MINISTERUL

SĂNĂTĂłII
CENTRUL NAłIONAL DE PREGĂTIRE ÎN
"MANAGEMENTUL MEDICAL AL DEZASTRELOR"

Dr.Nicolae Steiner Dr. Dan

Mănăstireanu

MANAGEMENTUL MEDICAL
AL DEZASTRELOR
CURS
ediŃia II-a
REVĂZUTĂ I
ADĂUGITĂ

BUCURE TI
2005
2
2

3
 MINISTERUL
SĂNĂTĂłII
CENTRUL NAłIONAL DE PREGĂTIRE ÎN
"MANAGEMENTUL MEDICAL AL DEZASTRELOR"

Dr.Nicolae Steiner Prof. Univ. Dr. Dan Mănăstireanu

Doctor în tiinŃe medicale Doctor în tiinŃe
medicale medic primar medic
primar
Membru al Academiei Europene Membru de onoare al NDMS. USA
de Management al Crizelor
Membru al SocietăŃii
InternaŃionale de Medicină de
Dezastru
Membru de onoare al NDMS. USA

MANAGEMENTUL MEDICAL
AL DEZASTRELOR
CURS
ediŃia II-a
REVĂZUTĂ I
ADĂUGITĂ

4
BUCURE TI
2005

5
6
4

7
CUPRINS:

1. MANAGEMENTUL CRIZELOR ( ING. RADU ANDRICIUC) ......................................................... 16

1.1. Definirea managementului crizelor, a obiectivelor i principalelor tipuri de crize .....................16

1.1.1. Parametrii specifici ai managementului
crizelor............................................................................................. 19
1.2.Preceptele fundamentale i caracteristicile comune ale crizelor ................................................21
1.3.Managementul urgenŃelor civile...................................................................................................22
1.4.Managementul protecŃiei civile ....................................................................................................24
1.4.1.DefiniŃie i domeniu de aplicare
...................................................................................................................... 24
1.4.2.Principiile i caracteristicile protecŃiei civile
.................................................................................................. 25
1.4.2.1.Caracteristicile protecŃiei civile
................................................................................................................ 26
1.4.3.Principii i cerinŃe manageriale specifice protecŃiei
civile............................................................................... 27
1.4.4.Perspectivele protecŃiei civile
.......................................................................................................................... 28
1.4.5. Apărarea împotriva
dezastrelor....................................................................................................................... 28
1.4.5.1.Principiile apărării împotriva
dezastrelor.................................................................................................. 28
1.4.5.2.Apărarea împotriva dezastrelor i dezvoltarea socială
.............................................................................. 32
1.4.5.3.Evaluarea vulnerabilităŃii i a
riscului....................................................................................................... 35
1.4.5.4.Efectul STAGFLATION generat de dezastre
.......................................................................................... 37
1.5.Miturile i realităŃile apărării împotriva dezastrelor......................................................................39
1.5.1.Asigurarea vieŃii i a bunurilor materiale în caz de
dezastre............................................................................ 40

2. FI ELE C AR ACTERISTICE ALE PRINCIPALELOR TIPURI DE DEZASTRE SPECIFICE

ł ĂR I I
NOASTRE...................................................................................................................................................
... 46

2.1.Cutremur ......................................................................................................................................46
2.2.Alunecare de teren.......................................................................................................................47
2.3.InundaŃie ......................................................................................................................................48
2.4.Secetă ..........................................................................................................................................50
2.5.Poluarea mediului ........................................................................................................................51
2.6.Reducerea suprafeŃelor împădurite.............................................................................................51
2.7.Epizootiile.....................................................................................................................................52
2.8.Epidemiile.....................................................................................................................................53
2.9.Accidente industriale....................................................................................................................54
2.9.1. Nuclear..................................................................................................................................................... 54
2.9.2. Chimic ........................................................................................................................................................... 55
2.10.Fenomene meteorologice periculoase ......................................................................................55
2.11.Avarii la construcŃiile hidrotehnice .............................................................................................56

8
2.12.Incendii.......................................................................................................................................57
2.13.Accidente majore la utilaje i la instalaŃii tehnologice periculoase ...........................................57
2.14.Accident major pe căile de comunicaŃii .....................................................................................58
2.15.Avarii majore la reŃelele de instalaŃii i telecomunicaŃii.............................................................58

3. M AN AGEMENTUL RISCURILOR ........................................................................................................ 60

3.1.DefiniŃia riscurilor i evaluarea pericolelor.............................................................................60

3.2.Riscurile potenŃiale ale dezastrelor în România..........................................................................60
3.3.Evaluare .......................................................................................................................................61
3.3.1.Scara de gravitate ........................................................................................................................................ 62
3.4.DefiniŃia evaluarea i clasificarea dezastrelor .............................................................................62
3.4.1.Clasificarea dezastrelor............................................................................................................................... 62
3.5.Conceptul de dezastru.............................................................................................................63

9
 3.5.1.Tipurile de dezastre.
.................................................................................................................................... 63
3.5.1.1.Tipurile i probabilitatea dezastrelor.
................................................................................................. 63
3.5.1.2.Cre terea probabilităŃii dezastrelor.
................................................................................................... 63
3.5.1.2.1.Cutremurele..............................................................................................................................
...... 64
3.5.2.1.2.InundaŃiile. ................................................................................................................................
...... 65
3.5.2.1.3.Uraganele (taifunuri) i
tornadele................................................................................................ 65
3.5.2.1.4.Alunecările de teren.
..................................................................................................................... 65
3.5.2.1.5.Dezastrele tehnologice
................................................................................................................. 65
3.5.2.1.6.Dezastrele civile
(sociale)............................................................................................................. 66
3.6.ConsecinŃele unor dezastre naturale asupra sănătăŃii publice..........................................66
3.7.ImplicaŃii asupra sănătăŃii publice................................................................................................67
3.7.1.Măsuri
inadecvate........................................................................................................................................ 67
3.7.2.Măsuri adecvate de prevenire i combatere a bolilor transmisibile după un dezastru.
..................... 68
3.7.2.1.Măsurile
sanitare................................................................................................................................... 68
3.7.2.2.Măsurile
medicale................................................................................................................................. 68
3.8.Pregătirea sistemelor naŃionale de sănătate pentru dezastre. ......................................69
3.8.1.Organizarea sistemului de
sănătate.......................................................................................................... 69
3.8.2.Clasificarea centrelor de asistenŃă medicală în caz de
dezastru.......................................................... 70
3.8.3.Organizarea ajutorului medical în zona sinistrată.
.................................................................................. 71
3.8.3.1.Măsurile ce se vor institui
.................................................................................................................... 71
3.8.3.2.Spitalele mobile
.................................................................................................................................... 71
3.8.3.3.Echipele de căutare-
salvare................................................................................................................ 72
3.8.3.4.Triajul, identificarea i clasificarea răniŃilor.
...................................................................................... 72
3.8.3.5.Triajul la locul dezastrului.
................................................................................................................... 72
3.8.4.Identificarea i
clasificarea.......................................................................................................................... 73
3.8.4.1.Eticheta ro
ie......................................................................................................................................... 73
3.8.4.2.Eticheta galbenă.
.................................................................................................................................. 73
3.8.4.3.Eticheta verde.
...................................................................................................................................... 74
3.8.4.4.Eticheta neagră.
.................................................................................................................................... 74
3.9.Organizarea serviciilor de sănătate rurale în caz de dezastru. ..................................................75
3.9.1.Resurse i infrastructură.
............................................................................................................................ 75

6
 3.9.2.Comunitatea............................................................................................................................................
...... 75
3.10.Organizarea centrelor spitalice ti în caz de dezastru. ..............................................................76
3.10.1.Principiile generale ale planificării de urgenŃă a unităŃilor spitalice ti.
............................................... 76
3.11. Bibliografie ................................................................................................................................77

4. M AN AGEMENTUL FAZEI PRESPIT ALICE TI ................................................................................. 78

4.1. Managementul unui aflux masiv de răniŃi...................................................................................78

4.1.1. Planul managementului unui aflux masiv de răniŃi................................................................................. 79
4.2.FuncŃiunile esenŃiale ale planului.................................................................................................79
4.2.1.Conducerea generală a intervenŃiei; ......................................................................................................... 79
2.2.3. Conducerea serviciilor de salvare........................................................................................................ 79
2.2.4.Unele aspecte ale planificării curente ....................................................................................................... 79
4.3. Capacitatea lanŃului de îngrijiri medicale....................................................................................80
4.4. Personalul medical în răspunsul la dezastre..............................................................................81
4.5. Sarcinile răspunsului medical .....................................................................................................82
4.5.1. Evaluarea locului dezastrului..................................................................................................................... 82
5.5.2. Descrierea locului dezastrului ................................................................................................................... 82
4.5.3. SiguranŃa locului de intervenŃie................................................................................................................. 83
4.5.4. Evaluarea stării victimelor.......................................................................................................................... 83
4.6. Managementul Incidentelor ........................................................................................................83
4.6.1. Îngrijirea victimelor ...................................................................................................................................... 83
4.7. Sistemul de comandă al incidentelor (ICS) ................................................................................84
4.7.1.Organizarea ICS........................................................................................................................................... 85
4.7.2. Comanda...................................................................................................................................................... 85
4.7.3. OperaŃiile ...................................................................................................................................................... 85

7
 4.7.4. Planificarea
.................................................................................................................................................. 85
4.7.5. Logistica
....................................................................................................................................................... 85
4.7.6. FinanŃe/administraŃie
.................................................................................................................................. 85
4.8. AtribuŃiile managerilor .................................................................................................................86
4.9. Comandantul Incidentului i personalul de comandă ................................................................86
4.9.1. Comandantul incidentului
.......................................................................................................................... 86
4.9.2. Personalul de comandă
............................................................................................................................. 87
4.9.3. OfiŃerul de
informaŃii.................................................................................................................................... 87
4.9.4 OfiŃerul de
securitate.................................................................................................................................... 87
4.9.5 OfiŃerul de legătură
...................................................................................................................................... 87
4.9.6. Statul
major.................................................................................................................................................. 88
4.10. Componentele ICS ...................................................................................................................88
4.10.1.Terminologia
comună................................................................................................................................ 88
4.10.2. Organizare
................................................................................................................................................. 88
4.10.3. Titulatura funcŃiilor
.................................................................................................................................... 88
4.10.4. Resurse
...................................................................................................................................................... 89
4.10.5. FacilităŃile
................................................................................................................................................... 89
4.10. 6. Planul de
intervenŃie................................................................................................................................ 89
4.10. 7. Perioadele
operaŃionale.......................................................................................................................... 89
4.10.8. Comanda
unificată.................................................................................................................................... 90
4.10.9. Comandantul de zonă (Comandamentul unificat de zonă)
................................................................ 90
4.10. 10. Centrele de operaŃii de
urgenŃă........................................................................................................... 91
4.11. Sistemul de coordonare multiagenŃii (MACS) i grupurile MAC. .............................................91
4.11.1. Sistemul de comandă medical (MCS)
................................................................................................... 91
4.12. Punerea în aplicare a planului de urgenŃă ...............................................................................92
4.13.Alarmarea...................................................................................................................................94
4.13.1.EmiŃătorul .............................................................................................................................................
....... 94
4.13.2.
Receptorul.................................................................................................................................................. 95
4.14. Recunoa terea..........................................................................................................................96
4.14.1.Sectorizarea..........................................................................................................................................
...... 97
4.14.2. antierul.
..................................................................................................................................................... 98
4.14.2.1 Misiuni.
................................................................................................................................................. 99

8
 4.14.3.Cartierul.................................................................................................................................................
...... 99
4.14.3.1.Misiuni. ...........................................................................................................................................
...... 99
4.14.3.2.Mijloace. ........................................................................................................................................
..... 100
4.14.4. Sectorul.
................................................................................................................................................... 100
4.14.5.
Zona.......................................................................................................................................................... 100
4.14.5.1.Zona de dinainte ( locul catastrofei
).............................................................................................. 100
4.14.5.2.Zona punctelor de comandă.
.......................................................................................................... 100
4.14.5.3.Zona de dinapoi.
............................................................................................................................... 100
4.15. OperaŃiunile de degajare i ridicare........................................................................................101
4.15.1.Mijloace. ...............................................................................................................................................
..... 101
4.15.2.. ModalităŃi
practice.................................................................................................................................. 101
4.16. Evacuarea i primirea în spital. ..............................................................................................103
4.17. LanŃul de ajutor medical..........................................................................................................103
4.18. Evacuarea imediată. ...............................................................................................................103
4.19. Evacuarea amânată................................................................................................................103
4.20. Evacuarea medicalizată..........................................................................................................104
4.21.Faza de “improvizaŃie”. ............................................................................................................105
4.22.Faza de “organizare”. ..............................................................................................................105
4.23.Medicina avansată (de dinainte) .............................................................................................106
4.24.Rolul lanŃului de ajutor medical................................................................................................107
4.25.Cronologia medicalizării...........................................................................................................108
4.25.1. Îngrijirile la locul catastrofei.
.................................................................................................................. 108
4.25.2.Medicalizarea degajării victimelor.
........................................................................................................ 108
4.25.3.Elemente constitutive i de
integrare.................................................................................................... 108
4.25.4.Suport tehnic.
........................................................................................................................................... 108
4.25.5.Îngrijirile în structurile organizate provizoriu.
....................................................................................... 108

9
 4.25.6. ActivităŃi ce se pot realiza în catastrofele
majore:.............................................................................. 109
4.25.6.1.Reguli practice
.................................................................................................................................. 109
4.25.7.Decizia de
amplasare.............................................................................................................................. 109
4.25.8. Elementele
constitutive. ......................................................................................................................... 110
4.25.8.1.Suportul tehnic
.................................................................................................................................. 110
4.25.9.Postul medical avansat
(PMA)............................................................................................................... 111
4.25.10.DefiniŃie i situaŃie în lanŃul de ajutor medical
................................................................................... 111
4.25.11.
Angajare................................................................................................................................................. 111
4.25.12.PoziŃie geografică
.................................................................................................................................. 111
4.25.13.Misiuni .................................................................................................................................................
.... 111
4.26.ModalităŃi de funcŃionare..........................................................................................................112
4.26.1.Recunoa terea medicală.
....................................................................................................................... 112
4.27.Medicalizarea avansată...........................................................................................................112
4.27.1.Inelul de
ridicare....................................................................................................................................... 112
4.27.2.Primirea victimelor, categorisirea i susŃinerea funcŃiilor
vitale......................................................... 113
4.27.3.Evacuarea primară.( inelul de adunare)
............................................................................................... 113
4.27.3.1.Structura detaliată a PMA
............................................................................................................... 114
4.27.4.Centrul medical de evacuare
(CME)..................................................................................................... 114
4.27.5. Medicina de
spate................................................................................................................................... 115
4.27.6. Logistica
................................................................................................................................................... 116
4.27.7.Tactica ..................................................................................................................................................
..... 116
4.28.BIBLIOGRAFIE: .......................................................................................................................116

5. M AN AGEMENTUL FAZEI SPITALICE TI ....................................................................................... 119

5.1.Planificarea pentru dezastre a spitalelor ...................................................................................119

5.2.CerinŃele planificării pentru dezastre a spitalelor ......................................................................119
5.3.Evaluarea resurselor existente ..................................................................................................119
5.4.Evaluarea riscurilor ....................................................................................................................120
5.5.Evaluarea impactului produs de dezastre asupra populaŃiei ....................................................121
5.6.Evaluarea resurselor medicale ..................................................................................................122
5.6.1.Evaluarea folosirii resurselor medicale
................................................................................................... 123
5.6.2.Afectarea resurselor medicale de către
dezastre.................................................................................. 124
5.6.3.Corelarea folosirii resurselor cu celelalte agenŃii participante la
intervenŃie...................................... 124

1
 5.6.4.Folosirea resurselor de evacuare a victimelor
....................................................................................... 125
5.7.Pregătirea departamentelor de urgenŃă ale spitalelor pentru dezastre ....................................126
5.8.Pregătirea pentru dezastre ........................................................................................................128
5.9.Capitolele planului de intervenŃie la dezastre a spitalului .........................................................129
5.10. Fazele aplicării planului de urgenŃă al unui spital ..................................................................130
5.10.1.Postul de comandă
.................................................................................................................................. 131
5.11.Elementele planului de intervenŃie pentru un dezastru intern.................................................133
5.12.Rolul departamentului de urgenŃă în timpul unui dezastru .....................................................133
5.13.Concluzii...................................................................................................................................134
5.14.Principiile planificării pentru dezastre a spitalelor .........................................................134
5.14.1.Introducere............................................................................................................................................
.... 134
5.15. Scopurile Organizării pentru managementului unui aflux masiv de victime (OMP) ..............135
5.16.Planul pentru dezastre al Spitalului. ........................................................................................136
5.16.1.CerinŃe de bază
........................................................................................................................................ 136
5.16.1.CerinŃele de bază sunt:
........................................................................................................................... 136
5.16.2. Să aveŃi în vedere următoarele
principii: ............................................................................................. 136
5.16.2.1.Organizarea i structura managementului unui
spital................................................................. 137
5.16.2.2.Alarmarea i mobilizarea
................................................................................................................. 137
5.16.2.3.CompetenŃele i drepturile de urgenŃă
.......................................................................................... 138
5.16.2.4.Capacitatea de spitalizare i de
tratament.................................................................................... 138
5.16.2.5.Internarea i înregistrarea pacienŃilor
............................................................................................ 138
5.16.2.5.SăculeŃul CHS-
TM............................................................................................................................ 139
5.16.2.6.Căi de transport a pacienŃilor predesemnate
............................................................................... 139

1
 5.16.2.7.Măsurile medicale încluzând triajul
................................................................................................ 139
5.16.2.8.Ariile................................................................................................................................................
.... 139
5.16.2.9.
ComunicaŃiile.................................................................................................................................... 139
5.16.2.10. Măsuri de
protecŃie........................................................................................................................ 140
5.16.3..Resursele generale medicale i
operaŃionale..................................................................................... 140
5.16.4.InformaŃiile interne i externe
................................................................................................................. 140
5.16.5.Îngrijirile ................................................................................................................................................
..... 140
5.16.6.Controlul circulaŃiei i coordonarea exterioară
.................................................................................... 140
5.16.7. Măsuri de substituŃie i redundante
..................................................................................................... 141
5.16. 8.AtribuŃiunile i listele de verificare
........................................................................................................ 141
5.16.9.Conceptul de
pregătire............................................................................................................................ 141
5.16.10.ParticularităŃile dezastrelor
interne...................................................................................................... 141
5.16.11.Evacuarea în spital
................................................................................................................................ 142
5.17.Momentul planificării ...............................................................................................................142
5.18.Concluzii...................................................................................................................................142
5.19. BIBLIOGRAFIE: ......................................................................................................................142

6. MANAGEMENTUL PRINCIPALELOR ENTITĂłI CLINICE ÎN MEDICINA DE DEZASTRE

....................................................................................................................................................................... 146

6.1.Triajul medical în dezastre.........................................................................................................146

6.2.Rănirile produse de suflul exploziilor (blast sindromul).............................................................148
6.2.1.Lezările întâlnite în
explozii....................................................................................................................... 149
6.2.1.1.Leziuni
primare.................................................................................................................................... 149
6.2.1.2.Leziunile
secundare............................................................................................................................ 150
6.2.1.3.Leziunile
terŃiare.................................................................................................................................. 150
6.2.1.4.Leziunile diverse
................................................................................................................................. 150
6.2.2.Managementul
general.............................................................................................................................. 150
6.2.3.Leziunile specifice i tratamentul lor
....................................................................................................... 152
6.2.3.1.Leziunile sistemului nervos
............................................................................................................... 152
6.2.3.2.Leziunile oculare
................................................................................................................................. 153
6.2.3.3.Leziunile auditive
................................................................................................................................ 153
6.2.3.4.Leziunile pulmonare
........................................................................................................................... 153
1
 6.2.3.5.Sistemul cardiovascular
..................................................................................................................... 154
6.2.3.6.Tractul gastrointestinal
....................................................................................................................... 154
6.2.3.7.AmputaŃia traumatică
......................................................................................................................... 155
6.2.3.8.Leziuni
secundare............................................................................................................................... 155
6.2.3.9.Fracturile ..........................................................................................................................................
.... 155
6.2.3.10. Afectări psihologice
......................................................................................................................... 156
6.3. Sindromul de strivire (crush).....................................................................................................156
6.3.1.Simptomatologie.....................................................................................................................................
.... 156
6.3.2.Management ..........................................................................................................................................
..... 157
6.4.Problemele cauzate de pulberi ..................................................................................................157
6.4.1..Management
general................................................................................................................................ 158
6.4.1.1..Sistemul
cardiovascular.................................................................................................................... 158
6.4.1.2.Iritarea
ochilor...................................................................................................................................... 158
6.4.1.3.Asfixia
traumatică................................................................................................................................ 158
6.5.BIBLIOGRAFIE: .........................................................................................................................159

7. C Ă U T A R E A I SALVAREA URBANĂ .............................................................................................. 162

7.1. FormaŃiunile de căutare-salvare din SUA ................................................................................163

7.1.1.Baza tiinŃifică............................................................................................................................................. 164
7.1.2.Echipa de căutare-salvare a FEMA......................................................................................................... 165
7.1.3.Algoritmul acŃiunilor de intervenŃie........................................................................................................... 167
7.2. ConsideraŃii înaintea formării unei echipe de căutare-salvare.................................................167

1
 7.2.1.Este o echipă de căutare-salvare necesară în localitate?
................................................................... 168
7.2.2.Ce tip de echipă de căutare-salvare este necesar în zona respectivă?
............................................ 168
7.2.3.Există o chemare a personalului, care ar putea face parte din echipa de căutare-salvare?
.......... 168
7.2.4.Ce costuri sunt necesare pentru formarea unei echipe de căutare-salvare i dacă este asigurată
finanŃarea
corespunzătoare?.............................................................................................................................. 168
7.2.5.AutorităŃile locale vor acorda sprijin formării unei echipe de căutare-
salvare?................................. 169
7.2.6.Există resurse de căutare-salvare preexistente în comunităŃile învecinate?
.................................... 169
7.2.7.Ce pericole există în formarea unei echipe de căutare-
salvare?........................................................ 169
7.2.8.Cum să formăm o echipă de căutare-
salvare........................................................................................ 169
7.2.8.1.Faza I-a : Evaluarea riscurilor comunităŃii i nevoile de căutare-salvare
................................... 170
7.2.8.2.Desfă urarea evaluării riscurilor
....................................................................................................... 171
7.2.8.3.Analiza datelor de probabilitate a unei urgenŃe de salvare
tehnică............................................. 171
7.2.8.4.Stabilirea profilului riscurilor
.............................................................................................................. 172
7.2.8.5.Determinarea tipului necesar de echipă de căutare-
salvare........................................................ 172
7.2.9.Faza II-a
Planificarea................................................................................................................................. 173
7.2.9.1.Stabilirea unui comitet, care va întocmi planul
............................................................................... 173
7.2.9.2.Determinarea capabilităŃilor curente
................................................................................................ 173
7.2.9.3.Întocmirea unui concept al operaŃiilor
.............................................................................................. 173
7.2.9.4.Determinarea structurii programului de
management................................................................... 174
7.2.9.5.Întocmirea planului de încadrare
...................................................................................................... 174
7.2.9.6.Alegerea echipamentului i a vehiculelor necesare
...................................................................... 174
7.2.9.7.Stabilirea cerinŃelor de antrenament a echipei
............................................................................... 174
7.2.9.8.Estimarea costurilor de organizare a echipei i a celor de funcŃionare
...................................... 175
7.2.9.9.ObŃinerea sprijinului autorităŃilor
....................................................................................................... 175
7.2.10.Faza a III-a Dezvoltarea echipei
............................................................................................................ 175
7.2.10.1.SelecŃionarea personalului echipei
................................................................................................ 175
7.2.10.2..Antrenamentul echipei
.................................................................................................................... 176
7.2.11.Faza a IV-a
............................................................................................................................................... 176
7.2.11.1.Întocmirea procedurilor standard de activitate
(PSA).................................................................. 176

1
 7.3. BIBLIOGRAFIE:
........................................................................................................................176

8. M AN AGEMENTUL MEDICAL AL ACCIDENTELOR

NUCLEARE............................................... 181

8.1. ImplicaŃiile accidentelor nucleare asupra sănătăŃii publice .....................................................181

8.2.ConsecinŃele asupra sănătăŃii publice produse de accidentele nucleare.................................181
8.2.1.Căile de expunere la efectele radiaŃiilor ionizante................................................................................. 181
8.2.2.Efecte acute ................................................................................................................................................ 182
8.2.3.Efecte cronice ............................................................................................................................................. 183
8.3. Factorii de risc ai expunerii la radiaŃii .......................................................................................183
8.4. Măsuri de prevenire i combatere ............................................................................................184
8.4.1.Factori legaŃi de funcŃionarea centralei nucleare................................................................................... 184
8.4.2.Reducerea expunerii la radiaŃii în exteriorul amplasamentului centralei nucleare în cursul
unui accident nuclear.
.................................................................................................................................................. 184
8.4.3.Măsuri imediate de protecŃie .................................................................................................................... 185
8.4.4.Măsuri protective pe termen lung ............................................................................................................ 186
8.5.Managementul medical i primul ajutor în cazul contaminării radioactive din cursul
accidentelor nucleare.......................................................................................................................186
8.5.1.Mecanismul contaminării interne i mecanisme de eliminare a radionuclizilor................................. 187
8.6.Măsurătorile radioactive iniŃiale .................................................................................................187
9.6.1.Tampoanele nazale ................................................................................................................................... 187
8.7.Supravegherea iniŃială ...............................................................................................................188
8.7.1.Estimarea iniŃială a contaminării .............................................................................................................. 188
8.8.Managementul medical "on site" al contaminaŃilor radioactiv...................................................189
8.8.1.Îngrijirile imediate ....................................................................................................................................... 190
8.8.2.FacilităŃile de decontaminare.................................................................................................................... 191
8.8.2.1.Punctul de
decontaminare................................................................................................................. 191
8.8.3.Transportul victimelor ................................................................................................................................ 191

1
 8.8.4.Triajul i tratamentul leziunilor radioactive în cazul unui aflux de victime
........................................ 192
8.8.5.Semnele i simptomele leziunilor radioactive
........................................................................................ 192
8.8.5.1. Fenomene cutanate
......................................................................................................................... 193
8.8.5.2.Fenomene gastrointestinale
.............................................................................................................. 193
8.8.5.3.Fenomene cardiovasculare, respiratorii, metabolice i neurologice
........................................... 194
8.8.5.4.Fenomene hematologice
................................................................................................................... 194
8.9.Managementul accidentelor nucleare în departamentul de urgenŃă al spitalelor.....................195
8.9.1.Pregătirea pentru primirea victimelor unui accident
nuclear................................................................ 196
8.9.1.1.Echipa de răspuns radiologic de
urgenŃă........................................................................................ 196
8.9.1.2.Pregătirea ariei de urgenŃă
radioactivă............................................................................................ 196
8.9.1.3.Pregătirea ariei de urgenŃă
radioactivă............................................................................................ 197
8.9.2.Pregătirea echipei de răspuns radiologic urgent a spitalului
............................................................... 200
8.9.2.1.Pregătirea pentru monitorizarea radioactivităŃii
.............................................................................. 200
8.10.Îngrijirile de urgenŃă acordate în spital unei victime dintr-un accident nuclear.....................201
8.10.1.Sosirea victimelor la spital i triajul lor
.................................................................................................. 201
8.10.2.Evaluarea i tratamentul victimelor necontaminate radioactiv
.......................................................... 202
8.10.3 Evaluarea i tratamentul victimelor
contaminate................................................................................. 202
8.10.4.Decontaminarea victimelor contaminate radioactiv
............................................................................ 204
8.10.5.Decontaminarea externă
........................................................................................................................ 204
8.10.6.Tratamentul plăgilor contaminate radioactiv
........................................................................................ 205
8.10.6.Decontaminarea orificiilor naturale ale
organismului.......................................................................... 206
8.10.7..Tratamentul contaminării interne
.......................................................................................................... 206
8.11. Diagnosticul i tratamentul leziunilor combinate ....................................................................208
8.11.1.Fiziopatologia leziunilor combinate.
...................................................................................................... 208
8.11.2. Diagnostic i tratament
.......................................................................................................................... 209
8.11.3. Leziunile combinate după atacul
nuclear. ........................................................................................... 209
8.11.4.Logistica îngrijirii arsurilor.
...................................................................................................................... 210
8.12. Leziunile combinate. ...............................................................................................................211
8.12.1. Triajul victimelor unui atac
nuclear....................................................................................................... 211
8.13.Managementul leziunilor produse de radiaŃii...........................................................................212
8.13.1.Triajul. ...................................................................................................................................................
..... 212

1
 8.13.2.Tratamentul de
urgenŃă........................................................................................................................... 213
8.13.3.Tratamentul definitiv al leziunilor
combinate........................................................................................ 213
8.14.BIBLIOGRAFIE: .......................................................................................................................214

9. M AN AGEMENTUL ACCIDENTELOR CHIM ICE ........................................................................... 217

9.1. Ce este un accident chimic.......................................................................................................217

9.1.1.Tipurile de accidente chimice i pericolele lor
....................................................................................... 217
9.1.2.Bazele planificării în accidentele chimice.
.............................................................................................. 219
9.1.3.Zonele de acŃiuni de protecŃie i planificare
........................................................................................... 220
9.1.4.Zonele de protecŃie i planificare
............................................................................................................. 220
9.1.5.Sistemul de notificare de urgenŃă a evenimentelor chimice
...................................................... 220
9.1.5.1.UrgenŃa de nesiguranŃă
..................................................................................................................... 221
9.1.5.2.UrgenŃa de suprafaŃă limitată
............................................................................................................ 221
9.1.5.3.UrgenŃă numai la nivelul Postului
..................................................................................................... 221
9.1.5.4.UrgenŃa
ComunităŃii............................................................................................................................ 221
7.1.5.4.1. DetecŃia agenŃilor chimici
.......................................................................................................... 222
9.1.6.Materialele periculoase
............................................................................................................................. 222
9.1.7.De euri periculoase
................................................................................................................................... 222
9.1.8.SubstanŃe
periculoase............................................................................................................................... 222
9.1.8.1.PersistenŃa .......................................................................................................................................
.... 223
9.1.8.2.Doza..................................................................................................................................................
.... 223
9.1.8.3.Toxicitatea:.......................................................................................................................................
.... 223
9.1.9.Caracteristicile substanŃelor toxice
.......................................................................................................... 223
9.1.9.1.Fluxul victimelor
.................................................................................................................................. 224
9.1.10. Triajul
........................................................................................................................................................ 226
9.1.11.
Decontaminarea...................................................................................................................................... 226

1
9.2. Efectele vremii i a terenului....................................................................................................227
9.2.1.Vântul.......................................................................................................................................................
.... 227
9.2.2.Gradientul de
temperatură........................................................................................................................ 227
9.2.3.PrecipitaŃiile.............................................................................................................................................
.... 228
9.2.4.Terenul.....................................................................................................................................................
.... 228
9.3. Evaluarea accidentelor chimice................................................................................................228
9.3.1.ProprietăŃile substanŃelor chimice periculoase
...................................................................................... 229
9.3.2.SiguranŃa i
protecŃia................................................................................................................................. 230
9.3.3.Efectele
termice.......................................................................................................................................... 230
9.3.3.1.Expunerea la temperaturi
înalte........................................................................................................ 230
9.3.3.2.ErupŃiile cutanate termice
.................................................................................................................. 231
9.3.3.3.Crampele musculare termice
............................................................................................................ 231
9.3.3.4.Dezhidratarea
termică........................................................................................................................ 232
9.3.3.5. ocul caloric
........................................................................................................................................ 232
9.3.3.6.Simptomatologia ocului caloric
....................................................................................................... 232
9.3.3.7.Efectele expunerii la temperaturi
crescute...................................................................................... 232
9.3.4.Expunerea la temperaturi
scăzute........................................................................................................... 233
9.3.5.Efectele
mecanice...................................................................................................................................... 234
9.3.6.Efectele otrăvitoare
.................................................................................................................................... 234
9.3.7.Efectele corozive
........................................................................................................................................ 235
9.3.7.1.Simptomele generale ale expunerii externe la substanŃe corozive sunt:
.................................. 235
9.3.8.Efectele
sufocante...................................................................................................................................... 235
9.3.8.1.Asfixiantele simple
.............................................................................................................................. 235
9.3.8.2.Asfixiantele chimice
............................................................................................................................ 236
9.3.8.2.1. Căile de
intrare............................................................................................................................ 236
9.3.8.3.Efectele expunerii la substanŃele chimice
periculoase.................................................................. 237
9.4. Recunoa terea i identificarea substanŃelor chimice periculoase ..........................................238
9.4.1.Metode informale de
identificare.............................................................................................................. 238
9.4.1.1.Rapoartele verbale
............................................................................................................................. 239
9.4.1.2Tipul de ocupare a locului
accidentului............................................................................................. 239

1
 9.4.1.3..Localizarea......................................................................................................................................
.... 240
9.4.2. osele
.......................................................................................................................................................... 240
9.4.3.Calea
ferată................................................................................................................................................. 241
9.4.4. Căile fluvio-maritime
................................................................................................................................. 241
9.4.5.Căile
aeriene............................................................................................................................................... 241
9.4.6.Conductele
magistrale............................................................................................................................... 241
9.4.7.AcŃiunile fizice
............................................................................................................................................. 243
9.4.8.Semnele proceselor fizice sunt:
............................................................................................................... 243
9.5. Date despre siguranŃa manipulării materialelor chimice ..........................................................245
9.5.1.Identificarea sistemelor specializate de marcare a substanŃelor chimice periculoase
.................... 245
9.5.2.Marcajele militare
....................................................................................................................................... 245
9.6. Marcajele pentru pesticide........................................................................................................247
9.6.1.Identificarea conductelor magistrale
....................................................................................................... 247
9.6.1.1.Detectarea i monitorizarea substanŃelor chimice
periculoase.................................................... 247
9.6.2.Evaluarea riscurilor i pericolelor substanŃelor
chimice........................................................................ 248
9.6.3.Elementele imediate i obiectivele
primare............................................................................................ 249
9.6.3.1.Interesul
imediat.................................................................................................................................. 249
9.6.4. Obiectivul primar
....................................................................................................................................... 250
9.6.5.Obiectivele strategice
................................................................................................................................ 251
9.6.5.1.Obiectivele strategice sunt selectate pe baza următoarelor
criterii:............................................ 251
9.6.6.Strategiile defensive
.................................................................................................................................. 251
9.6.7.Strategiile
ofensive..................................................................................................................................... 251
9.6.8.Strategiile nonintervenŃioniste
.................................................................................................................. 252
9.6.9.Procesul de luare a deciziilor de
intervenŃie........................................................................................... 252
9.6.10.Identificarea problemelor
........................................................................................................................ 253
9.6.11.Formularea obiectivelor intervenŃiei în cazul accidentului chimic
..................................................... 253
9.6.11.1.Selectarea alternativelor de
dorit.................................................................................................... 254
9.6.11.2.Trecerea la acŃiuni defensive
adecvate......................................................................................... 254
9.6.11.3.Analizarea progreselor înregistrate în desfă urarea
intervenŃiei............................................... 255

1
 9.6.12.Modelul general de comportare într-o urgenŃă
.................................................................................... 255
9.6.12.1.Stresul ............................................................................................................................................
.... 256
9.6.12.2.Stresori termici
.................................................................................................................................. 256
9.6.12.3.Stresori
chimici.................................................................................................................................. 256
9.6.12.4.Stresori mecanici
.............................................................................................................................. 256
9.6.12.5.Spărtura .........................................................................................................................................
.... 256
9.5.12.6.Dezintegrarea................................................................................................................................
.... 256
9.6.12.7.Crăpătura ......................................................................................................................................
..... 257
9.6.12.8.Strivirea ..........................................................................................................................................
.... 257
9.6.12.9.ÎnŃeparea .......................................................................................................................................
..... 257
9.6.12.10.Tăierea .........................................................................................................................................
.... 257
9.6.12.11.Răspândirea ...............................................................................................................................
..... 257
9.6.12.12. DetonaŃia
........................................................................................................................................ 257
9.6.12.13.Rupturile
violente............................................................................................................................ 258
9.6.12.14.Răspândirea
rapidă........................................................................................................................ 258
9.6.12.15.Scurgerea/ curgerea
...................................................................................................................... 258
9.6.12.16.Dispersia materialului chimic
........................................................................................................ 258
9.6.12.17.Contactul......................................................................................................................................
.... 259
9.6.12.18.Contactul substanŃelor chimice poate avea patru aspecte legate de timp:
........................... 259
9.6.12.19.Daunele........................................................................................................................................
.... 259
9.7. Comanda, securitatea i controlul intervenŃiei la un accident chimic ......................................260
9.7.1.Managementul informaŃiilor de urgenŃă
.................................................................................................. 261
9.10.7.4.Dispecerul va executa următoarele
activităŃi:................................................................................... 261
9.8. Misiunile operaŃiilor în accidentul chimic .............................................................................262
9.8.1.Nivelul de
alarmă........................................................................................................................................ 262
9.8.2.Nivelul
operaŃional...................................................................................................................................... 263
9.8.2.1.Definirea
problemelor......................................................................................................................... 263
9.8.3. SchiŃarea măsurilor de
apărare............................................................................................................... 263
9.8.4. Executarea directă a prevederilor planului de intervenŃie
................................................................... 264
9.8.6.Sistemul de management al
accidentului............................................................................................... 264

1
 9.8.7. Stabilirea comenzii
accidentului.............................................................................................................. 265
9.8.7.1. Comandantul
intervenŃiei.................................................................................................................. 265
9.8.7.2. Comandantul are următoarele atribuŃii principale:
........................................................................ 265
9.8.8. OfiŃerul de securitate a
intervenŃiei......................................................................................................... 266
9.8.8.1. AtribuŃiile principale ale ofiŃerul de securitate a intervenŃiei
....................................................... 266
9.8.9. Evaluarea
pericolelor................................................................................................................................ 266
9.8.10. Moduri de operare
.................................................................................................................................. 267
9.8.10.1.OperaŃiuni nonintervenŃioniste
........................................................................................................ 268
9.8.10.2.OperaŃiuni defensive
........................................................................................................................ 268
9.8.10.3.OperaŃiuni
ofensive........................................................................................................................... 269
9.8.11. Determinarea nivelului accidentului chimic
......................................................................................... 269
9.8.12.Criteriile de încadrare într-un nivel al accidentului chimic sunt
următoarele:.................................. 270
9.8.12.1.ConsideraŃii de securitate
................................................................................................................ 273
9.8.13. PrecauŃiunile ce trebuie luate faŃă de substanŃele chimice implicate în accident
......................... 274
9.8.13.1.Observarea
împrejurimilor............................................................................................................... 275
9.8.14. Supravegherea containerelor cu substanŃe
chimice.......................................................................... 275
9.8.15. Eliminarea surselor de
incendiu............................................................................................................ 276
9.8.16. Organizarea locului de
intervenŃie........................................................................................................ 276
9.8.16.1. Stabilirea distanŃei de izolare
iniŃială............................................................................................. 277
9.8.16.2. Zona de izolare
iniŃială.................................................................................................................... 277
9.8.16.3.Stabilirea distanŃei de protecŃie
...................................................................................................... 279
9.8.17 Evacuarea
................................................................................................................................................. 280
9.8.17.1. ProtecŃia pe locul accidentului
....................................................................................................... 281
9.8.18. Zonele de
intervenŃie.......................................................................................................................... 281
9.8.18. Zona
fierbinte........................................................................................................................................... 282
9.8.19. Zona caldă
............................................................................................................................................... 282
9.8.20. Zona rece
................................................................................................................................................. 283
9.8.20.1.Postul de
comandă........................................................................................................................... 283
9.8.20.3.Aria de a teptare
.............................................................................................................................. 283

1
 9.8.20.4. Aria de
triaj/tratament...................................................................................................................... 283
9.8.21.PriorităŃi tactice i strategii defensive de intervenŃie în accidentele
chimice................................... 284
9.8.21.1 PriorităŃile tactice
.............................................................................................................................. 284
9.8.21.2.Identitatea materialului chimic implicat în
accident...................................................................... 284
9.8.21.3. Integritatea containerului
................................................................................................................ 285
9.8.21.4.ConsecinŃele asupra containerului sunt:
....................................................................................... 285
9.8.21.5.Salvarea ........................................................................................................................................
..... 286
9.8.21.5.1.Următorii factori afectează capacitatea personalului de a desfă ura
salvarea:............... 286
9.8.21.5.2. ProtecŃia împotriva expunerii la acŃiunea substanŃelor chimice
........................................ 287
9.8.21.5.3. ProtecŃia oamenilor
.................................................................................................................. 287
9.8.21.5.4 ProtecŃia mediului
înconjurător................................................................................................ 287
9.8.21.5.5. ProtecŃia bunurilor
materiale................................................................................................... 287
9.8.21.5.6. Stingerea incendiilor
................................................................................................................ 288
9.8.21.5.7. Limitarea scurgerii substanŃelor
chimice............................................................................... 288
9.8.21.5.8. Oprirea scurgerii substanŃelor
chimice.................................................................................. 289
9.8.21.6.ReconstrucŃia ................................................................................................................................
.... 289
9.8.21.7.Tehnici de decontaminare
............................................................................................................... 289
9.8.21.8.Contaminarea................................................................................................................................
.... 290
9.8.21.9.Expunerea......................................................................................................................................
.... 290
9.8.21.10. Contaminarea
secundară............................................................................................................. 290
9.8.21.11.Decontaminarea .........................................................................................................................
.... 290
9.8.22.Strategiile de decontaminare de bază
.................................................................................................. 291
9.8.22.1.
DiluŃia................................................................................................................................................. 292
9.8.22.2.
AbsorbŃia........................................................................................................................................... 292
9.8.22.3. Degradarea chimică
........................................................................................................................ 293
9.8.22.5. Izolarea i îndepărtarea
.................................................................................................................. 293
9.8.23. Alegerea locului pentru dispunerea punctului de
decontaminare.................................................... 294
9.9. BIBLIOGRAFIE: ........................................................................................................................297

1
10. MANAGEMENTUL EFECTELOR ASUPRA MEDIULUI ÎNCONJURĂTOR CREATE DE
DEZASTRELE NATURALE.
.................................................................................................................... 299

10.1.Efectele dezastrelor asupra condiŃiilor de mediu i asupra serviciilor. ...................................299

10.1.1.Managementul condiŃiilor de mediu în urma unui dezastru
natural.................................................. 300
10.1.2. Periodizarea măsurilor de urgenŃă.
...................................................................................................... 301
10.1.3. Planul de urgenŃă pentru operaŃiile privind igiena mediului
înconjurător........................................ 302
10.1.4.Obiectivele principale ale planului de urgenŃă sunt:
........................................................................... 302
10.1.5.Măsurile de protecŃie.
.............................................................................................................................. 303
10.1.6. Contaminarea alimentelor i a
apei...................................................................................................... 303
10.1.7.Reducerea aprovizionării cu energie.
................................................................................................... 304
10.1.8. Distrugerea căilor de transport.
............................................................................................................ 304
10.1.8.EducaŃia personalului de intervenŃie i a publicului.
........................................................................... 304
10.1.9. Măsurile ce se iau în timpul dezastrului i în perioada imediat următoare.
................................... 305
10.1.9.1.Perioada de alarmă a urgenŃei.
...................................................................................................... 305
10.1.9.2.Perioada de producere a
dezastrului............................................................................................. 305
10.1.9.3.Perioada de imediat după dezastru.
.............................................................................................. 306
10.1.9.4. Asigurarea
apei................................................................................................................................ 306
10.1.9.5.Măsurile de sanitaŃie a mediului înconjurător
............................................................................... 308
10.1.9.6.Adăposturile...................................................................................................................................
.... 308
10.1.9.7.Alimentele ......................................................................................................................................
.... 309
10.1.9.8.Controlul
vectorilor............................................................................................................................ 309
10.1.9.9.Igiena personală
............................................................................................................................... 310
10.1.9.10. Perioada de
consolidare............................................................................................................... 310
10.1.9.11. Măsurile de reabilitare
(reconstrucŃie)........................................................................................ 311
10.1.9.12. Restaurarea serviciilor de asigurare a vieŃii
.............................................................................. 311
10.1.9.13. Restaurarea supravegherii igienei mediului
.............................................................................. 311
10.1.10. Calitatea apei
........................................................................................................................................ 312
10.1.11.Sursele de
alimente............................................................................................................................... 312

1
 10.1.12. SanitaŃia mediului înconjurător
........................................................................................................... 312
10.1.13. Evaluarea planului operaŃiunilor de urgenŃă
..................................................................................... 312
10.1.14.Alcătuirea unui plan al operaŃiunilor de urgenŃă a igienei mediului
înconjurător.......................... 313
10.2.Managementul urgenŃelor cu refugiaŃi.....................................................................................316
10.2.1.DefiniŃii i scopuri
..................................................................................................................................... 316
10.2.2.ResponsabilităŃi ...................................................................................................................................
..... 316
10.2.2.1.Guvernele i UNHCR
....................................................................................................................... 316
10.2.3.OrganizaŃiile NaŃiunilor
Unite.................................................................................................................. 317
10.2.4. Principiile răspunsului la urgenŃele cu refugiaŃi
.................................................................................. 317
10.2.5.Măsurile adecvate ce trebuie
luate........................................................................................................ 318
10.2.6. Munca pentru soluŃii durabile
................................................................................................................ 319
10.2.7.Monitorizarea eficienŃei
răspunsului...................................................................................................... 320
10.2.8. Alegerea locului pentru tabăra de refugiaŃi, planificarea i
adăpostirea......................................... 320
10.2.9.Sănătatea..............................................................................................................................................
.... 321
10.2.10. Alimente i nutriŃie
................................................................................................................................ 322
10.2.11. Aprovizionarea cu apă
......................................................................................................................... 323
10.2.12. SanitaŃia i serviciile mediului înconjurător
.............................................................................. 324
10.2.13. Managementul urgenŃei cu refugiaŃi la faŃa locului
......................................................................... 325
10.2.14. Evaluarea nevoilor i planificarea
...................................................................................................... 326
10.2.14.1.Planul de acŃiune
............................................................................................................................ 326
10.2.14.2.Alocarea responsabilităŃilor i managementul personalului
..................................................... 327
10.2.14.2.1. Alocarea responsabilităŃilor
.................................................................................................. 327
10.2.14.3.
Personalul....................................................................................................................................... 328
10.3. BIBLIOGRAFIE: ......................................................................................................................328

11. GLOSAR DE TERMENI...................................................................................................................... 330

1
1.MANAGEMENTULCRIZELOR ( ing.RaduAndriciuc)

1.1. Definirea managementului crizelor, a obiectivelor i principalelor tipuri

de crize

La ora actuală există o vie dezbatere la nivel intern i extern,

privind definirea termenului de criză. Datorită complexităŃii proceselor care
se derulează în acest domeniu, unele definiŃii au pus accent pe anumite
laturi ale sale potrivit cu interesul pe care-l manifestau cei care o făceau.

Pe plan intern, DicŃionarul Explicativ al Limbii Române , define te criza astfel:

 Manifestare a unor dificultăŃi (economice, politice, sociale, etc.); perioadă
de tensiune, de tulburare, de încercări care se manifestă în
societate.
 Lipsă acută (de mărfuri, de timp, de forŃă de muncă).
 Moment critic, culminant, care precede vindecarea sau agravarea
unei boli.
 Declan area bruscă a unei boli .

Într-un proiect de document (întocmit în 1999), care încercă să

legifereze constituirea unui sistem de management al crizelor în Ńara
noastră, noŃiunea de criză este definită astfel:
Eveniment creat la nivel internaŃional, naŃional sau local prin care
sunt ameninŃate suveranitatea, independenŃa, unitatea i
indivizibilitatea statului român, caracterul său democratic, legalitatea,
echilibrul i stabilitatea socială, economică i politică a Ńării, viaŃa i
sănătatea populaŃiei, valorile materiale i culturale importante, mediul
înconjurător, interesele, obiectivele precum i îndeplinirea obligaŃiilor
internaŃionale ale statului, pentru a cărei înlăturare nu se mai poate
acŃiona prin măsuri obi nuite ale statului sau ale persoanelor fizice ori
juridice ameninŃate.

La nivel NATO, criza este definită în 4 moduri alternative care să

dea posibilitatea a fi folosite în funcŃie de evoluŃia situaŃiei operative,
acoperind tot spectrul de interese al alianŃei.
Astfel crizele sunt:
 situaŃie internă sau externă care conŃine o ameninŃare împotriva
scopurilor, intereselor i valorilor prioritare ale părŃilor implicate;
 Un set de evenimente rapide i nea teptate care ridică impactul
forŃelor destabilizatoare asupra sistemului internaŃional sau al altor

1
subsisteme deasupra nivelului normal i cre te posibilitatea de
folosire a violenŃei în sistem;

1
  secvenŃă a interacŃiunilor dintre guvernele a două sau mai multe
state suverane în tensiune, care poate include o mare probabilitate
de a genera o stare de război;
 situaŃie tensionată caracterizată prin cre terea intensităŃii interacŃiunilor
conflictuale între doi sau mai mulŃi adversari, existând o mare
probabilitate de a declan a ostilităŃi militare.

Cea mai uzitată definiŃie pe plan internaŃional, pe care o regăsim

i ca recomandare a Biroului de Coordonare a Ajutorului Umanitar al
NaŃiunilor (OCHA/ONU) este:
O serioasă disfuncŃionalitate apărută în structurile sociale vitale sau o
ameninŃare a valorilor i standardelor fundamentale ale societăŃii.

DefiniŃiile mai sus menŃionate, încearcă să răspundă cât mai

exact caracteristicilor fundamentale ale unei crize la nivel organizaŃional,
care sunt:
• Varietate infinită de forme de manifestare, atât în timp cât
i la diferite nivele ale structurii sociale;
• Caracterul difuz al cauzei/cauzelor care generează o criză;
• Deciziile se iau în cadrul unei reŃele manageriale care
cuprinde o multitudine de factori de decizie;
• Deciziile se iau sub presiunea timpului:
• Impactul mas-medie nu poate fi ignorat în realizarea
actului managerial;
• ExistenŃa permanentă a unei marje semnificative de eroare în
toate deciziile;

Rezultă că putem defini, în continuare, termenul de

management al crizelor astfel:
Procesul de aducere a crizelor sub controlul managerilor pentru
a le preveni sau rezolva în mod acceptabil prin evitarea stărilor de urgenŃă.
Pentru o mai u oară înŃelegere a celor care vor fi explicate în continuare ,
modul în care interacŃionează managementul crizelor, cel al urgenŃelor
civile i al protecŃia civilă, este arătat în figura nr. 1.

1
 Domeniul managementului
crizelor

Domeniul
managementului
protecŃiei civile

Figura nr. 1: Domeniul managementului urgenŃelor civile

În acest cadru, obiectivele cu caracter general ale managementului crizelor

sunt:
 Pregătirea structurilor militare i civile pentru a fi capabile să răspundă
eficient problemelor generate de diferitele stadii ale unei crize;
 Reducerea nivelul tensiunilor ce pot genera o criză pentru a
realiza evitarea acesteia;
 Realizarea stăpânirii desfă urării crizelor declan ate pentru a
împiedica atingerea nivelului de urgenŃă.
łinând cont de marea varietate de manifestare a crizelor, putem încerca
doar o clasificare a principalelor tipuri de crize, astfel:
• politice= instabilitate parlamentară, schimbarea bruscă a
priorităŃilor în politica externă i a sistemului de alianŃe, predominanŃa
intereselor de grup faŃă de interesul naŃional, etc.;
• economice= crize de supraproducŃie, limitarea accesului la
resurse, folosirea politicilor protecŃioniste, etc.;
• sociale = cre terea decalajelor dintre clasele sociale,
conflictele interetnice, valuri mari de emigranŃi sau sinistraŃi, cre
terea birocraŃiei, declan area dezastrelor;
• militare = limitările bugetare sau economice,
modificarea accentuată a factorilor demografici, absenŃa sau
adoptarea unei doctrine irealizabile, cre terea lipsei de consens între
militari i politicieni, reducere statutului social al cadrelor militare, etc.

1
 Corespunzătore acestor tipuri principale de crize sunt i mijloacele
folosite pentru soluŃionarea lor:

1
  politice;
 economice;
 sociale;
 militare.

A a cum se v-a vedea i din datele prezentate ulterior în lucrare,

folosirea mijloacelor prezentate mai sus, cel mai adesea, se face prin
combinarea unora din acestea, pentru soluŃionarea majorităŃii tipurilor de
crize.

1.1.1. Parametrii specifici ai managementului crizelor

Parametrii specifici ai managementului crizelor sunt:

1. Intensitatea crizei;
2. Gradul de severitate
3. Ciclul de evoluŃie al crizei.

1.Intensitatea crizei

Intensitatea crizei măsoară caracteristicile etapei la care se manifestă

criza la un moment dat (de exemplu, în cazul unei crize militare măsoară
nivelul de violenŃă al acŃiunilor întreprinse de una sau mai multe
părŃi implicate). Intensitatea este un indicator de bază pentru
monitorizarea evoluŃiei crizelor. Cu cât etapa este mai ridicată (cu cât
acŃiunile sunt mai agresive), cu atât cre te intensitate crizei. Deasemenea
intensitatea nu are nici o legătură cu severitatea unei crize. De exemplu o
criză poate avea o severitate ridicată dar intensitate redusă, sau invers.

2.Gradul de severitate

Gradul de severitate al unei crize este definit de mărimea i

urgenŃa ameninŃării asupra valorilor, scopurilor i intereselor prioritare
(vezi figura 2 din anexă). Gradul de severitate ai crizei serve te ca
indicator al deciziei politice de tranziŃie de la etapa de normalitate la cea
de urgenŃă i înapoi (pentru crizele militare de la pace la conflictul armat i
înapoi).
După ce decizia politică a fost luată, acest criteriu nu mai aste
operabil până în momentul luării unei noi decizii.

3. Ciclul de evoluŃie al crizei

2
1
 Ciclul de evoluŃie al unei crize este caracterizat de următoarele faze
(vezi figura 2 ):
a) pre-criză

2
1
 b) post-criză

urgenŃă

declan
area
crizei stabilitate

nou echilibru

stabilitate precriză post-criză

Figura nr. 2: EvoluŃia unei crize

a) Faza pre-criză cuprinde următoarele etape:

starea de stabilitate;
declan area crizei;
faza de urgenŃă a crizei.

b) Faza post-criză cuprinde următoarele

etape:
stabilizarea crizei;
noua stare de stabilitate.

În cazul unei crize militare, fazele caracteristice sunt:

a)
escaladarea;
b) dezescaladarea.

Faza de escaladare cuprinde următoarele etape:

2
1
  pace= criza este puŃin (sau deloc) evidentă i nu
sunt ameninŃate semnificativ scopurile prioritare;

2
1
  neînŃelegeri= este ameninŃat deja un scop prioritar.
Apar suspiciuni privind acŃiunile celorlalte părŃi (alerte de înalt nivel,
acŃiuni de intimidare, etc.);
 confruntare (urgenŃă militară)= cre te nivelul de violenŃă
manifestat prin exerciŃii militare, desfă urare de forŃe, ultimatum, etc.;
 conflict = nivelul maxim de violenŃă, când practic orice altă
opŃiune devine nulă.
Faza de dezescaladare cuprinde următoarele etape:
 dezangajare= se renunŃă la folosirea forŃei (se retrag
forŃele armate, se iniŃiază discuŃii pentru pace, are loc
deblocarea bunurilor confiscate, etc.);
 noua stabilitate = de i tensiunea dintre părŃile implicate
poate să nu fie total absentă, ameninŃarea care a declan at
conflictul este aproape nulă.

