COALA POSTLICEAL OLGA STURDZA -PENTRU PEDAGOGI DE RECUPERAREIAI

PROIECT pentru obinerea certificatului de competen profesional

JOCUL SI DEZVOLTAREA PSIHICA A COPILULUI CU DIZABILITATI

Coordonator, Prof.Ciochina Emilia Candidat, Duhaliu Elena

IUNIE 2010

CUPRINS
Argument ....3 CAPITOLUL I Aspecte ale abordrii tiinifice ale deficienei mentale mentale ..5 I.1. Handicap mental. Inteligen diminuat ...5 I.2. Tipuri de deficien mental .....5 I.3. Aspecte legate de retardul mental .6 I.3.1. Pai mici i repetiie ...7 I.4. Limbaj i comunicare ...8 I.5. Aspecte psihopedagogice ale terapiei deficientului mintal 13 I.5.1. Probleme teoretice generale .13 I.5.2. Metodele psihopedagogiei speciale .....16 I.5.3. Prevenirea factorilor exogeni i endogeni care pot duce la apariia deficienei mentale .18 I.5.4. Compensarea metod de echilibrare a deficientului mintal ..19 I.5.5. Recuperarea .........20 I.5.6. Modaliti terapeutice utilizate n recuperarea persoanelor cu deficien mental ....21 CAPITOLUL II Activitatea meloterapeutic ..24 II.1. Meloterapia modalitate de tratament psiho-fizic 24 II.2. Muzica i medicina 31 II.3. Terapia afeciunilor prin meloterapie 31 II.3.1. Cunoaterea strilor sufleteti prin ascultarea glasului ..32 II.3.2. Caracteristicile vocii simptome ale bolilor cu care ne confruntm. 32 II.3.3. Caracteristicile unei voci sntoase ...33 II.4. Muzica nltur strsul i oboseala .33 II.4.1. Obiective specifice i particulare ale meloterapiei .36 II.5. Terapia prin muzic i micare ..39 II.5.1. Muzica folosit ca mijloc terapeutic ..41 II.5.2. Meloterapia .42 II.5.3. Terapia prin muzic ....42 II.5.4. Activiti pentru muzic i micare ....42 II.5.5. Muzica n scopurile terapeutice ..45 II.5.6. Muzica n conceptele terapeutice ...46 II.5.7. Abordri n edinele individuale ...47 II.5.8. Activiti n meloterapie .48 II.5.9.Aplicaii ale terapiei prin muzic ........49 CAPITOLUL III Aspecte aplicative privind recuperarea deficientului mintal prin meloterapie.................................................................................................................51 III.1. Proiect de activitate...............................51 III.2. Scurte descrieri ale participanilor............................................................................53 2

Concluzii ...58 Bibliografie ...5

ARGUMENT
Motto: Copilul rade: Intelepciunea si iubirea mea e jocul! Tanarul canta: Jocul si intelepciunea mea-i iubirea! Batranul tace: Iubirea si jocul meu e-ntelepciunea! In poezie Trei fete, L. Blaga a forat in cautarile spiritului uman si in fatetele complexe ale miscarii de intelepciune si iubire si a gasit jocul prin toate varstele. Omul isi incepe activitatea cu jocul, dar ce este jocul? Un exercitiu. Pentru ca presupune actiune. Cum de apare si in ce fel genereaza umanul? Desigur pentru ca umanul are o baza, o premisa. In fapt nu doar copii se joaca, ci si puii animalelor. Jocul nu este deci o exceptie. Este mai degraba o limita. Atat cat te joci atat vei fi. Unde este limita? Desigur in necesitatea de speta. Poate si in cea de grup. Jocul nu este o relatie univoca, izvorata din genele umane, ci o interactiune. O interactiune intre termeni care trebuie sa fie si sa fi fost. Cei ai mediului persista prioritar. De ce copii se joaca asa activ, variabil si serios, pentru ei jocurile sunt ocupatii serioase, putem spune vitale. n orice ora din zi, copilul se joaca in variate feluri, cu deosebit interes i concentrare, cu bucurie, chiar cand se joaca cu mijloace improvizate fara a se lsa distras de tot ceea ce se desfasoara in jurul lui. Valoarea functional a jocului rezid n faptul c copilul ce transpune simbolic n rolulile adultului pe care le imit, de unde decurge importana mbogirei impresiilor copilului despre viaa si activitatea oamenilor dintr-o sfera larga de domenii profesionale, accesibile intelegerii lor. Modelele de urmat pe care copilul le transpune apoi in joc sunt viata si activitatea adultilor din preajma copilului. Jocul este si o pregatire pentru viata de mai tarziu, dar mai presus de toate, el este insasi viata copilului, este activitatea sub influenta caruia se formeaza, si dezvolta si se restructureaza intreaga activitate psihica a copilului. Jocul este si o pregatire pentru viata de mai tarziu, dar mai presus de toate, el este insasi viata copilului, este activitatea sub influenta caruia se formeaza, se dzvolta si se restructureaza intreaga activitate psihica a copilului. In jocuri exista desigur o evolutie de la simplu la complex, ceea ce permite si o detasare de stadii si modalitati ale jocului. Ceea ce caracterizeaza insa jocul sub raportul continutului sau nu este fixitatea, rigiditatea, ci, mai degraba variabilitatea. Prin joc functii senzoriomotorii si verbale se activeaza si se dezvolta. Prin joc viitorul este anticipat. Este forma specifica in care copilul isi asimileaza munca si se dezvolta. Am coditionat jocul ca realitate psihiocomportamentala de o motivatie intriseca si de un continuu fond emitional stenic, de placere, satisfactie. Totusi, treptat pe masura complicarii jocurilor, intervine si motive indirecte, interdictii, supuneri la reguli.

Este ceea ce marcheaza tranzitia de la jocul pur la alte activitati complexe cum sunt invatarea si munca.

CAPITOLUL I ASPECTE ALE ABORDRII TIINIFICE ALE DEFICIENEI MENTALE

I.1. Deficienta mintala Prin termenul deficienta mintala se intelege reducerea semnificativa a capacitatilor psihice care determina o serie de dereglari ale reactiilor si mecanismelor de adaptare ale individului la conditiile in permanenta schimbare ale mediului inconjurator si la standardele de convietuire sociala dintrun anumit areal cultural, fapt ce plaseaza individul intr o situatie de incapacitate si inferioritate,exprimata printr ostare de handicap in raport cu ceilalti membri ai comunitatii din care face parte.In unele cercuri de specialitate se face distinctie intre deficienta mintala,care indica in mod anormal de organizare si functionare mintala,cu implicatii directe in organizarea si structurarea personalitatii individului si deficienta mintala care desemneaza incapacitatea individului de a face fata unor sarcini cuprinse in actul invatarii,ca o consecinta a inadaptarii acestor sarcini,de multe ori supralicitate in scoala,la specificul si potentialul real al copilului. Altfel spus deficienta mintala se deosebeste de deficienta de intelect unde chiar si in conditiile unei organizari mintale normale,individul nu poate depasi anumite limite de adaptare si invatare. Literatura de specialitate utilizeaza o serie de termeni sinonimi pentru a desemna deficienta mintala,dintre care cei mai frecventi sunt: intarziere mintala,inapoiere mintala,oligrofenie,arierare mintala,insuficienta mintala,subnormalitate mintala,retard intelectual,handicap mintal,debilitate mintala. Indicatorul de dezvoltare este reprezentat prin coeficientul de inteligenta,introdus in literatura psihologica de W.Stern pentru a completa notiunea de varsta mintala folosita deA.Binet si Th.Simon in interpretarea testelor de inteligenta.

Ca unitate de masura psihologica,coeficientul deinteligenta reprezinta raportul dintre varsta mintala si varsta cronologica. In functie de valoarea coeficientului de inteligenta,putem opera urmatoarea clasificare: peste 140-inteligenta extrem de ridicata 120-140-inteligenta superioara 110-119-inteligenta deasupra nivelului mediu 90-109-inteligenta de nivel mediu 80-89-inteligenta sub medie 70-79-inteligenta de limita 50-69-deficienta mintala usoara 20-49-deficienta mintala severa 0-29-deficienta mintala profunda sau grava Pana in prezent nu a fost identificat nici un subiect care sa aiba coeficientul de inteligenta I.Q=0 Exista o serie de caracteristici atipice ale dezvoltarii mintale la copii. De exemplu,pot fi intalniti copii care la varste mici nu reusesc sa rezolve o serie de sarcini,aparent normale pentru varsta lor,riscand sa fie catalogati ca deficienti sau intarziati mintal,dar care,ulterior sa impresioneze prin ineditul si rapiditatea la sarcinile primite la fel cum pot fi intalniti si copii care sa dea impresia ca ar fi inteligenti prin modul lor de a reproduce informatii,dar,care,ulterior se pot dovedi veritabili deficienti mintali.Tipic pentru acestia din urma este cazul idiotilor savanti,care pot reproduce texte complicate sau pot efectua cu rapiditate calcule aritmetice de o mare dificultate pentru un om obisnuit,impresonand prin stilul si modol de prezentare, dar care nu pot gasi solutii eficiente in situatiile de adaptare la anumite sarcini de tip scolar, profesional sau cu relevanta sociala. In principiu , se poate afirma ca toti deficientii mintal sunt recuperabili. Dar oricat de eficiente ar fi programele educationale, calitatea si cantitatea rezultatelor obtinute depind de gravitatea deficientei. Handicapul este o consecin a deficienei care l mpiedic pe individ s ajung la nivelul de performan pe care ar dori s-l ating sau pe care l impune mediul n care este integrat. Deficiena determin o incapacitate care antreneaz un handicap ce l situeaz pe deficient n situaia de inadaptare, de marginalizare.

Deficientul, n sens clinic, nu este bolnav i nici suferind n sfera mare i divers a normalitii, care tinde spre normalizare i poate realiza acest lucru n urma unei educaii speciale.

I.2. ETIMOLOGIE SI CLASIFICARE DEFICIENTELORMINTALE (Formele cuprinse in intervalul IQ=0-80 intra in categoria deficientelor mintale) In toate foemele de deficienta, ca si in cel mintal sunt o multitudine de factori care pot influenta evolutia normala a individului. Dar ei depind si de rezistenta organismului, de zestrea sa ereditara.Dintre cele mai frecvente cauze citam: leziuni si disfunctionalitati ale sistemului nervos central factori ereditari, concretizati in aberatii cromozomiale ce duc la asa numitele formele endogene varsta prea frageda sau prea inaintata a parintilor tulburari generative si metabolitice care influenteaza dezvoltarea normala a sistemelor celebrale bolile infectioase aparute in ontogeneza timpurie conduc la stagnarea functionala in circuitele nervoasa sau impiedica dezvoltarea craniocerebrala traumele fizice la nivelul craniului, cu efecte negative asupra sistemului nervos central intoxicatiile alcoolice sau cu diferite substante chimice ce au efecte negative asupra evolutiei sistemului nervos factorii stresati si oboseala exagerata a gravidei factorii socio-economice, prin neasigurarea alimentatiei suficiente privarea afectiva a copilului la varstele mici, care impiedica achizitiile in plan intelectiv si nu stimuleaza dezvoltarea psihica radiatiile, care exercita a actiune negativa asupra dezvoltarii generale a organismului. In raport cu etiologia descrisa apar grade diferite ale deficientei mintale, iar clasificarea acesteia se realizeaza pe baza masurarii coeficientului de inteligenta, a

coeficientului de dezvoltare psihica, a evoluarii posibilitatilor de adoptare si intelegere, de formare a autonomiei personale, de elaborare a comportamentelor comunicationale si relationare cu cei din jur. Clasificarea deficientei mintale se poate rezuma la: Deficienta mintala profunda sau grava- IQ=0-20 Deficienta mintala severa IQ=20-35/40 Deficienta mintala moderata IQ=35/40-75 Deficienta mintala usoara IQ=50/55-75 Intelect de limita IQ=75-85

In principiu, se poate afirma ca toti deficientii sunt recuperabili. Astfel, daca persoanele care se incadreaza in limitele intelectului liminar pot ajunge la o dezvoltare psihica asemanatoare normalilorsi se integreaza eficient socio-profesional, cei cu deficienta mintala usoara, ajunf la formarea deprinderilor de citit-scris, de calcul aritmetic, de operare elementara pe plan mental, fara a atinge nivelul gandirii formale;ei achizitioneaza unele cunostinta in comunicare si comportament, se pot integra in activitate si viata sociala dar, pe ansamblu, nivelul dezvoltarii psihice si de adaptare ramane limitat. Deficientii mintali severi sunt recuperabili intr-o masura mai mica; partial isi pot insusi mujloacele de comunicare, acumuleaza cunostinte despre lumea inconjuratoare, isi insusesc cu dificultate operatii elementatr de adunare, scadere, de numeratie, isi formeaza deprinderi elementare de autoservire si comportamente conditional-stereotipe, pot exercita unele activitati, au deprinderi elementare, reclamand o asistenta sociala contunua;Cei cu deficienta mintala profunda isi pot insusi forme partiale de autoservire, de comunicare redusa caracteristica varstelor infautile timpurii, de comportare si dezvoltare psihica minima, ceea ce presupune o ingrijire permanenta si o protectie complexa din partea adultului. I.3 CARACTERISTICILE FUNCTIILOR SI PROCESELOR PSIHICE LA DEFICIENTII MINTALI Functiile si procesele psihice se manifesta in raport de gradul de deficienta si de tipul de activitate in care subiectul este implicat. Voi face referire in primul rand, la evolutia acestor particularitati in cazul deficientei severe si medii pentru ca in cazul 7

deficientei profunde, ele sunt atat de diminuate incat este greu sa se poata vorbi de existenta lor in acceptiunea strict psihologica. Astfel , in plan senzorial-perceptiv se remarca dificultati de analiza, ceea ce determina perceperea globala a obiectului sau imaginii acestuia in detrimentul sesizarii elemtelor componente. Desele confuzii ce apar in aceste siituatii se datoresc si activismului scazut al deficientului mintal fata de activitate. Cum la unii deficienti apar normalii in sfera vizuala, auditiva, tactil-kimestezica, se accentueaza lipsa de specificitate a perceptiilor. Avand in vedere ca si sinteza este delicitara reconstituirea perceptiva se realizeaza incomplet. Cu toate ca durata analizei si sintezei mai mare decat la normali se remarca ingustirea campului perceptiv prin perceperea limitata a numarului de elemente, a locului ocupat de obiecte, a raportului dintre ele, a distantei, a pozitiei. Dificultati mari intampina la perceperea imaginilor. Tulburarile de limbaj si existenta unui vocabular sarac determina aleatorii, fara surprinderea raporturilor cauzale si aparitia frecventa a cliseelor verbale. Perceptia distrsionata poate fi absenta acolo unde situatia determina o iluzie, ori apare o labilitate exagerata in realizarea perceptiei de la o situatie la alta. Aceste fenomene se explica prin structura anatomo-fiziologica a sistemului nervos, iar pe de alta prin insasi experienta individuala si posibilitatile de analiza, interpretare si stocare a informatiilor perceptive. Gandirea reprezinta cea mai izbitoare caracteristica pentru evaluarea gradului de deficienta si a posibilitatilor de efectuare a unor activitati.deficienta mintala se constata in toate operatiile gandirii, fiind deosebit de evident in generalizare si abstractizare sau in intelegerea si rezolvarea unor probleme cu un caracter mai complex. Defientului mintal ii este caracteristic stadiul de inceput al operatiilor mintale. Din aceasta mai rezulta ca ordonarile,ierarhizarile, stabilirea asemanarilor si deosebirilor, a raporturilor cauzale si sesizarea esntialului se fac la un nivel inferior sau se introduc criterii care demonstreaza puerilismul gandirii. La nivelul limbajului se consta aparitia cu intarziere a vorbirii, folosirea cuvintelor izolate si slaba intelegere a vorbirii a celor din jur. Formele si tipurile de comunicare pe care le foloseste subiectul se coreleaza nemijlocit cu compartimentele

specifice si cu mobilitatea caracteristica personalitatii. Fenomenele de infantilism sunt efecte si ale imaturitatii verbale, ce reproduc planuri neevaluate ale intelectului. La deficientul mintal sunt si elemente care se pastreaza mai bine. Astfel, unele caracteristici ale memoriei de scurta durata,ale stocarii mecanice a informatiilor, aspecte ce tin de potentialul activitatilor practice si interese pentru activitatile concret-intuitive pot deveni parghii ale actiunilor de corectare-compensare, de stimulare a psihismului in general. Totusi eficienta scazuta a memoriei voluntare, lipsa de fidelitate si rigiditatea fixarii si reproducerii ingreuneaza transferul de cunostinte si evocarea activa a informatiilor. Toate aceste particularitati ale activitatii psihice se coreleaza cu tulburari pe planul psihomotricitatii.In acest sens sunt edificatoare aspecte ce privesc timpul de reactie scazut, viteza diminuata a miscarilor, imitarea deficitara a miscarilor cu reflectarea lor in oglinda, ce prelungesc timpul de formare a dexteritatilor manuale si care au semnificatie in deprinderi grafice. La acestea se adauga insuficientele manifestate la nivelul activitatii voluntare si motivationale. Capacitatea redusa de concentrare a atentiei si neputinta de a prevedea momentele mai importante ale actiunilor il fac pe deficientul mintal sa aiba dese insuccese, fapt ce instaleaza negativismul si descurajarea, lipsa aspiratiilor si a efortului volitional in fata sarcinii. In conturarea personalitati deficientului mintal se remarca structurile emotionalafective. Sunt usor de surprins fenomene de emotivitate crescuta, puerilisme si imfatilism afectiv, sentimente de inferioritate si anxietate accentuate, controlul limitat al starilor afective. Aceste fenomene genereaza imaturitatea personalitatii cu predominarea formelor disarminie ce determina manifestari comportamentale instabile cum ar fi: frica nejustificata, antipatie sau simpatie nemotivate, nervozitate, iritabilitate sau inhibitie, pasivitate exarcebata, crize de furie sau reactii agresive fara control, lobilitate exagerata in trecerea de la o stare la alta. Desi aceste caracteristici isi pun pecetea asupra desfasurarii activitatii intr-un mediu de viata stimulativ, prin folosirea unei metodologii corectiv-recuperativa adecvate, copii cu deficienta mintala se adapteaza relativ bine la formele invatamantului special si isi pot forma deprinderi instrumentale elementare. La copii cu deficienta mintala severa si profunda accentul se pune pe activitati de autonomie personala si sociala.

