ETIOLOGIA CARIEI SIMPLE (pag.

18)
Teoria modernă privind etiopatogenia cariei dentare
- este obligatorie acţiunea simultană a cel puţin trei factori = TRIADĂ A LUI KEYE
e gazda = calitatea SDD şi cantitatea şi calitatea salivei + timpul de expunere a
bacteriile acidogene care vor coloniza suprafaţa dentară | supraf. dent. la acţ. acizilor de
e dieta alim., substratul alim. fermentabil (hidrocarbonate) | fermentație pt. demineralizare

Rolul calităţii structurii ȚDD în apariția cariei dentare

- apariţia lez. carioase se leagă indiscutabil de: calitatea ȚDD, de structura acestora
- dobândirea R la carie a individului este dependentă de achiziţiile din perioada de dezvoltare a
dinţilor şi acestea sunt supuse, la rândul lor, diferitelor influenţe exercitate asupra odontogenezei
- Ssmalțul este primul afectat de atacul acizilor de fermentație de origine metabolică
* structura sa poate fi influențată pe parcursul a 3 etape:
— de formare a matricei organice a smaltului
— de mineralizare a matricei organice a smaltului
— de maturare preeruptivă a smaltului
- în acest context — serie de fi care, acţionând pe cale generală asupra organismului — -
perturbarea amelogenezei în una dintre fazele amintite; pot fi prezenţi: 172
* la mamă, în perioada de sarcină/alăptare, în faza de form. a
mugurilor dentari ai DT
e la copil, în perioada dezv. şi mineraliz. DP

- _elem. nutritive au o influenţă trofică

asupra dezv. tuturor ȚDD, deficienţele 'u: smalțului — form. 1
unor substanţe nutritive — dezv. de smalt e hidro: i rite faț
şi dentină de o manieră diferită de cea
normală.

Perturbarea formării matricei organice a smaltului OC

pot interveni perturbator o serie de factori determinanţi, legaţi fie de absenţa din alimentaţie a
unor vitamine, oligoelemente, glucide, lipide, proteine sau chiar de apariţia unor afecțiuni
generale precum cele infecto-contagioase

e Carenţa în vitamine
vitaminele au rol important în etapa de formare a
matricei organice şi de mineralizare a dinţilor
după terminarea formării şi erupția dinților pe arcadă,
rolul protector al vit. se reduce aproape complet
există autori care consideră că unele carenţe vit. —
modificări distrofice dentare, cu repercusiuni asupra
rezistenţei la agenţii cariogeni

e Oligoelementele
au rol în dezvoltarea matricei organice a smalţului — borul, vanadiu, molibden, litiu, mangan,
fluor, stronţiu

20
 prezenţa lor în diferite concentraţii în alimentaţie, în perioada de formare a dinţilor, poate avea
rol important în carioprotecție sau în favorizarea apariţiei leziunilor carioase
cercetările din 1977 în SUA de Gras ŞI alţii - dinţii al căror smalt conţine /lvor şi stronțiu în
concentraţie mare au mai puţine PC decât cei care conţin aceleaşi elem. în concentraţii mai mici
[luorul, borul, molibdenul, prezente în alimentaţie în etapa de form. a smalțului — modificări în
morfologia dinților:
- rotunjirea vârfurilor cuspizilor
lărgirea şi reducerea profunzimii fosetelor şi şanţurilor ocluzale
micşorarea dimensiunii coroanei dentare
îmbunătăţire a cristalinității smalţului
el va avea în structura sa cristale de hidroxiapatită mai mari şi mai puțin solubile, datorate în
special fluorului
toate aceste modificări de conformație a dinţilor permit o mai bună autocurăţire a suprafeţelor
dentare şi diminuarea acumulării resturilor alimentare — scăderea incidenţei cariei
seleniul - studiile au arătat o creştere semnificativă a numărului leziunilor carioase la DP ai
persoanelor ce au consumat alimente cu conţinut bogat de seleniu în perioada de formare a
matricei organice a smaltului

* Principii nutritive (glucide, proteine, lipide)

