IIL. (30 p-) **Textul literar ales: Zmeura de campie de Mircea Nedelciu Evidentierea a dou trasaturi care fac posibila incadrarea romanului studiat intr-o tipologie, intr-un curent cultural/literar, intr-o orientare tematica Romanul Zmeura de campie este unul dintre primele romane romanesti postmo- dere. Aspectul experimental, fragmentarea, perspectiva multipla care afecteaza coerenta povestirii au ca scop mentinerea unui rol activ al cititorului, cu promisiunea descoperirii in final a ,secretului”. Atras in text de ciutarea misterului legat de originea unor orfani crescuti la 0 casa de copii in anii de dupa al Doilea Razboi Mon- dial, cititorului i se oferd posibilitatea descoperirii ,mecanismului” lecturii (meta- romanul). {n Zmeura de campie, miza naratiunii este ilustrarea trasaturilor romanului post- modem, la toate nivelurile constructiei epice, iar epicul propriu-zis, ,povestea” orfanilor, apare doar ca pretext. Cautindu-si originile, documentandu-se, Radu A. Grintu compune un scenariu de film, iar Gelu Popescu scrie o carte, asadar asistim la nasterea de la sine a unei carti, prin relevarea procesului elaboririi ei. Conventia narativa a verosimilitatii din vechiul roman realist, care aparea ca un ansamblu unitar si coerent si ascundea cititorului tehnicile de constructie, este de- Zintegrati, parc pentru a ilustra lumea la care se raporteaza, o lume lipsit& de coe- ren{i. Metaromanul aduce dezvaluirea mecanismelor de producere a textului, uneori prin comentariul ironic al naratorului (de exemplu: Nu s-ar putea afirma, din perspectivit auctoriald, ci Zare e un tip care se abfine de la alcool.; Nu-i nimic daci cititorul ederutat, Asta ajuta la infelegerea mesajului.).Prezentarea temei romanului studiat Céutarea identititii este tema care uneste destincle personajelor Zare Popescu, Radu A. Grintu si Gelu Popescu, copii pierduti de parinti in epoca tulbure de dups nizboi, si cresculi in orfelinat. La modul simbolic insd, chiar lumea postbelic’ este lume, orfand”, care fi caut’ identitatea. O alld tema este imposibilitatea comunicarii intre generafii, pentru cd intre tinerii din anii ‘70 gi parin{ii lor este o ruptur’, o pata alb’ in memoria fiilor pierduli: Tinerefea gi virsta maturd a omului care fi-a fost tata (pi este!), trebuie si‘ fi existat acest om, s-an petrecut intr-un timp de neinfeles. Niciun criteriu nu mai este acelagi. Semnele acelui om, dacit le-ai gitsi, ar fi imposibil de interpretat, reactiile lui la intdmplarile propriei vieti vor rimine pentru tine inviluite in mister. CAutarea originilor, tema fiului pierdut (din melodramele atat de populare in secolul al XIX-lea), fenomenul stergerii memoriei in context politic al momentului (Delatiunea are un rol istoric? intreaba Grintu), imposibilitatea comunicérii intre ge- neratii, raportul dintre individ gi istorie (,Nu ce oameni..., ce perioada ciudata!” atrage atentia Zare) sunt insotite de tema povestirii gi a povestitorului (ca in scena anto- logica a povestitorilor de la cazanul de tuica, fiecare cu propriul sau stil naratiy, cici Omul e stilul!). Nu lipseste nici tema iubirii, dar dezvoltata ca melodrama parodiat& si,,dezintegrati”, cu final suspendat. Prezentarea a patru elemente de structura si de compozitie ale textului narativ, semnificative pentru tema gi viziunea despre lume din romanul studiat (actiune, conflict, relatii temporale si spatiale, incipit, final, tehnici narative, perspectiva narativit, registre stilistice, limbajul personajelor) Titlul romanului Zmeura de campie este reluat ca titlu al capitolului F, iar la I. este tradus in limba latina — rubus Idaeus. Cu imaginea tufei de zmeura se deschide romanul, ca prima amintire din viata lui Zare Popescu, pentru ca pe parcurs zmeura sa devina un laitmotiv. Zmeura din gradina fostului invatator simbolizeaza copilaria pierdut’, imaginea cu care incepe lumea. Ea declangeazi reamintirea, ceea ce pare a contrazice subtitlul romanului, roman impotriva memoriei. Perspectiva