Universitatea „ Lucian Blaga” din Sibiu

Departamentul pentru Pregătirea Personalului Didactic

SOLICITAREA ȘI SUPRASOLICITAREA ÎN CONTEXT ȘCOLAR

Masterand: Livia Giorgiana Matei

Coordonator proiect: Lector Univ. Dr. Aina - Georgeta MAG

Sibiu 2021
 Cuprins

PARTEA I. PARTEA TEORETICĂ

I.1. Introducere ........................................................................................................3

I.2. Solicitarea și suprasolicitarea școlarilor .........................................................4

I.3. Starea de oboseală a școlarilor.........................................................................5

I.4. Concluzii ..........................................................................................................11

PARTEA A II-A

II.1. Argument .......................................................................................................13

II.2. Scopul activității ............................................................................................14

II.3.Obiectivele activității ......................................................................................14

II.4. Analiza SWOT a activității cadrelor medicale de pe secția de obstetrică- ginecologie

.................................................................................................................................18

II.5. Etapele cronologic parcurse..........................................................................18

II.6. Concluzii .........................................................................................................19

Bibliografie .............................................................................................................21

2
PARTEA I. PARTEA TEORETICĂ

I.1. Introducere

În condiţiile actuale de schimbări radicale în societate, şcoala contemporană se confruntă

cu numeroase probleme obiective privind educaţia copiilor şi tineretului, probleme care necesită
soluţionare operativă, ţinând cont de numeroase aspecte: individualitatea copilului, nivelul de
pregătire către procesul educaţional, adaptarea lui la condiţiile noi din şcoală, climatul
psihopedagogic din şcoală, natura şi gradul de dificultate a sarcinilor şcolare, metodele şi
mijloacele didactice utilizate. (Voiculescu, 2015)

Activitatea şcolară solicită din partea copiilor eforturi mari, uneori suprasolicitări
intelectuale, pentru a îndeplini programa de învăţământ, pentru a se socializa şi a se adapta la
condiţiile noi. Adaptarea elevilor la regimul de şcoală este determinată de factorii biologici, de
rezistenţa la suprasolicitările fizice şi psihice şi de factorii subiectivi. În prezent, accentul se pune
pe performanţele şi pe nivelul de inteligenţă, lăsându-se în umbră starea sănătăţii şi dezvoltarea
normală a copilului. În ultimul timp se resimte impactul curriculei şcolare încărcate asupra stării
subiective şi obiective a copiilor, al căror surmenaj intelectual diminuează stresorezistenţa
organismului lor. (Stuparu Aurel, 2016)

Începutul vietii scolare aduce schimbări profunde în activitatea zilnică a copilului. Copilul
intră într-o colectivitate care are reguli, un regim dirijat de activitate, cu program de muncă, cu
cerinte sporite si cu efort mai mare.

În cursul unei zile, capacitatea de efort si randamentul activitătii depuse nu evoluează

paralel cu durata ei ci descriu o linie ondulată (numită curba de randament): astfel, se înregistrează
valori mijlocii ale randamentului în jurul orei 8 dimineata si un nivel maxim între 9 si 11. Curba
începe să scadă atingând o depresiune în jurul intervalului13-14 apoi creste usor, din nou, spre
orele 15-17, dar fără să atingă nivelul maxim de dimineată. După ora 19 randamentul scolar începe
să scadă în mod evident. (Voiculescu, 2015)

În timpul unei săptămâni, capacitatea de lucru, si deci randamentul elevilor variază astfel:
lunea capacitatea este mai redusă, dar creste destul de mult martea si miercurea; joia poate apare
3
o diminuare a capacitătii de lucru, cu tendinta de a atinge valorile de luni: vinerea capacitatea de
lucru este mult scăzută, frecventa elevilor obositi ajunge la valorile cele mai ridicate din cursul
unei săptămâni de muncă. (Strungă, 2012)

La aceeasi intensitate si durată a efortului fizic si intelectual, modificările fiziologice cu

scăderea capacitătii de adaptare sunt mai intense la scolarii mici si la adolescentii de vârstă mică.
La vârste mari, capacitatea de efort este crescută deoarece:

- există o mai bună coordonare a functiilor vitale implicate în efort (cresc posibilitătile
adaptative ale sistemului nervos, creste forta musculară, se dezvoltă capacitatea functională
a cordului, a plămânilor, creste volumul sanguin, creste hemoglobina);
- se perfectionează procesele de elaborare si de fixare a unor stereotipuri dinamice, deosebit
de importante în procesele de învătare.

Posibilitătile de efort maxime sunt atinse odată cu terminarea cresterii, în jurul vârstei de 22-
24 ani la băieti si 20 ani la fete. (Voiculescu, 2015)

I.2. Solicitarea și suprasolicitarea școlarilor

Înăltimea si greutatea influentează în mare măsură activitatea fizică. Efortul dozat în functie
de dezvoltarea staturo-ponderală a copiilor permite o mai bună adaptare a organismului la
solicitare. Dezvoltarea fizică a adolescentilor care lucrează în scolile profesionale trebuie luată în
considerare având în vedere efortul necesar pentru desfăsurarea unei anumite activităti.
Neconcordanta dintre înăltimea meselor de lucru, mărimea si greutatea utilajelor si parametrii
fizici ai elevilor determină o adaptare dificilă a acestora la efortul fizic cu scăderea randamentului
în muncă, reactii cardio-vasculare mai intense si consum mai mare de oxigen. De asemenea,
trebuie să se tină seama si de diferente de dezvoltare corporală dintre fete si băieti. (Strungă 2012)