Proteinele - constituent principal al tramei organice a

sunt principii alimentare — dinților, cu rol important în structurarea ȚDD, în
perturbări în form. smalțului, fapt principal a smalțului, cu | dinţilor + fisuri de smalt
demonstrat pe animale de laborator || mai profunde
Î cantităţii de glucide rafinate cu
peste 67% în raţia alimentară adm. || ÎĂpIGENE
în perioada form. matricei org. a || - prezente în procent insuficient în alimentaţie în
smalțului — f frecvenţei cariei, = perioada de formare a matricei org „a smalțului —
E350DEa * CT MEERI
în perioada de formare a matricei
org. a smalțului, ? cantităţii de smaltul format în această perioadă va avea o
glucide — încorporarea în smalt a structură deficitară a subst.
YA Q
organice, diferită de
unei cantități mai mari de subst. tiparul genetic al acesteia = aspect caracteristic
org., smalţul format este mai puţin "în fagure de miere" « form. neomogenă a
mineralizat, cu un conţinut ț de matricei org. a smalțului
A
carbonat de Ca în perioada posteruptivă, prezenţa lipidelor —
pot acționa asupra dintelui nu Ei IRIIRĂ înmpicdicâna depunerea de biofilm
numai prin mec. locale de bacterian pe suprafețele dentare prin schimbarea
fermentație ci şi pe cale sistemică proprietăţilor de suprafață ale smalțului
şi structurală

Bolile infecto — contagioase i A EA

serie de studii - femeia însărcinată sau copilul, în perioada de formare a matricei organice a
smalțului DT sau DP, au avut o boală infecto-contagioasă, din cauza hipertermiei
caracteristice acestor afecţiuni — frecvent defecte importante de structură ale dinţilor

21
 urbarea mineralizării matricei org amice iului iii ee
de a matricei organice
mineralizare
factorii perturbatori pot interveni şi în perioada â smalțului,
cu efecte asupra structurii substanței organice a acestuia ..
valorile concentrațiilor de
cercetările biologiei moleculare E perioada de formare a dinţilor,
cationi sau anioni ai MICROELEMENTELOR au o importanţă esențială asupra: structurii,
acesteia
agregării, orientării cristalografice a fazei minerale, a morfologiei şi compoziței
- diferenţele de structură, morfologie, compoziţie chimică a substanței mine ale a DD le
de la individ la individ, în raport direct cu aportul din alimentaţie a microelementelor implicate
în structurarea smalțului | RAȚ
- dintre microelemente, un rol important îl au calciul, fosfații, fluorul şi magneziul, dar sista ȘI
alți factori implicaţi direct în mineralizare precum carenţa în vitamina D, afecţiuni endocrine,
care îşi pun amprenta asupra dezvoltării şi erupției dinților

- odată terminată faza de mineralizare a smalțului, dintele a ROŞIE afara

contactului direct cu mediul oral — foarte importantă dpdv. al A pentru
că acum se continuă procesul de mineralizare a smalțului, fără formare de noi cristale de
hidroxiapatită şi se îmbunătăţeşte cristalinitatea hidroxiapatitei
- modificări foarte importante apar în substanţa organică a smalțului care:
e la începutul perioadei preeruptive a dintelui = 15% din compoz. chimică a smalțului
e în momentul erupției dintelui pe arcadă = 1-2%
se vor produce şi modificări biochimice ale substanței organice care:
e la începutul etapei de maturare preeruptivă conţine beta - keratină
e în smalțul matur - keratine propriu-zise şi colagen
| cantităţii de substanţe organice din struct. smalțului NU determină ţ numărului cristalelor de
hidroxiapatită, acestea vor creşte doar în mărime
cantitatea de proteine şi apă din struct. smaltului diminuă şi se încorporează ioni de fluor din
lichidul sacului folicular și din admi. pe cale generală a fluorului înainte de erupția dintelui
acum trebuie să existe un raport optim de ca/ciu /fosfor
orice perturbare a metabolismului apărută acum are implicații asupra mineralizării preeruptive
a smaltului

Factori loco-regionali
dintele adult are capacitatea de a încorpora în smalt /osf/ați de calciu prin schimburi osmotice
cu saliva
dintele recent erupt, odată ce a atins planul de ocluzie, va încorpora în smalţ de 10-20x mai
mulţi ioni decât dintele unei persoane mature
- la tineri, permeabilitatea mare e a smalțului — demineralizare mai rapidă, rezistenţă scăzută la
atacul acid și cu atât mai mult acest lucru este valabil pentru zonele hipoplazice
- la adult - schimburile metabolice |
morfologia dintelui = factor favorizant în etiologia cariei dentare:
e șanțurile ocluzale adânci şi înguste | zone unde acumularea de resturi alimentare este mai mare
e fosetele OC. sau V, O, P adânci zone favorabile acumulării de PB şi acizi de fermentație
- cazul dinţilor care erup pe arcade în poziții
2 i aa ip Sp

