Art. 8 pct. 24 - 33 din Legea nr.

140/2020 (Procedura instituirii consilierii

judiciare sau a tutelei speciale)

Jud. dr. Delia Narcisa Theohari1

▪ Motivarea operării modificărilor legislative prin Legea nr. 140/2022 privind

unele măsuri de ocrotire pentru persoanele cu dizabilități intelectuale și
psihosociale și modificarea și completarea unor acte normative2

Legea nr. 140/2022 a fost adoptată în considerarea a două rațiuni punctuale, ce

au fost expuse în preambulul său după cum urmează:
- admiterea excepției de neconstituționalitate și, pe cale de consecință,
constatarea neconstituționalității dispozițiilor art. 164 alin. (1) C. civ.3 prin Decizia nr.
601/20204, pronunțată de către Curtea Constituțională, acestea contravenind
prevederilor constituționale cuprinse în art. 1 alin. (3)5, art. 16 alin. (1)6 și art.
507, astfel cum se interpretează potrivit art. 20 alin. (1)8, precum și art. 129 din

1 Articol publicat în Codul de procedură civilă actualizat 10 iulie 2022, Editura Solomon, București, 2022.
Judecător la Curtea de Apel București, Secția a IV-a civilă, și formator în cadrul Institutului Național al Magistraturii la
disciplinele drept civil și drept procesual civil.
Adresez mulțumiri domnului Ionuț-Cătălin Tiriteu, judecător în cadrul Judecătoriei Salonta, și doamnei Ruxandra
Sîrghi, judecător în cadrul Judecătoriei Sectorului 6 București, pentru contribuția lor însemnată la întocmirea acestui
material, rezultat al schimbului constructiv de idei în privința instituțiilor juridice analizate.
2 Publicată în M. Of. nr. 500 din 20 mai 2022.
3 Potrivit art. 164 alin. (1) C. civ., persoana care nu are discernământul necesar pentru a se îngriji de interesele
sale, din cauza alienaţiei ori debilităţii mintale, va fi pusă sub interdicţie judecătorească.
4 Publicată în M. Of. nr. 88 din 27 ianuarie 2021.
5 Art. 1 alin. (3) din Constituția României, republicată, prevede că România este stat de drept, democratic şi social,
în care demnitatea omului, drepturile şi libertăţile cetăţenilor, libera dezvoltare a personalităţii umane, dreptatea şi
pluralismul politic reprezintă valori supreme, în spiritul tradiţiilor democratice ale poporului român şi idealurilor
Revoluţiei din decembrie 1989, şi sunt garantate.
6 Potrivit art. 16 alin. (1) din Constituția României, republicată, cetăţenii sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor
publice, fără privilegii şi fără discriminări.
7 În conformitate cu art. 50 din Constituția României, republicată, persoanele cu handicap se bucură de protecţie
specială. Statul asigură realizarea unei politici naţionale de egalitate a şanselor, de prevenire şi de tratament ale
handicapului, în vederea participării efective a persoanelor cu handicap în viaţa comunităţii, respectând drepturile şi
îndatoririle ce revin părinţilor şi tutorilor.
8 Art. 20 alin. (1) din Constituția României, republicată, prevede că dispoziţiile constituţionale privind drepturile şi
libertăţile cetăţenilor vor fi interpretate şi aplicate în concordanţă cu Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, cu
pactele şi cu celelalte tratate la care România este parte.
9 Art. 12 din Convenția privind drepturile persoanelor cu dizabilități, intitulat „Recunoaştere egală în faţa legii” are
următorul conținut legal:
1. Statele părţi reafirmă că persoanele cu dizabilităţi au dreptul la recunoaşterea, oriunde s-ar afla, a capacităţii lor
juridice.

1
Convenția privind drepturile persoanelor cu dizabilități, adoptată la New York de
Adunarea Generală a Organizaţiei Naţiunilor Unite la 13 decembrie 2006, deschisă spre
semnare la 30 martie 2007 şi semnată de România la 26 septembrie 2007, ratificată de
România prin Legea nr. 221/201010; potrivit art. 147 alin. (1) din Constituția României,
republicată, art. 164 alin. (1) C. civ., constatat ca fiind neconstituţional, și-a încetat
efectele juridice la 45 de zile de la publicarea deciziei Curţii Constituţionale, întrucât,
în acest interval temporal, Parlamentul nu a pus de acord prevederile neconstituţionale
cu dispoziţiile Constituţiei;
- necesitatea adoptării unei intervenții legislative de amploare în materia
măsurilor de ocrotire de drept civil de care pot beneficia persoanele fizice cu dizabilități
intelectuale și psihosociale, care a presupus crearea, în legislația de drept comun, dar și
specială, a unor instrumente juridice de sprijin și de ocrotire adecvate pentru aceste
categorii de persoane; astfel, aceste instrumente juridice au fost instituite pentru a
asigura respectarea demnității, a drepturilor și libertăților, dar și a voinței, nevoilor și
preferințelor persoanelor în cauză, precum și salvgardarea autonomiei lor, având în
atenție necesitatea unei schimbări de paradigmă în materie, în vederea alinierii
legislației naționale la exigențele impuse de Convenția privind drepturile persoanelor cu
dizabilități; prin modificările legislative s-a tins la combaterea excluziunii sociale și a
discriminării, încurajarea participării active, în condiții de egalitate, a acestor categorii
de persoane la viața civilă, precum și (re)integrarea lor în plan socioeconomic, cu efecte
benefice inclusiv asupra stării de sănătate a acestora.

2. Statele părţi vor recunoaşte faptul că persoanele cu dizabilităţi se bucură de asistenţă juridică în condiţii de
egalitate cu ceilalţi, în toate domeniile vieţii.
3. Statele părţi vor lua toate măsurile adecvate pentru a asigura accesul persoanelor cu dizabilităţi la sprijinul de
care ar putea avea nevoie în exercitarea capacităţii lor juridice.
4. Statele părţi se vor asigura că toate măsurile legate de exercitarea capacităţii juridice prevăd protecţia adecvată
şi eficientă pentru prevenirea abuzurilor, conform legislaţiei internaţionale privind drepturile omului. O astfel de
protecţie va garanta că măsurile referitoare la exercitarea capacităţii juridice respectă drepturile, voinţa şi
preferinţele persoanei, nu prezintă conflict de interese şi nu au o influenţă necorespunzătoare, sunt proporţionale şi
adaptate la situaţia persoanei, se aplică pentru cea mai scurtă perioadă posibilă şi se supun revizuirii periodice de
către o autoritate competentă, independentă şi imparţială sau de către un organ juridic. Măsurile de protecţie vor fi
proporţionale cu gradul în care asemenea măsuri afectează drepturile şi interesele persoanei.
5. În conformitate cu prevederile prezentului articol, statele părţi vor lua toate măsurile adecvate şi eficiente pentru
a asigura dreptul egal al persoanelor cu dizabilităţi de a deţine sau moşteni proprietăţi, de a-şi gestiona propriile
venituri şi de a avea acces egal la împrumuturi bancare, ipoteci şi alte forme de credit financiar şi se vor asigura că
persoanele cu dizabilităţi nu sunt deposedate în mod arbitrar de bunurile lor.
10 Publicată în M. Of. nr. 792 din 26 noiembrie 2010.

2
 ▪ Data intrării în vigoare a Legii nr. 140/2022. Reexaminarea măsurilor de
punere sub interdicție judecătorească
Potrivit art. 26 alin. (1) din Legea nr. 140/2022, această lege intră în vigoare la 90
de zile de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I (data publicării -
20 mai 2022 - n.n.), cu excepția dispozițiilor art. 20 alin. (6) teza a III-a și ale art. 23,
care vor intra în vigoare la 3 zile de la publicarea acesteia.

În conformitate cu art. 20 alin. (6) teza a III-a din acest act normativ, în scopul
reexaminării, președinții de instanță vor lua măsuri pentru realizarea, în termen de 90
de zile de la data publicării prezentei legi în Monitorul Oficial al României, Partea I, a
inventarului dosarelor în care a fost dispusă măsura punerii sub interdicție
judecătorească.
În ceea ce privește reexaminarea specificată anterior, potrivit art. 20 alin. (1) din
lege, persoanele aflate la data intrării în vigoare a acestei legi sub interdicție
judecătorească vor fi supuse, în ceea ce privește starea și capacitatea lor și măsurile de
ocrotire ce vor trebui luate, dispozițiilor Legii nr. 287/2009 privind Codul civil,
republicată, cu modificările ulterioare, astfel cum aceasta a fost modificată și
completată prin prezenta lege.
În acest scop, alin. (2) al aceluiași articol prevede că instanțele judecătorești, din
oficiu sau la cerere, vor reexamina toate măsurile de punere sub interdicție
judecătorească și, după caz, vor dispune:
a) înlocuirea acesteia cu una dintre măsurile de ocrotire prevăzute de Legea nr.
287/2009 privind Codul civil, republicată, cu modificările ulterioare, precum și cu
modificările și completările aduse prin prezenta lege;
b) ridicarea acesteia, dacă nu mai sunt îndeplinite condițiile prevăzute de Legea nr.
287/2009 privind Codul civil, republicată, cu modificările ulterioare, precum și cu
modificările și completările aduse prin prezenta lege pentru instituirea unei măsuri de
ocrotire.

