Moara cu Noroc

Ioan Slavici

Este apărută în anul 1880.

Autor:

Ioan Slavici este cel mai mare nuvelist român, mare clasic al
literaturii, alături de Creangă,Eminescu, Caragiale și Titu Maiorescu.

Din punct de vedere tematic:

Moara cu noroc este o nuvelă psihologică deoarece surprinde trăirile

interioare ale personajului Ghiță aflat într-o situație de criză.

Din punct de vedere estetic:

Din punct de vedere estetic moara cu noroc e realista prin oglindirea

verosimila a realității contemporane scriitorului, fixarea
evenimentelor într-un timp și un spațiu bine determinate, prin
perspectiva narativa și prin viziunea critica asupra realității.

In primul rând textul este realist deoarece autorul oglindește

verosimil realitatea contemporană lui. Acțiunea se petrece la sfârșitul
secolului 19 într-un spațiu real fixat prin toponime: Ineu, Oradea,
Arad, Fundureni. Sfârșitul sec 19 este epoca in care a trăit Slavici iar
zona ardealului e spațiul geografic in care s-a născut scriitorul. Prin
urmare lumea evocata in roman este o oglinda a lumii scriitorului. De
asemenea, tot de estetica realista tine și perspectiva narativa
obiectiva. Narațiunea se face la persoana a treia, naratorul fiind
neimplicat, omniscient si omniprezent. Narațiunea se împletește cu
descrierea (de ex drumul care duce la moara) si cu dialogul. Tehnica
detaliului utilizată in descriere este tot o trăsătura specifica
realismului.
Tema:

Tema operei este îmbogățirea, degradarea ființei umane sub

influența banului.

Această temă se dezvoltă în relație cu tema familiei,cu tema iubirii,

cu tema destinului sau a fascinației răului.

Toate aceste teme sunt proiectate pe fundalul vieții satului din Ardeal
de la sfârșitul secolului al 19 lea.

Tema principală este valorificată prin urmărirea destinului

personajului principal Ghiță, cizmarul care ia în arendă cârciuma de la
Moara cu Noroc și care decade treptat de la condiția de om cinstit
până la condiția de criminal.

Temele operei sunt surprinse în subiectul operei, de-a lungul

întregului text,dar există scene semnificative care surprind viziunea
despre lume a scriitorului.

 Dezumanizarea personajului și căderea lui din ipostaza de om

cinstit până la ipostaza de criminal poate fi observată în scena
din capitolul 2 în care numără banii împreună cu familia, în
scena din capitolul 3 când se întâlnește cu Lică, în scena din
capitolul 4 când își dorește să intre în afaceri cu Lică sau în final
când își omoară soția.
(dezvoltăm două scene)