22
 Rolul lichidului bucal în apariția cariei dentare E săli
glandelor salivare,
- CB este protejată de factori imunita ri sau neimunitari, sintetizaţi la nivelul
E e e ae :
cu rol în ana asi şi specifică faţă de atacul cariogen — prezenţi în compoziţia lichidului
bucal, a cărui cantitate şi calitate este esențială pentru protecţia la carie
primul factor al teoriei
- lichidul bucal, calitatea şi cantitatea sa + calitatea structurii ȚDD =
a cariei dentare
etiopatogenice moderne de apariţie
- lichidul bucal este constituit din:
secreție al glandelor
* salivă - constituentul major al lichidului bucal și este produsul de
or salivare
salivare parotidiene, submaxilare şi sublinguale precum şi al glandel
accesorii
LE
e lichide din transudatul din muc. bucală, datorate funcției sale EMUNCTORIA
pungile paro., care 7 proporţ ional
(SECRETORIE) şi secreția din ş. gingival sau din
cu gr. de inflamație gingivală/parodontală |
elementele rezultate din degradarea resturi lor alim. + din activ. enzimat ică a florei
e
microbiene
e mucus nazo-faringian
e regurgitat din lichidul gastric
lichide de pasaj (apă sau alte băuturi)

Proprietăţi fizice ale salivei

originea sa
de flux
- compoziţia salivei variază în funcţie de: 1 de natura alimentelor consumate
de prezenţa bacteriilor şi a resturilor celulare
o serie de factori individuali

+ saliva asigură BEOIECia mucoasei bucale + [FDD prin prop. sale fizice, chimice,
specifice şi nespecifice antimicrobiene
secreția stimulată - cantitatea de salivă secretată
pe o perioadă de timp, sub influenţa unor făct.
stimulatori alimentari sau nealimentari din CO
e secreția salivară poate fi diferențiată în:
secreția salivară de repaus - între mese şi în
timpul nopții şi poate fi influențată şi de alte cauze,
salivare sau nu
- rata secreției salivare:
e atâtcea stimulată cât şi cea de repaus, este mai mare la bărbați
e lacopiipână la 8-10 ani, secreția salivară este mai mare decât la adult
e după 10 ani - apropiată de cea a adultului
ritmul secreției salivare - diferit de la un individ la altul, cele mai mari variații fiind observate
la secreția salivei de repaus
e există diferenţe semnificative între perioada de activ. masticatorie faţă de cea de repaus:
— ritmul secreției salivare stimulate = 1-3 m!/minut; o secreție salivară sub 0,7
mi/minut= HIPOSIALIE
—. ritmul pentru secreția salivară aus = 0,2-0,3/minut; o cantitate sub 0,1
ml/minut = HIPOSIALIE
saliva formează pe supraf. dentare, pe supraf. muc. bucale, linguale, jugale, un film de 0,01-0,1
mm în permanentă mișcare, viteza sa de deplasare fiind de 0,8-8mm/minut, dependentă de
musculatura părților moi
saliva poate stagna în anumite zone din cavitatea orală cum ar fi F.V. a DF şi a Mr

23
Rolul fluxului salivar:
e îndepărtarea mecanică prin spălare a alim. aderente pe suprafaţa coronară a dinţilor;
e diluarea şi dispersarea acţiunii enzimelor din mediul salivar, indiferent de natura lor;
e influenţează concentraţia inițială a glucidelor în cavitatea bucală şi eliminarea acizilor
din biofilmul bacterian rezultați prin proces
de fermentație;
ul
e împiedică concentrarea florei microbiene numai pe anumite suprafeţe dentare.
vâscozitatea salivei . :
e osalivă vâscoasă favorizează depunerea PB şi aderarea microorganismelor şi aresturilor
alimentare pe suprafețele retentive ale dinţilor pe când o salivă mai puţin vâscoasă va
împiedica aceste acumulări „IRaEL 2t
e saliva are vâscozitate diferită în funcţie de proveniența
sa și de cantitatea de mucină
glicoproteină cu greutate moleculară mare, care este i.p. cu cantitatea de salivă secretată