În ceea ce privește inventarul prevăzut de art. 20 alin. (6) teza a III-a din Legea
nr. 140/2022, începând cu data de 23 mai 2022, președinții de instanță vor lua măsuri
pentru realizarea, în termen de 90 de zile de la data publicării legii în Monitorul Oficial,
a inventarului dosarelor în care a fost dispusă măsura punerii sub interdicție
judecătorească, întrucât aceste măsuri de ocrotire vor fi supuse reexaminării.
Pentru a proceda la întocmirea acestui inventar, președinții de instanță vor
trebui, în prealabil, să identifice toate dosarele înregistrate pe rolul instanței
respective, dosare având ca obiect instituirea măsurii punerii sub interdicție

3
judecătorească, fiind fără relevanță legea de drept material și/sau legea de drept
procesual aplicate în concret în procesul de soluționare a cauzei respective.
Ulterior acestui demers, președinții de instanță vor urma să selecteze dintre
dosarele menționate anterior numai pe acelea în care, prin hotărâre judecătorească
rămasă definitivă, s-a dispus măsura de ocrotire în discuție, aspect ce rezultă din
coroborarea art. 20 alin. (1) și (2) din Legea nr. 140/2022.
În continuare, președinții de instanță vor proceda la o nouă selecție, respectiv vor
identifica dintre dosarele specificate anterior numai pe acelea în care măsura punerii
sub interdicție își produce, în continuare, efectele juridice, întrucât numai o astfel de
măsură poate constitui obiect al reexaminării prevăzute de art. 20 alin. (2) din Legea nr.
140/2022.
Așadar, dacă măsura punerii sub interdicție judecătorească a fost ridicată prin
hotărâre judecătorească rămasă definitivă sau dacă persoana pusă sub interdicție a
decedat, nu se va mai proceda la reexaminarea măsurii de ocrotire în discuție, astfel
încât și aspectele respective (ridicarea măsurii de ocrotire sau decesul persoanei
ocrotite) vor constitui obiect de verificare în sarcina președinților de instanță la
momentul întocmirii inventarului. În vederea stabilirii eventualului deces al persoanei
puse sub interdicție judecătorească, se poate proceda la verificarea bazelor de date
electronice și a sistemelor de informare vizând evidența persoanelor deținute de
autoritățile și instituțiile publice în drept la care instanța are acces direct sau se pot
emite adrese către instituțiile abilitate ce dețin o evidență a persoanelor puse sub
interdicție judecătorească.
În concluzie, considerăm că inventarul prevăzut de art. 20 alin. (6) teza a III-a din
Legea nr. 140/2022 va cuprinde exclusiv dosarele în care, prin hotărâre judecătorească
rămasă definitivă, s-a dispus măsura de ocrotire a punerii sub interdicție
judecătorească, măsură care își produce în continuare efectele juridice.

Din moment ce reexaminarea măsurii punerii sub interdicție judecătorească

implică o judecată nouă, într-un dosar distinct, în condițiile și cu procedura prevăzute
de Codul civil și de Codul de procedură civilă, astfel cum acestea au fost modificate și
completate prin Legea nr. 140/2022, considerăm că și în această judecată, determinată
de necesitatea reexaminării măsurii de ocrotire, art. 936 C. proc. civ.11 este aplicabil.
Pe cale de consecință, considerăm că președinții de instanțe vor proceda și la
verificarea domiciliilor actuale ale persoanelor puse sub interdicție judecătorească, în
aceeași baze de date electronice și sisteme de informare vizând evidența persoanelor.

11 Art. 936 C. proc. civ. prevede că cererea de instituire a consilierii judiciare sau a tutelei speciale cu privire la
o persoană se soluționează de instanța de tutelă în a cărei circumscripție aceasta își are domiciliul.

4
 În măsura în care domiciliul interzisului judecătoresc diferă, la momentul
verificării efectuate, de cel avut de aceasta la momentul la care s-a înregistrat pe rolul
instanței cererea inițială prin care s-a instituit măsura punerii sub interdicție
judecătorească, președinții de instanțe vor trimite instanțelor competente potrivit art.
936 C. proc. civ. un inventar al dosarelor respective, urmând ca acestea din urmă să
aprecieze, potrivit legii, dacă se sesizează în vederea reexaminării măsurii de ocrotire
instituite.

În legătură cu reexaminarea măsurilor de punere sub interdicție judecătorească,

reglementată de art. 20 din Legea nr. 140/2022, facem următoarele observații:
- reexaminarea nu reprezintă o cale de atac împotriva hotărârilor judecătorești
prin care s-a dispus măsura punerii sub interdicție judecătorească, ci aceasta este doar
un termen folosit de legiuitor pentru reaprecierea măsurii punerii sub interdicție
judecătorească în scopul fie al înlocuirii sale cu măsurile de ocrotire reprezentate de
consiliere judiciară sau de tutelă specială, fie al ridicării acesteia;
- această reexaminare a măsurii punerii sub interdicție judecătorească implică o
judecată nouă, într-un dosar distinct, în condițiile și cu procedura prevăzute de Codul
civil și de Codul de procedură civilă, astfel cum au fost modificate și completate prin
Legea nr. 140/2022;
Din punct de vedere administrativ, apreciem că, în vederea reexaminării
măsurilor de punere sub interdicție judecătorească, nu s-ar putea forma dosar asociat
dosarului inițial în care s-a dispus măsura de ocrotire, în aplicarea art. 106 alin. (2) din
Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești, aprobat prin Hotărârea
Plenului C.S.M. nr. 1.375/201512, din două considerente:
• reexaminarea măsurii punerii sub interdicție judecătorească implică o judecată
nouă, cu reguli de drept substanțial și de drept procesual distincte, în urma căreia se
dispune o măsură de ocrotire diferită de cea a punerii sub interdicție judecătorească
instituită în dosarul inițial (în ipoteza în care, desigur, nu se procedează la ridicarea
acesteia din urmă);
În schimb, considerăm că se vor forma dosare asociate (dosare asociate având ca
obiect, de pildă, prelungirea, înlocuirea sau ridicarea măsurii consilierii judiciare sau a
tutelei speciale) în raport de dosarul nou constituit în urma reexaminării măsurii de

12 Publicată în M. Of. nr. 970 din 28 decembrie 2015.

Potrivit art. 106 alin. (2) din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești, cererile sau
plângerile referitoare la tutela minorului, la curatelă sau la ocrotirea interzisului judecătoresc se înregistrează ca
dosare asociate, cu excepția acțiunilor în anulare, care se înregistrează ca dosare distincte și se repartizează
aleatoriu; după soluționarea definitivă sau, după caz, irevocabilă a acestor cauze, dosarele se atașează la dosarul de
tutelă, de curatelă sau la dosarul având ca obiect ocrotirea interzisului judecătoresc, după caz.

5
punere sub interdicție judecătorească, în aplicarea, în mod corespunzător, a art. 106
alin. (2) din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești13.
• art. 936 C. proc. civ., aplicabil noii judecăți determinate de necesitatea
reexaminării măsurii de punere sub interdicție judecătorească, prevede că cererea de
instituire a consilierii judiciare sau a tutelei speciale cu privire la o persoană se
soluționează de instanța de tutelă în a cărei circumscripție aceasta își are domiciliul.
Prin urmare, în ipoteza în care persoana ocrotită are domiciliul, la data
înregistrării sesizării din oficiu sau a cererii formulate în vederea reexaminării măsurii
punerii sub interdicție judecătorească, în circumscripția teritorială a unei alte instanțe
decât aceea care a instituit, inițial, măsura punerii sub interdicție judecătorească,
apreciem că sesizarea din oficiu sau cererea în discuție este de competența instanței
prevăzute de art. 936 C. proc. civ. În acest caz, nu există posibilitatea formării unui
dosar asociat în raport de un dosar care nu a fost soluționat de către instanța
respectivă.
- constituie obiect al reexaminării toate măsurile de punere sub interdicție
judecătorească dispuse în dosare înregistrate pe rolul instanței, ce au fost soluționate în
mod definitiv, fără distincție după cum măsura de ocrotire a fost dispusă în temeiul
normelor procedurale prevăzute de Decretul nr. 32/1954 pentru punerea în aplicare a
Codului Familiei şi a Decretului privitor la persoanele fizice şi persoanele juridice14 sau
de actualul Cod de procedură civilă; totodată, nu prezintă relevanță juridică sub acest
aspect etapa procesuală în care această măsură a fost luată (primă instanță sau cale de
atac);
Nu se vor lua în considerare, în acest scop, dosarele în care cererile de instituire a
măsurii punerii sub interdicție nu au fost admise, fără ca, în acest caz, să prezinte
importanță motivul respingerii unui astfel de demers judiciar.
De asemenea, după cum am menționat anterior, nu se vor lua în considerare, în
vederea reexaminării, dosarele în care măsura de instituire a punerii sub interdicție nu
mai produce efecte juridice, ca urmare fie a decesului persoanei ocrotite, fie a ridicării
interdicției.

13 Potrivit art. 22 din Legea nr. 140/2022, în cuprinsul actelor normative aplicabile la data intrării în vigoare a
prezentei legi, referirile la măsura punerii sub interdicție judecătorească, respectiv la persoana pusă sub interdicție
judecătorească se consideră a fi făcute la măsura consilierii judiciare sau a tutelei speciale, respectiv la persoana
care beneficiază de consiliere judiciară sau de tutelă specială.
14 Publicat în B. Of. nr. 32 din 31 ianuarie 1954.
Potrivit art. 230 lit. o) din Legea nr. 71/2011, de la data intrării în vigoare a Codului civil se abrogă Decretul
nr. 32/1954 pentru punerea în aplicare a Codului Familiei şi a Decretului privitor la persoanele fizice şi persoanele
juridice, publicat în B. Of. nr. 32 din 31 ianuarie 1954, cu excepţia art. 30 -43, care se abrogă la data intrării în
vigoare a Legii nr. 134/2010 (art. 30 - 34 privesc procedura punerii sub interdicție - n.n.).