I.4 LIMITELE SI PERSPECTIVE IN RECUPERAREA DEFICIENTILOR MINTALI Telul fundamental al psihiologiei speciale este acela de a forma si pregati copilul deficient mintal pentru viata si activitate. Pentru acesta, corectarea, compensarea, educarea sunt componente ale procesului recuperatuv in care sunt incluse metodologii specifice, adaptate la categoria de deficienta, urmarind sa faciliteze integrarea si adaptarea. Scopul recuperarii consta, pe de o parte, in valorificarea la maximum a posibilitatilor individului, iar pe de alta parte, functiile psihico fizice trebuie astfel antrenate incat sa poata prelua activitatea functiilor afectate in vederea formarii unor abilitati si componente profesionala si sociala. Prin recuperare se realizeaza pregatirea psihologica a individului pentru a-si crea o stare afectiv-motivationala corespunzatoare mentinand un confort pshic prelungit. Principalele forme ale recuperarii sunt realizate prin:invatare, psihoterapie si terapie ocupationala. Recuperarea prin invatare se realizeaza cu metode si procedee diferite, adaptate in functie de forma invatarii. Aceasta va fi mai eficienta daca va incepe sub o forma organizata de la o varsta mica si tinand seama de specificul deficientei. Astfel, ca va fi predominant afectiva si motivationala. Aceste forme de invatare vor fi insotite, intotdeauna, de alte doua forme si anume, de invatare morala si invatare motrica .Acolo unde este posibil se va aplela la invatarea intelectuala prin intermediul careia se va urmari acumularea de informatii elementare, de insusire a unui aparat conceptual, a operarii instrumentale. Metodele verbale sunt esentiale in invatarea intelectuala si se dovedesc eficace o data cu formarea capacitatii de a decodifica simbolurile lingvistice(orale su scrise). O alta modalitate ce poate fi adaptata este si aceea a invatarii sociale, prin intermediul careia subiectul este orientat spre anumite modele comportamentale concrete,

10

stimulandu-se capacitatea sa de imitare spontana. In acest context, fenomenul empatic faciliteaza dobandirea unor modalitati de relationare sociala, ajungand pana la identificarea psihologica cu modelul. Recuperarea prin psihoterapie este mai putin folosita in unitatile pentru deficienti mintali severi. S-a constatat ca in formele usoare si medii, contribuie la refecerea psihica si psihosociala. Desi nu inlatura deficienta, actioneaza pozitiv asupra spiritului si personalitatii, inlatura anxietatea si negativismul, activeaza motivatia, devenind un factor energizator al implicarii subiectului in procesul recuperativ. Din toate formele psihoterapiei, rezultate mai bune se obtin prin psihoterapia sugestiva si psihoterapia de relaxare. Tinand seama de capacitatea sugestiva a acestor subiecti, de faptul ca sunt usor influentabili, de dependenta lor fata de persoanele din jur, sugestia pozitiva actioneaza pentru inlaturarea sau ameliorarea unor comportamente aberante, pentru stimularea dorintelor de a participa la viata colectivului. Psihoterapia de relaxare contribuie la ameliorarea starilor tensionale, de tipul hiperexcitabilitatii sau stresului. Recuperarea prin terapie ocupationala poate fi aplicata in toate formele de dizabilitati. Aceasta forma de recuperare se face prin ludoterapie, arterapie, meloterapie, terapie prin dans si ergoterapie.Se stie ca persoanele cu dizabilitati manifesta un viu interes pentru muzica, pictura, dans, joc, confectionarea unor obiecte,ceea ce poate constitui nu numai momente de consumare a energiei, dar si de formare a unor abilitati motrice, practice ori de elaborare a unor deprinderi profesionale..la copii mai mari, o importanta cu totul aparte capata ergoterapia, ea contribuie la integrarea subiectilor intr-o activitate cu caracter social, prin care isi pot valorifica la maximum potentialul fizic si psihic restant. Solicitarile trebuie adoptate la posibilitatile subiectului pentru a evita descurajarea si scaderea interesului in raport cu activitatea. Foarte important este sa-i formam buna dispozitie si sa perceapa ca activitatea desfasurata prezinta importanta nu numai pentru el dar si pentru societate.Exista o stransa legatura intre ergoterapie si ludoterapie, pentru ca atat munca cat si jocul sunt forme de activitate prin care copilul isi poate valorifica disponibilitatile sale in raport cu grupul si cu aportul sau la desfasurarea actiunii. Se va pune accent pe stimularea functiilor normale si pe posibilitatea de a compensa, de catre acestea, lipsa de activitate a celor deficitare.

11

Prin terapie ocupationala se urmareste si inlaturarea unor comportamente aberante, dar si dezvoltarea afectiva, stimularea activitatii psihomotorii si formarea obisnuintelor de tip adaptativ. Se va stimula dezvoltarea sentimentelor de cooperare si intrajutorare, formarea spiritului de stapanire de sine si autocontrol, de antenare in activitati care sa-i aduca copilului satisfactie si sa-l ajute sa inteleaga succesul. Aceste forme de recuperare permit subiectilor sa ajunga la un anumit nivel de autonomie personala, exercitarea unei ocupatii sau profesii , formarea unor comportamente adecvate la situatie, capacitatea de a comunica, formarea simtului de responsabilitate si a dexteritatilor manuale. In concluzie, recuperarea poate fi naturala, cand actioneaza sub sistemul psihic, aflat in stare critica si de compensatie sau de supleanta, cand functiile afectate sunt preluate de alte compartimente ale sistemului psihic. Din aceasta perspectiva, demersul recuperatoriu cuprinde activitati organizate de la simplu la complex, de la usor la greu. In general fara activitati de natura ocupationala, personalitatea umana, indeferent daca este cu dizabilitati sau nu, regreseaza. Putem afirma ca, ocupatiile, ca activitati umane fundamentale, sunt importante pentru om prin faptul ca-i ocupa majoritatea timpului sau de viata. Terapeutul ocupational este preocupat, in principal, de urmatoarele aspecte fundamentale: sa realizeze insusirea de catre subiect a unei deprinderi pierdute sau cu un nivel redus de functionare. sa contribuie la invatarea de noi deprinderi si abilitati menite sa le compenseze pe cele care au disparut din diverse motive. Cadrul institutional in care se desfasoara activitatile de terapie ocupationala, este de o deosebita diversitate, el cuprinzand spitale, clinici, centre de zi, scoli, ateliere, precum alte asezaminte comunitar. Putem spune ca, terapia ocupationala organizeaza servicii pentru acei indivizi ale caror capacitati de a face fata sarcinilor de zi cu zi sunt amenintate de tulburari de dezvoltare, infirmatati fizice ,boli sau dificultati de natura psihologica sau sociala. Accentuand asupra imbunatatirii calitative a existentei persoanei inca din cele mai vechi timpuri, terapia ocupationala a ramas, pana in prezent, o stiinta, o arta fundamental

12

implicata in recuperarea si adaptarea persoanelor aflate in dificultate, la societatea in care traiesc.

CAPITOLUL II IMPORTANTA JOCULUI IN DEZVOLTAREA PSIHICA A COPILULUI CU DIZABILITATI

II. 1. JOC SI DEZVOLTARE. Cel mai bun lucru in viata copilului este jocul.Este posibil sa supravietuiesti fara joaca? In jocul copiilor intervin mai multi factori. Jocurile formeaza un model, care apoi leaga diferite parti intr- un tot, ceea ce face diferita intelegerea jocului. Numai ce separam bucuria si seriozitatea originala ale jocului putem intelege importanta lui. Aceasta se observa in special la copii a carei dezvoltare a fost intarziata. Jocul alaturi de celelalte nevoi elementare, alimentatia, sanatatea, protectia si educatia sunt necesare in dezvoltarea completa a unei persoane. Dezvoltare inseamna ati imbunatati performantele, a face progrese, a te maturiza si a- ti realiza propriile talente. Ce face un copil cand se joaca? Ce- i trebuie ca sa se poata juca si de ce ii place sa se joace. Felul in care se joaca copii mici, constituie viata lor adulta. Jocul are o functie culturala, jocul este important nu numai pentru copii ci si pentru adulti, pentru intrega societate in care traim. Este o parte necesara a vietii copiilor deoarece ii ajuta sa se integreze si sa inteleaga lumea inconjuratoare. Jucandu- se copilul isi descopera punctele forte si pe cele slabe.

13

Prin joc, copilul se dezvolta social, emotional, fizic si intelectual, isi exerseaza capacitatea de a intelege sentimentele colegilor de joaca, prin joc ei devin constienti de asta ca si de propriile sentimente. Joaca le da un sentiment de intimitate. Daca ma joc de- a lupta stiu ce simti cand te lupti, fara sa iau parte la o lupta adevarata. Prin joaca creste considerabil dezvoltarea intelectuala. Am posibilitatea de a descoperi, analiza si experimenta lumea din jurul meu. Pot sa- mi imbunatatesc calitatile si cunostintele si sa le inteleg mai bine. Pot dezvolta un sentiment de reflexie, o curiozitate care poate continua pe durata vietii. Inteligenta, are extrem de multe posibilitati de dezvoltare in foarte multe directii. De aceea de- a lungul vietii, se poate progresa si se pot dezvolta insusiri diferite. In mod automat jocul ajuta si la dezvoltarea fizica Pot sa sar si sa ma catar, sa arunc si sa prind, astfel toti muschii mari si simtul echilibrului sunt intariti. Daca am nevoie sa construiesc modele, sa presez, sa folosesc nisip sau lut se intaresc muschii cei mici si de asemenea coordonarea dintre ei, ceea ce este necesar cand voi invata sa scriu si sa citesc. Tot ce ofera jocul, copiilor contribuie la capacitatea lor de a invata la scoala. Acumularea de cunostinte si intelegere inseamna mai mult decat a imita pur si simplu inseamna a intelege cu adevarat. Totii copii vor sa fie intelesi si sa inteleaga lumea in care traiesc. Ei nu vor sa faca doar asa cum le spun altii. Copii inteleg mai bine cand ei singuri isi rezolva problemele. Adultii se inseala atunci cand cred ca pot gasi pentru copii moduri mai bune de a invata decat cel al lor propriu, anume jocul. Jocul are deasemenea nevoie de impulsuri variate si inspiratoare cum sunt muzica, contactul corporal, povestiri care sa pastreze sensul jocului si sa trezeasca fantezia. Toti copii se nasc cu capacitatea de a se juca. Stimuli sub toate formele, ajuta copilul sa descopere lumea. Piele langa piele, sa fie tinut in brate, zgomotul si lumina, cineva sa-i spuna ce vede si ce aude, cu alte cuvinte, tot ceea ce se intampla cand tine in brate un copil, ii schimbi scutecele, il hranesti, ii vorbesti, ii canti. Acest gen activitati trezesc interesul asupra mediului inconjurator si il curajeaza sa descopere mai multe.

14

Aceste intamplari simple simple formeaza bazele capacitatii fiintei umanede a lua si de a da, de a intelege si de a creea, de a vedea si de auzi tot restul vietii sale. In primul an de viata toate formele de joaca au loc cu participarea adultului si a altor copii. Acum bebelusul are nevoie de cineva cu care sa se joace, un loc in care sa se joace, cateva lucruri ca care sa se joace. Adultul care il are in grija reprezinta lumea inconjuratoare a copilului. Pe baza acestei interactiuni copilul descopera imprejurimile folosindu-si toate simturile. Copilul miroase, gusta, simte, vede si aude. Adultul ii descrie lucrurile, le numeste si le confirma. Toate formele de joc, sunte prezentate prin vocea adultului sau prin felul in care se misca si tine in brate copilul. Daca adultul este ingrijorat deoarece copilul nu mananca cum trebuie, acesta nu mai poate fi un joc. In asemenea imprejurari adultul ii vorbeste serios copilului si incearca sa-l faca sa manance. Cand copilul este satul, el poate sa se strambe, sa fac baloane si sa rada. Se uita la adulti sa vada daca exista vreo ocazie de joaca, el chiar preluand initiativa cu toate ca este asa de mic. Daca adultul raspunde semnalului copilului se formeaza un alt element al jocului. A face cu randul. Copilul primeste raspuns la initiativa sa si invata ca uneori e randulul copilului iar alteori e randul adultului. Catre sfarsitul primului an de viata, cand copilul poate sta asezat e foarte distractiv jocul cu aruncatul mingii inainte si inapoi, apoi adultul poate adauga o varietate ascunzand mingea la spate si facand-o sa apara in diferite locuri. Astfel copilul invata sa fac cu randul, sa dea si sa ia, randul tau si randul meu, uneori decizi tu, alteori eu. Cele mai bune jucarii sunt cele colorate, lucruri care nu se pot baga in gura, lucruri sigure care se pot apuca si tine bine in mana, de ex: o sunatoare, un manual, o bucatica de lemn pe care sa le ciocneasca una de cealalta. In perioada 1-2 ani copilul trebuie sa stea impreuna cu alte persoane, sa priveasca ce fac acestea si cum fac. Copilul se joaca de-a ce fac adultii si invata prin repetitie constanta. Copilul descopera diferite proprietati ale obiectelor si asa isi poate dedzvota toate simturile. Copilul cerceteaza apoi se joaca. Cand incepe s mearga trebuie sa aiba, posibilitatea sa se miste mai mult, sa sara, sa se catare, sa arunce si sa prinde. E important si distractiv pentru

15

copil sa fie in preajma unui adult, pentru ai explica ce face in orice moment, pt al ajuta sa inteleaga pericolul. -In perioada 2-3 ani copilul are nevoie de un adult in prejma pe care sa se bazeze. In acest stadiu copii incep sa aiba fantezii si incep sa-si imagineze diferite lucruri, se uita la ce fac ceilalti si ii imita. Dorinta de descoperire este inca prezenta, dar acum copilul asculta si observa mai mult, cercetarile incep sa contina intrebari Ce este asta?, copilul intreaba pentru ca vrea sa auda si trebuie sa auda acelasi lucru de mai multe ori. Adultul incurajeaza curiozitatea copilului, ii raspunde, numeste, confirma, adauga, participa. Cand copilul a invatat ce si cum trebuie facut, atunci poate sa experimenteze si sa invete singur cum sa faca un anumit lucru. Acum copilul aranjeazasi grupeaza cu placerc obiectele si invata sa le gaseasca pe cele asemanatoare si pe cele neasemanatoare, ca un mar este diferit de o banana si totusi amandoua sunt fructe, O pasare e o pasare fie ca e lucrata in piatra, desenata sau reala. Este foarte important ca adultul sa trateze tovarasul de joaca imaginar cu mare respect si atentie. Copilul incepe sa devina constient de propriul simt al identitatii, incat pretinde ca e altcineva. Joaca e ca o poveste, copilul se poate exprima mai bine in joc decat in limbaj. Daca adultul nu stie sa se joace atunci e mai bine sa lase copilul sa decida. Jucariile adecvate stimuleaza imaginatia copilului. Copii de aceeasi varsta trebuie sa aiba mai multe jucarii de acelasi fel, deoarece le place sa fie impreuna cu alti copii si sa se joace acelasi joc. -In perioada 3-4 ani, locul de joaca se mareste, ei trebuie sa faca mai multa miscare si sa exerseze toate miscarile pe care le-au invatat.Cel mai placute sa faca lucruri adevarate cum ar fi: sa mature sau sa spele ceva. Daca copilul a fost invatat ca se poate juca, si-si poate imagina orice, pot aparea jocuri foarte incitante. Se pot juca de-a mama, tata si copilul in felul acesta se pot familiariza cu realitatea Daca se joaca de-a condusul masinii devin toti soferi. In groapa cu nisip toti fac prajituri, toti au rolul principal.Daca el nu si-a vazut niciodata mama facand o prajitura, ii va fi mai greu sa se joace astfel, deoarece nu stie ce sa faca. Acest fapt are ca rezultat schimbarea jocului. Cand se joaca unii cu altii, ei invata sa coopereze, dar la inceput este mai greu, experientele individuale trebuie sa devina experiente comune.

16

-In prioada 4-5 ani, copii au nevoie de timp si spatiu pentru proiectele lor. Ei se joaca de-a teatrul de papusi povestea nu e conturata precis si este construita pe parcursul piesei. Copii nu trebuie deranjati, uneori trebuie sa sa propuna sau sa accepte compromisuri. Claditul sau construitul se potrivesc foarte bine copiilor intre patru si cinci ani. Construitul ascunzisurilor e amuzant. E suficient o bucata de panzape o masa, cateva perne si paturi. Acest joc insruieste copilul in mai multe domenii, sa care, sa gandeasca, sa vorbeasca cu ceilalti, sa refaca ce a stricat. Locul de joaca poate fi acum, mai departe de adult. Cu toate acestea, adultii trebuie sa fie prin preajma pentru a interveni, in cazul in care jocul se strica. La aceasta varsta, copii formeaza mici grupuri de cate trei sau patru copii, isi impart rolurile si se observa reciproc pentru a vedea ce face si cum se descurca celalalt. Jucarii potrivite sunt cele, care pot fi examinate, care pot fi desfacute pentru a vedea cum arata inauntru. -In perioada 5-7 ani. La aceasta varsta copii sunt activi aproape tot timpul. Orice se intampla se poate transforma intr-un joc. Marian a fost la doctorsi se joacade-a doctorul.Iar prietenul lui ,Iulian este pacientul. Iulian care nu a mai fost la doctor, invata acum ce se intampla la doctor si face ce fac de obicei pacientii, sta intins si nu se misca. Cand se imbraca cu hainele adultilor, copii nu numai ca se distreaza, dar isi inteleg in mod obiectiv experientele.Copii nu trebuie deranjati de la jocurile lor, Daca avem sa le spunem ceva important, ne alaturam jocului si transmitem mesajul, in acest fel, nefiind nevoie sa le intrerupem jocul. Trebuie sa existe un echilibru intre joaca si curiozitate, iar noi putem ajuta copilul sa mentina acest echilibru, dandu-i posibilitatea sa le faca pe amandoua. Jocurile pot deveni palpitante si pline de aventuri alaturi de adulti care sa specifice si sa explice. Copii se joaca acum in grupuri mari, grupul nu mai depinde asa de mult de joc, deoarece acum, prietenii sunt la fel de importanti. Acum nu mai au nevoie de multe jucarii ci mai degraba de multe lucruri cu care sa se joace. -In perioada 7-10 ani. Copii in acest stadiu pot pune la cale o conspiratie, ceea ce inseamna ca jocurile lor devin din ce in ce mai complexe. O combinatie de gandire si fantezie, hraneste spiritul de aventura. Acum joaca jocuri imaginare pentru ca in clipa urmatoare, sa adune date despre cum cresc insectele, de

17

exemplu. Aceasta este varsta secretelor, copii se furiseaza si fac pozne, pacalesc adultii si pe ceilalti copii. Unii copii intre sapte si zece ani trebuie sa munceasca, pentru a se intretine, nu numai pe ei dar si familiile lor. In consecinta ei practic nu au timp pentru joaca intrucat se confrunta cu realitatea de foarte devreme. Cand intalnim un copil de zece ani care nu stie sa se joace trebuie sa aflam daca: Copilul a invatat semnalele pentru joaca[ daca ne jucam sau daca suntem seriosi]. Regulile jocului [sa ofere si sa primeasca, randul tau si randul meu. Una dintre cele mau importante forme de manifestare a copilului este jocul. In mod obisnuit o asemenea activitate este izvorata din nevoia de actiune, de miscare a copilului o modalitate de a-si consuma energia sau de a se distra, un mod placut, de a utiliza timpul liber si nu numai.Jocul reprezinta un ansamblu de actiuni si operatiuni care urmaresc obiective de pregatire intelectuala, morala tehnica, morala fizica a copilului. Jocul didactic constituie o forma de activitate foarte accesibila, care rezolva una sau mai multe sarcini didactice pe pe baza imbinarii tehnicii de realizare a acestor sarcini cu elementul de joc. Este un tip specific de activitate prin care invatatorul/ educatorul/pedagogul consolideaza, precizeaza si chiar verifica cunostintele copiilor, le imbogateste sfera lor de cunostinte, pune in valoare si le antreneaza capacitatile creatoare ale acestora. Folosim jocul didactic pentru a rezolva o sarcina didactica intr-un chip nou, deosebit, atractiv. Fiecare joc didactic are un specific al sau: urmareste un scop intrinsec, este o activitate suficienta sie-insasi, fara sa constituie un mijloc pentru atingerea altui tel. Invatarea care implica jocul devine placuta si atragatoare. De aceea o motivatie intinseca de mare valoare a invatatii se realizeaza prin joc. Jocul didactic il ajuta pe beneficiar sa-si angajeze intregul potential psihic, sa-si cultive initiativa, inventivitatea, flexibilitatea gandirii, spiritul de cooperare si de echipa, spontaneitatea, rabdarea, indrazneala, initiativa... Jocurile copiilor devin metoda de instruire/ educare daca ele capata o organizare si se succed in ordinea implicate de logica cunoasterii si invatarii. Fiecare joc didactic trebuie sa instruiasca pe copii, sa le consolideze cunostintele despre