În cazul unei crize generate de un dezastru, fazele caracteristice sunt:

a) pre-dezastru
b) post-
dezastru

a) Faza pre-dezastru cuprinde următoarele etape:

dezvoltare= procesul de dezvoltare socio-economic al Ńării pe
baza planurilor de amenajare a teritoriului în care sunt
menŃionate zonele de risc la dezastre.
pregătire= procesul de pregătire al sistemului de protecŃie
civilă în vederea limitării efectelor dezastrelor potenŃiale.
în tiinŃare i alarmare= procesul de în tiinŃare i
alarmare a populaŃiei despre iminenŃa i producerea unui
dezastru.
b)Faza post-dezastru cuprinde următoarele etape:
intervenŃie (urgenŃa civilă)= managementul acŃiunilor de
limitare a efectelor generate de un dezastru.
reabilitare= procesul de refacere a facilităŃilor economico-sociale
vitale pentru supravieŃuirea populaŃiei.

Trebuie subliniat că în funcŃie de caracteristicile fiecărei crize, unele

etape pot fi absente iar importanŃa i durata fiecăreia poate varia foarte
mult de la un caz la altul.

1.2.Preceptele fundamentale i caracteristicile comune ale crizelor

2
Preceptele fundamentale ale crizelor sunt:

• crizele sunt inevitabile;

2
 • riscul generat de o criză poate fi diminuat;
• managementul crizelor face parte din responsabilităŃile
oricărui manager;
• există diferite tipuri de crize;
• pe timpul unei crize, conceptul logic risc contra beneficii” nu
mai funcŃionează.

Caracteristicile comune ale crizelor

sunt:
• existenŃa unor informaŃii insuficiente;
• caracterul de surpriză al acestora;
• escaladarea rapidă a evenimentelor;
• tendinŃa de a pierde controlul situaŃiei;
• probabilitatea ridică de apariŃie a panicii;
• adoptarea unei mentalităŃi defensive;
• ineficienŃa relativă a metodelor de luare a deciziei obi nuite.

1.3.Managementul urgenŃelor
civile

Conform noului principiu strategic adoptat de NATO în 1991,

principiile fundamentale ale Comitetului de planificare a urgenŃelor
civile-CEP- au fost revăzute.
În noua concepŃie, planificarea urgenŃelor civile se va axa pe
următoarele direcŃii principale:
• protecŃia civilă;
• asigurarea continuităŃii guvernării;
• menŃinerea stabilităŃii economiei;
• ajutorul civil acordat militarilor.

Caracteristicile activităŃilor specifice fiecărei direcŃii de acŃiune sunt:

 ProtecŃia Civilă este zona cea mai bine stăpânită din
problematica urgenŃelor civile. Sistemul include: sistemele
de în tiinŃare i alarmare, cât i serviciile de căutare-salvare
(inclusiv ambulanŃele i pompierii). Acest sistem este destinat
asigurării protecŃiei populaŃiei în caz de conflict armat. În
ultimul deceniu în aproape toate Ńările alianŃei, protecŃia civilă
a preluat i activitatea de asigurare a protecŃiei populaŃiei
împotriva dezastrelor.
 Cu toate că pericolul izbucnirii unui conflict major a scăzut
semnificativ ( i corespunzător i interesul pentru protecŃia
populaŃiei în acest caz), totu i importanŃa protecŃiei civile
2
este în cre tere datorită impactului în continuă cre tere al
dezastrelor naturale sau tehnologice;

2
  Această activitate se referă la asigurarea condiŃiilor
pentru o funcŃionare continuă a structurilor guvernamentale
i menŃinerea capacităŃii de control a situaŃiei. ImportanŃa acestei
activităŃi rezidă în aceea că punctul nodal al managementului
crizelor îl reprezintă factorul de decizie la nivel naŃional-
guvernul- ;
 Activitatea are la bază constatarea că orice disfuncŃionalitate
în aprovizionarea cu resurse strategice afectează direct
securitatea alianŃei. Activitatea mai este cunoscută i sub
termenul de Managementul Resurselor. Se porne te de
la identificarea industriilor esenŃiale i analiza cerinŃelor
acestora;
 Această activitate este un domeniu critic pentru acŃiunile alianŃei
deoarece, asigură forŃelor alianŃei o flexibilitate i mobilitate
sporită. Toate transporturile, mi cările de forŃe i alte acŃiuni
sunt, în general, în răspunderea autorităŃilor naŃionale prin
folosirea infrastructurii civile. În cazul când aceasta este
depă ită, se v-a face apel la facilităŃile pregătite pentru
situaŃii de criză.

După cum a reie it din cele prezentate mai sus pentru fiecare din
cele 4 domenii, răspunderea primară o poartă fiecare stat în parte. Pentru
a coordona mai eficient resursele alianŃei în cazul în care răspunsul
naŃional a fost depă it, NAT a organizat Comitete de planificare a
urgenŃelor civile-CEPBC- sub egida Comitetului superior de planificare a
urgenŃelor-SCEPC-. Organizarea SCEPC cât i a Comitetelor mai sus
amintite este detaliată mai jos:
 Transport terestru pe continent - PBEIST-.
 Transport oceanic - PBOS-.
 AviaŃia civilă -CAPC-.
 Planificarea transportului petrolifer - PPC-.
 Agricultură i hrănire -FAPC-.
 Pregătirea industriei -IPC-.
 ComunicaŃii civile -CCPC-.
 ProtecŃia civilă -CPC-.
 Planificare medicală -JMC-.
Pentru a răspunde mai bine problemelor de ordin operaŃional
ridicate de urgenŃele civile în domeniul apărării împotriva dezastrelor,
NATO a înfiinŃat sub egida SCEPC, Centrul Euro - Atlantic de Coordonare
a Răspunsului la Dezastre

2
-EADRCC-.
În viitor se intenŃionează ca EADRCC, întărindu- i constant
capacitatea de reacŃie în caz de dezastre să se dezvolte ca arie de
cuprindere i asupra altor domenii ale managementului crizelor. Un
exemplu concret în această direcŃie, îl constituie seminarul organizat de
SCEPC / NATO în octombrie 1999 privind implicaŃiile pe care fenomenul
informaŃional Y2K l-ar putea avea asupra societăŃii

2
umane în cursul anului 2000, care a fost urmat de un program concret
iniŃiat la nivelul Ńărilor NATO i partenere, de monitorizare a evoluŃiei
fenomenului.
Pentru aceasta NATO, va pune accent pe viitor pe următoarele
direcŃii de acŃiune:
 perfecŃionarea procedurilor operaŃionale standard;
 optimizarea planificării pre-dezastru;
 perfecŃionarea capacităŃilor de analiză post-dezastru;
 realizarea unor acorduri bilaterale în domeniu între Ńările din alianŃă
sau partenere.

Organismul din cadrul alianŃei care este abilitat pentru îndeplinirea

acestor deziderate îl reprezintă Comitetul ProtecŃiei Civile - CPC- din cadrul
SCEPC. Până în prezent comitetul a întreprins deja unele acŃiuni
concrete în direcŃiile menŃionate mai sus, din care amintim:
 realizarea unei pagini de prezentare a activităŃii sale pe World Wide
Web;
 organizarea unor cursuri de instruire în domeniu pentru
Ńările membre ale alianŃei i cele partenere;
 realizarea i difuzarea unor ghiduri privind planificarea pre i post-
dezastru.

1.4.Managementul protecŃiei
civile

1.4.1.DefiniŃie i domeniu de
aplicare

Conform Protocolului AdiŃional I din 1977, la ConvenŃiile de la Geneva din

1949, prin expresia „ protecŃie civilă” se înŃelege îndeplinirea tuturor
sarcinilor umanitare, sau a mai multora dintre ele, menŃionate mai jos,
destinate să protejeze populaŃia civilă împotriva pericolelor ostilităŃilor sau
ale catastrofelor i s-o ajute să depă ească efectele lor imediate,
asigurând condiŃiile necesare supravieŃuirii acesteia.
Aceste sarcini umanitare sunt următoarele:
i. serviciul de alarmare;
ii. evacuarea;
iii. punerea la dispoziŃie i organizarea de adăposturi;
iv. aplicarea măsurilor de camuflaj;
v. salvarea;
vi. servicii sanitare, inclusiv prim-ajutor i asistenŃă religioasă;

2
vii. lupta contra incendiilor;
viii. reperarea i marcarea zonelor periculoase;
ix. decontaminarea i alte măsuri de protecŃie similare;
x. adăpostirea i aprovizionarea de urgenŃă;

2
 xi. ajutor în caz de urgenŃă pentru restabilirea i menŃinerea
ordinii în zonele sinistrate;
xii. restabilirea de urgenŃă a funcŃionarii serviciilor de utilitate
publică;
xiii. servicii funerare de
urgenŃă;
xiv. ajutor în păstrarea i întreŃinerea bunurilor esenŃiale
pentru supravieŃuire;
xv. activităŃi complementare necesare îndeplinirii oricăreia din
sarcinile
menŃionate mai sus, cuprinzând inclusiv planificarea i organizarea, dar
care nu se limitează la acestea.
Prin expresia „ organisme de protecŃie civilă”, se înŃeleg unităŃile
înfiinŃate
sau autorizate de către autorităŃile competente ale PărŃii la conflict,
pentru îndeplinirea sarcinilor umanitare ale protecŃiei civile i care sunt în
exclusivitate afectate i utilizate pentru aceste sarcini.
În sensul aceluia i document prin „ personal al organismelor de
protecŃie civilă” se înŃeleg persoanele pe care o Parte la conflict le
afectează, în exclusivitate, pentru îndeplinirea sarcinilor umanitare
enumerate mai sus, inclusiv personalul afectat în exclusivitate
administraŃiei acestor organisme de către autoritatea competentă a
acestei părŃi.
Conform celor de mai sus, componenta militară a protecŃiei civile
este de
finită ca „membrii forŃelor armate i unităŃile militare afectate
organismelor de protecŃie civilă”.
Pentru a beneficia de protecŃia oferită protecŃiei civile,
personalul componentei militare a acesteia trebuie să respecte o serie de
condiŃii, din care cele mai importante sunt:
 acest personal i unităŃile din care face parte, să fie
afectate în permanenŃă îndeplinirii oricărei sarcini umanitare i să i
se consacre în exclusivitate;
 dacă a primit această însărcinare, personalul să nu
îndeplinească
alte sarcini cu caracter militar pe timpul
conflictului;
 acest personal să poarte, foarte vizibil, semnul distinctiv
internaŃional al protecŃiei civile i să aibă în posesie cartea de
identitate care să ateste apartenenŃa sa la sistemul protecŃiei civile;
 acest personalul i unităŃile din care fac parte să fie dotaŃi
numai cu
2
 arme individuale u oare, pentru menŃinerea ordinii sau propria
apărare;
 să acŃioneze numai pe teritoriul naŃional al PărŃii lor (în
caz de război).

1.4.2.Principiile i caracteristicile protecŃiei

civile

Să enumerăm, în continuare, principiile care se manifestă cu caracter

legic în toate activităŃile protecŃiei civile:
 Principiul rarităŃii resurselor = resursele protecŃiei civile sunt
limitate
faŃă de nevoile protecŃiei civile care sunt nelimitate;

2
  Principiul raŃionalităŃii = activităŃile protecŃiei civile trebuie
să se realizeze cu un consum minim de resurse sau să fie
realizat un volum cât mai mare de activităŃi raportate la un
număr prestabilit de resurse;
 Principiul umanitar = este orientată exclusiv spre salvarea vieŃii
omului i proprietăŃii;
 Principiul imparŃialităŃii = acordă ajutor fără a face
discriminări de rasă, regiile, sex, etc.;
 Principiul neutralităŃii = acordă ajutor tuturor celor afectaŃi,
fără a favoriza pe nimeni.

1 . 4 . 2 . 1 . C a r a c t er i s t i ci l e p r o te c Ń i e i ci v i le

 este o activitate umanitară propriu zisă = reprezintă o

formă a libertăŃii noastre de a alege ce să facem i cum să
facem pentru ca viaŃa care o trăim să fie normală din punct de
vedere natural-social;
 implică o responsabilitate individuală dar i socială = adică
libertatea fiecărui individ de a alege asupra propriului mod
de viaŃă dar i modul cum această libertate interacŃionează cu
cele ale persoanelor cu care convieŃuim;
 este o activitate normală = adică corespunde prin Ńelurile i
rezultatele sale la sensul natural de evoluŃie al vieŃii;
 face parte din sfera activităŃilor de servicii = este o
utilitate nepalpabilă (în comparaŃie cu bunurile de consum)
care satisface nevoile oamenilor de apărare împotriva
efectelor războaielor i dezastrelor;
 este o activitate specializată = cre terea i diversificării sarcinilor
sale necesită specializarea celor care le îndeplinesc pe
segmente pentru a realiza scopurile propuse în mod optim;
 este o activitate caracterizată prin cooperare = din necesitatea de a
realiza activităŃile specializate corespunzător logicii
finalităŃii rezultatelor, în condiŃii de raŃionalitate.

ProtecŃia civilă satisface o serie de nevoi (trebuinŃe) pentru a

asigura desfă urarea vieŃii i activităŃii oamenilor. Din perspectiva teoriei
privind ierarhia nevoilor a lui Abraham H. Maslow, protecŃia civilă
contribuie la asigurarea nevoilor fiziologice i a celor de securitate.
Deasemenea prin aceasta se contribuie i la satisfacerea celorlalte 3
tipuri de nevoi deoarece, nevoile de la nivelurile inferioare ale ierarhiei

2
trebuie să fie satisfăcute, în general, înainte ca nevoile de la nivelurile mai
înalte să devină presante.
Această contribuŃie se păstrează i dacă se utilizează alte teorii
ale motivaŃiei, cum ar fi teoria ERG a lui Clay Alderfer. Aici protecŃia
civilă se

2
regăse te în satisfacerea nevoilor de existenŃă (Existence needs) i de cre
tere (Growth needs), contribuind, în modul ei specific i în mai mică
măsură, la realizarea nevoilor relaŃionale (Relatednees needs).
Putem să tragem concluzia că contribuŃia protecŃiei civile la satisfacerea
unor nevoi (trebuinŃe) specifice reprezintă un invariant al dezvoltării
umane.

1.4.3.Principii i cerinŃe manageriale specifice protecŃiei

civile

Principiile manageriale ale protecŃiei civile:

 decizie centralizată i execuŃie descentralizată;
 unitate de comandă;
 responsabilitatea i autoritatea managerului;
 unitatea de acŃiune i ordinea în acŃiune;
 spirit de echipă;
 subordonarea interesului personal celui
umanitar. CerinŃele minime pt. managerii protecŃiei.
civile:
 competenŃă profesională în domeniu;
 inteligenŃă peste mediu (dar nu neapărat genial);
 capacitate ridicată de iniŃiativă;
 siguranŃa (încredere în sine i în ceea ce face);
 vedere globală ( de ansamblu) a domeniului ;
 lider;
 îndrăzneala (capacitatea de a- i asuma responsabilităŃile);
 să fie eficient (realizează obiectivele în mod optim) i nu eficace
(duce la îndeplinire ce i se cere indiferent de
costuri);
 receptivitate (nu confundă fermitatea cu
încăpăŃânarea în prejudecăŃi sau idei preconcepute).
Rezultă că, termenul de manager îl include pe cel de lider ( ef
care conduce nemijlocit oameni) i nu sunt sinonime.

În activitatea sa, managerul trebuie să Ńină cont de

următoarele condiŃionări:
obiectivele organizaŃiei;
necesităŃile de grup i cele individuale;
mediul economico-social.

2
 Rezultă că managerul trebuie să fie o persoană competentă,
însărcinată să conducă o structură a protecŃiei civile pentru a-i
asigura funcŃionarea, dezvoltarea, consolidarea i adaptarea la schimbare.

AtenŃie ! Orice manager, în orice situaŃie i la orice nivel nu trebuie să

uite principiul lui Peter- în orice structură organizatorică , fiecare persoană
tinde să- i atingă nivelul de incompetenŃă.

2
1.4.4.Perspectivele protecŃiei civile

ConferinŃa mondială privind protecŃia civilă desfă urată la Beijing,

China, în anul 1999, a trasat următoarele concluzii privind direcŃiile de
dezvoltare ale protecŃiei civile:
 dezvoltarea capacităŃilor de expertiză în
domeniu.
 Implicarea mai eficientă a statului ca coordonator
general al activităŃilor de protecŃie civilă.
 Realizarea unor baze de date i reŃele de în tiinŃare-
alarmare.
Deasemenea sa propus Ńărilor participante i o structură
orientativă a protecŃiei civile pentru secolul următor (vezi figura 4 din
anexă).

1.4.5. Apărarea împotriva dezastrelor

1 . 4 . 5 . 1 . P ri n c i p i i l e a p ă r ă r i i î m p o t r i va
d e za s t r e l o r

1. Apărarea împotriva dezastrelor trebuie să asigure, cu

prioritate, realizarea unei dezvoltări pe termen lung a
comunităŃilor, faŃă de îndeplinirea unor interese pe termen scurt.
2. Măsurile de apărare împotriva unui tip de hazard (natural
sau
tehnologic), într-o zonă dată, trebuie să fie compatibile cu cele
pentru alte hazarduri (naturale sau artificiale) specifice aceleia i
zone.
3. Măsurile de apărare trebuie să fie evaluate cu luarea în
considerare a constrângerilor existente pe plan local (timp, resurse
umane, materiale i financiare disponibile, condiŃii climatice, etc.).
4. Toate măsurile de apărare împotriva dezastrelor trebuie să fie
finalizate
prin realizarea practică a unor proiecte la nivel local.
5. Fundamentele tuturor activităŃilor desfă urate pentru apărare
împotriva dezastrelor îl constituie identificarea hazardurilor i
evaluarea riscurilor.
6. Resursele financiare alocate pentru realizarea măsurilor pro i
post- dezastru au efect de multiplicare (de exemplu, 1 euro
folosit pentru realizarea măsurilor menŃionate mai sus economise

2
te 3-5 euro cheltuiŃi pentru intervenŃie în vederea limitării efectelor
unui dezastru).
7. Implementarea măsurilor de apărare împotriva dezastrelor trebuie
să se facă cu implicarea organizaŃiilor neguvernamentale i
private care activează în zonele de risc.
8. Fiecare entitate (persoană fizică sau juridică) răspunde de
alegerea făcută privind nivelul de risc la care dore te să se asigure
prin aplicarea măsurilor de apărare împotriva dezastrelor.

2
 9. Măsurile de apărare împotriva dezastrelor trebuie să fie
compatibile, pentru aceea i zonă de risc, cu cele privind
protecŃia muncii i a patrimoniului cultural.

Conform articolului 2 al OrdonanŃei 47/1994 (aprobată prin legea

nr.
124/1995), în România, prin dezastre se
înŃelege:
 fenomene naturale distructive de origine geologică
sau meteorologică, ori îmbolnăvirea unui număr mare de
persoane sau animale, produse în mod brusc, ca fenomene de masă.
În această categorie sunt cuprinse : cutremurele, alunecările i prăbu
irile de
teren, inundaŃiile i fenomenele meteorologice periculoase,
epidemiile i epizootiile ;

 evenimente cu urmări deosebit de grave, asupra

mediului înconjurător provocate de accidente.
În această categorie sunt cuprinse : accidentele chimice,
biologice, nucleare, în subteran, avariile la construcŃiile hidrotehnice
sau conducte magistrale, incendiile de masă i exploziilor, accidentele
majore pe căile de comunicaŃii, accidente majore la utilaje i instalaŃii
tehnologice periculoase, căderile de obiecte cosmice, accidente majore
i avarii mari la reŃelele de instalaŃii i telecomunicaŃii.

Conform terminologiei adoptate de OCHA / ONU (Internationally

agreed glossary of basic terms related to disaster management, UN,
IDNDR, Geneva,
1992), prin dezastru (similar catastrofă) se
înŃelege:

 Gravă întrerupere a funcŃionării unei societăŃi, generând

pierderi umane, materiale sau modificări nefaste ale mediului, care
nu poate fi refăcută prin resursele acesteia.

Dezastrele se pot clasifica fie după modul de manifestare- brutale

sau agresive- fie după cauză (naturale sau generate de activitatea umană).
Pentru o mai u oară i corectă interpretare a definiŃiei anterioare, OCHA /
ONU mai folose te i următoarea formă alternativă de definire a
termenului de dezastru.

2
 Dezastrele = VulnerabilităŃi +
Hazard

VulnerabilităŃile care amplifică efectele

dezastrelor

Aceste vulnerabilităŃi
sunt:
• Sărăcia (datorită lipsei de resurse financiare i
materiale, populaŃiile sărace au o capacitate mai redusă de a
supravieŃui pe

2
 timpul declan ării unui dezastru, cât i de a se reface
după încetarea acestuia. Sărăcia este factorul predominant,
deoarece generează fenomene care duc la manifestarea
tuturor celorlalŃi factori care sunt menŃionaŃi mai jos. Astfel,
populaŃia săracă va încerca să găsească resurse de
supravieŃuirea în zonele urbane, ducând la aglomerarea
acestora sau, pentru a- i procura acelea i resurse, va
recurge la război i violenŃă socială. );
• Cre terea populaŃiei (duce la cre terea numărului de
victime datorită dezastrelor, mai ales în zonele de risc major.
);
• Urbanizarea rapidă (acest fenomen se datorează
migrării populaŃiei din zona rurală în cea urbană pentru
căutarea unor oportunităŃi economice i de securitate,
indiferent dacă zona urbană vizată poate fi de risc major. De
exemplu, de i este situată într-o zonă seismică majoră, se
estimează că populaŃia din Mexico City va cre te de la 17
milioane la 20-30 milioane locuitori în 2025 );
• łări în perioade de tranziŃie (pe parcursul istoriei, toate
populaŃiile au fost supuse unor transformări sociale i
culturale continui. Pe lângă efectele pozitive induse de
aceste fenomene, cresc proporŃional i efectele
negative generate de acestea. De exemplu, introducerea
unor noi materiale de construcŃii a dus la apariŃia unor
construcŃii care oferă condiŃii superioare de viaŃă, dar
i a cre terii spectaculoase a riscului de prăbu ire în cazul
unor gre eli de proiectare sau execuŃie.);
• Degradarea mediului (în general, degradarea mediului
amplifică efectele unor dezastre. Astfel, defri area
pădurilor duce la amplificarea efectelor generate de
inundaŃii sau alunecări de teren iar degradarea solului
majorează efectele secetei);
• Lipsa de informare i avertizare (acest factor se manifestă
acolo unde populaŃia, care trăie te într-o zonă de risc, nu
cunoa te măsurile de protecŃie i intervenŃie în cazul
declan ării unui dezastru. Cel mai adesea nu se cunosc
semnalele de alarmare pe tipuri de dezastre, traseele de
evacuare, procedurile de salvare, precum i organizaŃia
care trebuie contactată pentru a primi asistenŃă umanitară
de urgenŃă.);

3
 • Războiul i conflictele sociale (se datorează competiŃiei
pentru resursele limitate existente, intoleranŃei etnice i
religioase, cât i datorită contradicŃiilor ideologice).
Hazardurile pot fi :
o geologice (cutremure, erupŃii vulcanice, alunecări de teren);
o climatice (cicloane, inundaŃii, secetă);

3
 o de mediu (poluarea mediului, epizootii, desertificare, defri
are păduri);
o epidemii
o accidente industriale.
o războiul i tulburările sociale

Hazardurile mai pot fi clasificate ca endogene (variabile

dependente de activitatea omului) i exogene (variabile independente de
activitatea omului).

Curbele de evoluŃie a pierderilor umane, precum i a

îmbolnăvirilor generate de epidemii (ca efect complementar) sunt
evidenŃiate de figurile 7 i 8 din anexă.

Revenind la reglementările legislaŃiei interne, prin apărare

împotriva dezastrelor se înŃelege:
măsuri de prevenire i pregătire pentru intervenŃie;
măsuri operative urgente de intervenŃie după declan
area fenomenelor periculoase cu urmări deosebit de grave;
măsuri de intervenŃie ulterioară pentru recuperare i reabilitare.

Astfel definită, scopurile apărării împotriva dezastrelor sunt:

 reducerea (pe cât posibil evitarea) pierderilor
posibile, generate de un dezastru;
 asigurarea unei asistenŃe (medicale de urgenŃă,
religioase, psihologice, etc.) prompte i calificate a victimelor;
 realizarea unei refaceri economico-sociale cât mai
rapide i durabile a comunităŃilor afectate.

Etapele apărării împotriva dezastrelor se tot împărŃi astfel (în

figura 6 sunt reprezentate fazele apărării împotriva dezastrelor a a cum
sunt ele definita de OCHA /ONU):
 alarmare (în unele cazuri în tiinŃare);
 declan area dezastrului;
 intervenŃia;
 reabilitarea facilităŃilor ec.-soc. afectate;
 dezvoltarea societăŃii (prevenire a dezastrelor);
 pregătire (protecŃie împotriva dezastrelor) pentru
limitarea efectelor dezastrelor

Sintetic, principalele măsuri de prevenire a dezastrelor

cuprind :
3
  includerea problematicii privind apărarea împotriva
dezastrelor în strategiile de dezvoltare ale societăŃii la nivel central i
local;

3
  realizarea lucrărilor de apărare specifice fiecărui tip de hazard;
 optimizarea activităŃii structurilor care asigură
conducerea activităŃii de apărare împotriva dezastrelor;
 dezvoltarea cercetării tiinŃifice în domeniu.

Deasemenea, principalele măsuri de protecŃie împotriva dezastrelor sunt :

 instruirea populaŃiei privind normele de comportament în
caz de dezastru;
 exerciŃii i aplicaŃii cu forŃele i mijloacele destinate intervenŃiei;
 pregătirea factorilor cu drept de decizie;
 realizarea unor acorduri internaŃionale privind
asistenŃa umanitară în caz de dezastre.

În final, se pot enumera i principalele măsuri de intervenŃie în

caz de dezastre :
 cercetarea zonei afectate;
 coordonarea acŃiunilor de căutare-salvare, acordare a
asistenŃei medicale de urgenŃă, etc.;
 evacuarea populaŃiei i a valorilor de patrimoniu;
 organizarea i administrarea taberelor de sinistraŃi;
 distribuirea ajutoarelor umanitare.

1 . 4 . 5 . 2 . A p ă r a r e a î m p o t r i va d e za s t re l o r i d e z v o l t a r ea so c i
ală

Mult timp, relaŃia directă care există între dezastre i dezvoltarea

socială a fost ignorată sau minimalizată.
Se considera că managementul dezastrelor este atributul
exclusiv al organizaŃiilor de asistenŃă umanitară. Astfel că, cei care
planificau dezvoltarea societăŃii pe ansamblu (dar i sectorial), nu au luat
(cel mai adesea) în calcul efectele dezastrelor asupra realizării
proiectelor necesare cre terii bunăstării populaŃiei.
Un exemplu în acest sens îl constituie faptul că, costurile realizării
căii ferate Bucure ti-Râmnicu Vâlcea au crescut foarte mult (implicit i
durata de execuŃie) deoarece nu au fost luate în considerare efectele
alunecărilor de teren din zona Dealul Mare. Această atitudine se
datorează i faptului că atenŃia tuturor se focalizează, mai ales, asupra
limitării efectelor dezastrelor pe termen scurt.
Se ignoră astfel efectele pe termen lung care sunt cele care au
influenŃa negativă cea mai puternică asupra dezvoltării. Se întâmplă a
a i datorită faptului că măsurile pre i post-dezastru sunt privite ca un
3
domeniu prea puŃin important pentru a justifica schimbări instituŃionale
profunde sau a promova

3
programe de dezvoltare pe termen lung. În figura 9, se observă tipurile de
relaŃii care pot apărea între dezastre i dezvoltare.

Dezvoltarea Dezvoltarea
poate cre te poate reduce
vulnerabilitatea vulnerabilitatea

Zonă
-- ++
Zonă
negat poziti
Dezastrele Dezastrele pot
ivă reduc crea oportunităŃi vă
efectele pentru
dezvoltării dezvoltare
+- ++

Figura nr. 3: RelaŃia dintre dezastre i dezvoltare

Partea stângă a figurii reprezintă aspectele pozitive ale

relaŃiei dezastre/dezvoltare, iar cea stângă reprezintă aspecte negative
ale acesteia. Astfel fiecare din cele patru cadrane definesc un tip
specific de relaŃie dezastre/dezvoltare, astfel:

3
 • cadranul stânga-jos = dezastrele duc la întârzierea
realizării planurilor de dezvoltare (de exemplu o inundaŃie
distruge reŃele de utilitate publică sau drumuri care tocmai au
fost modernizate);
• cadranul dreapta-jos = reconstrucŃia obiectivelor
economico- sociale i culturale afectate de un dezastru este
considerată ca o oportunitate de a iniŃia programe de
dezvoltare în zona afectată (nu de a reface doar obiectivele
afectate, la acela i nivel, cum erau înainte de dezastru);
• cadranul stânga-sus = programe de dezvoltare pot cre
te vulnerabilitatea unei comunităŃi la efectele dezastrelor
(astfel, un program de creare a noi locuri de muncă sau
de cre tere a salariilor poate determina cre terea masivă a
populaŃiei în zonă);
• cadranul stânga-sus = programe de dezvoltare care
reduc vulnerabilitatea unei comunităŃi la efectele
dezastrelor (de exemplu, introducerea unor tehnologii
de fabricare a unor materiale de construcŃii mai u oare,
dar la fel de rezistente, reduce la reducerea greutăŃii
acestora i a efectelor cutremurelor).

Din cele expuse mai sus, reiese clar importanŃa

relaŃiei dezastre/dezvoltare. Acum, este necesar să analizăm modul
concret prin care dezastrele afectează negativ asupra oricărei program de
dezvoltare.
Acest modalităŃi sunt:
• pierderea de resurse;
• întreruperea sau renunŃarea la unele programe de dezvoltare;
• impactul asupra investiŃiilor;
• destabilizarea ordinii sociale;

1. Pierderea de resurse

Se manifestă prin:
o Reducerea inventarului i stocului de capital;
o Reducerea producŃiei i prestărilor de servicii datorită, în
special, cre terii costurilor i întreruperii proceselor tehnologice;
o Reducerea rezervelor monetare, cre terea inflaŃiei,
dezechilibrarea balanŃei de plăŃi, cre terea cheltuielilor la
bugetul de stat;

3
 o Pierderea unor resurse umane foarte bine instruite profesional.

2. Întreruperea sau renunŃarea la unele programe de dezvoltare

3
 Datorită pierderii unor resurse sau a modificării priorităŃilor (pe timpul
fazei de intervenŃie la dezastre) unele programe de dezvoltare pot fi
abandonate total sau parŃial.

3. Impactul asupra mediului investiŃional

Dezastrele, mai ales atunci când afectează periodic la un interval

destul de scurt de timp, au un impact negativ asupra stimulării investitorilor
de a promova afaceri în zona afectată. Ace tia caută o zonă
caracterizată printr-un climat de siguranŃă i stabilitate pentru ai determina
să- i ri te banii. Ori, dezastrele au un efect de descurajare asupra
investitorilor prin scăderea cererii pe piaŃă i pierderea unor locuri de
muncă.
4. Destabilizarea ordinii sociale

Poate apare atunci când organismele guvernamentale nu reu

esc să coordoneze în mod satisfăcător acŃiunile de limitare a efectelor
dezastrelor sau cele de reabilitare a facilităŃilor de utilitate publică afectate.
În acest caz, membrii comunităŃii afectate pot să- i manifeste
nemulŃumirea (justificată sau nu) i prin forme de protest violente.
Deasemenea, cre terea oportunităŃilor economice într-o zonă, poate
determina conflicte etnice sau religioase datorită cre terii numărului de imigranŃi.
În concluzie, efectele generate de dezastre trebuie privite mai curând
ca o oportunitate pentru iniŃierea unor programe de dezvoltare zonale,
decât ca un rău absolut. Dezastrele trebuie privite ca o ocazie
favorabilă pentru a implementa schimbări sociale i economice
profunde. De exemplu, după un dezastru se pot promova programe de
reformă agricolă, introducerea unor noi tehnologii sau modernizarea
infrastructurii existente. De asemenea, dezastrele pot ajuta comunitatea
respectivă să solicite ajutoare pentru dezvoltarea pe termen lung de la
diver i donatori (interni sau externi).

1 . 4 . 5 . 3 . E v a l u a re a v u l ne r ab il i t ă Ń i i i
a riscului

Orice specialist într-un domeniu, chiar dacă nu participă

direct la rezolvarea problemelor generate de apărarea împotriva
dezastrelor, joacă un rol important atunci când este vorba de evaluarea
mărimii efectului unui hazard, cât
i a importanŃei acestuia pentru comunitatea afectată.

3
 Teoretic, pentru a aprecia riscul la care este supusă o
comunitate, se aplică formula:

Hazard + element supus riscului + vulnerabilitate = risc

3
 Pentru a înŃelege mai exact cum se aplică practic această
formulă, să vedem cum se face aceasta lucru în cazul unui judeŃ
afectat de cutremurul vrâncean.
Astfel, în acest caz, rezultă:
- hazard = zonarea seismică a teritoriului judeŃului;
- element supus riscului = distribuŃia densităŃii populaŃiei în judeŃ
(mai ales în mediul urban);
- vulnerabilitate = clasificarea clădirilor conform
rezistenŃei acestora la solicitarea seismică.

Prin combinarea celor trei tipuri de date, rezultă numărul

estimativ de victime generate de cutremur. Rezultatul obŃinut
permite celor care administrează o comunitate (dar i fiecărui
individ) să hotărască care este nivelul de pierderi până la care riscul
respectiv este acceptabil. Acest fapt este util deoarece, unele zone de risc
major pot prezenta i oportunităŃi economice i sociale deosebite. De
exemplu, o zonă în plină dezvoltare economică care oferă locuri de muncă
numeroase i bine plătite va atrage un aflux masiv de persoane, chiar dacă
ace tia sunt con tienŃi că zona este de risc major în caz de inundaŃii.

De aici rezultă două concluzii:

• cauzele de bază privind nivelul ridicat al vulnerabilităŃii la
dezastre specifice Ńărilor dezvoltate
sunt sărăcia i dezvoltarea socială inechitabilă;
• evaluarea vulnerabilităŃii i a riscului este elementul de
legătură între implementarea proiectelor de dezvoltare i
procesul de limitare a efectelor dezastrelor.
În figura nr.4, este arătat modelul de estimare al victimelor din rândul
populaŃiei civile pentru o zi de luptă (model NATO).
Victime

3
Zile 1. 2. 3. 4. 5. 6. 7.

8. Figura nr.4 : Curba îmbolnăvirilor după un

dezastru

3
 Este de menŃionat că procentele pe tipuri de afecŃiuni medicale
(grave i u oare) sunt folosite de NATO i pentru planificarea resurselor
medicale în caz de dezastru.

1 .4 . 5 . 4 . E f e c t u l S T A G F L A T I O N g en e ra t d e d e za s t r e

Acum câŃiva ani, când un cutremur a lovit zona ora ului Kobe, lumea a fost
ocată de numărul mare de morŃi- aproape 5000-. Aceasta cu atât mai
mult cu cât, pentru activităŃile legate de limitarea efectelor dezastrelor,
în Japonia, se alocă anual miliarde de dolari.

Dincolo de această dramă umană, o altă consecinŃă a

cutremurului s-a manifestat cu duritate, afectând ansamblul societăŃii
japoneze: pierderile economice. Economi tii au apreciat că, numai
pierderile directe generate de cutremur au determinat scăderea PNB cu
2%. Acest impact negativ este însă specific tuturor tipurilor de dezastre,
nu numai cutremurului.
Pentru a înŃelege cum funcŃionează acest mecanism să analizăm
situaŃia prezentată în figura nr.5.

Figura nr. 5: Produsul Intern Brut

Să presupunem că piaŃa a echilibrat cererea (curba AD 1 ) i ofertă

(curba AS 2 ) în punctul E 2 . Datorită efectelor dezastrelor (distrugerea
unor resurse, reducerea capacităŃilor de producŃie, pierderi ale forŃei de
muncă) curba ofertei suferă o translaŃie spre stânga (AS 2 → AS 1 ). În

3
această situaŃie, piaŃa va echilibra cererea (curba AD 1 ) i oferta (curba
AS 1 ) în punctul E 1 .

3
 Dar noul echilibru, comparativ cu cel realizat în punctul E 2 ,
înseamnă o reducere a PIB i o mărire a nivelului preŃurilor. Aceasta
înseamnă atât o cre tere a omajului (deoarece se oferă mai puŃine
bunuri i servicii), cât i a inflaŃiei. Fenomenul de mai sus este denumit
de speciali ti STAGFLATION. Evident că pentru Ńările dezvoltate, unde
de regulă translaŃia curbei ofertă se face spre dreapta (AS 1 →AS 2 ),
efectul STAGFLATION indus de dezastre este mai puŃin dramatic.
Pentru România, unde STAGFLATION este un fapt curent, rezultă că
dezastrele (prin efectele generate) acŃionează ca un factor de
multiplicare al acestui fenomen.
În concluzie, impactul a cea ce în sistemul protecŃiei civile poartă
numele de apărare împotriva dezastrelor, trebuie luat în considerare
nu numai în elaborarea planurilor de dezvoltare soc.-economice la
nivel zonal i regional, dar chiar în dezvoltarea oricărui plan de afaceri
major.
În acest sens, instituŃiile descentralizate în teritoriu ale ministerelor,
împreună cu protecŃia civilă, pot oferi consultanŃă oamenilor de afaceri
privind gradul de risc al unei afaceri din punct de vedere al manifestării
oricărui tip de dezastru.

3
1.5.Miturile i realităŃile apărării împotriva
dezastrelor

De multe ori, datorită necunoa terii tiinŃifice a domeniului, populaŃia

face aprecieri eronate asupra efectelor dezastrelor, cât i asupra
comportamentului celor afectaŃi de acestea.
Transmiterea acestor aprecieri eronate din generaŃie în generaŃia a făcut
ca, acestea să devină “mituri”. De aceea, pentru cei care lucrează în
domeniul apărării împotriva dezastrelor (mai ales pentru planificatori
i echipele de intervenŃie), cunoa terea acestor “mituri” este deosebit de
importantă.
Mai jos sunt enumerate cele mai comune “ mituri”, inclusiv un scurt
comentariu al speciali tilor în domeniu asupra fiecăreia dintre acestea
(bazat pe studiul datelor statistice).
Astfel :
• panica i dezordinea cresc semnificativ în caz de dezastru
= în realitate, o proporŃie mică de oameni sunt cuprin i de
panică în caz de declan are al unui dezastru. Chiar în caz de
evacuare forŃată, persoanele respective o execută într-un mod
responsabil ;
• supravieŃuitorii dezastrelor sunt ocaŃi i neputincio i = din
contra, tocmai datorită faptului că sunt con tienŃi de pericolul
prin care au trecut i de consecinŃele acestuia,
supravieŃuitorii au mari disponibilităŃi pentru a participa la
acŃiuni de căutare-salvare, acordarea a prim-ajutorului
medical de urgenŃă i refacerea utilităŃilor strict necesare
supravieŃuirii. De multe ori reacŃiile acestora sunt mai raŃionale
decât cele ale membrilor echipelor de intervenŃie ;
• comportamentele antisociale devin o stare de fapt comună =
studiile au arătat că imediat după dezastru are loc o cre
tere a stării infracŃionale, dar nu de mare intensitate. Aceasta
i datorită faptului că, nu numai organele de menŃinere a
ordinii publice iau măsuri speciale în acest sens, dar i cei
afectaŃi acordă o atenŃie mărită apărării proprietăŃii i bunurilor
personale ;
• dezastrele ucid fără discriminare = în realitate, sunt afectaŃi mai
grav săracii, femeile, copii i bătrânii ;
• acŃiunile de căutare-salvare depind în mare măsură de
acŃiunile formaŃiunile organizate în acest scop = supravieŃuitorii

3
 dezastrelor se salvează singuri sau pe alŃi afectaŃi în proporŃie
de până la 80% ;
• supravieŃuitorii depind exclusiv de ajutoarele imediate
distribuite de organizaŃiile de ajutor umanitar = în
majoritatea cazurilor, supravieŃuitorii sunt ajutaŃi de rude,
prieteni, comunitatea religioasă etc. ;
• taberele de sinistraŃi i sistemul de adăpostire este necesar
după un dezastru = populaŃia v-a apela la facilităŃile
enumerate mai sus în

3
 ultimă instanŃă, numai atunci când nu au putut să utilizeze
alte mijloace (de exemplu cazarea la rude). De cele mai
multe ori, resursele consumate pentru realizarea i folosirea
taberelor de sinistraŃi sunt mai util folosite pentru
procurarea de materiale i efectuarea lucrărilor imediate de
reparaŃii ;
• epidemiile sunt o ameninŃare imediată după declan area
unei epidemii = epidemiile nu apar spontan după declan
area unui dezastru. Ele apar după o perioadă de timp, numai
dacă populaŃia nu a aplicat corect măsurile igienico-sanitare
specifice ;
• relatările mas-mediei sunt, în mare parte, exacte = conform
politicii de piaŃă promovate, relatările surprind de cele mai multe
ori situaŃiile de senzaŃie petrecute, care nu reflectă
fenomenul în toată amploarea sa
• după un dezastru, revenirea la normal se face în câteva
săptămâni = în realitate, efectele dezastrelor se manifestă pe
termen lung, faŃă de majoritatea ajutoarelor care se acordă pe
termen scurt ;
• orice fel de asistenŃă umanitară este folositoare i este
necesară imediat = acordarea asistenŃei umanitare, în absenŃa
unei evaluări corecte a situaŃiei generate de efectele
dezastrelor, generează haos în distribuirea resurselor. De cele
mai multe ori, acestea nu sunt alocate în funcŃie de
ierarhizarea nevoilor prioritare. De exemplu, acordarea de
ajutoare financiare într-o zonă afectată, fără o analiză privind
impactul lor asupra pieŃii, poate duce la dereglarea artificială a
echilibrului cerere-ofertă existent la nivelul economiei locale.

1.5.1.Asigurarea vieŃii i a bunurilor materiale în caz de

dezastre

În viaŃa de zi cu zi, oamenii înŃeleg diferit i la intensităŃi diferite

nevoile lor (fiziologice, de securitate, apartenenŃă de grup, de
satisfacere a nevoilor spirituale).
De aceea, ei luptă să- i transforme dorinŃele în trebuinŃe efective conform
personalităŃii fiecărui. Această luptă se duce nu numai împotriva
rarităŃii resurselor, ci i pentru eficientizarea folosirii lor. Indiferent de
alegerea raŃională făcută, pentru a aloca resurse în vederea satisfacerii

4
unei utilităŃi trebuie să alocăm mai puŃine resurse pentru o alta. Economi
tii numesc această alegere cost de oportunitate.
Sigur că psihologii pot să ne spună mai multe despre cum fiecare om î i
ierarhizează, în ordinea importanŃei, nevoile. Ernest Becker considera,
într-o carte cu care a câ tigat premiul Pullitzer (The denial of Death -
Negarea morŃii-), că groaza de moarte (instinctul de conservare)
prevalează asupra fiecărui aspect al vieŃii noastre.

4
 Putem atunci să ne întrebăm care este costul de oportunitate pentru
a ne asigura (ca persoane fizice i juridice) viaŃa i bunurile materiale
împotriva efectelor dezastrelor. Este necesar i oportun? În ce măsură?
i mai ales cum se negociază i încheie o poliŃă de asigurare?
MulŃi oameni, mai ales din Ńările industrializate, nu mai vor să accepte că
dezastrele sunt inevitabile. Ei consideră, în mod eronat, că
dezvoltarea tehnologică trebuie să rezolve orice problemă, inclusiv să-i
protejeze de efectele dezastrelor. Ori tocmai dezvoltarea tehnologică, dacă
nu respectă legile imuabile ale naturii, devine o sursă generatoare de
probleme din ce în ce mai complexe, inclusiv în domeniul apărării
împotrivă dezastrelor.
Conform NaŃiunilor Unite, pagubele cauzate de efectele generate de
dezastre au crescut de la 50 bilioane dolari în 1960 la 120 bilioane
dolari în
1980. Pentru primii 6 ani după 1990, pagubele au atins deja cifra de
420 bilioane.
Pentru a răspunde mai eficient acestei cereri s-au creat, ca instituŃii pe
piaŃa monetar-financiară, societăŃile de asigurare. Scopul acestora este
de a garanta asiguratului, în schimbul unei sume de bani (primă de
asigurare), despăgubirea integrală sau parŃială, în cazul producerii unui
eveniment pentru care acesta s-a asigurat (cutremur, incendiu, inundaŃie,
furt sau un eveniment important din viaŃa personală etc.).
Una din cele mai mari sume plătite de companiile de asigurări a fost de
15,5 bilioane dolari i s-a datorat trecerii uraganului Andrew (1992) prin
Florida, S.U.A.
Din această cauză 7 companii de asigurări au dat faliment. Dacă
uraganul ar fi lovit centrul ora ului Miami, se estimează că asigurările
care ar fi trebuit plătite s-ar fi ridicat la mai mult 40 bilioane dolari.
Pagubele au crescut i datorită faptului că în ultimele decade,
atât populaŃia cât i mijloacele materiale au crescut considerabil. De i
pagubele în
1995 au fost de 8,1 ori mai mari decât în 1960, Compania de reasigurări
Munich
(lider mondial privind asigurările industriale) a reu it să- i diminueze
riscurile legate de asigurările la accidente industriale în ultimi 2 ani
(consolidându- i rata de profit).
Sistemul de asigurări diferă mult de la o Ńară la alta. În Japonia, sunt
asigurate la cutremur doar 7,2% din totalul clădirile ora elor (asigurările
sunt de maximum 100000 dolari pentru clădiri i 50000 dolari pentru casele
particulare i sunt impuse numai în zonele cu risc seismic major). Un caz
similar este i Noua Zeelandă. În S.U.A., rata de returnare a asigurării

4
este corelată direct cu mărimea pagubelor cauzate de dezastrele
naturale. De multe ori însă, evaluarea pagubelor nu se conformează unor
criterii universale, depinzând de conjunctură (aceasta poate să nu includă
pagube directe sau indirecte).
În California este asigurat, în medie, 25% din fondul construit,
ajungându- se la 40% în Los Angeles i San Francisco.

4
 În FranŃa, conform legii din 13 februarie 1982, orice asigurare a
proprietăŃii sau a ma inii trebuie să ia în calcul i pagubele cauzate de
dezastrele naturale (în mod ciudat tipurile de dezastre nu sunt definite
printr-o lege, astfel că decizia în ce situaŃie se pot acorda compensaŃii este
luată de un comitet interministerial).
În Germania nu există acest sistem de asigurări de stat (toate datele
corespund anului 2002). În schimb este obligatorie asigurarea locuinŃelor
sociale
i a celor folosite drept garanŃii colaterale pentru credite (ca i în Italia).
Aici te poŃi asigura în mod individual împotriva fenomenelor meteorologice
periculoase
i a incendiilor, dar nu i împotriva inundaŃiilor, cutremurului, alunecărilor de
teren
i avalan elor. i aceasta deoarece cererea pieŃii pentru asigurări la
ultima categorie de hazarde este foarte redusă, deci profitul estimat al
companiilor de asigurare ar fi insignifiant.
După cutremurul din aprilie 1992 însă, în zona Roermond cererile de
asigurare au crescut semnificativ. Deasemenea, Autoritatea Federală
pentru asigurări în industrie nu a putut introduce asigurările obligatorii,
deoarece s-a considerat că astfel se încalcă principiul constituŃional al
libertăŃii de acŃiune. În aceea i idee, se consideră că asigurarea
obligatorie nu este echitabilă. De exemplu, inundaŃiile provocate de Rin
lovesc anual, generând distrugeri ,în medie, de 15000-20000 mărci
pentru fiecare clădire. Cu privire la pierderile compensate prin asigurări,
s-a constatat că în perioada 1960-1994, pagubele compensate prin
asigurări au crescut de 135 ori ( evaluare în preŃuri 1993, Munich
Reinsurance, Germania).Cauzele escaladării pierderilor compensate prin
asigurări pot fi identificate în cre terea numărului de asiguraŃi i a
valorii portofoliilor expuse la risc, precum i prin subevaluări ale riscurilor.
Un caz interesant este Danemarca, unde este obligatorie (dar i
aici nu prin stat) asigurarea împotriva incendiilor pentru clădirile de
locuinŃe ridicate în zone agricole.
S-a format opinia generală că efectele generate de furtuni sau
cutremure pot depă i capacităŃile de plată ale asigurărilor i
reasigurărilor. De aceea, s-a căutat atragerea i altor resurse ale
pieŃelor financiare. O primă tentativă de acest fel s-a făcut în 1992 de
către Camera de ComerŃ din Chicago.
Există Ńări unde, din cauza politicii de taxe adoptate de stat nu
este permisă companiilor de asigurare cererea unor fonduri de rezervă
prea mari
pentru unele pagube
estimate.
4
 Evaluarea pagubelor numai din perspectivă financiară poate însă
să nu dea o imagine clară asupra impactului pe care l-a avut un dezastru
asupra unei comunităŃi umane. De exemplu, o secetă în Africa sau
nordul Braziliei, care poate ruina agricultura de subzistenŃă a milioane de
oameni, apare în bilanŃurile financiare doar cu câteva milioane de dolari
(dacă apar i acestea).
Pe de altă parte, un uragan în Florida care cauzează pagube de
bilioane de dolari, afectează viaŃă a puŃini oameni. Ca urmare, s-au căutat
i alte forme de măsurare a pagubelor, cum ar fi cel denumit “ Indexul
Dezvoltării Umane”. Se caută astfel să se aprecieze coeficientul de
pierdere a “potenŃialului de

4
dezvoltare” sau de “pierdere a prosperităŃii” (se încearcă de fapt
identificarea consecinŃelor sociale). În orice caz, analiza impactului
generat de dezastre numai din punct de vedere monetar,
nu mai este
relevant.
Este interesant de semnalat faptul că, în noiembrie 1995, reprezentanŃii a
17 companii de asigurare au elaborat “ DeclaraŃia de protejare a mediului
prin asigurările din domeniul industrial”. Această declaraŃie (care a fost
inclusă în programul NaŃiunilor Unite de protecŃie a mediului i a fost
semnată de circa 60 companii de asigurare din 14 Ńări) cheamă la luarea
unor masuri de prevenire a schimbărilor climatice i o folosire ecologică
a materiilor prime. Atitudinea acestor companii se explică i prin faptul
că pagubele generate de furtunile având drept cauză schimbarea climei
au determinat plata unor asigurări de 50 bilioane dolari în 1987.
Pentru a traduce în practică intenŃiile enunŃate mai sus,
“Rhineland Insurance” a oferit o reducere cu 10% a costurilor de asigurare
pentru vehiculele personale ale clienŃilor care cumpăra un abonament la
transportul public local. Deoarece circa 85% din abonaŃi i-au redus
deplasările cu ma inile personale sub 9000 km pe an, compania a reu it
să împu te doi iepuri deodată (a redus emisia de gaze, implicit
poluarea, cât i probabilitatea de producere a accidentelor deoarece
s-a circulat mai puŃin).
Trebuie Ńinut cont, în cele relatate mai sus că totu i companiile de
asigurări î i desfă oară activitatea într-o economie de piaŃă, unde
există conflicte de interese. Din acest motiv, chiar unele firme care au
semnat declaraŃia amintită mai sus, au declarat că nu- i vor diminua
investiŃiile în industria petrolului. De aceea, nu de puŃine ori apar
discrepanŃe între declaraŃiile de intenŃii i măsurile concrete care se iau.
După 1990, s-au făcut i în România eforturi de a organiza un cadru
nou privind asigurărilor de viaŃă i bunuri materiale, conform cerinŃelor unei
economii de piaŃă. Pe lângă apariŃia mai multor societăŃi de asigurări
private a fost creată Comisia de Supraveghere a Asigurărilor, cât i Fondul
NaŃional al SocietăŃilor de Asigurare (inclusiv Uniunea NaŃională a
SocietăŃilor de Asigurare i Reasigurare). Din punct de vedere
legislativ, un pas important l-a avut Legea nr.
32/2000 privind societăŃile de asigurare i supravegherea asigurărilor,
care
define te metodologia de lucru în acest domeniu. Sigur că unele lucruri
rămân încă ambigui în lege (de exemplu dacă primele de asigurare i
reasigurare sunt sau nu cheltuieli deductibile). Dar care este situaŃia
privind asigurarea împotriva efectelor dezastrelor?

4
 Să luăm, ca exemplu, o societate de asigurări privată care
operează în România începând cu 1995. Aceasta oferă asigurări la
următoarele tipuri de hazarde: avarii la instalaŃiile de apă, furtună,
grindină, inundaŃii, cutremur, incendiu, trăsnet, explozie, prăbu ire sau
alunecare de teren, presiunea zăpezii, avalan e, izbirea de către sau
căderea unui aparat de zbor. Se poate observa că aceste hazarde acoperă
pe majoritatea celor definite prin OrdonanŃa nr.47/1995

4
(Legea nr.124/1996) privind apărarea împotriva dezastrelor. Nu toate însă
dintre bunurile dumneavoastră pot fi asigurate. Astfel, nu se asigură
animalele de curte.
Acum (sau chiar mai devreme) un cititor ar putea comenta că a
înŃeles
teoria dar vrea i un exemplu practic. Cât m-ar costa o poliŃă de asigurare?
Să alegem societate de asigurări menŃionată mai sus. Apartamentul
meu de la bloc are 70 mp. Din catalogul firmei rezultă că preŃul pentru 1
mp. este de
245 dolari iar valoarea poliŃei de asigurare (pentru toate tipurile de
hazarde menŃionate mai sus) se reduce cu 20%(blocul are o vechime de 20
ani).
Rezultă: 70×245×0,8 =13720 dolari (valoarea evaluată a
apartamentului).
Rezultă pe an că trebuie plătit : 13720×0,23%= 32dolari
/an.
Acesta înseamnă că, pentru un contribuabil având un venit lunar de
200 dolari, o astfel de poliŃă de asigurare este accesibilă.
Din exemplul de mai sus se poate observa că societatea de
asigurări încheie o poliŃă de asigurare pe baza unei expertize, pentru
că dore te să plătească o sumă clară, în condiŃii clare.
Deja, la nivelul anului 2002, sondajele de piaŃă relevă că mai mult de
unul
din zece români are de gând să- i facă o poliŃă de asigurare( de la 6,7% în
2001 la 11,7% în 2002). Date care reprezintă o evoluŃie lentă, dar
crescătoare.
Din experienŃa celor care lucrează în domeniu, iată câteva sfaturi
utile atunci când vreŃi să încheiaŃi o asigurare de viaŃă ( i nu numai):
 SolicitaŃi informaŃii de la Comisia de Supraveghere a
Asigurărilor despre solvabilitatea i poziŃia pe piaŃă a companiei
la care vreŃi să încheiaŃi asigurarea.
 Ca client puneŃi cât mai multe întrebări consultantului pentru
a ti exact ce semnaŃi.
 AnalizaŃi beneficiile asigurării cum ar fi: nivelul sumei
asigurate; clauzele suplimentare; momentul de intrare în vigoare a
asigurării i cel de încetare a acesteia; demersurile necesare în caz
de despăgubire, timpul de efectuare a despăgubirii.
 La poliŃele la care compania de asigurări solicită
examinare medicală, stabiliŃi exact suma asigurată i nivelul
primelor numai după obŃinerea rezultatelor examinării.

4
 La contractele cu acumulare de capital solicitaŃi companiei
să vă calculeze anual i valoarea excedentului rezultat din
investirea rezervelor de prime.
 Pentru a vă proteja împotriva inflaŃiei este bine să vă indexaŃi
anual
suma asigurată cu rata
inflaŃiei.
 PoliŃa de asigurare nu este un instrument investiŃional la
fel de profitabil ca un depozit bancar sau alt instrument financiar.
 Dacă posibilităŃile financiare nu vă permit, folosiŃi
franciza
(asigurarea incompletă a
bunurilor).