narativa in romanul postmodern este fragmentata: pluralismul vocilor narative, combinarea diferitelor perspective narative (naratiune la persoana I, a Il-a, a Ill-a; viziunea ,,dindarat’, ,impreuna cu”, ,,din afara”). Naratiunea la per- soana a Ill-a leaga diferitele povestiri la persoana I, considerate documente cat de cit autentice oferite de diferifi naratori, martori ai trecutului mai indepartat (anii riz- boiului) sau mai apropiat (anii ‘50), ori martori ai prezentului (anii ‘70). Relatarea in- vestigatiilor lui Gelu Popescu, ,,spion” al prozatorului, este realizati la persoana a Il-a. Oalta trasatura a romanului postmodern este atomizarea subiectului (dispersarea lui in obiectele cu care se vine in contact prin intermediul privirii, fragmentarea, dezordinea”), care se las mai greu reconstituit din fragmente, coincidente si intam- plari care fin uneori de senzational. Compozifional cartea este conceput& ca un dictionar de obiecte (de la arac la zat), cu capitole ordonate alfabetic (ceea ce evidentiaza si formal nasterea unei crti, care se elaboreaza didactic, ,,de la A la Z”), fri a se supune insd cronologiei, si cuprinde aproape toate formele de discurs epic: confesiune, jurnal (caietul de regie al lui Radu A. Grinfu), roman epistolar, extrase din scrieri istorice si din opere de fictiuni, eseu autoreferential (cartea se incheie cu studiul , Este Zare Popescu un personaj in «Zmeura de campie?»"), dosar de documente, inregistrari facute in autobuz, in tren, run restaurant etc. Incipitul plaseazd naratiunea sub semnul povestirii gi al amintirii: [si mai amintea de curtea unei case Ia far, o curte uriasi, un maidan aproape. Vara, billiriile 0 podideau si o fransformau fitt-o padure de neplitruns (lotul redus la scart, fireste, dar siel era mic pe atunci).. Zare Popescu gi Radu A. Grinu se cunose intimplator in armata, in 1973. Aflati ia trageri, Zare Popescu fi povesteste camaradului su prima sa amintire, dintr-o copilirie indepirtata. In curtea uriagé a unei case de la far, vara, un copil se ascunde jntr-o tufa de zmeura gi ascultd vocea plangacioasa a altui copil care il cautd. Aceasta amintire este singurul document cit de cat autentic din viata lui Zare Popescu. Pentru Grintu, care doreste si devina regizor de film, aceast amintire constituie primul cadru al scenariului cinematografic imaginat pe parcursul romanului. Cautarea identi ste tema care uneste destinele personajelor Zare Popescu, Radu A. Grintu si Gelu Popescu, copii pierduti de parinti in epoca tulbure de dupa razboi, crescuti in orfelinat, intr-o lume in care s-au amestecat nu numai registrele stirii civile, ci gi valorile morale. Originea necunoscuta si complexul de orfan se concretizeaza in modalitati dife- rite ale reconstructiei biografice: etimologie, cinematografie, genealogie. Zare Popescu este pasionat de etimologii (face o arheologie a sensurilor) si de istorie, pe care o judec’ in functie de numele obiectelor. Teoria lui, elaborati cu mijloace de autodidact, arati c& istoria este alcatuit’ din oameni, obiecte, nume si povesti, iar a descoperi trecutul inseamni a descoperi relatiile dintre aceste patru elemente. Din cauza acestei teorii este respins la admiterea la Facultatea de Istorie, dar ea ii oferi ocazia dea coresponda cu fostul siu profesor de istorie, Valedulcean, si discutiile cu Grintu. Radu A. Grinfu, camaradul si prietenul siu, absolvent al Facultatii de Litere, dar avand diverse ocupatii (pedagog, ghid O.N.T,) inainte de a profesa intr-un sat de campie, are gi el nostalgia altei cariere. Si-a dorit s& devina regizor de film, iar cu- tarea identitatii se realizeaza prin inregistrarea obiectelor, oamenilor, intamplarilor din viata sa, intr-un scenariu cinematografic imaginar. intreg romanul poate fi socotit 0 fictiune a personajului Radu A. Grintu, ambiguitate cultivata subtil de scriitor. Gelu Popescu, mezinul, este colegul mai mic al lui Zare la Casa de copii scolari din Sinaia gi elev la Liceul de Mecanic& Fin’, unde