În perioada de incubatie, de stare sau de convalescentă a diverselor boli infectioase (de

exemplu gripă, guturai, hepatită virală etc), în cazul unor boli cronice ca tuberculoza, astmul
bronsic, boli endocrine, scade mult capacitatea de muncă fizică si intelectuală; de asemenea, s-a
constatat că tulburările de nutritie prin carente alimentare (în special proteinice si vitaminice), ca
si obezitatea reduc capacitatea organismului tânăr de adaptare la efortul intelectual si
fizic.(Zlate,2014)
4
 Starea emotională, afectivă (tristetea, teama, nelinistea, constrângerea, dezinteresul) sunt stări
psihice care pot reduce substantial capacitatea de lucru a copiilor si adolescentilor. Conditiile de
lucru necorespunzătoare ca: disconfortul termic, praful, fumul sau alti poluanti chimici, zgomotul,
iluminatul insuficient influenteză negativ randamentul în lucru la scolari. (Zlate, 2014)

Lungimea lectiilor este recomandat să nu depăsească 30 minute pentru clasele I-II si 40-50
minute la clasele mai mari.

Cercetări psihofiziologice de la noi din tară au arătat că după 4 ore de activitate la scolarii din
clasele I-IV si de 5 ore pentru elevii din clasele V-XII, scade intens capacitatea de lucru. De aceea,
se apreciază că orarele claselor II-IV nu trebuie să depăsescă 24 ore / săptămână si 4 ore/ zi, iar la
clasa I orarul ar trebui încă redus, la 18-20 ore / săptămână, adică 3-4 ore/zi.

La clasele V-VIII se poate accepta un număr de 25-28 ore săptămânal( 4-5 ore/zi), iar la clasele
IX-XII, se vor programa maxim 30 ore / săptămână (5 ore/ zi). (Stuparu, 2016)

I.3. Starea de oboseală a școlarilor

Starea de oboseală a copiilor si adolescentilor se manifestă prin: tulburări de atentie, de

memorie, reducerea capacitătii de întelegere a problemelor mai abstracte, diminuarea
mecanismelor de adaptare la efort, fenomene psihofiziologice subiective si obiective (sentiment
de insuficientă personală, depresii, iritabilitate, neliniste, apatie, shimbarea atitudinii fată de
muncă, modificarea comportamentului în clasă si în familie, somn nelinistit sau insomnie),
reducerea capacitătii functionale a analizorilor vizuali, auditivi, motor si cutanat. (Aebli, 2013)

În caz de oboseală mai intensă pot apare tulburări variate la nivelul unor organe: cefalee,
palpitatii, senzatie de sufocare, dureri abdominale, anorexie, flatulentă, crize colice, cresterea de
volum a tiroidei, anemie, dureri musculare, pierdere în greutate. (Aebi,2013)

Cauzele cele mai importante ale oboselii sunt:

- intensitatea si durata prea mare a efortului;

- recreatie si odihnă redusă;
- lipsă de miscare;
- activitate extrascolară prelungită;
5
 - reducerea orelor de somn;
- stare de sănătate deficitară.

Manifestările suprasolicitării unui școlar sunt:

a. Simptome fizice:
o Stare de oboseală
o Dureri de cap frecvente
o Crește sau scade pofta de mâncare
o Epigastralgii
o Insomnie, coșmaruri
o Dificultăți de respirație
o Creşterea pulsului, transpiraţie,
o Senzaţie de uscare în gură sau tremurături
b. Simptome emoționale:
o Izbucniri emoționale – irascibilitate, nervozitate
o Tensiune
o Frică; Panică
o Stări frecvente de supărare
o Lipsa entuziasmului
o Lipsa motivaţiei
o Sentiment de vinovăție
o Subestimare, pierderea încrederii în sine
c. Simptome cognitive:
o Probleme de concentrare
o Dificultăți de memorare
o Scade capacitatea de organizare şi planificare
o Scade reușita școlară
o Gânduri de suicid

6
 d. Simptome comportamentale:
o Apatie; Pasivitate
o Dezinteres pentru activități școlare
o Lipsa dorinței de socializare
o Izolare
o Agresivitate; Negativism (Crașovan, 2017)

Fenomenele de oboseală fiziologică dispar după odihnă. Ele se accentuează la sfârsitul

săptămânii, la sfârsitul trimestrelor, în perioada examenelor si a lucrărilor de control, la sfârsitul
anului scolar. Dacă odihna nu este suficientă, apare oboseala cronică sau surmenajul care necesită
întreruperea lucrului pentru mai multă vreme si tratament medical. Somnul are pentru scolar o
importantă deosebită, reprezentând un mijloc eficace de refacere a organismului obosit. Copilul,
cu cât este mai mic, cu atât are nevoie mai mare de somn. Durata somnului la scolari se recomandă
a fi de 11-12 ore la 7 ani si de 9 ore la 18 ani.

Specialiştii în psihologie şi psihiatrie spun că suprasolicitarea copilului la învăţătură poate

dăuna grav dezvoltării psihice armonioase. Totodată, psihiatrii spun că părinţii ar trebui să-şi
înţeleagă mai mult copii, să le cunoască mai bine aptitudinile reale şi să nu-i preseze excesiv cu
performanţele şcolare. Profesorii sunt sfătuiţi să evite umilirea şi stigmatizarea copiilor.