4
 Conform celor expuse mai sus, acum putem trage unele
concluzii cu caracter general:
 în România, există un sistem social de asigurare privat
care încorporează pagubele provocate de efectele dezastrelor, în
conformitate cu art. 3/33 din cel de-al treilea ghid de coordonare al
activităŃilor Uniunii Europene;
 instituirea unei asigurări obligatorii la un anumit tip de hazard,
într-o
zonă de risc i pentru o clasă de risc clar determinate este utilă,
dar lăsând pe fiecare să se asigure la societatea de asigurări private
pe care o dore te( spre deosebire de răspunderea civilă pentru
autovehiculele care este obligatorie prin lege, dar unde guvernul
stabile te preŃurile). Statul poate cel mult să stimuleze financiar, prin
unele măsuri fiscale, persoanele care nu se pot asigura (de i
locuiesc în zone de risc major ) deoarece veniturile acestora sunt
sub sau la nivelul salariului minim pe economia naŃională;
 dacă nu se face o propagandă metodică i permanentă prin
mass- media (sau alte mijloace) a utilităŃii asigurării vieŃii i
bunurilor împotriva efectelor dezastrelor, multe persoane vor rămâne
cu o imagine deformată asupra problematicii în discuŃie faŃă de
realitate;
 promovarea sistemului privat de asigurare împotriva
efectelor
dezastrelor ar mic ora presiunea care apare asupra bugetului de stat
după ce a avut loc un dezastru. S-ar evita astfel discuŃiile privind
modul în care sunt distribuite ajutoarele umanitare guvernamentale
la nivel local ( dacă asigurarea privată asigură o metodologie
clară privind acordarea despăgubirilor, la nivelul autorităŃilor
centrale i locale ale administraŃiei publice o astfel de metodologie
încă lipse te);
InstituŃiile statului, abilitate în domeniu, trebuie să realizeze
următoarele funcŃii la nivel macrosocial:
 autorizarea i supravegherea agenŃilor de asigurare i
reasigurare
care operează pe această
piaŃă;
 prevenirea dereglărilor profunde în funcŃionarea pieŃei
asigurărilor i reasigurărilor pentru dezastre;
 să promoveze acte legislative în domeniu care să excludă
caracterul formal i ambiguu al unora dintre articolele acestora (a a
cum este cazul Legii nr.382/2002 privind despăgubirile în caz de
calamităŃi naturale în agricultură.
4
2.FI ELECARACTERISTICEALE PRINCIPALELOR
TIPURIDEDEZASTRE SPECIFICE łĂRIINOASTRE

Aceste fi e de cunoa tere au drept scop punctarea problemelor de

bază privind fiecare tip de dezastru, în vederea realizării unor proceduri
operaŃionale standardizate de lucru în domeniul apărării împotriva
dezastrelor.
Fi ele sunt compatibile ca formă cu cele elaborate i
recomandate de OCHA/ONU, fiind detaliate mai jos la punctul A (mai
puŃin pentru accidentele industriale care au fi e de cunoa tere cu alt
format). La punctul B, sunt detaliate dezastrele care nu apar în fi ele de
cunoa tere ale OCHA/ONU, dar sunt definite de legislaŃia română în
domeniul apărării împotriva dezastrelor.

2.1.Cutremur

- cauza fenomenului: vezi glosarul de termeni.

- caracteristici generale: mi carea vibratorie generată de undele
seismice care poate determina prăbu iri de teren, replici
seismice, tsunami, lichefieri ale terenului i alunecări de teren.
Principalele caracteristici ale unui cutremur sunt:
 focar (sinonim hipocentru) = punct teoretic din interiorul
pământului de declan are a unui cutremur tectonic.
 epicentru = proiecŃia focarului pe suprafaŃa pământului.
 falie = fractură plană sau u or curbă a scoarŃei terestre în
lungul căreia se produc deplasări.
 intensitate seismică = cuantificarea consecinŃelor unui cutremur
- pe o scară specifică de 12 grade - plecând de la efectele
avute asupra populaŃiei, a construcŃiilor i a mediului natural.
Cele mai cunoscute scări de intensitate sunt:
- scara MM (Mercalli modificată)
- scara MSK (Medvedev-Sponheuer-Karnik)
 izoseiste = curbe care delimitează - pe o hartă
macroseismică - suprafeŃele de egală intensitate seismică.
 magnitudine = parametru care măsoară cantitatea de
energie eliberată de un cutremur, elaborat în 1935 de S.F.
Richter, pe o scară de nouă grade.
 adâncimea focarului (hipocentrului) = distanŃa pe verticală dintre
epicentru i focar
După adâncime, cutremurele se clasifică astfel:
4
 de suprafaŃă: între 0 - 50
km
 intermediar: între 50 - 250 km

4
  de adâncime: peste 250
km
- microzonare seismică = împărŃirea unei regiuni în sectoare
caracterizate de acelea i efecte pentru un cutremur prevăzut, înregistrate
la scări de 1:5000 până la 1:10000.
- predictibilitate: se pot realiza prognoze pe termen lung i mediu cu o
mare probabilitate de reu ită. Pe termen scurt prognozele au o
probabilitate de reu ită redusă. Predictibilitatea se bazează pe
monitorizarea activităŃii seismice, istoricul acestora i observaŃii în teren.
- factori de vulnerabilitate: construirea de localităŃi în zone cu risc
seismic ridicat; clădiri cu structuri de rezistenŃă antiseismică neadecvate
(defecte de proiectare sau execuŃie); densitate mare de locuinŃe i
populaŃie pe suprafeŃe reduse; informarea redusă (în special a populaŃiei)
despre cutremure.
- efecte:
 distrugerea sau avarierea construcŃiilor civile (locuinŃe,
edificii sociale, culturale, religioase etc.);
 distrugerea sau avarierea construcŃiilor industriale;
 distrugerea sau avarierea reŃelelor de gospodărie publică (apă,
gaz, termoficare, electricitate, telecomunicaŃii, canal etc.);
 generarea de incendii (în general izolate);
 declan area de alunecări de teren sau de surpări de teren, a
unor avalan e;
 avarierea unor construcŃii hidrotehnice sau de hidroamelioraŃii;
 declan area unor epidemii, ca urmare a degradării calităŃii
factorilor de mediu;
 producerea unor efecte de masă (panică, stres etc.);
 generarea unor accidente nucleare sau chimice.
- măsuri de reducere a riscului: proiectarea clădirilor conform
normelor de zonare seismice; informarea, pregătirea i antrenarea
populaŃiei privind normele de apărare împotriva efectelor cutremurului.
- măsuri de pregătire specifice: în tiinŃarea populaŃiei; realizarea planurilor
de protecŃie i
intervenŃie.
- măsuri post-dezastru: evaluarea distrugerilor i pierderilor;
căutare- salvare; asistenŃă medicală de urgenŃă; reabilitarea facilităŃilor
ec.-soc. afectate; distribuirea de ajutoare.
- instrumente de evaluare a impactului: scări de evaluare a
efectelor generate de cutremur (Mercalli, MSK, japoneză, etc.) ;
program de evaluare probabilistică (la noi în Ńară avem programul EPI 6,
conceput de doctor în tiinŃe medicale Steiner Nicolae).

4
2.2.Alunecare de
teren

- cauza fenomenului: vezi glosarul de termeni.

- caracteristici generale: Reprezintă cel mai răspândit fenomen geologic.

4
 Principalele caracteristici ale unui dezastru de acest tip sunt:
 viteza de manifestare
- lente, cu viteza v < 0,6 m/an.
- cu viteză medie, 0,6 m/an < v < 3 m/s.
- bruscă, cu v > 3 m/s.
 cauze generatoare
- naturale: ploi torenŃiale, mi cări tectonice, eroziuni, prăbu
iri de grote etc.
- artificiale: explozii, excavaŃii, lucrări hidrotehnice sau
de hidroamelioraŃii, construcŃia de clădiri lângă versanŃi etc.
 modul de manifestare
- fără semne exterioare de manifestare.
- cu semne exterioare de manifestare: căderi de stânci,
crăpături i fisuri, ejectări de apă i nisip, tasarea construcŃiilor.
- predictibilitate: frecvenŃa de apariŃie, extinderea fenomenului i
consecinŃele generate de acesta pot fi estima în zonele de risc
prin studiul zonei geografice (geologie, geomorfologie, hidrologie,
climatologie
i vegetaŃie).
- factori de vulnerabilitate: clădiri construite pe versanŃii
dealurilor i munŃilor i umpluturilor; drumuri i linii de comunicaŃii
în zone muntoase; clădiri cu fundaŃii slabe; conducte aeriene sau
îngropate; necunoa terea efectelor generate de acest hazard.
- efecte:
 distrugerea sau avarierea construcŃiilor de orice fel;
 blocarea parŃială sau totală a albiei unui râu i crearea
unei acumulări de apă cu pericol de inundaŃie;
 distrugerea sau avarierea reŃelelor edilitare comunale (apă,
gaze, canalizare etc.);
 blocarea parŃială sau totală a unor căi de comunicaŃie (rutiere,
feroviare etc.).
- măsuri de reducere a riscului: realizarea hărŃilor cu zone de
risc;
realizarea unei legislaŃii în domeniu; asigurarea bunurilor i persoanelor.
- măsuri de pregătire specifice: educarea comunităŃii posibil de
a fi afectată; realizarea unui sistem de monitorizare, în tiinŃare i
evacuare.
- măsuri post-dezastru: căutare-salvare; asistenŃă medicală;
adăpostirea de urgenŃă a persoanelor sinistrate.
- instrumente de evaluare a impactului: echipe de experŃi.

2.3.InundaŃie
4
- cauza fenomenului: vezi glosarul de termeni.
- caracteristici generale: Principalele caracteristici ale inundaŃiilor sunt:

4
  unda de viitură = fenomen de cre tere i descre tere
rapidă i semnificativă a debitelor i a nivelurilor unui curs
de apă, într-o perioadă de timp dată.
 timp de cre tere = perioada de timp în care debitele cresc de la
valoarea scurgerii de bază la valoarea debitului maxim al
culminaŃiei viitoare.
 timp de descre tere = perioada de timp în care debitele scad până la
valoarea scurgerii de
bază.
 debit maxim (de culminaŃie) = volumul maxim de apă care
trece printr-o secŃiune a unui râu într-o secundă.
 volumul viiturii = volumul total de apă scurs pe râu în timpul viiturii.
 propagarea viiturii = deplasarea undelor de viitură între două
secŃiuni ale unui curs de apă.
- predictibilitate: prognoze meteo pe termen lung, mediu i scurt în
funcŃie de nivelul tehnic al sistemului de monitorizare a vremii i
cursurilor de apă.
- factori de vulnerabilitate: clădiri construite în zona inundabilă; lipsa
sistemului de avertizare a populaŃiei; capacitate redusă de
absorbŃie a solului; clădiri i fundaŃii capacitate de rezistenŃă
slabă; stocuri de alimente neprotejate.
- efecte:
a) economice, respectiv distrugeri sau avarii la:
 obiective industriale;
 drumuri i căi ferate;
 localităŃi;
 magistrale de petrol, apă sau gaze;
 linii electrice i de telecomunicaŃii;
 poduri i podeŃe;
 sectorul
zootehnic. b) sociale
negative
 victime omene ti;
 evacuarea populaŃiei;
 pericol de epidemii;
 întreruperea procesului de învăŃământ;
 distrugeri de bunuri culturale;
 provocarea panicii;
 reducerea ritmului de dezvoltare al zonelor afectate i
diminuarea veniturilor populaŃiei
c) ecologice negative
 degradarea mediului ambiant;
4
 poluarea apelor de suprafaŃă sau subterane;
 poluarea solurilor;
 exces de umiditate;

4
  degradarea versanŃilor;
 distrugeri ale faunei i florei.
Pe lângă efectele directe detaliate mai sus, se pot manifesta i o
serie de efecte indirecte, astfel:
- întreruperea proceselor de producŃie;
- întârzieri în livrarea produselor;
- cheltuieli pentru apărarea în timpul inundaŃiilor;
- cheltuieli pentru normalizarea vieŃii după inundaŃii;
- reducerea exporturilor.
- măsuri de reducere a riscului: lucrări de apărare (diguri, baraje,
canale, poldere, controlul eroziunii, etc.).
- măsuri de pregătire specifice: sisteme de detecŃie i alarmare; educarea
i participarea comunităŃii; planificarea lucrărilor de
apărare.
- măsuri post-dezastru: evaluarea efectelor dezastrului; căutare-
salvare; asistenŃă medicală; aprovizionarea pe termen scurt cu
apă i alimente; purificarea apei; supraveghere epidemiologică;
adăpostire temporară.
- instrumente de evaluare a impactului: monitorizarea efectelor (mai ales
aerian).

2.4.Secetă

- cauza fenomenului: deficit pluviometric; degradarea solului; cre

terea temperaturii apei oceanelor; cre terea concentraŃiei de bioxid
de carbon în atmosferă (vezi glosarul de termeni).
- caracteristici generale: dezastru cu efect temporar, mai ales
asupra agriculturii, a căror forme de manifestare depinde de o
serie de factori (existenŃa sistemelor de irigaŃii, capacitatea de
absorbŃie a terenului; frecvenŃa căderilor pluviometrice; modul de
adaptare al fermierilor).
- predictibilitate: perioade de precipitaŃii reduse sunt normale pentru toate
sistemele climaterice. Prognozele meteorologice fac posibilă
avertizarea timpurie asupra posibilităŃii de producere a fenomenului.
- factori de vulnerabilitate: stabilirea de habitate în zone aride; terenuri
agricole izolate; lipsa unor resurse alternative de alimentare cu apă;
lipsa unei planificări privind alocarea resurselor în zonele
de risc; nesubvenŃionarea agriculturii în zonele de risc la acest
hazard; lipsa interesului faŃă de efectele generate de acest hazard.
- efecte: scăderea producŃiei agricole, viticole i zootehnice; cre terea
preŃurilor; cre terea ratei inflaŃiei; reducerea stării nutriŃionale a
populaŃiei; îmbolnăviri; reducerea surselor de alimentare cu apă;
5
 criză energetică; distrugerea comunităŃilor prin cre terea
imigrării; scăderea stocurilor strategice.
- măsuri de reducere a riscului: sistem de monitorizare i în tiinŃare
imediată.

5
 - măsuri de pregătire specifice: dezvoltarea unui plan
interdepartamental de apărare.
- măsuri post-dezastru: menŃinerea stabilităŃii preŃurilor;
distribuirea centralizată a hranei; asigurarea rezervelor de alimente
la nivelul curent; asigurarea unor noi surse de alimentare cu apă;
monitorizarea situaŃiei nutriŃionale a populaŃiei.
- instrumente de evaluare a impactului: monitorizarea
situaŃiei
meteorologice i hidrologice (mai ales imagini prin satelit);
monitorizarea situaŃiei nutriŃionale i economico-sociale.

2.5.Poluarea mediului

- cauza fenomenului: deversarea de substanŃe poluante în mediul

aerian, marin i marin; cre terea globală a temperaturii; distrugerea
stratului de ozon.
- predictibilitate: poluarea este considerată raportată la consumul
pe cap de locuitor, astfel că în Ńările în curs de dezvoltare ea este în
cre tere.
- factori de vulnerabilitate: industrializarea i cre terea consumului
pe cap de locuitor; lipsa legilor în domeniu; lipsa resurselor pentru
contracarare.
- efecte: distrugerea recoltelor agricole, pădurilor i sistemului
acvifer; distrugeri materiale i înrăutăŃirea stării de sănătate a
populaŃiei; răspândirea de germeni patogeni; ridicarea nivelului
mărilor; schimbări climatice bru te; cre terea temperaturii;
reducerea imunităŃii organismelor.
- măsuri de reducere a riscului: stabilirea unor standarde de
calitate a mediului; promovarea de politici pentru protecŃia
surselor de apa; reducerea folosirii pesticidelor; plantarea de
arbori i reducerea ratei defri ărilor; controlul producerii de aerosoli
i produselor cu freon.
- măsuri de pregătire specifice: elaborarea unui plan de
protecŃie i
siguranŃă a mediului la nivel naŃional; cererea de programe
pentru protecŃia mediului; includerea problemelor de mediu în
programele guvernamentale de dezvoltare.
- măsuri post-dezastru:
- instrumente de evaluare a impactului: sisteme de supraveghere
terestre
i aeriene; teste de calitate a aerului, solului i apei; analiza
evoluŃiei climei; supravegherea dezvoltării socio-economice.
5
2.6.Reducerea suprafeŃelor împădurite

- cauza fenomenului: incendiile de masă; boli ale masei

lemnoase;
exploatare neraŃională.
- caracteristici generale: defri area contribuie la declan area altor
hazarde prin slăbirea stabilităŃii solului; masa lemnoasă moartă.

5
 - predictibilitate: depinde de politica Ńării respective în domeniu i
existenŃa unei baze de date.
- factori de vulnerabilitate: subdezvoltarea; dependenŃa de lemn ca
sursă de energie; lipsa unei politici de exploatare; cre terea rapidă a
populaŃiei, a industrializării si urbanizării.
- efecte: distrugerea culturilor tradiŃionale i cre terea
necesităŃilor de import; inundaŃii; secetă; foamete; desertificare; poluarea
mediului.
- măsuri de reducere a riscului: protejarea pădurilor prin legislaŃie,
măsuri manageriale de conservare.
- măsuri de pregătire specifice: educarea comunităŃii; promovarea unor
alternative la folosirea lemnului ca combustibil.
- măsuri post-dezastru: -
- instrumente de evaluare a impactului: cartografierea
pădurilor; supravegherea acestora (terestră i aeriană); monitorizarea
programelor de reîmpăduriri.

2.7.Epizootiile

- cauza fenomenului: vezi glosarul de termeni.

- caracteristici generale: se datorează unei combinaŃii de mai mulŃi
factori ca temperatura, introducerea de noi soiuri i animale, folosire
pesticide, calitatea apei i migrarea. Cele mai frecvente tipuri de epizootii
sunt :
 pesta ovină;
 pesta porcină;
 pleuro-pneumonia contagioasă a rumegătoarelor mari.

- predictibilitate: dacă există sisteme de examinare a stadiului

de dezvoltare al animalelor.
- factori de vulnerabilitate: număr mare i variat de animale; lipsa de
control asupra importurilor; existenŃa unor zone greu accesibile;
tehnici agrozootehnice primitive.
- efecte: îmbolnăvirea în proporŃii de masă la nivelul comunităŃii; foamete;
panică; scăderea indicelui de cre tere economică.
- măsuri de reducere a riscului: punerea în operă a unor măsuri de
control veterinar i a unei legislaŃii în domeniu; măsuri de eradicare a
cazurilor apărute.
- măsuri de pregătire specifice: elaborarea unui plan naŃional de apărare;
programe de pregătire a responsabililor guvernamentali i fermierilor.

5
 - măsuri post-dezastru: coordonarea eforturilor naŃionale i
internaŃionale de controlare a situaŃiei; asigurare unor alimente
necontaminate.
- instrumente de evaluare a impactului: evaluare prin testare a
incidenŃei i severităŃii infecŃiei.

5
2.8.Epidemiile

- cauza fenomenului: vezi glosarul de termeni.

- caracteristici generale: posibil mare număr de cazuri;
dezechilibre economice i sociale; lipsa personalului medical adecvat;
pericol de transmitere transfrontalier. Cele mai frecvente tipuri de epidemii
sunt :
 bacterii:
 ciumă;
 holeră;
 antrax;
 bruceloză.
 virusuri
 variola;
 febra galbenă;
 encefalitele.
 rickettsii
 tifosul exantematic;
 febra aftoasă.
 ciuperci patogene:
 nocardioza;
 coccidioidomicoză.
 toxine:
 botulism.

- predictibilitate: studiile i rapoartele epidemiologice (cunoa terea

situaŃii epidemiologice) pot cre te capacitatea de diagnoză i prognoză
inclusiv la bolile cu perioade mari de incubaŃie.
- factori de vulnerabilitate: sărăcia; lipsa de imunizare (vaccinare) la
boli; nutriŃie deficitară; apă potabilă de slabă calitate; sistem sanitar
ineficient organizat.
- efecte: bolnavi i morŃi; pierderi economice; disfuncŃionalităŃi
sociale i politice; panică.
- măsuri de reducere a riscului: optimizarea sistemului medical de
urgenŃă; elaborarea unui plan de protecŃie cu alocarea resurselor
necesare; stabilirea unor proceduri de avertizare în cadrul sistemului de
supraveghere de rutină; antrenarea factorilor de decizie pentru situaŃii de
urgenŃă.
- măsuri de pregătire specifice: verificare i confirmare diagnostice;
identificarea cazurilor; găsirea surselor epidemice; controlul evoluŃiei
cazurilor, educarea antiepidemiologică a comunităŃii.

5
 - măsuri post-dezastru: sistem medical de urgenŃă; ajutor
medical internaŃional.
- instrumente de evaluare a impactului: supraveghere epidemiologică,
evaluarea periodică a eficienŃei sistemului medical de urgenŃă.

5
2.9.Accidente industriale
2.9.1. Nuclear

Accidentul nuclear este un eveniment care afectează instalaŃia

nucleară i provoacă iradierea sau contaminarea populaŃiei sau a
mediului înconjurător peste limitele maxime admise.
Cauzele accidentului nuclear pot
fi:
- interne;
- externe: dezastre naturale (preponderent cutremur
tectonic), sabotaj, căderi de obiecte cosmice.
Tipuri de accident
nuclear:
- accident nuclear de rutină (se depă e te pe o perioadă foarte
scurtă
doza maximă admisă în norme);
- accident nuclear major (reprezintă risc biologic mare prin
iradierea populaŃiei);
- accident nuclear maxim - de bază în proiect (se ia în calcul la
proiectarea
centralei nucleare i este delimitat de expunerea rezultată din
eliberarea de produse de fisiune, cu o iradiere mai mare de 25
rem pe întregul organism i 100 rem pe an/adult pentru tiroidă).

Pentru centralele nucleare electrice (C.N.E.) se întocme te un

plan de protecŃie i intervenŃie care cuprinde:
- zonele de risc din jurul
obiectivului;
- responsabilităŃile autorităŃilor
publice;
- fluxul
informaŃional;
- măsurile de protecŃie i de
prevenire;
- forŃele proprii de
intervenŃie;
- modul de conducere a activităŃilor i nivelul de decizie pentru
punerea în aplicare a planului;
- forŃele care pot interveni în sprijin i modalităŃile de
cooperare.

5
Efectele accidentului nuclear
sunt:
- iradierea populaŃiei prin:
o inhalarea substanŃelor radioactive;
o radioactivitatea depusă;
o acumularea lentă a radioactivităŃii.
- evacuarea totală a populaŃiei din zona de 50 rem;
- evacuarea parŃială a populaŃiei i luarea unor măsuri
sanitare în zona de 5 rem;
- luarea unor măsuri sanitare pentru populaŃie i
restricŃionarea consumului de alimente în zona de 0,5 rem.

5
2.9.2. Chimic

Accidentul chimic reprezintă o eliberare necontrolată în mediul

înconjurător a unei substanŃe toxice pe timpul producerii, stocării sau
transportului acesteia.
Principalele caracteristici ale unui accident chimic sunt:
o focarul chimic = zona în care substanŃa chimică toxică s-a
răspândit în mediu i în care î i manifestă acŃiunea
vătămătoare;
o suprafaŃa de contaminare = suprafaŃa pe care s-a
răspândit substanŃa toxică, drept urmare a accidentului;
o zona de acŃiune a norului toxic = zona din atmosferă contaminată;
o nor toxic = volumul de S.T.I. evaporat de pe suprafaŃa
de contaminare;
o zona letală = zona de acŃiune a norului toxic în care concentraŃia
S.T.I. este letală;
o zona de intoxicare = zona de acŃiune a norului toxic care necesită
tratarea medicală a populaŃiei;
o persistenŃa = timpul de menŃinere a norului toxic, la o
valoare a concentraŃiei mai mare decât cea admisă.
Efectele accidentului chimic sunt:
- pierderi de vieŃi umane i animale;
- evacuarea populaŃiei pe urma norului;
- tratarea medicală a populaŃiei i măsuri de
decontaminare a terenului;
- perturbări ale vieŃii economico-sociale din zona afectată.

2.10.Fenomene meteorologice
periculoase

Fenomenele meteorologice periculoase reprezintă acele fenomene

care afectează violent zone relativ mari de teren, pe termen lung,
provocând pierderi de vieŃi omene ti, pagube materiale i degradarea
mediului ambiant.
Fenomenele meteorologice periculoase caracteristice României sunt:
 ploile torenŃiale;
 ninsori masive i lapoviŃă;
 seceta;
 canicula;
 fulgerele;
 grindina;
 ceaŃa;
5
  vânturile puternice (viscol, crivăŃ, etc.)
 îngheŃ.

Principalele caracteristici ale acestor fenomene sunt:

- suprafaŃa de teren afectată;

5
 - durata de manifestare a fenomenului;
- perioada de manifestare predominantă a fenomenului
(anotimp, lună etc.);
- caracteristicile tehnice ale fenomenelor (cantitatea de apă căzută în
24 de ore, grosimea stratului de zăpadă, temperaturi maxime i
minime, vizibilitate, viteza i direcŃia de propagare a vântului etc.)

Efectele ce pot fi generate de acest tip de dezastru sunt:

- pierderi umane i pagube materiale;
- eroziuni ale solului;
- distrugerea totală sau parŃială a căilor de comunicaŃii;
- accidente grave pe căile de comunicaŃii;
- inundarea unor zone vulnerabile;
- provocarea panicii;
- distrugerea sau avarierea unor reŃele de gaze, apă etc.
- distrugerea sau avarierea reŃelelor electrice i de telecomunicaŃii;
- alunecări de teren;
- întreruperea procesului de învăŃământ;
- izolarea unor comunităŃi umane;
- pericol de epidemii;
- provocarea panicii;
- distrugerea faunei i a florei;
- întreruperea proceselor de producŃie.

2.11.Avarii la construcŃiile hidrotehnice

Acest accident reprezintă funcŃionarea defectuoasă a unei

construcŃii hidrotehnice, ce duce la pierderi de vieŃi umane i la
distrugeri materiale pe porŃiunea în aval a acesteia.
Principalele caracteristici ale acestui tip de avarie sunt
următoarele:
 datele tehnice ale undei de viitură (înălŃimea undei,
viteza de deplasare, volumul de apă dislocuit);
 datele tehnice ale construcŃiei hidrotehnice
(înălŃimea construcŃiei, volumul lacului de acumulare, materialul
de construcŃie
i beneficiarul acesteia);
 sistemul de avertizare - alarmare în caz de
avarie;
 evidenŃa lucrărilor de întreŃinere, reparaŃii,
consolidare i expertizare periodică a stării de funcŃionare a
acesteia;
5
Efectele care rezultă din avarierea unei construcŃii hidrotehnice
sunt:
- pierderi de vieŃi umane i distrugeri materiale în zona
de inundabilitate;
- evacuarea populaŃiei i a bunurilor de orice tip;
- dereglarea activităŃilor economico-sociale în zona afectată;

5
 - cheltuieli bugetare suplimentare pentru realizarea
intervenŃiei i reabilitării.

2.12.Incendii

Incendiile reprezintă o ardere declan ată natural sau artificial, în

urma căreia se produc pierderi de vieŃi umane i animale, precum i pagube
materiale.

Principalele caracteristici ale unui incendiu sunt:

 suprafaŃa de teren afectată ;
 cantitatea de căldură degajată ;
 modul de propagare a focului (furtuni de foc, incendii de masă
sau izolate etc.);
 cauza declan ării (foc deschis, corpuri încălzite
sau supraîncălzite, scântei de materiale combustibile sau de la
sudură, scântei i arce electrice, scurt-circuit, trăznet,
scântei mecanice, explozie, autoaprindere, reacŃii chimice);
 degajarea de gaze toxice i vapori.

Efectele principale ale unui incendiu se manifestă prin:

- pierderi de vieŃi umane i animale;
- avarierea sau distrugerea complexelor petroliere (rafinării,
centre de depozitare, puŃuri, uzine de pompare, conducte magistrale
etc.);
- distrugerea fondului forestier, a culturilor cerealiere i a celor
pomi- viticole;
- avarierea i distrugerea construcŃiilor de orice fel;
- evacuarea populaŃiei i a bunurilor materiale i culturale;
- avarierea reŃelelor electrice i de telecomunicaŃii.

2.13.Accidente majore la utilaje i la instalaŃii tehnologice periculoase

Prin acest tip de accidente se înŃelege distrugerea sau avarierea

unor utilaje i instalaŃii tehnologice, datorită neglijenŃei umane, ducând la
numeroase victime umane i la mari pierderi materiale.

Caracteristicile de bază ale acestui tip de accident pot fi:

 domeniul tehnologic de activitate (instalaŃii
metalurgice, chimice etc.);
 capacitatea, productivitatea i durata ciclului tehnologic;
 mărimea zonei afectate;
5
 modalitatea de propagare a accidentului (explozie, nor
toxic, incendiu).

5
 Efectele ce pot surveni sunt următoarele:
- pierderi de vieŃi umane i pagube materiale;
- distrugerea totală sau parŃială a instalaŃiilor;
- neonorarea comenzilor pe plan intern i extern;
- probleme sociale ( omaj, cheltuieli suplimentare pentru reabilitare);
- afectarea mediului ambiant

2.14.Accident major pe căile de comunicaŃii

Accidentele majore pe căile de comunicaŃii reprezintă

fenomenele de întrerupere temporară a circulaŃiei, generând distrugerea
acestor căi, victime umane i animale, cât i pagube materiale.

Aceste tipuri de accidente au următoarele caracteristici, astfel:

 frecvenŃa anuală (lunară, trimestrială) a accidentelor tip;
 tipul căii de comunicaŃie (rutiere, feroviare, fluviale, aeriene);
 timpul de reabilitare al comunicaŃiei;
 mijlocul de transport afectat;

Principalele efecte ale acestui fenomen sunt:

- pierderi de vieŃi umane i distrugeri materiale;
- dereglarea fluxului de transport persoane i marfă, a
vieŃii economico-sociale din zonă;
- distrugerea sau avarierea lucrărilor de artă (poduri, viaducte,
ziduri de sprijin etc.);
- degradarea i poluarea mediului ambiant;
- cheltuieli suplimentare de la buget pentru realizarea
intervenŃiei i a reabilitării.

2.15.Avarii majore la reŃelele de instalaŃii i telecomunicaŃii

Avariile de acest tip sunt caracterizate prin distrugerea parŃială a

reŃelelor de instalaŃii i telecomunicaŃii, datorită unor acŃiuni umane sau
naturale.

ReŃelele sunt caracterizate prin:

 caracteristicile tehnice ale reŃelelor (diametre, material etc.);
 tipul de reŃea (gaze, petrol, telefon etc.);
 poziŃionarea reŃelelor (aeriene, îngropate etc.)
 geometria reŃelelor (lungime, aliniamente, puncte de
distribuŃie etc.).

5
Efectele acestor avarii pot fi:

5
 - întreruperea pe perioade medii sau lungi a alimentărilor de orice fel
i a transmiterii de date;
- deteriorarea mediului ambiant;
- cheltuieli bugetare suplimentare;
- generarea de alte accidente (incendii, epidemii etc.).

5
3.MANAGEMENTULRISCURI
LOR

3.1.DefiniŃia riscurilor i evaluarea

pericolelor

Evaluarea pericolelor, se referă de multe ori la dimensionarea accidentului

i este un proces mental de considerare a tuturor factorilor disponibili,
care vor influenŃa evoluŃia accidentului, în timpul operaŃiunilor de
intervenŃie.
InformaŃiile culese în această etapă vor servi la determinarea
strategiei i tacticii intervenŃiei ce se vor aplica.
Evaluarea pericolelor este un proces continuu, care începe din
faza de planificare, continuă în faza de alarmare i în toată perioada de
intervenŃie.

3.2.Riscurile potenŃiale ale dezastrelor în

România

În cele ce urmează prezentăm harta distribuŃiei riscurilor

potenŃiale ale unor dezastre pe teritoriul României, din analiza căreia
putem observa distribuŃia riscurilor seismice, de ruperi de baraje, inundaŃii,
de accidente chimice, nucleare
i de alunecări de
teren.

6
 Figura nr.6: Riscurile potenŃiale de dezastre pe teritoriul României.

Continuând analiza riscurilor datorate focarului seismic din zona

Vrancea
i impactul transfrontalier al acestora prezentăm figura următoare de
unde se poate observa că un cutremur cu magnitudinea asemănătoare
cu a celui din anul 1977 se poate resimŃi destul de puternic în Ńările
înconjurătoare. Impactul

6
asupra sănătăŃii publice produs de acesta rămânând să fie
evaluat în profunzime.
Din analizarea hărŃii izoeistelor produse de un cutremur de tip
“Vrancea” pe teritoriul Ńărilor învecinate putem remarca vastitatea
impactului tectonic produs de acest cutremur ceea ce impune luarea
unor măsuri conjugate din partea tuturor Ńărilor afectate i pe cât
posibil a colaborării în limitarea i lichidarea urmărilor unor astfel de
cutremure.

Figura nr.7: Riscurile seismice datorate focarului Vrancea i

impactul asupra Ńărilor învecinate.

3.3.Evaluare

Evaluarea organizării sectorului sănătăŃii i capacitatea sa de

răspuns la situaŃii de dezastru, implică dezvoltarea unei metodologii de
lucru, care să permită acoperirea întregului sector al sănătăŃii.
Se va acorda o atenŃie deosebită organizării structurii de sănătate, că i a
6
funcŃiilor instituŃiilor de sănătate, a programelor tehnice, legislaŃiei, coordonării

6
intrasectoriale i intersectoriale, ca i a altor arii cheie ale
răspunsului la dezastre.

3.3.1.Scara de gravitate

Dezastrele pot fi definite că fiind evenimente care produc răniri sau

pierderi de vieŃi i proprietăŃi i care determină o cerere de servicii
medicale ce depă e te resursele existente.
Dezastrele în care predomină rănirile sunt denumite incidente cu
aflux masiv de victime (8).
Din aceste motive dezastrele, pot fi clasificate în trei niveluri, pe
care le prezentăm în tabelul nr.1.
Nivelul Caracteristicile dezastrului
Nivelul I Dezastrul poate fi rezolvat la nivel local,
ambulanŃa locală este capabilă să asigure un triaj corespunzător,
că i transportul victimelor la spital; Spitalele locale sunt
capabile să asigure diagnosticul i tratamentul victimelor.

Nivelul II Resursele medicale locale sunt depă ite;

este necesar un ajutor de la unităŃile administrative învecinate.

Nivelul III Resursele loco-regionale sunt depă ite;

este necesar sprijinul resurselor naŃionale.
Tabelul nr.1. Clasificarea dezastrelor în funcŃie de capacitatea de răspuns
a comunităŃilor afectate.

3.4.DefiniŃia evaluarea i clasificarea dezastrelor

3.4.1.Clasificarea dezastrelor.

primă împărŃire este cea după originea lor i anume:

dezastre naturale;
dezastre artificiale (tehnologice i sociale).
Dezastrele naturale au fost definite că distrugeri ecologice depă
ind capacitatea de răspuns a unei comunităŃi, necesitând asistenŃă externă.
De altfel o serie de dezastre care afectează largi segmente de populaŃie pot
fi prevenite în ceea ce prive te consecinŃele negative asupra
sănătăŃii, însă facilităŃile tehnologice actuale nu pot preveni debutul
brutal al unor dezastre naturale cum ar fi: uraganele, inundaŃiile,
cutremurele i erupŃiile vulcanice.

6
 De aceea Ńările expuse la aceste riscuri trebuie să- i dezvolte
planuri în scopul evitării pierderii de vieŃi omene ti i bunuri
materiale, ameliorării suferinŃelor i prevenirea unor serioase consecinŃe
asupra sănătăŃii (4).

După Favré (Omul i catastrofele 1962) catastrofele pot fi:

- catastrofe în timp de pace;

- catastrofe în timp de război;
- catastrofe ale globului (naturale);
- catastrofe ale mijloacelor de transport.

3.5.Conceptul de dezastru

3.5.1.Tipurile de dezastre.

Există o relaŃie directă între tipul de dezastru i efectele sale

asupra sănătăŃii

3 . 5 . 1 . 1 . Ti p u r il e i p r o b a b il i t a t e a d e
za s t r e l o r .

În mod tradiŃional se identifică trei tipuri de dezastre i anume:

naturale, tehnologice i sociale.
Evenimentele violente naturale (cutremurele, inundaŃiile, uraganele i
alunecările de teren) au un deosebit impact asupra oamenilor i sunt
dezastre naturale.
Evenimentele care au un deosebit impact asupra oamenilor i sunt
cauzate de erori umane sau omisiuni constituie dezastrele tehnologice.
Actele umane deliberate cum ar fi războaiele, revoluŃiile sau
actele teroriste, constituie cauza unor imense pierderi umane i materiale
constituind dezastrele sociale.
Recent se discută un al IV-lea tip de dezastru i anume cel ecologic,
care poate fi cauzat în special de oameni i care afectează pe multiple căi
pământul, atmosfera, flora i fauna. Acest tip de dezastre apare de multe
ori insidios, dar nu mai puŃin dramatic i în final sunt chiar ucigătoare.
Distrugerea pădurii planetare i distrugerea unor specii animale
pot fi categorisite astfel, iar o serie de dezastre tehnologice cum ar fi :
scurgerile de diverse toxice pot cauza sau contribui la dezastrele ecologice
(12).

6
 3 . 5 . 1 . 2 . C r e te r e a p ro b a b i l i t ă Ń i i d e
za s t r e lo r .

Nici un loc din lume nu este scutit de dezastre. Astfel potenŃialul

pentru evenimentele înalt distructive cre te datorită exploziei
demografice i tehnologice, că i datorită cre terii gradului de
urbanizare ( 41% din populaŃia

6
mondială în prezent trăie te în aglomerări urbane), iar în anul 2020 se
consideră că populaŃia mondială va ajunge la 10 miliarde de oameni
cu un grad de urbanizare de 60%.
Se consideră că datorită cre terii populaŃiei mondiale i a industriei efectul
de seră se va accentua ducând la cre terea temperaturii, ceea ce cre te
riscul de expunere la dezastre naturale afectând agricultura,
resursele de apă, expunând la furtuni puternice, cre terea nivelului
oceanelor i inundarea litoralului în secolul următor (11).

3.5.1.2.1.Cutremurele.

În timpul perioadei 1900 - 1992, în întreaga lume au evoluat

1220 cutremure majore ce au cauzat 1,53 milioane de decese afectând 70
de Ńări, dar majoritatea (80%) din aceste pierderi s-au produs în 6 Ńări
care au fost: China, Japonia, Italia, Turcia, URSS i Iran pentru prima
jumătate a secolului i China, Iran, Peru, URSS(CIS), Guatemala în a doua
jumătate.
Scopul actual al efortului de înŃelegere al efectelor dezastrelor este că
reducerea de pierderi de vieŃi omene ti i bunuri materiale să fie cât
mai răspândită i să fie înŃeles cât mai perfect potenŃialul de distrugere al
mi cărilor seismice.
Acest efort trebuie să fie urmat de intervenŃii de reducere a
vulnerabilităŃii seismice i îmbunătăŃirea pregătirii în special în ariile de
risc seismic ridicat, în care va trebui după o atentă identificare să se
dezvolte măsuri concrete de inventariere a construcŃiilor civile i
industriale ce nu sunt echipate corespunzător gradului de seismicitate
a zonei respective i să fie luate măsurile corespunzătoare că
i construirea celor noi după standardele seismice adecvate.
Cu toate acestea vulnerabilitatea variatelor tipuri de construcŃii nu
este suficient de bine cunoscută i înŃeleasă, ceea ce face dificilă
obŃinerea de studii prospective înaintea dezastrelor.
Eforturile de cercetare întreprinse de Centrul InternaŃional de
Fizică Teoretică al NaŃiunilor Unite din Triest au condus la crearea în
1990 a unui model mondial tridimensional al tectosferei (3DMET)(5).
Scopul acestui program este de a obŃine cu maximă acurateŃe modele
tridimensionale ale litosferei i astenosferei unor zone selecŃionate ale
globului pământesc, care fac posibile evaluări al vulnerabilităŃii seismice
ale unor zone alese în scopul reducerii pierderii de vieŃi omene ti i
bunuri materiale asociate cu cutremurele distructive. astfel de evaluare
efectuată în California prezumează că un cutremur
major - ce va apărea dealungul faliei Hayward - va cauza cca. 3000 de
răniŃi i
6
peste 40 de miliarde de dolari pierderi economice, iar în 1990 o
evaluare a NEPEC apreciază că există un risc de 67% că un cutremur de
o
peste 7 Richter să apară dealungul faliei San Andress sau Hayward în
următorii 30 de ani (12).

6
 Cutremurul poate cauza i efecte secundare prin crearea de
falii i prăbu iri de pământ, alunecări de teren sau Tsunami.
ErupŃiile vulcanice pot cauza alte efecte distrugătoare că un
rezultat al activităŃii seismice i sunt curente în special în centura
Pacificului.

3.5.2.1.2.InundaŃiile.

InundaŃiile reprezintă dezastrul natural cel mai frecvent, cu toate

că în urma acestora rezultă destul de puŃin frecvente leziuni la
supravieŃuitori, totu i se pot înregistra destul de multe pierderi de vieŃi
omene ti i bunuri materiale.
După NFIP rezultă că în SUA există 8 milioane de structuri populate
localizate în arii supuse la riscul inundaŃiilor i că pierderile materiale
înregistrate în ultimii 5 ani au variat de la 47 de milioane de dolari la 419
milioane de dolari în anul 1989.
Evaluări tiinŃifice apreciază că efectul de seră va conduce la cre terea
nivelului apelor oceanelor cu 3 picioare (aproximativ 1 metru) până în anul
2010 crescând riscul unor inundaŃii în special al litoralului oceanic cu
un rezultat catastrofal (12).

3.5.2.1.3.Uraganele (taifunuri) i tornadele.

Sunt mase de aer cald i umed sau rece, care se ciocnesc sau se
rotesc cu o viteză foarte mare având un efect distrugător asupra
construcŃiilor civile i industriale, cauzând un mare număr de răniŃi i chiar
morŃi i importante pierderi materiale.
În SUA datorită unui foarte eficace sistem de în tiinŃare i alarmare s-au
obŃinut rezultate notabile în reducerea efectelor negative ale acestor
manifestări atmosferice înregistrându-se mult mai puŃini morŃi i
răniŃi, dar pierderile materiale rămân considerabile i pot cre te în anii
următori după aprecierea lui Wiliam Gray, care consideră că prin cre
terea numărului populaŃiei în ariile expuse la uragane cresc i pierderile
umane i materiale (13).

3.5.2.1.4.Alunecările de teren.

Sunt deplasări ale unor straturi de pământ pe un plan

impermeabil, iar datorită faptului că se produc destul de lent nu au
consecinŃe deosebite pe planul pierderilor de vieŃi omene ti i a leziunilor.

3.5.2.1.5.Dezastrele tehnologice
6
 Spre deosebire de cele mai multe dezastre naturale cele
tehnologice de cele mai multe ori sunt precedate de puŃine semne de
avertizare sau chiar de loc.

6
 În unele cazuri dezastrele tehnologice sunt chiar insidioase i
victimele pot afla că au fost afectate după mulŃi ani. Un raport din 1990 al
USA Department of Energy arată că pierderile de doze mari de iod
radioactiv de la RezervaŃia Nucleară Hanford au continuat între 1944 i
1947 afectând 13500 de oameni ce locuiesc lângă uzină. Aceste scăpări
radioactive au fost incriminate datorită observaŃiei epidemiologice a cre
terii incidenŃei cancerului, disfuncŃiilor tiroidiene
i a afecŃiunilor cardiace la rezidenŃii din regiunea ce înconjoară uzina
(12).
Cu toate că sunt multe feluri de dezastre tehnologice, cele mai
comune sunt incendiile i exploziile.
Un alt aspect ce favorizează accidentul chimic îl reprezintă transportul
necorespunzător al substanŃelor
periculoase.
Numărul dezastrelor tehnologice cre te datorită sutelor de
substanŃe chimice noi, ce se sintetizează în prezent i datorită volumului
mare de produse tehnologice, astfel Departamentul Transporturilor din
SUA apreciază la 2 milioane de tone cantitatea transportată a circa 2400
de substanŃe diferite i care lasă circa 266 de tone de de euri periculoase
pe an (9).
Un alt mare dezastru tehnologic îl constituie pierderile de gaze toxice cum
a fost cel de la Bhopal India unde de la o uzină aparŃinând concernului
Union Carbide un nor toxic conŃinând metil-izocianat a produs 25000 de
victime i zeci de mii de intoxicaŃi (12).

3.5.2.1.6.Dezastrele civile (sociale).

Războaiele, tulburările civile, masacrele i alte acŃiuni distructive

umane caracterizează viaŃa socială încă din cele mai vechi timpuri,
producând distrugeri masive economice i întinse consecinŃe sociale.
ONU are că scop general prevenirea acestor dezastre desfă urând
largi acŃiuni politice, economice i pentru menŃinerea păcii.
Terorismul local i internaŃional constituie un incident civil ce poate
conduce la un
dezastru
Rezultatele acestor dezastre civile sunt în afară de hecatombele
umane, întinse tabere de refugiaŃi, răspândirea largă a îmbolnăvirilor i a
rănirilor, civil.
Că i terorismul o serie de violenŃe i tulburări civile pot fi cauza
unor extinse distrugeri de vieŃi i bunuri materiale de multe ori inegalităŃile
sociale pot fi cauza acestor mi cări distructive (12).

6
 3.6.ConsecinŃele unor dezastre naturale asupra sănătăŃii publice

Necesitatea măsurării cât mai exacte a consecinŃelor asupra

sănătăŃii publice determinate de dezastre constituie scopul identificării
evenimentelor catastrofice asociate cu forŃele naturale sau cu cele
generate de activităŃi umane.

6
 Epidemiologia de dezastre a fost definită în multe moduri,
considerându-se că ea reprezintă un studiu al distribuŃiei i a cauzelor
evenimentelor ce au consecinŃe asupra sănătăŃii publice determinate
de dezastre i considerând epidemiologia că un element de bază al
studiului sănătăŃii publice, folosind metode specifice neutilizate în
practica medicală curentă va căuta să- i răspundă întrebărilor
fundamentale referitoare la natura agentului cauzal, modul lui de acŃiune,
modul de transmitere al îmbolnăvirilor, factorii de risc i grupele
populaŃionale expuse cu precădere unor anumite riscuri, că i a
expunerii specifice.
Astfel prevenirea i combaterea îmbolnăvirilor i rănirilor ce se pot produce
în urma unui dezastru constituie principalul scop al epidemiologiei de
dezastre, realizându-se spre deosebire de medicina clinică tradiŃională prin
studierea nu a unui individ ci a unor grupe mari populaŃionale, comunităŃi
regiuni sau Ńări în întregime.
În epidemiologia de dezastre investigatorul este implicat în identificarea
factorilor care supun populaŃia asupra cărora acŃionează la riscuri
crescute de decese i leziuni în timpul sau după dezastre, ceea ce
reclamă nu numai utilizarea metodelor clasice, ci i a luării în considerare
a unor factori cum sunt: utilizarea în construcŃii a suprafeŃelor diferite de
pământ, a rezistenŃei clădirilor la cutremure, a sistemelor de alarmare, a
comportamentului populaŃiei în timpul dezastrelor că i a posibilităŃilor
acesteia de a se supune unor indicaŃii speciale (cum este evacuarea) (7).

3.7.ImplicaŃii asupra sănătăŃii publice.

3.7.1.Măsuri inadecvate.

După un dezastru apare o presiune considerabilă asupra

conducătorilor politici i a oficialităŃilor sanitare să întreprindă acŃiuni în
vederea combaterii bolilor transmisibile.
Această presiune vine din partea publicului, a presei, a voluntarilor externi
i din partea oficialităŃilor înse i ai căror conducători doresc să întreprindă
ceva pentru a ajuta. Din nefericire, foarte adesea acŃiunile lor sunt
guvernate mai mult de răspunsuri instinctive decât de o sinteză raŃională a
datelor disponibile.
În mod obi nuit conducătorii politici i oficialităŃile sanitare nu au
avut o experienŃă în managementul dezastrelor i de cele mai multe ori
percepŃiile lor în ceea ce prive te pericolele cărora trebuie să le facă faŃă
sunt acelea i cu cele ale publicului laic.
Ei cred că bolile transmisibile constituie pericolul major căruia trebuie să-i

6
facă faŃă, mediile de informare transmiŃând date despre campanii de
vaccinare în masă împotriva febrei tifoide i a holerei i transmit imagini
ale unor lucrători ce pulverizează substanŃe pe cadavre înainte de o
înhumare grăbită (10).

6
 3.7.2.Măsuri adecvate de prevenire i combatere a bolilor
transmisibile după un dezastru.

Aceste măsuri cuprind, măsurile sanitare (sanitaŃia de urgenŃă,

asigurarea apei potabile i combaterea vectorilor) (3), măsurile
medicale (vaccinările i determinările de laborator) precum i un
sistem de supraveghere epidemiologică.

3 . 7 . 2 . 1 . M ă s u r i l e sa n
itare.

Asigurarea apei potabile trebuie să fie pe primul plan. Eliminarea

corectă a excretelor este de asemeni importantă. O altă măsură
importantă o constituie asigurarea condiŃiilor de igienă personală (în
special prin asigurarea apei i a facilităŃilor de spălat, curăŃat i
îmbăiere), protecŃia alimentelor i combaterea vectorilor (1).

3 . 7 . 2 .2 . Mă s u r i l e m e d
icale.

Aceste măsuri joacă în mod obi nuit un rol minor în prevenirea

i combaterea bolilor transmisibile în urma unui dezastru. De altfel
vaccinării i se atribuie o eficienŃă exagerată în special în zonele
hiperaglomerate cu populaŃie foarte tânără, din taberele de refugiaŃi,
în care programele de vaccinare antirujeoloasă, antipertusis,
antidifterică, antitetanică i antipolio ar putea fi justificate în situaŃia în
care se a teaptă o locuire de peste 1 lună.
Vaccinarea antitetanică nu este uzuală în faza postdezastru, dar
rapelul
antitetanic la cei care au fost vaccinaŃi anterior ar fi util dacă prezintă
plăgi deschise.
Folosirea imunoglobulinelor specifice antitetanos ar fi utilă în
tratarea
cazurilor de tetanos, gangrenă gazoasă i este posibilă la victimele cu
plăgi profunde penetrante, fracturi deschise, avulsii mari tegumentare i
sindrom de strivire apărute în special în urma cutremurelor sau a erupŃiilor
vulcanice.
Folosirea antitoxinei de origină equină nu este utilă datorită
eficienŃei
reduse i a posibilităŃii accidentelor
anafilactice.
6
 InvestigaŃiile de laborator sunt importante, dar pot fi de multe
ori suprafolosite, întrucât nu orice persoană suferindă de o boală
transmisibilă necesită confirmarea de laborator a etiologiei.
În scopul combaterei i controlului îmbolnăvirilor transmisibile
investigaŃiile de laborator vor fi folosite iniŃial pentru identificarea
agentului patogen pentru cazurile reprezentative i ulterior pentru a
documenta stăpânirea agentului etiologic.

6
 Laboratoarele situate în imediata apropiere a ariei de dezastru vor
folosi tehnici mai puŃin pretenŃioase, iar cele de dificultate sporită vor fi
folosite la laboratoarele de referinŃă la care se vor trimite probele necesare
(6).

3.8.Pregătirea sistemelor naŃionale de sănătate

pentru dezastre.

Organizarea ajutorului medical în caz de dezastru reprezintă

incontestabil un aspect crucial al problemei, iar cu cât operaŃiunile de ajutor
intervin mai rapid cu atât vor salva mai multe vieŃi (2).
Majoritatea dezastrelor, fie naturale fie provocate de către om, survin pe
nea teptate i perturbă în mod grav funcŃionarea normală a
sistemului de sănătate.
ImportanŃa pregătirii adecvate a acestui sistem în scopul de a
permite să se poată face faŃă unei astfel de situaŃii devine foarte evidentă,
întrucât bunele intenŃii i solicitudinea faŃă de victime nu sunt suficiente.
A devenit foarte clar că erorile comise sunt datorate lipsei de organizare
sau lipsei personalului competent, care să acŃioneze după un plan
coerent prestabilit, întrucât s-au constatat confuzii, întârzieri, neglijări că
i o risipă de eforturi care nu pot decât să complice sarcina i a a dificilă
a responsabililor însărcinaŃi cu mobilizarea rapidă a tuturor resurselor
umane i materiale disponibile.
Sistemele de prim ajutor i infrastructura sanitară a unei regiuni trebuie în
a a fel organizate încât să continue să funcŃioneze eficace i în cursul
unui dezastru, în corelaŃie perfectă cu celelalte sisteme implicate.

3.8.1.Organizarea sistemului de sănătate.

În multe Ńări, infrastructura sanitară este compusă din dispensare

medicale locale, spitale regionale i spitale de referinŃă, că i din clinici
specializate. În această organizare sistemul de referinŃă de gestiune i
supraveghere este bine definit.
În caz de dezastru infrastructura sanitară trebuie să fie protejată în limita
posibilului în funcŃie de vulnerabilitatea zonei respective i
amploarea dezastrului.
ResponsabilităŃile vor trebui să fie atent atribuite i în acest sistem trebuie
integrate toate resursele publice ale instituŃiilor autonome
semiautonome i private, astfel încât să răspundă obiectivelor planului
naŃional.
Comitetul naŃional de urgenŃă (sau denumirea pe care o are în fiecare Ńară,

7
6
organul naŃional de conducere), trebuie să prevadă proceduri care să
permită inserarea automată a tuturor elementelor în planul naŃional
atunci când un dezastru afectează o regiune sau o Ńară întreagă.

7
6
 Pe plan regional trebuie să se prevadă coordonarea activităŃilor de
ajutor atât publice cât i private. Se va institui un for regional
responsabil, care să vegheze la executarea ordinelor i directivelor i
să asigure legătura dintre e aloanele medicale i celelalte elemente ale
dispozitivului de intervenŃie.
Este esenŃial să se definească nivelul de coordonare i de autoritate,
întrucât altfel, toate neconcordanŃele între planificarea i execuŃia
planului pot antrena inevitabil o risipă de resurse i un randament scăzut.
Persoanele cărora li se încredinŃează responsabilităŃi importante
trebuie desemnate înainte de dezastru i alese în funcŃie de
credibilitatea lor în faŃa membrilor serviciilor de sănătate că i a
autorităŃilor locale i trebuie să posede o formaŃie profesională
corespunzătoare i să fie investite cu autoritatea necesară pentru a dirija
activităŃile la nivel regional respectând planul prestabilit. De asemeni,
trebuie să fie capabile să improvizeze i să aplice măsurile de urgenŃă
astfel încât să poată face faŃă situaŃiilor neprevăzute.
Regionalizarea implică stabilirea unei arondări a spitalelor i a celorlalte
e aloane medicale în jurul unui spital regional.(2)

3.8.2.Clasificarea centrelor de asistenŃă medicală în caz de dezastru.

Alcătuirea unei reŃele de prim ajutor, care să fie operaŃională în

caz de
dezastru necesită o clasificare a instituŃiilor de asistenŃă medicală.
În funcŃie de capacitatea de spitalizare i resursele financiare ale
fiecărei unităŃi că i de locul lor în interiorul reŃelei sanitare că i de
condiŃiile locale, nu este întotdeauna necesar că această reŃea să respecte
diviziunile administrative existente în Ńara respectivă.
łinând cont de aceste criterii instituŃiile sanitare pot fi:
• centre medicale naŃionale, reprezentate de centre spitalice ti de
înalt nivel dispunând de personal i resurse materiale necesare pentru a-
i asuma activităŃi specializate cum ar fi: traumatologia, tratamentul ar
ilor, oftalmologia
.a;
• spitale principale (regionale) reprezintă un spital ce deserve
te o regiune, provincie(judeŃ) i care coordonează activitatea de urgenŃă
i celelalte activităŃi desfă urate de alte centre cu posibilităŃi mai limitate;
• spitale satelite, care reprezintă spitale cu resurse limitate de
personal i materiale i care pot furniza servicii de obstetrică, pediatrie,
chirurgie i medicină generală, coordonate de spitalul regional;
• clinicile specializate sunt spitale rezervate uneia sau mai multor
7
6
specialităŃi. În caz de urgenŃă vor putea fi folosite că unităŃi satelite ce vor
acorda asistenŃă victimelor care nu necesită o terapie
intensivă. Permit decongestionarea spitalelor regionale;
• dispensarele, reprezintă centre rurale, urbane sau suburbane,
care acordă îngrijiri primare. Au un personal limitat i nu dispun de
posibilităŃi de spitalizare. Pot servi drept centre de prim ajutor i de triaj al
răniŃilor(2).