II.2. JOCUL. MODALITATE DE INVATARE SI EDUCARE

18

lumea inconjuratoare, sa imbine armonios elementul instructiv cu cel distractiv. Aceasta imbinare duce la aparitia unei stari emotionale complexe, care intensifica procesele de reflectare directa si nemijlocita a realitatii. Jocul didactic ramane joc numai daca contine elemente de asteptare, surpriza, de intrecere, de comunicare reciproca intre copii. In desfasurarea jocului, copilul are posibilitatea sa-si aplice cunostintele, sa-si exerseze priceperile si deprinderile formate in cadrul altor activitati. Deci, jocul capata o valoare practica. Atunci cand jocul este utilizat in procesul de invatamant, el dobandeste functii psihopedagogice semnificative, asigurand participarea activa a elevului lectii, sporin interesul de cunoastere fata de continutul lectiei. Cand este utilizat in centre de recuperare a persoanelor cu dizabilitati el are adevarate valente terapeutice. Pedagogul valorifica principalele cinci directii de dezvoltare ale jocului didactic, orientate astfel: de la grupurile mici spre grupurile tot mai numeroase; de la grupurile instabile spre grupurile tot mai stabile; de la jocurile fara subiect spre cele cu subiect; de la sirul de episoade nelegate intre ele spre jocul cu subiect si cu desfasurare sistematica; de la reflectarea vietii personale si a ambiantei apropiate, la reflectarea evenimentelor vietii sociale(Elkonin). Modalitatile de realizare angajeaza urmatoarele criterii pedagogice de clasificare a jocurilor didactice: dupa obiectivele prioritare: jocuri senzoriale (auditive, vizuale, motorii, tactile), jocuri de observare, jocuri de dezvoltare a limbajului, jocuri de stimulare a cunoasterii interactive; dupa continutul instruirii: jocuri matematice, jocuri muzicale, jocuri sportive, jocuri literare/ lingvistice; dupa forma de exprimare: jocuri simbolice, jocuri de orientare, jocuri de sensibilizare, jocuri conceptuale, jocuri-ghicitori, jocuri de cuvinte incricisate;

19

dupa resursele folosite: jocuri materiale, jocuri orale, jocuri pe baza de intrebari, jocuri pe baza de fise individuale, jocuri pe calculator; dupa regullile instituite: jocuri cu reguli transmise prin traditie, jocuri cu reguli inventate, jocuri spontane, jocuri protocolare; dupa competentele psihologice stimulate: jocuri de miscare, jocuri de observatie, jocuri de imaginatie, jocuri de atentie, jocuri de memorie, jocuri de gandire, jocuri de limbaj, jocuri de creatie. CARACTERUL JOCULUI DIDACTIC Fiecare joc didactic cuprinde urmatoarele laturi constitutive prin care se deosebeste

de celelalte jocuri si forme ale activitatilor: continuturi sarcina didactica regulile jocului actiunea de joc

Prima latura-continutul instructiv-educativ- este constituita in cunostintele anterioare ale copiilor insusite in cadrul activitatilor comune cu intreaga grupa, cunostintele ce se refera le plante, animale, anotimpuri, activitatea oamenilor, reprezentari matematice, istorice, etc. Cea de a doua componenta a jocului- sarcina didactica- poate sa apara sub forma unei probleme de gandire, de recunoastere, denumire, reconstituire, comparatie, ghicire. Jocurile didactice pot avea acelasi continut, acestea dobandind un alt caracter, datorita sarcinilor didactice pe care le au de rezolvat, de fiacare data altele. A treia latura- regulile jocului- decurge din insasi denumirea ei. Regulile sunt menite sa arate copiilor cum sa se joace, cum sa rezolve problema respectiva. Totodata regulile indeplinesc o functie reglatoare asupra relatiilor dintre copii. Ultima latura- actiunea de joc- cuprinde momente de asteptare, surprize, ghicire, intrecere si fac ca rezolvarea sarcinii didactice sa fie placuta si atractiva pentru asistati. Ca activitate in completarea lectiei pentru asistatii elevi, jocul didactic poate fi grupat dupa obiectele de invatamant si tipul lectiei.

20

-dupa obiectele de invatamant sunt jocuri folosite la citire, scriere, matematica, dezvoltarea vorbirii, cunoasterea mediului inconjurator, desen, etc. -dupa tipul lectiei sunt jocuri folosite ca mijloc de predare, asimilare, mijloc de consolidare, de sistematizare si recuperare a cunostintelor. Jocul didactic ramane pentru elevii cu nevoi speciale forma permanenta a procesului de invatare. In cazul in care jocurile organizate au scop educativ bine precizat, devin metode de instruire/educare/recuperare, iar daca jocul este folosit pentru a demonstra o caracteristica a unei activitati, acesta devine un procedeu didactic. Cerintele si metodica desfasurarii unui joc didactic sunt: -introducerea in joc -executarea jocului -complicarea jocului -incheierea jocului Introducerea are scopul de a transpune grupa intr-un climat nou, specific jocului. Pentru a preciza felul activitatii se anunta titlul jocului care este bine sa se motiveze, fie la inceput de catre educator, fie la sfarsit de catre copii. Educatorul va explica copiilor sarcinile pe care le au de rezolvat in timpul jocilui, regulile principale dupa care se va desfasura acesta, conditiile in care se ajunge castigator al jocului. Metode potrivite folosite sunt explicatia si demonstratia. Dupa ce educatorul e convins ca jocul este binecunoscut de elevi se da semnalul de incepere. La inceput e bine ca jocul sa fie condus de educator, apoi poate fi preluat de copii care rezolva sarcina mai bine si mai repede, cu timpul fiind antrenati in functia de conducator de joc si copii mai putin buni CONDITII DE ORGANIZARE A JOCULUI DIDACTIC: -jocul sa se constituie pe fondul activitatii dominante urmarindu-se scopulsi sarcinile activitatii; -sa fie pregatit de pedagog in directia dozarii timpului si a materialului folosit;

21

-sa fie variat, atractiv, sa imbine forma de divertisment cu cea de invatare; -sa se foloseasca atunci cand copii dau semne de oboseala/plictiseala; -sa creeze momente derelaxare, de odihna, in vederea recuperarii carentelor copiilor; - sa antreneze toti copii in activitatea de joc; -sa urmareasca formarea deprinderii de autunomie, munca independenta; - sa solicite gandirea creatoare si sa valorifice cu maxim de eficienta posibilitatile intelectuale ale copiilor; - activitatile in completare prin joc sa fie introduse in orice moment al zilei; - sa fie repartizate, dupa caz, in diferite secvente, sarcinile didactice avand caracter progresiv; - activitatile de joc sa se desfasoare intr-un cadru activ, stimulator si dinamic; - sa fie adaptate potentialului fiecarui copil in parte; - regulile de joc sa fie explicate/demonstrate clar si sa se urmareasca respectarea lor de catre beneficiari; Elementele de joc: ghi cirea, miscarea, intrecerea,surpriza, etc.creeaza stari emotionale care intretin interesul si dau un colorit viu activitatii. Elementele de joc apar si din imbinarea activitatii cu situatii imaginare. Astfel: randamentul activitatii este mult mai mare; gandirea copiilor este mereu solicitata si astfel, este in continua formare;

-initiativa copiilor creste, in joc au mai mult curaj, actioneaza mai degajat decat in alte forme de activitate; -prin joc ii putem cunoaste pe copii mai repede si mai bine; Jocurile didactice sunt mijloace active de invatare, deosebit de necesare in munca cu copii mici; Prin varietatea lor, ele dezvolta la copii cu nevoi speciale spiritul de observatie, de analiza, de judecata, inlatura monotonia, rutina, stereotipia conformismul. Vorbind despre jocurile didactice, Ursula Schiopu preciza ca ele educa atentia, capacitatile fizice intelectuale, perseverenta, promtitudinea, spiritul de echipa, de ordine, darzenie, moduleaza dimensiunile etice ale conduitei

22

Pentru inchegarea grupei de copii[ cand vine un asistat nou sau la schimbarea acestuia] se recomanda jocul Inelusul. Ccopii sunt asezati in cerc. Un copil primeste inelul in mana dreapta si il trece in vazul copiilor, in mana stanga, inmanandu-l copilului din stanga, care, la randul sau il ia cu dreapta, ii trece in mana stanga si-l preda copilului din stanga in ritmul versurilor: Iau cu dreapta, dau cu stanga Iau cu dreapta dau cu stanga, Stop! Inelul sa oprit De la cine l-ai primit? Copilul in mana caruia se afla inelul la cuvintele>>s-a oprit<< intrrupe circuitul si raspunde cu numale vecinului din dreapta. El mai poate fi intrebat: Cerculetul il vei da? Cine e la stanga ta?

Se repune inelul in circulatie concomitent cu reluarea versurilor, jocul fiind continuat pana cand toti copii au dat raspunsul. Se poate folosi si setul de desene CAUTA SI GASESTE. Acesta contribuie la dezvoltarea spiritului de observatie, la sesizarea relatiilor dintre elementele componente. Copii trebuie sa observe la care element lipseste butonul, la care dus lipseste sita, pe care spatii trebuie desenata coada periei si a maturii. Acest joc duce la dezvoltarea perceptiei vizuale, la capacitatea de a sesiza raporturile dintre marimi, precizarea notiunilor de mic, mare, mai mic, mai mare, notiuni spatiale, la dezvoltarea rationamentului copiilor: Exemplu: Cand ploua, cand sunt nori sau cand e soare? Cine are tortita cescuta sau paharul? In calimara sta stiloul, in cea cu dop sau fara dop? CAP. II. 3. JOCUL- MIJLOC DE SOCIALIZARE A COPIILOR CU DIZABILITATI Necesitatea socializarii copilului rezulta din faptul ca omul n-a trait si nu traieste singur, ca individualitatea sa se afirma numai in raport cu altii.

23

Socializarea este una din cele conditiile importante ale formarii omului ca om El are valoare numai printre semenii sai, se dezvolta impreuna cu altii, deci traieste intr-o colectivitate sociala, numita grup, microcolectivitate. Prin joc, copii pot fi ajutati sa se integreze grupului, sa-si invinga timiditatea, sa-si controleze mai bine reactiile, sa-si imbunatateasca imaginea de sine, prietenia dintre copil si adult. Personalitatea copilului se formeaza, se dezvolta printr-o permanenta receptie, asimilare si organizare a normelor existente in societate. Copilul invata sa se integreze cucerind pas cu pas lumea complicata si miraculoasa a valorilor umane, sociale, in timp ce fiecare pas, il transforma intr-o personalitate si mai complexa si mai cuprinzatoare si mai ales intr-o personalitate cu grad mai mare de adecvare fata derealitatea valorica siciala. Jocurile cu cea mai mare eficienta in largirea experientei de viata sociala a copiilor sunt acelea care cuprind ca elemente de baxa subiectele si rolurile, fie ele jocuri de creatie, fie jocuri de miscare. Procesul de insusire a unor modele de relatii pozitive, de relatii corecte poate fi favorizat de un joc organizat initial de adult, valorificand actiunile, elementele de joc din jocurile libere ale copiilor si structura specifica jocului didactic. In adeste cazuri, sarcina didactica in loc sa cuprinda rezolvarea unor probleme de ordin intelectual, ar putea sa reflecte aspecte diverse ale vietii sociale din interiorul centrului sau dinafara acestuia. Astfel s-ar putea introduce ca sarcini didactice: -sa comunice propriul nume intregii grupe, cu alte cuvinte sa se prezinte intrgii grupe; -sa recunoasca si sa spuna numele copiilor din grupa in prezenta copiilor din alte grupe; -sa aleaga partenerul preferat din grupa; -sa-si recunoasca colegii din grupa lui, sa-i deosebeasca de colegii din alte grupe; -sa recunoasca persoanele adulte din centru; Rezolvarea unor asemenea obiective de natura sociala are o influenta favorabila asupra accelerarii ritmului de adaptare a copiilor la grupul din care face parte, la colectivitatea si

24

viata centrului.Jocurile pot sa-si lageasca sfera prin introducerea unor situatii de viata sociala mai complexe cum ar fi: Sa mergem in vizita; Sa primim musafiri; Sa sarbatorim ziua de nastere a unui copil; Sa facem o vizita copiilor din alta grupa sau din alt centru;

Prin acest gen de jocuri cu roluri, pot fi abordate si alte actiuni si reguli de comportare care depasesc mediul apropiat al copilului si anume: -circulatia pe strada ( salutul, regulile de circulatie ). - circulatia cu diferite mijloace de transport; - activitatea in diferit unitati de servire cum ar fi : frizeria, croitoria, magazin. Principalul scop al acestor activitati este de a constientiza modul de aplicare si respectare a diferitelor norme de comportare, care reglementeaza relatiile copiilor in diferite momente ale vietii acestora.

25

26

27

n urmtoarele rnduri voi prezenta cteva aspecte legate de retardul mintal: aceste aspecte ar trebui s ajute la o mai bun nelegere a acestor persoane fr ca acestea s fie complexate. Desigur trebuie s realizm c orice fiin uman, ca i persoanele cu handicap, sunt unice, cu o biografie unic i un comportament unic. Toate exemplele i aspectele urmtoare sunt legate ntre ele. nvarea, gndirea i nelegerea, adic modificrile funciilor intelectuale sunt principalele simptome ale retardului mintal. Aceste modificri au o mare importan n viaa de zi cu zi. Fr a fi complete urmtoarele, voi descrie unele aspecte importante. Multe persoane pot nelege concret, clar fapte, lucruri, obiectele din mediul lor de via. Ei vor nelege acestea mult mai bine dect pe cele abstracte. Un exemplu: este mult mai uor s le dai exemple despre cum e s mergi cu maina dect cu avionul. Satisfacerea direct a nevoilor personale elementare este mult mai important dect regulile, discuiile, etc. (ex. a mnca, a bea, a dormi i afeciune) Evenimentele i experienele din trecutul ndeprtat sau din viitorul apropiat i pierd semnificaia. Transferul semnificaiei de la o situaie la alta este greu de realizat. (schimbarea locului de servire a mesei, schimbarea obiectelor folosite). Instruciunile clare i precise ajut la nelegerea situaiei: daca spui ia farfuria i tacmurile pentru a le pune pe mas este mult mai clar dect pregtete masa, sau d capul pe spate fa de uit-te n tavan sau urmrete mingea.

28

A face, a vedea, a simi, a aciona abstract / a face, a simi, a vedea, a aciona concret. Ofer-le lecii care sunt mereu realizate prin activitate concret, cu materiale concrete. Persoanele cu handicap mintal pot nelege situaiile, leciile pe care le pot simi i vedea cu proprii ochi dect leciile verbale sau abstracte. Demonstraiile / fotografiile sunt la fel mai uor de neles dect prezentrile verbale. Ei trebuie s acioneze, s experimenteze ei nsui. I.3.1. Pai mici i repetiie Activitile i leciile care sunt separate n pai mici sunt mult mai uor de neles dect activitile complexe. Structurarea pune n ordine situaiile care sunt foarte dificile din cauz c i face s se simt nesiguri. Ritualurile care sunt respectate de mai multe ori n acelai fel mpiedic apariia nesiguranei (ex. pregtirea pentru culcare urmrete de fiecare dat aceeai pai). Instruciunile trebuie s fie clare i precise. I.3.1.a. Fiecare persoan are propriul ei ritm nelegerea situaiilor i procesele de nvare se supun propriului ritm i timp. Viteza proceselor de nvare poate fi foarte redus n timp. Progresele pot fi adesea foarte lente. Persistena i rezistena poate fi limitat. Mai multe exerciii ajut la pstrarea cunotinelor asimilate i provine regresul. Este necesar s adaptezi structura timpului la ritmul individual (ex. pauze individuale). I.3.1.b. Interesele i activitile sunt limitate la situaii concrete i cunoscute Motivaia pentru noi activiti sau subiecte este uneori foarte dificil de realizat. Activitile intelectuale pot fi adesea realizate prin activiti concrete. Educatorii trebuie s aduc oferte de activitate persoanelor cu dizabiliti. Afeciune apersonal sau relaiile dintre educator i persoana cu dizabiliti fac, ca ofertele de activitate s fie mai atrgtoare, mai motivante. I.4. LIMBAJ I COMUNICARE Retardul mintal poate fi nsoit de diferite probleme de limbaj i comunicare. Pot fi variaii de la muenie la uoare probleme de vorbire. Pot fi handicapuri asociate cu probleme fiziologice ale aparatului articulator, ale aparatului auditiv. Pot fi probleme de

29

limbaj i comunicare datorate i neglijenei. A se vedea dezvoltarea comunicrii i a vorbirii. Comportamentul motric. Adesea comportamentul motric nu este dezvoltat asemntor cu persoanele de aceeai vrst, inclusiv cele cu dizabiliti. Urmtoarele simptome descrise pot fi ntlnite adesea: Viteza de dezvotare a limbajului este redus; Nivelul total de dezvoltare al comportamentului motric este redus; Pot fi probleme de for, vitez i contact vizual; Sunt probleme de echilibru i coordonare; Pot fi probleme prin afectarea tonusului muscular, adesea tonusul muscular este sczut; nvarea motric este afectat. Comportamentul social variaz de la o persoan la alta. Retardul mintal este adesea nsoit de tulburri de comportament. Probleme apar adesea ca urmare a unui comportament neadecvat din parte educatorilor. n multe cazuri, problemele de comportament social sunt rezultate ale comportamentului din viaa de zi cu zi. Formele comportamentului social variaz de la traume clinice severe pn la traume clinice nesemnificative. Exemple: Autoagresivitatea, agresivitatea fa de ceilali; Respectarea spaiului intim; Probleme n gsirea i pstrarea contactului social; Autismul; Comportamentul simbiotic.

Retardul mintal ca sindrom. Modificrile funciilor intelectuale i modificrile limbajului sunt o parte din simptomele reprezentative ale retardului mintal. n principiu alte funcii ale personalitii sunt afectate fr o afectare fiziologic a creierului. Limbaj Comportament social Percepie

30

Este posibil ca retardul minatl s fie asociat i cu alte tipuri de handicap: handicap fizic, handicap senzitiv. Ca o consecin a retardului mintal pot aprea i alte probleme de genul neglijrii sociale i izolrii. Puncte reper pentru ngrijirea de zi cu zi a persoanelor cu deficien mintal 1. ngrijirea trebuie s respecte faptul c fiecare persoan are propriile nevoi (principiul individualizrii) Fiecare persoan este diferit, ceea ce se potrivete unei persoane s-ar putea s nu se potriveasc alteia. Este necesar s abordeze fiecare persoan la nivelul la care este (nivelul de dezvoltare) i s o ajui s se dezvolte mai departe. ncearc s descoperi nivelul de dezvoltare al fiecruia. 2. ngrijirea trebuie s ajute persoana cu dizabiliti s se autocunoasc (principiul activrii) Nu se folosesc prea multe explicaii verbale, acioneaz astfel nct ei s poat vedea. Persoanele cu dizabiliti trebuie s fie abilitate s acioneze. Fiind activ poate nelege mai mult. Gsete posibiliti s activeze persoanele cu dizabiliti, n viaa de zi cu zi. Gsete posibiliti pentru a ndeplini sarcini mai mici sau mai mari, calificri cheie. 1. ngrijirea de zi cu zi trebuie organizat i strucutrat astfel nct persoana cu dizabiliti s poat privi i nelege activitatea, ca pe un proces n derulare (principiul structurrii) Trebuie s poat nelege fiecare pas al procesului dar i aciunea n ansamblul ei. Trebuie gsite activitile i aciunile pe care le pot nelege i care nu sunt prea complicate. Ritualurile: modaliti simple i clare care nu sunt aceleai de fiecare dat (s spui salut de fiecare dat n acelai fel, modalitatea de a servi masa s fie aceeai de fiecare dat). S structureze clar activitile din fiecar zi pentru ntreg grupul, pentru fiecare individ. Expresii simple, concluzii simple, nu foarte multe odat.