6
 - reexaminarea în discuție nu privește măsurile de punere sub interdicție
judecătorească dispuse în dosare înregistrate pe rolul instanței, care se află în stare de
judecată, nefiind soluționate în mod definitiv la data intrării în vigoare a Legii nr.
140/2022;
În acest caz, potrivit art. 21 alin. (1) din lege, judecarea cererilor având ca obiect
punerea sub interdicție judecătorească aflate pe rolul instanțelor judecătorești la data
intrării în vigoare a acestei legi se reia, indiferent de stadiul procesual în care acestea
se află, în condițiile și cu procedura stabilite de Legea nr. 287/2009 privind Codul civil,
republicată, cu modificările ulterioare, și de Legea nr. 134/2010 privind Codul de
procedură civilă, republicată, cu modificările și completările ulterioare, astfel cum
acestea au fost modificate și completate prin această lege.
Alin. (2) al aceluiași articol prevede că, în cazul cererilor prevăzute la alin.
(1) aflate în apel, hotărârile prin care acestea au fost soluționate în primă instanță se
consideră desființate de plin drept, iar dosarele se transmit de îndată, din oficiu, pe
cale administrativă, primei instanțe competente.
În acest din urmă caz, față de mențiunile vizând trimiterea dosarului de îndată,
din oficiu, pe cale administrativă, primei instanțe (transmiterea dosarului neconstituind
un efect al unei măsuri cuprinse în dispozitivul hotărârii judecătorești de soluționare a
căii de atac) și desființarea de drept a hotărârii judecătorești pronunțate în primă
instanță (desființarea hotărârii operând în temeiul legii, iar nu al hotărârii judecătorești
de soluționare a căii de atac), apreciem că măsura de trimitere administrativă a
dosarului se dispune exclusiv în temeiul unei rezoluții întocmite în scris în dosar. Astfel,
în opinia noastră, nu se mai impune pronunțarea unei soluții în apel privind constatarea
desființării de drept a sentinței civile apelate, respingerea apelului ca rămas fără obiect
și trimiterea dosarului primei instanțe în vederea rejudecării cererii.
De asemenea, considerăm că art. 21 alin. (2) din Legea nr. 140/2022 are în
vedere, deși nu distinge, desființarea de drept a hotărârilor judecătorești prin care
cererile de instituire a măsurii punerii sub interdicție au fost soluționate în primă
instanță, atunci când s-a procedat la analizarea fondului cererii de instituire a măsurii
punerii sub interdicție judecătorească sau a unor chestiuni de drept ce au suferit
ulterior modificări sau completări prin Legea nr. 140/2022 [de exemplu, calitatea
procesuală activă - art. 165 trimite la art. 111 C. civ., iar litera d) a acestui din urmă
text legal a fost modificată prin Legea nr. 140/2022], indiferent dacă cererea a fost
admisă sau respinsă.
Desființarea de drept a hotărârilor judecătorești pronunțate în primă instanță și
trimiterea cauzei spre rejudecare au ca rațiune reluarea judecății cererii în condițiile și
cu procedura stabilite de Codul civil și de Codul de procedură civilă, astfel cum acestea
au fost modificate și completate prin Legea nr. 140/2022.

7
 În măsura în care prima instanță nu a procedat la o aplicare a textelor legale ce
au suferit modificări sau completări prin Legea nr. 140/2022, ci, de pildă, a luat act de
renunțarea reclamantului la judecata cererii, a constatat perimarea acesteia sau a
dispus anularea sa pentru lipsa semnăturii sau a dovezii calității de reprezentant, nu
există nicio rațiune pentru care hotărârea judecătorească pronunțată în acest sens să fie
desființată de drept.
Ceea ce determină desființarea de drept a hotărârii judecătorești pronunțate în
primă instanță este lipsa soluționării cererii în condițiile și cu procedura stabilite de
Codul civil și de Codul de procedură civilă, astfel cum acestea au fost modificate și
completate prin Legea nr. 140/2022, iar nu aplicarea altor texte legale existente atât în
vechea, cât și în noua reglementare, pentru nesocotirea cărora nu se justifică o
schimbare a modalității cenzurării lor.
De asemenea, un argument suplimentar în acest sens este și acela că art. 21 alin.
(2) din Legea nr. 140/2022 face referire exclusiv la apeluri, iar nu și la recursuri,
acestea din urmă fiind excluse domeniului său de incidență.
Legiuitorul a avut în vedere apelul drept cale de atac prin intermediul căreia este
supusă controlului instanței ierarhic superioare hotărârea judecătorească a primei
instanțe, prin care aceasta a procedat, în analiza efectivă a măsurii punerii sub
interdicție judecătorească, la aplicarea unor texte legale ce au suferit, ulterior
pronunțării sale, modificări și completări. Recursul este o cale de atac incidentă în
această materie, aceea a măsurilor de ocrotire, numai în ipoteze de excepție
(soluționarea cauzei ca urmare a ivirii unor incidente procedurale, precum exercitarea
unor acte procesuale de dispoziție, perimare a cererii etc.) ce nu reclamă aplicarea
noilor reglementări.

- reexaminarea măsurii de punere sub interdicție judecătorească se dispune la

cerere sau din oficiu;
Apreciem că minuta ce poate fi pronunțată în acest dosar ar putea fi formulată în
următorii termeni: „Admite cererea. Înlocuiește măsura punerii sub interdicție
judecătorească a (…), dispusă prin sentința/decizia civilă (…), pronunțată de (…), în
dosarul (…) cu măsura de ocrotire a consilierii judiciare/a tutelei speciale (…)/Ridică
măsura punerii sub interdicție judecătorească a (…), dispusă prin sentința/decizia civilă
(…), pronunțată de (…), în dosarul (…). (…)” sau, după caz, „Înlocuiește, din oficiu,
măsura punerii sub interdicție judecătorească a (…), dispusă prin sentința/decizia civilă
(…), pronunțată de (…), în dosarul (…) cu măsura de ocrotire a consilierii judiciare/a
tutelei speciale (….)/ridicării acesteia. (…)”/„Ridică, din oficiu, măsura punerii sub
interdicție judecătorească a (…), dispusă prin sentința/decizia civilă (…), pronunțată de
(…), în dosarul (…). (…)”.

8
 Dacă se formulează o cerere de reexaminare în legătură cu un dosar în care
cererea de instituire a măsurii punerii sub interdicție judecătorească a fost respinsă, în
mod definitiv, aceasta se impune a fi respinsă ca inadmisibilă, reexaminarea vizând
numai măsurile de punere sub interdicție judecătorească dispuse efectiv.
- în dosarul format în vederea reexaminării măsurii de punere sub interdicție
judecătorească, judecata va începe din etapa primei instanțe, independent de etapa
procesuală concretă în care s-a dispus măsura în dosarul inițial, tocmai pentru a se
putea parcurge în întregime toate etapele noului proces (pentru a se oferi toate gradele
de jurisdicție măsurilor nou dispuse);
De exemplu, dacă, în primă instanță, cererea de instituire a măsurii punerii sub
interdicție judecătorească a fost respinsă, iar hotărârea judecătorească prin care s-a
pronunțat această soluție a fost reformată în apel în sensul admiterii cererii și al
instituirii măsurii punerii sub interdicție judecătorească, reexaminarea măsurii de
ocrotire va implica judecarea tuturor etapelor procesuale pe care le implică - judecată
în primă instanță și în apel, iar nu numai reluarea judecății în apel.
- dosarul format în vederea reexaminării măsurii de punere sub interdicție
judecătorească se repartizează în mod aleatoriu, iar judecătorul care a dispus anterior
măsura punerii sub interdicție judecătorească cu privire la o anumită persoană nu
devine, de principiu, incompatibil să soluționeze dosarul nou format vizând aceeași
persoană, dată fiind reexaminarea măsurii de ocrotire prin prisma unor dispoziții de
drept material și formal distincte de cele avute în vedere la instituirea măsurii;
- alin. (6) al art. 20 din Legea nr. 140/2022 instituie un termen de recomandare în
vederea reexaminării măsurilor de punere sub interdicție judecătorească;
Potrivit acestui text legal, reexaminarea din oficiu a măsurilor de punere sub
interdicție judecătorească de către instanțele judecătorești se realizează în termen de 3
ani de la data intrării în vigoare a prezentei legi; împlinirea acestui termen nu înlătură
îndatorirea instanțelor de a reexamina, în continuare, din oficiu, toate măsurile de
punere sub interdicție judecătorească.
- potrivit alin. (3) al aceluiași articol, până la rămânerea definitivă a hotărârilor
pronunțate potrivit alin. (2) (hotărâri judecătorești pronunțate în reexaminarea măsurii
de punere sub interdicție judecătorească - n.n.), cei aflați sub interdicție
judecătorească se consideră, de plin drept, în ceea ce privește starea și capacitatea lor,
ca fiind persoane cu privire la care a fost instituită tutela specială.
Măsura de ocrotire a „tutelei speciale” a fost instituită în urma modificării art.
164 C. civ. prin art. 7 pct. 22 din Legea nr. 140/2022. Astfel, potrivit art. 164 alin. (4) C.
civ., o persoană poate beneficia de tutelă specială dacă deteriorarea facultăților sale
mintale este totală și, după caz, permanentă și este necesar să fie reprezentată în mod
continuu în exercitarea drepturilor și libertăților ei.

9
 Potrivit art. 23 din Legea nr. 140/2022, alt text legal ce a intrat în vigoare la 3
zile de la publicarea acestei legi în Monitorul Oficial, metodologia de evaluare medicală
și psihologică va fi aprobată prin ordin al ministrului sănătății și al ministrului muncii și
solidarității sociale, în termen de 90 de zile de la data publicării acestei legi în Monitorul
Oficial al României, Partea I, cu consultarea Colegiului Psihologilor din România.