7
6
 3.8.3.Organizarea ajutorului medical în zona sinistrată.

Primul ajutor este în general organizat la locul dezastrului, în

scopul acordării ajutorului de urgenŃă victimelor.
Indiferent de tipul de dezastru câteva principii elementare vor
trebui respectate pentru a se evita ineficacitatea i dezordinea.

3 .8 . 3 . 1 . Mă su r i l e c e s e vo r i
nstitui

• stabilirea unui post de comandă pentru coordonarea

activităŃilor de urgenŃă , controlul utilizării resurselor i evitarea conflictelor
de responsabilitate;
• evaluarea amplorii dezastrului, a numărului de victime, localizarea
lor i
a nevoilor lor
imediate;
• alegerea unui loc adecvat pentru efectuarea primului triaj al
răniŃilor. În funcŃie de amploarea distrugerilor se vor alege locuri ce vor fi
destinate pentru al doilea triaj al răniŃilor;
• acordarea primului ajutor răniŃilor ( i bineînŃeles menŃinerea
stabilităŃii funcŃiilor vitale ale acestora, hemostaza, degajarea
căilor respiratorii, administrarea de transfuzii i perfuzii). În acordarea
primului ajutor priorităŃile stabilite prin triaj vor trebui respectate;
• stabilirea legăturilor cu spitalul regional i unităŃile satelite
pentru declan area planului de urgenŃă i primirea victimelor. În funcŃie de
amploarea dezastrului spitalele i centrele de sănătate vizate vor
deplasa la locul dezastrului echipe medicale mobile sau echipe de prim
ajutor (2).

3 . 8 . 3 . 2 . S p it a l e l e m
obile .

Utilizarea spitalelor mobile este justificată atunci când spitalele

existente sunt afectate de dezastru sau nu pot funcŃiona normal. Aceste
spitale sunt mai puŃin eficace decât spitalele normale.
De i organizarea lor este complexă cheltuielile de instalare i
deplasare
sunt importante i în plus trebuie să dispună de resurse i personal
suficient medical, auxiliar i tehnico-administrativ, precum i un

7
echipament medico- chirurgical i tehnic precum i de o rezervă de
medicamente i materiale sanitare de urgenŃă.
Aprovizionarea cu apă potabilă, alimente i alte materiale necesare
vieŃii
atât pentru răniŃi cât i pentru personal va trebui să fie astfel rezolvată
încât să
nu depindă de resursele comunităŃii sinistrate care sunt i a a
reduse.
Coordonarea activităŃii acestor spitale trebuie încredinŃată
autorităŃilor locale, care vor încadra activitatea acestor spitale mobile în
planul general de intervenŃie la dezastrul respectiv (2).

7
 3 . 8 . 3 .3 . E c h i p e le d e c ă u t a r e -
s al v a r e .

Pentru a fi eficace unităŃile de ajutor, trebuie să dispună de

echipe antrenate în tehnicile de prim ajutor, care să se poată deplasa
rapid la locul dezastrului.
Aceste echipe sunt însărcinate cu degajarea victimelor i
acordarea
primului ajutor că i susŃinerea funcŃiilor vitale pentru a putea suporta
transportul la spitalul cel mai apropiat.
Dacă numărul de victime este important, aceste echipe vor marca
locul de
dispunere a răniŃilor, (P.A.R.) i vor efectua un prim triaj al răniŃilor
folosind etichetele de identificare a priorităŃilor (ro u, galben, verde i
negru) de asemeni se va marca locul de dispunere a spitalelor mobile de
prim ajutor (2).

3 . 8 . 3 . 4 . T r ia j u l , i d en t i f i ca re a i c l a s if i c a r e a r ă n

i Ń i l o r . Atunci când suntem confruntaŃi cu un număr important

de răniŃi i
resursele medicale sunt limitate este necesar să recurgem la selecŃia
răniŃilor
bazată pe ansa de
supravieŃuire.
Acest procedeu este denumit triaj i este necesar în caz de dezastru
când majoritatea spitalelor nu poate avea în permanenŃă posibilităŃi de
aprovizionare astfel încât să poată face faŃă unei situaŃii excepŃionale.
De aceea, la locul dezastrului se va decide care dintre victime
pot să
a tepte, care necesită o evacuare imediată i care victime nu au
anse de supravieŃuire indiferent de măsurile de reanimare aplicate.
Aceste decizii se bazează pe rezultatul care este a teptat de la
mijloacele
de prim ajutor, aplicate i nu pe gravitatea stării victimelor, cu alte cuvinte
acest procedeu este complect opus celor din starea normală când este
necesară acordarea ajutorului tuturor, indiferent de anse i prognostic.
Triajul este un proces continuu efectuându-se la locul dezastrului
(primul

7
nivel) un al doilea triaj efectuându-se la ie irea din zona sinistrului, iar
un al treilea nivel de triaj practicându-se în interiorul spitalului unde se
realizează transferul răniŃilor între secŃii (2).

3 . 8 . 3 . 5 . T r ia j u l l a l o c u l d e za
s t r ul u i .

În mod ideal, la locul dezastrului ar trebui să fie deplasat un medic

care să procedeze la examinarea tuturor victimelor i să efectueze triajul
lor. El va trebui să participe la stabilirea documentelor ce vor însoŃi
victimele pe timpul transportului i să se asigure de menŃinerea legăturilor
cu spitalele care primesc răniŃii.
Aceste două aspecte sunt esenŃiale i pun probleme deosebite în
primele
ore ale
dezastrului.

7
 Prima sarcină a medicului ajuns la locul dezastrului este de a
determina amploarea dezastrului, eventual cu ajutorul oamenilor de la
faŃa locului. El va trebui să vegheze la stabilirea de legături cu serviciile de
ambulanŃă, cu spitalele care primesc răniŃii, cu autorităŃile civile, pompierii,
Crucea ro ie, armata i orice altă organizaŃie ce poate acorda un ajutor de
urgenŃă.
Ulterior, medicul va trebui să identifice victimele, care necesită
ajutor medical i să le dirijeze la un centru de tratament.
Tratamentul la locul dezastrului se va limita la măsurile
elementare de menŃinere a funcŃiilor vitale. Dacă numărul de victime depă
e te capacitatea sa de intervenŃie medicul responsabil cu triajul va face
apel la o unitate medicală mobilă.
Dacă răniŃii sunt foarte numero i, iar resursele sunt insuficiente se va
limita la o procedură neuzuală dar indispensabilă, de a tria pe cei ce au
anse de supravieŃuire dacă sunt trataŃi i să-i separe pe cei fără speranŃe.
ToŃi decedaŃii vor face obiectul unei examinări medico-legale i se va
întocmi un certificat medico-legal ulterior în scopul evitării pierderii de
timp a personalului medical angajat în intervenŃie (2).

3.8.4.Identificarea i clasificarea.

În toate cazurile posibile victimele trebuie identificate în momentul

triajului. Pentru aceasta se vor marca răniŃii cu etichete de culori diferite
în funcŃie de gradul de gravitate al rănirilor i de prioritatea de evacuare.

3 . 8 . 4 .1 . E t i c h e t a r
o ie.

Aceasta etichetă corespunde priorităŃii de evacuare celei mai înalte i

este rezervată victimelor ce necesită ajutor imediat din următoarele motive:
• probleme respiratorii ce nu pot fi rezolvate pe loc;
• stopul cardiac confirmat;
• hemoragii grave cu pierderi de sânge de peste 1litru;
• incon tienŃa, obnubilarea;
• perforaŃii toracice, sau răniri abdominale profunde;
• fracturi grave de bazin, torace, de vertebre cervicale, că i
fracturile sau luxaŃiile ce jenează perceperea pulsului sub zona luxaŃiilor
sau fracturilor;
• comoŃii grave;
• arsuri complicate cu leziuni ale căilor respiratorii (2).

7
 3 . 8 . 4 . 2 . E t i ch e t a g a l
benă.

Această etichetă determină a doua prioritate de evacuare.

Victimele ce necesită ajutor dar a căror viaŃă nu este în pericol imediat
vor fi marcate cu această etichetă:

7
 • arsuri de gradul II pe mai mult de 30% din suprafaŃa cutanată;
• arsuri de gradul III pe 10% din suprafaŃa cutanată;
• arsuri de gradul III în locuri critice cum ar fi mâinile, picioarele, i
faŃa, dar fără complicaŃii respiratorii;
• arsuri complicate de leziuni grave ale Ńesuturilor moi sau cu
fracturi minore;
• hemoragii moderate ( de la 500 de ml la 1000 de ml );
• leziuni dorsale cu sau fără atingerea coloanei vertebrale;
• victime ce prezintă leziuni cranio-cerebrale (suficient de grave
pentru a cauza un hematom subdural sau stare de confuzie) ce se
caracterizează prin:
scurgeri de LCR pe nas sau prin urechi;
cre terea rapidă a presiunii sanguine sistolice;
vărsături în jet;
modificări de ritm respirator;
bradicardie sub 60/minut;
tumefacŃii sau hematoame suborbitare ;
anizocorie pupilară;
colaps;
răspuns motor nul sau scăzut(ROT);
reacŃii scăzute la stimulente senzoriale (stupoare profundă) (2 ).

3 . 8 .4 . 3 . E t i ch e t a v e r d e .

Această etichetă va marca răniŃii ce prezintă a treia prioritate de

evacuare, ale căror leziuni sunt minore i nu necesită o îngrijire deosebită:
• fracturi ale degetelor sau dinŃilor;
• excoriaŃii, contuzii;
• arsuri minore;
• arsuri de gradul II de până la 15% din suprafaŃa cutanată;
• arsuri de gradul III pe cca. 2% din suprafaŃa cutanată;
• arsuri de gradul I acoperind mai puŃin de 20% din suprafaŃa
cutanată cu excepŃia mâinii, picioarelor i a feŃei (2).

3.8.4.4.Eticheta neagră.

Este rezervată decedaŃilor sau celor cu leziuni fatale i fără

speranŃă. Se consideră decedate victimele care nu respiră i au pulsul
oprit de cca. 20 de minute i a căror stare nu permite aplicarea în
continuare a tehnicilor de resuscitare. De asemeni va fi aplicată i
următoarelor categorii de victime fără speranŃă:

7
 • arsuri de gradul II i III acoperind mai mult de 40% din
suprafaŃa corporală considerate că iremediabil mortale;

7
 • arsuri de gradul II i III acoperind mai mult de 40% din
suprafaŃa corporală însoŃite de leziuni majore cum ar fi:
• fracturi importante,
• leziuni cranio-cerebrale importante
• leziuni toracice;
• leziuni craniene ce lasă Ńesutul cerebral descoperit i sunt
însoŃite de incon tienŃă;
• leziuni cranio-cerebrale însoŃite de fracturi majore;
• leziuni ale coloanei vertebrale cu absenŃa sensibilităŃii i motricităŃii;
• leziuni grave la victimele peste 60 de ani.
Întrucât marja dintre victimele marcate cu eticheta ro ie i cea neagră
este foarte mică în situaŃiile în care amploarea dezastrului fiind mai mică
forŃele de intervenŃie sunt suficiente vor putea fi evacuate i victimele
marcate cu eticheta neagră cu prioritate maximă iar altfel ele vor fi
evacuate ultimele.
Această atitudine este justificată de obŃinerea unei eficacităŃi
maxime, întrucât este rezonabil să se acorde maximum de resurse în
scopul salvării de vieŃi i distingerii decedaŃilor de victimele condamnate.

3.9.Organizarea serviciilor de sănătate rurale în caz de dezastru.

În timpul unui dezastru ce atinge micile comunităŃi rurale

dispersate, nevoia de îngrijiri medicale cre te foarte mult, iar centrele de
sănătate existente trebuie să facă faŃă unei situaŃii neobi nuite.

3.9.1.Resurse i infrastructură.

În general medicii generali ti acŃionează în dispensare rurale i

vizitează periodic terenul. În mod obi nuit medicii ce încadrează aceste
dispensare sunt tineri cu experienŃă mai redusă.
Personalul infirmier calificat de regulă este concentrat în aglomerările
urbane, ceea ce explică utilizarea curentă în mediul rural a unui personal
mai puŃin calificat.
Echipa unui centru medical rural poate avea în componenŃa să i un
medic stomatolog , un igienist .a.
Echipamentul i materialele existente sunt în genere simple, iar rezervele
de medicamente dacă există sunt limitate.

3.9.2.Comunitatea.

7
 În cursul dezastrelor naturale este normal că în primele faze
populaŃia afectată să se adreseze dispensarelor medicale existente i
care reprezintă unica resursă sanitară.

7
 Acest fapt necesită studii aprofundate i adoptarea celor mai
eficiente soluŃii pentru rezolvarea tuturor situaŃiilor ce se întrevăd.
Este de aceea necesară formarea specifică a personalului existent
că i a populaŃiei comunităŃii respective, deoarece o acŃiune eficace i
concertată în primele ore de după un dezastru sunt cele mai critice,
întrucât apare panica i haosul atât în populaŃie cât i la personalul
sanitar, dezorientarea i incapacitatea organizatorică fiind deosebit de
negative (2).
Comitetul de dezastru responsabil de regiunile învecinate trebuie
să- i asume responsabilităŃile necesare i să între în acŃiune cât mai
rapid posibil pentru a coordona i dirija acŃiunile directe din zona afectată.
Medicii din zonele afectate trebuie să pună în aplicare planul de intervenŃie
stabilit de dinaintea dezastrului, care trebuie să fie clar pentru întreg
personalul dispensarului respectiv.
În zonele cu risc mare de dezastre este necesar să existe
rezerve de produse esenŃiale permanent disponibile, în funcŃie de
dezastrul cel mai frecvent.
În caz de nevoie dispensarele pot fi reamplasate în localuri
suficient de mari recunoscute din vreme.
În măsura posibilului se vor trata accidentaŃii pe loc în scopul evitării
unor evacuări la distanŃe mari, la spitale care pot fi supraaglomerate.
În situaŃia lipsei de medici vor fi folosite toate resursele existente
pentru efectuarea triajului i a primului ajutor (2).

3.10.Organizarea centrelor spitalice ti în caz de dezastru.

Toate centrele spitalice ti, policlinicile i dispensarele medicale trebuie să

dispună de un plan de urgenŃă.
ConŃinutul acestui plan depinde de importanŃa i rolul fiecărei
unităŃi sanitare în infrastructura sistemului de sănătate în timp normal.
În elaborarea planului de urgenŃă se va evalua perioada de preimpact,
impact i cea de reconstrucŃie.
serie de dezastre pot fi prevăzute cu câteva zile sau săptămâni
înainte, dar acest interval este de regulă foarte scurt i nu permite să se
elaboreze un plan de urgenŃă corect, care trebuie întocmit i evaluat cu
mult înaintea anunŃării unui dezastru (2).

7
 3.10.1.Principiile generale ale planificării de urgenŃă a unităŃilor

spitalice ti. Aceste principii sunt simple vizând eficacitatea

intervenŃiilor medicale i
sunt următoarele:
• planul de urgenŃă trebuie să fie simplu de înŃeles i larg difuzat;
• va trebui să fie foarte suplu în a a fel încât să poată fi adaptat la
situaŃii diferite;

7
 • personalul medical, auxiliar i administrativ că i cel al serviciilor
publice (poliŃie, pompieri i apărarea civilă) trebuie să participe la
elaborarea acestui plan;

3.11. Bibliografie

1.PAHO/WHO Emergency vector control after natural disasters.

Scientific publication. Washington D.C.1982 nr. 419
2.PAHO\WHO L’Organisation des services de soins de sante en
cas de desastre. Publication Scientifique nr. 443 Washington DC 1983
3.PAHO/WHO Environmental health management after natural
disasters. Scientific publication. Washington D.C.1982 nr. 430
4.PAHO\OMS. GHID PENTRU EVALUAREA PREGĂTIRII PENTRU
DEZASTRE ÎN SECTORUL SĂNĂTĂłII. 1995
5.Antonios Pomonis, Andrew Coburn, Robin Spence. Seismic
vulnerability mitigation of human casualties and guidelines for low-cost
earthquake resistant housing, Stop Disasters 1993, nr.12, p.6 - 8.
6.Blake P.A. Communicable diseases control. Public health
consequences of natural disasters. CDC Atlanta Georgia 1989, p.7-12
7.Gregg M.B. Surveillance and epidemiology. The public
health consequences of disasters. CDC Atlanta-Georgia 1989 p.3 – 4
8.Lewis C, Ph., Aghababian R.V., Disaster planning part I,
Overwiew of Hospital and Emergency department Planning for
Internal and External Disasters. Emergency Clinics of North America
vol.14, nr. 2 may 1996, p.439-
452
9.Raymond Scanlon, Introduction in “ Hazardous materials” Washington
DC 1987
10.Seaman J., Leiversley S., Hogg C. Epidemiology of natural
disasters. New York Karger Basel 1984
11.Stephen H. Schneider “ Cooling it “ World monitor, 1990, jully p.30
12.Thomas E Drabek and Gerard J. Hoetner eds.
Emergency Management. Principles and practice for local
governments. I.C.M.A. Washington DC 1991
13.Wiliam Gray - Outlook for Atlantic Hurricane activity.
Communication presented before National Conference on Hurricanes.
Houston Texas 1990 april.

7
4. MANAGEMENTULFAZEI
PRESPITALICE TI

4.1. Managementul unui aflux masiv de

răniŃi

O situaŃie în urma căreia rezultă un număr mare de răniŃi în stare

critică ce depă e te capacitatea unei facilităŃi medicale de primire,
destinată în mod obi nuit să furnizeze tratament individualizat prin
proceduri normale, reclamă o atenŃie deosebită i o organizare particulară.
De exemplu prăbu irea unui avion va produce un număr mare de
pacienŃi cu arsuri i politraumatisme ce nu pot fi rezolvaŃi prin folosirea
procedurilor spitalice ti uzuale.
Mortalitatea crescută a acestor pacienŃi, estimată în cursul unui
dezastru poate fi parŃial redusă prin executarea unui plan special de
management a unui aflux masiv de răniŃi, care să poată fi activat rapid.
Pregătirea, planificarea i practica, pot combate ineficienŃa, care este cel
mai periculos factor în situaŃiile de dezastru
(5).
În caz că organizarea locală de intervenŃie la dezastre este
depă ită, trebuie să funcŃioneze un mecanism eficient de utilizare a
resurselor existente în alte zone. Astfel pot fi luate în calcul i spitalele
mai îndepărtate în primirea afluxului de răniŃi prin utilizarea mijloacelor
specializate i rapide de evacuare medicală i în special prin transportul
aero-medical.
AgenŃiile ce furnizează ajutoare din afara zonei de dezastru
includ comisiile de apărare împotriva dezastrelor ale ora elor, municipiilor
i judeŃelor, protecŃia civilă, armata, Crucea Ro ie .a. (9).
Obiectivul principal al organizării pentru managementul unui aflux
masiv de răniŃi este de a furniza îngrijiri unui număr cât mai mare de
persoane afectate de dezastru (4).
Pentru a îndeplini acest scop medicii i spitalele vor trebui să
abandoneze procedurile i tehnicile mari consumatoare de timp i
materiale i să folosească astfel de procedee care să permită unui număr
cât mai mare de răniŃi în special cu afecŃiuni mai u oare să se reîntoarcă în
comunitate.
Un alt aspect al dezastrelor îl constituie acela că aspectul legal al
relaŃiei medic-pacient este alterat, iar standardele îngrijirilor posibile în
atari situaŃii sunt
scăzute, iar de cele mai multe ori posibilitatea obŃinerii acordului victimei
asupra procedurilor de folosit este redusă (3).

7
 Este posibil că pacienŃii, care necesită tratament chirurgical să fie iniŃial
trataŃi de medici de alte specialităŃi i se subînŃelege că acest mod de
îngrijire este cel mai bun disponibil în situaŃii de dezastru. În funcŃie de
tipul de dezastru căruia spitalele trebuie să le facă faŃă că i a gradului de
afectare al facilităŃilor medicale ele pot funcŃiona doar cu capacitate
redusă servind doar că elemente de triaj pentru răniŃii ce vor fi evacuaŃi
la spitale mai îndepărtate, dar care funcŃionează cu capacitate completă.

7
4.1.1. Planul managementului unui aflux masiv de
răniŃi

Orice comunitate trebuie să posede un astfel de plan de

management, care să asigure o organizare rapidă că i utilizarea la
capacitate maximă a resurselor medicale în condiŃii de urgenŃă.

4.2.FuncŃiunile esenŃiale ale

planului

4.2.1.Conducerea generală a
intervenŃiei;

De o importanŃă deosebită în activitatea de răspuns la un dezastru

este stabilirea cât mai precoce a unui comandament unic, care să asigure
utilizarea optimă a tuturor resurselor disponibile.

2.2.3. Conducerea serviciilor de salvare

Are că scop distribuirea corectă a răniŃilor către facilităŃile

medicale i coordonarea eforturilor formaŃiunilor medicale cu alte
servicii comunitare (pompierii, poliŃia, apărarea civilă i celelalte facilităŃi
medicale învecinate) (9);
InexistenŃa unui astfel de plan poate conduce la grave distorsiuni în
desfă urarea intervenŃiei de reducere a efectelor dezastrelor în a a fel
încât de exemplu formaŃiunile medicale avansate î i încep evacuarea
răniŃilor către spitalele care nu sunt pregătite să îi primească, nefiind
alertate.

2.2.4.Unele aspecte ale planificării curente

Într-un dezastru major este posibil că infrastructura comunităŃii să

rămână intactă. Cu toate că sistemul de urgenŃă al comunităŃii poate fi
depă it temporar de către afluxul masiv de victime, problemele puse
curent de astfel de situaŃii sunt mai mult logistice decât medicale (17).
Multe dintre victime pot fi foarte u oare mergând pe picioare i vor
accede la primul spital mai apropiat (10, 12).
Pentru alte cazuri managementul prespitalicesc al unui aflux
masiv de victime se execută în următoarele faze:
* salvarea, care reprezintă etapa cea mai mare consumatoare de
timp i este în mod uzual executată de către serviciile de urgenŃă, care
au personal special instruit în salvare i descarcerare;
8
7
* tratamentul, în care victimele sunt triate i tratate astfel încât să se
reducă morbiditatea i complicaŃiile posibile ale supravieŃuitorilor. În
această fază se execută manevre de resuscitare i se iniŃiază
manevrele de prim ajutor salvatoare ale vieŃii, cât mai rapid la locul
accidentului;
* transportul, fază în care victimele triate sunt trimise către
centrele
corespunzătoare tipului i gravităŃii rănirilor pe care le
au.

8
7
 Această distribuŃie a victimelor se va face astfel încât să nu
supraîncarce unele spitale i să lase altele neutilizate.

4.3. Capacitatea lanŃului de îngrijiri medicale

LanŃul de ajutor i îngrijiri medicale, cuprinde îngrijirile acordate

de asistente i medici, către victime la toate etapele începând cu locul
dezastrului i până la internarea în spital. Acest lanŃ are două subdiviziuni
i anume una care se ocupă de decedaŃi i a cărui principală sarcină este
identificarea victimelor i una pentru victimele ce pot fi îngrijite
ambulatoriu i care va fi executată de medici de medicină generală.

Spital

Locul Transport +
dezastrului Transport
Spital distribuŃie

Spital

Capacitate de Capacitate de Capacitate de

Salvare medicală transport medical spitalelor tratament a
Personal Personal Personal
Echipament Echipament Echipament
Planuri Planuri Planuri
Triaj

Figura nr.8: CapacităŃile lanŃului de îngrijiri medicale

Cele trei componente ale lanŃului de îngrijiri medicale trebuie

să fie echivalente pentru a nu crea haos i trebuie avut în vedere
faptul că se consideră că cel mai mic grad de capacitate al unui
component determină capacitatea întregului lanŃ.
Astfel orice cre tere a capacităŃii de transport prin aducerea de ambulanŃe
suplimentare nu rezolvă gâtuirea lanŃului de îngrijiri medicale dacă nu
cre te corespunzător i capacitatea de tratament a spitalelor. Iar această
capacitate se poate determina atât prin calcule matematice conform
tabelului următor, cât i printr-o apreciere empirică, conform căreia 2-
3% din numărul de paturi ale spitalelor, reprezintă numărul de victime ce
pot fi îngrijite într-o oră.
Trebuie Ńinut seama i de oboseala echipei de îngrijiri din spital i astfel
la un

8
7
spital cu cca. 300 de paturi pot fi îngrijite în 8-10 ore un număr de
aproximativ 50
-70 de victime (2
).
Calculul matematic al capacităŃii de tratament al unui spital îl
prezentăm în tabelul de mai jos.

8
7
 Nr.crt. Variabila Număr(N) Pondere( NxW
W)
1 Numărul de paturi 1/3000
2 Numărul de paturi 1/250
chirurgie
3 Număr de paturi ATI 1/20
4 Număr de săli de operaŃii 1/10
5 Număr de operaŃii pe an 1/20000
6 Număr de chirurgi 1/5
7 Număr de anestezi ti 1/4
8 Număr de rezidenŃi 1/10
chirurgie
9 Număr de alŃi speciali ti chirurgi

10 Nr. pacienŃi acuŃi i de urgenŃă 1/10000

/an
11 Total

Tabelul nr.2: Calculul capacităŃii de tratament a unui spital (14).

Aplicarea acestor principii la un ora , judeŃ sau chiar la o Ńară

întreagă poate face posibilă o apreciere statistică a stării de pregătire a
sistemului medical pentru dezastre, dar pentru un calcul precis sunt
necesare aprecierea i a altor indicatori.

4.4. Personalul medical în răspunsul la

dezastre

Dezastrele pot cauza multiple decese i suferinŃe umane.

Deosebit de frecvente în epocile antice deslănŃuirile naturale cum ar fi
cutremurele, erupŃiile vulcanice, uraganele i inundaŃiile constituie i astăzi
subiecte de primă pagină ale ziarelor sau ale telejurnalelor.
Apocalipsele provocate de om cum ar fi accidentele chimice, sau
cele nucleare, exploziile, desertificarea, tulburările civile i corolarul lor
deplasările de populaŃii că urmare a conflictelor militare, foametea i
epidemiile pot să devină terifiante i distrugătoare (20).
UrgenŃa necesară în instalarea dispozitivului medical de intervenŃie la
dezastre, este ilustrată de exemplul cutremurului din Armenia, care a avut
loc în decembrie 1988 la ora 11.40. La o durată a mi cării seismice de 30
de secunde, se produc la Leninakan distrugeri catastrofale prăbu indu-
8
se aproape toate clădirile mai importante cu excepŃia bisericilor. Mai
mult de 30% din locuitorii

8
ora ului au fost omorâŃi, multe din victime sunt încarcerate în ruinele
clădirilor prăbu ite, sunt mii de răniŃi , iar întreaga populaŃie este
sinistrată (18). LecŃia desprinsă din acest sinistru a fost că
planificarea i mai ales pregătirea predezastru au o importanŃă
deosebită, pentru că la acest cutremur, a lipsit cu desăvâr ire, bilanŃul în
morŃi, sinistraŃi i răniŃi, fiind deosebit de grav.

4.5. Sarcinile răspunsului

medical
Medicina de dezastre adoptă conceptul general sănătăŃii publice i
anume: “cel mai mare bine pentru cât mai mulŃi”, ceea ce nu înseamnă
“sănătate pentru toŃi”.
Managerul medical în dezastre, este răspunzător pentru îndeplinirea
unei sarcini deosebit de complicate i anume gospodărirea unor
resurse limitate pentru salvarea cât mai multor vieŃi posibil. De aceea
trebuie să decidă pe baza unor principii unanim recunoscute de triaj, cine
nu poate fi salvat, să trateze o multitudine de răniri, într-o ordine
raŃională, să sedeze durerea, să stabilizeze funcŃiile vitale ale unor
victime instabile, să pregătească pentru transport victimele către
spitalele apte să primească i să trateze victimele dezastrului, să rezolve
problemele de sănătate publică i să restaureze sistemul de îngrijiri
medicale ale zonei afectate de dezastru, în beneficiul populaŃiei locale.
De aceea în cele ce urmează vom prezenta pe scurt unele din cele
mai importante sarcini ale dispozitivului medical de intervenŃie la dezastre.

4.5.1. Evaluarea locului dezastrului

În mod surprinzător, prima sarcină a personalului medical ajuns la

locul dezastrului, nu este începerea tratamentului victimelor, ci începerea
procesului de culegere, transmitere i folosire a informaŃiilor, care vor u
ura procesul de luare a deciziilor de intervenŃie medicală. Acest proces
constituie evaluarea locului dezastrului i cuprinde următoarele etape:

5.5.2. Descrierea locului dezastrului

Primii membrii ai personalului medical, care ajung la locul

dezastrului vor executa recunoa terea locului dezastrului, pentru a putea
furniza Punctului de comandă al intervenŃiei o scurtă descriere a
condiŃiilor existente la faŃa locului. Această descriere cuprinde tipul
dezastrului, sau evenimentului, o delimitare clară a locului în care s-a
produs, evaluarea pagubelor produse clădirilor i căilor de comunicaŃii,
8
gradul de afectare a infrastructurii comunităŃii lovite, incluzând
aprovizionarea cu apă, sanitaŃia i o evaluare preliminară a afectării
populaŃiei, de către dezastru.

8
4.5.3. SiguranŃa locului de
intervenŃie

Personalul care va ajunge primul la locul accidentului, va trebui

să evalueze imediat riscurile la care vor fi supu i membrii echipelor de
intervenŃie la dezastre. Va trebui să se informeze imediat Centrul de
Comandă al intervenŃiei asupra tuturor riscurilor existente în zona de
acŃiune, cu toate detaliile necesare. În zona de intervenŃie pot fi clădiri pe
cale să se prăbu ească, materiale chimice periculoase, sau substanŃe
radioactive împră tiate în cursul producerii dezastrului, sau orice
alte obstacole ce pot pune în pericol vieŃile membrilor echipelor de
intervenŃie (24).

4.5.4. Evaluarea stării

victimelor

Personalul de intervenŃie trebuie să facă o rapidă evaluare a

principalelor răniri pe care le prezintă victimele existente, să aprecieze
numărul probabil de victime ce necesită internarea în spital, sau
evacuare secundară sau chiar terŃiară.

4.6. Managementul
Incidentelor

După evaluarea locului dezastrului, următoarea sarcină a

personalului de intervenŃie, este de a institui un “Sistem de comandă al
Incidentului” . În multe zone ale SUA, că i în întreaga lume există
astfel de sisteme, care asigură instituirea lanŃului de comandă i
responsabilitate (7, 11, 13).

4.6.1. Îngrijirea
victimelor

Cea de a treia sarcină a răspunsului medical la dezastre, începe

prin a rezolva nevoile presante ale victimelor.
Aceasta sarcină “ căutarea i salvarea” este astăzi reprezentată de
două activităŃi separate dar strâns corelate. Primul pas, este
căutarea, în care victimele, aflate în locul unde au fost surprinse de
dezastru (dărâmături, subsoluri blocate, etc.) i de cele mai multe
ori încarcerate în structurile construite, distruse de dezastru (1, 8 , 21).

8
 O dată victimele localizate i descarcerate prin procesul de
căutare- salvare, pot începe îngrijirile medicale, prin evaluarea primară a
stării pacienŃilor
i triaj. Datorită faptului că resursele medicale sunt de cele mai multe ori
limitate, în dezastre, doar unele victime vor putea beneficia de tratament i
anume cele care au cele mai multe anse de supravieŃuire i sunt
stabilite în urma triajului (5).
Victimele care au fost evaluate i triate sunt transportate la un
punct de adunare a răniŃilor (PAR), care este situat cât mai aproape de
locul dezastrului, u or accesibil, dar totu i suficient de depărtat, că să
poată asigura securitatea

8
personalului de intervenŃie faŃă de riscurile secundare ale dezastrului
(replici seismice, răspândirea de substanŃe chimice periculoase, etc.).
PAR trebuie să aibă suficient spaŃiu pentru a- i putea desfă ura
activitatea, această formaŃiune nefiind o formaŃiune medicală definită
întrucât majoritatea victimelor sunt tranzitorii prin aceasta i nu sunt
posibilităŃi clare de tratament. La această formaŃiune se pot asigura
triajul, care este periodic actualizat în funcŃie de starea victimei, se pot
acorda o serie de tratamente simple de stabilizare a stării victimelor,
constând în instalarea unei linii venoase, pansarea plăgilor,
administrarea de oxigen, medicaŃie antalgică i imobilizare simplă.
Victimele sunt pregătite pentru transport la fel că i în situaŃiile de urgenŃă
cotidiană.
Următoarea etapă a lanŃului de îngrijiri medicale în intervenŃia medicală la
dezastre este E.M.T.R. (echipa mobilă de triaj i
evacuare).
La această formaŃiune se execută al doilea triaj i evaluare a
stării victimelor i se continuă tratamentul victimelor. Se vor executa
manevre mai ample cum ar fi: puncŃia pleurală, toracostomia
exploratoare, accesul vascular, administrarea de vaccin antitetanic,
analgetice, antibioterapie preoperatorie, etc. Se reface triajul, iar în funcŃie
de rezultatul evaluării o victimă poate fi încadrată într-o categorie
superioară sau inferioară de triaj, în funcŃie de resursele disponibile
în aval. IntervenŃiile medicale efectuate la acest nivel sunt strâns
corelate cu capacitatea de primire a spitalelor i cu timpul probabil de
ajungere a victimelor la spital.
Victimele pregătite pentru a fi evacuate către spitalele de primire
vor fi transportate cu mijloace de transport medicalizate dacă este
nevoie, aeriene, terestre sau navale. Personalul care asigura asistenŃa
medicală pe aceste mijloace va trebui să aibă o instruire suplimentară
faŃă de cea care este cerută pe ambulanŃele obi nuite (6, 15, 24).
Tratamentul definitiv este asigurat în spitalele de primire a
victimelor. Stabilirea destinaŃiei victimelor i stabilirea priorităŃilor de
evacuare către aceste spitale trebuie să fie rezultatul unei perfecte
colaborări între etapele lanŃului de ajutor medical descrise mai sus.

4.7. Sistemul de comandă al incidentelor

(ICS)
Sistemul de comandă al incidentelor (ICS), este un sistem
de management folosit în conducerea intervenŃiei oricărui tip de
accident sau incident. De asemeni poate fi folosit i pentru managementul
unor situaŃii care nu sunt urgenŃe.
8
 În continuare prezentăm unele tipuri de incidente sau evenimente care pot
fi controlate prin
ICS:
- incendii, accidente chimice i accidentele cu aflux masiv de victime;
- incidentele care implică răspunsul unei singure agenŃii, sau a mai
multora în cazul tulburărilor civile;
- răspunsul multijurisdicŃional sau multiagenŃii în cazul dezastrelor;

8
 - misiuni de căutare-salvare;
- răspunsul în cadrul deversărilor masive de petrol i acŃiunile de
refacere postdeversare;
- accidentele de trafic aerian, maritim sau rutier;
- evenimente planificate cum sunt: sărbătoririle, paradele sau
concertele deosebit de aglomerate pe stadioane sau alte locuri publice;
- răspunsurile de urgenŃă i programele de management din sectorul
privat.

4.7.1.Organizarea ICS

Fiecare accident sau eveniment are o serie de activităŃi primare

de management, care trebuie îndeplinite.
Indiferent de amploarea accidentului, aceste activităŃi trebuie
aplicate în grade diferite.
ICS este bazat pe următoarele 5 activităŃi principale:

4.7.2. Comanda
Presupune responsabilitatea generală a conducerii răspunsului la
accident sau a eveniment. Va determina obiectivele i va stabili
priorităŃile în funcŃie de natura accidentului sau a evenimentului, a
resurselor existente i de politicile agenŃiei implicate în conducerea
intervenŃiei.

4.7.3. OperaŃiile
Vor dezvolta organizarea tactică i va conduce folosirea
resurselor în desfă urarea Planului de acŃiune la incidentul respectiv.

4.7.4. Planificarea

Va dezvolta planul de acŃiune pentru îndeplinirea obiectivelor i va culege

i evalua informaŃiile, menŃinând existentul resurselor determinate.

4.7.5. Logistica

Furnizează resursele i alte servicii necesare pentru a sprijini organizarea.

4.7.6. FinanŃe/administraŃie

8
 Supraveghează costurile intervenŃiei pentru accidentul respectiv,
asigură finanŃarea activităŃilor, procurarea materialelor necesare, analiza
costurilor i aspectele fiscale.

8
 Aceste activităŃi principale de management sunt baza pe care se
dezvolta organizare ICS în funcŃie de nevoi. Acestea se vor aplica în
diferite moduri în funcŃie de amploarea accidentului, sau a evenimentului.

4.8. AtribuŃiile
managerilor

În incidentele mici, cele 5 activităŃi principale pot fi desfă urate de

către un singur individ, care este “Comandantul Incidentului “(IC).
În accidentele mari în mod obi nuit desfă urarea fiecărei activităŃi
va fi organizată că o secŃie separată în cadrul organismului concret.
Nu toate secŃiile trebuie să fie stabilite ci se va adopta o decizie de
către comandant în funcŃie de situaŃia concretă. La nevoie fiecare
secŃie primară poate fi divizată dacă situaŃia concretă a accidentului o cere.
Ghidul principal de activitate este determinat de către persoana
din conducerea organizaŃiilor care asigură intervenŃia sau care prime te
delegarea din partea acesteia. Acest principiu se aplică la toate
nivelurile sistemului de organizare, astfel IC va desfă ura toate activităŃile
de planificare prin intermediul
efului secŃiei de planificare i cu ajutorul unităŃilor de planificare
stabilite.
În accidentele foarte mici unde nu se face simŃită nevoia de
personal numeros IC va conduce direct toate activităŃile legate de
intervenŃie.
Prin aplicarea acestor principii ICS devine o organizare cu o
flexibilitate deosebită contractându-se sau expandându-se în funcŃie de
nevoi i asigurându- i astfel o eficienŃă deosebită.
Este deosebit de important că organizaŃia care asigură numirea unui IC
să-l învestească cu toată autoritatea necesară clar definită, pentru că astfel
să- i poată desfă ura activitatea având i sprijinul logistic necesar.
Pentru a ne putea familiariza cu organizarea ICS, prezentăm mai
jos fiecare din entităŃile funcŃionale ale organizării sistemului.

4.9. Comandantul Incidentului i personalul de

comandă

4.9.1. Comandantul
incidentului

Comandantul Incidentului este însărcinat cu managementul

general al incidentului i trebuie să aibă calificarea cerută pentru desfă
urarea actului de conducere. Dacă incidentul cre te în amploare sau
8
complexitate, se va putea desemna un IC mai calificat de către
autoritatea responsabilă de desfă urarea intervenŃiei.
Multe din agenŃiile care desfă oară intervenŃii în caz de incidente au
asiguraŃi ComandanŃi ai incidentelor precalificaŃi pentru diferite
niveluri de incidente. ComandanŃii pot avea unul sau mai mulŃi locŃiitori
ce provin de la aceia i agenŃie sau de la mai multe agenŃii. Ace ti
locŃiitori trebuie să aibă aceia i calificare că i comandanŃii titulari. Acest
fapt poate oferi avantaje mari în

8
special în managementul resurselor interagenŃii i în transferul
temporar de comandă.
Nominalizarea resurselor necesare i supravegherea operaŃiunilor
tactice iniŃiale cade în sarcina comandantului. Dacă amploarea
accidentului cre te comandantul poate delega autoritatea în domeniile
menŃionate către alte persoane în funcŃie de nevoi.
Comandantul poate desemna personalul atât pentru grupul de comandă
cât i pentru statul major. Grupul de comandă asigură informaŃiile,
securitatea i oficiile de legătură cu alte agenŃii pentru întreaga organizare
de intervenŃie.
Statul major este însărcinat cu autoritatea funcŃională pentru operaŃii,
planificare, logistică i finanŃe - administraŃie.

4.9.2. Personalul de comandă

În funcŃie de amploarea i tipul accidentului sau evenimentului,

poate fi necesară desemnarea unui personal care să aibă în
responsabilitate una sau mai multe activităŃi de comandă.
Persoanele din grupa de comandă poartă titulatura de “ofiŃeri”, iar
fiecare din aceste persoane poate avea unul sau mai mulŃi asistenŃi în
funcŃie de necesităŃi. De altfel în cazul intervenŃiilor largi la dezastre de
amploare mare nu este neobi nuit că un astfel de “ofiŃer” să lucreze cu mai
mulŃi subordonaŃi.

4.9.3. OfiŃerul de informaŃii

Acest ofiŃer este punctul de contact pentru mas media, sau pentru
alte organizaŃii care caută să- i obŃină informaŃiile direct la faŃa locului de
desfă urare a intervenŃiei de limitare a efectelor accidentului sau a
evenimentului. Cu toate că de cele mai multe ori agenŃiile participante
la intervenŃie î i desemnează proprii lor ofiŃeri de informaŃii în cadrul
organizării de intervenŃie va un singur “OfiŃer de informaŃii al incidentului”,
iar ceilalŃi vor servi că asistenŃi.
Conducătorii organizaŃiilor implicate în intervenŃie vor trebui să
clarifice în detaliu relaŃiile dintre ofiŃerul de informaŃii al incidentului i
alte activităŃi de informaŃii desfă urate la nivelul conducerii superioare a
agenŃiilor respective.

4.9.4 OfiŃerul de securitate

Acest ofiŃer va monitoriza condiŃiile de securitate în care se desfă
oară intervenŃia i se va încredinŃa că sunt îndeplinite condiŃiile

8
cerute de regulamentele în vigoare de asigurare a securităŃii întregului
personal participant.

4.9.5 OfiŃerul de legătură

În accidentele sau evenimentele de mare amploare, reprezentanŃii
altor agenŃii participante, pot fi desemnaŃi să coordoneze implicarea
agenŃiilor din care

8
provin în intervenŃia respectivă i astfel ofiŃerul de legătura devine
punctul lor primar de contact.

4.9.6. Statul
major
Cele 4 activităŃi principale de conducere a intervenŃiei i anume
operaŃiile, logistica, planificarea i finanŃele/ administraŃia sunt
îndeplinite de către personalul statului major.
Fiecare stat major va avea unul sau mai mulŃi locŃiitori în funcŃie de
necesităŃi. Astfel în accidentele sau evenimentele de mare amploare unde
sunt implicate în intervenŃie mai multe agenŃii sau autorităŃi locale folosirea
de locŃiitori din componentele implicate cre te nivelul coordonării
interagenŃii a intervenŃiei.
În statul major sau la nivelul secŃiilor componente persoana însărcinată cu
conducerea activităŃii va fi desemnată că “
ef”.
În cadrul organizării ICS, vor fi activate o serie de elemente
organizaŃionale în funcŃie de nevoile concrete ale intervenŃiei, iar fiecare
din aceste elemente se pot extinde că organizare în funcŃie de aceste
nevoi.
Comandantul poate activa sau inactiva diferitele elemente
organizaŃionale în funcŃie de nevoile operaŃionale, care constituie factorul
primar în determinarea elementelor necesare intervenŃiei.

4.10. Componentele
ICS

4.10.1.Terminologia
comună

Este deosebit de important că în cadrul ICS să se folosească această

terminologie comună ce se va aplica
la:
- elementele organizaŃionale;
- titulatura funcŃiilor;
- resurse;
- facilităŃi.

4.10.2.
Organizare

8
 Examinarea schemei generale de organizare arată a există o
atenŃie deosebită în proiectarea fiecărui nivel de autoritate al organizării.
Astfel există secŃii, departamente i divizii. De notat că unităŃile există
în toate secŃiile cu excepŃia secŃiei de operaŃii.

4.10.3. Titulatura
funcŃiilor

În afara titulaturii din agenŃiile implicate în intervenŃie,

persoanele însărcinate cu managementul sau conducerea în cadrul ICS
vor fi definite în

8
funcŃie de poziŃia lor i anume că OfiŃeri, efi, Directori sau Supraveghetori.
Astfel secŃiile au efi, departamentele au directori, etc.

4.10.4. Resurse

În diferite arii de aplicare, cum ar fi incendiile, sau activitatea de

căutare - salvare, denumirea comună, sau destinaŃia este legată de
resursele agenŃiei implicate. Astfel multitudinea de resurse utilizabile
poate fi definită în funcŃie de tip, care va indica mărimea i capacităŃile
caracteristice.

4.10.5. FacilităŃile

Fiecare facilitate are o funcŃie specifică ce este definitorie în cadrul

ICS. Cele mai ades folosite facilităŃi sunt:
- Punctul de comandă al incidentului;
- Baza;
- Ariile de etapă;
- Helibaza;
- Heliportul;
- Taberele.

4.10. 6. Planul de intervenŃie

Fiecare incident de amploare mare sau mică, necesită întocmirea
unui plan de intervenŃie. Pentru cele mai multe incidente de mică
amploare, acest plan este întocmit de către comandant i transmis
verbal la subordonaŃi i la resursele care intervin.
Dacă incidentul cre te în amploare sau complexitate, sau vor interveni mai
multe agenŃii, este important să se documenteze informaŃiile vitale
pentru intervenŃie într-un plan concret de acŃiune.
În accidentele de mare amploare, pregătirea planului scris de
intervenŃie este în sarcina secŃiei de planificare. Comandantul va
stabili obiectivele i strategia, bazat pe nevoile concrete ale intervenŃiei
i pe politicile, ghidarea i conducerea conducerii agenŃiei din care provine.
Comandantul va Ńine o edinŃă de planificare cu personalul principal de
conducere i din statul major, după care se va trece la planificarea i
dezvoltarea planului concret de intervenŃie.

4.10. 7. Perioadele operaŃionale

Perioadele operaŃionale sunt acele perioade planificate pentru
îndeplinirea unui set de acŃiuni prevăzute în planul de intervenŃie. Lungimea
8
acestor perioade este fixată de comandant i poate fi de la o oră la peste 24
de ore.

8
Sistemul de Comanda unică Comandantul de Sistemul de Centrel e de
comandă al zonă(comanda coordonare operaŃii de
incidentelor unificată de zonă) multiagenŃii urgenŃă(EOC)
(MACS)
Sistemul de Este o aplicaŃie Stabilit atunci când Este o activitate Denumite dispecerate
management a ICS folosită este necesar să se sau un sistem de urgenŃă sunt
folosit pentru a atunci când la acorde autoritatea formal folosit folosite în diverse
conduce toate intervenŃie de comandă i pentru moduri i la
operaŃiunile de participă mai coordonare pentru coordonarea diverse niveluri
intervenŃie. mult de o 2 sau mai multe resurselor i pentru a asigura
Comandantul agenŃie . incidente, aflate în sprijinului între coordonarea,
se află la AgenŃiile apropiere. agenŃii sau
conducerea i
Postul de lucrează cu Comandantul de jurisdicŃii. Un
controlul intervenŃiilor
comandă al comandanŃii zonă lucrează grup MAC va
incidentului la desemnaŃi de direct cu coopera cu de urgenŃă. Pot
locul ele, dar la un comandanŃii agenŃii sau adăposti
accidentului singur post de incidentelor autorităŃi locale Comandamentul de
comandă respective. Atunci i nu cu zonă sau grupul
pentru a stabili când se intervine comandanŃii MAC în funcŃie de
un plan comun pe mai multe incidentelor nevoi.
de acŃiune, jurisdicŃii se instituie direct. Acest
obiective i o comandă sistem este util
strategii unificată la un EOC în situaŃia unui
sau la o altă accident de
facilitate decât un mare amploare
ICP i de mare
suprafaŃă
MANAGEMENTUL INCIDENTELOR SPRIJINUL DIN AFA RA
INCIDENTULUI
Tabelul nr.3: Structura i funcŃiile principale în ICS

4.10.8. Comanda
unificată

Comanda unificată este un proces deseori folosit în accidentele

care necesită intervenŃia a mai multor agenŃii sau a mai multor unităŃi
administrativ- teritoriale. Ea include stabilirea unui set comun de
obiective i strategii pentru limitarea efectelor unui accident, dar fără
a se renunŃa la autoritatea, responsabilitatea i finanŃarea agenŃiilor
componente.
SoluŃia oferită de ICS, este comanda unificată, care este acompaniată de
existenŃa unui sistem integrat de organizare multiagenŃii, cu obiective
comune i un singur ef al secŃiei de operaŃii, care este responsabil
faŃă de comandant pentru implementarea părŃii de operaŃii a planului
general de intervenŃie.

9
4.10.9. Comandantul de zonă (Comandamentul unificat de
zonă)
În unele situaŃii se constituie un comandament de zonă, pentru a
conduce intervenŃia a mai multor accidente, care se produc în imediata
apropiere i care necesită acelea i resurse.

9
 Personalul acestui comandament va include speciali ti de înaltă
calificare, pregătiŃi special pentru ICS.
În general comandamentul unificat intervine în limitarea i
lichidarea urmărilor unor accidente de acela i tip, iar comandantul de zonă
lucrează direct cu comandanŃii incidentelor, având autoritate de comandă
asupra lor.

4.10. 10. Centrele de operaŃii de

urgenŃă
Un astfel de centru este o facilitate predesemnată la nivelul unei
jurisdicŃii politico-administrative sau a unei agenŃii, pentru a coordona
răspunsul general i sprijinul necesar într-o intervenŃie.
Există mai multe tipuri de astfel de centre, în funcŃie de mărimea
sau complexitatea accidentului i în aceste facilităŃi autorităŃile locale
acŃionează pentru lichidarea urmărilor accidentului.

4.11. Sistemul de coordonare multiagenŃii (MACS) i grupurile

MAC.
Un astfel de sistem este stabilit pentru asigurarea coordonării
efective a activităŃii mai multor agenŃii implicate în limitarea i
lichidarea efectelor accidentelor la nivel regional, multijurisdicŃional.

4.11.1. Sistemul de comandă medical

(MCS)

Este subdiviziunea medicală a ICS i trebuie instituit odată cu

începerea activităŃilor de răspuns medical.
MCS asigură osatura i organizarea răspunsului medical i permite
acestuia să se integreze rapid i complet în organizarea generală de
răspuns la dezastre. Asigurarea legăturilor dintre conducerea MCS i
formaŃiunile avansate este esenŃială pentru un răspuns medical
eficient i coordonat. Instituirea sistemului de triaj, alocarea
resurselor umane i materiale, cronologia transporturilor de evacuare
medicală, depind de o evaluare corectă i completa a situaŃiilor concrete,
care Ńine seama de tabloul general al intervenŃiei.
Conducerea MCS, trebuie să efectueze o evaluare a paturilor de
spital disponibile, în spitalele locale sau în cele accesibile i Ńinând seama
de numărul probabil de victime i de priorităŃile de evacuare să
întocmească un plan judicios de transport i distribuŃie a victimelor.
De asemeni trebuie să execute alocarea resurselor existente Ńinând

9
seama de nevoile pe termen scurt i lung ale populaŃiei afectate de
dezastru, că
i de nevoile fazei ulterioare de
reconstrucŃie.
În timp ce formaŃiunile avansate asigură îngrijirile victimelor
rezultate din dezastru, conducerea MCS, vor rezolva nevoile publicului
larg afectat de dezastru, evaluând nevoile sănătăŃii publice, afectate
de dezastru, pierderile

9
înregistrate de sectorul medical, supravegherea bolilor transmisibile,
intervenŃiile profilactice necesare i restaurarea serviciilor medicale.

4.12. Punerea în aplicare a planului de

urgenŃă

ApariŃia unei catastrofe sau a unui accident colectiv în sânul

unei comunităŃi umane, antrenează din partea acesteia, o reacŃie mai
mult sau mai puŃin rapidă care constituie operaŃiunea de ajutor.
Aceasta ripostă este variabilă în natura i în intensitatea ei în
funcŃie de importanŃa consecinŃelor sinistrului asupra mediului, dar
întotdeauna va fi medicală când datorită amploriii distrugerilor materiale
se suprapune prezenŃa victimelor(19, 22).
În situaŃii de catastrofă, organizarea ajutorului medical trebuie să se
integreze într-un dispozitiv mai larg al organizării generale de ajutor.
Aceasta comportă o serie de acŃiuni tehnice diverse, punând în joc speciali
ti cu o paletă largă de reprezentare a căror rezultantă este favorizarea
intrării în funcŃiune a ajutorului medical.
Ansamblul acestor operaŃiuni se va angaja bazându-se pe
următoarele principii directoare:
• să facă să înceteze rapid pericolul (sau agresiunea), dacă mai există
i să asigure degajarea victimelor din mediul unde se află
(ceea ce constituie salvarea) ,
• să realizeze un număr de acŃiuni sau gesturi de supravieŃuire
pentru a permite că echipele medicale să poată lua în
îngrijire, sau să ajungă, la victime în cel mai scurt timp i în
cele mai bune condiŃiuni posibile (ceea ce constituie ajutorul).
Terminologia actuală are tendinŃa să confunde în sintagma ajutor -
cele trei acŃiuni, care sunt :salvarea, ajutorul i îngrijirile medicale.
Aceste acŃiuni sunt distincte, dar i complementare întrucât nu pot fi
îngrijiri medicale fără ajutor i nici ajutor fără salvare i adesea în
realitate faza de salvare se confundă de multe ori cu cea de ajutor.

În cele ce urmează prezentăm următoarele definiŃii:

• salvarea - reprezintă ansamblul de acŃiuni tehnice constând

în a sustrage una sau mai multe victime dintr-un mediu în
care sunt în pericol vital. Salvarea nu este decât o punere la
adăpost mai mult sau mai puŃin complexă i care nu implică un
ajutor dacă persoana salvată este indemnă, de exemplu
salvarea dintr-un incendiu, salvarea dintr-un naufragiu sau

9
dintr-o inundaŃie, dar sunt i victime care necesită un ajutor
medical.

9
 • primul ajutor, este ansamblul de acŃiuni foarte specifice,
care se aplică rapid în profitul persoanelor victime ale unui
accident, pentru a le asigura supravieŃuirea i să limiteze
consecinŃele leziunilor (durere,hemoragie,etc.).
Primul ajutor nu implică obligatoriu i salvarea dacă pericolul exterior nu
mai persistă i victima este direct accesibilă, dar poate necesita îngrijiri
medicale mai mult sau mai puŃin rapide.
Ca regulă generală primul ajutor este realizat de personalul nemedical
numit personal de prim - ajutor (securist), iar ansamblul de tehnici
folosite acoperă câmpul primului ajutor.

• Îngrijirile medicale. Constau în ansamblul de tehnici

medicale realizate de medici pentru a asigura tratamentul
unei victime i constau în îngrijiri medicale de urgenŃă, când
leziunile produse pot determina un risc vital rănitului.

Prin extensie se poate vorbi de:

• ajutor medical, ce reprezintă toate îngrijirile medicale ce

comportă un caracter de urgenŃă;
• ajutor medicalizat, ce reprezintă toate asocierile de îngrijiri
medicale de urgenŃă cu acŃiunile de prim ajutor, ceea ce
presupune prezenŃa medicului în echipele de prim-ajutor.

Acest ajutor va fi pus în aplicare după un plan prestabilit ce se desfă oară

sub o comandă unică i
cuprinde:
• un lanŃ de prim-ajutor ce regrupează i coordonează
ansamblul mijloacelor ce permit operaŃiunile de salvare i prim-
ajutor;
• un lanŃ medical ce integrează în lanŃul de prim ajutor toate
mijloacele ce permit îngrijirile medicale la locul accidentului.

