avem, inutila. E imposibil sa iti imginezi ceva ce vezi deja
imaginat de alta persoana. Daca filmul stimuleaza intr un fel imaginatia, o face doar postum, adica doar
dupa ce s a terminat si nu mai suntem robi ai imaginii, ci avem nevoie sa gasim raspunsuri si motivatii.

Pe cand rolul literaturii este chiar stimularea imaginatiei. Fiecare cuvant citit creaza o imagine mintala,
fie vizuala, prin imagini concrerte, sau abstracta , prin ganduri, judecati, simtiri.

Bineinteles, diferenta esentiala dintre literatura si film sta in prapastia dintre exterior si interior.Filmul,
prin definitie, are ca obiect doar exteriorul, adica doar ceea ce se poate arata. Pe de alta parte, literatura
este la ea acasa in interioor, plimbandu se prin sufletul omului, prin subiectivitatea lui, ca pe un drum
privat.
Intre cinematografie si literature s a stabilit o relatie ambivalenta, realizandu se ecranizari ale unor carti
cunoscute sau scriindu se carti dupa scenarii de mare success.

Literatura şi cinematografia se leagă reciproc într-un mod captivant.Amândouă ne atrag din diverse
puncte de vedere,dar se deosebesc prin originalitatea lucrurilor prezentate şi se aseamănă prin noţiunile
comune.

Literatura cuprinde totalitatea operelor lirice, dramatice sau epice, rezultate dupa indelungate procese
de gandire ,sau cu substrat emotional,sau pur si simplu create din dorinta de a impartasi experiente cu
receptorul. Cinematografia consta in transpunerea -unor anumite scenarii sau adaptari ale unor opere
literare- pe pelicula. 
Deși relația dintre literatură și cinema este veche cât istoria filmului, ea nu a beneficiat de o mare atenție
teoretică. Cel puțin nu cât alte aspecte legate de cele două domenii. Și asta în bună măsură pentru că a
fost plasată la marginea atât a studiilor literare, cât și a studiilor de cinema.

Ca artă nouă, filmul a pornit cu un handicap – deși era revoluționar și atrăgător din punct de vedere
tehnic și stimula afectele, a fost nevoit ca într-o primă fază să împrumute elemente din pictură
(perspectiva), teatru (mizanscena) și literatura (poveștile), la care a adăugat destul de rapid propriile
trăsături, cele mai importante fiind mișcarea de aparat și montajul.

Apoi, avea nevoie de credibilitate și de prestigiu, pe care a sperat să le câștige prin adaptarea de
subiecte din literatură deja consacrate, deci înconjurate de o anumită aură.

Bineînțeles, asta a dus la două mari viziuni – una revendica fidelitatea față de sursa de inspirație (ceea
ce, în ochii multora, plasa automat filmul într-o poziție inferioară), alta aspira la o mai mare libertate față
de carte prin concentrarea pe specificul limbajului cinematografic.