▪ Modificările legislative operate în privința Titlului II al Cărții a VI-a a Codului

de procedură civilă

Prin art. 8 pct. 24, 25 și 34 al Legii nr. 140/2022, la Cartea a VI-a a Codului de
procedură civilă, denumirea Titlului II s-a modificat din „Procedura punerii sub
interdicție judecătorească” în „Procedura instituirii consilierii judiciare sau a tutelei
speciale. Încuviințarea mandatului de ocrotire”, titlul cuprinzând două capitole,
respectiv „Procedura instituirii consilierii judiciare sau a tutelei speciale” (capitolul I) și
„Încuviințarea mandatului de ocrotire” (capitolul II).
De asemenea, potrivit punctelor 26 - 33 ale aceluiași articol, art. 936 - 941 și art.
943 C. proc. civ. au suferit modificări de conținut, iar art. 94215 din același act normativ
a fost abrogat.

▪ Noțiunile de „consiliere judiciară” și „tutelă specială”

Ocrotirea majorului prin consiliere judiciară și tutelă specială este reglementată

în art. 164 - 177 C. civ., astfel cum acestea au fost modificate prin Legea nr. 140/2022.
Potrivit art. 164 alin. (1) C. civ., majorul care nu se poate îngriji singur de
interesele sale din cauza unei deteriorări a facultăților mintale, temporare sau
permanente, parțiale sau totale, stabilite în urma evaluării medicale și psihosociale, și
care are nevoie de sprijin în formarea sau exprimarea voinței sale poate beneficia de
consiliere judiciară sau tutelă specială, dacă luarea acestei măsuri este necesară pentru
exercitarea capacității sale civile, în condiții de egalitate cu celelalte persoane.

Alin. (6) al aceluiași text legal prevede că pot beneficia de tutelă specială și
minorii cu capacitate de exercițiu restrânsă; cu toate acestea, atunci când instanța de
tutelă apreciază că ocrotirea persoanei se poate realiza prin instituirea curatelei sau

15 Potrivit art. 942 C. proc. civ., dacă hotărârea de punere sub interdicție judecătorească a rămas definitivă,
instanța de tutelă numește de îndată un tutore pentru ocrotirea celui pus sub interdicție judecătorească, în condițiile
prevăzute de Codul civil.

10
prin punerea sa sub consiliere judiciară, această măsură se poate dispune cu un an
înainte de data împlinirii vârstei de 18 ani și începe să producă efecte de la această
dată.
Prin urmare, în ceea ce privește persoanele fizice ce pot constitui subiect al
măsurii de tutelă specială, acestea sunt fie majorii, fie minorii cu capacitate de
exercițiu restrânsă, ca atare, minorii cu vârsta cuprinsă între 14-18 ani, potrivit art. 41
alin. (1) C. civ.16. Nu se ridică problema punerii sub tutelă specială a minorilor sub 14
ani, chiar dacă au facultățile mintale deteriorate total și permanent, întrucât aceștia
oricum sunt lipsiți de capacitate de exercițiu, potrivit art. 43 alin. (1) lit. a) C. civ.17.

În ceea ce privește măsura consilierii judiciare:

- o persoană poate beneficia de consiliere judiciară dacă deteriorarea facultăților
sale mintale este parțială și este necesar să fie consiliată în mod continuu în exercitarea
drepturilor și libertăților ei [art. 164 alin. (2) C. civ.];
- instituirea consilierii judiciare se poate face numai dacă nu poate fi asigurată o
protecție adecvată a persoanei ocrotite prin instituirea asistenței pentru încheierea
actelor juridice [art. 164 alin. (3) C. civ.];
- instituirea consilierii judiciare este dispusă pentru o perioadă care nu poate
depăși 3 ani [art. 168 alin. (2) C. civ.].

În schimb, în ceea ce privește măsura tutelei speciale:

- o persoană poate beneficia de tutelă specială dacă deteriorarea facultăților sale
mintale este totală și, după caz, permanentă și este necesar să fie reprezentată în mod
continuu în exercitarea drepturilor și libertăților ei [art. 164 alin. (4) C. civ.];
- instituirea tutelei speciale se poate face numai dacă nu poate fi asigurată o
protecție adecvată a persoanei ocrotite prin instituirea asistenței pentru încheierea
actelor juridice sau a consilierii judiciare [art. 164 alin. (5) C. civ.];
- instituirea tutelei speciale este dispusă pentru o perioadă care nu poate depăși 5
ani; cu toate acestea, în cazul în care deteriorarea facultăților mintale ale persoanei
ocrotite este permanentă, instanța poate dispune prelungirea măsurii tutelei speciale
pentru o durată mai mare, care nu poate să depășească 15 ani [art. 168 alin. (3) C. civ.]
(acest text legal nu este clar redactat în privința ipotezei în care se poate dispune
prelungirea măsurii, dat fiind faptul că oricum măsura tutelei speciale se aplică numai în
caz de deteriorare permanentă a facultăților mintale ale persoanei respective).
16 Art. 41 alin. (1) C. civ. prevede că minorul care a împlinit vârsta de 14 ani are capacitatea de exercițiu restrânsă.
17 Art. 43 alin. (1) C. civ. prevede că, în afara altor cazuri prevăzute de lege, nu au capacitate de exercițiu:
a) minorul care nu a împlinit vârsta de 14 ani;
b) cel care beneficiază de măsura tutelei speciale.

11
 ▪ Instanța competentă [art. 936 C. proc. civ.]

Art. 936 C. proc. civ. prevede că cererea de instituire a consilierii judiciare sau a
tutelei speciale cu privire la o persoană se soluționează de instanța de tutelă în a cărei
circumscripție aceasta își are domiciliul.
În legătură cu acest text legal, se impun următoarele concluzii punctuale:
- competența generală aparține instanțelor judecătorești;
- competența materială de soluționare în primă instanță aparține instanței de
18
tutelă ; potrivit art. 94 pct. 1 lit. a) C. proc. civ., judecătoriile judecă, în primă
instanță, cererile date de Codul civil în competența instanței de tutelă și de familie, în
afară de cazurile în care prin lege se prevede în mod expres altfel; art. 168 alin. (1) C.
civ. prevede că soluționarea cererii de instituire a unei măsuri de ocrotire (consiliere
judiciară sau tutelă specială - n.n.) se face potrivit dispozițiilor Codului de procedură
civilă, act normativ care, la rândul său, specifică, în art. 936, competența instanței de
tutelă; raportat la art. 229 alin. (2) din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare
a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil19, atribuțiile instanței de tutelă, prevăzute de
Codul civil, sunt îndeplinite de instanţele, secţiile sau, după caz, completurile
specializate pentru minori şi familie; prin urmare, cererea de instituire a consilierii
judiciare sau a tutelei speciale cu privire la o persoană se soluționează, în primă
instanță, de către completurile specializate pentru minori şi familie din cadrul
judecătoriilor;
- competența teritorială are caracter exclusiv și este determinată de locul situării
domiciliului persoanei în privința căreia se dorește instituirea măsurii de ocrotire în

18 Art. 229 alin. (1), (2) și (4) din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul
civil are următorul conținut legal:
(1) Organizarea, funcţionarea şi atribuţiile instanţei de tutelă şi de familie se stabilesc prin legea privind organizarea
judiciară.
(2) Până la reglementarea prin lege a organizării şi funcţionării instanţei de tutelă:
a) atribuţiile acesteia, prevăzute de Codul civil, sunt îndeplinite de instanţele, secţiile sau, după caz, completurile
specializate pentru minori şi familie;
b) raportul de anchetă psihosocială prevăzut de Codul civil este efectuat de autoritatea tutelară, cu excepţia
anchetei prevăzute la art. 508 alin. (2), care se efectuează de direcţia generală de asistenţă socială şi protecţia
copilului;
c) autorităţile şi instituţiile cu atribuţii în domeniul protecţiei drepturilor copilului, respectiv a persoanei fizice
continuă să exercite atribuţiile prevăzute de reglementările în vigoare la data intrării în vigoare a Codului civil, cu
excepţia celor date în competenţa instanţei de tutelă.
(4) Cererile în curs de soluţionare la data intrării în vigoare a Codului civil rămân să fie soluţionate de instanţele
judecătoreşti sau, după caz, de autorităţile administrative competente potrivit legii în vigoare la data sesizării lor.
19 Publicată în M. Of. nr. 409 din 10 iunie 2011.