Această coordonare i comandă unică sunt cu atât mai necesare cu cât:

o catastrofă este mai importantă; mijloacele de prim-ajutor i îngrijiri
medicale sunt exterioare zonei sinistrate i regrupează personal i
materiale de origine diferită.
Primul-ajutor i celelalte operaŃiuni nu pot deveni eficiente decât în măsura
în care s-a procedat la o pregătire i antrenare anterioară declan
ării operaŃiunilor în care s-au exersat toate modalităŃile de intervenŃie pe
teren.

9
 În general operaŃiunile desfă urate de un dispozitiv de prim-ajutor în
teren, ocazionate de un accident colectiv sau o catastrofă se execută în
următoarele faze:
• alarmarea i transmiterea ei;

9
 • angajarea primului ajutor;
• recunoa terea i amplasarea în teren a dispozitivului;
• detectarea i degajarea victimelor;
• triajul victimelor i primele îngrijiri;
• evacuarea;
• primirea în spital.

Toate aceste operaŃiuni ce constituie lanŃul de prim-ajutor se vor

derula într-o dublă dimensiune temporală i spaŃială - evoluŃia cronologică
(durata până la normalizarea situaŃiei) i cea geografică (de la zona
sinistrată la cea de tratament).

4.13.Alarmare
a

Cunoa terea evenimentului este o condiŃie prealabilă a punerii

în aplicare a unui lanŃ de prim-ajutor, care este prima fază indispensabilă
pentru ceea ce constituie “răspunsul instituŃionalizat” la agresiune, iar că
să aibă loc necesită transmiterea informaŃiei în legătură cu accidentul
produs.
De aceea este necesară crearea unui suport material al alarmării, cu alte
cuvinte condiŃiile transmiterii ei de la emiŃător (primul martor ce ia cuno
tinŃă de accident) la receptor (cel care decide intrarea în funcŃiune a
formaŃiilor i echipelor de intervenŃie).

4.13.1.EmiŃător
ul

Este un martor al evenimentului, iar în cadrul unui accident de

mare amploare există trei feluri de martori i anume:
martori obi nuiŃi, care constată, observă evenimentul i implicarea lor în
sinistru este variabilă, nulă la un simplu spectator, parŃială sau totală, în
cazul unui martor implicat; implicarea poate fi materială, în cazul
distrugerii unor bunuri aparŃinând martorului, afectivă în cazul afectării
familiei, anturajului, organică atunci când martorul este în acela i timp i
victimă.
De multe ori este posibil că informaŃia transmisă să necesite
examinarea cu precauŃie din două motive :
 pe de o parte martorul poate subestima sau supraestima
consecinŃele
accidentului în funcŃie de participarea
sa;
9
 pe de altă parte informaŃia transmisă poate să nu reprezinte decât
ceea ce a apărut în câmpul vizual al martorului.
De aceea este necesar că la evaluarea informaŃiilor din centrul receptor să
se Ńină cont de aceste date pentru exploatarea corectă a
informaŃiilor:

9
 martori privilegiaŃi, care sunt martori ce posedă o formaŃie adecvată că
i un antrenament ce le permite să transmită o informaŃie precisă,
obiectivă i completă.
Aceste fapte presupun că ace ti martori nu sunt implicaŃi personal în
eveniment, iar formaŃia lor profesională este
importantă.
Chiar i în perioade normale, acest tip de martor este rar i mărturiile
privilegiate privesc aceea sau acele părŃi din accident care nu se a teaptă
să fie cunoscute.
martori profesionali, au un rol social particular, fiind
reprezentaŃi de responsabilii cu securitatea sau de funcŃionarea unei
întreprinderi industriale ce trebuie să cunoască în principiu toate
riscurile, să detecteze toate slăbiciunile i toate anomaliile.
Ei pot în cazul unui accident major să furnizeze în momentul
alarmării un număr de date indispensabile pentru angajarea
operaŃiunilor de salvare. De asemeni pot juca un rol esenŃial într-o serie
de accidente tehnologice.
În momentul de faŃă se creează servicii de securitate sau de detecŃie
pentru riscurile industriale, portuare, aeroporturi, transport în comun,
feroviar, maritim, aerian, servicii meteo ce vin în ajutorul serviciilor
obi nuite de supraveghere permanentă (poliŃie,pompieri, apărare civilă).

4.13.2.
Receptorul.

Trebuie să aibă caracteristici speciale pentru a asigura recepŃia corectă

a alarmei i interpretarea rapidă a tuturor informaŃiilor
primite:
 permanenŃa recepŃiei - într-un centru de recepŃionare a
alarmei ce funcŃionează permanent cu aceia i eficacitate 24 de ore
din 24;
 permanenŃa posibilităŃilor de integrare i interpretare a datelor
brute de
informaŃie;
 posibilitatea constantă de a avea legătura cu autorităŃile
responsabile să ia decizia;
 posibilitatea de a transmite alarma la un nivel superior de
decizie;
 necesitatea de a transmite alarma la diverse servicii i organizaŃii
implicate în ajutor.
Disponibilitatea, autonomia de decizie imediată, subordonarea la o
altă autoritate, posibilitatea de integrare i analiză a numeroaselor date,
9
aceste sunt caracteristicile ideale ale unui centru de în tiinŃare-alarmare
pentru dezastre i care va trebui să transmită informaŃia simultan în două
sensuri:
 orizontal pentru prevenirea tuturor organelor i serviciilor implicate
în mod
normal în punerea în aplicare a unui dispozitiv de ajutor;
 vertical pentru prevenirea autorităŃilor superioare în a a fel încât
să se poată realiza, coordonarea ajutorului i trimiterea întăririlor.

9
 Mijloacele de transmitere a alarmării, recepŃia i transmiterea ei
atât orizontal cât i vertical poate fi făcută prin mijloace cu fir i radio atât
publice cât
i privilegiate, directe i de altă natură.
Alarmarea constituie iniŃializarea ajutorului, după o rapidă
analiză a situaŃiei i angajarea ajutorului în cea de a doua fază.

AcŃiunile se vor desfă ura în următoarea ordine:

 Angajarea i intrarea în dispozitiv a formaŃiunilor de ajutor.

Constă în ansamblul de operaŃiuni prin care se asigură

mijloacele i personalul la locul accidentului pentru următoarele scopuri:
 acŃionarea asupra dezastrului;
 reducerea consecinŃelor umane i materiale ale dezastrului.

În acest scop se va acŃiona cu mijloace specifice i nespecifice

pentru detecŃia victimelor i căutarea lor, cu materiale de terasament, de
deblocare i dezîncarcerare, folosindu-se mijloace adaptate mediului în
care s-a produs dezastrul, folosindu-se de asemeni i mijloace specifice
de protecŃie.

ModalităŃi practice.

Angajarea ajutorului se face de cele mai multe ori pe cale

terestră, majoritatea mijloacelor necesare pe teren sunt determinate de
adoptarea unor soluŃii de containerizare sau pachetizare, care să
ofere următoarele caracteristici:
 autonomie totală de deplasare i funcŃionare;
 prezenŃa unor module specifice pentru diverse tipuri de intervenŃii.
 în funcŃie de situaŃie se vor folosi formaŃiuni adaptate scopului
(unităŃi mobile, coloane mobile i deta amente de
ajutor).

4.14. Recunoa terea.

Constituie ansamblul de operaŃiuni efectuate pe teren orientate

către obŃinerea de informaŃii asupra dezastrului i a consecinŃelor lui, ce
completează indicaŃiile obŃinute în timpul alarmării asupra:

 Dezastrului :

9
• referitor la natura i amploarea lui;
• limitele topogeografice aproximative;
• persistenŃa sau nu a zonelor periculoase (zone de risc evolutiv).

9
 ConsecinŃelor asupra mediului material:

• importanŃa distrugerilor materiale (locuinŃe, edificii publice,

construcŃii industriale, instalaŃii diverse):
• deteriorări ale lucrărilor de artă rutiere i feroviare (poduri , viaducte ,
osele);
• deteriorări ale mijloacelor de legătura telefonică;
• deteriorări ale liniilor de transport ale apei i

energiei. ConsecinŃelor asupra populaŃiei:

• evaluarea chiar i aproximativă a numărului de victime

(morŃi i răniŃi);
• natura principalelor leziuni observate (traumatice, termice i toxice);
• situaŃia generală a victimelor (accesibilitatea, starea
habitatului i condiŃiile de viaŃă).

Valoarea mijloacelor disponibile pe teren:

• repertoriul zonelor de aterizare pentru elicoptere i avioane;

• locuri de adunare pentru vehicole i mijloace de transport
i evacuare.

ModalităŃi practice ale recunoa terii :

• preliminară în care se trec rapid în revistă obiectivele

principale i este realizată de o primă echipă de recunoa
tere ce însoŃe te echipa de prim ajutor;
• secundară, care definitivează recunoa terea în mod minuŃios
după o sectorizare a zonei sinistrate i a împrejurimilor.
Recunoa terea va permite sectorizarea zonei de acŃiune,
permiŃând în toate cazurile efectuarea acestei operaŃiuni pe hartă sau
pe planurile zonei afectate de dezastru, pe care se vor indica
coordonatele zonei dezastrului, itinerariile posibile, perimetrele de
securitate, zonele de adunare ale victimelor cât i a sinistraŃilor,
datele astfel obŃinute vor fi comunicate tuturor forŃelor ce participă la
intervenŃie.

4.14.1.Sectorizarea

9
 Reprezintă împărŃirea zonei de dezastru în funcŃie de posibilităŃile
tehnice de amplasare a mijloacelor de ajutor, stabilindu-se pe baza unui
caroiaj ce va delimita ariile de intervenŃie în funcŃie de :

9
 • importanŃa intervenŃiei;
• mijloacele susceptibile de a fi angajate;
 distanŃele între diferitele echipe ce intervin i distanŃele dintre
echipe i posturile de comandă;
 mijloacele i facilităŃile de comunicare între diferitele echipe,
obstacole
naturale sau artificiale dintre echipele ce intervin;
 căile de acces pentru mijloacele de ajutor, căile de evacuare ale
victimelor
i personalului (în caz de pericol iminent).

Obiective :

• Sectorizarea are că finalitate operaŃională următoarele obiective:

• fiabilitatea recunoa terii, pentru care nici un aspect al
catastrofei nu trebuie neglijat;
• repartiŃia adecvată a mijloacelor de ajutor în funcŃie de nevoi ;
• articularea lanŃului de comandament necesar pentru
asigurarea coordonării tuturor operaŃiunilor.

Pentru realizarea acestor sarcini următoarele activităŃi sunt prioritare:

• continuarea i aprofundarea recunoa terii în fiecare arie sectorizată ;

• supravegherea siguranŃei generale prin delimitarea
perimetrelor de siguranŃă, intervenŃii eventuale ale forŃelor de
poliŃie;
• regruparea tuturor victimelor de preferinŃă într-un singur loc
pentru a amorsa funcŃionarea lanŃului medical;
• transmiterea informaŃiilor asupra situaŃiei i acŃiunilor
întreprinse la fiecare nivel de responsabilitate.
• Sectorizarea trebuie să realizeze o împărŃire funcŃională a
terenului i să constituie baza unei organizări tactice a lanŃului de
ajutor.

4.14.2. antierul.

În terminologia uzuală reprezintă un punct de lucru al locului

catastrofei în care acŃionează o echipă sub autoritatea unui responsabil (
ef de antier).

antierul trebuie să fie compatibil cu :

9
• un comandament direct situat în raza de acŃiune a unor
mijloace radio de foarte scurtă distanŃă (radiotelefon);
• activitatea simultană a mai multor persoane de specialităŃi diferite;
• cercetarea i degajarea victimelor;
• punerea la adăpost a populaŃiei;

9
 • limitarea riscului evolutiv.

antierul trebuie să realizeze următoarea organizare:

• materializarea pe teren prin puncte de reper ce delimitează marginile

i suprafaŃa de acŃiune, prin marcarea pe toate planurile
detaliate ale zonei sinistrate;
• marcarea i balizarea accesului echipelor de întărire i
a materialelor;
• amplasarea unei zone de depozitare a materialelor i a unei
zone de staŃionare a vehiculelor;
• amplasarea unui dispozitiv logistic adecvat circumstanŃelor
(iluminare, aprovizionare).

4 . 1 4 . 2 . 1 M i s i u n i.

Conducerea tehnică este asigurată de un ef de antier, care

este responsabil de :
• asigurarea operaŃiunilor de salvare i prim ajutor a victimelor;
• cererea de mijloace de întărire;
• respectarea regulilor de securitate atât pentru victime cât i
pentru personal;
• asigurarea logistică a operaŃiunilor de degajare i adunare;
• legăturile cu e aloanele superioare.

4.14.3.Cartierul.

În situaŃia în care teritoriul sinistrat este important sau există

obstacole naturale sau artificiale, care împiedecă legăturile între echipe
se vor organiza mai multe antiere. Cartierul reprezentând ansamblul
antierelor deschise la locul catastrofei , suprafaŃa i configuraŃia sa
depinzând de natura sinistrului, de locul de producere ( es, munte, zone
accidentate).
4 . 1 4 . 3 . 1 . M i s i u n i.

eful de cartier este responsabil de :

• coordonarea ansamblului operaŃiunilor de pe antiere;
• conducerea tehnică a tuturor operaŃiunilor ce se derulează în cartier;

9
• gestiunea ansamblului mijloacelor necesare pentru
continuarea operaŃiunilor din cartier (cercetare, salvare, prim
ajutor);
• cererea de mijloace de întărire în materiale i oameni i
asigurarea logistică a antierelor;

9
 • suportul logistic al lanŃului de ajutor medical.

4 .1 4 . 3 .2 . M i j l o
ace.

Pot fi foarte diferite că natură i origine : salvatori profesioni ti,

voluntari sau militari.

4.14.4. Sectorul.

Reprezintă ansamblul cartierelor, situate într-o zonă geografică, care

este delimitată de mijloacele terestre i de legături.

4.14.5. Zona.

Este definită esenŃial de existenŃa distrugerilor i de probabilitatea

unui risc evolutiv că i de posibilitatea de instalare a structurilor
provizorii de ajutor i comandament.

4 . 1 4 . 5 . 1 . Z on a d e d i n a i n t e ( l o cu l c a t a
strofei ).

Acest teritoriu este marcat de existenŃa distrugerilor i de existenŃa

unui risc evolutiv i se caracterizează prin:
• împărŃirea în antiere, folosirea de culori distinctive
pentru delimitarea antierelor ori de câte ori este posibil în
scopul asigurării ordinei la locul intervenŃiei;
• controlul circulaŃiei i limitarea ei doar la mijloacele de ajutor.

4.14.5.2.Zona punctelor de c
o ma n d ă .

Este un teritoriu care se găse te imediat după locul dezastrului

i se caracterizează prin :
• absenŃa riscului evolutiv;
• structura sa permite implantarea diferitelor puncte de
comandă de cartier i de sectoare, a zonelor de staŃionare
a vehiculelor, a zonelor i centrelor de adăpostire, de îngrijire
i de evacuare.

1
10
 4 . 1 4 .5 . 3 . Z o n a d e d i n
apoi.

Este zona aflată după zona punctelor de comandă i regrupează

toate zonele unde există structurile spitalice ti de primire a victimelor.

1
10
4.15. OperaŃiunile de degajare i ridicare.

Aceste operaŃiuni cuprind ansamblul actelor efectuate pe teren i

care constau în scoaterea victimelor din locul unde se găsesc pentru a fi
încredinŃate echipelor medicale.
Comportă o serie de acŃiuni mai mult sau mai puŃin complexe în funcŃie de
accesibilitatea la victime :
• ridicarea victimelor când accesibilitatea este totală i imediată, după
semnalarea de către salvatori;
• degajarea, atunci când accesibilitatea este parŃială sau nulă i
poate fi simplă sau complexă (degajare , deblocare când
victimele sunt îngropate sub dărâmaturi , degajare, salvare
când victimele sunt găsite în mediul acvatic, sau degajare
salvare în cazul unui incendiu.

4.15.1.Mijloace.

Ridicarea i degajarea victimelor sunt realizate de către

ansamblul personalului i mijloacelor de salvare al unităŃilor de ajutor.
Este important că după alarmare în timpul recunoa terii primare
să fie precizată cât mai corect situaŃia victimelor pentru că mijloacele
de salvare i degajare să fie adaptate pentru acordarea primului ajutor.
Aceste mijloace sunt foarte variate i pot fi :
• detecŃia i cercetarea victimelor cu ajutorul sondelor i a
mijloacelor de detectare acustică, echipe canine, mijloace
de detecŃie în infraro u, sisteme de detecŃie cu fibre optice;
• mijloace i utilaje terasiere;
• mijloace tăietoare pentru beton, oŃel, scări, .a.;
• bărci pneumatice, avioane, elicoptere, pentru salvarea pe mare
i în teren accidentat;
• degajare din locuri puŃin accesibile cu ajutorul scărilor,
nacelelor, centurilor de siguranŃă, troliilor;
• degajare din zone toxice sau contaminate prin folosirea
costumelor de protecŃie, a mă tilor, sau a aparatelor respiratorii
izolante.

4.15.2.. ModalităŃi practice.

• degajarea fără medicalizare prealabilă .

1
10
 Victima nu este accesibilă îngrijirilor medicale înaintea degajării, datorită
poziŃiei i situaŃiei, iar îngrijirile medicale nu sunt necesare, datorită stării

1
10
generale, sau nu sunt realizabile datorită unui mediu ostil (toxic sau
termic), sau nu sunt necesare datorită rapidităŃii degajării.
• degajarea cu medicalizare prealabilă .

Victimele sunt parŃial accesibile în urma degajării, iar starea

leziunilor necesită îngrijiri prealabile care pot favoriza degajarea
(sedarea durerii, sau analgezia pentru amputarea de degajare);

• degajarea urmată de gesturi de prim ajutor.

Starea victimelor nu necesită ajutor medical specializat, iar

gesturile de prim ajutor sunt realizate de personalul care asigură salvarea
i degajarea; degajarea urmată de medicalizare imediată “in situ”.

În această situaŃie starea victimelor necesită astfel de îngrijiri, iar

prezenŃa unei echipe medicale este posibilă.
În situaŃiile de urgenŃe colective operaŃiunile de degajare i ridicare
conduc victimele către o zonă de tratament medical reprezentată de un
centru de triaj i prim-ajutor (19, 22).

 Triajul , categorisirea victimelor i punerea lor în situaŃia

de a putea fi evacuate.

Aceste operaŃii constau în următoarele activităŃi după

examinarea medicală i clasarea victimelor în diferite grade de gravitate
pentru a se putea determina :
 priorităŃile de ajutor medical;
 natura îngrijirilor medicale de efectuat pentru fiecare victimă;
 priorităŃile de evacuare;
 modalităŃile de evacuare i destinaŃia;
 punerea victimelor în situaŃia de a putea fi evacuate,
constă în ansamblul de gesturi medicale efectuate pentru
asigurarea stabilizării leziunilor, asigurarea supravieŃuirii imediate i
efectuarea transportului către un mediu spitalicesc.
În momentul de faŃă în lume se confruntă două concepŃii diametral opuse
i anume:
 conceptul de transport rapid la un spital, de către un
personal paramedical format sau nu, pentru îngrijiri de urgenŃă (ambalaj
i expediŃie);

1
  conceptul de medicalizare avansată ce permite să se
realizeze în teren gesturi medicale chiar foarte elaborate i asigurarea
la transport a unei supravegheri medicale.

1
4.16. Evacuarea i primirea în spital.

Evacuarea constă în dirijarea către formaŃiunile de tratament a

victimelor, a căror spitalizare este justificată după triajul i punerea în
situaŃia de a putea fi evacuate.
Spitalizarea reprezintă faza finală a organizării de urgenŃă ce
prime te victimele i este condiŃionată de gradul de pregătire a
spitalului i de starea victimelor după operaŃiunile anterioare.

4.17. LanŃul de ajutor medical

Modurile de operare reprezintă felul în care sunt coordonate

diferitele faze de ajutor i constituie proceduri de punerea în
aplicare a tuturor acŃiunilor întreprinse în teren.
În FranŃa că i în majoritatea Ńărilor industrializate modurile de operare
în situaŃiile de urgenŃă sunt relativ standardizate i sunt adaptate la
natura riscurilor cărora trebuie să le facă faŃă.
Se pot astfel distinge trei faze elementare ale intervenŃiilor dominate
de acŃiuni caracteristice :
• salvarea;
• primul ajutor ;
• îngrijirile medicale , în care intervin mai multe categorii de personal.

4.18. Evacuarea imediată.

În timpul degajării i a ridicării victimelor de la locul dezastrului poate

exista o evacuare (mai precis un transport simplu) la spitalul cel mai
apropiat , cât mai rapid fără altă îngrijire decât folosirea unui brancard sau
tărgi.
După aceia i concepŃie ne putem a tepta că victimele să fie duse la spital
de către vecini sau de către prieteni sau rude.
În aceste condiŃii puŃin importă calificarea celor care execută
transportul i tipul de vehicul cu care se execută acesta , de asemeni nu
se a teaptă la vreo îngrijire medicală.

4.19. Evacuarea amânată.

În această situaŃie schema operaŃiunii se modifică în sensul

prezenŃei pe teren, în momentul ridicării victimelor, a personalului
medical ce permite realizarea gesturilor de supravieŃuire elementare
bineînŃeles, dar indispensabile pentru continuarea operaŃiunilor.

1
 De asemeni este bineînŃeles că acela i personal care asigură detectarea
i degajarea victimelor va asigura i o serie de măsuri de prim ajutor simple

1
(oprirea hemoragiilor, eliberarea căilor aeriene respiratorii, respiraŃia
artificială, imobilizarea fracturilor i în sfâr it evacuarea. În FranŃa
aceste operaŃiuni se execută de către pompieri , dar i de o serie de
asociaŃii voluntare.

4.20. Evacuarea
medicalizată.

În cursul degajării victimelor (sau uneori înainte), este necesară

acordarea de îngrijiri medicale de către echipe ce participă la operaŃiunile
de salvare i prim ajutor.
După îngrijirile medicale, evacuarea se execută sub supraveghere
medicală până la spitalul respectiv. Acest mod de operare tinde să se
impună
pentru victimele cele mai
grave.
În general în timpul unei catastrofe este necesar să se facă faŃă
unei situaŃii grave, care se creează i să se pună în aplicare un nou
mod de organizare a intervenŃiilor medicale i anume medicina de
dezastre care se caracterizează printr-o doctrină particulară i un
învăŃământ specific (19, 22).
Astfel punerea în aplicare a îngrijirilor medicale trebuie să Ńină seama de
următoarele trei
principii:

• primul principiu:

Spitalul i structura de primire rămâne singurul loc în care se asigură

îngrijiri eficace, ceea ce constituie scopul
spitalului.
De asemeni în caz de urgenŃă individuală este necesară
evacuarea rapidă, care devine de a dreptul aleatorie în situaŃia în care
survine o multitudine de victime i în care spitalul nu poate face faŃă unui
astfel de aflux masiv de răniŃi
i care devine practic imposibilă când spitalul este distrus i
supraaglomerat de
victime, sau inadecvat în ceea ce prive te capacitatea tehnică, sau
prea îndepărtat de locul catastrofei.

• al doilea principiu:

1
 Cunoa terea mecanismelor fiziopatologice i de evoluŃie a unor
leziuni, justifică instituirea la locul accidentului a îngrijirilor specifice de
către personal specializat sub ameninŃarea unor agravări ineluctabile i
ireversibile a stării generale a victimelor.

• al treilea principiu:
Dacă spitalul este prea îndepărtat sau distrus este
indispensabilă recrearea la locul catastrofei a unor structuri de îngrijiri
provizorii, care în condiŃii mult mai simple, dar nu mai puŃin eficace, vor
permite să se facă esenŃialul

1
pentru tratamentul precoce înainte de a fi posibilă evacuarea către
spitalele în stare de funcŃiune, aflate în zona de dinapoi.
Din experienŃa intervenŃiilor la catastrofe de până acum se observă
că în derularea acestora în cursul operaŃiunilor apar două etape
cronologice ce pot fi considerate că un argument suplimentar pentru
o organizare raŃională prestabilită.
Astfel la început apare o fază de “improvizaŃie”, care succede surprizei
determinate de evenimentul dezastruos i destructurării pasagere a
grupului social afectat, urmată de a doua fază de “organizare”, sau de
“ajutor structurat”.

4.21.Faza de “improvizaŃie”.

Debutează imediat după accident i este caracterizată în planul

ajutorului de o serie de comportamente neadecvate:
• evacuări intempestive, fără îngrijiri prealabile i fără coordonare ;
• îngrijiri acordate la întâmplare, fără triaj prealabil, astfel
încât victimele cu leziuni u oare pot primi îngrijiri înaintea celor
cu leziuni grave ;
• îngrijiri acordate pe loc, fără tentative de regrupare a
victimelor în condiŃii dificile sau chiar periculoase atât pentru
victime cât i pentru salvatori ;
• absenŃa concertării între salvatori ;
• improvizaŃii în ansamblul acŃiunilor de ajutor;
• caracterul emoŃional al ambianŃei generale i a
reacŃiilor comportamentale individuale i colective ce pot afecta
fără diferenŃe victimele, salvatorii, martorii, medicii, mas media,
factorii de decizie
i autorităŃile prezente imediat după accident.

Această fază poate dura mai mult sau mai puŃin în timp, de la
câteva minute la câteva zile, în cazul unei catastrofe majore .
Pe plan sanitar, această fază reprezintă un “interval liber terapeutic”. Această
fază corespunde perioadei de alarmă i de transmitere a primelor
informaŃii la centrele de decizie.

4.22.Faza de “organizare”.

Începe mai devreme sau mai târziu în funcŃie de importanŃa i

de competenŃa dispozitivului de ajutor ce se instalează. Ea marchează
instalarea lanŃului medical i integrarea sa în dispozitivul general de ajutor.

1
 Faza corespunde pentru partea avansată (de dinainte) cu
dispozitivul instalat în medicina militară în zona de luptă, prin implantarea
unei organizări de ajutor ce se e alonează “înainte” (zona de luptă) i
“înapoi” (zona normală). În

1
acest fel medicina de dezastre are un dispozitiv înaintat prespitalicesc, la
locul accidentului i un dispozitiv de spate, reprezentat de spitalele
ce primesc victimele, între ele aflându-se dispozitivul de transport
(convoiajul sau evacuarea).

4.23.Medicina avansată (de

dinainte)

• FuncŃiile lanŃului de ajutor medical.

LanŃul de ajutor medical reprezintă unul din aspectele organizării

generale ale ajutorului în care se integrează strâns în caz de catastrofe ce
antrenează un mare număr de victime i se materializează în spaŃiu i timp:
În timp , lanŃul de ajutor medical începe o dată cu con tientizarea sinistrului
i a implicaŃiilor sale umane, cu mobilizarea unităŃilor de ajutor i
alarmarea spitalelor, etc.
El se termină o data ce problemele sanitare locale au fost rezolvate,
prin preluarea în îngrijire medicală a victimelor i preluarea în îngrijire
medico-socială a refugiaŃilor.

• în spaŃiu, lanŃul de ajutor medical începe la locul catastrofei i

se termină la spitalul ce prime te victimele.

Punerea în funcŃiune a lanŃului de ajutor medical face să

intervină un număr de organisme diverse, care îi conferă o eterogenitate
în ceea ce prive te mijloacele folosite (personalul i materialele).
Se consideră că eterogenitatea mijloacelor este compensată de
omogenitatea doctrinară i de unitatea de comandă în materie de ajutor
medical.
Factorii decisivi ai eficacităŃii lanŃului de ajutor medical sunt
reprezentaŃi de: integrarea complexă a lanŃului de ajutor medical în
organizarea generală de intervenŃie;
• instalarea pentru fiecare catastrofă între locul propriu zis
al accidentului i structurile de primire spitalicească a unui
număr de structuri intermediare obligatorii, permite să se
realizeze o medicalizare a primului ajutor i a degajării
dificile (medicina avansată), categorisirea victimelor i
gesturile imediate de supravieŃuire, tratamentul de a
teptare ce permite i facilitează transportul către spital cu sau
fără însoŃire medicală.

1
• Ajutorul medical este realizat într-un mod linear de la locul
catastrofei la structurile de primire, mai multe structuri paralele
putând funcŃiona Ńinând cont de particularităŃile catastrofelor ;
• tratamentul victimelor grave a căror prognostic vital sau
funcŃional este incert;

1
 • luarea în tratament a răniŃilor foarte u or, care nu necesită
decât o spitalizare scurtă sau îngrijiri ambulatorii ;
• luarea în considerare a altor aspecte somatice i psihice
ale catastrofei(probleme epidemiologice, psihiatrice, etc.);

4.24.Rolul lanŃului de ajutor medical

• participarea la recunoa tere, marcare i sectorizarea zonei sinistrate

i aprecierea eventualelor riscuri evolutive;
• sinteza tuturor informaŃiilor referitoare la starea victimelor i
ajutorul acordat persoanelor;
• instalarea structurilor sanitare provizorii i logistica lor;
• participarea la degajarea i ridicarea victimelor,
asigurându-se medicalizarea eventuală a acestor operaŃiuni, în
condiŃii de securitate acceptabilă;
• realizarea triajului primar în condiŃiuni de supravieŃuire i de
transport a victimelor;
• funcŃionarea cercului de adunare (micul inel), de la primul post
medical la centrul medical de evacuare;
• pregătirea i instalarea cercului de evacuare (marele inel),
cu destinaŃia către structurile de primire spitalicească;
• participarea eventuală la convoiaj i evacuarea către
structurile de îngrijire definitivă (spitale);
• repartiŃia victimelor i pregătirea primirii lor în spital, că i
primirea lor în zonele intermediare de primire (gări, aeroporturi, porturi,
etc.);
• luarea în considerare a ansamblului altor probleme
sanitare susceptibile de a apare (igienă i salubritate, panica i alte
manifestări psihice);
• stabilirea unui bilanŃ sanitar al catastrofei i prezentarea acestuia
autorităŃilor;
• instalarea unui dispozitiv care să asigure în cadrul
managementului riscurilor evolutive, a primului ajutor pentru eventualii
salvatori răniŃi;
• organizarea schimbului de persoane i a întăririlor cu materiale;
• legătura dintre diferitele inele ale lanŃului de ajutor i
îngrijiri medicale;
• aprovizionarea cu materiale i aducerea de personal suplimentar;
• furnizarea de mijloace de subzistenŃă echipelor
medicale (alimentaŃie i adăpost), în particular în cazul catastrofelor

1
ce necesită o intervenŃie de lungă durată, prin transport terestru sau
aerian la locul sinistrului.

1
4.25.Cronologia medicalizării

4.25.1. Îngrijirile la locul catastrofei.

4.25.2.Medicalizarea degajării victimelor.

Î i găse te justificarea prin următoarele scopuri:

• asigurarea stabilizării leziunilor astfel încât să permită o
supravieŃuire suficientă pentru realizarea degajării (care poate
să fie destul de lungă) i ulterior un prim transport la Postul
medical avansat, unde îngrijirile pot fi completate;
• facilitarea muncii salvatorilor i accelerarea degajării victimelor,
prin asigurarea sedării i calmării rănitului;
• orientarea acŃiunii salvatorilor în alegerea victimelor de
degajat în funcŃie posibilităŃile de tratament.
• Decizia de începere, a operaŃiunii de degajare aparŃine
efului formaŃiunii medicale pe baza datelor furnizate de
elementele de recunoa tere medicală i de mijloacele
disponibile pe plan uman i material.
4.25.3.Elemente constitutive i de integrare.

Comportă o serie de gesturi obi nuite putând fi realizate de o

echipă medicală în condiŃii precare, (intubaŃie, ventilaŃie, perfuzie,
sedare), dar trebuie să fie integrat tot ce se efectuează în activitatea
echipelor nemedicale ce participă la degajarea i adunarea răniŃilor
(imobilizarea fracturilor, protecŃia plăgilor , oprirea sau limitarea
hemoragiilor,etc .).

4.25.4.Suport tehnic.

• Medicul ce participă la degajare nu beneficiază decât de un

suport tehnic propriu, care este pregătit astfel încât să
dispună de materialele esenŃiale;
• Salvatorii care sunt în acelea i condiŃii vor putea accede cât
mai aproape de victime, dacă ele sunt situate într-o zonă
dificilă i protejându-se pe sine să poată acorda primul ajutor
cu materialele avute la dispoziŃie.

4.25.5.Îngrijirile în structurile organizate provizoriu.

1
 Reprezintă medicalizarea la faŃa locului i completează
indispensabil medicalizarea degajării asigurând continuarea îngrijirilor
după transportul victimelor la postul medical avansat.

1
 Justificarea este dată de considerarea tehnicilor de medicină de urgenŃă
majorate de un coeficient multiplicator legat de circumstanŃele
catastrofei:
• răniŃi numero i;
• răniŃi grav, a căror stare nu permite a teptarea unor
îngrijiri adecvate;
• evacuări lungi i dificile;
• spitale îndepărtate i saturate.

4.25.6. ActivităŃi ce se pot realiza în catastrofele majore:

• instalarea rapidă la teren înaintea evacuării tuturor răniŃilor;

• eficacitatea de a răspunde majorităŃii nevoilor sanitare.

4 .2 5 . 6 .1 . R eg u l i p r a
ctice

• prima regulă: deschiderea unui post medical de triaj

permite limitarea evacuărilor nemedicalizate;
• a doua regulă: funcŃionarea unui centru de triaj permite
calmarea nelini tii i nesiguranŃei populaŃiei afectate de
catastrofă i limitarea încărcăturii emoŃionale a locului
catastrofei;
• a treia regulă: funcŃionarea integrală a centrului de triaj i
primele evacuări regulate reprezintă un început al soluŃionării
nesiguranŃei i chiar a presiunilor permanente, sau a iniŃiativelor
necorespunzătoare ale unor factori de decizie;
• a patra regulă: funcŃionarea normală a centrului de triaj,
reprezintă un element de reflecŃie pentru mas media prezentă
i îndeplinirea misiunilor într-o atmosferă mai relaxată;
• a cincea regulă: deschiderea i funcŃionarea unui centru de triaj
i de îngrijiri reprezintă singura soluŃie fiabilă i
satisfăcătoare pentru victime.

4.25.7.Decizia de amplasare.

Va fi luată de primii salvatori care se prezintă la locul unei

catastrofe cu condiŃia că ei să cunoască regulile de bază ce trebuie
respectate (19, 22).
Întârzierea în amplasarea unor structuri provizorii expune la :

11
• dispariŃia unor victime în afara oricărui control i ajutor în
vehicule particulare către spitale unde sunt aduse de
către persoane particulare de “bine” , neinstruite;
• acordarea primului ajutor, că i primele îngrijiri medicale în
condiŃii mult mai nefavorabile;

11
 • cre terea riscurilor comportamentelor inadecvate,
individuale i colective atât în sânul populaŃiei afectate de
dezastru cât i la salvatorii i factorii de decizie;
• acreditarea tezei că doar spitalul este locul convenabil
pentru realizarea îngrijirilor foarte urgente face necesară
evacuarea cât mai rapidă a victimelor;
• îngreunarea activităŃii echipelor medicale atunci când ele
sosesc după salvatori.

4.25.8. Elementele constitutive.

Medicalizarea ajutorului într-o structură de îngrijiri provizorii

constituie un ansamblu de gesturi a căror importanŃă, complexitate i
cronologie este determinată de:
• numărul de victime i gravitatea lor;
• posibilităŃile de triaj;
• valoarea echipamentului tehnic;
• posibilităŃile de evacuare;
• numărul i calificarea personalului.

4 . 2 5 . 8 . 1 . S u p o r t u l t e h n ic

După personalul care activează i care determină valoarea

acestei medicalizări se disting o serie de structuri intermediare care pot fi :
• elemente medicale ale coloanelor de ajutor medical dirijate la
locul sinistrului;
• postul medical avansat (PMA) în care victimele pot primi
primul ajutor după degajare;
• centrul medical de evacuare (CME), care constituie releul pe
calea evacuării finale către spital;
De fapt toate structurile sunt determinate de bogăŃia în resurse a
lanŃului medical, a centrelor de triaj improvizate într-un local (PMA) a
coloanelor mobile de ajutor (CME) i din structurile complete ale Armatei (
PMdB, Spitale de Linie
i FormaŃiuni medicale de evacuare).
În toate cazurile amplasarea unei structuri provizorii nu se poate
face indiferent de complexitatea ei fără un suport logistic mai mult sau
mai puŃin important, dar întotdeauna indispensabil i care asigură :
• alegerea locului i pregătirea terenului;
• marcarea i iluminarea terenului;
• protecŃia generală;

11
• punerea la dispoziŃie a personalului pentru amenajare
internă, transport de materiale, iluminare i încălzire;

11
 • punerea la dispoziŃie a personalului care asigură
primirea, transportul cu brancardele i transportul cadavrelor;
• funcŃionarea mijloacelor de transmisiuni .a.

4.25.9.Postul medical avansat (PMA).

4.25.10.DefiniŃie i situaŃie în lanŃul de ajutor medical

Este constituit de elementul medical al unei coloane de ajutor

desemnat să asigure misiunea de marcare a unui cartier i reprezintă
modulul - unitatea de supravieŃuire a victimelor.
PMA este primul post medical situat cât mai aproape de locul catastrofei i
ale cărui funcŃiuni sunt de a asigura medicalizarea avansată.

4.25.11. Angajare

Punerea în funcŃiune a unui PMA (mobilizarea), compunerea i

angajarea lui nu se pot face fără o articulare strânsă cu unităŃile de ajutor
elementar dirijate către locul accidentului (coloana de ajutor).
Acest angajament trebuie prevăzut precis în stabilirea planului
de intervenŃie. Angajarea se poate face pe cale terestră sau aeriană .

4.25.12.PoziŃie geografică

PMA este situat cât mai aproape posibil de locul catastrofei, dar
într-un loc sigur, protejat de toate riscurile evolutive.
În principiu un PMA acoperă un cartier sau mai multe antiere.
PoziŃia geografică este determinată în egală măsură de disponibilităŃile locale
(utilizarea structurilor existente) i de starea mijloacelor de comunicaŃie.

4.25.13.Misiuni

Personalul PMA participă la următoarele misiuni:

• recunoa terea antierelor pentru aprecierea nevoilor sanitare
i a eventualelor riscuri evolutive;
• controlul i medicalizarea degajării i a ridicării victimelor dacă
este necesar pentru victimele încarcerate, îngropate sau
într-o stare foarte gravă, aceste acŃiuni reprezentând medicina
avansată;
• controlul i supravegherea, transportului victimelor de la
locul catastrofei la PMA (inelul de ridicare) ;

1
11
• primirea victimelor ridicate de la locul catastrofei sau
degajate i după examinarea, triajul i categorisirea primară;

1
12
 • îngrijirile medicale, întocmirea fi ei de evacuare sau fi a medicală
avansată, stabilizarea victimelor;
• executarea evacuării la CME (inelul de evacuare primară sau
de adunare - micul inel);
• participarea la adunarea cadavrelor, a persoanelor
afectate, a panicaŃilor ...

4.26.ModalităŃi de funcŃionare.

4.26.1.Recunoa terea medicală.

Este necesară pentru a se aprecia numărul i gravitatea victimelor,

situaŃia lor, justificarea unei medicalizări avansate i aprecierii în
cooperare cu efii de
antiere , a unui eventual risc evolutiv ce poate influenŃa îngrijirile de
dinaintea degajării.

4.27.Medicalizarea avansată.

Se decide după faza de recunoa tere i marcarea victimelor care

necesită tratament înaintea degajării. Marcarea ruinelor trecute în revistă,
de preferinŃă cu un spray cu vopsea, care constituie un mijloc eficace de
marcare a obiectivelor recunoscute. Se realizează prin legătura între
locul catastrofei i PMA, care dirijează una sau mai multe echipe dotate
cu materialele necesare, sau prin destinarea “a priori” a unor echipe
dotate ce vor acŃiona după un prealabil apel.

4.27.1.Inelul de ridicare.

Figura nr.9: Inelul de ridicare

1
13
 Începe prin ridicarea victimelor de la locul catastrofei i transportul
lor la PMA fie direct, fie după salvare i degajare. Acest transport se face
în ordinea descoperirii sau a degajării realizată în funcŃie de sectorizarea
antierului.

1
14
 Se poate realiza prin transport cu brancarda pe distanŃe scurte
sau în locuri inaccesibile vehiculelor, prin folosirea unor vehicule
speciale ce pot pătrunde. Necesită o balizare a itinerariilor rutiere până
la PMA i o iluminare mobilă pentru brancardaj.

4.27.2.Primirea victimelor, categorisirea i susŃinerea funcŃiilor vitale.

Se executa datorită dotării materiale a PMA urmărind că principiu

triajul grosier, cu tratamentul de supravieŃuire a marilor distrugeri i
tratamentul de stabilizare a celorlalte leziuni.

4.27.3.Evacuarea primară.( inelul de adunare)

Conduce victimele stabilizate de la PMA către CME; i face

apel la mijloacele terestre, (ambulanŃe) sau colective (autobuze
sanitare), aeriene (in special elicoptere, pentru victimele foarte grave).

Figura nr.10: Inelul de adunare

1
 Necesită o dirijare a mijloacelor de evacuare, o cunoa tere
perfectă a posibilităŃilor de evacuare a capacităŃii de primire la CME i a
cererii de întărire cu personal medical când transportul victimelor necesită
medicalizare.
De asemeni trebuie să realizeze evacuarea cât mai rapidă a victimelor ce
prezintă leziuni u oare, care colmatează PMA că i în unele cazuri
evacuarea peste CME direct la spital.

4 . 2 7 .3 . 1 . S t r u c t u r a d e t a l i a t
ă a P MA

• SecŃiunea de comandament ( 1 medic, 1 - 5 paramedici, 5 auxiliari );

• SecŃiunea de ridicare (2 - 3 medici, 4- 10 paramedici i 10 auxiliari);
• SecŃiunea de evacuare ( 1 medic, 2 - 3 paramedici).

4.27.4.Centrul medical de evacuare (CME).

Reprezintă o structură de îngrijiri intermediare între mai multe

PMA i spitalele situate în zona de spate.
Corespunde unei zone sau unui sector ce regrupează mai multe PMA.
Este situat la distanŃă de la câŃiva km, la câteva zeci de km, iar amplasarea
sa se face în funcŃie de organizarea evacuării pentru a fi cât mai aproape
de punctul de începere a evacuării (gări, aeroporturi, chiar improvizate
uneori).
Se instalează când spitalele sunt distruse în cazul marilor
catastrofe, sau când amploarea sinistrului i a numărului de victime
depă e te capacităŃile locale.
Se compune din:
• SecŃiunea de comandament (2 medici, 2 paramedici i 2 auxiliari);
• 1 - 2 secŃiuni de triaj i îngrijiri ( 8 - 10 medici, 10 paramedici i
10 auxiliari);
• SecŃiunea de evacuare ( 5 - 6 medici, 10 paramedici i 10 auxiliari);
• SecŃiunea de adunare ( 1 -2 medici, 5 paramedici i 10 auxiliari)
• SecŃiunea de aprovizionare ( 3 paramedici i 3 auxiliari).

1
 Figura nr.11: Inelul de evacuare

4.27.5. Medicina de spate.

Reprezintă răspunsul la un aflux masiv de răniŃi într-o

structură spitalicească normală (clasică). Este un mod de operare simplu
în măsura în care :
• spitalul nu a fost atins de catastrofă, nici direct (prin
distrugerea localurilor) nici indirect (prin afectarea
aprovizionării cu apă, electricitate, încălzire);
• căile de circulaŃie dinspre zona catastrofei sunt accesibile i
permit evacuarea regulată a victimelor.

Aceste condiŃii sunt necesare, dar nu i suficiente, fiind necesar

că un spital să rezolve i alte probleme pentru a putea adapta structura sa
la urgenŃele colective i anume:
• adaptarea arhitecturală i funcŃională a serviciilor sale în
vederea primirii unui mare număr de victime ;
• prevederea întăririlor cu personal pentru a asigura în acela i
timp pregătirea, formarea i sporirea capacităŃii sale
operaŃionale într-un cadru pluridisciplinar;
• părăsirea cadrului obi nuit de urgenŃă traumatologică pentru a
lua în considerare alte tipuri de urgenŃe colective, mai
ales cele toxicologice;
• menŃinerea rezervelor de materiale i medicamente Ńinând
seama că urgenŃele traumatologice sunt mari consumatoare
de personal i materiale, tratamentul altor forme de
agresiuni poate necesita materiale i medicamente ce nu
există în mod curent decât în cantitate mică în stocurile
convenŃionale.
În final cu toată importanŃa spitalelor însărcinate cu primirea victimelor,
este indispensabil să se ia în considerare asigurarea de îngrijiri
medicale la locul catastrofei, ceea ce constituie principiul de bază al
medicinei de dezastre (19, 22).
1
 În vederea realizării punerii în aplicare a acestui principiu se va Ńine seamă
că realizarea sistemului integrat de îngrijiri medicale se bazează pe:

antier

Figura nr.12: Organizarea generală a lanŃului de ajutor medical.

4.27.6. Logistica

Reprezintă arta de a prevedea ansamblul de operaŃiuni ce

permite diferitelor echipe ale lanŃului medical de pe teren să trăiască i să
se deplaseze
i să funcŃioneze în vederea realizării celor 3 misiuni esenŃiale:
• medicalizarea de dinainte ;
• triajul i categorisirea victimelor i stabilizarea lor;
• evacuarea.
Toate aceste operaŃiuni necesitând în desfă urarea lor o maximă
eficacitate.

4.27.7.Tactica

Reprezintă folosirea mijloacelor, repartiŃia lor i folosirea lor în

teren în funcŃie de natura catastrofei i a consecinŃelor materiale i
umane i necesităŃilor misiunilor de intervenŃie.

4.28.BIBLIOGRAFIE:

1. Aguirre B.,Bush D: Disaster programs as technology transfers: The

case of Puerto Rico in the aftermath of hurricane Hugo. International
Journal of Mas emergencies and Disasters. 1992, vol. 10, p. 161,

1
 2. American College of Surgeons, Comitee on trauma,
resources for optimal care of the injured: 1993 (ACS Cot).

1
 3. American college of Surgeons, Comitee on trauma. Advanced
trauma life support course for Physicians. American College of Surgeons
1984
4. American college of Surgeons, Comitee on trauma: Disaster
planning for mas casualties , cap IV în Early care of the injured
patient. Walt A.J ed . Saunders 1982
5. American college of Surgeons, Comitee on trauma: Hospital
resources for disasters în mas casualties (Appendix H 70 Hospital
resources doc) Bull. American College of Surgeons 1985, 70 – 21
6. Anderson T., Rose W., Lecht M. Physician staffed helicopter
scene response from a rural trauma center. Ann. Emerg. Med. 1987, vol.
16, p. 58,
7. Bissel R.A., Pretto E., Angus D: Post preparedness medical
disaster response in Costa Rica. Prehospital and disaster medicine 1994,
vol.9,p.96
8. Bolin R., Stanford L: Shelter, housing and recovery: a comparison of
U.S. disasters. Disasters 1991, vol. 15.
P.24 ,
9. Caro D.,Irving M. The old Bailey bomb explosion. Lancet 1973,
vol.1, p.1433 –1435
10. Cowley R.A.,Edelstein S.,Silverstein M. eds. Mas casualties a lesson
learned approach, accidents, civil disturbances, natural disasters,
terrorism. US dept. of transportation, National Highway Traffic Safety
adm. Pubblication nr. DOT HS 806, 1982, 302
11. Dines R. Report on the International Conference on
emergency health care development. Public Health report 1990, vol.14,
p.164,
12. Evans GWL, Isgar B., Bruins W,Glover Jr. The Peterborough Torry
explosion, 22 march 1989 an analysis of the hospital response. Arch.
Emerg. Med., 1990, vol.7,p. 253 –258
13. Feldstein B., Dufeu N., Handel K Disaster medicine training in
France. Ann. Emerg, Medicine. 1983, vol.12, p.
621
14. Ian de Boer, Modeling Disasters. Bul.Intl.Soc. of Disaster
medicine, nr.62, december 1994, p.4 - 6.
15. Liskiewicz W. An evaluation of the Royal Air Force helicopter
search and rescue services in Britain with reference to Royal Force Air
Valley 1980 -
1989. Journal of Royal Society of Medicine 1992, vol. 85,P.
727,

1
 16. Nicolae Steiner, Dr. Dan Mănăstireanu. CURS PRACTIC
DE URGENłE MEDICO - CHIRURGICALE volumul III:"Introducere în
medicina de dezastre". Editura Didactică i Pedagogică Bucure ti, 1996
17. Nocera A., Dalton M. Disaster alert: the role of physician-staffed
helicopter emergency medical services. The medical Journal of
Australia , vol.161, nr.5, 1994, p. 543-547
18. Noji E.K., Kelen G.D., Armenian H.K.,: The 1988 earthquake in
Soviet Armenia. A case study. Ann. Emerg. Med.1990 vol. 19, p.
891
19. Noto R., Huguenard P., Larcan A. Medecine de
catastrophe. Masson . Paris 1987,

1
 20. Office of Foreign disaster assistance: Natural disaster and
the development process. Washington, Agency for International
Development, 1982
21. Quarantelli E.L. : Delivery of emergency medical care in disasters:
asumptions and realities. New York. Irvington publishers, 1983
22. Nicolae Steiner, Dr. Dan Mănăstireanu. CURS PRACTIC
DE URGENłE MEDICO - CHIRURGICALE volumul III:"Introducere în
medicina de dezastre". Editura Didactică i Pedagogică Bucure ti, 1996
23. UNDP/UNDRO Disaster management training programme:
an overview of disaster management ed.2. New York , UNDP/UNDRO 1992
24. Wegman F., Kromann-Anderson B., Staehr J.T., Sixteen years with
the Danish Search and rescue Helicopter Service. Aviation, Space
and environmental medicine 1990, vol. 61, p.436

1
5.MANAGEMENTULFAZEI SPITALICE TI

5.1.Planificarea pentru dezastre a spitalelor

5.2.CerinŃele planificării pentru dezastre a spitalelor

Spitalele acreditate din SUA, trebuie să aibă planuri de

intervenŃie la dezastre bine întocmite i să aibă personalul familiarizat i
instruit să le pună în aplicare (7).
Analiza a numeroase dezastre a relevat că spitalele sunt deseori slab
pregătite pentru a face faŃă unor intervenŃii medicale de amploare
cerute de dezastru (8, 9, 10).
Este cert că simpla existenŃă a planului nu asigură pregătirea
spitalului. Printre cele mai importante etape ale pregătirii pentru
dezastre a spitalelor întocmirea planurilor este foarte importantă, dar nu
singura, fiind necesare o asiduă pregătire i antrenare atât a personalului
cât i a conducătorilor că i o atentă dotare atât cu materiale,
medicamente cât i cu echipamente specifice.
Din păcate o atentă evaluare a planurilor existente a relevat faptul că
premizele de planificare sunt în cele mai frecvente cazuri incorecte (15, 32, 33,
34).
De aceea pentru a ti în ce constă i ce trebuie să cuprindă un
plan de intervenŃie medicală la dezastre bun, cel mai bun lucru este să
trecem în revistă datele obŃinute în cercetările efectuate asupra
dezastrelor, pentru a identifica problemele comune. Este de obicei
frustrant să observăm că de regulă găsim mai mult diverse probleme puse
de intervenŃia medicală la dezastre, decât soluŃii de succes, cu toate
acestea, această muncă de revizuire a literaturii, oferă o cale valoroasă
pentru dezvoltarea unei planificări ce poate avea un potenŃial succes.

5.3.Evaluarea resurselor existente

În mod tradiŃional planificarea medicală de dezastru se

bazează pe credinŃa că nevoia principală în această intervenŃie, este de
a se cre te rapid capacitatea de îngrijire pentru traumatismele ce pot pune
în pericol viaŃa, printr-o mobilizare largă a unor resurse cum ar fi
ambulanŃele, medicii, asistenŃii medicali, sălile de operaŃii din spitale i
echipele chirurgicale (20, 32).
În parte această presupunere este bazată pe perceperea dezastrelor că
ni te urgenŃe ce depă esc resursele disponibile pentru managementul lor (4, 5 ,
13, 14, 15).
1
5.4.Evaluarea
riscurilor

Este foarte adevărat că tendinŃa actuală de cre tere a densităŃii populaŃiei

i mi carea progresivă a acesteia, către zone supuse riscului
dezastrelor (în special zonele costiere supuse riscurilor de uragane, a
zonelor cu riscuri seismice i în zone supuse riscului incendiilor de
pădure, determină o cre tere a riscurilor potenŃiale de producere a unor
dezastre cu efecte devastatoare.
Recentele atentate produse la New York World Trade Center
i la Oklahoma, atrag atenŃia asupra cre terii riscului terorismului, iar
recentele accidente industriale atrag atenŃia asupra cre terii potenŃialului
de producere a dezastrelor industriale, determinate de producerea de
materiale periculoase, transportul i depozitarea acestora (10, 13).
Efectele principalelor accidente chimice produse în SUA în perioada 1917-
1979 sunt prezentate în tabelul
nr.4.

Nr.crt Data producerii Cauze i efectele accidentului chimic i locul

1 6 decembrie 1917
2 16 aprilie 1947
producerii
Ciocnirea a două vase încărcate cu muniŃii,
Portul Hallifax, Noua ScoŃie, 2000 de morŃi
i 6000 de răniŃi
Explozia unui vas ce transporta nitrat de
amoniu, Texas City, 512 morŃi i 4000 de răniŃi

3 11 noiembrie 1979 Deraierea unui tren ce transporta cisterne

cu clor, Missisauga, Ontario, Canada,
evacuarea a 200.000 de cetăŃeni, trei spitale i
câteva cămine.
Tabelul nr. 4: Principalele efecte ale accidentelor chimice produse în
SUA, în perioada 1917-1979 (31, 43).

Datorită cre terii potenŃialului de producere a unor dezastre

întinse, capacitatea de a mobiliza un număr mare de resurse, este
foarte importantă, însă pe de altă parte răspunsul a prea multe resurse de
multe ori foarte diferite că origine i tip, va crea probleme deosebite pentru
coordonarea activităŃii lor. Se apreciază că dacă resursele depă esc
nevoile, datorită supraaprecierii impactului dezastrului, pot apare
efecte nedorite pentru diversele unităŃi de intervenŃie la dezastre venite
de cele mai multe ori de la distanŃe foarte mari.

12
 Cele mai frecvente dezagramente apărute în astfel de situaŃii
sunt necorelarea diferitelor proceduri de intervenŃie a unei largi palete
de tipuri de formaŃiuni de intervenŃie, necorelarea frecvenŃelor radio
folosite de ele, necorelarea nivelurilor de pregătire i multe altele, care
pot crea dificultăŃi uneori deosebit de mari pentru coordonatorii intervenŃiei.

12
 Se pare că aceste necorelări se datoresc i faptului că dezastrele
produse până acum în SUA, nu au avut un impact foarte mare,
comparabil de exemplu cu cutremurul de la Tangshan China din anul
1967, care a produs 242.769 de morŃi i 164.851 de răniŃi (44).