*
şivâscozitatea
are rol în EREZIE ABURI BABII pe suprafele dentare
salivei, după proveniența sa, în comparație cu apa este:
— 1,5 pentru saliva glandei parotide, cea mai importantă cantitativ;
— 3,4 pentru saliva glandei submaxilare
— 13,4 pentru saliva glandei sublinguale
timpul de clearance =
* reprezintă intervalul scurs între momentul introducerii unei substanțe în cavitatea orală
(aliment sau nu) care, va declanşa secreția salivară şi momentul în care această substanţă
va ajunge la o diluţie ce va determina revenirea secreției salivare la nivelul cantitativ din
stadiul de repaus
e caracteristici:
— este i.p. cu intensitatea secreției salivare
— se păstrează constant cât timp glandele salivare funcţionează normal
— are variații topografice din cauza stagnării salivei în anumite zone de pe supraf.
unor dinţi (F.V. a DFsup. şi a Mr.)
e important - să fie cât mai scurt pentru substanțele alimentare ce favorizează apariţia PC
şi cât mai lung pentru substanţele care asigură carioprotecţie (fluor, clorhexidină)
sistemele tampon salivare
e importante prin influenţa lor asupra acidității din cavitatea bucală
e pH-ul salivar are variații zilnice destul de mari în funcţie de anumiţi factori:
— faza de activitate sau repaus a secreției salivare;
— intensitatea secreției salivare;
— tipul de alimentaţie are acțiunea cea mai puternică
e 3tipuri de sisteme tampon: cel mai eficient sistem tampon
— STalbicarbonaţilor influenţat de fluxul salivar care treb.
să ajungă în toate zonele de interes
» capacitatea maximă este la pH = 6 şi
este foarte slabă la un pH = 5-6
caracterizat printr-o mare fluctuaţie a
ionilor bicarbonat între saliva de
repaus şi cea secretată în ritm lent
- multe studii - corelaţie negativă între
puterea tampon a salivei şi concentr.
anorganică a salivei şi activ. carioasă

nu ma! sunt active

24
 e capacitatea tampon a salivei depinde de o serie de factori:
— val, iniţială a pH-ului bucal şi variațiile sale: fiecare sist. tampon acţionează la
valori specifice de pH
— reologia bucală proprietatea lichidului bucal de a curge pe suprafeţe — filmul
salivar va ajunge în toate zonele unde trebuie să acţioneze sistemele tampon
— ritmul secreției salivare: o secreție salivară puternică diminuă aciditatea orală.
Noaptea, când secreția salivară este mai puțin abundentă, pH-ul este mai acid şi
scade ziua, odată cu creşterea cantității de salivă secretată. Capacitatea tampon
este mai mare când secreția salivară este stimulată.
— metabolismul Filmului salivar- pierdere de CO» şi CO3 — refacere permanentă
— unele s

ale ritmului secr

IC EEȚIEI Sora de natură a as
- saliva are o serie de propr. antimicrobiene capabile să modeleze colonizarea CO cu microorg.
e acționează prin mai multe mecanisme:
— inhibarea metabolismului microorganismelor
— inhibarea aderenţei microorganismelor
— uneori suprimarea unor microorganisme

FUNCŢIILE SALIVEI - saliva îndeplineşte, prin componentele sale, o serie de funcţii importante:

altee pastile, străine carere: constitui medii de cultură pentru dezv.

microorg
1 de dilu gre (ciearance)

ol de lubrifiere a muc. buc. prin umectarea sa continuă și tapet. ei

în strat fin cu mucină, care o protejează împotriva evaporării apei, a
uscării sale, cu toate consecințele trofice, digestive şi fonetice. Prin
lubrifierea rrmuc. facilitează nica limbii şi vorbirea

ŞI anori; 2anice

1 gustativă - dizolvarea excitanţilor specifici rezultați din

solubiliz. alimentelor şi coniac acestora cu Dra gustativi

sI fon (tie

Rolul cariopreventiv al lichidului bucal - mecanisme:

1. scurtează timpul de clearance (diluare) al alimentelor fermentabile
2. scurtează timpul de clearance salivar al microorg. cariogene prin aglutinare şi spălare
mecanică
3. tamponează aciditat. bucală prin sist. tampon salivare + subst. alcaline (sialina, uree)
4. inhibă metabolismul bacteriilor şi are efect bactericid
5. previne colonizarea smalțului cu microorganisme cariogene
6. inhibă adeziunea microbiană
7. saturează biofilmul bact. cu subst. min. care protejează smaltul împotriva demineraliz.
8. ajută la remineralizarea PC incipiente necavitare prin formare de /osfati de calciu, activitate
potenţată de prezenţa F.