12
discuție, indiferent de locul unde aceasta se găsește în fapt la data înregistrării cererii
pe rolul instanței.
Cu referire la dosarele formate în vederea reexaminării măsurii punerii sub
interdicție judecătorească, soluționate definitiv, în ipoteza în care cererea privind
instituirea măsurilor de ocrotire reprezentate de consiliere judiciară sau de tutelă
specială ori, după caz, de ridicare a măsurii punerii sub interdicție judecătorească este
adresată și înregistrată pe rolul instanței care a soluționat inițial cererea de instituire a
măsurii punerii sub interdicție judecătorească, instanță diferită de cea prevăzută de art.
936 C. proc. civ., considerăm că se impune admiterea excepției de necompetență
teritorială, cu consecința declinării competenței de soluționare a cauzei în favoarea
instanței prevăzute de art. 936 C. proc. civ.
Astfel, în primul rând, reexaminarea măsurii punerii sub interdicție
judecătorească implică o judecată nouă, în condițiile și cu procedura prevăzute
de Codul civil și de Codul de procedură civilă, astfel cum au fost modificate și
completate prin Legea nr. 140/2022, prin urmare și cu luarea în considerare a art. 936
C. proc. civ., iar în al doilea rând, stabilirea de către legiuitor a competenței teritoriale
în favoarea instanței în circumscripția căreia se află domiciliul persoanei ocrotite
constituie, fără tăgadă, o măsură suplimentară în beneficiul acesteia.
De asemenea, astfel cum am arătat anterior, considerăm că președinții de
instanțe, cu ocazia efectuării inventarului prevăzut de art. 20 alin. (6) teza a III-a din
Legea nr. 140/2022, vor proceda și la verificarea domiciliilor actuale ale interzișilor
judecătorești, în bazele de date electronice și sistemele de informare vizând evidența
persoanelor.
În măsura în care domiciliul interzisului judecătoresc diferă, la momentul
verificării efectuate, de cel avut de aceasta la momentul la care s-a înregistrat pe rolul
instanței cererea inițială prin care s-a instituit măsura punerii sub interdicție
judecătorească, președinții de instanțe vor trimite instanțelor competente potrivit art.
936 C. proc. civ. un inventar al dosarelor respective, urmând ca acestea din urmă să
aprecieze, potrivit legii, dacă se sesizează în vederea reexaminării măsurii de ocrotire
instituite.
În măsura în care instanțele competente potrivit art. 936 C. proc. civ. se vor
sesiza din oficiu în sensul arătat, acestea vor solicita instanței inițiale trimiterea, pe
cale administrativă, a dosarului în care s-a dispus măsura punerii sub interdicție, precum
și a dosarelor atașate sau asociate acestuia, în copie certificată, potrivit art. 106 alin.
(4) din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești. În conformitate
cu acest din urmă text legal, în cazul în care o altă instanță este învestită ulterior cu
cereri în materia ocrotirii unei persoane fizice, aceasta solicită copii certificate de pe
toate înscrisurile dosarului în care s-a dispus, după caz, instituirea tutelei minorului,

13
ocrotirea interzisului judecătoresc sau curatela persoanei respective, inclusiv copiile
certificate de pe toate înscrisurile din dosarele asociate sau atașate.
În ambele ipoteze specificate mai sus, nu se va proceda de către instanța
necompetentă la luarea măsurilor prealabile prevăzute de art. 938 C. proc. civ.

▪ Conținutul cererii [art. 937 C. proc. civ.]

Art. 937 C. proc. civ. are următorul conținut legal:

(1) Cererea de instituire a consilierii judiciare sau a tutelei speciale va cuprinde,
pe lângă elementele prevăzute la art. 194, faptele din care rezultă deteriorarea
facultăților sale mintale, precum și dovezile propuse în acest scop.
(2) Cererea va cuprinde și date referitoare la situația familială, socială și
patrimonială a persoanei, orice alte elemente privind gradul său de autonomie, precum
și numele medicului curant al acesteia, în măsura în care ele sunt cunoscute de
reclamant.
(3) Instanța de tutelă nu este legată de obiectul cererii și poate institui, în
condițiile legii, o măsură de ocrotire diferită de cea solicitată.
(4) În cazul în care cererea de prelungire, înlocuire sau ridicare a măsurii de
ocrotire este formulată de reprezentantul sau ocrotitorul legal al persoanei, aceasta
este însoțită de rapoartele de evaluare prevăzute la art. 938 alin. (6), întocmite cu cel
mult două luni înainte de data sesizării instanței.

Cererea de instituire a consilierii judiciare sau a tutelei speciale se soluționează

în temeiul procedurii speciale reglementate de Titlul II al Cărții a VI-a a Codului de
procedură civilă, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 140/2022.
Apreciem că procedura are caracter necontencios, chiar și atunci când nu este
formulată de către însăși persoana care necesită ocrotire, întrucât, raportat la art. 527
C. proc. civ.20, prin cererea formulată nu se urmărește stabilirea unui drept potrivnic
față de o altă persoană, ci exclusiv luarea unei măsuri de ocrotire în privința sa.
În doctrina juridică, în mod judicios, s-a arătat faptul că trimiterea la art. 194 din
vechiul art. 937 C. proc. civ., iar nu la art. 530 din același act normativ, care
reglementează conținutul cererii în procedură necontencioasă, este doar o simplă eroare
legislativă (menținută întocmai și în urma modificării acestui articol prin Legea nr.
140/2022 - n.n.); de asemenea, mențiunea din art. 940 C. proc. civ. referitoare la
20 Art. 527 C. proc. civ. prevede că cererile pentru soluționarea cărora este nevoie de intervenția instanței, fără însă
a se urmări stabilirea unui drept potrivnic față de o altă persoană, precum sunt cele privitoare la darea autorizațiilor
judecătorești sau la luarea unor măsuri legale de supraveghere, ocrotire ori asigurare, sunt supuse dispozițiilor
prezentei cărți.

14
citarea „părților” nu constituie un argument în favoarea catalogării acestei proceduri ca
fiind o procedură contencioasă, având în vedere că și în procedura necontencioasă
citarea poate fi obligatorie, dacă legea o prevede în mod expres, în acest sens fiind
dispozițiile art. 532 alin. (1) C. proc. civ.21.
Conținutul acestei cereri este, în concret, reglementat de art. 194 C. proc. civ.,
dată fiind trimiterea expresă enunțată anterior, la care se adaugă elementele specifice
vizate de art. 937 alin. (1) și alin. (2) C. proc. civ. Aceste elemente implică o
circumstanțiere a motivării în fapt a cererii, respectiv indicarea faptelor din care rezultă
deteriorarea facultăților mintale ale persoanei a cărei ocrotire se cere (textul legal
omite, din eroare, menționarea persoanei în legătură cu care trebuie indicate aceste
fapte - n.n.) și a datelor referitoare la situația familială, socială și patrimonială a
persoanei și a oricăror alte elemente privind gradul său de autonomie, precum și
specificarea numelui medicului curant al acesteia.
În ceea ce privește faptele din care rezultă deteriorarea facultăților mintale ale
persoanei a cărei ocrotire se cere, inserarea acestora în cererea de chemare în judecată
este obligatorie, iar lipsa lor se sancționează cu nulitatea cererii, sancțiune prevăzută
de art. 196 alin. (1) teza I C. proc. civ.22, text legal aplicabil în completarea procedurii
necontencioase, potrivit art. 536 alin. (1) C. proc. civ.23.
Probele propuse în scopul dovedirii acestor fapte se impun a fi menționate în
cuprinsul cererii sub sancțiunea decăderii din dreptul de a le propune, raportat la art.
254 alin. (1) teza I și art. 536 alin. (1) C. proc. civ.24; modalitatea de propunere a
probelor cu înscrisuri, cu martori și cu interogatoriu este cea indicată în cuprinsul art.
194 lit. e) C. proc. civ.25.

21 M. Eftimie, în G. Boroi (coord.), Noul Cod de procedură civilă, comentariu pe articole, vol. II, Ed. Hamangiu,
București, 2016, p. 749.
22 Potrivit art. 196 alin. (1) teza I C. proc. civ., cererea de chemare în judecată care nu cuprinde numele și

prenumele sau, după caz, denumirea oricăreia dintre părți, obiectul cererii, motivele de fapt ale acesteia ori
semnătura părții sau a reprezentantului acesteia este nulă.
23 Dispoziţiile art. 527-535 referitoare la procedura necontencioasă se completează cu dispoziţiile de procedură

contencioasă, în măsura în care acestea din urmă sunt compatibile cu natura necontencioasă a cererii, în conforitate
cu art. 536 alin. (1) C. proc. civ.
24 Art. 254 alin. (1) teza I C. proc. civ. prevede că probele se propun, sub sancțiunea decăderii, de către reclamant

prin cererea de chemare în judecată (…), dacă legea nu dispune altfel.

25 În conformitate cu art. 194 lit. e) C. proc. civ., cererea de chemare în judecată va cuprinde arătarea dovezilor pe

care se sprijină fiecare capăt de cerere; când dovada se face prin înscrisuri, se vor aplica, în mod corespunzător,
dispozițiile art. 150; când reclamantul dorește să își dovedească cererea sau vreunul dintre capetele acesteia prin
interogatoriul pârâtului, va cere înfățișarea în persoană a acestuia, dacă pârâtul este o persoană fizică; în cazurile în
care legea prevede că pârâtul va răspunde în scris la interogatoriu, acesta va fi atașat cererii de chemare în judecată;
când se va cere dovada cu martori, se vor arăta numele, prenumele și adresa martorilor, dispozițiile art. 148 alin.
(1) teza a II-a fiind aplicabile în mod corespunzător.

15
 În schimb, elementele de conținut vizate de art. 937 alin. (2) C. proc. civ.,
respectiv datele referitoare la situația familială, socială și patrimonială a persoanei și
orice alte elemente privind gradul său de autonomie, precum și numele medicului curant
al persoanei a cărei ocrotire se cere se impun a fi menționate în cerere numai în măsura
în care acestea sunt cunoscute de către reclamant; în ipoteza în care aceste date nu
sunt cunoscute reclamantului, acesta trebuie să menționeze acest fapt în cuprinsul
cererii, neindicarea lor nedeterminând, în acest caz (cazul în care reclamantul
specifică, în mod expres, că nu cunoaște aceste date), aplicarea vreunei sancțiuni
procedurale.
Alin. (3) al art. 937 C. proc. civ. cuprinde o derogare de la aplicarea principiului
disponibilității părților în procesul civil, reglementat de art. 9 C. proc. civ., instanța de
tutelă nefiind legată de obiectul cererii și putând institui, în condițiile legii, o măsură de
ocrotire diferită de cea solicitată. Rațiunea instituirii unei atare excepții de la principiul
fundamental amintit rezidă în apărarea cât mai eficientă a interesului persoanei lipsite
de ocrotire.