5.5.Evaluarea impactului produs de dezastre asupra populaŃiei

Analiza impactului produs de dezastre asupra sănătăŃii publice în

SUA a relevat faptul că începând cu anul 1900 au fost doar 6
evenimente dezastruoase, care au produs peste 1000 de morŃi, apărând
anual cca. 10-15 evenimente ce se soldează cu mai mult de 40 de răniŃi
(43), dar care pălesc în comparaŃie cu adevăratul carnagiu produs de
accidentele rutiere, din care doar anul 1967 a marcat o hecatombă de
52.924 de morŃi (28).
Nr. Dezastrul locul i data producerii Numărul
crt. deceselor
1 27 aprilie 1865, explozia vasului 1547
SULTANA, Memphis . TN
2 8 octombrie 1871 Incendiul de pădure 1182
Peshigo. WI
3 31 mai 1889 InundaŃie Johnstown. PA mai mult de
2200
4 27 august 190 0, Ura gan Ga lveston 5000
Island. TX
5 15 iunie 1904 Incendiu pe vasul General 1021
Slocum, New York’s East River
6 28 septembrie 1928 Urag an Lake 2000
Okeechobe, FL
Tabelul nr.5: Dezastrele care au produs peste 1000 de decese (7).
Dezastrele analizate în SUA, au fost caracterizate de o relativă
moderaŃie a rănirilor. Într-un studiu efectuat asupra 29 de incidente majore
cu aflux masiv de răniŃi, Centrul NaŃional de Cercetare a Dezastrelor, a
găsit că mai puŃin de
10% din victime au avut o stare a sănătăŃii care să impună internarea în
spital pentru tratament. În realitate au fost internate un număr dublu de
victime, dar pentru jumătate din ele doar pentru o zi (16, 31, 42).
Continuarea analizei referitoare la procentul de internaŃi din o
serie de dezastre este prezentată în tabelul nr.6.

12
 Nr.crt. Locul dezastrului ProporŃia de
internări din totalul
1 Cutremurul de la Loma Prieta, 10% din 325 de răniŃi
San
2 Uraganul Hugo, Charlotte NC 4% din 2045 de
răniŃi trataŃi
3 Uraganul Andrew 12% din 17000 de
răniŃi
4 Prăbu irea de avion Sioux City trataŃi
30% din 193 de
Metrorail răniŃi
20% trataŃi
din 25 de răniŃi
5 Ciocnirea de trenuri
Washington trataŃi
6 DC
Cutremurul de la Coalinga CĂ 11% din 198 de
răniŃi trataŃi
7 Prăbu irea telefericul de la 45% din 200 de răniŃi
Kansas
City
8Tabelul
Tornada de la Wichita
nr.6: procentul Falls TXdin 10%
de internări dinrăniŃilor
totalul 1700 de răniŃi
înregistraŃi în o
serie de dezastre

5.6.Evaluarea resurselor
medicale

Este demn de relevat, că spre deosebire de Ńările din lumea a III-a ,în
care s-au produs cele mai mari dezastre din timp de pace, în SUA există o
adevărată abundenŃă de resurse medicale de urgenŃă. Cu excepŃia
unor zone rurale izolate, în SUA există destul personal medical pregătit
i antrenat să răspundă corect i eficient la cele mai multe tipuri de dezastre
(41).
Astfel într-un studiu efectuat de Disaster research Center s-a
constata că există o lipsă de materiale i echipamente medicale necesare
pentru intervenŃia medicală la dezastre doar în 6% din spitalele implicate
în răspunsul medical de urgenŃă i lipsa personalului medical pregătit
adecvat doar în 2% din spitalele studiate, de cele mai multe ori spitalele
având mai mult personal organic i voluntar decât pot folosi (13, 31).
Aceste date sunt concordante cu alte cercetări mai recente (23, 40).
De exemplu în prăbu irea skiliftului de la hotelul Hyatt din Kansas City în
care s-au produs o mare proporŃie de răniŃi serios, doar 29 din
cazurile chirurgicale au fost operate în primele trei zile după accident.
Cel mai solicitat dintre spitale a efectuat 6 operaŃii în seara accidentului
(29).
1
12
5.6.1.Evaluarea folosirii resurselor
medicale

De altfel de i toate spitalele principale în număr de 16 au avut

planuri de intervenŃie la dezastre, doar 17 dintre ele au primit răniŃi, iar 4
dintre cele mai apropiate au primit 42% din victime, reprezentând 55% din
internaŃi i 83% din cazurile care au fost operate (21).
În accidentul aviatic de la Sioux City, un alt dezastru cu o severitate relativ
ridicată, au fost disponibile mai multe ambulanŃe terestre i helicoptere
decât au fost nevoie, iar raportul medicilor de spital faŃă de victime a fost
substanŃial mai mare de 1:1 (22, 39).
OrganizaŃiile de răspuns de urgenŃă cum sunt spitalele, operează tipic pe o
bază de lucru de 24 de ore din 24, iar numărul personalului disponibil
poate fi u or dublat sau chiar triplat, prin chemarea la serviciu a
personalului din tura liberă, iar personalul poate fi sporit prin folosirea
extensivă a celui care uzual nu are sarcini de răspuns de urgenŃă în funcŃii
relevante cu astfel de atribuŃiuni (6,
11, 14, 30 ,
40).
Spitalele sunt deseori punctul focal pentru voluntari i pentru
donaŃii, în momentul când love te un dezastru, medicii, asistentele i alt
personal medical, î i oferă serviciile în astfel de situaŃii, chiar dacă de
multe ori nu sunt solicitaŃi, fapt care uneori poate crea o serie de probleme
organizaŃionale i administrative, atunci când nu există proceduri
adecvate pentru integrarea lor în efortul de răspuns al spitalului
respectiv. Un alt aspect, care trebuie rezolvat de planificatorii de
urgenŃă, este acela că de multe ori pacienŃii internaŃi nu sunt cei cu
leziunile cele mai grave, ci mai mult cei care i-au pierdut legătura cu
sursele lor obi nuite de servicii medicale. De multe ori dezastrul distruge
aceste surse i un aspect întâlnit în cursul Uraganului Andrew este
prezentat în tabelul nr.7.

Nr.crt Felul resursei medicale Nr. distr.

1 Cabinete medicale 1000
2 Farmacii 11
3 Cămine 7
4 Cabinete de hemodializă 2
5 Cămine de adulŃi 90
6 Cabinete de sănătate psihică 4
7 Cabinete de sănătate comunitară 5
8 Cabinete de asistare a vieŃii 38

1
12
 9 Cabinete pentru handicapaŃi 4
Tabelul nr.7: Resursele medicale obi nuite distruse de Uraganul Andrew
(34).

1
12
5.6.2.Afectarea resurselor medicale de către
dezastre

Un interes deosebit a fost arătat evaluării potenŃialei distrugeri a spitalelor

i a personalului medical disponibil în comunităŃile afectate de
dezastru, iar constatările recente au arătat că abandonarea profesiunii
medicale de către personalul afectat de dezastru pur i simplu nu se
produce, contrar unor presupuneri anterioare.
Pentru a ilustra resursele medicale avute la dispoziŃie în
intervenŃia medicală la dezastre o cercetare efectuată în 29 de evenimente
dezastruoase cu aflux masiv de victime a arătat că media victimelor tratate
într-un spital a fost de
67%, a a cum rezultă din datele prezentate în tabelul
nr.6.

Nr.crt. Victime Spitale Tratate/spital%

tratate Folosite/disponibile
1 132 8/12 41
2 34 4/11 65
3 155 2/6 97
4 28 2/3 89
5 103 4/4 93
6 140 4/17 90
7 45 3/3 60
8 94 2/7 60
9 61 7/17 51
10 55 4/5 55
11 398 11/105 52
12 35 4/105 71
13 200 13/26 42
14 51 5/12 78
15 Media 67
Tabelul nr.7: DistribuŃia victimelor în 29 de evenimente cu aflux masiv (16).

5.6.3.Corelarea folosirii resurselor cu celelalte agenŃii participante la intervenŃie

Chiar dacă sunt disponibile resurse medicale adecvate, de multe ori

ele nu sunt corect coordonate, a a cum rezultă din tabelul nr.7 se poate
constata că grosul victimelor este transportat la cel mai apropiat spital,
chiar dacă acesta nu este perfect utilat pentru a primi un aflux masiv de
victime sau dimpotrivă are toate resursele necesare, iar alte spitale nu

1
primesc decât puŃine victime, sau chiar de loc. Se pare că spitalele, care
nu primesc victime în astfel de situaŃii posedă o medie de cca. 20% din
paturi libere, iar un alt aspect nu prea favorabil, este acela că tendinŃa
victimelor unui dezastru este să ajungă la spital fără triaj i fără a fi
stabilizate la formaŃiunile medicale avansate, iar de asemeni se pare că

1
majoritatea victimelor ce se prezintă astfel la spital sunt din categoria
minoră i ajung la spital de cele mai multe ori neanunŃat, ceea ce
poate duce la colmatarea departamentului de urgenŃă i a
spitalului. Concluzionând problemele puse de astfel de situaŃii, o
cercetare efectuată de Centrul de Cercetări a Dezastrelor (32), a arătat
că 33% din victime ajung la spital fără că spitalul sau ambulanŃele să fie
anunŃate, ceea ce creează probleme deosebite de management.
Această situaŃie demonstrează că nu există o legătură clară între
organele de planificare a urgenŃelor i spitale, că i cu alte facilităŃi
medicale, neavând cuno tinŃele sau interfaŃa necesară. De altfel se
constată că există foarte puŃine planuri de cooperare la niveluri interstatale
sau chiar federale. O altă constatare este aceea că de multe ori mulŃi
dintre planificatorii de urgenŃă se mulŃumesc cu întocmirea planului i nu
acordă suficientă atenŃie punerii lui în aplicare prin exerciŃii continue i
bine concepute, apărând astfel un adevărat sindrom denumit “sindromul
planului de hârtie”, care se bazează pe iluzia că pregătirea poate fi
suplinită de completarea unui document scris (7). Analizarea
rezultatelor intervenŃiilor medicale în 29 de dezastre a arătat că de cele
mai multe ori planul de intervenŃie nu a fost respectat în totalitate, doar în
21% din intervenŃii a existat o plan de comunicaŃii preexistent, iar în mai
puŃin de 50% dintre ele transportul victimelor s-a efectuat conform
planului (32). Unele rezultate înregistrate în intervenŃiile medicale
efectuate în cazul unor dezastre naturale au arătat că o proporŃie
însemnată de victime a fost salvată de către martorii aflaŃi la faŃa
locului, a a cum sunt prezentate în tabelul nr.8.

Nr. crt. Felul dezastrului i locul de desfă urare % victime salvate de martori

1 InundaŃie Texas 1979 67

2 Tornado Wichita Falls 1979 40
3 Tornado Cheiene1979 29
4 Tornado Lake 50
Pomona1978
Tabelul nr.8: Procentul de victime salvate de către martorii de la
faŃa locului (15).
De altfel o apreciere a efortului de căutare-salvare depus de
către populaŃie în urma cutremurului de la Loma Prieta a arătat că
aproximativ 5% din populaŃie a efectuat activităŃi de căutare-salvare a
victimelor în primele ore după cutremur, până la sosirea echipelor
specializate (42).

1
5.6.4.Folosirea resurselor de evacuare a victimelor

Un alt aspect al intervenŃiei medicale în urma unui dezastru, care de

multe ori este perceput incorect este transportul victimelor la spital. Astfel
din datele

1
prezentate în tabelul nr. 9 reiese că doar 54% din victimele unor dezastre
au fost transportate cu ambulanŃele, restul folosind orice alte mijloace.

Nr.crt Mijloace de transport %

1 AmbulanŃe 54
2 Pe picioare 4%
3 Autobuz sau taxi 5
4 Helicopter 5
5 Autovehiculul poliŃiei 16
6 Autoturisme particulare 16
Tabelul nr.9: Mijloacele de transport al victimelor folosite în dezastre
(32).
Din cele prezentate mai sus rezultă că lipsa coordonării între
diversele agenŃii, care intervin în caz de dezastre poate crea probleme
deosebite în managementul dezastrelor.

5.7.Pregătirea departamentelor de urgenŃă ale spitalelor pentru dezastre

Personalul ambulanŃelor i al spitalelor a fost o lungă perioadă

privit, că resurse ale comunităŃii responsabile pentru răspunsul iniŃial la
un dezastru ce implică răniri sau îmbolnăviri. Dezastrele pot fi definite că
fiind evenimente care produc răniri sau pierderi de vieŃi i proprietăŃi i
care determină o cerere de servicii medicale ce depă e te resursele
existente.
Dezastrele în care predomină rănirile sunt denumite incidente cu aflux
masiv de victime (25).
Din aceste motive dezastrele, pot fi clasificate în trei niveluri, pe
care le prezentăm în tabelul nr.10.
Nr.crt Nivelul Caracteristicile dezastrului
1 Nivelul Dezastrul poate fi rezolvat la nivel local, ambulanŃa locală este
I capabilă să asigure un triaj corespunzător, că i
transportul victimelor la spital; Spitalele locale sunt capabile
să asigure diagnosticul i tratamentul victimelor.

2 Nivelul Resursele medicale locale sunt depă ite; este

II necesar un ajutor de la unităŃile administrative învecinate.

3 Nivelul Resursele loco-regionale sunt depă ite; este

III necesar sprijinul resurselor naŃionale.
Tabelul nr.10: Clasificarea dezastrelor în funcŃie de capacitatea de răspuns
a comunităŃilor afectate.

1
 Nivelul dezastrului, este determinat parŃial de disponibilitatea
resurselor existente. De exemplu numărul de victime i severitatea rănirilor
necesare pentru

1
depă irea capacităŃilor de răspuns ale serviciilor medicale, variază de
la o comunitate la alta, fiind dependent de capacitatea ambulanŃelor i a
spitalelor locale, iar de aceste capacităŃi trebuie să se Ńină seama
în planificarea predezastru, Ńinându-se de asemeni seama de resursele
disponibile în zonele învecinate.
În situaŃiile de dezastru, este preferabil a a cum se procedează de
cele mai multe ori, că îngrijirile medicale să înceapă la locul dezastrului.
Aceste îngrijiri, includ triajul primar, descarcerarea
victimelor, decontaminarea dacă este necesară i tratamentul iniŃial.
Departamentul de urgenŃă, deseori devine punctul focal al activităŃii
spitalului, din care derivă tratamentul definitiv. De aceea principiile
medicinei de dezastre trebuie să fie bine stăpânite de medicii de urgenŃă.
Medicii de urgenŃă, trebuie să- i cunoască rolul lor crucial în planificarea
predezastru i să se asigure că elementele medicale ale dispozitivului
comunitar de intervenŃie (spitalul, echipele mobile avansate,
departamentul de urgenŃă, ambulanŃele .a.) sunt corect evaluate i
posedă planuri de intervenŃie realiste i aplicabile.
Studiile efectuate asupra pregătirii pentru accidentele
chimice i evenimentele survenite pe aeroporturi, au arătat că spitalele
au fost mai bine pregătite când directorii departamentelor de urgenŃă au
participat la planificarea predezastru a comunităŃii (24).
Planificatorii de dezastru ai spitalelor, trebuie să aibă în
vedere în planificare, a marii varietăŃi de dezastre posibile i în special pe
cele care posedă potenŃialul cel mai mare de risc asupra comunităŃii
respective.
Planurile de dezastru ale spitalelor trebuie să facă distincŃia
între dezastrele interne i cele externe.
Dezastrele externe apar în comunitate i pot afecta sau nu direct
spitalul. Ele pot fi datorate unor cauze naturale cum ar fi:
cutremurul, furtunile,
uraganele, inundaŃiile, incendiile, sau evenimentele produse de om cum
ar fi:
aglomerările de oameni cu sau fără panică, actele de terorism,
eliberări de materiale radioactive i accidentele de trafic.
Depinzând de tipul de dezastru, cre terea numărului de pacienŃi poate fi
a teptată la facilităŃile medicale învecinate, fie în timpul dezastrului, fie la
ore, zile sau săptămâni după eveniment.
Dezastrele interne se referă la condiŃiile ce afectează spitalul direct i
pot fi o extindere a unui dezastru extern. De exemplu Uraganul Andrew a
avariat 145 de facilităŃi de sănătate, producându-le diverse distrugeri cum
ar fi: prăbu irea acoperi ului, distrugeri ale structurii de rezistenŃă,

1
distrugeri ale reŃelei de aprovizionare cu apă, electricitate,
telecomunicaŃii, că i a altor resurse (36).
Cauzele cele mai frecvente ale dezastrelor interne sunt descrise în
tabelul nr.11, pe care îl prezentăm mai jos:

1
5.8.Pregătirea pentru dezastre

Răspunsul iniŃial al personalului unui spital, la un eveniment nea

teptat, trebuie să se bazeze pe punerea în aplicare a planului general de
intervenŃie la dezastre, care trebuie să fie în permanenŃă actualizat i
repetat prin exerciŃii cât mai realiste. Cât de rapid posibil vor fi stabilite
comanda i comunicaŃiile folosind principiile ICS. Stabilirea unui lanŃ clar
de comandă cu sublinieri, pentru fiecare departament i un post de
comandă încadrat cu personal pregătit, stabilirea unei ordini clare de
acŃiune, trebuie să fie scopul acestui plan.
Planificarea pentru dezastrele interne i cele externe este similară, datorită
faptului că ambele planuri utilizează principiile ICS.
Nr.crt Dezastre externe Dezastre interne
Naturale Pierderi de energie
1 Cutremure InundaŃii
2 Tornade Pierderea aprovizionării cu apă
3 Uragane Accidente chimice sau
radiologice
4 InundaŃii Incendii/explozii
5 Furtuni Pierderi de gaze medicale
6 Incendii ViolenŃe-atentate cu bombe
Produse de om Imposibilitatea personalului să
ajungă la spital
1 Terorism UrgenŃe ale lifturilor
2 Accidente de trafic
3 Accidente
chimice/radiologice
4 Aglomerări de oameni
panica-isteria, nelini te
Tabelul nr.11 Cauzele Dezastrelor ce pot afecta spitalul (3).

Planificarea pentru dezastrele interne i cele externe este similară, datorită

faptului că ambele planuri utilizează principiile ICS.
Planul de intervenŃie pentru un dezastru extern, ia în consideraŃie
modul cum un aflux exterior de victime va fi triat, decontaminat, transportat
i tratat. Planul de intervenŃie la un dezastru intern, va trata modul
cum personalul spitalului, va răspunde la toate calamităŃile posibile, ce
se pot abate asupra spitalului i că o extensie a planului de intervenŃie,
pentru un dezastru extern, va descrie modul cum secŃiile i departamentele
spitalului î i vor evalua propriile lor nevoi, în condiŃiile unor resurse limitate.

1
5.9.Capitolele planului de intervenŃie la dezastre a
spitalului

Planul de intervenŃie la dezastre are câteva capitole vitale, care

sunt prezentate în tabelul nr.12.
Dacă un spital este afiliat unui centru de cercetare, unui centru de
tratament ambulatoriu al unei facultăŃi de medicină, sau altei formaŃiuni
medicale, planul trebuie să cuprindă i pe aceasta, complet dar i
diferenŃiat în funcŃie de atribuŃiuni i structură.
De asemeni fiecare spital trebuie să- i evalueze capacitatea sa
proprie de tratament a victimelor, în funcŃie de resursele, pe care le are la
dispoziŃie i de caracteristicile dominante ale rănirilor suferite de victime.
De asemeni se va avea în vedere situaŃia specifică a fiecărui
spital, întrucât este posibil că un spital avariat să poată continua
activitatea, că un centru de triaj .a. În unele situaŃii, triajul i facilităŃile de
tratament, pot fi dispuse în afara spitalului, dacă resursele spitalului i
stabilitatea sa funcŃională au fost bine evaluate (17).
ExperienŃa recentă a demonstrat planificatorilor de urgenŃă că sunt
necesare trei tipuri de planuri de intervenŃie medicală, a spitalelor i
anume: un plan care să permită rezolvarea pregătirilor imediate
pentru a face faŃă dezastrului, unul pentru a fi folosit în cursul desfă
urării dezastrului i al treilea pentru a face faŃă fazei de reconstrucŃie post
dezastru, care poate dura uneori zile, săptămâni sau chiar luni (35, 36).
Pregătirea imediată pentru a face faŃă unui dezastru nu întotdeauna este
posibilă, datorită faptului că multe dezastre, apar brusc fără semne
premonitorii
i de aceea este necesară stabilirea din vreme a necesarului de
materiale i echipamente, pe care le prezentăm în tabelul nr.13. De altfel
este clar că nevoile concrete variază în funcŃie de situaŃia spitalului că i de
posibilităŃile existente.
Nr.crt CAPITOLUL
1 DefiniŃia
2 Punerea în aplicare a planului:
- notificarea;
- lanŃul de comandă;
- fazele planului.
3 Postul de comandă:
- postul de comandă principal i de rezervă;
- postul de primire a rapoartelor.
4 Fluxul victimelor prin spital
5 Triajul victimelor (sistemul de triaj folosit)
6 Decontaminarea victimelor:
- chimică;
- radioactivă.
7 Ariile de tratament
8 Ariile specializate:
- pentru membrii de familie ai victimelor;
- pentru voluntari;
- pentru mas-media;
- morga.

1
 9 Planurile individuale ale secŃiilor i departamentelor
10 Planul de intervenŃie la un dezastru intern:
- planurile pentru fiecare tip de dezastru intern;
- planul de evacuare

Tabelul nr.12: Capitolele planului de intervenŃie la dezastre a unui spital

1
 Înaintea punerii în aplicare a planului de intervenŃie a spitalului,
este necesară în tiinŃarea despre pericolul producerii dezastrului,
care pentru majoritatea spitalelor se face pe căile obi nuite, către
un membru al departamentului de urgenŃă. Acesta va nota numele
persoanei, care face anunŃul, va evalua numărul probabil de victime,
tipul de răniri predominant i descrierea sumară a dezastrului produs,
că i a locului de producere. De asemeni se va estima felul
mijloacelor de transport, cu care se vor aduce victimele i momentul
sosirii lor la spital.
Aceste informaŃii vor fi transmise coordonatorului
departamentului de urgenŃă, care la rândul său le va transmite
directorului spitalului. Această secvenŃă de transmitere a informaŃiilor
preliminare despre dezastru este deosebit de importantă i va fi testată la
exerciŃiile în care este implicat spitalul.

Nr.crt MATERIALE I ECHIPAMENTELE NECESARE

1 RestricŃii în mijloace de transport:
- paturi i saltele pentru personal;
- a ternuturi;
- alimente suplimentare pentru personal;
- medicamente;
- aparate portabile de administrat oxigen.
2 RestricŃii sau oprirea furnizării energiei:
- lanterne i baterii;
- ventilatoare i aspiratoare cu baterii pentru bolnavi;
- telefoane mobile;
- echipamente chirurgicale presterilizate de folosinŃă unică;
- dispozitive de climatizare care funcŃionează cu baterii:
- generatoare electrice independente.
3 RestricŃii sau oprirea furnizării apei:
- aparate portabile de aspirat secreŃiile;
- recipiente de păstrat apa;
- apă îmbuteliată pentru băut;
- veselă i tacâmuri de unică folosinŃă.
Tabelul nr.13: Lista materialelor i echipamentelor anticipate în
cazul intervenŃiei la dezastre a spitalelor.
Trebuie să existe un lanŃ clar de comandă, cu autorităŃi bine delimitate
ale persoanelor care au dreptul să activeze planul de intervenŃie la
dezastre al spitalului.
5.10. Fazele aplicării planului de urgenŃă al unui spital

13
 În general sunt trei faze de desfă urare a punerii în aplicare a
planului i anume:

13
 faza I-a (de alarmă), în care personalul medical, existent la
serviciu rămâne la serviciu. Deseori această fază este pusă în aplicare
până se poate executa verificarea completă a datelor informative
preliminare despre amploarea dezastrului;
faza II-a, semnifică managementul victimelor care sosesc la spital cu
personalul existent în acel moment la spital în serviciu. În cursul acestei
faze personalul spitalului va fi suplimentat prin suprapunerea turei
existente (care va lucra în regim prelungit), cu tura care vine normal la
lucru.
faza III-a, presupune chemarea la serviciu a personalului suplimentar,
care în mod normal este liber.

5.10.1.Postul de
comandă

În timpul tuturor fazelor de activare a planului de intervenŃie în

caz de dezastre a spitalului, postul de comandă al spitalului trebuie să fie
stabilit i să funcŃioneze la capacitate completă. De aceea este necesară
stabilirea din timp a locului, atribuŃiilor i a personalului component. Se va
stabili i un centru separat unde se primesc rapoartele despre modul de
desfă urare a punerii în aplicare a planului, precum i orice alte
probleme apărute în timpul, desfă urării intervenŃiei. În spitalele mai
mici este posibil că postul de comandă să fie dispus, în apropierea
centrului de triaj, cel puŃin la începutul activităŃii până se creează alte
condiŃii care să permită mutarea acestui centru.
Personalul postului de comandă, va fi constituit din persoanele cheie ale
spitalului, care vor fi desemnate din timp, antrenate i pregătite să poată
face faŃă conducerii spitalului în situaŃii deosebit de grele ale intervenŃiei
medicale la dezastre. De asemeni trebuie destinată o persoană
credibilă, care să aibă calitatea de “purtător de cuvânt” pentru familiile
victimelor i presă, de asemeni se vor lua în evidenŃă i trece în plan
persoanele cheie din cadrul autorităŃilor locale i regionale cu care se
vor stabili contacte în timpul desfă urării intervenŃiei medicale la
dezastru. De asemeni în punctul de comandă al spitalului trebuie să existe
tot ceea ce este necesar desfă urării activităŃii de conducere, indiferent de
condiŃiile dezastrului (apă, alimente, telefoane mobile, sisteme de iluminat
independente de reŃeaua de alimentare cu energie electrică .a.).
La centrul de primire a rapoartelor, responsabilii de arii de tratament, etaje
i unităŃi de dezastru ale spitalelor î i vor prezenta rapoartele de
activitate precum i observaŃiile referitoare la desfă urarea intervenŃiei,
cereri de materiale

13
 i personal, precum i orice alte probleme
ivite.
Dacă persoana, care trebuie să prezinte raportul i observaŃiile
sale la centrul de primire a rapoartelor, nu se poate deplasa personal,
va trimite un înlocuitor, sau raportul va fi transmis telefonic.
Circuitul ambulanŃelor, al personalului, vizitatorilor i al presei,
trebuie stabilit cu precizie i marcat pe planurile de intervenŃie. În general
de această

13
problemă se va ocupa eful grupului de pază i securitate, care va avea
hărŃi detaliate ale acestor circuite.
În spitalele mari, se vor utiliza intrări i parcări separate pentru
personal i vizitatori, de care va trebui să se Ńină seama cu stricteŃe, pentru
că în momentul dezastrului, poate apare un număr foarte mare de curio
i , care de cele mai multe ori stânjenesc accesul victimelor i al
personalului în spital.
Această situaŃie a fost denumită “fenomenul de convergenŃă” i de
multe ori
poate crea probleme deosebite de acces în siguranŃă în spital în cazul
unor dezastre.
Sosirea victimelor la spital în urma unui dezastru este variabilă i
dependentă de o serie de factori cum ar fi: tipul dezastrului, durata lui,
gradul de afectare a comunităŃi produse de impactul dezastrului.
O echipă de triaj, constituită dintr-un medic, un registrator, o asistentă i
brancardieri va identifica, evalua i transporta toate victimele, care
sosesc la spital, pentru desfă urarea acestei activităŃi se va destina o
arie în imediata apropiere a departamentului de urgenŃă. Multe planuri
de intervenŃie în cazul dezastrelor externe prevăd destinarea unei arii
situate în exteriorul spitalului, dacă vremea permite, unde să se desfă
oare activitatea de triaj, acest lucru este deosebit de important, mai ales
în fazele de început a intervenŃiei, când integritatea structurală a
spitalului este nesigură, necesitând verificare i se prevede un aflux
masiv de victime rănite sau îmbolnăvite. Planurile de intervenŃie pentru
dezastrele interne vor prevedea o arie de a teptare situată în afara clădirii
spitalului, mai ales când se prevede o evacuare a spitalului.
Activitatea de decontaminare chimică sau radioactivă trebuie prevăzută în
plan, rezolvarea ei fiind din timp prevăzută prin încadrarea
facilităŃii de decontaminare cu personal pregătit, precum i prin dotarea
acestei facilităŃi cu toate materialele i echipamentele necesare.
Această activitate î i are importanŃa ei atât în ceea ce prive te
siguranŃa victimelor contaminate cât i pentru siguranŃa personalului
medical, ce poate fi expus la contaminare.
În ceea ce prive te triajul multe spitale folosesc marcarea victimelor cu
etichete colorate ro u pentru victimele grave, ce necesită tratament
imediat, galben pentru victimele de gravitate moderată, al căror
tratament poate fi întârziat i verde pentru victimele minore. Fără îndoială
că victimele cu eticheta ro ie vor fi tratate cu prioritate, dar nu trebuie
neglijate victimele cu eticheta verde, pentru care se va destina o arie
separată de tratament situată în afara departamentului de urgenŃă. Dacă

1
situaŃia o cere se va destina un centru separat care va fi însărcinat cu
tratamentul victimelor ambulatorii.
Un aspect important al procesului de triaj, este cel că acest proces
este continuu i că triajul trebuie permanent actualizat i reevaluat. În cele
mai bune condiŃiuni, triajul are un randament al eficacităŃii de 70% (12),
starea sănătăŃii victimelor trebuind să fie în permanenŃă reevaluată.

1
 Cea mai bună atitudine în caz de dubii la trierea unor victime, este de
a le categorisi iniŃial în categorii superioare (ro u) i la reevaluare să fie
trecute la alte categorii, în funcŃie de situaŃie.
Toate planurile de intervenŃie la dezastre vor avea prevăzute rezolvarea
problemelor pentru familiile victimelor, reprezentanŃilor mas-media,
voluntarilor i ale personalului spitalului.
De asemeni planul trebuie să prevadă soluŃii pentru extinderea capacităŃii
morgăi.
Toate secŃiile i departamentele trebuie să aibă planuri
individuale de intervenŃie la dezastre, cu prevederea clară a
autorităŃilor necesare aplicării acestor planuri i a responsabilităŃilor
fiecărui membru.

5.11.Elementele planului de intervenŃie pentru un dezastru intern

Planificarea în caz de dezastru intern, va fi o extensie a planificării

pentru un dezastru extern i va lua în considerare toate accidentele i
incidentele posibile în astfel de situaŃii.
recentă a mai multor spitale. ImportanŃa acestei planificări a fost
subliniată de experienŃa le, care au făcut faŃă unor astfel de situaŃii (3, 19,
26, 27, 37).
Planul va prevede rezolvări pentru următoarele situaŃii
posibile: instabilitatea structurală a clădirii spitalului, incendii sau
inundaŃii în spital, pierderea alimentării cu apă i energie electrică,
scăpări necontrolate de gaze medicale, urgenŃe ale lifturilor, accidente
chimice, radioactive sau prin fumuri toxice, pierderea legăturilor
telefonice, imposibilitatea personalului de a ajunge la spital, acte de
terorism sau atentate cu bombe. Fiecare din aceste situaŃii va fi detaliată
în planuri individualizate, care vor lua în considerare evaluarea
impactului asupra spitalului produs de accidentul respectiv i
desemnarea responsabilităŃilor concrete ale personalului.
Ghidurile de planificare ce vor fi puse la dispoziŃia personalului spitalului
vor avea i consideraŃii asupra securităŃii i siguranŃei personalului spitalului.
Planul de evacuare este parte integrantă a planurilor de intervenŃie
în caz de dezastru intern i va prevedea amănunŃit modalitatea de
evacuare în siguranŃă a pacienŃilor internaŃi, atât în ceea ce prive te
modalitatea cât i locul de destinaŃie a evacuării.

5.12.Rolul departamentului de urgenŃă în timpul unui dezastru

1
 Departamentul de urgenŃă al unui spital, joacă un rol deosebit, în
orice plan de intervenŃie la un dezastru al spitalului. În mod deosebit i
acut, acest departament este aria de primire a victimelor i trebuie
să asigure că decontaminarea, triajul, stabilizarea i tratamentul iniŃial se
vor desfă ura în cele mai bune condiŃiuni. Departamentul de urgenŃă se
poate a tepta la o cre tere

1
importantă a numărului de pacienŃi atât în timpul fazelor timpurii de
intervenŃie la dezastre, cât i ulterior, chiar până la 2-3 luni (38).
De asemeni trebuie să se Ńină seama, că toate rănirile produse în
timpul unui dezastru se pot infecta i în general este de preferat un
tratament conservativ, un alt aspect al intervenŃiei, care poate conduce la
un număr crescut de răniri sunt activităŃile de reconstrucŃie postdezastru.
Îngrijirile medicale primare, vor fi rezolvate în departamentul de
urgenŃă i
datorită faptului că în urma unui dezastru, este posibil că facilităŃile
medicale de îngrijiri primare ale comunităŃii (cabinetele medicale,
policlinici, farmacii .a), să fie afectate de dezastru i să nu fie funcŃionale.
În situaŃiile de dezastru, preplanificarea activităŃilor este deosebit de
importantă pentru departamentul de urgenŃă i se vor prevedea măsuri
pentru cre terea securităŃii familiilor membrilor departamentului, fapt
care va reduce anxietatea i va cre te eficienŃa muncii lor (1, 2, 39).
Personalul departamentului de urgenŃă va trebui să fie alertat în prima
urgenŃă i va trebui să se prezinte cât mai rapid la spital, de asemeni
se va amenaja o arie de odihnă pentru acest personal, care în mod
sigur va fi suprasolicitat în cursul intervenŃiei. Departamentul de urgenŃă
va avea legături sigure i stabile cu ambulanŃa comunităŃii i în caz
de nevoie va sprijini activitatea acesteia. Un alt aspect important
este asigurarea din vreme a materialelor, medicamentelor i
echipamentelor necesare pentru desfă urarea activităŃilor în cadrul
intervenŃiei medicale.

5.13.Concluzi
i

Dezastrele se pot abate frecvent asupra comunităŃilor expuse, iar

spitalelor li se cere să asigure satisfacerea nevoilor de îngrijiri medicale a
comunităŃii lovite de dezastru. Datorită faptului că departamentul de
urgenŃă joacă un rol deosebit în legătura cu ambulanŃa i cu
comunitatea lovită de dezastru, medicii de urgenŃă trebuie să joace un
rol important în planificarea activităŃii de intervenŃie medicală, de asemeni
planificarea activităŃilor spitalului trebuie să Ńină seama de toate pierderile
ce se produc în comunitate i să coreleze aceste planuri, cu celelalte
planuri întocmite de autorităŃile locale i centrale.

5.14.Principiile planificării pentru dezastre a

spitalelor

1
5.14.1.Introducer
e

Haosul nu poate fi prevenit în timpul primelor minute după producerea

unui accident major sau a unui dezastru. Dar scopul oricărui plan
operaŃional de dezastru este constituit de scurtarea acestei faze la
minimum posibil.
Cu toate acestea, datorită venirii unui mare număr de victime
se va produce o presiune de a practica principiile medicinei de dezastru i
de a reduce

1
calitatea actului medical în favoarea tratării unui număr cât mai mare de
victime supravieŃuitoare. Dar în toate circumstanŃele - chiar i în cazul
unui dezastru - medicina individuală trebuie menŃinută într-un spital.
organizare eficientă i adecvată în aria de dezastru va conduce la cre
terea
proporŃiei de supravieŃuire i de recuperare a victimelor i la o repartiŃie
cât mai proporŃională a lor la spitalele de primire.
Din păcate multe din spitale î i supraestimează capacitatea lor de a îngriji
victimele foarte serios rănite
(18).
De asemeni supraîncărcarea unui spital i rezultanta ei reducerea
calităŃii tratamentului trebuie evitată.
În mod particular unui spital i se va cere o capacitate de
spitalizare i tratament mai mari în cursul primelor faze ale dezastrului.
Planurile speciale de pregătire vor trebui să aibă în vedere nu numai aria
de dezastru ci i aria de
spitalizare.
În multe spitale însă se consideră suficient doar planul de alarmă, care
este folosit că plan de dezastru.
Aceasta conduce de regulă la o evaluare incorectă a cerinŃelor unei atari
situaŃii. Folosirea mult mai corectă a Managementului unui aflux masiv de
victime (OMP), va îmbunătăŃi foarte mult ansa de a se preveni evaluările
neconforme cu realitatea.
Există de altfel posibilitatea că spitalul însă i să fie afectat de un
accident major, ceea ce face necesară i imperativă întocmirea unui plan
adecvat.

5.15. Scopurile Organizării pentru managementului unui aflux masiv

de victime (OMP)

Fiecare proiect trebuie să- i precizeze mai întâi scopurile. Orice

plan referitor la organizarea pentru managementul unui aflux masiv de
victime - mult mai bine cunoscut că “Planul de dezastru” este un proiect
pretenŃios. Timpul folosit pentru definirea scopurilor va fi de aceea
întotdeauna cheltuit cu folos. În cazul unui accident extern cu aflux masiv
de victime scopurile sunt următoare:
• să se controleze problematica afluxului masiv de victime cât
mai bine posibil;
• să se crească posibilităŃile de spitalizare i tratament bazat
pe regulile medicinei individuale în ciuda afluxului masiv de
victime;

1
• să se asigure prin tratamentul continuu i eficace pentru
toate categoriile de victime care vor veni, printr-o rezolvare
adecvată a tuturor sarcinilor suplimentare determinate de
un astfel de eveniment;
• să sprijine aria afectată prin intermediul consultaŃiilor
medicale, medicamentelor, perfuziilor, pansamentelor i a
oricărui echipament necesar.

1
 În cazul unui accident major (cum ar fi o explozie sau un incendiu)
scopurile măsurilor adecvate de pregătire sunt:
• protejarea omului, mediului i bunurilor materiale cât mai bine
posibil împotriva afectării lor, prin aplicarea măsurilor prevăzute;
• comportarea adecvată a personalului care trebuie să- i cunoască
sarcinile ce revin în atari situaŃii i va da instrucŃiuni corecte;
• sprijinirea ajutorului venit din afară într-o modalitate optimă,
pentru restabilirea cât mai rapidă a ordinei că o condiŃie a
reîntoarcerii la condiŃiile normale de muncă.
În plus, un concept pentru evenimentele externe la fel că i
pentru evenimentele interne va trebui să fie pregătit în scopul unei
protecŃii optime a pacienŃilor, salariaŃilor i a personalului de
salvare, pentru a asigura managementul necesar i o pregătire cât mai
rapid posibil a structurii spitalului pentru a putea garanta îndeplinirea
cerinŃelor unui management adecvat i flexibil i direct în toate
situaŃiile, care va asigura coordonarea forŃelor i resurselor atât interne
cât i externe.
De multe ori în aplicarea unui astfel de proiect personalul va
lua la cuno tinŃă problematica i natura operaŃiilor ce se vor desfă ura
i va fi în măsură să rezolve aceste cerinŃe în cel mai corespunzător mod.

5.16.Planul pentru dezastre al Spitalului.

5.16.1.CerinŃe de bază

Spitalele au o nevoie specială de a planifica atât managementul unui

aflux masiv de victime cât i managementul ariei afectate de dezastru.
Aceasta înseamnă că fiecare spital indiferent de mărimea lui are
nevoie de un plan corect întocmit i aplicabil pentru aceste evenimente.
Aceasta nu va include numai dezvoltarea i coordonarea
performanŃei medicale, ci i alte însărcinări importante care trebuie
adăugate practicii zilnice.
De aceea un plan pentru organizarea în situaŃia unui accident major
depă e te necesitatea alarmării doar a unor forŃe suplimentare.

5.16.1.CerinŃele de bază sunt:

• acest plan trebuie să se bazeze pe structura organizaŃională

existentă, întrucât orice reorganizare poartă în ea pericolul e
ecului;

1
 • menŃineŃi planul cât mai simplu posibil, dar cât mai complet.
5.16.2. Să aveŃi în vedere următoarele principii:

1
 Dosarul de planificare al Planificării Organizării pentru managementul
unui aflux masiv de victime (OMP), este util pentru pregătire i
antrenament, dar în caz real doar listele de sarcini vor fi de folos.

5 . 1 6 . 2 . 1 . O r g a n i z a r e a i s t r u c t u r a m a n a g e me n t u l
u i u n u i sp i ta l

Orice management necesită organizare i conducere. În special în

timpul unei crize apare o nevoie suplimentară de acŃiuni imediate i
decizii ce vor fi luate într-o manieră corectă.
De aceea se vor aplica următoarele principii:

• se va folosi o organizare simplă i clară, care poate fi mobilizată

rapid printr-o scurtă
notă;
• un staff de criză constând din 40 de membrii se va dovedi inoperabil
i face necesară delegarea competenŃelor de a prezenta
autorităŃilor căi preformate de luarea deciziilor dintr-un
punct de comandă pregătit din timp cu o infrastructură
adecvată;
• nu se va adopta o reorganizare, ci doar dezvoltarea pe
baza structurii existente pentru a asigura că activitatea de
rutină a spitalului poate continua.
5 . 1 6 . 2 . 2 . A l a r m a re a i m o b i
l i za re a

În situaŃia unei urgenŃe alarmarea trebuie să fie rapidă i sigură.

CompetenŃa de a declan a alarmarea trebuie să fi stabilită cât
mai jos
posibil pe scara ierarhică. În caz contrar se pierde foarte mult timp în
fazele
precoce ale punerii în aplicare a planului. Acest timp este decisiv i nu
poate fi recuperat oricum. În concluzie, alarmarea se va da cât mai precoce
i chiar dacă se bazează pe suspiciunea producerii unui accident major (18 ).
Mobilizarea tardivă este ireparabilă. Un surplus de personal poate
fi de altfel retrimis acasă oricând, dar minusul de personal în situaŃiile
supraacute nu poate fi compensat. Alarmarea nu trebuie să fie un
atribut al directorului administrativ sau al directorului medical.
Personalul mobilizat trebuie să tie unde să se prezinte (în locuri
predefinite) i ce trebuie să facă. ReŃeaua de comunicaŃii de cele mai

1
multe ori va fi supraîncărcată în astfel de situaŃii i nu trebuie să fie
solicitată în plus. Lista de verificare a atribuŃiunilor se dovede te încă o
dată singura formulă de succes.

1
 5 .1 6 . 2 . 3 .C o m pe t e n Ń e l e i d r ep t u r i le d e
u rg e n Ń ă

CompetenŃele vor influenŃă pe scară largă capacitatea de a acŃiona

de o manieră rapidă. Declararea unei stări de urgenŃă în situaŃia unui
accident major devine indispensabilă.
Această declaraŃie poate conŃine printre altele o externare înainte de
termen a pacienŃilor, evacuarea lor în alte spitale, amânarea
internărilor programate i operaŃiuni de eliberare a paturilor i a sălilor de
operaŃii, pregătirea
i rezervarea de saloane, mobilizarea personalului i instituirea
restricŃiilor de vizitare a pacienŃilor, că i instrucŃiuni de a se limita dreptul
i obligaŃia de a se informa familiile pe timpul desfă urării sau a încetării
alarmei sau a stării de urgenŃă, pentru a se putea evalua procedurile de
urgenŃă aplicate.

5 . 1 6 . 2 . 4 . C a p a c it a te a d e s p i ta l i z a r e i de
tratament

Sunt două erori generale care pot duce la evaluarea incorectă a

numărului de victime care pot fi primite de un spital în cazul unor accidente
majore:
Nici o dată numărul de paturi sau capacitatea de spitalizare nu va
constitui criteriul decisiv;
Capacitatea de tratament este de cele mai multe ori evaluată
optimist de către spitale.
Doar capacitatea de tratament prezintă importanŃă. Această
capacitate poate fi definită de sălile de operaŃii disponibile i de
echipele chirurgicale existente că i de locurile disponibile din secŃiile de
terapie intensivă.
Această capacitate poate fi crescută prin oprirea operaŃiilor chirurgicale
programate, chemarea de echipe chirurgicale suplimentare i transferul
precoce al pacienŃilor din secŃiile de terapie intensivă în secŃiile obi nuite.

5 . 1 6 . 2 . 5 . I n t e r na re a i î n r e g i s t r a r e a
pacienŃilor

Internarea i înregistrarea pacienŃilor a a cum se desfă oară

zilnic nu poate fi aplicată în timpul unei situaŃii ivite în urma unui accident

1
major sau a unui dezastru, datorită lipsei de timp. De aceea sunt necesare
următoarele:

• un sistem simplu i u or de folosit;

• o metodă care permite să legăm clar pacienŃii de
evenimentul respectiv, pentru a se putea informa autorităŃile
i investigaŃiile ulterioare;
• un sistem sigur de identificare a obiectelor personale ale pacienŃilor;
• o metodă de manipulare care asigură găsirea pacienŃilor de
către rude în spital;

1
 • noi recomandăm folosirea CHS TM, un sistem dezvoltat în Europa.
5 . 1 6 . 2 . 5 . S ă c u le Ń u l C
HS-TM

Se recomandă stocarea săculeŃelor-CHS la intrarea în sala de urgenŃă

pentru a marca victimele care sosesc fără acestea.
La Spitalul universitar din Zurich acest mod de identificare s-a
dovedit a fi un instrument bun în identificarea pacienŃilor necunoscuŃi.

5 . 1 6 . 2 . 6 . C ă i d e t r a n sp o r t a p a ci e n Ń i lo r p re
d e se m n a t e

Un sistem de ghidare colorat cu marcarea corespunzătoare a

etajelor poate fi folositor i ajută la evitarea haosului.

5 . 1 6 . 2 . 7 . M ă su ri l e m e d i c a l e î n c l u zâ
n d t r ia j u l

Toate măsurile medicale trebuie să înceapă la intrarea de urgenŃă.

Triajul are prioritatea în scopul asigurării instrucŃiunilor decisive. De aceea
medicii triori de la intrare au un rol deosebit i trebuie să fie foarte bine
pregătiŃi.

5.16.2.8.A
riile

Cre terea capacităŃii de spitalizare a victimelor necesită mărirea

capacităŃii unor puncte adecvate chiar prin schimbarea la nevoie a
funcŃiei lor. Se va proceda la marcarea îngrijită a ariilor suplimentare
(cum ar fi saloanele de îngrijire a victimelor u oare, postul de comandă,
ariile pentru rude, mas-media incluzând identificarea lor) trebuie
pregătite. Toate cerinŃele trebuie să fie determinate exact i rezolvate
pe baza resurselor existente.

5 . 1 6 . 2 . 9 . C o m un i c
aŃiile

1
 ComunicaŃiile reprezintă una din problemele principale în situaŃia
unor accidente majore sau dezastre. Fluxul informaŃional in atari situaŃii
trebuie redus la aceste evenimente importante.
Legăturile prin fir sau radio că i mesageri, trebuie să fie
integrate în conceptul de comunicaŃii. De asemeni trebuie să se Ńină
seama că oricare din aceste sisteme pot să cadă. S-a dovedit astfel că
telefoanele celulare pot fi inutile în astfel de situaŃii datorită supraîncărcării
reŃelei.
Identificarea corespunzătoare a persoanelor cu atribuŃiuni este o
parte importantă a sistemului de comunicaŃii.

1
 5 . 1 6 . 2 . 1 0 . Mă su r i d e p r o t e c Ń i e

Serviciul de Securitate i pază trebuie să fie operaŃional în etapele

foarte timpurii ale alarmării. Unele din atribuŃiunile acestui serviciu sunt:
• să asigure căile rutiere pentru părŃile autorizate, în
special ambulanŃe;
• să restrângă i să controleze strict intrarea în spital;
• să dirijeze intrarea i accesul persoanelor autorizate în
ariile adecvate, că de exemplu pentru rude sau mas-media;
• să protejeze personalul i pacienŃii.

5.16.3..Resursele generale medicale i operaŃionale

Nu numai ariile de tratament dar i ariile de radiologie punctul

de transfuzie, laboratoarele i farmacia trebuie să se pregătească pentru
cre terea performanŃei.

5.16.4.InformaŃiile interne i externe

InformaŃiile includ nu numai contactul dintre personalul de salvare i

mas- media la nivelul ariei afectate. Fluxul informaŃional este deasemeni
important în interiorul spitalului. Haosul informaŃional va putea fi prevenit
prin introducerea unui concept clar de management al informaŃiilor. Acest
concept constă din:
• informarea personalului;
• informarea spitalelor i partenerilor de operaŃii din vecinătate
cum ar fi ambulanŃele, poliŃia, etc.;
• informarea prietenilor i rudelor;
• informarea presei (Media î i va organiza oricum informarea
proprie, iar cea mai bună cale este cea controlată).

5.16.5.Îngrijirile

Îngrijirile sociale ale rudelor i a personalului nu trebuie

neglijate. Personalul corespunzător disponibil, psihiatrii i alte specialităŃi
sunt elementele acestui concept.

5.16.6.Controlul circulaŃiei i coordonarea exterioară

14
 Controlul circulaŃiei i blocarea accesului către unele arii, vor
sprijini evitarea haosului în situaŃia unui accident cu victime în masă.
Cooperarea cu forŃele de poliŃie va fi necesară.

14
5.16.7. Măsuri de substituŃie i redundante

Sistemele tehnice cum ar fi sistemul de comunicaŃii, uzinele

electrice i sistemul de distribuŃie a gazelor medicale pot cădea, datorită
supraîncărcării sau din alte motive. În acest moment al planificării astfel
de posibilităŃi vor trebui evaluate i prevăzute, iar contramăsurile trebuie
pregătite.

5.16. 8.AtribuŃiunile i listele de verificare

Documentele de planificare sunt indispensabile pentru pregătire dar

sunt mai puŃin utile în timpul unui dezastru, datorită volumului lor mare.
Dosarele sunt pentru birou. În timpul unui dezastru doar ghidurile sunt
necesare.
Ele trebuie să fie create că liste de verificare simple i u or de folosit;
lesnicios disponibile.

5.16.9.Conceptul de pregătire

Organizarea pentru managementul unui aflux masiv de victime (OMP)

este un concept special care se bazează pe structurile obi nuite.
pregătire direcŃionată cu grijă este obligatorie. Pregătirea teoretică trebuie
să fie urmată de exerciŃii periodice practice.
Multe dintre acestea trebuie să fie executate fără anunŃarea lor prealabilă.
Nu cu mult timp în urmă, 25 de victime grave i 25 u oare, un
număr de rude anxioase i ziari ti furio i au fost dirijaŃi către Spitalul
Universitar din Zurich- ElveŃia. Analiza acestui exerciŃiu a condus la
îmbunătăŃirea Planului Spitalului pentru dezastre (18).

5.16.10.ParticularităŃile dezastrelor interne

Măsurile luate pentru Planul OMP EXTERN se aplică i în cazul unei

UrgenŃe INTERNE a Spitalului.
Planul INTERN este bazat pe acela i concept dar include o
serie de modificări i măsuri suplimentare. Din nou reŃineŃi principiul:
modificaŃi cât mai puŃin un manangement existent bun.
• Măsurile suplimentare sunt: marcarea măsurilor speciale
de protecŃie a pacienŃilor cum ar fi disponibilitatea
mă tilor, echipamentului de luptă împotriva incendiilor;
• planul de evacuare posibilităŃile de ie ire inclusiv lifturile;

14
• comportarea personalului i a pacienŃilor cu privire la
problemele psihologice.

14
5.16.11.Evacuarea în spital

Evacuarea spitalelor este o sarcină foarte pretenŃioasă. Ea va trebui

să fie diferenŃiată în evacuare totală i parŃială. Evacuarea necesită o
planificare bună
i un concept serios. Fără o planificare corespunzătoare evacuarea e
uează în cele mai multe cazuri.

5.17.Momentul planificării

Orice spital care nu are un astfel de plan trebuie să-l întocmească

imediat. Planificarea Organizării pentru managementul unui aflux
masiv de victime
(OMP) i conceptul de securitate trebuie incluse în planificarea oricărei
clădiri noi a spitalului.
Mari sume de bani pot fi economisite printr-o pregătire
corespunzătoare. Numeroase măsuri puŃin costisitoare care vor fi urmate
de altele mai costisitoare trebuie să fie integrate în planificarea renovării/
dezvoltării unui spital.

5.18.Concluzii

Cheia pentru un management de succes al unei crize este să fii

bine pregătit. Toate problemele potenŃial trebuie să analizate cu grijă i
precauŃiile necesare să fie luate.
Unele investiŃii pot fi foarte mari, dar sunt de regulă eficiente. Problemele
de refuz emoŃional al acŃiunii în dezastre poate conduce la acte de neglijenŃă.
Doar un iluzionist poate crede că poate fi capabil să
conducă managementul unui accident major fără o planificare
sistematică, doar prin concentrare asupra resurselor existente (18).
Nimeni nu se poate baza exclusiv pe resursele de înaltă
tehnicitate în situaŃii extraordinare. Accidentele majore i dezastrele pot fi
stăpânite doar printr- o planificare inteligentă.
5.19. BIBLIOGRAFIE:

1. * * * BIRMINGHAM BAPTIST MEDICAL CENTER,

PRINCETON. BIRMINGHAM ALABAMA.DISASTER MEDICAL PLAN
1995
2. * * * VETERAN AFFAIRS MEDICAL CENTER
NASHVILLE TENNESSEE: DISASTER MEDICAL PLAN 1995.
3. Aghababian R.,Lewis C.P., Gans L. Disasters within hospitals. Ann.
1
Emerg. Med. 1994, vol.23, p.711
4. American College of Emergency Physicians, Disaster
Comitee: Student manual for Disaster management and planning
for Emergency Physicians course. FEMA, Emergency Management
Institute Emmitsburg, MD.,

1
 5. American College of Emergency Physicians: The role of
the emergency physician in mas casualty/disaster management: ACEP
position paper, J. Am. Coll.Emerg. Phys. 1976, vol.5, p. 901-902 ,
6. Anderson P.B: A comparative analysis of the emergency medical
services and rescue response to eight airliner crashes in the United States,
1987-1991. Prehospital and Disaster medicine 1996, vol. 10, p.142-153,
7. Auf der Heide E. Disaster planning part II. Emergency Medicine
Clinics of North America, 1996, vol.14, nr.2, p. 453-474
8. Auf der Heide E: Community Medical Disaster Planning
and evaluation guide, 1995. American College of Emergency
Physicians, Sales and services, P.O. Box 619911, Dallas, Tx 75261-
9911;(800) 798-1822(touch
6).
9. Auf der Heide E: Designing a disaster plan:
Important questions.Plant tehnology&Safety Management Series 1994,
nr.3, p.7-18.
10. Auf der Heide E: Disaster Response: Principles of Preparation and
Coordination, St.Louis, MO,CV Mosby Company, 1989
11. Bell J.R.: 200 patients evacuated in hospital fire. Fire Journal (July)
1985, p.55-95,
12. Burkle F.M. Triage. In Burkle F.M.,Sanner P.H., Wolcott B.W.
(eds) : Disaster Medicine. New Hyde Park, NY, Excerpta
Medica Publications/Elsevier Press, 1984, p.145
13. Burton I., Kates R. W., White G.F., The Human ecology at
extreme Geophysical events. Working paper series Nr.1, Natural
Hazard Research and Aplication information Center Boulder, University
of Colorado, 1968,
14. California Association of Hospitals and Health systems:
Hospital earthquake preparedness: Issue for Action-A report on the
Loma Prieta Earthquake, October 17, 1990, Sacramento, CĂ,
California Association of Hospitals and Health systems,
15. Drabek T.E: Emergency management: The human factor.
Emmitsburg MD, FEMA, National Emergency training Center,1985.,
16. Golec J.A., Gurney P.J.: The problem of needs assesment in
the delivery of EMS. Mass Emergencies, 1977, vol.2, p. 169-177,
17. Haynes B.E.,Freeman C., Rubin J.L. Medical response
to catastrophic events: California’s planning at Loma Prieta
earthquake. Ann. Emerg. Med. 1992, vol.21, p.368.
18. Hersche B, Wenker O. Principiile Planificării pentru Dezastre a
Spitalelor.The Internet Journal of Disaster Medicine1998;Vol.1 Nr.2

1
 19. Hodgetts T.J.: Lessons from the Musgrave Park Hospital
bombing. Injury, 1993, vol. 24, p. 219.
20. Hutton J: Management of mas casualties. In Mills J., Ho
M.T., Trunkey D.D (eds): Current emergency Diagnosis &
Treatment, Lange Medical Publications, Los Altos, CA, 1983,

1
 21. Kansas City Health Department: Hyatt Disaster Medical
Assesment. Kansas City, MO,1981
22. Kerns D.E., Anderson P.B: EMS response to a major
aircraft incident: Sioux City, Iowa. Prehospital and disaster medicine
1990, vol. 51, p.
159-166,
23. Koehler G., Isbell D., Freeman C: Medical care for the injured:
The emergency Medical response to the april 1992 Los Angeles Civil
Disturbance.
1993, State of California, Emergency Medical Services Authority, 1930
9th. St. Suite 100 Sacramento CA 95814; (916) 32-4336,
24. Landesman L.Y., Markowits M.D., Rosenberg S.N. : Hospital
preparedness for chemical accidents: The effect of environmental
legislation on health care services. Prehospital and Disaster Medicine.
1994, vol.12 p.
154
25. Lewis C, Ph., Aghababian R.V., Disaster planning part I,
Overwiew of Hospital and Emergency department Planning for
Internal and External Disasters. Emergency Clinics of North America
vol.14, nr.2. may 1996, p.439-
452.
26. Longmire A.W., Ten Eyck R.P.,: Morbidity of hurricane
Frederic. Ann. Emerg. Med. 1984, vol.13, p. 334.
27. Martchenke J., Pointer J.E.: Hospital disaster operations during the
1989 Loma Prieta earthquake. Prehospital and disaster medicine 1994,
vol.9 p. 146,
28. National Safety Council: Accidents facts, 1973 ed. Chicago IL.,The
council, 1973
29. Orr S.M.: The Hyatt Regency skywalk collapse: An EMS-
based disaster response. Ann. Emerg. Med. 1983, vol.12, p.601-605,
30. Pointer J.E., Michaelis J., Saunders C: The 1989 Loma
Prieta earthquake: Impact on hospital patient care. Ann. emerg. Med.
1992, vol. 21, p. 811-818,
31. Quarantelli E. L: Delivery of emergency medical care in disasters:
Asumptions and realities. New York, Irvington Publishers, 1983
32. Quarantelli E.L.: Disaster planning for transportation
accidents involving hazardous materials. Journal of Hazardous
Materials 1991, vol.27, p.49-60.,
33. Quarantelli E.L.:Inventory of disaster field studies in the social
and behavioral sciences 1919-1979. Columbus, OH, Disaster
Research Center, The Ohio State University, 1982,

1
 34. Quarantelli E.L: Organizational behavior in disasters and
implications for disaster planning, Report series 18
35. Sabatino F. Stories of survival: Hurricane Andrew, South
Florida hospitals shared resources and energy to cope with the storm’s
devastation. Hospitals 1992, vol.66, p. 26.