31

Lentoarea: relaioneaz cu procesarea mintal nceat a persoanelor cu dizabiliti, expresii lente, las-i timp persoanei cu dizabiliti i educatorului. Dac explici ceva sau dac i dai comenzi trebui s folosii pai foarte mici. Nu are rost s exersezi aciuni izolate, care nu sunt folosite n viaa de zi cu zi. ceea ce a nvat n situaii asemntoare (principiul experienei concrete i a transferului)

2. Experiena concret l ajut s nvee. Tot aceast experien l ajut s transfere

Fr explicaii lungi i abstracte. Acioneaz i explic-i cu obiecte concrete. Exemplul concret l ajut s nvee. (principiul relaionrii cu nivelul de dezvoltare)

3. Trebuie s tratezi persoana cu dizabilitate conform nivelului de dezvoltare Ofertele de activiti i tratamentul trebuie s fie relaionate cu nivelul de dezvoltare a persoanei cu deficiene. (ex. volumul informaional adecvat cu nivelul de nelegere). S nelegi: o persoan se poate mica ca un adult, dar are nevoie de comenzi ca un copil de trei ani. De la simplu la complicat. nainte de a cere s fac ceva verificri dac are baza informaional necesar. dezvoltare al persoanei cu dizabiliti. Un limbaj adaptat i pe neles. Expresii scurte, poate chiar i un singur cuvnt. Expresii scurte i clare- -fii sigur c i-ai atras atenia (dac este necesar contact fizic). Fr expresii complicate. Propoziii simple, nu fraze (ex. nu se folosesc fraze cu dac) Las-i timp, ascult-i! Privete-i individual, chiar i comunicarea nonverbal: poziia corpului, mimica, tensiunea muscular.

4. Educatorii trebuie s-i adapteze comunicarea i modul de vorbire la nivelul de

5. Educatorii trebuie s reacioneze corect la mesajele verbale sau nonverbale.

32

6. Motivaia social susine nvarea (principiul nvrii sociale) persoanele cu dizabiliti pot fi motivate pentru multe lucruri pentru c le place educatorul. Relaiile bune dintre educatori i persoane cu dizabiliti ajut s triasc i s lucreze mpreun mai uor. Abordri ale educaiei speciale n cazul deficienilor mentali 1. Trecerea la viaa de adult calificri cheie Trecerea pod la viaa de adult. Dezvoltarea calificrilor cheie. 2. Activiti de baz Tratamentul n ceea ce prievete funciile de baz ale vieii umane. Nu funciile sunt n centru, ci procesul de nvare activ. Ei ar trebui iniiai i implicai n continuarea procesului. Tratamentul este structurat n patru aspecte ale vieii de zi cu zi: Aspect 1 Asigurarea nevoilor de zi cu zi: a se hrni, a avea grij, a se mbrca. Aspect 2 Dezvoltarea funciilor i a competenelor, funcii de baz, precum percepii, motricitate i vorbire, activiti de baz, a mnca, reducerea comportamentului patologic, autoagresivitate, stereotipie. Aspect 3 Dezvoltarea orientrii: ngrijirea corpului, experiene cu materiale, spaiul. Aspect 4 A afla ce e important pentru viaa concret a persoanei cu dizabiliti, decizii legate de munc, de modul de a tri. 3. nvarea orientrii corporale Prima posibilitate de baz contact fizic, contactul prin piele, masaj, a fi mbriat, adresare verbal. A doua posibilitate este stimularea cu materiale, experien cu diferite materiale (ap, stof, blan, burete) A treia posibilitate sunt micri conduse: mediul nconjurtor poate fi cunoscut cu ajutorul micrilor ghidate. Important este calitatea contactului social. 4. Stimulare de baz Aceast abordare este pentru persoanele cu deficien mental sever. Stimularea percepiei elementare este oferit de: nu este nevoie s fii capabil, de nimic. Astfel vom

33

ncerca s facem experien cu mediul nconjurtor posibil. Procesul de dezvoltare este iniiat datorit acestei abordri, astfel din cauza deficienei, cunoaterea nu ar fi posibil. Stimularea se va face n acord cu treptele dezvoltrii cunotinelor psihologice. Exemple: Percepia somatic (senzaia termic, presiune i umiditate) Duul i mbierea la temperaturi diferite ale apei. Masajul cu crem. Percepia echilibrului. ntinds n diferite poziii i moduri. Legnatul. Masaj n gur, posibiliti de a muca, a mesteca, a suge. ntins pe diferite materiale: mingi, blnuri, iarb. Obiecte pentru apucat cu diferite forme i structuri.

Percepia oral Percepia tactil

5. Folosirea timpului liber ca modalitate pedagogic Oferta de petrecere a timpului liber fr intuiii sau scop pedagogic, dar care dau un rost, sens persoanei cu dizabiliti. Sport Discotec Jocuri

6. Psihomotricitate Persoanele cu dizabiliti sunt capabile s fac micri cu sens i cu scop. Ei ctig mai mult experien. Despre ei nii. Despre materiale i aparate tehnice. Despre prieteni.

Deci ei pot dobndi mai mult competen n a aciona. Metode de tratament Tratament individualizat. Nu doar pregtirea unor abiliti izolate oferte fr performan Experiene plcute i distractive.

34

I.5.

ASPECTE

PSIHOPEDAGOGICE

ALE

TERAPIEI

DEFICIENTULUI

MENTAL I.5.1. Probleme teoretice generale tiina care se ocup cu predilecie de problemele persoanelor cu nevoi speciale este psihopedagogia special. Din punct de vedere al acestei discipline, obiectivul major al interveniei terapeutice asupra persoanelor cu deficit mintal i constituie argumentarea posibilitilor de afirmare, a capacitilor de nvare i munc a individului dizabilitat. Aceasta se face prin msuri complexe i complementare: medicale, economice, pedagogice, psihologice, sociale, n vederea satisfacerii exigenelor unui mediu de via obinuit. Muli specialiti romni n domeniu (Constantin Punescu, S. Ionescu, D. Ciumgeanu, M. Murean, E. Verza) au elaborat tehnici de intervenie adecvate. Acestea se constituie n procese de lung durat mprite pe mai multe etape. Astfel, prevenirea, nvarea, recuperarea, compensarea, terapia, sunt etape ale unui ansamblu de tehnici de interveie dar pot fi i tehnici de sine stttoare cu obiective proprii. Ele pot fi considerate procese ce presupun succesiuni de operaii, acte, stri ce urmresc reducerea dezechilibrului i restabilirea normal a relaiei individ-mediu. n cadrul echipei pluridisciplinare de intervenie terapeutic rolul psihologului i al pedagogului este bine delimitat. Psihologul constituie un element principal al echipei prin responsabilitile pe care le deine n: a. Integrarea deficientului mintal ntr-un mediu de via normal. b. Stabilirea unei legturi comunicaionale empatice cu familia i cu membrii personalului administrativ de asisten i ocrotire (n situaia opiunii pentru plasarea ntr-o instituie special) c. ntocmirea i realizarea unui program de consiliere aplicabil familiei i personalului din instituii fiindc sunt cunoscute reaciile afectiv-emoionale, frustrante ce apar n activitatea desfurat cu deficienii.

35

Pedagogul realizeaz periodic analize comparative ntre nivelul de dezvoltare atins de copilul cercetat i nivelul optim necesar produsului de integrare colar social. Aceast comparaie conduce la o serie de demersuri acionare cu consecine educaionale fundamentale. Se identific la timp orice modificare sau patologizare a procesului normal de cretere i dezvoltare. Se intervine la timp pentru corectarea acestei deficiene. Se anticipeaz modul de dezvoltare al personalitii n funcie de modul normal. (Punescu 1983) Pedagogul cunoscnd toate aceste aspecte i colabornd cu familia deficientului i cu personalul din instituiile specializate, i poate ajuta pe acetia s neleag mecanismele afective, cognitive i intelectuale specifice personalitii celui dizabilitat. Planurile de educaie, ngrijire, asisten trebuie s se ntemeieze pe dorinele, nevoile concrete ale persoanei deficiente. innd cont de caracteristicile modului de instalare, manifestare i evoluie a deficienei mentale, aciunea receptatorie, compensatorie terapeutic a echipei specializate trebuie precedat de aciune de prevenire. Pedagogia de recuperare reprezint o ramur de sine stttoare a pedagogiei. Noiunea de pedagogie de recuperare a fost introdus n anul 1861 de pedagogii Yohonn Daniel Georgens i Heinrich Marianus Deinhardt, n lucrarea intitulat Pedagogia de recuperare cu accent pe idioenie i instituiile pentru idioi. Ideile de baz de lacare au pornit cei doi n conturarea domeniului au fost: 1. Obinerea n practica pedagogiei de recuperare a unui dublu efect: pedagogic i medical. Medicii i pedagogii constituie o echip de lucru n cadrul creia se sprijin i se completeaz reciproc. 2. Pedagogia de recuperare trebuie s-i dobndeasc propriile metode i tehnici, pe baza celor din pedagogia general. 3. Pedagogia de recuperare este i o ramur a pedagogiei este i o ramur a pedagogiei generale care se ocup pe termen lung de perosne cu dizabiliti de diferite tipuri. 4. Pedagogia de recuperare pune problema sntii ca ntreg i este dependent de condiiile sociale.

36

n prima jumtate a secolului nostru nu era ns destul de clar dac pedagogia de recuperare este n primul rnd pedagogic, medicin sau teologie. Heinrich Hauselmann i Paul Moot, pedagogi i reprezentani ai colii de pedagogie Zurich, sunt cei care au artat clar c pedagogia de recuperare este n primul rnd pedagogie. Primul post de pedagogie de recuperare s-a nfiinat la Universitatea din Zurich n anul 1930. n Romnia, pentru persoanele cu dizabiliti a fost dezvoltat sistemul de educaie special. Acest sistem vizeaz copilul i tnrul cu dizabiliti ncadrat ntr-o unitate colar. Pentru centrele ce adpostesc persoanele cu duzabiliti, statul romn nu a prevzut cadre specializate care s asigure educaia integral a acestor persoane. Meseria de pedagogi de recuperare are o tradiie de aproximativ 13 ani n Romnia. Educaia colar a persoanelor cu dizabiliti instituionalizate se asigur prin intermediul unor cadre didactice ce activeaz n cadrul centrelor sau prin integrarea copiilor cu dizabiliti n colile de mas sau speciale. Pedagogia de recuperare reprezint ajutorul oferit persoanei cu dizabiliti sau cu boal cronic, ajutor ce implic aciuni de ngrijire i educaie, concordane din punct de vedere al formei i al coninutului. n cadrul sistemului de protecie special ar trebui s se afle un sistem de servicii multidisciplinar. Pedagogia de recuperare lucreaz n cadrul echipei mpreun cu ceilali specialiti angajai n centre. De aceea n cursul formrilor trebuie s se dobndeasc cunotine de baz din cadrul celorlalte domenii implicate. Pedagogia de recuperare reprezint ajutor personalizat: profesionalism, competen social i capacitatea de a lucra cu personalitatea individului i n funcie de acesta sunt formulate i elementele componente ale formrii. Sarcinile pedagogului de recuperare: pe lng activitile i tehnicile administrative i alte activiti profesionale, relaia pedagogic cu persoanele cu dizabiliti sau boli cronice reprezint punctul central. Pedagogii de recuperare sunt n primul rnd nsoitorii vieii i ofer apropiere i legtur relaiei i i asum rspunderea pentru calitatea vieii celor nsoii. Pedagogia de recuperare este considerat astzi o sarcin profesional integral, plin de sens.

37

I.5.2. Metodele psihopedagogiei speciale 1. Observaia are ca scop culegerea unor date cu privire la comportamentul persoanelor cu dizabiliti, caracteristicile i evoluia lor, formarea deprinderilor de activitate i a aptitudinilor intelectuale, acumulare de cunotine i de experien recuperative pentru integrarea socio-profesional. Observaia are avantajul de a permite studiul subiectului n condiiile normale de activitate i evit situaiile artificiale. Pentru a fi ct mai eficient, cercettorul retbuie si fixeze dinainte cadrul n care se desfoar observaia, scopul urmrit i s-i noteze datele rezultate pe care s le prelucreze ulterior. Subiectul nu trebuie s tie c este observat n mod special, pentru a-l feri de impactul cu unele modaliti neobinuite de activitate i de elaborare a rspunsurilor la variabile neprevzute. 2. Experimentul are dou variante: natural i de laborator. Experimentul natural se desfoar prin introducerea unor stimuli suplimentari n activitatea derulat de subiect la care se solicit rspuns sau prin organizarea unor activiti (ludice, de nvare, de formare a deprinderilor practice) n care apar variabile diferite ce l pun pe subiect n situaii deosebite. Experimentul de laborator imprim o not de precizie mai mare, deoarece aa cum i spune i numele, se realizeaz n laboratoare dotate cu aparatur special de creare a unui cadru stimulativ i de nregistrare a reaciilor subiectului. 3. Testele au o mare rspndire. Ele se mpart n verbale i neverbale. Pentru unele categorii cum sunt surdo-muii i cei ci handicap sever de intelect, testele neverbale bazate pe simboluri imagistice sau pe ansamblri de obiecte sunt singurele edificatoare. Testele verbale opereaz cu cuvinte i cifre ceea ce presupune o oarecare capacitate de a utiliza simboluri verbale. n general, testele vizeaz o nsuire sau un proces psihic. Nu toate testele ce se aplic la persoanele normale pot fi utilizate i la persoanele cu dizabiliti, deoarece unele depesc nivelul de nelegere i capacitatea de a elabora rspunsuri aprobate de cerinele probei. Acesta este i motivul pentru care muli specialiti au elaborat sau adoptat teste specifice condiiei dizabilitii.

38

4. Conversaia, dei se desfoar cu dificultate la unele categorii de persoane cu dizabiliti, prezint avantajul c acetia nu pot simula sau masca unele comportamente, sunt mai sinceri i manifest un oarecare infantilism n elaborarea rspunsurilor. Important este s se foloseasc un limbaj adecvat nivelului de nelegere i o form ce poate fi receptat de subieci (limbajul gestual pentru nsurdo-mui, limbajul verbal nsoit de un material ilustrativ adecvat s se stimuleze nelegerea i verbalizarea pentru asistaii de intelect). 5. Analiza produselor activitilor se raporteaz la nivelul de pregtire a subiecilor, la stadiul formrii deprinderilor i obinuinelor n diferite forme de activitate, la metodologia corectiv-recuperativ adaptat n educaia special. 6. Ananmneza este foarte important pentru stabilirea momentului producerii handicapului i a cauzelor acestuia pentru studiul evoluiei subiectului i al momentelor mai importante din viaa sa. n realizarea acestei forme vor avea loc discuii cu prinii, cu rudele, cu cei din anturajul persoanei cu dizabiliti, i evident, acolo unde este cazul, se iau n consideraie propriile sale relatri. n multe studii se apeleaz la metode diferite sau la o combinare a acestora pentru a putea cuprinde complexitatea unor fenomene psihice. Pe baza acestora se poate efectua analiza de caz, ce se realizeaz prin studiul subiectului cu ajutorul mai multor probe i prin observarea comportamentului n diferite ipostaze. n cadrul analizei de caz se iau n considerare toate datele personale ale individului, ncepnd de la cele familiale i de etiologie a handicapului ajungnd la evidenierea principalelor caracteristici psihice i teminnd cu un profil psihologic, n care, s se sublinieze diagnosticul i pronosticul evoluiei probabile pe scurt i lung durat. n ultimul timp s-a pus un accent tot mai mare pe caracterul aplicativ, pornind de la nevoia de cunoatere a copilului i de evaluare a capacitilor psihice, n vederea adoptrii unor strategii eficiente pentru optimizarea procesului instructiv-educativ. S-a acreditat ideea c diferenele psihofizice dintre copii i modalitile specifice de activitate impun o organizare ierarhic i difereniat a educaiei. Probleme cu semnificaii deosebite le creeaz persoanelor cu dizabiliti, a cror instrucie i educaie trebuie s se subordoneze scopului corectiv-recuperativ i integritiv socio-profesional.

39

Din acest motiv s-au constituit domeniile psihopedagogice i pedagogiei de recuperare ce se raporteaz la fiecare categorie de handicap n parte. I.5.3. Prevenirea factorilor exogeni i endogeni care pot duce la apariia deficienei mentale Avnd n vedere rolul factorilor genetici, bilogici, fiziologici, sociali care genereaz care genereaz deficitul mintal, msurile de prevenire constituie primele aciuni ale ansamblului terapeutic. Aciunile de prevenire pot fi primare i secundare. Aciunile de prevenire primar se instituie nainte de manifestarea deficitului i sunt cuprinse n programe de informare a cuplului, consiliere premarital, evaluare i tratament natal,evitarea bolilor venerice, alimentaia corect, igiena n perioada graviditii i dup naterea copilului. Msurile de prevenire secundar se nscriu n tipul de terapie ndreptat asupra terenului. Acesta vizeaz depistarea precoce a persoanelor vulnerabile i a semnelor de dizabilitare, protejarea persoanei vulnerabile fa de factorii de risc i creterea nonvulnerabilitii persoanei prin terapie suportiv ce mpiedic apariia tulburrilor asociate. Depistarea copiilor cu: Expresie muzical; Expresie corporal autonomie personal; Adaptarea la viaa cotidian; Activiti ludice de educaie i compensare la alegere. Voi lua expresia muzical la alegere ca exemplu de activitate practic. Activitile de expresie muzical trebuie s-l ajute pe beneficiar s identifice sunetele sub raportul timbrului, intensitii, ritmului, s-i dezvolte capacitile de discriminare, sensibilitate auditiv. Se produc sunete prin lovirea a dou obiecte sau prin lovirea palmelor: Se imit sunete din natur: ploaia, tunetul; Se imit sunete produse de vocea uman; Se imit sunete la diferite instrumente;

40

Se iniiaz jocuri diverse n care copii trebuie s diferenieze vocile colegilor lor, s identifice sunete venite din direcii diferite; Se nva cntece simple pornindu-se de la sunete familiale: ham, miau; Se organizeaz jocuri muzicale combinate de tipul: vine plaoia, bate vntul; Se organizeaz audiii muzicale dup care se ncearc imitarea muzicii ascultate; Se danseaz pe un ritm dat dup ce n prealabil s-au executat micri ritmice cu picioarele. Toate aceste tipuri de activiti pot fi adaptate dup specificul fiecrei grupe de

asistai, particularitile temperamentale, structura personalitii fiecrui dizabilitat n parte, nivelul de afectare al acestuia, gradul de dotare al instituiei de ngrijire i de ocrotire. I.5.4. Compensarea- -metod de echilibrare a deficientului mintal Iniierea unui proces de compensare al deficientului mintal presupune cunoaterea modului de structurare i de funcionare al personalitii acestuia. De aceea intervenia cu i asupra lui vizeaz obinerea unui echilibru prin exercitarea unei presiuni n latura unde se produce decompensarea cu ajutorul unei contraponderi care trebuie s restabileasc echilibrul iniial. (C. Punescu, 1980) Personale dizabilitate mintal au probleme cu perceperea schemei corporale, cu formarea contiinei de sine, ca efecte ale dificultilor intelectuale. n aceast situaie sistemul educaional sau cel terapeutic, prin care sunt antrenai subiecii deficieni, va trebui s instituie programe de ntrire ale comportamentelor adaptive, a rspunsurilor pozitive la stimuli exteriori. Evideniind i recompensnd fiecare succes obinut se creeaz ansa stimulrii i antrenrii resurselor existente. Crearea sistematic de ocazii optime de succes i de aprobare ofer posibilitatea utilizrii resurselor personalitii subiectului dizabilitat cu efecte asupra strii de confort i ncredere asupra forelor proprii. I.5.5. Recuperarea Recuperarea este procesul prin care deficientul mintal, de-a lungul mai multor etape, poate ajunge la o diminuare a dizabilitilor proprii. Este metoda ansamblu de