Potrivit art. 29 alin. (1) lit. e) din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de
timbru26, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 140/2022, sunt scutite de la plata
taxei judiciare de timbru acțiunile și cererile, inclusiv cele pentru exercitarea căilor de
atac, ordinare și extraordinare, referitoare la (…) consiliere judiciară și tutelă specială
(…).

▪ Măsuri prealabile [art. 938 C. proc. civ.]

În ceea ce privește măsurile prealabile soluționării cererii de instituire a
consilierii judiciare sau a tutelei speciale, articolul menționat mai sus prevede
următoarele:
- după primirea cererii, președintele instanței va dispune să se comunice celui cu
privire la care se solicită instituirea măsurii de ocrotire copii de pe cerere și de pe
înscrisurile anexate. Aceeași comunicare se va face și procurorului, atunci când cererea
nu a fost introdusă de acesta [alin. (1)];
În primul rând, este de remarcat faptul că art. 938 alin. (1) C. proc. civ., astfel
cum a fost modificat, face referire la „președintele instanței”, iar nu la „președintele
completului de judecată”, deși art. 123 din Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare
a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă27, introdus prin Legea nr.
138/2014, prevăzuse că prin sintagma „preşedintele instanţei” din cuprinsul art. 937

26 Publicată în M. Of. nr. 392 din 29 iunie 2013.

27 Publicată în M. Of. nr. 365 din 30 mai 2012.

16
C.proc.civ. (art. 938 C. proc. civ., în urma republicării - n.n.) se înţelege „preşedintele
completului de judecată”; prin urmare, prin modificarea efectuată prin Legea nr.
140/2022 s-a revenit, probabil dintr-o eroare, la forma inițială a art. 938 C. proc. civ.
În acest context, considerăm că nici procedura reglementată de art. 200 C. proc.
civ. vizând regularizarea cererii nu mai este aplicabilă, aceasta din urmă fiind dată,
potrivit alin. (1) al acestui text, în atribuția completului de judecată învestit cu
soluționarea cererii, complet învestit prin repartizare aleatorie, iar nu a președintelui
instanței [cererile nu pot fi soluţionate, chiar şi în sensul anulării acestora potrivit art.
200 alin. (4) C. proc. civ., de către o singură persoană, pentru că s-ar nesocoti regulile
vizând repartizarea aleatorie a cauzelor]; de altfel, art. 938 alin. (1) C. proc. civ.
prevede faptul că, după primirea cererii, președintele instanței dispune direct
comunicarea acesteia subiectelor de drept îndreptățite.
Faptul că cererea în discuție nu ar fi supusă regularizării în sensul art. 200 C.
proc. civ. nu exclude posibilitatea completului de judecată învestit cu soluționarea sa de
a îi pune în vedere reclamantului pentru primul termen de judecată obligația remedierii
unor lipsuri ale cererii. În măsura în care persoana celui cu privire la care se solicită
instituirea măsurii de ocrotire nu este corect identificată, astfel încât nu se poate
proceda la o comunicare a cererii către aceasta, considerăm că președintele instanței va
înainta dosarul completului învestit cu soluționarea cererii pentru remedierea sau, după
caz, sancționarea acestei carențe.

Potrivit art. 165 C. civ., instituirea consilierii judiciare sau a tutelei speciale
poate fi cerută de cel care necesită ocrotire, de soțul sau de rudele acestuia, de afini,
de persoana care locuiește cu el, precum și de celelalte persoane, organe, instituții sau
autorități prevăzute la art. 11128, care este aplicabil în mod corespunzător.
De asemenea, potrivit art. 92 alin. (1) C. proc. civ., astfel cum a fost modificat
prin Legea nr. 140/2022, procurorul poate porni orice acțiune civilă, ori de câte ori este
necesar, pentru apărarea drepturilor, libertăților și intereselor legitime (…) ale
28 Potrivit art. 111 C. civ., astfel cum a fost modificat prin art. 7 pct. 15 din Legea nr. 140/2022, au obligația ca, de
îndată ce află de existența unui minor lipsit de îngrijire părintească în cazurile prevăzute la art. 110, să înștiințeze
instanța de tutelă:
a) persoanele apropiate minorului, precum și administratorii și locatarii casei în care locuiește minorul;
b) serviciul de stare civilă, cu prilejul înregistrării morții unei persoane, precum și notarul public, cu prilejul
deschiderii unei proceduri succesorale;
c) instanțele judecătorești, cu prilejul condamnării la pedeapsa penală a interzicerii drepturilor părintești;
d) procurorul, autoritățile administrației publice locale, instituțiile de ocrotire, precum și orice altă persoană.
În literatura de specialitate s-a arătat, în mod întemeiat, faptul că, referitor la această ultimă categorie, legea
folosește sintagma „orice altă persoană”, iar nu „orice altă persoană interesată”, astfel că persoana care formulează
cererea de punere sub ocrotire judecătorească nu trebuie să justifice condiția interesului - M. Eftimie, op. cit., p.
749.

17
persoanelor care beneficiază de consiliere judiciară sau tutelă specială (…), prin urmare
și cererea de instituire a consilierii judiciare sau a tutelei speciale.

- în tot cursul procesului, dacă persoana a cărei ocrotire se cere nu și-a ales un
avocat, instanța ia măsuri pentru desemnarea unuia din oficiu [alin. (2)];
Această măsură se poate încadra în prima premisă reglementată de art. 80 alin.
(4) C. proc. civ., potrivit căruia, când legea prevede sau când circumstanțele cauzei o
impun pentru a se asigura dreptul la un proces echitabil, judecătorul poate numi pentru
oricare parte din proces un reprezentant în condițiile art. 58 alin. (3), arătând în
încheiere limitele și durata reprezentării.
Având în vedere faptul că măsurile prealabile se întreprind după data începerii
procesului, dată conferită de înregistrarea cererii la instanță, raportat la art. 192 alin.
(2) C. proc. civ. [prin urmare în cursul procesului astfel cum prevede art. 938 alin. (2) C.
proc. civ.], precum și împrejurarea că, potrivit alin. (7) al aceluiași articol, dacă este
cazul, președintele dispune și numirea unui curator în condițiile prevăzute de Codul
civil, apreciem că desemnarea avocatului din oficiu pentru persoana ocrotită se dispune
de către președintele instanței.

- procurorul va face cercetările necesare, va dispune efectuarea unei evaluări

medicale și a uneia psihologice, stabilind și termenul în care acestea trebuie realizate.
Dacă cel cu privire la care a fost solicitată instituirea măsurii de ocrotire este internat
într-o instituție sanitară, va dispune întocmirea unui referat și de către aceasta. Cu
ocazia efectuării evaluării medicale și, după caz, a întocmirii referatului, poate fi
solicitat și punctul de vedere al medicului curant al persoanei a cărei ocrotire se cere.
De asemenea, procurorul va dispune întocmirea unui raport de anchetă socială de către
autoritatea tutelară [alin. (3)];
Primind cererea de instituire a consilierii judiciare sau a tutelei speciale, ce i-a
fost comunicată (atunci când acesta nu este subiectul de drept ce a promovat-o, caz în
care cererea nu îi mai este comunicată), parchetul de pe lângă judecătoria învestită cu
soluționarea cererii va întreprinde o serie de cercetări expuse în cuprinsul art. 938 alin.
(3) C. proc. civ.
Textul astfel cum a fost modificat nu mai prevede posibilitatea pentru procuror
de a efectua cercetările prin organele poliției, cum specifica, în mod expres, textul
anterior modificării, de unde s-ar putea ridica problema ca, față de reformularea
articolului în discuție, cercetările să fie efectuate de procuror numai în mod direct.
De asemenea, avizul comisiei de medici specialiști și eventualul aviz al unității
sanitare în care este internată persoana ce se impune a fi ocrotită au fost înlocuite, în
urma modificării legislative, cu o evaluare medicală, o evaluare psihologică și, respectiv,

18
un referat al unității sanitare. Se specifică, totodată, posibilitatea, iar nu obligativitatea
obținerii punctului de vedere al medicului curant al persoanei a cărei ocrotire se cere. În
schimb, întocmirea raportului de anchetă socială de către autoritatea tutelară este
obligatorie.
Reamintim că potrivit art. 23 din Legea nr. 140/2022, metodologia de evaluare
medicală și psihologică va fi aprobată prin ordin al ministrului sănătății și al ministrului
muncii și solidarității sociale, în termen de 90 de zile de la data publicării acestei legi în
Monitorul Oficial al României, Partea I, cu consultarea Colegiului Psihologilor din
România.

- evaluarea medicală și cea psihologică se efectuează după exprimarea, în fața

persoanei care face evaluarea, a consimțământului persoanei a cărei ocrotire
se cere, dacă starea sa de sănătate o permite [alin. (4)];
Dacă starea de sănătate a persoanei a cărei ocrotire se cere nu permite
exprimarea unui consimțământ valabil, evaluările menționate anterior se pot face și în
lipsa acestuia.

-în cazul în care persoana a cărei ocrotire se cere refuză evaluarea stării sale ori
nu se prezintă în vederea efectuării acesteia, instanța dispune aducerea sa cu mandat
[alin. (5)];
Aducerea cu mandat nu se va face în fața instanței, ci în unitatea în care se va
efectua evaluarea stării sale de sănătate.