25
Rolul factorilor alimentari în apariţia cariei dentare
caria dentară nu poate fi considerată BOALĂ DE NUTRIȚIE dar, este o afecţiune legată de
dieta alimentară
alimentaţia reprezintă cel de-al doilea factor determinant în geneza cariei dentare, implicaţiile
sale fiind dominate de rolul decisiv pe care îl au /idrații de carbon în rap. cu lipsa de nocivitate
a lipidelor şi proteinelor II Ă
raportul dintre cele 3 mari componente ale unei diete alimentare echilibrate: g/ucide, lipide şi
proteine, poate juca un rol esenţial în carioprevenţie sau E
alimentele au rol important în perioada preeruptivă, de formare a dintelui şi posteruptivă
alimentația acţionează, pe de o parte:
e pecale internă - prin aportul la constituirea ŢDD şi a salivei ei ca
e participă direct prin intermediul g/ucidelor care favoriz. acţiunea microbian-enzimatică
şi furnizează acizi
alimentele pot, prin propriet. lor fizice şi Chimice să condiționeze mediul în care se dezv. PC
cel mai important rol —+ HIDROCARBONATELEe cae aa - efectele lor apar la interfaţa dinte/biofilm
bacterian, acest contact fiind absolut obligatoriuu pentru apariţia leziunii carioase.
studiile statistice şi experimentale - câţiva factori foarte importanţi în cariogenitate:
? eee aie - trecerea, la un moment dat, de la o dietă săracă în
hidrați de carbon la una cu un conţinut crescut de hidrați de carbon, duce la creşterea
riscului de carie
* gradul de rafinare al alimentelor - factor cu rol important în producerea cariei:
— prod. alim. naturale neprelucrate, g/ucidele = 20-25% din greutatea produsului
a mentala n prelucrate, rafinate - glucide = 60-100%
nome nsunr Ă arbonate - este important în raport cu mesele
principale =- un consum î de glucide între mese determină creşterea incidenţei la carie

— este a de:
- consistenţa alimentelor
mărimea și duritatea partic. alim.
vâscozitatea
gradul de aderenţă al hidraţilor de
carbon la supraf. dentare
— timpul de stationare al hidraţilor de
carbon pe supraf. dentare, clearance-
ul acestora, sunt caracteristici proprii
fiecărui individ, dar dependenţi și de alţi factori precum:
mărimea particulelor
solubilitatea în lichidul bucal
textura Şi gustul alimentelor
consistenţa şi aderenţa alimentelor
secreția salivară pe care o provoacă prin sumarea propr. or 'ganoleptice;
retentivităţile naturale şi artificiale ale dinţilor şi arcadelor
» capacitatea părților moi peridentare de curăţire a suprafețelor dentare
za prelungirea timpul iclearance
de este favorizat de:
- ritmul scăzut de secreție salivară
vâscozitatea crescută a salivei
factorii de retenţie alimentară (carii, restaurări defectuoase, croşete)

26
 — scurtarea timpului de clearance este dependent de:
- secreție abundentă de salivă - sfârşitul meselor se recomandă consumul unor
alimente dure, aromate
utilizarea de alimente detergente - legume, fructe crude după mese
consumul de brânzeturi, nuci, alune, alimente care ţ pH-ul şi sunt bogate în
Ca şi fosfați
utilizarea gumei de mestecat fără zahăr care stimulează secreția salivară;
realizarea periajului dentar imediat după mesele principale

Factorul microbian în producerea cariei dentare

- factori care favorizează creşterea microorganismelor:
e temperatură optimă
e umiditate
e substratnutritiv bogat
e condiţii de aero- şi anaerobioză
e pilcuvalori variate
- cel mai important rol în producerea leziunii carioase îl are BIOFILMUL BACTERIAN
Biofilmul bacterian: formare, dezvoltare, flora bacteriană specifică
- este un sistem ecologic microbian viguros bine adaptat mediului bucal în care se dezvoltă şi cu
o bogată activitate metabolic
- structural = depozit moale care aderă de suprafețele dure dentare dar şi de diferite alte
structuri din CB (muc. bucală, restaurări coronare, proteze fixe şi mobilizabile)
e format din microorganisme unite între ele + celelalte structuri, cu ajutorul unei matrici
organice
e colonizarea supraf. dentare - dependentă sau independentă de zaharoză
- în CO, atașată de biofilm, la persoanele cu o igienă orală defectuoasă = strat format din resturi
alimentare = MATERIA ALBĂ - strat format din unirea bacteriilor, leucocitelor, celulelor
epiteliale descuamate acumulate pe supraf. biofilmului/pe dinte de pe care, datorită aderenţei
sale scăzute, poate fi îndepărtată prin spălare cu un spray de apă, spre deosebire de biofilmul
bacterian care NU poate fi îndepărtat de pe suprafața dentară doar prin spălare.
- poate fi localizat supragingival sau subgingival
* biofilmul bacterian supragingival
— localizat pe F.V și F.O. a dinţilor, pe F.Prox ale proximale, în şanţuri şi fosete
— când e localizat pe suprafața coroanelor clince ale dintelui şi pe marginea
gingivală atunci când are o grosime mai mare şi devine o masă de culoare albă
sau galbenă; dacă stratul este subțire se observă numai dacă suferă un proces de
lorare cu pigmenţi din CO sau prin utilizarea unor substanţe revelatoare de
placă - aceste suprafețe prezintă o variabilitate în ceea ce priveşte compoziţia
biofilmului datorită situsurilor preferate de colonizare a diferitelor specii bact.
— se depune pe supraf. dentare, cu precădere în zonele retentive, pe supraf. restaur.
coronare directe şi indirecte, pe supraf. implanturilor şi pe supraf. muc. orale
. biofilmul bacteria! Ș, ubgingival - în şanţul gingival şi pungile parodontale şi NU se
observă direct cu ochiul liber ci doar cu ajutorul unor substanţe colorante speciale sau la
paipar onda dent