În unele situaţii, învăţământul românesc creează ierarhii valorice tranşante pe baza unui
sistem de notare drastic. Nu de puţine ori, elevii sunt clasificaţi răspicat şi făţiş în slabi, mediocri
şi geniali. Sunt cazuri în care elevii sunt stigmatizaţi, inclusiv de profesori, în baza unei
performanţe şcolare slabe, fără ca cineva să se întrebe cum a ajuns acel copil la contra-performanţe
şi care sunt problemele din spatele unui nume trecut în catalog şi evaluat la sânge. (Joița, 2014)

Anxietatea şcolară are tot felul de manifestări şi de ordin somatic. Apar dureri de cap, de
burtă, diaree şi sunt de obicei secondate de refuzul de a mai merge la şcoală. De multe ori părinţii
merg la pediatri la consultaţii şi în cele din urmă, după ce copilul a fost declarat sănătos în urma
investigaţiilor, sunt dirijaţi către psihiatria pediatrică. Aici de multe ori constatăm că aceste
simptome somatice sunt de fapt ataşate anxietăţii şcolare. Copilul a fost suprasolicitat şi presat
peste puterile sale. (Voiculescu, 2015)
7
 Totodată specialiştii precizează că suprasolicitarea elevului poate avea efecte devastatoare
pentru copii timizi sau sensibili. Pentru aceştia stresul şcolar este cuantificat. Medicii spun că de
multe ori pretenţiile părinţilor fac viaţa grea în special şcolarilor mici. Mama sau tata cer note mari
de la copil, doresc să meargă la toate concursurile şi olimpiadele şcolare, de multe ori fără să se
gândească la suprasolicitarea copilului sau dacă acesta face faţă programului încărcat dar şi
stresului. Părinţii care îşi pun copii ”să fugă după note”, ajung să-şi împingă copii într-o competiţie
dură şi stresantă care poate avea rezultate nefaste asupra psihicului celor mici. (Crașovan, 2017)

În ultimii ani se încearcă eliminarea presiunilor stresului educațional

prin măsuri ale administrației școlară și managementului sistemului de învățământ, care face
eforturi controversate și încă neobiectivate de a adopta schimbări necesare, cum ar fi eliminarea
clasamentului elevilor și diminuarea multiplelor angajamente în care este implicat un elev. Sunt
vizate măsuri asupra flexibilității programei, a opțiunilor și alegerii personale de către elevi în ceea
ce privește cursurile de urmat și a nu mai fi programate mai multe teste într-o singură zi;
diminuarea temelor pentru vacanță și a temelor și proiectelor din timpul anului școlar. Dacă în țări
cum sunt Anglia, USA, Franța, etc, aceste măsuri sunt deja implementate, în Romania ele sunt abia
în faza incipientă. (Arbore E., 2018)

Alte măsuri care au fost implementate în medii educaționale occidentale în scopul reducerii
stresului educațional:

- oferirea de alternative la mediile tradiționale de predare-învățare

- diminuarea dificultății examenelor sau testelor la anumite niveluri de școlarizare
- oferirea de spații, medii și cursuri de relaxare în școli
- includerea, informarea și pregătirea părinților pentru diminuarea stresului educațional
asupra copiilor lor
- monitorizarea nivelurilor de stress din mediile educaționale și ale elevilor

Abordarea stresului educațional presupune diferite metode, de la cele mai simple, la programe
specializate.

· Una dintre cele mai simple metode este ascultarea activă și empatică a elevilor

8
· Elevii pot fi rugați să numească un element, un aspect din școală pe care ar dori să îl schimbe
și să explice detaliat de ce.

Se pot organiza întâlniri în care elevii au posibilitatea să verbalizeze ceea ce resimt cu mare
presiune, iar cadrele didactice sau grupul ascultă discursul acestora. (Stuparu, 2016)

Învăţământul modern se conduce după o filosofie a educaţiei, care promovează o nouă

concepţie despre formarea elevului astfel încât activitatea şcolară vine în întâmpinarea trebuinţelor
dezvoltării individuale şi sociale. În spiritul acestei filosofii se promovează gândirea creatoare,
iniţiativa şi cooperarea, capacitatea de decizie, aptitudinile şi talentul, personalitatea elevului,
aşadar un învăţământ care cultivă dinamismul şi disponibilitatea pentru înnoire, aptitudinea pentru
schimbare, capacitatea de invenţie şi inovaţie. (Sălăvăstru, 2014)

Puterea de muncă, rezistenţa la efort, vivacitatea personalităţii, ritmul şi eficienţa activităţii

etc. influenţează reuşita şcolară a elevilor. Inadaptarea elevilor lenţi are un caracter foarte
particular, având frecvent origine psiho-somatică şi care nu relevă deloc rea-voinţă din partea
elevului. Orice încercare bruscantă, venită din partea şcolii sau a familiei, de a-l face pe acest elev
mai rapid, poate duce la confuzii, la eşec, care agravează situaţia tensională a elevului. Încetineala
excesivă, ritmul prea lent pot genera, chiar şi la un copil cu posibilităţi intelectuale normale, o
formă specifică a nereuşitei şcolare. „Astenia mintală”, oboseala de integrare a informaţiilor şi de
coordonare a verigilor activităţii, fac ca elevul să fie lipsit de eficienţă intelectuală. Eficacitatea
inteligenţei şcolare depinde, alături de perseverenţă şi de rapiditatea funcţionării mintale.(Joița,
2014)

În contrast cu elevul pasiv, cel activ se caracterizează printr-o mare capacitate de a învinge
dificultăţile exterioare, care îi stimulează energia fizică şi mintală. Dacă activismul se asociază cu
aptitudini şcolare dezvoltate, firea perseverentă va parcurge o cale ascendentă în activitatea
şcolară. Activitatea şcolară poate provoca oboseala prevenind de fapt epuizarea rezervelor de
energie ale organismului (prin intervenţia procesului de inhibiţie).