- raportul de evaluare medicală și cel de evaluare psihologică a persoanei a cărei

ocrotire se solicită cuprind, după caz, referiri la natura și gradul de severitate al
afecțiunii psihice și la evoluția previzibilă a acesteia, la amploarea nevoilor sale și la
celelalte circumstanțe în care se găsește, precum și mențiuni privind necesitatea și
oportunitatea instituirii unei măsuri de ocrotire [alin. (6)];

- dacă este cazul, președintele dispune și numirea unui curator în condițiile

prevăzute de Codul civil [alin. (7)].
Potrivit art. 167 C. civ., în caz de nevoie și până la soluționarea cererii de
instituire a consilierii judiciare sau a tutelei speciale, instanța de tutelă poate numi un
curator special pentru îngrijirea și reprezentarea celui a cărui ocrotire a fost cerută,
precum și pentru administrarea bunurilor acestuia.

▪ Internarea provizorie nevoluntară [art. 939 C. proc. civ.]

Art. 939 C.proc.civ. are următorul conținut legal:

19
 (1) În cazul în care este necesară observarea mai îndelungată a stării de sănătate
a celui a cărui ocrotire se cere, ce nu poate fi realizată decât prin internarea sa
provizorie într-o instituție sanitară de specialitate, iar acesta refuză internarea,
procurorul, la sesizarea medicului care efectuează evaluarea medicală, va solicita
motivat instanței de tutelă luarea acestei măsuri.
(2) Măsura se dispune numai după ascultarea persoanei a cărei ocrotire se cere.
Dispozițiile art. 940 alin. (3) teza finală și ale art. 940 alin. (4) rămân aplicabile.
(3) Instanța, solicitând și concluziile procurorului, va putea dispune, motivat și
proporțional cu scopul urmărit, internarea provizorie nevoluntară a celui a cărui ocrotire
se cere, pentru cel mult 20 de zile, într-o instituție sanitară de specialitate.
(4) Instanța se pronunță prin încheiere executorie, care este supusă numai
apelului, în termen de 3 zile, care curge de la pronunțare pentru cei prezenți și de la
comunicare pentru cei lipsă. Apelul se soluționează în termen de 5 zile de la formularea
acestuia.
(5) Dispozițiile art. 940 alin. (2) și (7) rămân aplicabile.
(6) În cazul în care înainte de expirarea duratei internării provizorii nevoluntare
se constată că aceasta nu mai este necesară, instituția sanitară de specialitate
procedează de îndată la externarea persoanei a cărei ocrotire se cere.
Apreciem că, pentru cererea privind internarea provizorie nevoluntară, se
formează dosar asociat, în aplicarea art. 106 alin. (2) din Regulamentul de ordine
interioară al instanțelor judecătorești, potrivit căruia cererile sau plângerile referitoare
la tutela minorului, la curatelă sau la ocrotirea interzisului judecătoresc se înregistrează
ca dosare asociate, cu excepția acțiunilor în anulare, care se înregistrează ca dosare
distincte și se repartizează aleatoriu; după soluționarea definitivă sau, după caz,
irevocabilă a acestor cauze, dosarele se atașează la dosarul de tutelă, de curatelă sau la
dosarul având ca obiect ocrotirea interzisului judecătoresc, după caz.
Cererea de internare provizorie nevoluntară se soluționează de completul învestit
cu soluționarea cererii de instituire a consilierii judiciare sau a tutelei speciale.
Aceasta se formulează de către parchetul de pe lângă judecătoria învestită cu
soluționarea cererii de instituire a consilierii judiciare sau a tutelei speciale.
Judecata cererii de internare provizorie nevoluntară implică ascultarea
obligatorie a persoanei a cărei ocrotire se cere; ascultarea are loc în camera de consiliu
sau, dacă este în interesul acesteia, ascultarea poate avea loc la locuința sa, acolo unde
este îngrijită sau în alt loc apreciat de instanță ca fiind potrivit; la ascultarea celui a
cărui ocrotire se solicită poate fi de față o persoană de încredere.
Cererea de internare provizorie nevoluntară se judecă de urgență și cu precădere,
în cameră de consiliu, potrivit art. 532 alin. (1) C. proc. civ., cu participarea obligatorie
a procurorului, iar, pe întreaga durată a procedurii, persoana în cauză va fi informată, în

20
modalități adaptate stării acesteia, despre desfășurarea procedurii judiciare, precum și
despre luarea oricărei măsuri cu privire la persoana și bunurile sale.
Internarea provizorie nevoluntară se poate dispune, prin încheiere executorie,
pentru cel mult 20 de zile într-o instituție sanitară de specialitate; anterior modificării,
termenul pentru care se putea dispune o atare măsură era de maximum 6 săptămâni; în
cazul în care înainte de expirarea duratei internării provizorii nevoluntare se constată că
aceasta nu mai este necesară, instituția sanitară de specialitate procedează de îndată la
externarea persoanei a cărei ocrotire se cere.
Încheierea menționată anterior este supusă numai apelului (decizia pronunțată în
apel este definitivă), termenul de apel fiind de 3 zile, care curge de la pronunțare
pentru cei prezenți și de la comunicare pentru cei lipsă (prezența sau absența
apreciindu-se în funcție de momentul pronunțării soluției, iar nu de cel al dezbaterilor
asupra fondului cererii); apelul se soluționează în termen de 5 zile de la formularea
acestuia (termen de recomandare).

▪ Judecata [art. 940 C. proc. civ.]

Art. 940 C.proc.civ. are următorul conținut legal:
(1) După primirea actelor prevăzute la art. 938 se va fixa termenul pentru
judecarea cererii, dispunându-se citarea părților.
(2) Judecarea cererii se face de urgență și cu precădere.
(3) La termenul de judecată, instanța este obligată să îl asculte, în camera de
consiliu, pe cel a cărui punere sub ocrotire este cerută, punându-i și întrebări pentru a
constata necesitatea și oportunitatea instituirii unei măsuri de ocrotire, precum și opinia
sa cu privire la regimul de ocrotire și la persoana ocrotitorului. Dacă este în interesul
celui a cărui punere sub ocrotire este cerută, acesta va fi ascultat la locuința sa, acolo
unde este îngrijit sau în alt loc apreciat de instanță ca fiind potrivit.
(4) La ascultarea celui a cărui ocrotire se solicită poate fi de față o persoană de
încredere.
(5) Prin excepție, prelungirea măsurii tutelei speciale pentru o durată mai mare
de 5 ani se poate dispune fără ascultarea persoanei ocrotite dacă în raportul medical se
menționează că ascultarea sa este de natură să aducă atingere stării ei de sănătate sau
aceasta nu este în măsură să își exprime voința.
(6) Judecarea se face cu participarea procurorului. Atunci când reclamantul
renunță la judecată, procurorul poate cere continuarea judecății. Dispozițiile art. 81
alin. (2) se aplică în mod corespunzător.
(7) Pe întreaga durată a procedurii, persoana a cărei ocrotire se cere va fi
informată, în modalități adaptate stării acesteia, despre desfășurarea procedurii
judiciare, precum și despre luarea oricărei măsuri cu privire la persoana și bunurile sale.

21
 Cererea de instituire a consilierii judiciare sau a tutelei speciale se judecă cu
citarea părților, în cameră de consiliu, potrivit art. 532 alin. (1) C. proc. civ., cu
participarea obligatorie a procurorului, de urgență și cu precădere, cu ascultarea
obligatorie a persoanei a cărui ocrotire se solicită.
Dacă reclamantul renunță la judecata cererii, procurorul poate cere continuarea
judecății. În același context procesual, dacă procurorul nu cere continuarea judecății,
se aplică, în mod corespunzător, art. 81 alin. (2) C. proc. civ., potrivit căruia actele
procedurale de dispoziție prevăzute la alin. (1) (printre care se enumeră și renunțarea la
judecată - n.n.), făcute în orice proces de reprezentanții minorilor, ai persoanelor care
beneficiază de tutelă specială și ai dispăruților, nu vor împiedica judecarea cauzei, dacă
instanța apreciază că ele nu sunt în interesul acestor persoane.

Potrivit art. 168 alin. (2) C. civ., instituirea consilierii judiciare este dispusă
pentru o perioadă care nu poate depăși 3 ani.
Alin. (3) al aceluiași articol prevede că instituirea tutelei speciale este dispusă
pentru o perioadă care nu poate depăși 5 ani; cu toate acestea, în cazul în care
deteriorarea facultăților mintale ale persoanei ocrotite este permanentă, instanța poate
dispune prelungirea măsurii tutelei speciale pentru o durată mai mare, care nu poate să
depășească 15 ani.

În conformitate cu art. 168 alin. (4) C. civ., prin hotărârea prin care a fost
instituită consilierea judiciară sau tutela specială, instanța de tutelă stabilește, în
funcție de gradul de autonomie al persoanei ocrotite și de nevoile sale specifice,
categoriile de acte pentru care este necesară încuviințarea actelor sale sau, după caz,
reprezentarea ei; instanța poate dispune ca măsura de ocrotire să privească chiar și
numai o categorie de acte; de asemenea, instanța poate dispune ca măsura de ocrotire
să se refere numai la persoana celui ocrotit sau numai la bunurile sale.