27
 Formarea biofilmului bacterian gate E pa ltatul
şi este rezultatu
- rata de formare a biofilmului şi localizarea sa diferă de la individ la individ
ADEZIUNII BACTERIENE - depinde de :
e dieta alimentară
cantitatea şi calitatea salivei
vârsta pacientului
igiena orală
aranjamentul dinţilor pe arcade
e prezența unor afecţiuni generale
- procesul de formare a biofilmului poate fi divizat în 3 etape:
1. etapa de formare a unei pelicule care acoperă dintele
2. etapa de colonizare bacteriană iniţială a acestei pelicule
3. etapa de colonizare secundară sau de maturare a plăcii bacteriene

pelicula primară - faza inițială de dezvoltare a biofilmului (placa bacteriană)

acoperite de o
supraf. dentare, supraf. muc. orale, rest. coronare indiferent de natura lor, vor fi
de
peliculă cu struct. = g/icoproteine salivare, lichid crevicular, resturi celulare + produse
metabolism
mecanismul de depunere: a ed
— absorbția proteinelor salivare pe supraf. hidroxiapatitei datorată interacțiunii dintre ionii de
Ca şi grupările fosfat, cu macromoleculele salivare
— se depun în porozităţile smalțului datorate imperfecțiunii dezvoltării sale = SUBSTRAT
NUTRITIV pentru dezvoltarea bacteriilor
în primele ore - /ipsit de microorg., dar colonizat rapid de bacterii = BACTERII P
această colonizare primară NU ES eat de păileaţui Dali 0zel
- grosime = 0,5-3 um
pers
Y
i
ORMAREA INIȚIALĂ A BIOFILMULUI Si
durează aprox. 2h după care apare colonizarea inițială pe F.Oc. ale dinţilor, unde există
condiţii optime de multiplicare
la 2 zile de la apariţie biofilmul îşi dublează masa şi bacteriile devin coalescente, iar în decursul
a 21 de zile coloniile microbiene devin stabile
primele microorganisme vor adera la peliculă — strat monocelular prin mai multe tipuri de
mecanisme:
de aderare, ataşare, implantare, datorită unor structuri specializate = pili sau fimbrii —
formaţiuni tubulare rigide, extrem de numeroase, care favoriz. legarea bacteriilor între ele şi
împreună, de diferite substraturi
— receptori specifici de suprafaţă si enzime — "situsuri biochimice” = adezi 1e, constituiente
E te
E pe Ia i Et Mozaic
zimă (g:
proteice ale pereţilor bacterieni; acestea elaborează o enzimă ]
(elicoziltranssferaza) adezivă şi
când este expusă la sucroză se absoarbe pe suprafaţa dinţilor — glucan
e această colonizare bacteriană este dependentă de sucroză !
mecanism electrostatic - orientarea unor anioni desuprafață din membrana bacteriană către
cationii de calciu cu dublă legătură
— mecanisme hidrofobe
adeziunea bacteriană se caracteriz. şi prin FENOM. DE RECUNOA TE! E SPECIFICĂ
în colonizarea biofilmului sunt interesate bacterii care NU sunt în mod obl atoriu numeroase în
rezervorul salivar = Streptococul mutans, în timp ce Streptococul s: rius care este foarte
frecvent la acest nivel, nu trece decât limitat în biofilm.