1
 36. Sabatino F.:Stories of survival Hurricane Andrew, South
Florida hospitals shared resources and energy to cope with the storm’s
devastation. Hospitals, 1992, vol.51, p. 464
37. Seaver D.J., : Coping with Internal Disaster is a hospital priority.
Hospitals, 1977, vol. 51, p. 171
38. Shepa C.M., Stevens J., Philbrick J.T: The effect of class
IV Hurricane on emergency department operations. Am.J.Emerg.
Medicine.
1993, vol.11, p.464
39. Sopher L., Peterson R., Talbot M: The crash of flight 232:
An emergency care perspective. J.Emerg. Nurs. 1990, vol. 16, 61A-66A
40. Tierney K.J.: Emergency medical care aspects of the Loma
Prieta earthquake. Prepared for the International Symposium
on Building Technology and earthquake hazard mitigation, march 25-
29,1991 Kunming Yunnan, People’s Republic of China. Newark DE.
Disaster research Center, University of Delaware
41. Tierney K.J.: Emergency medical preparedness and
response in disasters: The need for interorganizational coordination.
In Petak W.J.(ed): Emergency ,management: A Challenge for Public
administration (Special issue). Public administration Review. 1985,
vol.45, p.77-84
42. Tierney K.J.: Project Summary: Disasters Analysis: Delivery of
Emergency Medical Services in disasters. Newark, DE. Disaster
research center, University of Delaware 1993
43. Wright J.E.: Interorganizational systems and networks in mas
casualty situations(disertation). Columbus OH. Ohio State University,1976
44. Zhi-Yong S: Medical support in the Tangshan earthquake: a
review of the management of mas casualties and certain major
injuries. J.trauma.
1987, vol.7, p.1130-1135

1
6.MANAGEMENTULPRINCIPALELORENTITĂłI CLINICE ÎN
MEDICINADE DEZASTRE

6.1.Triajul medical în
dezastre

Termenul de triaj derivat din francezul Trier, înseamnă a sorta i

este folosit pentru a defini împărŃirea victimelor într-o varietate de categorii
medicale.
Baronul Dominique Jean Larre un chirurg napoleonian (26), a fost
creditat cu inventarea acestui termen, iar folosirea lui s-a făcut iniŃial în
mediul militar. Pe câmpul de luptă prioritatea esenŃială este de a
deosebi răniŃii, care se pot întoarce la luptă, de cei, care trebuie evacuaŃi
i nu sunt apŃi de luptă.
Dezastrul, este descris că o disproporŃie masivă i bruscă, între
elementele vulnerante de orice fel i resursele de supravieŃuire
disponibile pentru a contrabalansa efectul acestora în scurt timp (2).
În mediul militar, tradiŃional, triajul este planificat pentru victime, care sunt
în general în plină forŃă fizică i tinere, dar în conflictele din ultimele
decade, victimele din rândul populaŃiei civile, au depă it numeric pe
cele militare. În dezastrele naturale, este afectată întreaga populaŃie, de
aceea persoanele care vor fi însărcinate să efectueze triajul, trebuie
să aibă în vedere grupele populaŃionale i de vârstă, care au
vulnerabilitatea cea mai mare la acŃiunea factorilor agresivi ai dezastrelor
naturale i a celor produse de om (femei, copii, vârstnici sau handicapaŃi).
Multe victime pot avea afecŃiuni preexistente dezastrului, care pot
agrava tabloul morbidităŃii de dezastru, lipsa resurselor i a
materialelor medicale, determină i o înăsprire a sarcinilor triajului.
De aceasta triajul medical în situaŃiile de dezastru, trebuie să fie un
proces dinamic, desfă urat la mai multe nivele, în a a fel că victimele
ale căror răniri sunt cele mai grave să fie rapid identificate i tratate în
consecinŃă (29, 69).
În mod tradiŃional, sistemele de triaj, separă victimele în categorii,
pentru a determina prioritatea pentru tratament i evacuare, folosind o
varietate de culori, numere i simboluri, pentru desemnarea acestor
categorii bazate pe gradul de rănire sau îmbolnăvire.
Triajul necesită o bună cunoa tere a evaluării rănirilor, a determinanŃilor
fiziologici i anatomici, că i existenŃa echipamentului i a materialelor
medicale.

1
 Practica militară a arătat că, triajul la început, poate fi confuz i
poate părea nepractic.
Cu timpul însă a crescut sensibilitatea i specificitatea metodelor de triaj,
cunoa terea manierei în care se prezintă rănirile specifice poate
îmbunătăŃi procesul general.
Triajul nu este un proces perfect i nici prea democratic, el este
desemnat să asigure cel mai mare bine pentru cât mai mulŃi răniŃi, în
situaŃia când resursele

1
 i evacuarea sunt compromise, se apreciază că triajul de teren este corect
doar în 70% (15).
De aceea devine necesară repetarea triajului la fiecare etapă a
lanŃului de ajutor medical.
Metodele convenŃionale de triaj bazate pe experienŃă i simplicitate,
par a fi cele mai utile, folosirea de metode mai sofisticate, că i a
diverselor scări ale rănirilor nu au îmbunătăŃit sistemul de triaj folosit în caz
de dezastre (13,14).
În urma unui dezastru, dacă resursele sunt mult diminuate,
categoria de răniri mortale (albastru), va primi doar un tratament paliativ,
dacă există resurse adecvate, ace ti răniŃi vor putea primi tratamentul
necesar, doar după ce răniŃii grav (ro u) au fost trataŃi.
Triajul va trebui să delimiteze de la folosirea resurselor de tratament,
doar răniŃii din categoria galbenă i verde.
Evitarea deceselor necesită cuno tinŃe aprofundate asupra
existenŃei resurselor i a sistemului medical de urgenŃă.

Nr. crt. Grup Culoarea Tipul rănirilor

1 Prioritatea Ro ie Deosebit de grave: pot
1/extremă supravieŃui, doar dacă se aplică
urgenŃă măsurile salvatoare de viaŃă

2 Prioritatea Galbenă Pot supravieŃui, dacă se aplică

2/urgentă metode simple de tratament, în
decurs de ore
3 Prioritatea Verde Minore: îngrijirea poate fi
3/neurgentă întârziată, până alte victime mai
grave sunt tratate
4 prioritate 2 Albastru Catastrofale: victime care nu vor
sau 3 supravieŃui, dacă nu se aplică
îngrijiri intensive, în decurs de
minute
5 Nici una Negru DecedaŃi, sau foarte grav răniŃi,
care nu au anse de supravieŃuire

Tabelul nr.14: Categoriile de triaj

Este de subliniat că victimele unui dezastru trebuie reevaluate

continuu i categoriile de triaj vor trebui continuu actualizate, întrucât
literatura de profil arată că triajul de la locul accidentului nu este de cele
mai multe ori corespunzător (3,

1
24, 47, 50, 64).

1
 Vor trebui instituite arii separate de triaj i tratament pentru a
preveni descarcerarea i evacuarea făcută de către persoane neavizate
dintre martorii imediaŃi la accident (52).
Aceste arii trebuie să fie amplasate în afara oricărui risc i să permită un
acces sigur i u or al victimelor, că i al mijloacelor de evacuare.
Triajul iniŃial trebuie efectuat rapid i sigur, iar personalul
însărcinat cu aceasta, trebuie să poată acorda orice ajutor necesar
victimelor la acest nivel (56).
O dată triajul i marcarea efectuate, se ridică problema stabilirii
priorităŃilor de transport i bineînŃeles a locului unde se face evacuarea,
aceste activităŃi se vor efectua Ńinându-se seama de resursele existente,
că i de capacitatea reală a spitalelor de primire, care ar putea fi afectate
de dezastru.
La spital se va efectua triajul, care va reevalua victimele sosite, în funcŃie
de starea lor că i de posibilităŃile existente în spital.

6.2.Rănirile produse de suflul exploziilor (blast sindromul)

Folosirea explozivilor, în scopuri comerciale, că i teroriste a făcut

necesar că personalul medical civil să fie familiarizat cu fizica explozivilor,
că i cu tipurile de răniri produse de explozii.
Exploziile produse în fabricile chimice că i în depozitele de
materiale petroliere, la fel că i atentatele cu bombe produse în Marea
Britanie, Irlanda de Nord, Beirut i Statele Unite, au crescut
necesitatea pregătirii specifice a medicilor i a altui personal, care
intervine în atari situaŃii.
Că să poŃi face faŃă cu succes unei astfel de situaŃii, trebuie
să fii familiarizat cu mecanismele rănirii, cu rănirile propriu zise i cu
managementul eficient al acestora.
Rănirile produse de explozii sunt determinate atât direct cât i
indirect de modificările mediului înconjurător, cât i că un rezultat al
exploziilor.
Bombele folosite în atentate pot conŃine atât nitroglicerină,
trinitrotoluen, sau compu i similari.
Bombele pot fi confecŃionate cu un înveli metalic, sau de plastic i pot
conŃine diverse materiale care să le crească forŃa de distrugere cum ar fi:
bile, cuie, .a.
DetonaŃia este un proces chimic rapid, prin care produsul exploziv
este transformat în gaze, ce au o presiune i temperatură înalte. De
exemplu 1 g de TNT, care detonează rapid poate elibera 1120 de calorii
6
de energie explozivă, producând o presiune de 10 psi (65).

1
14
 Bombele mici, care pot fi purtate în mână pot avea o greutate de 1-
14 kg de exploziv, bombele care sunt amplasate în automobile, pot avea
o greutate mult mai mare.
Presiunea foarte înaltă produsă de explozie, este transmisă în mediul
înconjurător radial, cu o viteză de 800 m/sec, dar cu o durată foarte scurtă. Dacă

1
14
unda de explozie întâlne te în cale obstacole, presiunea iniŃială, poate cre te de
2-9 ori (10), iar victimele surprinse de aceasta pot suferi răniri de 2-3 ori
mai mari.
Viteza undei de oc a exploziei, că i durata presiunii pozitive sunt
determinate de o serie de factori cum ar
fi:
Mărimea încărcăturii explozive. Cu cât aceasta este mai mare cu
atât viteza undei de oc produse este mai mare i durează mai mult;
Mediul înconjurător. În mediile dense cum sunt apa, propagarea undei de
oc, este mai rapidă decât în aer, iar presiunea pozitivă durează mai mult,
ceea ce explică gravitatea crescută a rănirilor la victimele surprinse în apă;
DistanŃa faŃă de locul exploziei, influenŃează prin faptul că viteza undei de
oc scade cu distanŃa
.
În cazul bombelor folosite curent de terori ti, durata undei de
presiune înaltă se întinde pe 2-10 msec, iar presiuni de peste 30kPa
pot produce spargerea geamurilor, peste 30 kPa apar leziuni timpanice la
10% din victime, iar la 100 kPa, acestea survin la 50% din cazuri. La
presiuni între 500 i 700 de kPa, 50% din victime prezintă leziuni
pulmonare, iar peste 1400 kPa moartea este inevitabilă.

6.2.1.Lezările întâlnite în
explozii

6 . 2 . 1 . 1 . L e zi u n i p r i m a r e .

Aceste leziuni sunt cauzate de unda de explozie. Cele mai

susceptibile organe sunt plămânii, urechile i tractul gastrointestinal.
Leziunile sunt produse prin 4 mecanisme i anume: brizanŃă, implozie,
inerŃie (acceleraŃie/deceleraŃie) i presiune
diferenŃială.
BrizanŃa este descrisă că trecerea rapidă a particulelor lichide
într-un mediu mai puŃin dens.
Implozia se produce atunci când unda de explozie trece prin
organe conŃinând pungi de gaze, comprimând i decomprimând aceste
pungi, care în momentul decompresiei pot produce explozii
secundare, acest mecanism explică ruptura membranei timpanice.
InerŃia, poate provoca leziuni prin proiectarea victimelor de
obiectele înconjurătoare.
Presiunea diferenŃială rezultă la momentul impactului undei de oc cu

1
14
organismul când se dezvoltă o diferenŃă de presiune dintre
suprafaŃa organismului i organele interne, datorită faptului că apa
conŃinută de organism este practic incompresibilă, acest fapt se manifestă
la interfaŃa dintre sânge i alvelolele pulmonare, astfel apărând
hemoragiile i edemul pulmonar, observat în leziunile primare ale blast
sindromului.

1
14
 6 . 2 . 1 . 2 . L e zi u n i l e se cu
ndare

Sunt produse de particulele diverse existente în mediu i

antrenate de explozie, astfel devenind proiectile secundare, care
generează o patologie asociată cu exploziile (9).

6 .2 . 1 . 3 . L e ziu n i l e t e
rŃiare

Apar atunci când victimele sunt proiectate de suprafeŃe dense, în

general sunt leziuni letale, producând o mortalitate de 50% la o viteză de
8,3 m/sec. Impacturile de 3,3 m/sec par a fi limita de rezistenŃă a
organismului uman.

6 .2 . 1 . 4 . L e ziu n i l e d i
verse

Sunt produse de cre terea temperaturii, care produce arsuri, întrucât

unda de explozie produce i o cre tere de temperatură ce poate
o
ajunge la 3000 Celsius, dar pentru o foarte scurtă perioadă, de
asemeni se pot produce intoxicaŃii prin diverse fumuri toxice produse de
incendii (33, 58, 66).
În funcŃie de apropierea victimelor de locul exploziei o serie de leziuni
pot fi anticipate, folosind o scară concentrică, astfel la o presiune de peste
2000 kPa, moartea este comună, o victimă aflată în contact direct cu
bomba poate literalmente spulberată, astfel L50 constă în delimitarea
distanŃei la care se poate a tepta că 50% din victime să decedeze într-
o oră, că urmare a leziunilor primare produse de explozie, zona
exterioară, “zona lezărilor”, este zona în care nu se produc decese
imediate, că urmare a leziunilor primare induse de explozie, dar apar
lezări diverse produse de răniri secundare, terŃiare, sau arsuri, mai departe
în afara aceste zone, este zona în care se pot produce lezări datorită
proiectilelor secundare, sau a diverselor obiecte căzătoare.
Cunoa terea acestor zone poate fi utilă în aprecierea numărului
probabil de victime i la triajul lor, determinând concentrarea resurselor
deficitare în zonele unde se poate a tepta să găsim victime în viaŃă.

6.2.2.Managementul general

15
 Înaintea abordării locului exploziei, este deosebit de important,
pentru personalul medical să se asigure că locul exploziei a fost
cercetat i declarat sigur, neexistând alte bombe.
Acest lucru este necesar, deoarece frecvent pot exista mai multe bombe,
reglate să explodeze la diferite perioade, în special la sosirea în zona
exploziei a personalului medical de intervenŃie, sau a personalului de
securitate.
Triajul instituit la locul exploziei va căuta să stabilească cât mai precis
numărul victimelor i severitatea rănirilor (29). Lipsa unei conduceri
medicale la

15
locul exploziei i imposibilitatea stabilirii unei zone de triaj a determinat
confuzia, în intervenŃia la explozia de la Bologna din 1980, precum i
lipsa acordării primului ajutor la faŃa locului, că i pe timpul transportului
(11).
Unul din scopurile principale ale triajului în astfel de intervenŃii este de a
separa relativ puŃine victime foarte serios rănite de foarte multe victime
cu răni relativ minore ce induc riscul inerent de altfel al supertriajului
unui oarecare număr de victime (30).
Principiile de bază ale descarcerării i a sprijinului vital bazal,
prin evaluarea ABC, trebuie să fie aplicate în mod curent. Evacuarea
aeromedicală a fost aplicată cu succes atât la Beirut, cât i în Irlanda de
Nord (12, 63).
Trebuie să suspicionăm leziunile prin suflu oculte, mai ales atunci când se
cunoa te localizarea victimelor în momentul exploziei cu oarecare
precizie în special în zone la care presiunea produsă de explozie poate
produce astfel de leziuni, de asemeni este important să avem în minte
faptul că hiperpresiunea produsă de explozie poate fi mărită prin
reflectarea undelor acesteia i astfel pot apare leziuni grave la acele
victime care par a fi fost în zone la distanŃe aparent sigure.
În exploziile majore, până la 5% din victime pot suferi de lezări prin
suflu semnificative, dar în unele cazuri, acestea pot apare după câteva
ore de la explozie (54).
PrezenŃa timpanelor intacte bilateral se poate corela cu o
probabilitate scăzută de existenŃă a unei leziuni majore prin suflu.
Examenul ORL poate pune în evidenŃă prezenŃa de hemoragii pete iale în
nazofaringe, că un semn al unei leziuni primare prin
suflu.
Capul i gâtul sunt cele mai vulnerabile regiuni ale corpului cu toate
că ele constituie doar 12% din suprafaŃa corporală. Într-un studiu efectuat
pe 5600 de incidente de explozie cu 495 de decese (36) s-a constatat că
principalele tipuri de leziuni sunt următoarele:
• leziuni cerebrale (în special hemoragii subarahnoidiene), 66%;
• fracturi de craniu, 51%;
• contuzii pulmonare difuze, 47% ;
• rupturi ale membranelor timpanice, 45%;
• dilacerări hepatice, 34%.
În atentatul cu bombe de la Beirut din 1983, toate decesele
înregistrate în grupul victimelor cu răniri serioase, au fost observate la
cei ce au suferit traumatisme craniene sau toracice sau ambele (30).
Leziunile prin suflu secundare sau terŃiare, predomină la supravieŃuitori,

15
fiind posibil că acele victime ce au suferit leziuni primare să decedeze
prin embolii aeriene.
Cu tot haosul, care este caracteristic situaŃiilor de dezastru, documentaŃia
atentă a rănirilor înregistrate este esenŃială i constituie probe legale, care
pot fi cerute de victimele supravieŃuitoare (34).

15
 Fracturile membrelor inferioare i amputaŃiile traumatice, pot fi
de asemenea a teptate, iar rănirile membrelor inferioare pot constitui mai
mult de
33% din răniri, 33% din victime suferă răniri ale capului i ale feŃei, iar mai
puŃin de 10% din victime pot avea leziuni toracice sau abdominale.
Majoritatea victimelor suferă răniri relativ minore, iar o serie de
raportări relevă că doar 15% din victimele prezentate la departamentul de
urgenŃă au fost internate în spital (20, 35).
ProporŃia internărilor a fost observată în alt studiu i apreciată la 48%
(61). Lezările tisulare sunt mai grave în cazul exploziilor,
contaminarea plăgilor
este mai frecventă, crescând riscul de gangrenă gazoasă, de aceea debridarea
largă a plăgilor, este necesară mai ales când planul muscular este
interesat, iar sutura primară este mai greu de aplicat, fiind mai utilă sutura
întârziată.
În situaŃiile de dezastru, este de preferat că personalul care nu se ocupă în
mod frecvent de traumatologie să trateze afecŃiunile minore.
Nr. Presiunea Răniri
crt.
1 < 150 kPa minore, posibile rupturi ale membranelor timpanice
2 150 – 350 moderate, probabil insuficient că să producă leziuni
kPa primare pulmonare într-un număr semnificativ
3 350 – 550 severe, o proporŃie semnificativă, prezintă leziuni pulmonare
kPa primare
4 > 550 kPa Foarte severe, leziuni primare pulmonare i o incidenŃă
semnificativă a deceselor
Tabelul nr. 15: Presiunea produsă de explozie i rănirile
posibile(30).

6.2.3.Leziunile specifice i tratamentul

lor

6 . 2 . 3 .1 . L e zi u n i le s i s t e m u l u i n e rv o s

Leziunile sistemului nervos, sunt foarte frecvente i pot de cele mai

multe ori constitui cauza morŃii victimelor din imediata apropiere a exploziei.
Impactul produs de unda de presiune cauzată de explozie, poate
produce ruptura vaselor corticale, atât datorită forŃelor directe, cât i a
inerŃiei.
Se pot produce astfel rupturi axonale i hemoragii intracerebrale,
epidurale sau subdurale cu hematoame consecutive.

1
 PenetraŃia unor fragmente antrenate de unda de presiune, poate conduce
la fracturi deschise, lezări ale creierului, edeme, hematoame i infecŃii.
Se vor suspiciona lezări ale capului, iar tomografia computerizată poate fi
larg folosită pentru a se preciza diagnosticul. Leziunile neurologice sunt
în general tratate după principiile uzuale, iar intubaŃia precoce,
hiperventilaŃia, monitorizarea presiunii intracraniene, toaleta chirurgicală i
drenajul sunt folosite la nevoie.
Plăgile deschise sunt debridate corespunzător, iar sutura durală este utilă.

1
 Embolia aeriană intracerebrală, poate fi cauză de moarte,
localizarea emboliei, că i extinderea ischemiei rezultate va determina
gradul defectului neurologic. Anosmia poate apare din cauza afectării
regiunii etmoide.
S-a putut constata o incidenŃă înaltă a leziunilor vertebrale i ale măduvei
spinării, în atentatul de pe aeroportul din Beirut din anul 1983 (63).

6 . 2 . 3 . 2 . L e zi u n i le o c u l a re

Lezările oculare sunt frecvente i pot varia de la simple abraziuni,

până la dezlipirea de retină sau ruptura globală. Este foarte important să
avem în vedere astfel de leziuni i să le tratăm corespunzător.

6 .2 . 3 . 3 . L e ziu n i l e a u d i t i v e

Defectele de auz pot fi de transmisie, neurosenzoriale, sau

mixte. Ambroise Parre, a fost unul dintre primii care au descris surditatea
de explozie (60).
InerŃia i presiunea diferenŃială, pot cauza perforaŃii lineare sau
mici ale timpanelor. Afectarea directă poate produce perforaŃii largi.
De altfel toate perforaŃiile timpanelor sunt observate în “pars
tensa” a membranelor, iar perforaŃiile sunt observate în partea afectată
de suflu, sau de unda reflectată de un perete.
PerforaŃiile care afectează mai puŃin de 30% din suprafaŃa timpanului se
vindecă spontan, dar cele mai mari necesită timpanoplastia pentru vindecare
(60).
O perforaŃie de aproximativ 10% din suprafaŃa timpanului se vindecă
într-o lună, afectările neurosenzoriale însă de cele mai multe ori se
asociază cu surditatea definitivă.

6 . 2 . 3 . 4 . L e zi u n i l e p u l m o na re

Leziunile pulmonare pot fi cauzate de către efectele primare,

secundare, terŃiare sau inhalaŃionale ale exploziei. Datele clinice
predominante sunt edemul pulmonar i hemoragia, iar supravieŃuitorii
unei explozii pot acuza dispnee, cianoză, tuse i fixarea toracelui în
inspir.
Leziunea primară de suflu asupra plămânului se manifestă rapid i poate
include fistule alveolar venoase, bule de emfizem i exudate pleurale.
Sindromul acut de insuficienŃă pulmonară la adulŃi se poate dezvolta la
victimele unei explozii în 24-48 de ore.

1
 Aceste victime pot prezenta hipoxie, tahipnee i o jenă
respiratorie marcată, semne care pot fi omise la evaluarea stării
victimei imediat după explozie.

1
 Susceptibilitatea pulmonară la leziunile prin suflu depinde de
valoarea vârfului maxim al hiperpresiunii produse de explozie i de durata
acestuia.
BrizanŃa i implozia pot produce lezări severe ale membranelor
alveolare, spărgându-le i unificând spaŃiile alveolare.
SpaŃiul interalveolar astfel mărit se umple cu sânge i fluid
edematos, datorită presiunii diferenŃiale dintre alveolele umplute cu aer i
vasele sanguine.
Prin acŃiunea acceleraŃiei, parenchimul pulmonar, poate fi tras în afara
arborelui vascular i astfel se formează fistulele alveolar-venoase. Acest
fapt poate favoriza embolia aerică, ce poate să se oprească în
coronare sau în Ńesutul cerebral, cauzând decesul.
Emfizemul interstiŃial, pneumomediastinul i pneumotoraxul sunt toate
semne ale prezenŃei aerului în afara căilor aeriene. Primele
semne de insuficienŃă respiratorie sunt tahipneea i scăderea nivelului
presiunii parŃiale a bioxidului de carbon (PaCO2).
VentilaŃia artificială poate fi necesară, dar poate produce pneumotoraxul
sub presiune (10,17,31), i a fost folosită cu succes pe un mic număr de
cazuri
(17)
.
Este util să se administreze oxigen sub presiune, însă trebuie să fim
atenŃi să nu se producă pneumotoraxul. Drenajul toracic profilactic, este util
mai ales la pacienŃii care trebuie să fie evacuaŃi aeromedical (10).
Victimele cu leziuni de suflu primare, tolerează rău anestezia
generală i este de preferat utilizarea rahianesteziei (70).

6 . 2 . 3 . 5 . S i s t e m u l ca rd i o v
a s cu l a r

În mod curent este afectat secundar leziunii pulmonare i emboliei

aerice. EKG poate arăta modificările ischemice datorate hipoxiei sau
emboliei aerice în arterele coronare.
Monitorizarea este esenŃială. Studiile efectuate au arătat că embolia aerică
este rapid mortală i că administrarea de oxigen hiperbar la 3 atmosfere,
cu o decompresiune lentă poate fi utilă.

6 . 2 . 3 . 6 . Tr a c t u l g a s t r o i n
t e s t i na l

1
 În leziunile de suflu ce se produc în imersiune, lezările intestinale
sunt predominente (37).
Unda de hiperpresiune este deosebit de distructivă când trece
peste abdomen, iar cei care sunt supu i unei astfel de agresiuni rareori
supravieŃuiesc.
Organele ce conŃin aer cum ar fi stomacul, duodenul i colonul pot fi rupte
de implozie, sau de forŃele centrifuge inerŃiale, care pot rupe mezenterul.
Viscerele solide cum sunt ficatul, splina sau diafragmul pot fi rupte.
Exsudatul seros i hemoragia intramurală pot fi observate i pot
produce
perforaŃii tardive la câteva zile de la explozie, prin ischemie la locul hematomului.

1
 Hemoragiile submucoase, sau subseroase se pot exterioriza
prin hematemeză i melenă sau prin dureri colicative. Lavajul peritoneal
diagnostic este util, iar radiografia ortostatică este utilă atunci când
se suspectează perforaŃii intestinale.

6 . 2 . 3 . 7 . A m p u t a Ń ia t r a u
m a ti c ă

Constituie o leziune terŃiară, considerată iniŃial că este datorată

suflului exploziei i acŃiunii forŃelor inerŃiale. Doar 1-2% din
supravieŃuitori pot avea amputaŃii traumatice, iar prezenŃa lor sugerează i
alte leziuni severe.
Există o incidenŃă ridicată a amputaŃiilor la decedaŃi, majoritatea lor fiind
situate în jurul tuberozităŃii tibiale. Rareori se întâlnesc dislocări
articulare i fracturi cu deplasare.
Dogma potrivit căreia aceste leziuni sunt datorate suflului exploziei
a fost recent revizuită (24, 25). Leziuni similare se întâlnesc la
piloŃii care se catapultează.
AmputaŃia este rezultanta a mai mult decât o simplă avulsie datorată
hiperpresiunii dinamice. Se sugerează că trecerea directă a undei de suflu
peste membrul afectat poate juca un rol important.
Membrul lezat este sigur contaminat, iar toaleta chirurgicală a
plăgilor, cu sutură amânată, este condiŃia corectă. Hemostaza nu
constituie în general o problemă, dar reimplantarea este imposibilă.
Bontul amputaŃiei va fi astfel modelat, că să permită o bună acoperire cu
piele i să permită folosirea ulterioară a protezelor. Antibioterapia
profilactică i vaccinarea antitetanică se vor practica de rutină.

6 . 2 . 3 . 8 .L e zi u n i s e c u
n d a re

Tatuarea pielii, prin praf i particule mai mari, este frecventă.

Leziunile de toate tipurile produse de proiectile au fost descrise, în special
în mediul urban.
Corpii străini vor fi căutaŃi i la nevoie extra i pe cale chirurgicală,
după importanŃa lor. Se va practica sutura amânată a plăgilor de
intrare i se va practica antibioterapia profilactică, că i vaccinarea
antitetanică.

6 .2 . 3 . 9 . F ra c t
urile

1
 Fracturile pot apare la orice extremitate a corpului, dar
afectarea extremităŃii inferioare este mai frecventă. Aceste leziuni sunt
adeseori asociate cu dilacerări extinse i alte lezări ale Ńesuturilor moi.
De aceea debridarea largă este frecvent necesară, conducând la
dificultăŃi de acoperire a focarului de fractură. IncidenŃa amputaŃiilor
precoce sau tardive este în jur de 4% .

1
 6 . 2 . 3 . 1 0 . A f e c t ă r i p si h o l o g i ce

Sprijinul psihologic pentru victime i familiile lor este necesar.

Histeria, plânsul i tulburările de comportament post stres sunt frecvente.
cercetare pe 1532 de victime a relevat că incidenŃa problemelor psihologice
este de 58% la bărbaŃi i de 82% la femei (29, 30).
Se pare că problemele psihologice ale membrilor formaŃiunilor de
intervenŃie trebuie tratate cu atenŃie, dar cerinŃele operativităŃii
intervenŃiei fac necesară amânarea rezolvării lor (1).

6.3. Sindromul de strivire (crush)

Încarcerarea victimelor în clădirile prăbu ite, în urma unui dezastru

natural sau produs de om, pentru o perioadă mai mare de 4 ore, poate
duce la apariŃia sindromului de strivire. IncidenŃa estimată a acestui tip de
leziune este de 3-5% (68), dar poate depă i 40% la victimele scoase de
sub dărâmăturile unui bloc cu multe etaje (8).
În cutremurul din anul 1973 din Tangshan se pare că 2% din
victime au avut variate grade de sindrom de strivire.
Acest tip de compresie a maselor musculare, produce un sindrom, al
cărei caracteristică este rabdomioliza. Prima descriere clasică a acestui
sindrom de strivire, a fost făcută în timpul bombardamentelor din anii
1940-1941 la Londra (16).
Eliberarea în circulaŃia sanguină a unei variate serii de constituenŃi
intracelulari ai masei musculare strivite, conduce la
mioglobulinemie, hiperfosfatemie, hiperkaliemie, hiperuricemie, acidoză
metabolică, tulburări de coagulare sanguină i o scădere a volumului
intravascular.
posibilă consecinŃă fatală a mioglobulinemiei, este insuficienŃa renală, care
apare la 50% din victimele care prezintă o rabdomioliză severă.
Cauza lezării musculare în sindromul de strivire este încă
controversată i nu este o consecinŃă directă a acŃiunii mecanice singure.

6.3.1.Simptomatolog
ie

Membrul afectat se prezintă cu pierderi senzoriale, paralizii fla te i

poate mima o leziune spinală (55), dar examinarea neurologică,
relevă o funcŃie vezicală normală i un tonus normal al sfincterului anal.
Dacă după descarcerare nu se iau măsuri de refacere volemică
corectă se poate produce insuficienŃa renală.

1
 CombinaŃia de factori care poate conduce la insuficienŃă renală
este următoarea (8) :

1
 • scăderea volumului intravascular, poate conduce la
eliberarea hormonilor vasoconstrictori renali, ce produc o
vasoconstricŃie generală, ce poate compromite filtrarea renală;
• mioglobina i acidul uric potenŃate de acidoza metabolică
i concentrarea urinară, conduc la lezarea epiteliului tubular
renal;
• cre terea concentraŃiei de fosfaŃi poate suprima funcŃia renală;
• depunerea de microtrombi în tubii renali agravează
insuficienŃa renală.

6.3.2.Management

Prevenirea sindromului de strivire, printr-o terapie precoce i agresivă,

este cheia succesului, întrucât mortalitatea cre te dramatic o dată cu
instalarea insuficienŃei renale.
Resuscitarea trebuie efectuată în timpul manevrelor de descarcerare (8,
61), fiind necesară stabilirea unei căi venoase mari cât mai rapid posibil.
Este esenŃial că refacerea volemică să fie începută înaintea,
eliberării membrului strivit, unii autori recomandă amânarea descarcerării
până se poate face o refacere volemică corespunzătoare.
O dată victima stabilizată hemodinamic, iar fluxul urinar este restabilit se
începe profilaxia hiperkaliemiei i a insuficienŃei renale.
Dacă terapia fluidă este întârziată, 50% din victimele cu sindrom de
strivire pot dezvolta insuficienŃa renală, iar o întârziere de 12 ore conduce
la cre terea incidenŃei insuficienŃei renale la 100%.
O situaŃie deosebit de gravă a fost după cutremurul din Armenia din anul
1988, când au fost 308 victime cu sindrom de strivire, ce au necesitat
dializa i care nu a putut fi rezolvată decât cu ajutor internaŃional.
Managementul chirurgical al membrului strivit, este dificil i se
recomandă folosirea de tehnici conservatoare, practicându-se
fasciotomii, că i excizia Ńesuturilor devitalizate, dar cu o deosebită
atenŃie, urmând că după un timp convenabil să se practice intervenŃii
reconstructive.

6.4.Problemele cauzate de pulberi

Cre terea concentraŃiei pulberilor în aer, este un risc care poate

apare după o serie de evenimente dezastruoase cum ar fi: erupŃiile
vulcanice, cutremurele i incendiile de pădure.

1
 Orice eveniment care modifică suprafaŃa pământului, produce prăbu
iri de clădiri, sau incendii, cre te posibilitatea apariŃiei unor afecŃiuni ale
sistemului respirator i ale ochilor.
Materialele aflate în suspensie în aer pot fi foarte variabile, dar
câteva principii sunt general valabile. În mod ideal prevenŃia acestor
fenomene, prin

1
folosirea unor sisteme protective, este de dorit, dar în practică este
destul de rară.
De aceea cre terea posibilităŃilor de detecŃie a pulberilor
suspendate în aer, este deosebit de utilă planificatorilor intervenŃiilor
medicale la dezastre pentru luarea măsurilor preventive.
Cu toată cre terea investigaŃiilor tiinŃifice ale situaŃiilor
susceptibile, predicŃia de exemplu a erupŃiilor vulcanice sau a
cutremurelor încă nu este posibilă.

6.4.1..Management general

Victimele cu simptome de inhalare de pulberi, apar după erupŃii

vulcanice, cutremure i incendii masive de pădure. Indivizii
încarceraŃi într-o clădire prăbu ită, sau cei care asistă la intervenŃia
în astfel de cazuri pot acuza fenomene respiratorii.
În situaŃii de dezastru cu un aflux masiv de victime, se vor lua
măsuri urgente de evacuare a oricăror particule din căile aeriene, se
va administra oxigen, dar alte manevre mai agresive este posibil să nu
poată fi aplicate.
Exacerbarea unor afecŃiuni pulmonare preexistente, cum ar fi emfizemul
sau astmul, poate fi întâlnită.

6 . 4 . 1 . 1 . . S i s t e mu l c a r d i o v a s c u l a r

Există foarte puŃine informaŃii în literatură, referitoare la afecŃiunile

cardiace apărute în urma erupŃiilor vulcanice sau a altor dezastre, care
produc cre terea concentraŃiei pulberilor în aer.
Este însă rezonabil că formaŃiunile medicale de intervenŃie la
dezastre să fie pregătite să acorde asistenŃă victimelor care pot prezenta
afecŃiuni cardiace ischemice.
6 . 4 . 1 .2 . I r i t a r e a o
chilor
Aceia i factori, care produc cre terea concentraŃiei pulberilor, pot
conduce la iritarea ochilor, ce are că rezultat conjunctivita i abraziunile
corneene.
Aceste afecŃiuni se vor trata conservator, cu irigaŃii blânde,
analgetice i antiseptice.

6 . 4 . 1 . 3 . A sf i xi a t r a u
ma t i c ă

1
15
 Poate apare ori de câte ori toracele este comprimat, în a a fel încât să
jeneze grav respiraŃia.
Mortalitatea este deosebit de crescută i depinde de gradul de
compresie. Dezastrele cel mai frecvent însoŃite de asfixii traumatice
sunt: uraganele,
erupŃiile vulcanice, avalan ele, exploziile i panica.

1
15
 Cea mai adecvată conduită în astfel de situaŃii, este cea
agresivă, practicându-se resuscitarea cardio-pulmonară.

6.5.BIBLIOGRAFIE:

1. Abenhaim L., Dab W., Salmi R.L.: Study of civilian victims of

terrorist attacks (France 1982-1987) J. Clin Epidemiol. 1992, vol.45, p.
103-109
2. Adler O.B., Rosenberg A. Blast injuries. Acta radiologica 1988, vol.
29, p. 1-5.
3. American College of emergency Pysicians: the role of
the emergency physician in mas casualties. Disaster Management.
Journal of the American College of emergency Pysicians 1976, vol 5, p.
901-902
4. Auf der Heide E. Disaster response, principles of preparation and
coordination. St. Louis, C V Mosby, 1989, pp. 165- 194.
5. Better O.S., Rubinstein I.,Winaver J. Recent insights into
the pathogenesis and early management of the crush syndrome.
Seminar of Nephrology. 1992, vol.12, p. 217-222
6. Boehm T., James J.J. The medical response to La Belle
disco bombing in Berlin Military Medicine 1988, vol. 253, p. 235
7. Boffard K.D., Mac Farlane C. Urban bomb blast injuries:
pattern of injury and treatment. Surgery Ann. 1993, vol. 25 (part 1) p. 29-
47
8. Brismar B.O., Bergenwald L. The terrorist explosion in Bologna Italy,
1980: an analysis of the medical effects and injuries sustained. J.Trauma.
1988, vol. 22, p. 216-220
9. Brown M.G., Marshall S.G., The Eniskillen bomb; a disaster
plan. British Medical Journal 1988, vol. 297, p. 1113-1116
10. Burkle F.M., Newland C., Orebaugh S. Emergency medicine in
the Persian Gulf war-part 2: triage methodology and lessons
learned. Ann Emergency Medicine 1994, vol. 23, p.748 – 754.
11. Burkle F.M., Orebaugh S., Barense B. Emergency Medicine in the
Persian Gulf War- part1: Preparations for triage and combat casualty
care. Ann Emergency Medicine 1994, vol. 23, p. 742-747
12. Burkle F.M.,Sanner P.H., Wolcott B.W. Disaster medicine. New
Hyde Park, N Y, Excerpta Medica Publications/ Elsevier Press, 1984, p. 145
13. Bywaters E.G.L., Beal D. Crush injuries with impairment of
renal function. British Medical Journal 1941, vol 1, p.429

1
15
 14. Caseby N.G., Porter M.F., Blast injuries to the lungs:
clinical presentation, management and course. Injury 1975, vol. 6, p.
296-305
15. Cooper G.J., Maynard R.L., Cross M.L. Casualties of terrorist
bombings. J. Trauma 1983, vol.23, p.955-967.
16. Ebbs S.R., Fothergill N.J., Hashemi K. The Purley train
crush, procedural dificulties. Arch. Emerg. Medicine 1992, vol. 9. pp. 130
–133.

1
15
 17. Frykberg E.R., Tepas J.J. Terorist bombings, lessons learnt from
Belfast to Beirut. Ann. Surgery 1988, vol. 208, p.569 –567.
18. Frykberg E.R., Tepas J.J., Alexander R.H., The 1983 Beirut
airport terrorist bombing: injury patterns and implications for disaster
management. American Surgery 1989, vol. 55, p. 134-141
19. Gunn S.W.A. Earthquakes in P.Baskett, Weller R(eds) Medicine for
Disasters. Boston Wright 1988, p.285.
20. Haywood I., Skinner D: ABC of major trauma: Blast and gun
shot injuries. British medical Journal 1990, vol. 301, p.1040-1042
21. Hill J.F. Blast injury with particular reference to recent terrorist
bombing incidents Ann. Royal College of Surgeons England 1979, vol.61, p.
4-11
22. Howe H.R., Poole G.V., Cooper G.J. Salvage of lower
limb extremities following combined orthopedic and vascular trauma: a
predictive salvage index. American Surgery 1987 vol. 53, p. 205-208
23. Huler T., Bazini Y. Blast injuries to the chest and abdomen.
Arch. Surg. 1970, vol. 100, p. 24-30
24. Hull J.B. Traumatic amputation: paterns of injury in survivors. British
Journal of Surgery 1992, vol. 79, p. 1303-1306
25. Hull J.B., Bowyer G.W.,Cooper G.J. Paterns of injuries in
those dying from traumatic amputation caused by bomb blast. British
Journal of Surgery 1994, vol. 81, p. 1132-1135.
26. Larre D.J. Surgical memoirs of the campaigns of Russia, Germany
and France. Philadelphia, Carey, Lea, 1832
27. Lewis F.R., Trunkey D.D., Steele M. Autopsy of a disaster: the
Martinez bus accident. J. Trauma. 1980, vol. 20, pp. 861-866.
28. Malone W.D. Lessons to be learnt from the major disaster
following the airliner crash at Kegworth in Jan 1989. Injury 1990, vol. 21,
p. 2.
29. Martin T.E. The Ramsteid air show disaster. Journal of Royal Army
Medical Corps 1990, vol. 136, p. 308).
30. Mellor S.G. The pathogenesis of blast injury and its
management. British Hospital Medicine 1988, vol.39, p. 536-539
31. Mellor S.G., The relationship of blast loading to death injury
from explosion. World Journal of Surgery 1992, vol.16, p. 893 –898
32. Michaelson M.,Taitelman U., Bshouty Z. Crush syndrome:
experience from the Lebanon war, 1982. Isr. J.Med.Sci. 1984, vol. 20, p. 305-
307
33. Mitchell G.W. The triage process. Topics in emergency medicine
1986 vol.7, p. 34-44

16
 34. Morrell G., Naif E., Domenech P. Burns caused by the
terorist bombing of the department store Hipercor in Barcelona. Burns.
1990 part 1. Vol 16,p. 423 –425.

16
 35. Pahor A.L., The ENT problems following the Birmingham
bombings. J.Laringol, Otol, 1981, vol.95, p399-406
36. Pyper P.C., Graham W.J.H., Analysis of terrorist injuries treated at
Craigavon area hospital, Northern Ireland 1972-1980. Injury 1983, vol 14 p.
332-338
37. Ron D., Taitelman U., Michaelson M. Prevention of acute
renal failure in traumatic rhabdomyolisis. Arch. Intern. Med. 1984, vol.
144, p. 277-
280
38. Scott B.A., Fletcher R.J., Pulliam M.W.M., The Beirut
terrorist bombing. Neurosurgery 1986, vol.18, p. 107-110
39. Staff of the accident and emergency department of Derbyshire
Royal Infirmary, Leicester Royal Infirmary and Quens Medical Centre,
Nothingham: Coping with the early stage of the M1 disaster: at the
scene and on arrival at hospital. Brithish Medical Journal 1989, vol. 298,
p. 651-654
40. Stapczinski J.S. Blast injuries. Ann. Emergency Medicine 1982, vol.
11, p687-694
41. Steefel L. The World trade center disaster; Healing the
unseen wounds. J. Psychosocial Nursing 1993, vol.31, p. 5-7
42. Tucker K., Lettin A. Surgery of violence: The Tower of London bomb
explosion. British Medical Journal. 1975, vol.3, p. 287-289
43. Ueberle K., Rose T.K. Medical policy in the management of a
mas casualtty situation with a special regard to sorting. Med. Law. 985
vol. 4, p.
275 –282).
44. Waeckerle J.F. Special mecanisms of trauma. Ann. Emergency
Medicine 1988, vol. 15, p. 1145-1450

16
7. CĂUTAREA I
SALVAREAURBANĂ

Structurile prăbu ite i evenimentele ce necesită intervenŃii de

salvare cu formaŃiuni grele, sunt în cre tere marcată în frecvenŃă, atât pe
plan naŃional cât i pe plan internaŃional
Cauzele prăbu irilor sunt deosebit de frecvente, variind de la
riscurile naturale cum ar fi cutremurele i până la prăbu irile spontane,
terorism sau tehnologice, de asemeni pot include evenimente cum sunt
deraierile de trenuri, sau ciocniri de trenuri cu pasageri încarceraŃi,
ce necesită manevre de descarcerare ce depă esc descarcerarea
simplă practicată în urma ciocnirilor de automobile (4)
O dată cu cre terea sofisticării managementului de urgenŃă, a
serviciilor medicale de urgenŃă, a medicinei de urgenŃă i a echipamentului
medical, tehnic
i de salvare, capacitatea potenŃială de răspuns imediat i eficient la acest
tip de incidente a crescut foarte mult
În acela i timp, cre terea capacităŃii în transmisiunile de urgenŃă că
i în transmiterea tirilor, a crescut i capacitatea presei de a acoperi
astfel de incidente i perioada de după incidente (23)
Această capacitate a presei a determinat atât cre terea atenŃiei publicului
i a teptarea lui de a se produce o intervenŃie de răspuns rapidă i
eficientă (44,
49) i a crescut capacitatea presei de a monitoriza eficienŃa acŃiunilor de
urgenŃă, datorită faptului că toate accidentele care determină o
încarcerare prelungită a victimelor generează o intensă acoperire de către
presă
Că un rezultat al acestei multitudini de factori, în ultimii ani s-a înregistrat o
cre tere rapidă a capacităŃii de căutare-
salvare
În perioada de imediat după o prăbu ire catastrofală a unei
structuri construite (cutremur, atentat cu bombe, prăbu ire spontană,
sau a altor mecanisme), multe victime încarcerate vor fi salvate de către
victimele nerănite sau de către respondenŃii de urgenŃă locali (51, 57)
SupravieŃuitorii ce au rămas încarceraŃi, în mod obi nuit sunt prin i mai în
adâncul clădirii prăbu ite i sunt în afara posibilităŃilor de salvare a
respondenŃilor nespecializaŃi, care să îi localizeze sau să ajungă la ei
De altfel de i numărul acestor victime este mic în raport cu numărul
total de victime, descoperirea, degajarea i supravieŃuirea lor s-a
demonstrat a fi de o deosebită importanŃă pentru comunitatea afectată de
dezastru din foarte multe raŃiuni cum ar fi:

1
• fiecare viaŃă este valoroasă De i americanii au tendinŃa de a
judeca în termeni de eficienŃă economică fiecare intervenŃie
salvatoare de vieŃi, prin negocieri bugetare i sesiuni de
planificare, totu i niciodată nu s-a discutat a a, atunci când o
intervenŃie este stringent necesară În acest moment valorile
sociale i politice dictează că să se întreprindă orice este
posibil pentru a se salva vieŃile victimelor (40,
41, 43)

1
 • încetarea acŃiunii de căutare-salvare va fi efectuată, doar
atunci când este clar că nu mai sunt supravieŃuitori încarceraŃi
Până atunci toată atenŃia i resursele vor fi îndreptate către
căutare-salvare;
• este dificil dar nu imposibil, să îndepărtăm membrii de
familie ai victimelor, de la locul dezastrului, pentru a le
asigura circumstanŃe mai sigure, până va fi posibil să fie salvaŃi
cei dragi lor;
• supravieŃuirea victimelor degajate, este importantă atât
pentru victime cât i pentru familia lor.
În sens larg, devine importantă i pentru starea de spirit locală i naŃională
Căutarea-salvarea s-a dezvoltat rapid în ultima decadă, pentru a face
faŃă acestor nevoi vitale (5), fiind o disciplină dedicată localizării,
ajungerii, tratării medicale i degajării sigure a victimelor încarcerate
adânc, într-o structură prăbu ită.
Este o specialitate multidisciplinară, ce include căutarea (canină i
tehnică), salvarea cu dispozitive grele, servicii medicale, experŃi
toxicologi, ingineri constructori, speciali ti în telecomunicaŃii, manageri i
alte discipline
Multe evenimente traumatice se asociază frecvent cu încarcerări u
oare, în care se pot include accidentele rutiere În aceste situaŃii sunt
implicate serviciile curente ale pompierilor, iar sarcinile de tratare
medicală a victimelor pot fi acoperite de serviciile medicale de urgenŃe
convenŃionale, dar care vor aplica principiile îngrijirilor traumatismelor, în
concordanŃă cu conceptul “orei de aur” (21)
Termenul de căutare-salvare, pe de altă parte se referă la capacitatea de a
răspunde la prăbu irea unei structuri grele (de beton armat, sau de oŃel, tunele,
amd), cu potenŃial de a prelungi încarcerarea victimelor i de
determinarea greutăŃilor în căutare, localizare, ajungere i degajarea lor
De multe ori victimele acestui tip de încarcerare au fost găsite cu
răniri deosebit de grave i cu probleme medicale deosebite, cum ar fi
sindromul de strivire sau afectarea căilor respiratorii datorită prafului greu
Procesul degajării victimelor poate de multe ori să accelereze
marcat procesele patologice datorită cauzelor de mai sus i să producă o
deteriorare rapidă a stării victimelor, ce poate duce la moarte, la pacienŃi
care par stabili i au supravieŃuit zile întregi încarcerării
Multe din aceste probleme pot fi rezolvate printr-o atitudine
agresivă i intervenŃionistă a personalului medical pregătit i dotat
corespunzător (45)

7.1. FormaŃiunile de căutare-salvare din SUA

1
 Sistemul naŃional de căutare-salvare din SUA, este destinat să
promoveze dezvoltarea unor capacităŃi avansate, cerute de salvarea
urbană cu mjloace grele i să furnizeze aceste servicii oriunde este
necesar, printr-un sistem naŃional de ajutor mutual (6, 26)

1
 De i iniŃal prin Planul Federal de răspuns la dezastre această funcŃie
a fost destinată Ministerului Apărării, după dezastrele apărute în
ultima perioadă devenind clar că acest minister, de i are o serie de
capacităŃi logistice, nu dispune de tehnologia modernă adecvată, cuno
tinŃe i experienŃa necesară în acest domeniu, prin mandat prezidenŃial i
congresional a fost însărcinată FEMA să organizeze i să dezvolte
căutarea-salvarea pe scară naŃională
Astfel începând cu anul 1990 FEMA a reunit experŃii în domeniul variatelor
discipline constituente ale căutării-salvării urbane (22, 25)
Folosind modelul OFDA că prototip s-a dezvoltat sistemul
naŃional de căutare-salvare constând din 25 de echipe răspândite pe
întreg teritoriul SUA (27)
Fiecare echipă formată din 56 de persoane, are o agenŃie locală
sau statală, că organizaŃie tutelară i este destinată să constituie resursa
primară pentru nevoile locale ale jurisdicŃiei respective
Pentru misiuni federale, aceste echipe, trebuie să îndeplinească cerinŃele
deosebit de severelor standarde i principii operaŃionale, definite de
către sistemul naŃional (28)
FEMA asigură parŃial fondurile necesare pentru echipele de
căutare- salvare, dar asigură total cheltuielile în caz de misiune
federală, aceste formaŃiuni sunt destinate să funcŃioneze în cele mai grele
condiŃii, fiind asigurate cu tot ce este necesar (alimente, apă,
adăposturi, energie, comunicaŃii i echipament de căutare-salvare) Ele
necesită doar transport local i carburanŃi pentru acesta

7.1.1.Baza
tiinŃifică

CapacităŃile federale de salvare grele, au fost dezvoltate după

cercetări extensive, ce ilustrează multe aspecte i cerinŃe (42, 57)
În mod interesant multe din informaŃiile deosebit de importante, au venit
din domeniul medical i al sănătăŃii
publice
Trecerea în revistă a experienŃei acumulate în răspunsul
medical de urgenŃă în cazul unor evenimente cu prăbu iri de structuri
construite grele, (22,
32, 67,71), a relevat faptul că evenimentul iniŃial, cauzează haos i de
multe ori un interval prelungit până ce echipele locale de intervenŃie
ajung la locul dezastrului (59)
Multe dintre victimele încarcerate u or, sunt salvate de către cetăŃenii

1
nerăniŃi aflaŃi la faŃa locului, iar cuno tinŃele de salvare u oară, prim
ajutor eficient i prim ajutor bazal în traumatisme, sunt esenŃiale pentru
reducerea morbidităŃii i a mortalităŃii (45)
“Ora de aur” constituie baza abordării prespitalice ti în
strategia managementului acestor victime Într-un accident însă cu
multe victime încarcerate, trebuie avut în vedere faptul că după 24 de ore
de încarcerare, rata supravieŃuirii acestor victime scade dramatic, astfel a
apărut conceptul celor “24

1
de ore de aur” Dezvoltarea unor tehnici adecvate de management al
urgenŃelor cum ar fi ICS, managementul medical al victimelor aflate în
spaŃii restrânse i altele au dezvoltat foarte mult capacitatea de intervenŃie
eficientă a echipelor de căutare-salvare

7.1.2.Echipa de căutare-salvare a
FEMA

Aceste echipe sunt distincte de alte entităŃi de salvare, prin

capacitatea lor unică de a depă i impedimentele cauzate de o structură
prăbu ită de beton, oŃel sau alte materiale, de a localiza victimele i de a le
salva eficient
Structura echipelor de căutare-salvare constă din 56 de membri i este
organizată pe principiile ICS
(41)
Capacitatea i descrierea acestei echipe i procesul ei de dezvoltare
vor fi prezentate mai jos (26, 27, 28)
Componentul de căutare constă din elemente dotate cu câini i tehnice
Câinii sunt antrenaŃi extensiv să lucreze sub supravegherea
unui conductor i să caute prin ruine, identificând locul victimelor după
miros
Deseori sunt capabili să distingă victimele vii de cele moarte
Componentul tehnic este dotat i antrenat să folosească aparate
ultrasensibile seismologice, acustice, optice i electronice
Folosind aceste resurse combinate, victimele pot fi localizate în ciuda
unei mase mari de dărâmături Echipa de căutare poate asista salvatorii să
se apropie de victime, în timpul procesului de escavare, fără a leza
suplimentar victimele cu sculele rotative sau tăietoare folosite
Componentul de salvare va folosi cuno tinŃele de structură a clădirilor, că
i de utilizare a sculelor specifice, pentru penetrarea structurii dense prăbu
ite fie din oŃel, fie din beton armat În dotarea acestei echipe sunt vinciuri
puternice sau baloane foarte mari cu care se pot deplasa structurile
grele ce barează calea către victime i se pot degaja victimele încarcerate
Echipa medicală constă din medici de urgenŃă, paramedici sau asistenŃi
medicali pregătiŃi i dotaŃi să acorde cel mai complet ajutor
medical prespitalicesc atât pentru personalul echipei de căutare-salvare
cât i pentru victime

1
 Comandatul Echipa de
sprijin forŃei speciale a
de căutare
incidentului salvare
(2)

Comandantul Comandantul
Comandantul echipei de echipei
Comandant
echipei salvare -2 medicale-2 t
ul echipei
ehnice-2
de
Grupa de 2 Medici 2 speciali
2 speciali
ti salvare speciali ti structuri
ti căutare
1 of+ 5 spec urgenŃe
canină
Grupa de 2 Medici 2 speciali
2 speciali ti salvare speciali ti
ti căutare materiale
canină 1 of+ 5 spec urgenŃe periculoase
2 speciali ti Grupa 2 speciali ti
căutare de echipament
tehnică salvar greu i de ridicat

Grupa Specialist
de de informaŃii
salvare tehnice

Specialist
de
comunicaŃii

Specialist
de logistică

Figura nr. 13: Echipa de căutare salvare FEMA

Datorită faptului că mandatul acordat FEMA, a fost de a se pregăti

pentru cele mai grele condiŃii (distrugerea completă a sistemului medical
local), echipa medicală din cadrul echipei de căutare-salvare a fost

1
dezvoltată astfel încât să poată suplini un întreg departament de urgenŃă al
unui spital (7)

1
 Deasemeni datorită faptului că victimele încarcerate pot fi de
toate vârstele, de la nou născuŃi i până la bătrânii dintr-un cămin de
bătrâni, dotarea echipei medicale cuprinde, atât medicamente cât i
echipamentele necesare pentru acoperirea nevoilor
Speciali tii tehnici în materiale periculoase (detecŃie, decontaminare i
protecŃie), în structurile de rezistenŃă, utilaje grele i transmisiuni, u
urează eforturile de decelare, ajungere, dezîncarcerare i tratament
medical i conferă echipei de căutare-salvare o eficienŃă deosebită cu mult
peste capacitatea unor formaŃiuni locale
NecesităŃile de operativitate cerute unei astfel de echipe, fac ca
mobilizarea i deplasarea la misiune să fie deosebit de importante i
astfel s-a ajuns că această echipă să poată pleca în maximum 6 ore de la
alarmare i să aibă suficiente resurse pentru o activitate continuă de 72 de
ore

7.1.3.Algoritmul acŃiunilor de
intervenŃie

• luarea contactului cu autorităŃile locale de management al

urgenŃelor de la care se va primi o primă evaluare;
• executarea recunoa terii i identificării imobilelor prăbu ite cu
cele mai mari probabilităŃi de a oferi condiŃiile cele mai
favorabile dezîncarcerării victimelor;
• începerea activităŃilor de căutare i salvare a victimelor;
• furnizarea celor mai principale date managerilor locali ai
urgenŃelor (evaluarea riscurilor toxice i a altor riscuri, lista
clădirilor care au fost cercetate i din care au fost salvate
toate victimele i orice alte informaŃii necesare);
• desfă urarea activităŃii medicale în a a fel încât să acopere
toate riscurile la care poate fi supusă echipa i să se poată
interveni corect
i oportun pentru acordarea ajutorului medical necesar
membrilor echipei i victimelor salvate.