De asemenea, art. 170 alin. (1) C. civ. prevede că, prin hotărârea prin care a fost
luată măsura de ocrotire, instanța de tutelă numește persoana care va exercita funcția
de tutore de la data rămânerii definitive a hotărârii; dispozițiile art. 114 - 117, art.
119 și 120 se aplică în mod corespunzător.
Alin. (2) al aceluiași articol prevede că, în lipsa unui tutore desemnat, instanța de
tutelă numește cu prioritate în această calitate, dacă nu se opun motive întemeiate,
soțul, părintele, o rudă sau un afin, un prieten sau o persoană care locuiește cu cel
ocrotit dacă aceasta din urmă are legături strânse și stabile cu ocrotitul, în stare să
îndeplinească această sarcină, ținând seama, după caz, de legăturile de afecțiune, de

22
relațiile personale, de condițiile materiale, de garanțiile morale pe care le prezintă cel
chemat să fie numit tutore, precum și de apropierea domiciliilor sau reședințelor.
Cu referire la noțiunea de „tutore desemnat”, potrivit art. 166 alin. (1) și (2) C.
civ., orice persoană care are capacitatea deplină de exercițiu poate desemna prin act
unilateral sau convenție, încheiate în formă autentică, persoana care urmează a fi
numită tutore pentru a se îngriji de persoana și bunurile sale în cazul în care ar fi pusă
sub consiliere judiciară sau tutelă specială; persoana care are capacitatea deplină de
exercițiu sau persoana care beneficiază de consiliere judiciară poate să încheie un
mandat de ocrotire pentru situația în care nu ar mai putea să se îngrijească singură de
persoana sa ori să își administreze bunurile.
În cazul în care niciuna dintre persoanele prevăzute la alin. (2) al art. 170 C. civ.
nu își poate asuma tutela, instanța de tutelă numește un reprezentant personal care a
dobândit această calitate în condițiile legii speciale, potrivit art. 170 alin. (3) C.civ.
Conform art. 26 alin. (2) din Legea nr. 140/2022, dispozițiile art. 170 alin. (3) C.
civ., astfel cum au fost modificate, vor intra în vigoare la data care va fi prevăzută de
legea specială privind reprezentantul personal.
Art. 170 alin. (4) C. civ. prevede că, la numirea tutorelui, instanța ia în
considerare preferințele exprimate de cel ocrotit, relațiile sale obișnuite, interesul
manifestat cu privire la persoana sa, dar și eventualele recomandări formulate de
persoanele apropiate acestuia, precum și lipsa intereselor contrare cu persoana ocrotită.

Instanța se pronunță asupra cererii de instituire a măsurii de ocrotire prin

încheiere - art. 533 C. proc. civ., susceptibilă exclusiv de apel în termen de 30 de zile
de comunicare - art. 483 alin. (2) teza I29 cu trimitere la art. 94 pct. 1 lit. a)30 C. proc.
civ. și art. 468 alin. (1)31 C. proc. civ., texte legale aplicabile în completarea procedurii
necontencioase, potrivit art. 536 alin. (1) C. proc. civ.

▪ Comunicarea hotărârii [art. 941 C. proc. civ.]

În conformitate cu art. 941 alin. (1) C. proc. civ., după ce hotărârea de instituire
a măsurii de ocrotire a rămas definitivă, instanța care a pronunțat-o va comunica, de
îndată, dispozitivul acesteia în copie legalizată, după cum urmează:

29 Art. 483 alin. (2) teza I C. proc. civ. prevede că nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în cererile
prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a)-j3) C.proc.civ.
30 Art. 94 pct. 1 lit. a) C. proc. civ. prevede că judecătoriile judecă, în primă instanță, cererile date de Codul civil în

competența instanței de tutelă și de familie, în afară de cazurile în care prin lege se prevede în mod expres altfel.
31 Potrivit art. 468 alin. (1) C. proc. civ., termenul de apel este de 30 de zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea

nu dispune altfel.

23
 a) serviciului public comunitar local de evidență a persoanelor la care nașterea
celui pus sub ocrotire este înregistrată, pentru a se face mențiune pe marginea actului
de naștere;
b) serviciului sanitar competent, pentru ca acesta să instituie asupra celui pus
sub ocrotire, potrivit legii, o supraveghere permanentă;
c) biroului de cadastru și publicitate imobiliară competent, pentru notarea în
cartea funciară, când este cazul;
d) registrului comerțului, dacă persoana pusă sub ocrotire este profesionist;
e) Registrului național de evidență a măsurilor de sprijin și ocrotire luate de
notarul public și instanța de tutelă, ținut de Uniunea Națională a Notarilor Publici din
România (prevedere nou introdusă prin modificările operate prin Legea nr. 140/2022).
Comunicările specificate mai sus se dispun fie de către prima instanță, fie de
către instanța învestită cu soluționarea căii de atac, în funcție de cea care a pronunțat
hotărârea de instituire a măsurii de ocrotire, numai la momentul rămânerii acesteia
definitive.
Potrivit art. 169 alin. (1) și (2) C. civ., măsura de ocrotire își produce efectele de
la data când hotărârea judecătorească a rămas definitivă; cu toate acestea, lipsa de
capacitate de exercițiu a celui ocrotit nu poate fi opusă unei terțe persoane decât de la
data îndeplinirii formalităților de publicitate prevăzute de Codul de procedură civilă,
afară numai dacă cel de-al treilea a cunoscut instituirea măsurii de ocrotire pe altă cale.
Potrivit art. 941 alin. (3) C. proc. civ., în cazul în care cererea de punere sub
ocrotire a fost respinsă, curatela instituită pe durata procesului încetează de drept.
Din acest text legal se desprinde concluzia că, dacă prima instanță a respins
cererea de punere sub ocrotire, independent din ce motiv, iar pe parcursul judecății în
primă instanță se numise un curator pentru reprezentarea persoanei în cauză în
conformitate cu art. 167 C. civ., această din urmă măsură încetează de drept la
momentul pronunțării respectivei soluții, iar nu la momentul rămânerii sale definitive,
textul nefăcând nicio distincție.

▪ Modificarea sau ridicarea măsurii de ocrotire [art. 943 C. proc. civ.]

Potrivit art. 943 alin. (1) și (2) C. proc. civ., prelungirea, înlocuirea sau ridicarea
măsurii de ocrotire se face cu procedura prevăzută în prezentul titlu, care se aplică în
mod corespunzător; despre măsurile prevăzute la alin. (1) se face mențiune pe
hotărârea prin care a fost luată măsura de ocrotire.

În ceea ce privește prelungirea măsurii de ocrotire, după cum am arătat anterior,

măsura consilierii judiciare poate fi dispusă pentru o perioadă care nu poate depăși 3 ani

24
[art. 168 alin. (2) C. civ.]; în schimb, instituirea tutelei speciale este dispusă pentru o
perioadă care nu poate depăși 5 ani; cu toate acestea, în cazul în care deteriorarea
facultăților mintale ale persoanei ocrotite este permanentă, instanța poate dispune
prelungirea măsurii tutelei speciale pentru o durată mai mare, care nu poate să
depășească 15 ani [art. 168 alin. (3) C. civ.].
Prin urmare, ambele măsuri de ocrotire sunt temporare, existând însă
posibilitatea reglementată legal a prelungirii acestora.
Considerăm că duratele specificate anterior (3 ani, 5 ani și 15 ani) vizează
intervalul de timp pentru care se poate institui, respectiv prelungi măsura de ocrotire
printr-o hotărâre judecătorească, cu ocazia unei singure judecăți, iar nu intervalul de
timp maxim pentru care se poate dispune pentru o anumită persoană măsura de
ocrotire, din moment ce există ipoteze în care, de pildă, o persoană să aibă nevoie de
prelungirea măsurii tutelei speciale până la momentul încetării sale din viață, interval
de timp ce ar putea depăși 15 ani.
De altfel, în conformitate cu art. 168 alin. (6) C. civ., ocrotitorul sau
reprezentantul persoanei ocrotite este dator să sesizeze instanța de tutelă ori de câte
ori constată că există date și circumstanțe care justifică reevaluarea măsurii, precum și
cu cel puțin 6 luni înainte de expirarea duratei pentru care aceasta a fost dispusă, în
vederea reevaluării ei. Autoritatea tutelară verifică îndeplinirea acestei îndatoriri, iar în
lipsa îndeplinirii sale sesizează ea însăși instanța de tutelă. Instanța poate dispune,
urmând aceeași procedură, prelungirea, înlocuirea sau ridicarea măsurii.

De asemenea, există posibilitatea înlocuirii măsurii de ocrotire a consilierii

judiciare cu cea a tutelei speciale și invers, în ipotezele în care s-au modificat cauzele
care au determinat luarea măsurii respective, precum și cea a ridicării măsurii de
ocrotire, în ipoteza când au încetat cauzele care au determinat luarea acesteia, în
ambele situații art. 168 alin. (6) C. civ. fiind aplicabil.

Potrivit art. 177 C. civ., măsura de ocrotire încetează prin moartea celui ocrotit,
la expirarea duratei pentru care a fost instituită, în cazul înlocuirii acesteia, precum și
la ridicarea ei; dacă au încetat ori s-au modificat cauzele care au determinat luarea
măsurii, instanța de tutelă va pronunța ridicarea sau, după caz, înlocuirea acesteia;
cererea se poate introduce oricând de cel ocrotit, de soțul sau de rudele acestuia, de
persoana care locuiește cu el, de tutore, precum și de persoanele sau instituțiile
prevăzute la art. 111; prevederile art. 168 alin. (6) rămân aplicabile; hotărârea prin care
se pronunță prelungirea, înlocuirea sau ridicarea măsurii își produce efectele de la data
când a rămas definitivă; cu toate acestea, încetarea puterii de reprezentare a tutorelui

25
nu va putea fi opusă decât în condițiile prevăzute la art. 169 alin. (2)32, care se aplică în
mod corespunzător.

32Art. 169 alin. (2) C. civ. prevede că lipsa de capacitate de exercițiu a celui ocrotit nu poate fi opusă unei terțe
persoane decât de la data îndeplinirii formalităților de publicitate prevăzute de Codul de procedură civilă, afară
numai dacă cel de-al treilea a cunoscut instituirea măsurii de ocrotire pe altă cale.

26