Oboseala elevului se manifestă nu atât la nivelul rezultatelor şcolare, cât în amplitudinea

oscilaţiilor acestora. Ritmul de apariţie a oboselieste în funcţie de intensitatea şi conţinutul
activităţii, de tonalitatea afectivă lecţiei, de variaţia capacităţii de muncă pe parcursul unei zile, în

9
funcţie de oscilaţiile ritmice ale excitabilităţii scoarţei cerebrale, de regimul de odihnă etc.. Starea
subiectivă de oboseală se poate instala şi pe fondul monotoniei care duce la saturaţie. (Aebi, 2013).

Întrucât atenţia este o condiţie indispensabilă a desfăşurării lecţiei şi implicit a reuşitei

şcolare, gradul de concentrare şi intensitatea atenţiei, stabilitatea şi flexibilitatea ei se schimbă în
funcţie de calitatea predării şi de rezistenţa elevului la efort. Oboseala elevului, explicabilă în
ultimă instanţă prin procese nervoase corticale, apare drept consecinţă a implicării funcţiilor
psihice în activitatea şcolară. Nu memorarea mecanică, reproducerea fidelă etc.; ci capacitatea de
a înţelege, curiozitatea intelectuală sunt factori interni care pot întârzia sau preveni apariţia
nejustificată a fenomenului de oboseală. Tot mai mulţi elevi suferă de tulburări de somn, anxietate
şi dezechilibre metabolice din cauza suprasolicitării. Programul foarte încărcat, obiectele de studiu
prea dificile, volumul mare de teme, coroborate cu micşorarea timpului acordat odihnei şi relaxării
afectează sănătatea copiilor. (Voiculescu, 2015)

Ultimul studiu al Institutului de Sănătate Publică Bucureşti (ISPB), realizat în 2007, arată
că, din cauza suprasolicitării, tot mai mulţi elevi suferă de tulburări de somn, cefalee, anxietate,
simptome care preced patologiilor psihice. Concluziile cercetării ISPB sunt alarmante: 58% dintre
elevii din ciclul gimnazial manifestă o oboseală psihică foarte mare. Din acest motiv, copiii se
plâng de cefalee, dureri oculare şi tulburări de somn.

Potrivit studiului, timpul ce este alocat pregătirii lecţiilor acasă depăşeşte patru ore pe zi
pentru 16,4% dintre elevi, trei-patru ore pe zi pentru 47,2% dintre elevi şi 36,4% alocă învăţării
una-două ore pe zi. Totodată, volumul mare de teme necesită o activitate susţinută chiar şi în zilele
de sâmbătă şi duminică, 17% dintre elevii chestionaţi alocând mai mult de patru ore pentru
pregătirea lecţiilor. Mai mult, din cauza volumului şi a dificultăţii acestora, pregătirea temelor
pentru acasă necesită ajutorul părinţilor pentru 41% dintre elevi. (Aebi, 2013)

Activitatea de învățare le solicită gândirea, atenția, memoria, care produc un grad de

încordare a organismului. Activitatea intelectuală, rațional organizată, reprezintă un mijloc de
promovare a sănătății mintale a elevului. Suprasolicitarea apare atunci când copilul are programul
prea încărcat, când se pune prea multă presiune pe el pentru a avea rezultate bune la învățătură și
nu mai reușește să aibă timp pentru a se juca și relaxa. Sistemul românesc de învățământ este bazat
pe sisteme de notare drastice, ierarhii valorice și programe școlare încărcate, care nu sunt adaptate

10
nevoilor specifice ale elevilor. Cele mai frecvente cauze ale suprasolicitării intelectuale sunt
curriculumul școlar încărcat și neadaptat nevoilor specifice, teme foarte multe, lecțiile cu volum
mare de informații, presiunile puse de părinți pentru obținerea unor note bune și supraîncărcarea
copilului cu diverse activități extracurriculare. (Stuparu, 2016)

I.4. Concluzii

Este vital ca elevii să aibă timp liber, și, totodată, este foarte important ca activitățile
desfășurate în timpul liber să fie diversificate, recreative, astfel încât să aducă un beneficiu pentru
minte și trup. Un alt factor foarte important este odihna. Pe lângă cele 8 -9 ore de somn obligatorii,
este recomandabil ca între perioadele de învățare și depunere a efortului intelectual să existe pauze.
După fiecare oră de studiu, copilul are nevoie de 5 – 10 minute de relaxare și „dezmorțire”.

Organizarea raţională a efortului intelectual al elevului are în vedere evitarea manifestărilor

psihice ale oboselii intelectuale. Trecerea de la starea de deplină capacitate de lucru la starea de
oboseală are loc, în general, în două faze: în prima fază, oboseala se manifestă printr-o relativă
creştere a excitabilităţii şi progresivă instalare a inhibiţiei de protecţie (cu precădere în al doilea
sistem de semnalizare). În această fază (de dereglare a echilibrului proceselor de excitaţie şi
inhibiţie) se observă o uşoară agitaţie, o scădere treptată a gradului de stabilitate a atenţiei,
dificultăţi crescânde în capacitatea de concentrare a atenţiei voluntare, asociaţiile, legăturile
temporare se formează lent, greoi, imaginile perceptive pierd din precizie, din selectivitate, devin
superficiale.