41

tehnici i proceduri, care s ajute la atingerea obiectivelor stabile. Recuperarea poate fi de mai multe tipuri: n funcie de strategiile folosite i de coninutul lor tematic: Recuperarea morfologic; Recuperarea fiziologic; Recuperarea psihologic, recuperarea social; Recuperarea instructiv-educativ. Toate aceste strategii se completeaz reciproc. Pentru a duce la bun sfrit forma de intervenie rtebuie s stabilim nivelul la care l poate exprima. n acest context, M. Murean (1987), a evideniat existenei limitei inferioare i superioare a zonei de recuperare, atunci cnd se stabilesc valorile constante, pentru aceste niveluri. Zona de recuperare poate fi restrns sau mai extins n oricare din etapele antagonice, provocat i ntreinut de diveri factori interni i externi. Durata procesului de recuperare depinde de dimensiunea zonei de recuperare, de coninutul acesteia, de particularitile de vrst i individuale ale subiecilor de mediu psihosocial, de tehnica de recuperare folosit. I.5.6. Modaliti terapeutice utilizate n recuperarea persoanelor cu deficien Scopul ntrgului ansamblu acionar destinat subiectului dizabilitat mintal este i unul intrisec terapeutic, el adugndu-se celor anterior menionate (educaional, recuperator, compensator). Prin terapia psihologic se urmrete: optimizarea insertice a individului n mediul su de via, activizarea potenialului su global i modelarea componentelor psiho-fizice, cu precdere ale celor care solicit recuperare-compensare (Lungu Nicolae, 1991). Terapia psihologic urmrete atenuarea sau chiar ndeprtarea suferinei psihice cunoscut fiind reacia afectiv emoional, trirea intens frustrant pe care o dezvolt deficientul mintal. Principalele terapii folosite cu succes n activitile cu deficienii mentali sunt. 1. Terapia centrat pe persoan; 2. Terapia comportamental; 3. Terapia prin art;

mental

42

4. Terapia recreaional; 5. Terapia mediului; 6. Terapia ocupaional; 7. Terapia prin muzic meloterapia. 1. Terapia centrat pe persoan prezint trei abordri. Prima vizeaz relaia dintre personalul de supraveghere (asistent) i persoana cu deficient mintal instituionalizat. A doua se refer la tratamentul terapeutic al persoanelor cu deficit mintal instituionalizate, sau nu, printr-o terapie mediat. n realizarea acestui tip de terapie la demararea i supervizarea propriu-zis a programului particip nti expertul terapeut, apoi personalul de supraveghere, prinii sau alte persoane. A treia perspectiv se refer la interveia direct a terapeutului. 2. Terapia comportamental este folosit cu rezultate semnificative n recuperarea persoanelor cu deficit mintal moderat, sever i chiar profund. Bazndu-se pe principiile condiionrii operante aceast terapie este utilizat la recuperarea indivizilor cu dificulti de dezvoltare, deprindere i nvare de abiliti adaptive. 3. Terapia prin art (desen, pictur, modelaj, culoare) mpreun cu terapia prin dans i muzic fac parte din terapia de expresie. Activitatea plastic nseamn ndemnare i reprezentare, simire, lucru care poate ajuta dezvoltrii armonioase, echilibrate a subiectului deficient mintal cu grade uoare, moderate i severe. n 1880, n Anglia s-a fcut o experien interesant. S-a organizat o manifestare extins la care s participe i persoane cu diverse dizabiliti. Ele trebuia s se exprime prim muzic, teatru, dans, pantomim, desen, fotografie n faa unui public, n cadrul unor spectacole sau unor expoziii. Prin aceste expoziii se urmrea: Sporirea experineei de nvare; Furnizarea de noi situaii i oportuniti de nvare; Dezvoltarea de deprinderi noi; Dezvoltarea talentelor i abilitilor grupurilor cu nevoi speciale; Demonstrarea talentelor persoanelor cu dizabiliti; Creterea nivelului de apreciere a persoanelor dizabilitate prin activiti n public. (Mc Cobe i Mc Vicor, 1981)

43

4. Terapia de timp liber (recreaional) presupune activiti diverse: sport, jocuri, excursii care relaxeaz, ocup timpul n mod plcut, menin i sporesc sntatea fizic i / sau mental a persoanelor cu deficiene mentale. Terapia recreaional poate fi secondat de terapiile de relaxare care prin tehnici specifice pot conduce la reducerea tensiunii musculare, sangvine cu efecte asupra psihicului persoanei. 5. Terapia mediului. n orice situaie persoanele deficiente vor trebui s beneficieze de un mediu social cooperant, permisiv, sensibil. n noiunea de mediu includem ambiana social n care triete persoana, relaiile familiale i cele din instituie atucni cnd aceasta locuiete ntr-o reziden, ct i activitile zilnice pe care le desfoar aceasta. Prezena unei persoane cu deficien ntr-o familie provoac adeseori o afectare, chiar o modificare a echilibrului psihic al membrilor si i a echilibrului exterior ce vizeaz relaiile familiale cu societatea. Modalitile concrete de ajutor a familiei pot fi: S i se dea sfaturi practice; S i se furnizeze informaii; S fie nvat cu anumite deprinderi; S fie consiliat sau s i se acorde terapie. Astfel echipa inderdisciplinar a terapiei unui copil deficient mintal, va trebui s ajute i familia s depeasc momentul ocului iniial i mai apoi s o susin printr-o terapie adecvat n procesul de cunoatere, apreciere, ajutorare, recuperare a proprilui copil. Prin consiliere membrii familiei pot recpta ncrederea n forele proprii i ale copiilor lor, tolerana la stres, stpnirea emoiilor negative. Se vorbete tot mai des de dezinstituionalizare, n virtutea principiului normalizrii, dar mai nti este necesar pregtirea mediului care trebuie s-i primeasc pe cei dizabilitai. Aceast pregtire se va face prin programele de informare despre personalitatea lor, organizarea de ntlniri care s dezvluie potenialul creator imaginativ al persoanei cu deficien mental, ca s-i putem ajuta, mai nti s-i cunoatem i s-i nelegem. 6. Terapia ocupaional. Persoanele deficiente mintal pot participa la activiti specifice n funcie de nivelurile de vrst mental. Astfel pentru copii cu deficit mintal uor sunt indicate activiti de ceramic, pirogravur, tmplrie. Chiar i cei cu deficien mental

44

sever pot desfura activiti mai simple: s coloreze imagini simple, s decupeze figuri geometrice, s fac hrtie sau fire colorate. Jocul poate constitui un instrument important al terapiei ocupaionale. Prin activitatea de joc votr putea s-i dezvolte abiliti de micare, ndemnare, apucare, vor nva s reacioneze optim la stimuli exteriori, vor putea s se autovalorifice prin produsele realizate cptnd ncredere n forele proprii. Aceste activiti au consecine educative importante dar pot contribui i la un mod de via obinuit, la integrarea ntr-o profesie. n Romnia, nainte de 1990 au existat preocupri de recuperare a deficienilor mentali. Dup 1990 s-au reluat vechile Problematica activitii terapeutice cu deficientul mintal a fost tratat din perspectiva psihopedagogic. Fiecare din aceste tipuri de terapii specifice, individual sau colectiv, n spaiulo rezidenial sau n afara lui, contribuie la valorizarea persoanelor dizabilitate la optimizarea procesului de adaptare i integrare a acestuia. 7. Terapia prin muzic (meloterapia). Muzica este parte intrinsec din noi toi: pulsul i ritmul btilor inimii, respiraia i micrile; creem melodii cnd rdem, plngem, ipm sau cntm; ntreaga gam a emoiilor noastre poate fi transcris pe ritmul i armoniile diferitelor stiluri muzicale. Aceast legtur intim cu muzica rmne intact indiferent de dizabiliti sau boal. preocupri i s-au iniiat altele noi.

CAPITOLUL II ACTIVITATEA MELOTERAPEUTIC

II.1. MELOTERAPIA MODALITATE DE TRATAMENT PSIHO-FIZIC

45

nceputurile muzicoterapiei i au originea n utilizarea spontan i intuitiv a muzicii n tratamentul diferitelor boli, fenomen ntlnit i n zilele noastre. Probabil c majoritatea dintre noi acultm muzic nu doar ca cat cultural, ci mai ales simim c uneori avem nevoie de efectul ei relaxant sau dimpotriv stimulant. Plasarea meloterapiei ntr-unh cadru instituionalizat a avut loc recent, iar cel care a introdus-o a fost Schnopfhagen n jurul anului 1800 n azilurile de bolnavi mentali sub forma unei terapii pasive i reprezentat de concertele date pentru bolnavii internai. Scopul acestei muzicoterapii era de a calma, stimula bolnavii, muzica adresndu-se celor cu deficiene psihice, sechele ale unor boli mentale acute ct i secundarea involuiei psihice la vrstnic. Spre sfritul secolului al XIX-lea apar o serie de lucrri tiinifice consacrate studierii influenei muzicii asupra diferitelor funcii ale organismului n special aparatul circulator. Este monetul cnd n Frana, Elveia, America, Germania, Austria ncepe utilizarea muzicii cu scop medical. Coordonarea cercetrilor n meloterapie nceput n 1953 sub sigla UNESCO, de ctre International Society for Music Education, a fost activizat din 1971 dup simpozionul Internaional consacrat meloterapiei. n prezent numrul conferineelor internaionale de meloterapie este n cretere evideniind cu fiecare pas noi aspecte privind eficiena anumitor practici meloterapeutice. Muzicoterapia este o form specific de psihoterapie i armonie cu obiective specifice de tratament referitoare la cunoaterea de sine, autoexprimare i comunicare. Interveniile meloterapeutice pot influena ntreaga personalitate i multiplele interaciuni psihofizice din interiorul sistemului nervos. Alturi de manipularea strilor efective, muzica are de asemenea funcia de organizare cognitiv datorit caracterului logico-matematic al ritmului i intervalelor melodice. Alte arii de interes ale meloterapiei sunt determinate de interaciunile interpersonale i consecutive, de problemele de realaionare social. Meloterapia este un proces foarte activ. Ea nu se rezum la simpla audiie muzical, cum iniial s-ar putea crede. Intervenia muzicii face apel mai ales la exprimare prin intermediul improvizaiei., interpretrii i compoziiei. Aceasta nu nseamn ns c pacienii care abordeaz acest gen de terapie trebuie s aib neaprat deprinderi muzicale (absolut necesare, de altfel) sau calitilegate de auzul ritmico-melodic i exprimare vocal sau instrumental.

46

Muzica are efect puternic asupra asculttorului dar mai ales asupra celui care cnt. Aici putem vorbi despre caracterul cathartic al muzicii. El prespune implicare total, ntlnit mai mult n exprimarea muzical dect n audiie. A cnta cu sinceritate o melodie este a exprima n cteva minute mai multe sentimente dect ai putea povesti timp de mai multe ore. A dansa o sear ntre prieteni ajut rapid n a dobndi degajarea n relaionarea social. Mai mult, a cnta n faa unui public este un mijloc eficace, dac este corect aplicat n tratamentul fobiei sociale sau n amplificarea dintre noi. n concluzie, meloterapia este o modalitate psihoterapeutic foarte complex, cu efecte psihologice benefice att pentru aria patologic ct i pentru fiecare dintre noi. n ceea ce privete indicaiile muzicoterapiei se pare c psihiatria este i va fi marea beneficiar a acestei metode, mai ales n cazul n care muzicoterapeutul va colabora organic cu psihiatrul terapeut sau dac acesta din urm va avea aptitudini i cunotine muzicale solide, ori poseda ca o specializare suplimentar pe aceea de muzicoterapeut. Argumente pentru eficiena muzicoterapiei n cazul bolilor psihice sunt furnizate de asigurarea unei legturi inerente (practic automat) ntre psihoterapia simpl (suportiv) ca element de abordare i de permanenta direcionare a bolnavului psihic, i muzicoterapie, dar i asocierea altor metode psihoterapeutice, cum ar fi de exemplu terapiile de relaxare sau psihoterapiile cognitive. Muzica asociat la terapia complex a bolilor psihice ofer perspectivele unei comunicri directe non-verbale cu pacietul, ca i de verbalizare a tririlor sale, inclusiv posibiliti mai mari de socializare. n plus discuiile cu pacientuld despre muzica ascultat (semnificaiile acesteia, ideile i sentimentele declanate sau evocate) l ajut pe medic s neleag mai bine problemele pacietului. Acesta, la rndul su poate gsi n sine, ajutat de muzic, o serie de noi rspunsuri la frmntrile sale, ajungnd n unele cazuri s-i redimensioneze personalitatea. Autorii cu rezultate semnificative n aplicarea muzicoterapiei: Verdeanu Paissesf; Willms H.; Sivadon; Schwoltz A.; Pfeiffer H.; Romila Aurel; Rdulescu Rodica. La bolnavii cu schizofrenie, muzica utilizat ca auxiliar la terapia psihotrop reprezint o punte de ieire din lumea delirant n care acetia sunt cufundai, nlesnind comunicarea cu lumea exterioar real i cunoaterea propriei identiti. (Willms, 1975). Acelai autor edific un concept terapeutic, integrnd gimnastica dansant,

47

muzicoterapia receptiv, muzicoterapia productiv, psihoterapia verbal pentru schizofreni i copii autiti n cadrul creia muzicoterapia joac rolul comunicrii preverbale. Harm Willms afirma rolul muzicii de a face posibil relaia cu cei din jur n cazul acestor bolnavi, care se afl ntr-un stadiu de regresie i la care este posibil numai aceast comunicare preverbal realizabil cu ajutorul muzicii i ulterior graie acesteia, revenirea la comunicarea verbal. Ajutorul indic n cadrul muzicoterapiei active multe forme de interpretare precum: imitarea unor zgomote din jur (fabrica, de exemplu) sau improvizaii active solistice sau colective (la nivelul grupului). n cadrul muzicoterapiei complexe, muzicoterapia receptiv ocup doar un loc episodic cu rol muzico-diagnostic, important totui n orientarea terapeutului asupra unor particulariti ale personalitii i bolii dar i asupra modalitilor de desfurare a exerciiilor de muzicoterapie active. Din cercetrile mai recente asupra efectului muzicoterapiei asupra subiecilor cu schizofrenie, reinem urmtoarele concluzii: exist avantaje semnificative n grupul de terapie 4 n ceea ce privete relaiile personale i sentimentul subiectiv de participare ntro activitate de grup (ex. corul). Totui evaluarea pe termen lung a artat c aceste efecte pot s nu fie de durat. Inselmann descrie din experiena avut cu terapia prin muzic la pacienii cu schizofrenie o infleun benefic a percepiei emoionale i cognitive a muzicii asupra percepiei efului i intrrii Eului. Un studiu recent efectuat pe 76 de subieci cu schizofrenie rezidual, 6 a artat c muzicoterapia a diminuat semnificativ simptomele negative ale pacienilor, a crescut abilitatea de relaionare cu ceilali, a redus izolarea social i a crescut interesul pentru evenimente exterioare. Deoarece muzicoterapia nu are efecte adverse i este relativ costisitoare, merit evaluare ulterioar i aplicare mai larg. Muzicoterapia are efect posibil numai pe terment scurt, asupra relaiilor personale ale pacienilor cu schizofrenie cu evoluie cronic. Episodul depresiv major asociat schizofreniei beneficiaz n mod constant de muzicoterapie receptiv, cu comdiia alegerii cu mult grij a tipului de muzic difuzat. n mod expres trebuie menionat contraindicaia pentru o muzic trist sau dramatic,

48

rscolitoare. Modelul muzicoterapeutic reglator al lui Cristoph Scghwabe are la baz concepia referitoare la nvarea pacientului s-i contietizeze n mod activ tririle printr-o receptare atent cu ajutorul muzicii a prezentului (gndiri, sentimente, stri de dispoziie), fr eforturi de voin obositoare. Tririle muzicii se manifest iniial ca o recepie strict legat de particularitile pieselor muzicale, privit de pacieni fr raportare la propria lor persoan, dar ntr-o a doua etap ea apare ca o posibilitate de a fi scoase la iveal emoiile ascunse, inclusiv strile afective negative. n aceast a doua etap ncepe s se organizeze o raportare constructiv i combativ a individului fa de momentele conflictuale din viaa sa. Muzicoterapia are efect asupra comportamentului pacienilor cu schizofrenie prin sisteme de comunicare nonverbal. Utiliznd n cadrul acestui model de terapie reglatorie, piese muzicale de Brahms, Bartok i Stravinsky, fr precizarea lucrrilor dar presupunem c sunt acele piese vioaie, energice, bine ritmate Schwabe i edifica un concept terapeutic ce are n vedere atingerea pe baza utilizrii muzicii urmtoarele inte: Manifestri comportamentale: lipsa de energie, interese, iniiativ; Stri afective: triri cu coninut negativ-anxietate fa de propriile sentimente; Gndire: senzaia de golire a gndirii sau presiunea unor gnduri ascunse cu coninut negativ; Comunicare: lipsa de contact cu ceilali n ciuda unei puternice dorine pentru aceasta; Somatic: cefaleea n variate dureri nesistematizate, scderea apetitului i n greutate. Etapele recuperrii bolnavului includ demersurile cognitive includ demersurile cognitive consecutive reglrii raportului dintre percepiile acceptate i cele neacceptate acestea din urm rmnnd sub observaia bolnavului, spre a fi, n cele din urm, acceptate la adevrata lor dimensiune (mai mult redus dect la nceputul depresiei). Muzica prin stimularea imaginaiei, dar i a altor procese cognitive la bolnavul cu tulburarea depresiv asociat schizofreniei, ajut fr intervenia limbajului vorbit la redresarea acestor raporturi intrapsihici ale subiectului supus muzicoterapiei. Gertrud Schebert a utilizat un amestec de muzicoterapie receptiv i activ folosind n faza

49

iniial cele dou romane n fa major i sol major de Beethoven, sincronizat cu exerciii de relaxare centrate pe respiraie. Ulterior aplic exerciii cu caracter de muzicoterapie activ, utiliznd bateria de teste Karl Orff, sub forma unor jocuri active menite s-l desctueze pe bolnavul depresiv de ncrctura sa afectiv negativ. Efectele pozitive terapeutice sunt relaxarea, activarea, reducerea anxietii, nlesnirea relaionrii cu ceilali i mbuntirea expresiei i a emoiilor. n momentul de fa, cercetrile din domeniu atest efectele benefice. Msurarea beneficiului pe care muzicoterapia l aduce n terapia tinerilor cu schizofrenie s se conformeze medicinei bazate pe dovezi. Muzica poate fi folositoare ca mijloc de relaxare sau ca stimul de discuii n grup. Muzicoterapia permite persoanelor cu tulburri psihice s-i exploreze sentimentele personale, s fac schimbri pozitive n strile de dispoziie i emoionale, s aib un sim al controlului asupra propriei experiene de via prin experiene de succes, s ncerce rezolvarea problemelor, s-i rezolve conflictele, acestea ducnd la relaii mai puternice personale i familiale. Cercetri ulterioare ar putea demonstra mai multe rezultate pozitive. Proprietile terapeutice ale muzicii au fascinat omenirea nc din antichitate cnd se spunea despre notele melodioase ale harpei c pot domoli chiar i fiarele slbatice, cel puin n cazul lui Orfeu. n perioada Evului Mediu se credea c muzica poate vindeca trupul, dar mai ales sufletul de diferite boli i suferine. Afl ce este meloterapia i ce poate face ea pentru tine! ncepnd de la harpa att de iubit n Grecia Antic pn la incantaiile tribale menite s alunge spiritele, muzica a fost un factor important n evoluia spiritual a omului. n China antic se compunea muzic pentru a conferi o stare de bine fiecrui organ n parte. Se folosea un instrument pentru interpretarea bucilor muzicale benefice fiecrui organ astfel: Pentru inim instrumente cu coarde; Pentru plmni clopotele; Pentru rinichi tobele; Pentru ficat flautul.