28
în etapele următ. ale coloniz. bact. — fen. de aderenţă suplimentară = 2 factori:
— tulpinile de Streptococ mutans vor sintetiza polizaharizi extracelulari (e/ucanul - factor de
aderenţă şi /ructanul - sursă de energie);
— prezenţei zaharozei ca substrat obligatoriu pentru biosinteză
modificarea substratului utilizat pentru sinteză prin înlocuirea zaharozei cu maltoză, glucoză sau
fructoză — tipuri de polizaharizi solubili — peliculă subțire, instabilă şi lipsită de nocivitate
sinteza de fructan, dar mai ales de lucan —- » formarea e suprafăla cel. iacieiicae, a unei
rețele de fi lamente polizaharidice - CALIX CE OBI,
prin care Streptococul mutans aderă pe supra. smalțului şi die colonizatit stabil al supraf.
dentare; pe această rețea se vor "agăţa” bacteriile= condiţii optime de nutriţie și multiplicare
glicocalixul
EEG
= - împiedică fagocitarea lor de către /eucocite şi
împiedică acţiunea anticorpilor — bazele dezvoltării cantitative şi calitative a biofilmului.
odată format biofilmul, acesta continuă să se populeze cu bacterii secundare, să se maturizeze
a.î., în final, se concentrează în struct. sa o cantitate foarte mare de germeni la care se adaugă :
* material anorganic din salivă - calciu, fosfor, potasiu, sodiu, magneziu
hidrați de carbon = substrat fermentabil
enzime - proteaze, sulfataze, colagenaze, hialuronidaza
acizi (lactic, propionic) - se formează la adăpostul biofilmului, cantitatea acestora fiind
dependentă:
— de cantii. de germeni şi activ. enzimatică a acestora la niv. biofilmului bacterian
— cantitatea de substrat metabolizabil, disponibil pentru ati
— prezenţa resturilor alimentare
apare

n smailt

în dentină
radiculare

Alți consti

29
FLORA BACTERIANĂ SPECIFICĂ
| mm: de biofilm = 1 mg — 10% microorganisme
| |
cantitatea lor e de 10-300x mai mare decât în lichidul bucal at
biană dificil de determin
fiii io
între microorg. care populează biofilmul există o interacțiune micro
bacteriile care determină un pH scăzut — ATC UL. PI
pentru acțiunea microorganismelor care acțione ază la un pH foarte scăzut.
actinomicetele SE
peroxidul de hidrogen — streptococul mutans şi mitis inhibă în absenţa
determină lez. carioase a căror apariție nu este posibilă
biofilmul bacterian
ce dinţii vin in contact
microorganismelor — dinţii neerupți nu prezintă PC; după erupție, odată
cu mediul oral, ei pot dezvolta leziuni carioase
roorganismelor
în smaltul şi dentina afectate de leziunea carioasă s -a demonstrat prezenţa mic
cariogene — demineraliz. smalțului "in vitro” j TR
reduc severitatea şi incidenţa
- factori antimicrobieni, adm. pe cale sistemică
leziunilor carioase. salii
pentru a avea rol cariogen un microorganism al PB trebuie să aibă următoarele caracteristici:
ea bucală
e să determine apariţia unei cantități cât mai mare de acizi în cavitat
+ să reziste mediului acid produs prin leziunea carioasă
tatea orală, să
e cultura pură a acestui microorganism, odată inoculată pe dinte sau în cavi
fie capabilă să producă singură leziunea carioasă
ă leziuni carioase și
e agentul cauzal să fie absent de pe suprafeţele dinţilor care nu prezint
de la pacienţii indemni de carie

Capacitatea patogenă a biofilmului bacteri - este consecința:

concentrării unui nr. imens de microorganisme,

din care cele mai multe sunt acidogene, pe o
suprafață mică, cu predominenţă la interfața
dinte/PB
conţinutului ? în glucide (material fermentabil) şi
proteine (rezervor de nutriție a microorg.)_
capacităţii unor microorg., în special Streptococul
mutans, de a fermenta o cantitate mare
hidraţi de carbon (inclusiv sorbito/, manitol şi alţi
înlocuitori de zahăr) realizând rapid o cantitate
mare de acizi organici
posibilitatea de a produce acid și în lipsa unui
aport de hidraţi de carbon din alimentaţie, prin
capacit. Streptoc. mutans de a produce polizaharide :; -
bacteriene de rezervă: levan, amilopectine
| constantă şi îndelungată a pH-ului critic sub 5,5 --
este impermeabilă pentru subst. antimicrob. din
compoz. salivei (/izozim, peroxidază, lactoferină,
Ig) şi pentru subst. ce dau alclinitatea lichidului
bucal
1 Scăderea ph-ului sub 5,5 depinde de:
- clearance-ul bucal al hidr. de C
- producţia de acizi organici
- vârsta biofilmului — un biofilm
tânăr nu ajunge la un pH critic
deoarece fiind subțire, aici pătrund
de cu uşurinţă sist. tampon ale salivei
care neutralizează acidul pe când
biofilmul matur cu grosime mai !
mare, va da naştere lent pH-ului :
critic greu de neutralizat, ce se
menţine coborât timp îndelungat; :
concentr. | de Ca şi fosfați din
salivă
- păstrarea unui grad de ionizare
puternică a acizilor. — acidul
lactic = 50% din acizi şi are gr. de
ionizare cel mai mare — scoaterea
ionului bivalent de Ca din structura
smalțului