Operaţiile mentale se desfăşoară lent, copilul pricepe mai greu; în general, procesul de
gândire se încetineşte (apar stagnări şi erori în înlănţuirea judecăţilor şi raţionamentelor); scade
puterea de analiză, de sintetizare şi de generalizare. Întipărirea şi reţinerea datelor în memorie se
face cu dificultăţi, solicitând un număr crescut de repetiţii; scade productivitatea învăţării;
memorarea logică tinde să fie înlocuită cu memorarea mecanică; scade promptitudinea şi
corectitudinea aducerii aminte în reproducere, apar confuziile şi ,,lapsus”-urile, în ciuda creşterii
eforturilor de a ne reaminti.

Pierdem siguranţa, precizia şi îndemânarea în desfăşurarea acţiunilor; mişcările devin

greoaie, lente, întretăiate de micropauze (blocaje): se pierde din control; calmul şi stăpânirea de

11
sine cedează locul unei iritabilităţi crescute şi indispoziţiei. Percepţiile devin superficiale,
incomplete, apare erori, are loc o scădere masivă a productivităţii memorării, scade treptat şi
atenţia involuntară, atenţia devine difuză, disipată, etc. În această fază de extindere a inhibiţiei se
observă apariţia unei stări subiective de indiferenţă (apatie); apare starea de somnolenţă. Se
observă, în unele cazuri, dereglări temporare ale unor funcţii fiziologice (dispnee, aritmie
circulatorie, respiratorie, dereglarea metabolismului).

Suprasolicitarea celulelor corticale, într-o perioadă scurtă, constituie una din cauzele
esenţiale ale oboselii. Scoarţa cerebrală este scoasă din ritmul normal de activitate şi nu se poate
adapta cerinţelor extraordinare din această perioadă. De aceea efortul intelectual trebuie desfăşurat
gradat în timp, iar învăţarea făcută pe îndelete, cu consecvenţă.

Orice formă de activitate – fie că este vorba de joc, învăţătură sau activitate – cere din
partea organismului un efort, implică o cheltuială de energie, ceea ce determină, după un timp,
apariţia oboselii, adică acea stare a organismului care se manifestă prin scăderea (sau tendinţa spre
scădere) a capacităţii de muncă a persoanei. În funcţie de natura activităţii desfăşurate (şi care
produce obosirea), se face distincţia între oboseala fizică şi oboseala intelectuală. Întrucât, însă,
orice activitate umană implică atât un efort fizic cât şi unul mintal, intelectual, distincţia se referă
mai mult la proporţionalitatea mai mică sau mai mare a efortului principal depus (efort fizic sau
mintal).

Trebuie să ţinem seama că atât în cazul preponderenţei efortului fizic (determinând

oboseala fizică), cât şi în cazul preponderenţei efortului mintal (provocând oboseala intelectuală),
participarea sistemului nervos central este prezentă în ambele forme de activitate (căci el este cel
care coordonează şi reglează unitar activitatea organismului), şi, deci, ambele forme de oboseală
au la bază travaliul celulelor nervoase ale creierului (în primul rând a celulelor corticale ale celor
două sisteme de semnalizare).

Supraîncordarea funcţională a celulelor corticale dintr-un sistem de semnalizare nu lasă

neafectat nivelul activităţii din celălalt sistem de semnalizare; de aceea, de pildă, o activitate fizică
îndelungată sau intensă (exerciţii de gimnastică grele, care cer o mare încordare musculară şi
provoacă oboseală fizică) nu afectează numai nivelul activităţii senzoriale fizice (reglate de către
primul sistem de semnalizare ), ci se resfrânge negativ şi asupra activităţii intelectuale ulterioare

12
reglate de către cel de-al doilea sistem de semnalizare; aşa se explică faptul că apar multe greşeli
în efectuarea calculelor matematice, la dictări, omisiuni şi erori la citit.

PARTEA A II-A

Evaluarea impactului pandemiei COVID-19

asupra asistentelor medicale de pe Secția Obstetrică-Ginecologie

II.1. Argument

Organizația Mondială a Sănătății (OMS) a declarat infecția COVID19 pandemie,

clasificând-o drept urgență la nivel internațional în domeniul sănătății publice. Aceasta este o criză
a sistemului de sănătate şi socio-economică, care necesită răspunsuri la mai multe nivele, în cadrul
tuturor sectoarelor societății noastre. Efectele acestei pandemii vor fi de durată.

Este o perioadă grea și pentru cadrele medicale, mai ales pentru asistentele medicale, de pe
secția de obstretică-ginecologie, o perioadă solicitantă, însă în care încearcă să aibă grijă de
pacienți cu mai multă grijă și mai multă responsabilitate. În ciuda noilor provocări medicale și a
schimbărilor din structura sistemului, asistenții medicali sunt primii care țin legătura cu pacienții.
Sute de ore de îngrijiri medicale pentru un sigur pacient și cu toate acestea merg mai departe,
pentru că știu că este o perioadă în care trebuie să avem grijă unii de alții, mai mult ca oricând.

Din momentul declanșării acestei pandemii sistemul medical se confruntă cu schimbări în

toate domeniile din structura lui. Sunt schimbări permanente în activitatea noastră profesională
care se reflectă în acțiunile noastre individuale, apoi în echipă, în interiorul departamentelor și
interdepartamental, și, în final, la nivel de instituție în general.