50

Sunetul are un efect direct asupra aurei umane, lucru din care rezult schimbarea neateptat a strii de spirit, a sentimentelor i a emoiilor. Muzica poate deschide inimi ns dac este violent poate provoca stri de incofort i chiar nervozitate. Meloterapia avansat folosete o gam variat de sunete, crend condiii excelente pentru relaxare profund, meditaie sau pur i simplu o stare de bine. Sunetele din natur sau cele produse de flaut, harp nu pot ajuta n evoluia noastr spiritual sau nu pot oferi o stare de armonie sufleteasc. Pe lng faptul c memoria auditiv te poate ajuta s retrieti anumite momente din trecut s-a demonstrat statistic c meloterapia mbuntete calitatea somnului i creativitatea reducnd strile de stres i depresie. Medicii pasionai de psihologie au prescris chiar i unele fragmente muzicale. n topul preferinelor sunt creaiile lui Mozart, iar fragmente din Handel au fost recomandate pentru bolile cardio-pulmonar. Meloterapia este de mare ajutor n tratamentul afeciunilor psihice de toate categoriile: nevroze, psihoze. Profesorul Dr. Ioan-Bradu Iamandescu, eful Catedrei de Psihologie Medical i Psihosomatic a Universitii Carol Davilla i autorul crii Muzicoterapia receptiv spune c terapia prin muzic nu ar trebui numit meloterapie, deoarece acesta consider c nu numai melodia nu infleuneaz ci i ritmul i armonia deci muzicoterapia ar trebui s se numeasc gen de terapie. Muzica ne afecteaz pe trei nivele: intelectual (cognitiv), afectiv i instinctual. La nivel cognitiv muzica clasic de camer sau opera influeneaz persoanele cu nivel de inteligen ridicat i nu neaprat, cu o cultur muzical deosebit. Intelectul este influenat de armonia i orchestraia muzicii este educat spre relaxare i este dezvoltat gndirea matematic i spaial. Pe plan afectiv suntem influenai de melodie iar la nivel instinctual suntem influenai de ritm. Manelele se bucur de popularitate printre oamenii simpli deoarece sunt ritmate i melodioase, deci ating planul afectiv i cel instrumental, dar deloc pe cel cognitiv. Profesor Dr: Iamandescu spune c omul trebuie s asculte n general ceea ce i place, dar dac are un I.Q. ridicat ar fi recomandat muzica clasic. Muzica afecteaz scoara cerebral n funcie de gen. Spre exemplu, tangoul i valsul i mbuntesc

51

activitatea cu 50%, muzica simfonic cu 60% iar compozitorii clasici i romantici precum Bach sau Beethoven, cu 95%, Mozart 100%. Institutul din Viena a fcut cercetri pe aceast tem i s-a demonstrat c melodia i ritmul ne afecteaz cmpul elecro-magnetic. De aceea, muzica sachimb dispoziia, starea de spirit i te ajut s te bucuri de via ntr-un mod complex. Muzica se folosete pentru tratamentul psihologic i psiho-somatic mai ales n cazuri de oboseal psihic rezultat din hiper-activitate, din deprimare sau inactivitate. n ambele cazuri se recomand muzica clasic pentru relaxarea oamenilor care susin activiti intelectuale intense se recomand arii foarte lente i uor de asimilat, iar persoanelor deprimate se recomand muzic mai ritmat. Terapia prin muzic este considerat o metod foarte bun de meninere a strii de sntate, dar i o tehnic de tratare sau ameliorare a stresului psihic, ulcerului, strilor spastice i tulburrilor care apar dup accidente vasculare cerebrale i paralizii. i la copiii autiti se obin rezultate foarte bune prin aceast terapie, fiind deseori folosit de specialitii din strintate spune Profesorul Doctor Iamandescu, specialist n Psihologie i ef al Compartimentului de Alergologie de la Spitalul Clinic Colentina. n urma experienelor fcute de doctorul Iamandescu pe pacieni, acesta a observat c muzica poate avea un puternic efect contra durerilor i oboselii deoarece stimuleaz eliberarea de endorfine, aa numiii hormoni ai fericirii. Rezultatele unei edine de terapie depind foarte mult de alegerea genului muzical. Cel mai mult se folosesc genul clasic i romantic recomandate de doctorul Iamandescu. II.2. MUZICA I MEDICINA nc nainte de a ne nate, aflndu-ne n primele sptmni de sarcin a mamei, anumite zgomote interne ct i din afara organismului ne influeneaz puternic. Organismul nva s reacioneze la muzic i la elementele ei, ritm, dinamic, melodie iar dup natere cu att mai mult. Pn n clipa cnd un copil ncepe s vorbeasc, el nva totul pe plan nonverbal, cu ajutorul silabelor, al cntecelor, al ipetelor, o muzic primar a crui experien ne ghideaz o via ntreag. De aceea preocuparea muzical nc din prima copilrie ne stimuleaz i pe plan intelectual.

52

Tensiunea, pulsul, respiraia, sensibilitatea la durere, toate sunt infleunate de ritm sau de anumite lungimi de und. Cnd eti relaxat, pulsul se modific uor, iar dac i-e fric sau te doare ceva, este stresat ritmul cardiac, rmne ngheat pe o anumit frecven. Efectund diferite teste medicii au descoperit c nivelul hormonilor stresului poate fi cobort cu ajutorul unei muzici romantice. Meloterapia este o forma a psihoterapiei n care muzica este folosit ca mijloc de exprimare (n loc de vorbire) i care este indicat de terapeut n funcie de problemele fiecrui pacient. Astfel pot fi tratatetulburrile mentale sau afective, anumite blocri, cteva boli psihosomatice, cum ar fi: astmul sau problemele de alimenaie. Meloterapia poate lua dou forme: O modalitate activ practica unui instrument muzical; O modalitate pasiv ascultarea muzicii.

II.3. TERAPIA AFECIUNILOR PRIN MELOTERAPIE Este o terapie care se bazeaz pe muzic. Metoda de meloterapie era cunoscut nc din antichitate, unde era folosit pentru a-i revigora pe cei deprimai i pentru a-i ncuraja pe cei care plecau la luptat. S-a mai constat c muzica modific undele cerebrale i frecvena cardiac. Este o minune a lumii deoarece trezete spiritul de libertate, contiina, alung pesimismul, calmeza i nltur insomnia. Starea complet de sntate este atunci cnd ea este reflectat pe deplin att n corpul nostru ct i n minte i emoiile noastre. Trupul, mintea i spiritul interacioneaz continuu genernd astfel gradul de sntate pe care-l avem. Bolile i afeciunile cu care ne confruntm constituie rezultatul unei reacii de tip cauz-efect ntre corpul nostru, emoiile pe care le avem i modul n care noi gndim. Principiile de baz ale oricrei terapii inclusiv meloterapia, constau ntr-o intervenie menit s menin echilibru ntre trupul fizic, resursele mentale i emoionale i spirit. Att vocea ct i sunetele provenite de la o varietate de resurse pot contribui, prin diferite metode, la meninerea acestei armonii i prin urmare la pstrarea unei snti ct mai bune. II.3.1. Cunoaterea strilor sufleteti prin ascultarea glasului

53

Vocea exprim foarte multe lucruri despre starea fizic, emoional i mental a unei persoane. Ascultnd alte voci i acordndu-v obiectiv la natura propriei voci putei afla mai multe despre diferite aspecte ale sntii. Sftuirea unei persoane a fost descris drept arta de a asculta cu dragoste. Ea se folosete la alinarea suferinelor i poate deschide calea procesului de vindecare. Sftuitorul ascult cuvintele individuale, sensul lor i comtextul n care sunt rostite. El poate asculta i estura subtil a implicaiilor i asociaiilor care se afl n spatele cuvintelor. Exprimrile nonverbale cum ar fi: oftaturile, suspinele dar i vocea nsi prin nlimea i calitatea tonului, ritmul precum i pauzele i tcerile dintre sunete pot exprima foarte mult din tririle i strile cu care se confrunt fiina. n afar de aceasta, un sftuitor atent ia n considerare poziia i limbajul trupului dar i acele nuane mai puin explicabile ale percepiei pe care o numim intuiie. II.3.2. Caracteristicile vocii simptome ale bolilor cu care ne confruntm Astfel, natura vocii ne poate ajuta s identificm i s diagnosticm diferite probleme, ceea ce reprezint nceputul procesului de vindecare. Exist multiple legturi ntre caracteristicile vocii i problemele de ordin fizic i mental. Concluzii similare pot fi obinute nu numai pe baza caracteristicilor sonore ale vocii, ci i pe baza strii de sntate a organelor care produc vocea. Pentru cei ce ascult cu atenie vocea pot oferi indicii asupra modului cum facem fa diferitelor etape din via, precum i proceselor de dezvoltare i maturizare. Exemplu: teama de maturitate, de a da piept cu cerinele de ordin emoional i cu responsabilitile vieii adulte i gsesc expresia ntr-o voce copilreasc. Vocea rguit, cu sufletul la gur, ca de feti este caracteristic unei cochetrii feminine exagerate. Echivalentul masculin al acestei situaii se exteriorizeaz prin tonuri adnci, laconice, declamative. Sentimentele de nfrngere i inutilitate care pot s apar la o vrst naintat sunt clar evidente n vocea apatic i plngrea, n care persoana i retrage capul ntre umeri. Pentru ca vocea s fie ct mai natural, umerii trebuie s fie situai dedesubtul limiei mandibulare. II.3.3. Caracteristicile unei voci sntoase Vocea reflect starea general a sntii noastre fizice, emoionale i spirituale. Semnele distincte lae unei voci sntoase sunt: supleea, sensibilitatea, cldura i

54

puritatea tonului, care trebuie s fie ct mai clar, limpede i deschis fr nici o not de forare sau presiune. Mai presus de toate o voce sntoas posed vitalitate fiind plin de energie. II.4. MUZICA NLTUR STRESUL I OBOSEALA Proprietile terapeutice ale muzicii au fascinat omenirea nc din antichitate, cnd se spunea despre notele melodioase ale harpei c pot domoli chiar i fiarele slbatice, cel puin n cazul lui Orfeu. n cadrul meloterapiei educatorul/terapeutul trebuie s fie interesat n special de efectul pe care l are muzica utilizat sub diverse forme, ca mijloc pentru modelarea personalitii i normalizarea strilor psihice, att pentru persoanele normale ct i pentru persoanele care prezint diferite afeciuni sau deficiene, n cazul persoanelor cu cerine speciale sau aflate n stri de boal, efectele curative ale muzicii difer n funcie de tipul i specificul deficienelor sau afeciunilor. Pentru copii cu deficien mental sau pentru cei care prezint autism, meloterapia este frecvent folosit n special pentru stabilirea unui alt tip de comunicare; n acest caz muzica nu este utilizat n terapie datorit calitilor sale estetice, ci pentru a stabili contactul cu copilul deficient i a facilita comunicarea ntre el i educator/terapeut. La copii cu deficien mental i hiperactivi meloterapia poate fi utilizat pentru ameliorarea inhibiiei voluntare a actelor motorii i pentru realizarea unor performane m plan psihomotric. Pentru calmarea subiecilor anxioi i a celor hiperkinetici, se folosete un instrument care permite un fel de sunete prelungi de clopoei deosebit de armonioase. La subiecii cu instabilitate emoional, utilzarea meloterapiei determin diminuarea tensiunilor psihice, reducerea agresivitii, favorizeaz cooperarea n interiorul grupului i activitile n clas. Activitile de meloterapie pot fi desfurate n grup sau individual (copiilor cu deficiene severe sau asociate) i pot fi mprite n dou forme: 1. Forma activ const n diverse activiti muzicale desfurate individual sau n grup de subiecii nii.

55

2. Forma receptiv este acea form n care subiecii audiaz muzica; acest caz, pasivitatea subiecilor nu este total, deoarece activitatea de recepie solicit prin ea nsi un anumit grad de participare din parte acestora. n cazul activitilor de meloterapie desfurate de ctre educatori este util s se aib n vedere urmtoarele obiective: Dezvoltarea interesului fa de activitile muzicale; Formarea i dezvoltarea auzului muzical cu elementele sale: sim melodic, ritmic. Educarea vocii ca principal mijloc de redare a muzicii; Formarea unor deprinderi practice muzicale (ascultare a muzicii, interpretare); Cultivarea imaginaiei i a creativitii; Echilibrarea i armonizarea personalitii copilului prin cultivarea unor trsturi cu caracter pozitiv; Dezvoltarea sociabilitii copilului prin participarea la activitile organizate pe grupuri de copii; Educarea expresivitii mimico-gesticulare; Nuanarea exprimrii verbale; Dezvoltarea sensibilitii i a gustului estetic fa de fenomenul muzical; Determinarea unor stri de deconectare, relaxare, confort psihic, ncntare i bun dispoziie. Principalele forme de organizare a activitilor educaional-terapeutice din sfera muzicoterapiei sunt: a. Cntecul are impactul cel mai puternic asupra dezvoltrii proceselor psihice a copilului. Prin cntec se dezvolt vocea, auzul muzical, formeaz deprinderea de a cnta individual sau n grup i dezvolt simul ritmic i interesul pentru activitatea desfurat. b. Jocurile muzicale sunt folosite de copiii de vrst mic pentru dezvoltarea simului ritmic. Aceste jocuri au la baz ritmarea unor versuri, prin bti din palme, marcarea ritmului cu ajutorul, instrumentelor de percuie sau prin combinarea micrilor ritmice, mn-picior; de asemenea jocurile muzicale pot fi desfurate dup o melodie cunoscut, jocuri de recunoatere a unor cntece sau rimuri melodice.

56

c. Jocurile muzicale exerciiu au rolul de forma deprimderile elementare de percepere, recunoatere i redare a calitilor sunetului muzical, n aceast categorie intr i exerciiul de reglare a echilibrului de inspiraie-expiraie, flexibilizarea vocii. d. Jocurile de text i cntec mbin ntr-o strcutur unitar att melodia cu textul ct i micarea corespunztoare coninutului literar. e. Audiiile muzicale contribuie la formarea gustului artistic, a interesului pentru muzic, ntrirea capacitii de concentrare auditiv, instalarea unei stri de relaxare i confort psihic, pentru ca audiia s-i ating obiectivele propuse. Pe baza receptivitiianalizatorului auditiv, prin intermediul muzicii se dezvolt o terapie adecvat i sistematic, favotizeaz priceperea, recunoaterea i reproducerea cu uurin a jocurilor muzicale i a cntecelor. Prin muzicoterapie ei nii i formeaz capacitatea de a analiza i diferenia sunetele muzicale, structurile ritmico-melodice, participnd activ i contient la interpretarea lor. Muzica trezete i ntreine pe o durat mai mare de timp atenia copiilor, fie prin ritm sau linie melodic, fie prin armonie sau text, determinnd emoii i triri interioare, puternice sau create spontan. Activitile de muzicoterapie au un rol important i n dezvoltarea limbajului, pronuniei. Dincolo de faptul c muzica provoac participare la activiti spontane ea corespunde nevoii de joc, micare, relaxare; interveniile educatorului pretind o foarte bun pregtire profesional, mult tact i cunoaterea particularitilor fiecrei persoane, astfel nct terapia educaional s fie ct mai eficient. II.4.1. Obiective specifice i particulare ale meloterapiei Muzica fiind cuprins n sistemul educaional ca obiect de nvmnt, are ca scop general, educaia estetic, alturi de celelalte activiti de expresie grafic i plastic, expresie corporal. Terapia educaional pune accent pe respectarea acestor obiective estetice la precolari i colarii mici i anume: Copilul s neleag i s recepteze frumosul din mediul nconjurtor, att n armonia din natur i viaa social ct i n arte; S fie capabil s valorifice frumosul din natur i viaa social n creaii proprii; Obiectivele particulare ale muzicoterapiei impun: Dezvoltarea capacitii de difereniere a timbrului sunetelor;

57

Identificarea i diferenierea unor surse sonore din mediul ncojurtor; Diferenierea sunetelor produse n natur de cele produse de om; Diferenierea zgomotelor de suntete vocale sau instrumentale; Diferenierea i recunoaterea glasului cntat sau vorbit, al colegilor i al educatorului; Identificarea unor instrumente muzicale. Dezvoltarea auzului muzical i a culturii vocale: Ascultarea i reporducerea unor scurte fragmente ritmico-melodice din cntecele nvate; Intuirea intensitii contrastante (tare-ncet) i a tempourilor contrastante (repede-rar), prin jocuri muzicale Mergi cum i spun! pe vrfuri, ncet; pe toat talpa pentru tare; Mergi cum i cnt repede-rar!.

Intonarea unor cntece cu respectarea unor cerine de respiraie corect, a emisiei vocale i diciei corecte a textelor; Diferenierea intensitii sunetelor; Recunoaterea i reporducerea sunetelor nalt-joase; Diferenierea duratei sunetelor lungi-scurte i reproducerea lor; Audierea i reproducerea selectiv a unor fragmente muzicale; Aprecierea unei melodii, interpretarea proprie i a celorlali; Respectarea muzicii n mod afectiv i redarea trrilor adecvate; Corelarea sunetelor simple/complexe cu anumite imagini din natur sau create imaginativ; Exmplu: asocierea ciripitului unie psri cu imaginea real sau pictural a psrii.