30
Secvența atacului cariogen
serie de
iniţierea lez. carioase la niv. smalțului coronar/cementului rad. — explicată printr-o
fenomene fizico-chimice
acizii produşi din metab. biofilmului — demineraliz. subsuprafeţei țes. calcificate ale dintelui
evoluția depinde de echilibrul factorilor fizico-chimici precum: solubilizarea țesuturilor
calcificate şi pH, permeabilitatea şi concentrația ionică din mediul înconjurător al dintelui.
acest proces biologic este modulat de responsabile de calitatea şi
cantitatea de salivă prezentă, precum şi de care intervin în
mecanismele de apărare imunitară
aceste aspecte fac din PC un proces dinamic complex, în care fenomenele de demineralizare
sunt urmate de remineralizare, până în momentul în care acestea din urmă sunt depășite — PC
cavitar, ireversibil
smalțul a fost considerat până nu demult o structură care, odată supusă acțiunii distructive a
acizilor produşi de biofilmul bacterian (PB), nu mai poate fi reparată; astăzi, această părere nu
mai este acceptată — acizii produşi ca urmare a acţ. microorg. asupra substratului de hidraţi de
carbon fermentabil, acţion. pe supraf. ext. a smalțului, a cărui comp. min. este hidroxiapatita
* la un pH neutru - hidroxiapatita este în echilibru local cu mediul lichid oral, saturat cu
ioni de calciu şi fosfat
e pe măsură ce în interiorul biofilmului pH-ul scade, la exteriorul supraf. de smalţ
suprasaturarea lichidului oral în săruri se reduce, pentru ca la un pH critic = 5,5 soluția
să devină nesaturată — pro dizolvare supe cială a cristale
deces lor
de hidroxia patită,
= DEMINERALIZARE — sp. rugos, a unor sp. ce amplifică porozitatea N a smaltului
+ demineralizarea are loc în stratul de subsuprafață al smalțului, mai puţin rez. la acţ. acidă
ionii de Ca şi fosfaţi care rezultă prin dizolvarea smaltului provin din acest strat astfel
încât, statul superficial pare a fi intact
+ dacă pH-ul devine neutru şi în lichidul oral există suficienți ioni de Ca şi fosfați =
REMINERALIZARE « ca urmare a tamponării şi neutralizării produşilor de
ai hidroxiapatitei, prin prezenţa ionilor de Ca şi fosfat din salivă
e datorită precipitării ionilor de Ca şi fosfaţi din lichidul bucal (fosfaţi de Ca insolubili) —
proces de reconstrucţie a cristalelor de apatită parțial dizolvate, iar ionii precipitați sunt
încorporați în struct. smalțului, desființând defectele incipiente de demineralizare
e factori importanţi care influențează timpul necesar remineralizării: vârsta biofilmului
bacterian, tipul de hidrocarbonate consumate, prezența F din lichidul buc., crevicular,
biofilm, salivă, care se leagă de bacterii şi restul de ioni de Ca şi fosfați
procesul este încetinit de mucină care, prin aderarea sa de supraf. smalțului = barieră îi
calea 1O0NI1l0r Mineral

pentru ca PC să devină ireversibil trebuie ca viteza transferului de ioni minerali de la smalt la

biofilmul bacterian să fie mai mare decât cea care produce remineralizarea
debutul cariei dentare NU se declanşează în decursul unui singur atac acid, ci prin repetarea
lui întreruptă de fazele de remineralizare sau intervenţia sistemelor tampon şi întregul proces se
derulează pe o perioadă considerabilă de timp
proc. fermentabile inițiale sunt declanşate de germe
nică, care nu rezistă mult în med. acid (le cti

la acest pH intră în acţiune

4,4, iar la pH 4,3 îşi încetează acţiunea, mor la pH 4,2 în 24
de la acest nivel al pH-ului începe acţiunea Do VcSlaI rezistent la aceste valori ale pH-ului,
ce coboară lent sub 4 şi încetează acțiunea la pH 3,8
aceste 3 tipuri de microorganisme coexistă și din acţiunea lor combinată se va ajunge la pH-ul
critic 5,5 care, menţinându-se timp îndelungat — demineralizarea smalțului

31