Faptul că asistentul medical se implică mai responsabil în actul de îngrijire al pacientului

este un semn de maturitate al sistemului către care sper că ne îndreptăm. Respectarea și acceptarea
procedurilor și protocoalelor de bună practică ține de conduita profesională care trebuie să
caracterizeze asistenții medicali și se manifestă tot mai mult și mai bine.
13
 Un alt aspect important îl reprezintă comunicarea și munca în echipa de urgență, în echipa
multidisciplinară. Comunicarea trebuie să fie eficientă, pentru că pandemia ne obligă să lucrăm și
să acționăm rapid, să ne cunoaștem și să ne recunoaștem rolurile și responsabilitatile.
Așadar, schimbul de informații trebuie să fie proactiv, așa cum se întâmplă într-o celulă de criză.

Locul de desfășurare: Proiectul de formare urmează să se desfășoare în cadrul Spitalului

Clinic Județean de Urgență Sibiu, Secția de Obstetrică- Ginecologie din Sibiu.

Grupul de participanți: Această activitate de formare este adresată unui lot de 22 de

asistente medicale, intervievate printr-un chestionar, în perioada pandemiei, și anume martie 2020-
mai 2021. Majoritatea asistentelor medicale chestionate, au absolvit o școală profesională, după
terminarea liceului, iar câteva dintre dânsele au licențiat și o universitate de medicină generală, cu
specializarea de Asistent Medical General.

Timpul de desfășurare: Această activitate se va desfășura pe perioada pandemiei, și

anume Martie 2020- Mai 2021. Pe această perioadă am avut 2 întâlniri cu asistentele, în sala de
raport, fiecare întâlnire fiind de 120 de minute.

II.2. Scopul activității

Scopul acestui proiect este de a evidenția drepturile și reponsabilitățile cadrelor medicale,

incluzând măsuri specifice necesare pentru protecția siguranței și sănătății profesionale.
Activitatea urmărește să învețe cadrele medicale cum să dobândească încredere de sine și să
depășească aceste momente de suprasolicitare. Meseria de asistent medical este o provocare
permanentă, motiv pentru care acestea au nevoie de sprijin și încurajare permanentă. Riscurile pe
care le înampină sunt multiple, incluzănd expunerea la contaminare, orele de lucru
prelungite, extenuare psihică, oboseală, epuizare profesională, stigmat, precum și violență fizică
și psihologică.

II.3. Obiectivele activității:

- Îmbunătățirea nivelului de cunoștințe teoretice și practice a personalului medical în

perioada de pandemie
- Consolidarea și abordarea integrată, de înalt nivel calitativ a metodelor de lucru
14
 - Investigarea situațiilor problema
- Explorarea soluțiilor potențiale ale situațiilor de stres
- Consilierea privind modalitățile de dezvoltare personală
- Dezvoltarea încrederii de sine și a propriei capacități

Asistenții medicali sunt eroi pe timpul pandemiei de Covid-19, iar recunoștința fața de
aceștia este esențială în această perioadă grea. Aceștia luptă din linia întâi împotriva acestui virus,
expunându-se riscului de infectare fără să stea pe gânduri, pentru a îngriji pacienții care au nevoie
de ajutor. Perseverența și determinarea asistenților medicali îi fac pe aceștia să revină în fiecare
zi în spital, să trateze pacienții infectați cu noul coronavirus în ciuda riscurilor, a presiunii deosebit
de crescute și a dorului de familie.

Stres. Responsabilitate. Îngrijorare. Sunt cuvintele care definesc viața oamenilor care se
trezesc în fiecare dimineață pentru a salva vieți. Ei uită de pericole, se înarmează cu speranță,
credință, apoi pleacă spre locul de muncă fără vreun resentiment, pentru că scopul lor este unul
clar, nobil și care trebuie îndeplinit.

Asistentul medical este profesionistul care își asumă responsabilitatea pentru îngrijirea
continuă a bolnavilor, răniților, persoanele cu handicap, precum și a celor aflate în apropierea
morții. El este, de asemenea, responsabil pentru educarea persoanelor, familiilor și comunităților
astfel încât să-și păstreze sănătatea. Asistentele medicale sunt implicate activ și în activitatea de
cercetare în domeniul sănătății, în management, în definirea de politici în domeniul sănătății și în
sprijinirea drepturilor pacienților.

Metode de formare: conversația de consolidare, conversația euristică, brainstorming-ul,

expunerea, exemplificarea, dezbaterea, exercițiul, stimularea, problematizarea.

Mijloace de formare: fiecare asistentă a răspuns întrebărilor unui chestionar. Pe baza

acestuia, am înțeles mai bine nevoile lor, reușind să vin în sprijinul acestora prin susținere
emoțională și încurajare. Alte metode: laptop, materiale de scris.

Rezultate estimate

La sfarsitul programului de formare, asistenții vor dobândi capacitatea de a:

15
 • identifica și soluționa/semnala situațiile în care apar disfunctionalități ale documentării
privind pandemia covid 19
• folosirea cunostințelor teoretice în practica medicală
• elaborarea și emiterea mesajelor clare și concise
• dezvoltarea încrederii de sine și a propriei capacități

II.4. Etapele cronologice parcurse. Organizarea Programului de Formare

Etapele activității și Conținutul Metode / mijloace Evaluare

activității
Timpul alocat

Strategia de abordare Am prezentat celor Toate cele 22 de

a fost directă, prin 22 de asistente asistente medicale de
Moment
aplicarea unui medicale, un pe secția de
organizatoric:
chestionar celor 22 de chestionar, prezentat obstetrică-
Primirirea
asistente medicale de în anexă ginecologie au
asistentelor medicale
pe secția de răspuns la acest
în sala de raport Metode utilizate:
obstetrică- chestionar.
materiale de scris,
ginecologie
explicația.