Alegerea/imaginarea unor secvene muzicale ce ar putea corespunde diferitelor stri afective i situaii: exemplu Ce melodie ar exprima veselia, tristeea, fonetul pdurii? Formarea i dezvoltarea abilitilor ritmice

Reproducerea unui ritm sau asocierea la un ritm dat cu bti din palme, brae, picioare, diferite obiecte sau instrumente muzicale; Intuirea diferenelor de durat dintre sunetele muzicale (sunete lungi sunete scurte); Intuirea/recunoaterea/reproducerea succesiunii timpilor accentuai;

58

Sesizarea/recunoaterea/reproducerea nuanelor i a tempourilor; Consolidarea deprinderilor de a acompania cntecele prin micri sugerate de text ori de linia melodic; Exprimarea prim micri ritmice de dans a unor triri sufleteti ori situaii; Sesizarea/ recunoaterea/reproducerea simultan i alternativ a timpilor accentuai/neaccentuai. Formarea i dezvoltarea abilitilor melodice

Diferenierea intensitii sunetelor; Recunoaterea/reproducerea sunetelor nalte i joase; Diferenierea/reproducerea duratei sunetelor lungi i scurte; Sesezarea/recunoaterea/reproducerea nuanei i tempoului unei melodii; Discriminarea timbrului fiecrui instrument muzical; Intonarea deprinderilor de baz ale audiiei, nelegerii i interpretrii cntecelor. Formarea i dezvoltarea deprinderilor de nuane i tempo Perceperea i reproducerea n interpretarea a variaiilor de intensitate (tare, ncet, potrivit) i n tempo (rar, repede); nelegerea i recunoaterea caracterului specific al diferitelor cntece i melodii vesel, trist, duios i integrarea interpretrii n caracterul specific al cntecului; Contientizarea coninutului cntecelor i interpretarea lor expresiv. Formarea i dezvoltarea deprinderilor ritmice-melodice Asocierea unor micri sugerate de textul unui cntec, al unui joc muzical ori melodie instrumental; Reproducerea unor micri ritmice, de dans care exprim situaii i emoii; Recunoaterea/reproducerea ubor cntece pentru copii, din creaia de muzic popular i cult; Executarea dup model sau creativ a unor fragmente/melodii, vocal sau la un instrument muzical. Pentru a asigura eficiena educaiei muzicale este necesar ca obiectivele menionate

s fie adaptate i concretizate pe grupe de vrst i pe nivel intelectual. Obiectivele particulare se pot grupa n funcie de vrst. Astfel, la precolari se va urmri:

59

Consolidarea deprinderilor elementare de cnt, de a ncepe cntecul la semnal i de a cnta sincronizat, de a rspunde comenzilor date de educator; Formarea deprinderii de a cnta n grup cntece cu ambitus mai mare, ajungnd pn la sext, urmrindu-se omogenizarea i acordarea vocilor; Formrarea i dezvoltarea deprinderii de a deosebi i reda intensiti contrastante ale cntecelor; Consolidarea depriderilor de a percepe, recunoate i deosebi timbrul dup sursa sonor care l produce (sunetul clopoelului, al tobei, fluierului, trompetei, rezonana unui pahar);

Formarea deprinderii de a percepe, recunoate i reproduce durata i intensitatea sunetelor muzicale, de a recunoate unele cntece doar dup ritmizarea unor fragmente ale acestora.formarea deprinderii de a executa micri sugerate de textul sau melodia unor cntece, urmrindu-se coordonarea micare-ritm-text; cultivarea interesului copiilor n pregtirea unor programe muzicale pentru srbtorirea unor evenimente, cum ar fi: Crciunul, aniversarea zilei de natere, de 8 Martie, 1 Iunie, serbri de sfrit de an colar, etc;

Familiarizarea copiilor prin intermediul audiiei, cu creaiile muzicale romneti, culte sau populare, educarea interesului i a sentimentului de dragoste pentru aceste valori. Obiectivele urmrite de colrie vor diversifica, avnd n vedere situaia

proceselor psihice. Astfel se va urmri: Dezvoltarea ateniei i a memoriei auditive, a receptivitii i sensibilitii muzicale; Formarea i dezvoltarea deprinderii de a asculta cntece cu un coninut mai complex i mai variat, de a asculta piese muzicale vocale sau instrumentale, nregistrri magnetice pe discuri, casete, radio i tv; Formarea deprinderii de a interpreta corect, expresiv n colectiv sau individual cntece cu ambitus ce poate ajunge pn la octav; Dezvoltarea deprinderii de a pronuna clar, corect i expresiv textul cntecelor; Consolidarea deprinderilor de recunoatere i redare a unor cntece la cerere; Consolidarea deprinderilor ritmice i melodice;

60

Consolidarea deprinderii de a executa corect micri sugerate de textele cntecelor i jocurilor muzicale, urmrind sicronizarea cu ali copii; Stimularea creativitii i cultivarea interesului pentru manifestrile artisticomuzicale; Stimularea copiilor cu aptitudini deosebite prin orientarea acestora ctre instituiile de profil. Realizarea acestor obiective depinde de personalitatea educatorului i de

particularitile grupului de copii. Rolul educatorului este s colecioneze coninuturile ce urmeaz a fi predate pentru atingerea obiectivelor urmrite, ct i aplicarea adecvat a strategiilor care s conduc la nelegerea i asimilarea acestor coninuturi. Pentru a ti n ce stadiu al interveniei educaional-terapeutice se afl copii, educatorul va efectua evalurile necesare. n funcie de aceste evaluri se vor proiect viitoarele activiti, avnd la baz obiective clare, precise, ce conduc la realizarea scopului predrii muzicii, scop ce const n dezvoltarea simului estetic, al tuturor copiilor, indiferent de aptitudinile lor muzicale, mai mult sau mai puin evoluate. II.5. TERAPIA PRIN MUZIC I MICARE Terapia prim muzic i micare permite clientului s se angajeze n mod creativ ntr-un proces de integrare emoional, cognitiv, fizic i social. Terapia prin micare se bazeaz pe principiul c micrile unui individ refect felul n care acesta gndete i simte. Prin recunoaterea, ncurajarea i dezvoltarea micrilor unui client, terapeutul va fi capabil s ncurajeze dezvoltarea i integrarea unor noi game de micri mpreun cu experienele emoionale care nsoesc aceste schimbri. Muzica i micarea pot fi folosite ca mujloc terapeutic att pentru exprimarea personal ct i pentru ameliorarea emoional. Acest tip de terapie creativ se poate rezuma astfel: Micrile reflect realitatea; Schimbare; felul n care anumite micri pot afecte funcionalitatea total; Muzica, ritmul i micrile sincronizate pot promova ameliorarea prin: Schimbarea strii de spirit;

61

Restimularea sentimentelor i a aminitirlor stocate n memorie, permind ca acestea s fie procesate ntr-un mediu pozitiv i ncurajator; Ajut la organizarea aciunilor i a gndurilor; Reduce izolarea; Stabilete i ntrete sentimentul de ncredere.

Grupul de dans creaz intensitatea necesar pentru facilitarea modificrilor de comportament; Micrile ntregului corp stimuleaz funcionarea circulaiei, respiraiei, scheletului i a sistemului neuro-muscular, n acelai timp crescnd nivelul endorfinei n creier, ceea ce duce la o stare de bine;

Activeaz ncheieturile i muchii i reduce tensiunile din corp; Exprimate n dans sau muzic, dificulti care nu pot fi transpuse n cuvinte pot fi verbalizate; Muzica i micarea pot fi folosite mpreun cu alte tipuri de terapie, cum ar fi

fizioterapia sau terapia ocupaional, atunci cnd clientul are nevoie de recuperare fizic. Muzica poate fi folosit ca un stimul plcut care ncurajeaz micarea i reduce sentimentul negativ al clietului (cum ar fi plictiseala sau disconfortul) fa de unele terapii (de exemplu: fizioterapia). Pentru unii copii, micarea poate fi dureroas. ntotdeauna s fii contieni de limitele copilului. Plcerea pe care o ofer ascultarea muzicii poate motiva clientul s-i foloseasc abilitile motorii. Mai mult dect att, ritmul muzicii poate crete atenia auditiv, ceea ce ajut la coordonarea motorie i planificarea micrilor. Terapia prin muzic i micare este ideal: Pentru persoanele cu deficien mintal; Pentru oricine ntmpina dificulti emoionale sau suferin; Pentru copii care au nevoie de ajutor n dezvoltarea abilitilor de comunicare, a conceptelor de auto-explorare i auto-nelegere; Pentru persoanele care simt c anumite sentimente sau experiene sunt prea copleitoare sau le este dificil s comunice numai prin cuvintte sau pentru acei care vor s evite exprimarea n cuvinte a unor sentimente sau confuzii;

62

Pentru persoanele ale cror probleme sunt legate de forma corpului; n distorionarea sai ngrijorarea fa de aspectul corpului, n dificulti de micare sau probleme de contact fizic sau ncredere;

Pentru persoanele ale cror afeciuni sau traume le-au micorta capacitatea de recunoatere i nelegere a propriilor abiliti sau slbiciuni.

II.5.1. Muzica folosit ca mijloc terapeutic Muzica are caracteristici care permit folosirea ei ca metod de terapie: 1. Muzica captiveaz i menine atenia stimuleaz i folosete mare parte a creierului; 2. Muzica poate fi uor de adaptat i poate reflecta abilitile unei persoane; 3. Muzica structureaz timpul ntr-un mod care poate fi neles (de exemplu: Acesta este ultimul vers din cntecul de La revedere, deci edina se aproprie de sfrit) 4. Muzica furnizeaz un context folositor i plcut pentru repetiie; 5. Muzica furnizeaz un contex social stabilete o comunicare verbal i nonverbal, structurat i sigur; 6. Muzica ajt eficient la memorie; 7. Muzica ajut i ncurajeaz micarea; 8. Muzica retezete amintiri i emoii i furinizeaz i o cale pentru exprimarea lor. 9. Muzica mpreun cu momentele de linite furnizeaz un rspuns nonverbal imediat; 10. Muzica este orientat spre succes oameni la orice nivel, pot folosi i se pot bucura de muzic. II.5.2. Meloterapia Meloterapia reprezint folosirea muzicii i a strategiilor muizcale de ctre un terapeut calificat pentru a ajuta sau motiva o persoan s ating anumite scopuri. Meloterapeuii i folosesc cunotinele pentru a realiza schimbri n domeniul cognitiv, fizic, emoional i n comunicare. Deoarece muzica este un mijloc puternic i neamenintor, sunt posibile rezultate pozitive unice. Muzica stimuleaz toate simurile i implic persoana cu dizabiliti la multe niveluri. Aceast abordare multipl faciliteaz multe abiliti cognitive i de dezvoltare.

63

II.5.3. Terapia prin muzic Muzica este parte intrisec din noi toi: pulsul i ritmul btilor inimii, respiraia i micrile; crem melodii cnd rdem, plngem, ipm sau cntam; ntreaga gama a emoiilor noastre poate fi transcris pe ritmul i armoniile diferitelor stiluri muzicale. Aceast legtur intim cu muzica rmne intact indiferent de dizabiliti sau boal. De secole oamenii folosesc diferite forme de muzic n terapie foarte des fr s realizeze asta. Muzica a fost folosit pentru vindecare, relaxare, meditaie . Chiar i noi folosim muzica ca o form de terapie pentru noi nine . Nu-i aa ca: Ascultai muzic atunci cnd facei ceva ce nu v place, doar pentru a v motiva? Ascultai muzic cnd v pregtii s mergei undeva unde v face plcere? Ascultai muzic pentru a v ajuta s v relaxai atunci cnd ncercai s adormii? Dac privim muzica astfel, descoperim c ascultm muzica din orice motiv. Profesiunea de meloterapeut folosete toate aceste circumstane mai departe i utilizeaz ficare moment muzical ca pe o oportunitate terapeutic sau de nvare. II.5.4. Activiti pentru muzic i micare Pentru fiecare dintre activitile folosite n edinele de muzic i micare, am subliniat scopurile, instruciunile, variaiunile i ceea ce trebuie luat n consideraie. Activitile de muzic i micare au atta abordare terapeutic ct i educaional. Terapia provine din relaiile pe care aceste edine v permit s realizai cu copiii. n mod similar, muzica i micarea n grup ncurajeaz copiii s-i nbunteasc relaiile dintre ei. Partea educaional este evident mai mare prin scopurile acestor activiti, de exemplu: ncrederea n sine, ateptarea rndului, concentrarea i coordonarea mn-ochi. Desigur, aceste sunt numai cteva dintre posibilele scopuri educaionale i suntem siguri c v putei gndi la multe altele. Probabil c importana fundamental a activitilor de muzic i micare este accea c educaia i terapia pot merge mpreun i pot conduce la distracie, nvnd n acelai timp. n cele mai multe activiti de muzic i micare, accentul se pune pe grup. Oricum, n timpul activitilor, s inei cont i de nevoile individuale. Dei se recomand s ncurajm copiii s participe la ct mai multe activiti posibile, este foarte important s simim cnd copilul este copleit i are nevoie de momente n care doar s stea i s-i

64

priveasc pe ceilali. Deseori, atunci cnd permitem copiilor s stea pe dinafafr, curiozitatea i va face s se alture din nou activitilor. Pregtirea camerei Deoarece edinele de muzic i micare implic un numr mare de instrumente. n mod regulat, s v lsai timp de 10 minute pentru a pregti camera, nainte de a aduce copiii. Este foarte bine s avem camera pregtit dinainte, pentru c atunci cnd vin copiii s intre n program ct mai uor i mai rapid posibil. Iat cteva puncte care trebuie luate n consideraie: Aerisii camera i deschidei ferestrele. Aranjai instrumentele i acoperii-le cu ceva. Folosii buci de material pentru a realiza un cerc pe care se vor aeza copiii. Gndii-v ce fel de muzic vei folosi pentru activitile care necesit muzic nregistrat i avei grij s fie casetofonul pregtit. Scopuri. S fii contieni de scopurile stabilite pentru un copil i s nelegei cnd este momentul s provocai blnd copilul pentru a obine schimbri n comportament. Este important s nu ne blocm n aceeai rutin n timpul edinelor de terapie. Intotdeauna reflectai asupra scopurilor i vedei dac ceea ce se ntmpl funcioneaz ntru atingerea acestora. Consecvena este un concept important n orice tip de terapie, aceeai or, acelai loc, acelai terapeut. Consecvena creeaz un sentiment de siguran i previziune. Atunci cnd consider c este necesar s se ncheie perioada de terapie prin muzic, este vital s pregtim copilul pentru aceasta. Pentru copiii care au probleme de genul abandonului, al inserrii ateptrilor i al subaprecierii este vital ca procesul de terapie s se ncheie corect, astfel nct copilul s rein schimbrile pozitive care s-au produs n timpul unei edine. Deseori, este bine s numrm n ordine invers ultimele 5 edine (poate am putea s rugm copilul s coloreze cte un ptrat pentru fiecare edin care a trecut, astfel nct s i dea seama, la un anumit nivel, c ceva se aprorpie de sfrit) Limite. ntotdeauna s v stabilii clar n minte care sunt limitele i s le respectai cu consecven n timpul edinelor. De exemplu unii copii pot deveni obsedai de un anume instrument sau de casetofon. Vei simi c un astfel de comportament alimenteaz obsesia i nu ajut deloc n terapie. Fii fermi, dar blnd, n aplicarea deciziilor voastre, 65

chiar dac la nceput este dificil de acceptat din partea copilului. Nu v compromitei propria siguran atunci cnd lucrai cu copii cu comportament provocator (de exemplu copiii care muc sau lovesc cu piciorul). Dac este necesar, ncheiai edina mai devreme i ducei copilul la grup. ntotdeauna s explicai de ce facei ceea ce facei i ce anume din comportamentul copilului nu putei accepta. Atunci cnd vorbii cu copilul despre aceasta, este bine s facei referire la comportamentul care nu v-a plcut n loc s v referii n mod direct la copil. Odat ce v-ai decis asupra scopurilor pentru fiecare copil, trebuie s v gndii cum le putei atinge. Privii cu atenie experienele care pot ajuta un copil s ating scopurile la care v-ai gndit. Exemple: EXPERIENE ncepei/Oprii jocul muzical Explorarea instrumentelor Cntat solo Improvizaia Imprirea cu ceilali Ateptarea rndului Responsabilitate Realizare Interaciune II.5.5. Muzica n scopurile terapeutice Meloterapeuii folosesc ntotdeauna scopuri i obiective care se ascund n spatele tuturor activitilor. Scopurile sunt bazate pe necesitaile copilului. n terapie, muzica poate fi aplicat pentru atingerea unuia sau mai multor din scopurile urmtoare: Dezvolt domenii non-muzicale, cum ar fi abilitile de comunicare i coordonarea fizic; Mrete funcionalitatea fizic, mental i social; mbuntete calitatea vieii prin stimulare senzorial i intelectual; Ajut n relaxare i reducerea stresului; Produce schimbri pozitive n starea de spirit i n strile emoionale; Crete motivarea; 66 SCOPURI Dezvolt abilitile de ascultare i anticipare Dezvolt imaginaia ncredere n sine Exprimare Atenie Motivare Iniiere Rspunsuri vocale ncredere i cooperare

Permite individului s obin un oarecare control asupra propriei sale viei prin reuita experienelor; Ajut la vorbirea spontan i vocalizare i sparge zidul tcerii; ncurajeaz stabilirea unor relaii (de exemplu: ntre terapeut i copil, ntre copii, ntre membrii unui grup) ncurajeaz socializarea i autoexprimarea; Ajut n nvarea ateptrii rndului i n mprtairea activitilor; Mrete concentrarea i abilitile de angajare n activiti; Conduce la creativitate; Mrete contientizarea personal a individului; Mrete independena; Dezvolt abilitile de joac; Reduce anxietatea; Reduce comportamentul auto-agresiv u auto-stimulativ; Dezvolt coordonarea i abilitile pentru micri ample i fine; Dezvolt abilitile de ascultare; Mrete abilitile cognitive (de exemplu: abilitatea de a reine informaii, memoria); Dezvolt abilitai alternative n confruntarea cu anumite situaii; Furnizeaz suport emoional i o cale de exprimare. Terapia prin muzic poate face diferena ntre: Retras i contient; Izolat i interactiv; Durere cronic i confort; Demoralizare i demnitate; Auto-rnire i grij fa de sine.

II.5.6. Muzica n conceptele terapeutice

67

Meloterapia se bazeaz pe conceptele care urmeaz. Ele reprezint fundaia solid de care avem nevoie pentru a obine o dezvoltarea pozitiv i rezultate de succes. Relaia. Factorul crucial l reprezint relaia pe care terapeutul o dezvolt cu persoana cu nevoi speciale. Din aceast relaie de cldur, ncredere i acceptare se pot produce schimbri pozitive. Un mediu sigur. ntotdeauna s explicai copilului unde-l ducei atunci cnd l luai din centru. Este important s ctigai ncrederea acestuia de la prima edin. Lsai-l s exploreze camera de muzic dac este necesar. Pstrai ntotdeauna camera de muzic ca un mediu pozitiv i srbtorii orice face copilul. Adaptai-v la starea copilului. Fiecare are felul su de a fi Cutai s aflai starea copilului, observndu-i micrile picioarelor, ale capului, sunetele vocale, btile inimii i folosii acestea ca baz pentru muzic. Scopul vostru ar trebui s fie s intrai voi n lumea copilului, n loc s-l forai pe le s vin n lumea voastr. Adaptai cntecele la starea copilului. Linite! Linitea este vital n edinele de meloterapie. S nu v fie team s pstrai momente de linite cnd suntei cu asistatul. Linitea i permite acestuia s proceseze muzica pe care a auzit-o, a simit-o i a experimentat-o i, de asemenea, s proceseze emoiile care decurg de aici. Copiii cu comportament ntrziat lucreaz la un nivel mult mai lent i pot avea nevoie de mai mult timp pentru a rspunde Linitea le d ansa s-i concentreze gndurile i s-i coordoneze un rspuns fizic. Cercettorii au descoperit c, n medie, profesorii ateapt doar 3 secunde entru ca un copil s rspund la o ntrebarea n clas Ca terapeui trebuie s fim continei c trebuie s ateptm mai mult timp s rspund, verbal sau muzical. De asemenea, linitea ofer terapeutului ansa de a observa copilul (de exemplu: de a privi expresia feei copilului sau poziia) i de a nelege starea emoional n care pare c se afl. Acest tip de observare v va ajuta s aflai cum s rspundei muzical. Flexibilitatea. Este bine s punei la ndemn instrumentele care credei c ar putea fi folosite n edin, pentru anumite activiti, dar ntotdeauna s fii gata s v adaptai i s facei schimbri n funcie de nevoile asistatului.

68

Meloterapeuii trebuie s fie foarte ateni n timpul edinelor i s observe tot ce face copilul. Ei trebuie s fie pregtii s schimbe stilul de muzic pentru a reflecta schibrile care se produc cu copilul. Meloterapeuii au ca scop s foloseasc fiecare moment muzical i fiecare rspuns din partea copilului ca o oportunitate terapeutic i de nvare. ntr-o edin de meloterapie este bine s reflectm toate suntetele pe care le reproduce copilul. Dac imitm ntocmai suntetele copilului ca un papagal, s-ar putea s-i producem un sentiment de restricie i sufocare, ceea ce nu l va ncuraja spre dezvoltare. II.5.7. Abordri n edinele individuale Alegei cu grij instrumentele care credei c ar fi cele mai potrivite pentru edina individual. Avei grij s nu folosii nimic ce ar intimida copilul. edinele unu la unu ar putea speria copilul. Pstrai consecvena n edibne ca i n cazul grupurilor. n mod regulat s v re-evaluai munca i scopurile pentru a vedea ct ai avansat n realizarea lor, i dac scopurile stabilite sunt nc cele potrivite. edinele individuale pot continua pe o perioad de 12 sptmni sau chiar puin mai mult. Este important ca n programul de terapie s existe pauze, pentru a revedea obiectivele. Nu este bine ca un copil s urmeze un program de terapie pe o perioad lung de timp fr nicio pauz, din cauza dependenei care se poate crea i din cauza intesitii lucrului. edinele unu la unu pot crea ataamente foarte puternice ntre terapeut i copil. Copii au nevoie de pauze, aa cum au i terapeuii! Avei grij cum pregtii copilul pentru terminarea perioadei de terapie. ncheierea perioadei de terapie poate fi dificil pentru un copil pe care dorii s-l integrai ntr-un alt tip de terapie la terminarea programului de muzic. Din nou, la fel ca i n cazul grupurilor avei grij s pregtii asistatul pentru terminarea terapiei. ncercai s fii mai non directivi n edinele individuale. Oferii copilului timp i linite pentru explorare, mprtire i dezvoltare.