Grinfu este pedagog. El nu se refugiaza in imaginatie ca ceilalti doi, ci porneste pe cont propriu ,,o ancheta genea- logica”. ,Spion” al prozatorului, ascult& povestea unui fost invafitor, Popescu, din comuna Burlesti, apoi a altui batran, Anton Grintu, ca si a altor povestitori intalniti intamplator, face un raport pe care il dezvaluie abia la final. Interesat de cercetarile lui Gelu este Grinfu, fata de care apeleaza la tehnica amanarii pentru a-l obliga sa se implice in propria istorie: fl va pedepsi pentru asta. isi va aména intr-atata povestirea, 0 va fragmenta si o va pune in dubiu, pand cand celdilalt va pleca si el pe teren si dezlege firele. Aceasta este gi strategia autorului fat’ de cititor. Gelu Popescu consemneaza rezultatele anchetei sale, intr-un ,raport complet” Gin capitolul T.), o pastis dupa primul document in limba romand care s-a pastrat, Scrisoarea lui Neacsu din Campulung catre judele Brasovului (1521), cu elemente ale stilului administrativ actual (proces-verbal). El afl c& cei trei tineri nu sunt rude de Sange, iar intre parinfii lui Zare i Grintu au existat legituri de dusmanie gi delatiune. Cei doi copii au trait un timp in casa invatatorului Popescu, vocea plangicioas’ din intrima amintire a lui Zare apartinand lui Grintu, care se credea fratele lui mai Mare, Riss Gelu nu afl nimic despre propriul trecut, iar lipsa acestor seme, urme ale uno, oameni care binuia el ci-i fusesera pirinji, il transforma intr-un narator necreditabil, iar ca personaj, consider’ c¥ a nu-si fi cunoscut pitrinfii este o infirmitate fiind gel, prin descendenta din oameni cu destine marcate de riizboi, un mulilat de rézboi, Singurul fapt precis este descoperirea unui spatiu-matrice al acestor tineri farg identitate social’, satul Burlesti. Zmeura din gridina fostului inva{ator simbolizears fel copilaria pierduta. Romanul de dragoste, cu note de senzational si melodrama, al invajatoarei Ana cu , fratii” Popescu, rimane neincheiat. Ea il iubeste pe Zare, cSruia fi trimite scrisori i fi declara iubirea, dar el nu-i rispunde, desi o iubeste. Atunci ca il intalneste in- tamplator pe Gelu, fratele de cruce al lui Zare de la casa de copii. Ana rimane in- sarcinata cu Gelu, dar nu-i spune gi refuza si-1 mai vada, retrgandu-se la Burlesti, unde era invitatoare. Parodie a melodramei, absurd al existentei, repetare nevoitd a destinului/ a greselilor tatalui? Constructia personajelor este ,explicitata” in notatii autoreferentiale puse pe seama lui Grin{u, cel care imagineazA un scenariu cinematografic, $i completate de comentariul autorului: Cum sd concepi bine un subiect care prin propria sa activitate structurala sd pund ordine in harababura asta de impresii spatiale si temporale $i astfel si numai astfel si le constituie intr-o experienti obiectivi si recognoscibila? Aceasta-i principala problema a unui persona; de film (sau de roman, de ce nu?). Exprimarea unei opinii, despre modul in care se reflect o idee sau tema in ro- manul experientei pentru care ai optat Consider c& pretextul scenariului cinematografic al lui Radu A. Grintu sustine stilul epic ingenios: simultaneitatea perspectivelor narative si a timpurilor verbale, amestecul planurilor temporale si spatiale, dispersarea subiectului, juxtapunerea gi amalgamarea formelor epice, includerea documentelor — scrisori, citate etc. - in desfasurarea epic’. Naratorul este preocupat de a strecura in text notatii autoreferentiale, declaratii teoretice, observatii ironice si autoironice despre tehnicile romanului realist, care intretin astfel ideea existentei unui metaroman in interiorul romanului: Nu existd o cronologie a lucrurilor povestite. fnldntuirea lor depinde mai degrabi de pertinenta vocii celui care intervine, de stiinta lui de a povesti, dar gi de socul initial, de obicei anunfat ca fiind viitorul soc a ceea ce povesteste. Detaliul mérunt poate schimba intreaga semnificafie a unei povesti si poate determina succesul celui care decide si continue.