Documentarea a fost Date din literatura de Am căutat și am Consider că am reușit

fizică și partea
teoretică din literatura specialitate, de pe tradus materiale din sa realizez o formare
d e specialitte. internet și din cărți. literatura de de bună avengură
specialitate. legată de pandemia
COVID19.

Un număr de22 de
asistente medicale

16
cărora le-am aplicat Întrebările Am tipărit 22 de Am fost mulțumită de
un chestionar cu chestionarului au fost chestionare cu câte fiecare răspuns. Toate
privire la munca în număr de 13, 13 întrebări fiecare. asistentele s-au
depusă în timpul chestionarul este sub implicat activ în acest
pandemiei COVID anonimat. proces de formare.
19, martie 2020- mai
2021

Asistentele medicale
au primit câte un
chestionar, având la
dispozitie 20 de Toate asistentele au

minute pentru a răspuns

Metode: explicația,
răspunde. Am chestionarului,
dezbaterea,
Prima întâlnire fiecare s-a implicat
discutat problemele brainstorming
Timp de desfășurare: întampinate de-a activ în discuții.
2 ore lungul timpului pe
secția OG, având Materiale utilizate:
Perioada de răspuns a
punct de plecare laptop, chestionare
asistentelor medicale
pandemia COVID 19.
a fost de 20 de
Am creat un discurs
minute.
pentru susținerea lor
emoțională și le-am
încurajat să meargă
mai departe.

Am analizat
împreuna
răspunsurile Metode: S-au conturat idei
chestionarului exemplificarea,
prezentat cursului conversația de pozitive de creștere a
A doua întânlnire
anterior și am încrederii în sine și
clarificart situațiile
17
 Timp de desfășurare: problemă. Fiecare consolidare, de susținere reciprocă
asistentă și-a problematizarea.
2 ore în condiții de
exprimat punctul de
vedere despre această Materiale utilizate: suprasolicitare.
pandemie. Asistentele Laptop, fisier
au aplicat în practică PowerPoint, coli,
informațiile markere, coli de scris,
dobândite asupra pixuri
managementului
covid și documentare.

II.5. Analiza SWOT a activității cadrelor medicale de pe secția de obstetrică-

ginecologie

Puncte tari:
- Calitatea ridicată a actului medical
- Profesionalismul echipei medicale
- Dotarea cu aparatură modernă și performantă
- Condiții hoteliere la nivel înalt
- Managementul performant
- Lipsa arieratelor și datoriilor către furnizorii de bunuri materiale și servicii
- Existența unui sistem informațional integrat
- Grad mare de satisfacție a pacienților în ceea ce privește rezultatele asistenților medicali

Puncte slabe:

- Număr redus de asistente medicale

- Legislație necorelată cu realitatea sistemului de sănătate
- Lipsa materialelor de protecție împotriva COVID 19
- Nivelul scăzut de remunerație comparativ cu munca asistentelor medicale depusă
- Consultații efectuate în alte unități spitalicești pentru pacientele internate
- Insuficiența asistentelor medicale poate crea situații de malpraxis
- Motivație intrinsecă scăzută datorită slabei capacități de diferențiere între persoanele cu
productivitate scăzută

18
 - Lipsa de continuitate în trasarea sarcinilor
- Tariful alocat per pacient rezolvat este subdimensionat

Oportunități:

- Apariția în viitorul apropiat a asigurărilor private complementare de sănătate

- Probleme existente în sistemul public de sănătate
- Reputația foarte bună a asistentelor medicale de pe secția de obstetrică-ginecologie
- Posibilități de finanțare pe proiecte din fonduri europene.
- Creșterea fondurilor alocate de către Consiliul Județean

Amenințări:

- Apariția de noi competitori pe piață- spitale private cu asistenți medicali licențiați

- Riscul migrării asistenților medicali de specialitate în statele Uniunii Europene
- Libertatea de circulaţie a persoanelor şi a serviciilor face posibil contactul beneficiarilor de
servicii medicale cu furnizori de astfel de servicii din alte state, ceea ce poate duce la
schimbarea opţiunilor şi aşteptărilor pacienţilor
- Legislația potrivnică a dezvoltării resurselor umane
- Instabilitate legislativă și financiară
- Creșterea costurilor asistenței medicale
- Competiția cu alte secții din spital

II.6. Concluzii

Proiectul de formare are la bază un chestionar distribuit și completat de către 22 de asistente

medicale de pe secția de obstetrică-ginecologie, a Spitalului Clinic Județean de Urgență Sibiu,
evaluând impactul pandemiei COVID 19 asupra lor.

Ierarhia impactului pandemiei COVID-19 în funcție de primele două valori (creștere foarte
mare și creștere) este următoarea: creșterea riscului profesional, înrăutățirea condițiilor de muncă,
19
creșterea solicitărilor cognitive, creșterea complexității activității profesionale. Din perspectiva
impactului pandemiei COVID-19 în funcție de ultimele două valori (scădere foarte mare și
scădere) se remarcă reducerea accesibilității serviciilor medicale.

Principalele solicitări/așteptări pe care le au respondenții, în ordinea ierarhică generată de

punctajul maxim, sunt: asigurarea materialelor de protecție, asigurarea finanțării unităților sanitare,
raportarea tuturor sporurilor la salariul de bază actual (87%), acordarea sporului pentru combaterea
epidemiei, creșterea sporurilor pentru condiții de muncă peste nivelul minim , testarea SARS-CoV-
2, periodică și gratuită, a tuturor salariaților.