69

Ascultai melodiile i ritmul pe care le dezvolt copilul n timpul edinei, s-ar putea s dorii s reintroducei unele din acestea n urmtoarele edine pentru a ajuta la nsuirea propriei identiti muzicale a copilului. II.5.8. Activiti n meloterapie n continuare, urmeaz o list a activitilor pe care le-am folosit n edinele noastre de meloterapie. Nu este sub nici o form o list definitiv! Pe msur ce lucrai cu copii, vei gsi noi metode de a face activiti i vei avea ocazia s creai unele noi. S nu v fie team s ncercai ceva nou! Este important s folosim activiti orientate spre reuit. Acestea vor permite copilului s-i mreasc ncrederea n sine i auto-aprecierea. ACTIVITI 1. Cntecele de Bun venit i de La revedere SCOPURI -recunoaterea individual -ncurajarea contactului vizual -ncurajarea vocalizrii -contietizarea identitii personale i a celorlali -dezvoltarea contientizrii grupului -stabilirea unei rutine i indicarea clar a nceputului i sfritului edinei -dezvoltarea abilitilor de mprire cu ceilali i de ateptare a rndului -dezvoltarea abilitilor motorii -mrirea concentrrii i anticiparea -dezvoltarea contietizrii grupului -dezvoltarea abilitilor de acultare -ncurajarea contactului vizual -dezvoltarea coordonrii -dezvoltarea abilitilor de mprire cu ceilali i de ateptare a rndului -dezvoltarea memoriei auditive -explorarea sunetelor -tolerarea celorlali -creativitatea n cntec -creterea ncrederii n sine -dezvoltarea abilitii de ascultare -ncurajarea contactului vizual -concentrarea -cntatul liber -dezvoltarea contietizrii propriei persoane i celorlali - auto-exprimarea

2. Trecerea instrumentului de la unul la cellalt (de exemplu: tamburina, clopoeii, sunete vocale, toba ocean) 3. Duo la xilofon (pentru a obine sunete plcute, ndeprtai notele E i B sau F i B)

4. Dialog la tob (n jurul tobei mari, ncurajnd exprimarea prin cntatul la tob) 5. Acompaniament cu clopoei sau shaker-e (alegei un cntec de pe caset i ncurajai copilul s acompanieze cu instrumentele explornd diferite moduri de a cnta n aer, innd instrumentul la spate, etc) 6. Improvizaie instrumental

70

(putei aduga stop i ncepei)

-cretivitatea n cntec -dezvoltarea abilitilor de ascultare i contientizare a propriei persoane -dezvoltarea sentimentului de ncredere fa de ceilali membri ai grupului 7. Vocalizare -ajut la relaxare (Terapeutul cnt copilului sau mpreun -ncurajeaz rspunsul vocal cu copilul. Se experimenteaz sunete lungi -dezvolt contietizarea sau scurte, tare sau ncet. Poate v putei -ncurajeaz concentrarea folosi vocea pentru a reflecta unele aciuni ale copilului de exemplu: Uite, poi smi simi minile!) II.5.9. Aplicaii ale terapiei prin muzic Terapia prin muzic poate fi aplicat n multe feluri creative. Cele dou feluri importante n care lucreaz leoterapeuii sunt pasiv/receptiv sau bazat pe improvizaie. Stilul pasiv / receptiv Stilul pasiv/recpetiv n meloterapie este atunci cnd clientul nu dezvolt activ muzica mpreun cu terapeutul, ci mai degrab ascult i, de aceea, valoarea terapeutic vine din reflexia interioar pe care o stimuleaz ascultarea. Pentru muli dintre asistaii cu dizabiliti acesta poate fi singurul fel n care ei pot accesa meloterapia. Ascultarea poate ajuta pe copil s se relaxeze sau s-i modifice starea de spirit. Mai mult de att, poate furniza o cale prin care copilul poate reflecta asupra propriilor gnduri sau sentimente. Muzica n stil recpetiv poate reprezenta att folosirea unor cntece bine-cunoscute pe care copilul s-ar putea s le tie i la care s rspund, dar foarte bine se poate folosi i muzic improvizat. Muzica improvizat permite terapeutului s reflecte strile de spirit ale clientului. Deseori, ne dm seama de starea de spirit a copilului din felul n care considerm c se simte n timpul edinei. Reflectnd aceast stare de spirit, terapeutul demonstreaz c nelege, i, de aceea, ajut copilul acolo unde se afl el din punct de vedere emoional. Improvizaia Muzica improvizat este muzica pe care o crem mpreun cu asistatul. Muzica improvizat se bazeaz pe adaptarea ei la starea de spirit a clientului la momentul respectiv. De aceea, e important ca asistatul s fie cel care d structura i starea de spirit

71

muzicii create, iar terapeutul s foloseasc aceasta ca baz pentru muzica sa; de exemplu, terapeutul ar putea folosi ritmul pe care-l ofer copilul ca baz pentru tot ceea ce face din punct de vedere muzical. Este important ca terapeutul s nu deranjeze sau s domine ncercnd s-i impun propriile sale idei sau un anumit stil muzical, ci mai degrab s sprijine i s susin sunetele create de client. Ne putem adapta la sunetele unui copil prin imitarea, repetarea sau nsuirea lor ntr-o manier nou. Improvizaia, n special improvizaia n grup, poate prea foarte zgomotoas, dezorganizat i haotic n timpul primelor edine ceea ce este foarte normal! Pe msur ce ntr-un grup se dezvolt ncrederea, coeziunea i independena, improvizaia va reflecta aceasta. Vei observa astfel cum membrii grupului, ncetul cu ncetul, ncep s se asculte i s interacioneze mai mult unul cu cellalt, astfel nct improvizaia devine mai cretiv i natural.

CAPITOLUL III ASPECTE APLICATIVE PRIVIND RECUPERAREA DEFICIENTULUI MINTAL PRIN MELOTERAPIE

III.1. PROIECT DE ACTIVITATE Data: 14. 05.2009 Grupa: Garofiele Participante: S.S., M.G., R.V., C.A. Susintor: Voronianu Aglia

72

Domeniul: Meloterapie Tem: Rolul meloterapiei n dezvoltarea sociabilitii Subiect: Terapia prin micare Scop: Stabilirea contactului, comunicarea dintre pedagogul de recuperare tranformat n terapeut i beneficiar Obiective: s execute micrile cerute de pedagog; s coopereze n interiorul grupului s coordoneze micrile cu muzica; s i diminueze tensiunile; s-i amelioreze inhibiia voluntar a actelor motorii; s dobndeasc trsturi pozitive de personalitate; s-i dezvolte sociabilitatea.

Strategii educaionale: Metode i procedee: explicaia, demonstraia, conversaia, exerciiul, jocul, observaia Materiale folosite: echipament sportiv (tricouri, pantaloni scuri), mingi, aparatul cu CD. Desfurarea activitii: a. INTRODUCERE nceperea unei etape de lucru se desfoar i se bazeaz pe lucrul n echip. Cnd hotrm cum s formm circuitul trebuie s ne gndim la mrimea camerei, la numrul de participani i la nivelul de abilitate al acestora, la nevoia de varietate n programe i la locul pe care l ocup acest circuit n ntregul program. Pregtirea unui grup de 4 participante este foarte bun deoarece se evit ateptarea i plictiseala. Beneficiarele sunt mbrcate comod i desclate. Trebuie s le acord atenie deosebit deoarece ele pot fi sensibile i speriate de aceast activitate. Verific aezarea, felul n care sunt aezate materialele pentru a crea o atmosfer ambiant. b. CUPRINS

73

Anun tema i ceea ce au de fcut. Astzi pe fond muzical facem micri prin efecturea de exerciii pentru: membrele superioare, dezvoltarea musculaturii spatelui, abdomen, mobilitii trunchiului. ncep activitatea cu deschiderea CD-ului dup care solicit participanilor s se aeze n form de cerc, n coloan cte una, n jurul meu i s alerge. Folosesc mereu aceleai aciuni, aceleai comenzi, spre a obinui participantele cu ele i astfel s le execute din ce n ce mai bine. La jocurile i exerciiile de atenie mi fixez anumite semnale constante, cum ar fi: bti din palme; ridicri de brae (prin fa); duceri de brae (prin lateral); ndoiri intinderi; legnri rotiri; rsuciri; aplecri nainte i extensii. Exerciiile combinate presupun o bun coordonare. Combinaiile pot fi simple sau mai complexe. Pentru dezvoltarea deprinderilor motrice am stabilit: mersul, alergarea cu mingea ntr-o mn, cnd n cealalt. Aceste deprinderi motrice angreneaz musculatura ntregului grup contribuind totdat la dezvoltarea acestuia. c. NCHEIERE Aezm materialele folosite la activitate la locul destinat acestora dup care fac aprecierile cuvenite, mulumesc participantelor pentru aportul adus la desfurarea activitii, iar ca rsplat vor beneficia de o plimbare n localitate. d. EVALUARE Menionez c sunt mulumit de efortul depus a celor patru participante la activitate, aceasta a decurs frumos, participantele respectnd paii propui i atrgnd obiectivele stabilite de mine. Activitatea propus de mine i realizat cu cele 4 beneficiare i-a atins scopul, motivaia i inclusiv obiectivele prin: Colaborarea corect cu fetele;

74

Cunoaterea normelor i deprinderilor de comportament social necesar pentru stabilirea relaiilor interpersonale; Orientarea i activarea autonomiei personale n spaii cotidiene; Respectarea i folosirea normelor elementare de politee; Asumarea unor mici responsabiliti i obligaii; Respectul, grija, igiena, ordinea obiectelor; Observarea obiectelor i utilizarea lor corect. Am s insist n continuare asupra unor astfel de activiti i cu alte beneficiare. III.2. 1. Scurta descriere a participantului

Nume i vrsta: C.A. 21 ani Situaie instituional i ocupaia zilnic: beneficiar instituionalizat i internat pe o perioad nedetrminat; Diagnostic medical: encefalopatie cronic infantil prin factori careniali multipli, agitaie psihomotorie; Diagnostic psihologic: deficien mintal sever Din punct de vedere cognitiv: - i concetreaz atenia supra activitilor cerute i i d tot interesul pentru a le putea executa; recunoate persoanele cunoscute i identific obiectele din mediul nconjurtor; limbajul verbalcomunicare; limbaj nonverbal comunic prin gesturi i i exteriorizeaz tririle emoionale, se enerveaz cnd este certat i se bucur cnd este ludat; Motricitate: - grosier executa exerciii psihomotrice cu plcere fin modeleaz, taie cu foarfeca, picteaz, coloreaz. Relaii sociale: - relaia cu familia; relaia cu personalul; are autonomie n mediul ambiant, remarc prezena personalului casei, coopereaz cu adulii; relaia cu colegii counoate fetele de la casa unde locuiete. Comunicarea: - limbaj verbal nendezvoltat, comunicare mimico-gestual ntrziere sever n dezvoltarea lui i nu utilizeaz vorbirea n

75

Altele: cunoate aciuni efectuate zilnic, cu ajutorul unor obiecte obinuite, cunoate obiectele de uz casnic, ajut uneori la splatul veselei, distinge noiunea de mai mult, mai puin, totul sau nimic. Autonomie personal: - mnnc singur, recunoate obiectele de mbrcminte, se mbrac-se dezbrac singur, se ncal singur, nu se leag la ireturi, utilizeaz obiectele de toalet, toaleta zilnic i-o face singur, cea general, supravegheat. 2. Scurta descriere a participantului Nume i vrsta: M. G. 22 ani Situaie instituional i ocupaia zilnic: - insituionalizat i internat pe perioad nedeterminat; nu este client al centrului de zi; necolarizat; nu particip la activiti productive din centru; particip la anumite treburi gospodreti din cas; i place muzica i dansul. Diagnostic medical: encefalopatie cronic infantil Diagnostic psihologic: deficien mintal moderat Descrierea persoanei n ansamblu: - este o fire vesel, de statur medie, brunet. i place s danseze, este cooperant, ntr uor n relaie cu alte persoane. Procesele cognitive: - instabilitatea n gndire; memorie dezvoltat; atenie voluntar; limbaj nonverbal Relaii sociale: - este sociabil; relaioneaz cu colegii; nu se consider lider. Comunicare: - nonverbal; nu formuleaz propoziii; nu poate vorbi. Motricitate: - grosier bine dezvoltat; fin bine dezvoltat;

76

are control sfincterian. Afectivitatea: - instabil emoional; este dezinteresat; are uneori stri de nervozitate; are sentimente fa de anumite persoane; negativ; are prietene; nu are o amic stabil. Sistemul receptiv: - are reflex de orientare dup stimuli; vizual, auditiv; tactilo-kinestezic. Activiti preferate: - muzic i dans. 3. Scurta descriere a participantului Nume i vrsta: S.S. 24 ani Situaie instituional i ocupaia zilnic: - instituionalizat, internat pe o perioad nedeterminat; nu este client al centrului de zi; necolarizat; nu particip la activiti productive; nu particip la activiti de gospodrire; i place s asculte muzic i s priveasc la televizor. Diagnostic medical: psihoz schizofrenic (pe fond agresiv) crize de agitaie psihomotorie Diagnostic psihologic: deficien mintal moderat Descrierea persoanei n ansamblu: - este o persoan vesel, uneori se mbrac singur supravegheat. ntr n relaii cu alte persoane foarte uor folosind modul de insisten asupra acestora. i plac ppuile i jucriile din plastic. Procesele cognitive: - memorie bine dezvoltat; gndire (instabilitate); instabilitate n concentrarea ateniei;

77

limbaj bine dezvoltat. Relaii sociale: - este sociabil cu personalul; disct cu unele dintre colege, este agresiv uneori; este lider n grup. Comunicare: - comunic verbal; vocabular bogat; formuleaz propoziii; nu prezint deficiene n vorbire. Motricitate: grosier bine dezvoltat; fin slab dezvoltat; are control sfincterian. Afectivitatea: stare emoional bine dezvoltat; este energic uneori; are sentimente de simpatie fa de unele persoane; nu are prieteni; nu are o amic. Sistemul receptiv: - este bine dezvoltat; - vizual, auditiv, olfactiv, gustativ, tactilo-kinestezic. Activiti preferate: - s asculte muzic la radio i s vizioneze anumite emisiuni TV. 4. Scurta descriere a participantului Numele i vrsta: R. V. , 22 ani Este instituionalizat pe perioad nedeterminat n centrul nostru. Este diagnosticat cu encefalopatie cronic prin factori careniali, astm bronic. i concentreaz atenia doar la activitile care i plac, recunoate persoanele cunoscute i identific obiectele din mediul ambiant, nu utilizeaz vorbirea, pronun doar vocale i cteva silabe simple. Comunic prin gesturi i i exteriorizeaz tririle emoionale, se bucur cnd este apreciat. i plac activitile psihomotrice, dar execut incorect exerciiile pentru motricitate general, n schimb are motricitate fin bine dezvoltat: nir mrgele, taie cu foarfeca, rupe hrtie bucele i face bilue.

78

Nu are relaii cu familia n schimb cu personalul coopereaz bine, execut comenzi, nelege mesaje, i cunoate colegele din clas, coopereaz cu ele, se integreaz cu uurin n grup. Are limbaj verbal nedezvoltat, comunic prin gesturi, rde uneori, nu plnge cu zgomot. Are formate deprinderi de identificare a poziiei spaiale, are o conduit civilizat, recunoate necesitile de baz ale propriului corp. Se mbrac, se dezbrac, se ncal, se descal singur, folosete toaleta i obiectele de toalet, mnnc singur.

CONCLUZII
n decursul activitii mele am constat c munca pedagogic este extrem de variat: trebuie s contribuie la dezvoltarea i formarea personalitilor copilului (beneficiarului); asigurarea unui nalt nivel proesional de ngrijire a copilului (beneficiarului) de care acesta are nevoie pentru a simi bine fizic i psihic; copilul (beneficiarul) cere de la noi o atitudine etic i o rspundere moral; Deoarece la beneficiari informaiile oferite de mediu sunt preluate deformat din cauza capacitii diminuate a sistemului nervos, va trebui s folosesc un ansamblu de

79

metode pentru dezvoltarea sensibilitii analizatorilor prin contact nemijlocit la beneficiarului cu obiectele i fenomenele din mediu. Profesiunea de pedagog trebuie nsuit n mod sistematic. Ea este o art cere din partea noastr s modeleze cel mai fin i mai complex material sufletul uman. Tactul pedagogic este una dintre componentele miestriei. Este acea calitate a noastr de a interveni n toate mprejurrile prin cele mai potrivite metode i procedee. n desfurarea zilnic a programului de recuperare, acesta trebuie s dea dovad de: afeciune, rbdare i multtact. Acest schelet poate i trebuie nvelit cu programe profesionale la care lucreaz o ntreag echip format din: psiholog, pedagog, medic. Pregtirea metodic, experiena reprezint doar cteva elemente prin care educatorul influeneaz n mod pozitiv contientizarea i rezolvarea problemelor de comunicare, relaionare a persoanelor cu deficiene mentale. Pedagogul trebuie s dovedeasc o bun nelegere asupra fenomenului cauz-efect i s ncerce n fiecare zi prevenirea, aplanarea i chiar rezolvarea acestui fenomen. n ceea ce privete rezultatele, activitatea prezentat mai sus nu este i nu poate fi concludent. Nu se poate contura o constant fiindc se lucreaz asupra unor stri emoionale aflate n stadiul primar, deci imprevizibile. Succesul unei astfel de activiti este condiionat de un paradox; o continuitate ., continu ., fr finalitate .. poate ., darpedagogul trebuie s-i impun c trebuie c ., poate totui. . Trebuie s mai continui!

BIBLIOGRAFIE

1. Ceobanu, C., Diac G., Hrituleac A., Conotaii Psihosociale ale Deficienei Mentale, Ed. A 92, 1996 2. Cerghit, I., Metode de nvmnt, EDP, Bucureti

80

3. Ciumgeanu D., Anca P., Copilul deficient mintal, Editura Flacra Timioara, 1980 4. Ghergu, A., Psihopedagogia persoanelor cu cerine speciale. Strategii de educaie integrat, Editura Polirom, Iai, 2001. 5. Ghergu, A., Managementul asistenei psihopedagogice i sociale, Editura Polirom, Iai, 2003. 6. Musu I., Taflan A., (coord.), Terapia Educaional Integrat, Ed. PRO Humanitate, 1997 7. Motora, Ionescu, Ana, Metodica Predrii Muzicii la clasele I-IV, E.D.P., Bucureti, 1983 8. Punescu C., Musu I., Psihopedagogie Special Integrat, Ed. PRO Humanitate, 1997 9. Punescu, C., Terapia persoanelor cu disfuncii intelective, Editura ALL, Bucureti, 1999 10. Strchinaru I., Psihopedagogie Special, Vol.I, Ed. Trinitas, Iai, 1994 11. Verza E. Omul, Jocul i Distracia, Bucureti, 1978 12. Vrma, E., Introducere n educaia cerinelor speciale, Editura Credis, Bucureti, 2006

81