Lipsa sau deficitul echipamentelor individuale de protecție constituie în continuare o mare

problemă pentru o bună parte a salariaților din sănătate. Absența unor standarde cantitative
(cantitatea de echipamente individuale de protecție/pacient sau personal/zi) constituie cea mai
importantă piedică în calea evaluării deficitului și aprovizionării unităților sanitare, respectiv în
calea protecției salariaților din sănătate.

Preocuparea salariaților față de protecție ocupă primul loc în ordinea preferințelor și a

măsurilor indicate/solicitate. Absența circuitelor adecvate constituie o problemă ce generează
riscuri mari de infectare a salariaților, ea fiind indicată de un număr mare de respondenți. Ea este
urmată de protocoale adecvate de lucru. Reducerea programului de lucru pentru salariații care
lucrează cu pacienți COVID-19 este o măsură indicată și argumentată de o serie de respondenți.
Rotirea personalului este una dintre solicitările respondenților, oboseala acumulată crescând
riscurile erorilor profesionale.

Înrăutățirea condițiilor de muncă și creșterea riscurilor ocupă primul loc, fiind urmată de
creșterea sarcinilor de serviciu. Nivelul de stres a înregistrat o creștere semnificativă, fiind indicat
de majoritatea respondenților. Depresia și anxietatea sunt indicate în mod frecvent. Teama de a nu
infecta membrii de familie și pe cei din jur este principalul motiv de îngrijorare al lucrătorilor din
sănătate. Infectarea cu SARS-CoV-2 este un efect negativ important. Riscul de infectare ocupă un
loc foarte importat în preocupările lucrătorilor. Stigmatizarea personalului și a membrilor de
familie constituie o problemă importantă cu care se confruntă lucrătorii din sănătate.
Dezechilibrarea gravă a vieții de familie ocupă și ea un loc important în ierarhia preocupărilor.

20
 Bibliografie

1. Aebli, H, Didactica psihologică, E.D.P., Bucureşti, 2013.

2. Bloom, B.B., Learning for masters, M. Graw Hill, New Zork, 2018, p.37-42
3. Craşovan, F., Profesor pentru elev, elev pentru profesor, Editura Mirton, Timişoara,
2017, p. 145- 173.
4. Sălăvăstru, D., Psihologia educaţiei, Editura Polirom, Iaşi, 2014
5. JOIŢA, ELENA. (2014). Constructivismul – o paradigmă postmodernă în educaţie, în
Analele Universităţii din Craiova – seria Psihologie, Pedagogie, Anul III, Nr. 5 – 6.
Craiova: Editura Universitaria.
6. VOICULESCU, FLOREA, (coord.). (2015). Schimbări de paradigmă în ştiinţele
educaţiei. Cluj-Napoca: Editura Risoprint
7. Zlate, M., 2014, Tratat de psihologie organizaţională şi managerială, Ed. Polirom, Iaşi.
8. Strungã C. - 2012 „ Elemente de metodologia cercetãrii pedagogice şi operaţionalizare
evoluativã “, Editura Politehnia, Timişoara
9. Arbore Elena, Nistorescu F., Pahomi L., Dumitrache Carmen, Huidumac Constanta,
Pistoleanu Cristina, Stănescu Camelia, Toca Monica, Iosif I., Barău Marina, Bucur E.,
Vasilov Marieta, Mirestean Ileana, Gluhovschi Emilia, Vlaicu Brigitha - Studiul
dezvoltării fizice a copiilor si adolescentilor din România - mediul rural - 0-18 ani -

21
 etapa 1992, A XXXIII-a Conferintă Anuală a Institutului de Sănătate
Publică Bucuresti, 28-29 mai 2018

10. Hoffman Adele D - Adolescent Medicine, Appleton Lange, Stamford, 2013.

11. Stuparu Aurel - Psihopedagogia medicală a copilăriei, Editura Marineasa, Timisoara,
2016

Anexa 1

Chestionar

1. Sexul asistentului medical?

a. Feminin-22
b. Masculin-0

2. Mediul de proveniență al asistentului medical?

a. Rural-2
b. Urban-20

3. Studii absolvite:
a. Scoală postliceală-15
b. Licență Medicină generală, specialitatea asistent medical- 7

22
4. Câte zile ați stat izolat/ă, departe de familie, din cauza pandemiei cu COVID 19, la locul
de muncă?
a. Între 4-7 zile- 9
b. Între 15-20 zile-5
c. Peste 20 zile-2
d. Sub 7 zile-6

5. Ați avut protecție la locul de muncă împotriva COVID 19?

a. Da-2
b. Nu-8
c. Insuficient-12

6. Ați fost suprasolicitat/ă în toată perioada pandemiei cu COVID19?

a. Da-22
b. Nu-0
7. Ați fost stresat/ă mai mult, pe o perioadă mai lungă, datorită pandemiei COVID19?
a. Da-22
b. Nu-0

8. Ați fost testați regulat pentru COVID19?

a. Da-13
b. Nu-9

9. Orele suplimentare v-au fost plătite?

a. Da-0
b. Nu-22

10. Credeți că secția pe care profesați, de obstetrică-ginecologie, ar avea nevoie de mai multe
asistente medicale?
a. Da-18
b. Nu-4
23
11. Legătura asistent-pacient a fost mai strânsă în timpul pandemiei COVID19?
a. Da-20
b. Nu-2

12. Ați avut sprijinul familiei pe toată perioada pandemiei COVID19, atâta timp cât ați fost la
muncă?
a. Da-22
b. Nu-0

13. V-a schimbat viața pandemia COVID19?

a. Da-22
b. Nu-0

24