7.2. ConsideraŃii înaintea formării unei echipe de căutare-

salvare

Multe considerente, trebuie avute în vedere, înaintea formării unei

echipe tehnice de căutare-salvare, incluzând, aprecierea nevoii de a se
forma o astfel de echipă într-o localitate anume, dacă oficialităŃile locale
vor sprijini această iniŃiativă, dacă personalul local este con tient de

1
necesitatea formării unei astfel de echipe i cu care riscuri va fi confruntată
echipa (72)
Aceste considerente stau la baza următoarelor probleme care
trebuie rezolvate înaintea formării unei echipe de căutare-salvare:

1
7.2.1.Este o echipă de căutare-salvare necesară în localitate?

La această întrebare se poate răspunde după efectuarea unei

analize a riscurilor existente în zona respectivă Decizia finală de alcătuire a
unei echipe de căutare-salvare va fi bazată pe analiza nevoilor existente
în zona respectivă, care trebuie efectuată onest i exact, iar dacă analiza
de risc indică necesitatea constituirii unei echipe de căutare-salvare,
trebuie făcute toate eforturile necesare creării acestei echipe

7.2.2.Ce tip de echipă de căutare-salvare este necesar în zona respectivă?

Alte elemente trebuie analizate pentru a se putea decide ce tip de

echipă de căutare-salvare, este necesar în zona respectivă i anume
dacă echipa trebuie să aibă o singură funcŃie, sau trebuie să fie multi-
disciplinară de la început, decizia care se va lua trebuie de asemenea
să fie bazată pe analiza riscurilor existente

7.2.3.Există o chemare a personalului, care ar putea face parte din

echipa de căutare-salvare?

Trebuie evaluată cu deosebită atenŃie, chemarea pentru

pregătire i antrenament a personalului, care ar putea face parte din
viitoarea echipă, dacă există înŃelegerea necesităŃii că viitorii membrii
să absenteze pe perioada antrenamentului de la îndatoririle lor curente,
pentru că pregătirea va fi lungă i grea cerând eforturi deosebite
Până în prezent evaluările erau făcute numai în ceea ce prive te dorinŃa
viitorilor membrii de a se pregăti i nu s-au efectuat evaluări asupra
disponibilităŃii colegilor de a suplini lipsa celor ce se antrenează
Din acest punct de vedere trebuie asigurată o completă aprobare a
colectivului de muncă existent i o înŃelegere clară a responsabilităŃilor
asumate de cei ce se pregătesc

7.2.4.Ce costuri sunt necesare pentru formarea unei echipe de căutare-salvare

i dacă este asigurată finanŃarea corespunzătoare?

Trebuie evaluate cu deosebită atenŃie costurile iniŃiale de formare, a

unei echipe de căutare-salvare i costurile pentru pregătire, dotare i
antrenament necesare
Este posibil că finanŃarea iniŃială să fie deosebit de mare, dar de multe ori
aceasta este dependentă i de echipamentul preexistent, de aceea analiza
cost- beneficiu trebuie efectuată cât mai corect posibil

1
16
7.2.5.AutorităŃile locale vor acorda sprijin formării unei echipe de
căutare- salvare?

Formarea unei astfel de echipe necesită sprijinul i înŃelegerea

autorităŃilor locale, care au dreptul de decizie asupra finanŃării acesteia
Costurile pot fi acoperite, doar dacă există acest sprijin
Managerii urgenŃelor dintr-o zonă pot avea în vedere formarea unei astfel
de echipe, dar fără sprijinul autorităŃilor aceasta nu este posibilă
LuaŃi în considerare necesitatea explicării cât mai pertinente a
acestei necesităŃi, efectuând o analiză cât mai completă a riscurilor
existente, înainte de a prezenta ideea formării unei astfel de echipe

7.2.6.Există resurse de căutare-salvare preexistente în comunităŃile

învecinate?

Atunci când evaluaŃi nevoile tehnice de căutare-salvare,

luaŃi în considerare i opŃiunea de a oferi serviciile unei astfel de
echipe la două trei localităŃi învecinate, care pot contribui cu oameni i
echipament la crearea echipei
Utilizând o astfel de bază de formare este posibil să reduceŃi costurile de
formare a
echipei

7.2.7.Ce pericole există în formarea unei echipe de căutare-

salvare?

Căutarea-salvarea că i stingerea incendiilor sunt activităŃi

periculoase i doar o pregătire i dotare corespunzătoare, pot limita
riscurile unor astfel de activităŃi

7.2.8.Cum să formăm o echipă de căutare-

salvare

Formarea i dezvoltarea unei echipe tehnice de căutare-salvare

este o sarcină considerabilă
Pe când formarea sub toate aspectele administrative i operaŃionale este
intensivă, menŃinerea i dezvoltarea pregătirii este cu mult mai
dificilă
Această sarcină poate fi deosebit de costisitoare, necesitând
un echipament nou, că i o pregătire cu totul deosebită i în mod
deosebit o planificare foarte atentă

1
16
 În cele ce urmează prezentăm etapele recomandate pentru formarea unei
echipe tehnice de căutare-salvare, care sunt organizate în patru
faze

1
16
 Faza ActivităŃi
Faza I-a Evaluarea 1 Desfă urarea evaluării riscurilor
riscurilor existente 2 Analiza datelor pentru proiectarea împrejurărilor unei
în comunitate i a urgenŃe de căutare tehnică
nevoilor de 3 Stabilirea distribuŃiei riscurilor
căutare-salvare 4 Determinarea tipului de echipă de căutare- salvare
necesar
Faza II-a 1 Stabilirea unui Comitet de planificare, care să
Planificarea întocmească planul
2 Determinarea capacităŃilor curente
3 Întocmirea unei concepŃii de operaŃii
4 Determinarea structurii de management a programului
5 Întocmirea unui plan de încadrare
6 Identificarea cerinŃelor iniŃiale de dotare cu autovehicule
i echipament
7 Identificarea cerinŃelor de pregătire
8 Determinarea cerinŃelor de pregătire continuă
9 Estimarea costurilor necesare echipei i a unui buget
10 ObŃinerea sprijinului de management
11 ObŃinerea sprijinului politic
11 Căutarea de parteneri

Faza III-a 1 SelecŃionarea membrilor echipei

Dezvoltarea 2 Pregătirea echipei
echipei 3 Procurarea uniformelor i a echipamentului
4 Procurarea autovehiculelor
5 Furnizarea sprijinului administrativ
Faza IV-a 1 ObŃinerea sau întocmirea de proceduri standard scrise pentru
Dezvoltarea echipă
procedurilor 2 Revizuirea regulată a standardelor de
standard
operaŃii
Tabelul nr. 18: Algoritmul formării unei echipe tehnice de căutare-salvare

7 . 2 . 8 . 1 . F a za I -a : E v a l u a re a ri s cu ri l o r co mu n i t ă Ń i i
i n e v o i l e d e c ă u ta r e - sa l va re

În determinarea nevoii de a se crea o echipă tehnică de căutare-

salvare în comunitatea dumneavoastră, va trebui să cercetaŃi i să
evaluaŃi riscurile existente în zona dumneavoastră.

17
 Analiza riscurilor existente, vă va ajuta să determinaŃi ce nivel de
risc există i ce pericole potenŃiale există i la care va trebui să faceŃi faŃă,
astfel dacă se va lua decizia formării unei echipe de căutare-salvare
aceasta va fi luată în cuno tinŃă de cauză.
Fire te conducătorii politici ai comunităŃii vor dori să tie cu ce riscuri vor fi
confruntaŃi i care ar justifica crearea unei echipe de căutare-salvare i
în al doilea rând dumneavoastră veŃi dori să tiŃi căror riscuri veŃi trebui
să le faceŃi faŃă, ce tipuri de pericole veŃi avea de înfruntat i cu ce scenarii
de intervenŃii la dezastre veŃi fi pus faŃă în faŃă pentru pregătirea echipei,
care va fi echipamentul necesar pentru a face faŃă riscului.
O analiză pertinentă a riscurilor va defini cu claritate obiectivele pentru
echipa de căutare-salvare i va justifica efortul de formare a
acesteia

7 . 2 . 8 .2 . D e s f ă u r a r e a e v a l u ă r i i
r i s c u r i lo r

Evaluarea riscurilor se va baza pe trecerea în revistă a

istoricului intervenŃiilor de salvare i a datelor privind riscurile noi ivite în
zona evaluată
PuteŃi trece în revistă rapoartele întocmite la intervenŃiile
trecute de salvare, pentru a determina frecvenŃa salvărilor tehnice în zona
evaluată
altă sursă potenŃială de date este analiza absenteismului persoanelor
încadrate în muncă din zona respectivă, a datelor existente la societăŃile
de construcŃii, a clădirilor oficiale, experienŃa trecută poate evidenŃia
necesitatea creării unei echipe de căutare-salvare i a tipurilor de
intervenŃie necesare.
O trecere în revistă a planurilor de luptă împotriva incendiilor, poate
evidenŃia diverse tipuri de clădiri oficiale sau destinate activităŃilor
comerciale sau productive.
Contactul cu întreprinderile de construcŃii vă va permite
identificarea construcŃiilor noi sau cele în curs de construcŃie, ce pot avea
riscuri deosebite
ÎntocmiŃi o listă de pericole, care pot necesita intervenŃii de salvare ce
reclamă echipamente deosebite sau o pregătire
specială.
Mai puteŃi contacta unităŃile industriale i să cereŃi managerilor
acestora lista pericolelor existente în unităŃile lor.
Chiar în afara evaluării puterii economice a unei comunităŃi, fiecare
unitate administrativ-teritorială este expusă unor tipuri de risc.

17
 ReamintiŃi-vă că justificarea unei cheltuieli, va fi mult mai rezonabilă i
va fi mai u or aprobată, dacă este corelată cu pericolele i riscurile
potenŃiale.

7 . 2 . 8 .3 . A n a l i za d a t e lo r d e p r o ba b i l i ta t e a u n e i
u rg e n Ń e d e sa lv a r e t e h n i c ă

Pentru a demonstra probabilitatea unui accident ce necesită

salvarea cu mijloace tehnice, începeŃi prin a prezenta frecvenŃa cu care
acestea s-au produs

17
într-o perioadă dată de timp în comunitatea dumneavoastră sau în
comunităŃi ce prezintă acelea i riscuri i pericole
Prin simpla prezentare a acestor date de probabilitate rezonabilă,
veŃi arăta necesitatea creării în comunitatea dumneavoastră a unei echipe
tehnice de căutare-salvare i veŃi convinge mai u or autorităŃile
locale de această necesitate.

7 . 2 . 8 . 4 . S ta b i l i re a p ro f i l u lu i r
iscurilor

La finalul evaluărilor de risc, se va stabili ponderea riscurilor potenŃiale

ale comunităŃii respective i riscul potenŃial la care este expus personalul
echipelor de urgenŃă, care trebuie să intervină.
PrezenŃa pericolelor în comunitatea evaluată, creează un risc pentru
membrii comunităŃii de a fi răniŃi sau să necesite asistenŃă de la salvatori.
Riscurile au o incidenŃă variată, prezenŃa lor fiind destul de diferită
atât în frecvenŃă cât i în severitate.
Dacă de la salvatori se a teaptă să î i desfă oare activitatea în medii
periculoase, ei pot interveni în medii toxice, cu deficienŃe de aerare, în
apă, în râpe, în clădiri prăbu ite i în silozuri.
Fiecare comunitate trebuie să- i facă propria să evaluare a
nivelului acceptabil de risc i care este riscul care poate determina nevoia
de formare a unei echipe de căutare-salvare.
Comunitatea nu trebuie să se a tepte că echipa de salvatorii pe care o
formează să poată acŃiona fără o pregătire foarte asiduă i un
echipament corespunzător.
De la salvatori nu trebuie să se a tepte să intervină în misiuni sinuciga e.

7 . 2 . 8 . 5 . D e t e rm in a r e a t ip u l u i n e c e s a r d e e ch i p ă
d e c ă u t a r e - sa l va re

Analiza riscurilor va ajuta la determinarea necesităŃii unei echipe

de căutare-salvare.
Dacă se constată necesitatea acestei echipe, următoarea
etapă o constituie determinarea tipului de echipă necesar Se va
căuta răspuns la întrebările următoare:
• căror riscuri va încerca să facă faŃă echipa?
• echipa va avea de înfruntat riscuri bazale sau va fi nevoită să facă
faŃa unor riscuri complexe?
• căror tipuri de urgenŃe va trebui să facă faŃă echipa?

1
7.2.9.Faza II-a Planificarea
O dată determinat tipul de echipă de căutare-salvare ce va fi format,
se va întocmi un plan specific de acŃiune, pentru crearea acestei echipe.
Acest plan va acoperi toate aspectele creării echipei, incluzând personalul,
echipamentul i pregătirea.

7 . 2 .9 . 1 . S t a b i l i r e a u n u i co m i t e t , c a r e v a î n t o cm i p l a n u l

VeŃi selecŃiona un comitet, sau o echipă i un pre edinte, care să

întocmească planul.
Comitetul va fi constituit din planificatori competenŃi, că i din indivizi
care pot deveni conducătorii echipei în timpul dezvoltării i a fazelor
operaŃionale.
StabiliŃi scopurile comitetului de planificare a dezvoltării echipei de căutare-
salvare: care este sediul acestui comitet, care sunt obiectivele i parametrii,
când trebuie terminat planul .
AsiguraŃi-vă de completa înŃelegere de către comitet a scopurilor i că
acestea sunt corect ierarhizate.
Planul va identifica resursele i operaŃiile necesare pentru următoarele arii:
• Cine vor fi conducătorii echipei, ce tip de însu iri i cuno tinŃe
trebuie să posede pentru a putea face parte din echipă, care
va fi tipul de echipă
• Ce echipament va fi necesar, pentru membrii echipei
• Ce vehicule vor fi necesare pentru echipă i vor fi cele mai
adecvate pentru îndeplinirea misiunilor echipei
• Care este nivelul de pregătire iniŃial al echipei i ce pregătire
este necesară pentru menŃinerea eficienŃei echipei
• Cine va păstra i întocmi înregistrările, inventarele
echipamentelor i va asigura supravegherea planului
• VeŃi avea nevoie de a obŃine acest sprijin de la autorităŃile
centrale sau locale

7 . 2 . 9 . 2 . D e t e r m i n a re a c a p a b i l i t ă Ń i l
or curente

IdentificaŃi ce echipament i pregătire se găse te în unitatea

existentă. O parte din acesta va putea fi folosit pentru echipa de
căutare-salvare
Se vor adăuga echipamente specifice, dar cu cât veŃi folosi mai
mult echipament existent, cu atât veŃi reduce costurile noii echipe

1
 7 . 2 . 9 . 3 . Î n t o c m i r e a u n u i co n c ep t a l o
p e ra Ń ii l o r

DezvoltaŃi o concepŃie generală de operaŃii, care vă va ajuta să

evaluaŃi ceea ce vă va fi folositor i ce anume resurse aveŃi nevoie

1
 Întocmirea procedurilor operaŃionale este necesară cât mai repede
pentru a putea demonstra conducerii că acŃionaŃi planificat i nu aŃi lăsat
nimic pe din afară

7 . 2 . 9 . 4 . D e te r m i n a r e a s t r u c t u r i i p ro g ra m u l u i d e
m a n a g e m en t

O persoană va fi desemnată că i conducătorul programului i

care va coordona toate programele necesare realizării planului de
dezvoltare.
Uneori s-a simŃit nevoia să fie desemnaŃi manageri pentru fiecare etapă
distinctă a planului.
Atunci când dezvoltarea planului, necesită o complexitate
crescândă, se poate crea o echipă de planificare, care să- l ajute pe
manager.
Persoanele din această echipă vor trebui să cunoască lucrul cu
calculatorul.

7 . 2 . 9 . 5 . Î n t o c m i r e a p la n u lu i d e î
n ca d r a r e

Unul din pa ii principali pentru realizarea unei echipe de căutare-

salvare, este determinarea numărului de personal necesar.
Acest număr va depinde de tipul echipei de căutare-salvare
(întrucât o echipă care va practica salvarea terestră are personal mai
numeros, decât o echipă de salvare marină).
Planul de încadrare trebuie să mai stabilească i numărul de persoane
necesar pentru fiecare unitate de salvare (vehicul).

7 . 2 . 9 . 6 . A l e g e r e a e ch i pa me n t u lu i i a v e h i cu l e l
o r ne ce s a re

Analiza necesităŃilor de echipament, se va face separat pe o listă

pentru fiecare activitate de căutare-salvare în parte Apoi toate aceste liste
vor forma o singură listă de cereri de echipament .
O dată stabilit echipamentul necesar, se pot alege vehiculele care
vor deservi echipa.
Uneori sunt necesare pentru acela i echipament mai multe vehicule.

7 . 2 .9 . 7 . S t a b i l ir e a c e r in Ń e l o r d e a n t r e n a m e n t a e ch i p e i

1
 Pentru că membrii echipei să acŃioneze cu competenŃă i în
siguranŃă, antrenamentul trebuie să fie cât mai intensiv .
Cu cât operaŃiunile de căutare-salvare sunt mai complexe, cu atât este mai
greu să realizăm un antrenament adecvat acestora
Două întrebări sunt de bază:
• cine trebuie să realizeze antrenamentul?

1
 • când trebuie terminat?

Pentru menŃinerea gradului de pregătire al echipei este

necesară întocmirea unui plan de pregătire continuă a membrilor
acesteia, care să se întindă pe o perioadă suficientă a anului.
Nu trebuie uitată considerarea costurilor acestui program.

7 . 2 . 9 .8 . E s t i m a re a c o s t u r i lo r d e o r g a n i za r e a e c h i
p e i i a ce l o r d e f u n c Ń i on a re

Trebuie luate în calcul următoarele costuri:

• salarii;
• antrenament i pregătire continuă;
• cheltuieli de transport;
• echipament;
• întreŃinerea vehiculelor;
• scule i unelte de intervenŃie.
Este recomandabil să se facă mai multe liste pentru a căuta costul cel
mai acceptabil, faŃă de necesităŃile reale ale echipei.

7 . 2 . 9 . 9 . O b Ń i n e re a s p r i j in u l u i a u t
orităŃilor

Pentru a asigura fondurile necesare programului de dezvoltare a

echipei de căutare-salvare este absolut necesară obŃinerea sprijinului
autorităŃilor locale.
De aceea trebuie să fiŃi pregătiŃi să răspundeŃi la următoarele întrebări:
• de ce este necesară echipa de căutare-salvare?
• nu se pot folosi alte facilităŃi existente?
• cât de des va fi folosită această echipă?
• care va fi costul total anual pentru funcŃionarea acestei echipe?
• nu se poate folosi o echipă de căutare-salvare existentă în alt judeŃ
(localitate) i astfel să se reducă costurile?

7.2.10.Faza a III-a Dezvoltarea

echipei

7 . 2 .1 0 . 1 . S e l e c Ń i o n a r ea p e r s o n a l u
lu i e ch i p e i

1
 Cea mai bună metodă de selecŃionare, este cea prin interviev-uri.
Completarea chestionarelor, poate da o imagine cât mai exactă
atât
asupra capacităŃilor personale ale candidaŃilor, cât i a capacităŃii acestora
de a lucra împreună.

1
 Este important că membrii selecŃionaŃi să aibă deja un antrenament
pentru primul ajutor, deoarece acest fapt va reduce mult din costurile
de pregătire ulterioară.

7 . 2 . 1 0 . 2 . . A n t r e n a m e n t u l e c h i pe i

Membrii echipei trebuie să parcurgă un program de antrenament

complet, folosind tot echipamentul din dotare i toate procedurile necesare.
A nu se uita că un antrenament realist i complet va necesita
cooperarea cu alte organizaŃii.
Se va începe cu procurarea i folosirea echipamentelor mai simple
i de primă necesitate, urmând că pe parcurs să fie procurate
echipamente mai complexe.

7.2.11.Faza a IV-a

7 . 2 .1 1 . 1 . Î n t o cm i r e a p r o c e d u r i l o r s t a n d a rd d e a c t i

v i ta t e ( P S A ) PSA sunt vitale pentru organizarea unor

operaŃiuni de căutare-salvare,
caracterizate prin:

• siguranŃă;
• eficienŃă;
• bună organizare.

PSA stabilesc modul de organizare al echipei, de intervenŃie i

tehnicile de căutare-salvare pentru fiecare tip de urgenŃă ce poate apare
într-o zonă de risc determinată.
Este important că PSA să reglementeze toate aspecte legate de
intervenŃia echipei pentru a reduce probabilitatea unor situaŃii
generatoare de haos.

PSA cuprind două părŃi:

• administrativă (lanŃul de comandă, cerinŃele de atestare a

pregătirii, cerinŃele de dotare, cerinŃele de încadrare);
• operaŃională (proceduri generale de acŃiune, proceduri
specifice de acŃiune, legislaŃie, proceduri practice de conducere
i procedurile de alarmare a echipei)

1
7.3. BIBLIOGRAFIE:

1
 1. Abenhaim L, Dab W, Salmi RL: Study of civilian victims of
terrorist attacks (France 1982-1987) J Clin Epidemiol 1992, vol45, p 103-
109
2. American College of emergency Pysicians: the role of
the emergency physician în mas casualties Disaster Management
Journal of the American College of emergency Pysicians 1976, vol 5, p
901-902
3. Auf der Heide E Disaster response, principles of preparation
and coordination St Louis, C V Mosby, 1989, pp 165- 194
4. Barbera JA, Macintire A Urban search and rescue
Emergency medicine clinics of North America 1996, vol 14, nr2, p 399-
412
5. Barbera JA, Cadoux CG, Search, rescue and evacuation in Kvetan
V (ed): Disaster management Crit care Clin 1991, vol7, p 321-327
6. Barbera JA, Lozano M: Urban search and rescue medical
teams: FEMA task force system Prehospital Disaster Medicine 1993,
vol8, p 349-355
7. Bendel MA,Ritter J: Hospitals can barely keep în postquake chaos
USA Today 1994, Nr18, Jan p2A
8. Better OS, Rubinstein I,Winaver J Recent insights into
the pathogenesis and early management of the crush syndrome
Seminar of Nephrology 1992, vol12, p 217-222
9. Boehm T, James JJ The medical response to La Belle disco
bombing în Berlin Military Medicine 1988, vol 253, p 235
10. Boffard KD, Mac Farlane C Urban bomb blast injuries:
pattern of injury and treatment Surgery Ann 1993, vol 25 (part 1) p 29-47
11. Brismar BO, Bergenwald L The terrorist explosion în Bologna Italy,
1980: an analysis of the medical effects and injuries sustained JTrauma
1988, vol 22, p 216-220
12. Brown MG, Marshall SG, The Eniskillen bomb; a disaster plan British
Medical Journal 1988, vol 297, p 1113-1116
13. Burkle FM, Newland C, Orebaugh S Emergency medicine în
the Persian Gulf war-part 2: triage methodology and lessons
learned Ann Emergency Medicine 1994, vol 23, p748 - 754
14. Burkle FM, Orebaugh S, Barense B Emergency Medicine în
the Persian Gulf War- part1: Preparations for triage and combat
casualty care Ann Emergency Medicine 1994, vol 23, p 742-747
15. Burkle FM,Sanner PH, Wolcott BW Disaster medicine New Hyde
Park, N Y, Excerpta Medica Publications/ Elsevier Press, 1984, p 145
16. Bywaters EGL, Beal D Crush injuries with impairment of
renal function British Medical Journal 1941, vol 1, p429

17
 17. Caseby NG, PorterMF, Blast injuries to the lungs:
clinical presentation, management and course Injury 1975, vol 6, p 296-
305
18. Centre de Formation Pierre Collinet
“SAUVETAGE- DEABLAIEMENT INITIATION” Student manual SDIS-
OISE mai 1992
19. Centre de Formation Pierre Collinet SAUVETAGE-DEBLAIEMENT
Student manual SDIS-OISE 1992

17
 20. Cooper GJ, Maynard RL, Cross ML Casualties of terrorist bombings
J Trauma 1983, vol23, p955-967
21. Cowley RA: The resuscitation and stabilization of major
multiple trauma patients în a trauma center environment Clinical
Medicine 1976, vol83, p14-22
22. De Bruyker M, Greco D, Anino I: The 1980 earthquake în southern
Italy Rescue of trapped victims and mortality Bull WHO, 1983, vol61, p 1021-
1025
23. Downey R:The rescue company: Urban search and rescue
Fire engineering 1990, vol143, p14-15
24. Ebbs SR, Fothergill NJ, Hashemi K The Purley train
crush, procedural dificulties Arch Emerg Medicine 1992, vol 9 pp 130 -
133
25. Federal Emergency Management Agency: Sumary of proceedings:
Urban search and rescue workshop sponsored by FEMA,Washington
DC, January 29-February 2,1990
26. Federal Emergency Management Agency:Urban search and
rescue response system: a component of the Federal Response
Plan under Emergency support Function 9 Washington DC, FEMA,
US Government Printing Office, 1991, 523-835/ 40339
27. FEMA: Urban search and rescue program: Notice of solicitation for
award Federal Register 1991,56, p 23708-23709
28. FEMA: Urban search and rescue response system
operational system description and mission operational procedures
Washington DC, FEMA, Jully 1992
29. Frykberg ER, Tepas JJ Terorist bombings, lessons learnt from
Belfast to Beirut Ann Surgery 1988, vol 208, p569 -567
30. Frykberg ER, Tepas JJ, Alexander RH, The 1983 Beirut
airport terrorist bombing: injury patterns and implications for disaster
management American Surgery 1989, vol 55, p 134-141
31. Adler OB, Rosenberg A Blast injuries Acta radiologica 1988, vol 29,
p 1-5
32. Glass RI, Urrutia JJ, Sibony S: Earthquake injuries
related to housing în a Guatemalan village Science 1977, vol 197, p
638-643
33. Gunn SWA Earthquakes în PBaskett, Weller R(eds) Medicine for
Disasters Boston Wright 1988, p285
34. Haywood I, Skinner D: ABC of major trauma: Blast and gun
shot injuries British medical Journal 1990, vol 301, p1040-1042
35. Hill JF Blast injury with particular reference to recent
terrorist bombing incidents Ann Royal College of Surgeons England
1979, vol61, p 4-
17
11
36. Howe HR, Poole GV, Cooper GJ Salvage of lower limb
extremities following combined orthopedic and vascular trauma: a
predictive salvage index American Surgery 1987 vol 53, p 205-208

17
 37. Huler T, Bazini Y Blast injuries to the chest and abdomen Arch Surg
1970, vol 100, p 24-30
38. Hull JB Traumatic amputation: paterns of injury în survivors British
Journal of Surgery 1992, vol 79, p 1303-1306
39. Hull JB, Bowyer GW,Cooper GJ Paterns of injuries în those
dying from traumatic amputation caused by bomb blast British Journal
of Surgery
1994, vol 81, p 1132-1135
40. Hutcheson R: A nation joins în sorow: Clinton consoles mourners
Fort Worth Star Telegram 1995 apr24, p A1, A11
41. Irwin RL The incident command system în Auf der Heide
(ed) : Disaster response principles and practice St Louis, Mosby, 1990
42. Jones NP, Krimgold F, Noji EK, : considerations în the
epidemiology of earthquake injuries Earthquake spectra 1990, vol6,
p507-527
43. Keller B: Soviet press calls the rescue effort bungled and inept New
York Times, Dec 13, 1988, ppA1, A8
44. Klain M, Ricci E, Safar P Disaster reanimatology
potentials: A structured interview study în Armenia Prehospital
Disaster Medicine, 1989, vol4, p 135-152
45. Krimgold F: Could Washington survive a quake The washington
Post March 1990, 25, C3
46. Larre DJ Surgical memoirs of the campaigns of Russia,
Germany and France Philadelphia, Carey, Lea, 1832
47. Lewis FR, Trunkey DD, Steele M Autopsy of a disaster: the Martinez
bus accident J Trauma 1980, vol 20, pp 861-866
48. Los Angeles Fire Department Community emergency
Response team Student manual 1995
49. Lovitt JT,Price R: At Northridge Meadows apartments, horror stories
USA Today, 1994, Jan18,p3A
50. Malone WD Lessons to be learnt from the major disaster
following the airliner crash at Kegworth în Jan 1989 Injury 1990, vol 21, p
2
51. Manning DO: San Francisco/Bay Area earthquake (Loma
Prieta17101989), report by the Los Angeles Fire Department 1989, Nov22,p7
52. Martin TE The Ramsteid air show disaster Journal of Royal Army
Medical Corps 1990, vol 136, p 308)
53. Mellor SG The pathogenesis of blast injury and its management
British Hospital Medicine 1988, vol39, p 536-539
54. Mellor SG, The relationship of blast loading to death injury
from explosion World Journal of Surgery 1992, vol16, p 893 -898
55. Michaelson M,Taitelman U, Bshouty Z Crush syndrome: experience
17
from the Lebanon war, 1982 Isr JMedSci 1984, vol 20, p 305-307
56. Mitchell GW The triage process Topics în emergency medicine
1986 vol7, p 34-44

17
 57. Moede JD: The medical aspects of urban heavy rescue Prehospital
Disaster medicine1991, vol6, p 341-341
58. Morrell G, Naif E, Domenech P Burns caused by the
terorist bombing of the department store Hipercor în Barcelona Burns
1990 part 1 Vol
16,p 423 -425
59. Navarro RA: Disaster Dispatch Emergency, 1989, vol 24, p31
60. Pahor AL, The ENT problems following the Birmingham bombings
JLaringol, Otol, 1981, vol95, p399-406
61. Pyper PC, Graham WJH, Analysis of terrorist injuries treated at
Craigavon area hospital, Northern Ireland 1972-1980 Injury 1983, vol 14 p
332-338
62. Ron D, Taitelman U, Michaelson M Prevention of acute renal
failure în traumatic rhabdomyolisis Arch Intern Med 1984, vol 144, p 277-
280
63. Scott BA, Fletcher RJ, Pulliam MWM, The Beirut terrorist bombing
Neurosurgery 1986, vol18, p 107-110
64. Staff of the accident and emergency department of Derbyshire
Royal Infirmary, Leicester Royal Infirmary and Quens Medical Centre,
Nothingham: Coping with the early stage of the M1 disaster: at the
scene and on arrival at hospital Brithish Medical Journal 1989, vol 298, p
651-654
65. Stapczinski JS Blast injuries Ann Emergency Medicine 1982, vol 11,
p687-694
66. Steefel L The World trade center disaster; Healing the
unseen wounds J Psychosocial Nursing 1993, vol31, p 5-7
67. Stratton JW : Earthquakes In Gregg MB(ed) The public
health consequences of disasters 1989, Atlanta Georgia US dept of
Health and Human Services, Centers for Disease Control 1989, p 13-24
68. Tucker K, Lettin A Surgery of violence: The Tower of London
bomb explosion British Medical Journal 1975, vol3, p 287-289
69. Ueberle K, Rose TK Medical policy în the management of a mas
casualtty situation with a special regard to sorting Med Law 985 vol 4, p 275 -
282)
70. Waeckerle JF Special mecanisms of trauma Ann Emergency
Medicine 1988, vol 15, p 1145-1450
71. Yong C (eds) The great Tangshan earthquake: an anatomy
of a disaster New York, Pergamon Press, 1988
72. United States Fire Administration;Federal Emergency Management
Agency Technical rescue program Development Manual August 1995

18
8.
MANAGEMENTULMEDICALALACCIDENTELORNUCL
EARE

8.1. ImplicaŃiile accidentelor nucleare asupra sănătăŃii

publice

Utilizarea iniŃială a energiei nucleare a fost cea militară, însă din anul
1951 în SUA au început cercetările prin care energia nucleară capătă
utilizări pa nice, că sursă de producere a energiei electrice.
După 10 ani apar 23 de reactoare nucleare ce au fost folosite în
scop energetic.
Cu toate acestea în anul 1979 în SUA doar 8% din electricitate era
produsă în centralele nucleare pe când în Europa procentul din
necesarul de energie electrică asigurat prin centrale nucleare este în acel
moment de 18% în ElveŃia i de 15% în Germania.
Aceste date readuc în atenŃia noastră posibilitatea apariŃiei
accidentelor nucleare, care de altfel nu au întârziat să apară.
Astfel în perioada 1950 - 1970 în SUA s-au înregistrat 5 astfel
de evenimente de intensitate variabilă, culminând cu cel mai mare accident
nuclear pe plan mondial, care a fost accidentul de la Cernobâl din anul
1986.
Principalele efecte asupra sănătăŃii publice pe care le poate produce un
accident nuclear sunt de la efectul radiaŃiilor ionizante pe termen scurt i
până la efectele pe termen lung determinate de ingestia alimentelor
i a apei contaminate radioactiv în urma evenimentului.

8.2.ConsecinŃele asupra sănătăŃii publice produse de accidentele

nucleare

În funcŃie de constituenŃii norului radioactiv rezultat în urma unui

accident nuclear i efectele asupra sănătăŃii publice pot varia atât în
durată că i în intensitate.

8.2.1.Căile de expunere la efectele radiaŃiilor

ionizante

Un nor radioactiv ce conŃine particule de material radioactiv ca i

gaze inerte constituie principala sursă a expunerii populaŃiei în urma
unui accident nuclear major.

18
 Prima cale de pătrundere a materialelor radioactive în organism este
cea externă pentru cei ce se află pe urma norului radioactiv sau calea
internă pentru cei ce inhalează gazele sau pulberile radioactive.
CompoziŃia norului radioactiv consta din gaze nobile (kripton,
xenon) i ioduri organice sau anorganice i materiale anorganice
radioactive volatile).
Perioada de eliberare a produ ilor radioactivi poate fi scurtă de
câteva ore sau mai lungă de o lună sau mai multe.

18
 Dacă în cursul eliberării iniŃiale a materialului radioactiv din
cadrul accidentului predomină gazele inerte radioactive, contaminarea de
suprafaŃă i potenŃialul pentru o expunere pe termen lung este minimal
(10).
Dacă din accidentul nuclear rezultă o eliberare masivă de particule
radioactive, contaminarea de suprafaŃă i expunerea pe termen lung la
radiaŃii devine importantă, expunerea publică poate continua prin
radionuclizii depu i pe sol, alimente sau apă, atât direct cât i prin o serie
de posibilităŃi de ingestie a materialului radioactiv. Radionuclizii pot fi
ingeraŃi direct prin consumul de apa de suprafaŃa contaminata, sau prin
consumul de fructe i alte vegetale contaminate, că i prin intrarea
radionuclizilor în lanŃul alimentar i astfel se favorizează prelungirea
contaminării radioactive, cu serioase implicaŃii asupra sănătăŃii
publice.
O serie de efecte pot fi rezultatul unui accident nuclear că urmare directa a
leziunilor, cum ar fi arsurile în urma distrugerilor produse în circuitul
aburului tehnologic, a stresului produs de accident cum ar fi infarctul de
miocard sau efectele psihice că urmare a acŃiunii radiaŃiilor.

8.2.2.Efecte
acute

Efectele biologice ale expunerii la radiaŃii, depind de doza

absorbită, de tipul radiaŃiilor, de nivelul de radiaŃii că i de suprafaŃa de
corp expusă la radiaŃii
i organele afectate
(31).
Doza absorbită este reprezentată de cantitatea de energie
(măsurată în rad sau gray) primită în cursul expunerii la radiaŃii, tipurile
diferite de radiaŃii (alfa, beta sau gama) produc leziuni diferite la acelea i
doze absorbite i datorita acestui fapt doza absorbită se multiplică cu
un factor calitativ, apărând astfel echivalentul de doză (măsurat în rem
sau sievert), prin intermediul căreia expunerile la radiaŃii pot fi
comparate.
Expunerea unei părŃi a organismului sau a unui organ este mai puŃin
periculoasa decât expunerea întregului organism la aceia i doza. De
asemeni i datorită influenŃei mecanismelor de apărare ale organismului o
doză unică este mai puŃin periculoasă decât dozele iterative.
Materialul genetic este foarte sensibil la acŃiunea radiaŃiilor la fel i

1
Ńesuturile cu o înaltă rată a diviziunilor celulare cum ar fi de exemplu
Ńesutul hematopoetic i cel intestinal în comparaŃie cu Ńesutul muscular i
nervos, care se divid mai lent.
Astfel o doză de radiaŃie de sub 100 de rem poate să nu producă efecte
vizibile pe când o doză de peste 100 de rem aplicată pe întreg organismul
poate produce sindromul acut de iradiere, caracterizat prin vomismente,
hemoragii i cre terea riscului de infecŃii.
Tratamentul constă din antibioterapie, transfuzii de sânge i
eventual transplant de măduvă hematogenă.

1
 Dozele totale peste 100 de rem produc sindromul
gastrointestinal, caracterizat prin diaree, tulburări hidroelectrolitice i pot
afecta sistemul nervos,
90% din persoanele care au primit o astfel de doză decedează, însă din
fericire astfel de niveluri de radiaŃie sunt foarte rare (1, 32, 33).

8.2.3.Efecte cronice

O serie de studii pertinente ale accidentelor nucleare au relevat

importanta efectelor tardive ale expunerii la niveluri joase de radiaŃii (3).
Datele asupra efectelor biologice ale radiaŃiilor au fost obŃinute prin studii
pe animale i pe oameni expu i la radiaŃii în scop diagnostic i terapeutic
că i pe supravieŃuitorii de la Hiroshima i Nagasaki.
Aceste studii au pus în evidenŃă existenŃa a 3 tipuri de efecte tardive i
anume efecte somatice, teratogenice i genetice.
Principalul efect somatic este producerea de neoplazii în special
leucemia, cancerul de sân, tiroida i plămâni. Evaluarea riscului de
producere a neoplaziilor determinate de nivelurile joase de radiaŃii, arata
că o doza de 1 rem, aplicată pe întregul organism, cre te riscul individului
de a dezvolta un cancer cu
0.01% pe parcursul vieŃii (3).
Efectul teratogenic principal, descris în studiile efectuate pe
supravieŃuitorii de la Hiroshima i Nagasaki, este retardarea mintală i
reducerea dimensiunii craniului, în special la indivizii care au fost expu i la
radiaŃii în perioada de fetus de 6 - 12 săptămâni.
Expunerea gestantelor cu sarcini peste 12 săptămâni la doze de Iod 131
radioactiv conduce la distrugerea glandei tiroide fetale.
Efectele genetice sunt reprezentate de mutaŃii, iar riscul apariŃiei
acestora este de 1/1000 de diviziuni /rem, faŃă de un nivel de 107
mutaŃii aproximativ normale.

8.3. Factorii de risc ai expunerii la radiaŃii

Ace ti factori sunt numero i. În mod obi nuit cei ce locuiesc pe

traiectul vântului lângă o centrală nucleară sunt mai expu i, de
asemeni cei ce au meserii ce se practica în aer liber, cum ar fi :
• agricultorii,
• constructorii .a.
Alertarea acestor categorii de oameni, necesită în caz de
accident nuclear introducerea unor sisteme de alarma, care să

1
dubleze sistemul de transmitere prin mas-media. De asemeni persoanele
cu handicapuri i vârstele extreme sunt mai expuse la riscuri.

1
 Implementarea planurilor de intervenŃie poate reduce riscul populaŃiei
de a fi expusă la radiaŃii. Un alt factor de risc de expunere la efectele
radiaŃiilor îl constituie modul de alimentaŃie i aprovizionare cu apă.

8.4. Măsuri de prevenire i

combatere

Prevenirea accidentelor nucleare, se începe din stadiul de

proiectare i amplasare a centralelor nucleare, care se face pe baza unui
studiu al factorilor geografici, meteorologici i geologici, precum i a altor
considerente cum ar fi gradul de seismicitate al zonei respective, că i al
altor riscuri de dezastre.
Efectele asupra sănătăŃii publice ale accidentelor nucleare pot fi reduse,
prin amplasarea centralei nucleare în zone cu populaŃie mai redusa i
prin stabilirea unei zone de siguranŃă în jurul centralei în care populaŃia
să fie mai rară (16).
De asemeni se vor respecta i celelalte criterii de siguranŃă constructiva
necesare unor astfel de
obiective.

8.4.1.Factori legaŃi de funcŃionarea centralei

nucleare

Cu toate că multe din sistemele de siguranŃă ale reactorului nuclear

sunt controlate pe calculator, operatorul este esenŃial pentru funcŃionarea
în siguranŃă a centralei nucleare.
Cu cât posibilităŃile unei erori umane sunt mai scăzute în special prin
instruirea personalului centralei, cu atât creste gradul de siguranŃă în
funcŃionare a centralei. De asemenea se vor avea în vedere i
rezolvarea sigura a unor incidente ce pot să se amplifice, luându-se în
considerare i posibilitatea unor acŃiuni deliberate, în care scop se va
reduce accesul doar la persoanele autorizate.
În afara amplasamentului, stabilirea unui sistem adecvat de răspuns la un
eventual accident, este esenŃială i cuprinde atât măsuri de educare a
populaŃiei cât i de instituire a unui sistem de planificare i desfă urare a
intervenŃiei de reducere a efectelor accidentului nuclear.

8.4.2.Reducerea expunerii la radiaŃii în exteriorul amplasamentului

centralei nucleare în cursul unui accident nuclear.

1
 În situaŃia unui accident nuclear acŃiunile pentru reducerea sau
eliminarea expunerii populaŃiei la acŃiunea radiaŃiilor, încep din
perioada dintre con tientizarea pericolului producerii unui accident
nuclear i eliberarea de materiale radioactive (19).
Astfel planurile de urgenŃă întocmite pentru atari situaŃii prevăd alarmarea
i evacuarea populaŃiei, decizii care se iau pe trepte de autoritate
locala i

1
centrala. De asemeni se iau măsuri de adăpostire, i protejare a căilor
aeriene
i administrare de Iodură de
potasiu.
Pentru a fi eficiente aceste măsuri de protecŃie trebuie să îndeplinească
următoarele criterii
(31):
• acŃiunea trebuie să fie eficientă în reducerea sau
prevenirea expunerii publicului i nu trebuie să crească
riscurile asupra sănătăŃii publice mai mult decât accidentul
nuclear în sine;
• implementarea planului de intervenŃie trebuie să fie posibila
atât pe plan logistic cât i financiar;
• autorităŃile care intervin trebuie să fie precis nominalizate,
iar autoritatea de intervenŃie trebuie să existe;
• acŃiunea de intervenŃie nu trebuie să aibă un impact mai
mare asupra populaŃiei, industriei sau guvernului decât
impactul economic al accidentului propriu zis.
8.4.3.Măsuri imediate de
protecŃie

În stadiile iniŃiale ale accidentului nuclear o serie de acŃiuni pot fi

luate pentru protecŃia populaŃiei.
Una din primele decizii ale organelor care conduc intervenŃia de
limitare a efectelor accidentului nuclear, este cea dacă evacuarea
populaŃiei este necesară sau dacă se poate lăsa populaŃia pe loc, dar cu
luarea măsurilor de etan are a ferestrelor, a u ilor până la trecerea norului
radioactiv.
Măsurile de adăpostire, că i cele de protecŃie a căilor aeriene cu mijloace
improvizate (mă ti textile umede), pot reduce inhalarea de material
radioactiv, dar nu i a gazelor din componenta norului radioactiv (3).
Adăpostirea reduce expunerea populaŃiei la efectul radiaŃiilor cu un factor
de 2 - 10 ori, dar este un factor eficient, doar pe termen scurt, datorita
faptului că în ariile de adăpostire se pot respira gazele i vaporii,
radioactivi prin schimbul natural de aer dintre interiorul i exteriorul
adăpostului.
Adăpostirea devine problematică dacă nu este cunoscuta perioada de
eliberare a substanŃelor radioactive, sau ea durează mai mult decât
câteva ore.

1
 Evacuarea este costisitoare, în general este mai eficienta în
reducerea expunerii populaŃiei la radiaŃii înainte că eliberarea de
materiale radioactive să se producă.
În luarea deciziei de evacuare se vor avea în vedere i factorii de
vreme, de existenŃă i siguranŃă a condiŃiilor de cazare a
evacuaŃilor că i alte considerente.
Dacă în materialul radioactiv eliberat din centrala se găsesc i
izotopi de Iod se va administra Iodura de potasiu în dozele prestabilite,
iar ca să fie eficientă aceasta administrare trebuie efectuată înainte
sau în prima zi după eliberarea de materiale radioactive (3).

1
 FDA recomandă administrarea de iod la o doză mai mare sau egală
cu 25 de rem, care depă e te riscurile de administrare pe termen scurt.
Cu toate acestea administrarea de iod în situaŃii de urgenŃă este
dificilă, stocarea este costisitoare, iar comprimatele de Iodură de potasiu au
o durată de valabilitate mică.

8.4.4.Măsuri protective pe termen lung

Se vor lua măsuri de evacuare i relocare a populaŃiei expuse, de

asemeni se va limita accesul în zonele contaminate. Ingestia directă
a materialului radioactiv contaminant poate fi prevenită prin furnizarea
de apă proaspătă i sigură.
Prepararea normală a hranei poate reduce contaminarea de pe fructe i
vegetale (3).
De asemeni vor fi supravegheate laptele, brânza, făina i altele. Nu
vor fi folosite alimentele contaminate, sau folosirea lor se va putea face
doar după prelucrare i stocare.

8.5.Managementul medical i primul ajutor în cazul contaminării

radioactive din cursul accidentelor nucleare

Personalul medical, care va acorda primul ajutor, persoanelor

contaminate cu materiale radioactive, va avea o serie de responsabilităŃi în
funcŃie de rolul lui, de pregătirea lui, de locul unde se află în cadrul
dispozitivului medical de intervenŃie i de posibilităŃile de monitorizare
a radiaŃiilor ionizante de care dispune (10, 14).
Întrucât tratamentul i îngrijirile definitive se vor acorda la distanta
fata de locul contaminării, primele îngrijiri sunt de o deosebita importanta.
După un accident nuclear de o deosebită importanŃă este evaluarea
modului de expunere a publicului la radiaŃii i dacă aceasta expunere s-a
produs pe cale internă sau externă (24, 26).
Pentru a se rezolva această problemă, echipamentul de monitorizare
trebuie să fie disponibil atât la locul accidentului cât i la spitalele care
primesc victimele accidentului.
Dacă pacientul este cunoscut sau suspectat că fiind contaminat,
înainte de a ajunge la un spital care nu posedă aparatură dozimetrică
se vor folosi aparatura centralei nucleare, a autorităŃilor de sănătate
publică sau de apărare civilă, care pot fi solicitate să asiste la
evaluarea extensiei contaminării radioactive.

1
 Decontaminarea iniŃială, că i deciziile terapeutice, vor fi bazate pe
date de anamneză i pe măsurătorile de radioactivitate chiar dacă acestea
sunt limitate sau superficiale.

1
 Evaluarea contaminării prin ingestie va dura uneori zile sau
chiar săptămâni până la obŃinerea unor estimări utilizabile. Medicii
angrenaŃi în intervenŃia din cazul accidentului nuclear, vor trebui să
procedeze la obŃinerea de informaŃii despre accident i să procedeze
la evaluarea necesităŃilor de tratament, bazate pe estimarea potenŃialului
de expunere la radiaŃii (16, 23).

8.5.1.Mecanismul contaminării interne i mecanisme de

eliminare a radionuclizilor

Contaminarea internă apare pe 3 căi principale i anume:

 prin inhalare;
 prin ingestie;
 prin absorbŃie prin plăgile contaminate.
AbsorbŃia percutană prin pielea indemnă este o cale foarte rară.
Expunerea accidentală la radionuclizi pe cale parenterală medicală
sau accidentală poate apare în mediul industrial sau în cercetare.
Gre elile de administrare a radiofarmaceuticelor pot constitui surse de
expunere accidentală internă la radiaŃii în spitale.
AbsorbŃia i retenŃia de radionuclizi este influenŃată de poarta de
intrare, de proprietăŃile chimice i de solubilitatea unui compus radioactiv,
că i de mărimea particulelor constituente.
După pătrunderea în organism un radionuclid va continua să
iradieze Ńesuturile înconjurătoare până fie este eliminat printr-o serie
de procese fiziologice, în principal prin scaun sau prin urină, fie înlăturat pe
cale terapeutică.
Trebuie Ńinut seama de felul radionuclidului, întrucât acŃiunea lui,
că i eliminarea sa depind de proprietăŃile fizicochimice ale lui, că i de
calea firească de metabolizare, acumulare i excreŃie a lui.
Identificarea radionuclidului contaminant, joacă un rol deosebit
de important în direcŃionarea primului ajutor specific, întrucât
măsurile de decontaminare vor trebui să fie luate pe baza acesteia.

8.6.Măsurătorile radioactive iniŃiale

9.6.1.Tampoanele nazale

Se vor recolta cât mai curând posibil, iar probele respective obŃinute
prin tamponarea fiecărei narine, punându-se în tuburi separate.
Identificarea radioactivităŃii în aceste probe constituie o dovadă a
contaminării radioactive prin inhalare. Se consideră că dacă constatăm în
astfel de probe mai mult de 500 de descărcări/minut (Becquerell), este

1
posibilă o expunere serioasă la radiaŃii, limita minimă fiind de 50 de
descărcări/minut (31, 33).

1
8.7.Supravegherea
iniŃială

După luarea măsurile iniŃiale de decontaminare, pacientul trebuie

să fie supravegheat pentru a se evidenŃia o eventuală contaminare
reziduală.
Dacă este posibil, aceasta supraveghere va fi efectuată de un
tehnician medical cu experienŃă în folosirea aparatelor de dozimetrie.
Este de o deosebită importanŃă obŃinerea de estimări corecte
ale contaminării radioactive a pielii, întrucât erorile de măsurare pot
conduce la gre eli de apreciere a contaminării radioactive a organismului
i care pot avea efecte deosebite.
Se vor avea în vedere atât radionuclizii alfa emiŃători, cât i cei beta
sau gama.
De cele mai multe ori însă măsurătorile pot oferi în aceasta etapa
doar nivelurile aproximative ale contaminării că i localizarea acesteia
i vor fi efectuate cu aparate ce au o fereastra de măsurare de 30 - 100 de
cm pătraŃi.
Utilizarea unor aparate cu fereastra de măsurare mai mica poate fi
rezervată determinării mai precise a contaminării că i direcŃionării
eficiente a eforturilor de decontaminare.

8.7.1.Estimarea iniŃială a
contaminării

Evaluarea rapidă a nivelului contaminării este dificila sau chiar

imposibila în cazul unor radionuclizi alfa sau beta emiŃători. De i
aprecierea iniŃială a contaminării întregului organism este deosebit de
importanta în evaluarea contaminării, valoarea acestei determinări
imediat după accidentul nuclear poate fi limitată (19, 27, 32).
Aprecierea nivelului de radionuclizi ce se elimină prin urină i fecale,
va fi făcută de rutină, însă este relativ puŃin eficienta în primele 24 de
ore după accident.
Decizia de tratament, este deosebit de important să fie luata pe
baza evaluării foarte atente a detaliilor accidentului, a naturii agentului
contaminant, precum i a nivelului de contaminare decelat pe piele sau în
tampoanele nazale.
Astfel decelarea în tampoanele nazale de radionuclizi alfa emiŃători
cu un nivel de peste 500 de descărcări/minut sugerează o posibila
contaminare semnificativă.
Ingestia de radionuclizi gama emiŃători sau inhalarea pe cale respiratorie a
18
acestora că i timpul suficient pentru a se produce eliminarea lor pe
cale digestivă sau respiratorie va fi suspectata atunci când decontaminarea
externă a regiunii toracice sau abdominale este ineficientă.
În situaŃiile în care eliberarea de produ i de fisiune, în special de
Iod radioactiv, fixarea acestuia în tiroida poate fi apreciata prin
măsurarea cu un detector beta/gamma a radioactivităŃii regiunii tiroidiene.

18
 Vârful radioactivităŃii în aceasta zona apare după 12 ore de la expunere.
În accidentele nucleare grave expunerea la neutroni rapizi poate
induce radioactivitate secundara prin activarea ionilor de Na (1, 3, 6).
Acest gama emiŃător poate fi identificat prin instrumente speciale plasate
pe abdomen. Aceste metode de i relativ puŃin sensibile pot fi utile în triajul
celor expu i i separarea de cei neexpu i, urmând a fi completate cu
măsurători precise ale probelor de sânge, ale urinei i ale fecalelor pentru
Na 24.

8.8.Managementul medical "on site" al contaminaŃilor

radioactiv

Personalul medical din cadrul centralei nucleare va trebui să

asigure cât mai mult ajutor medical posibil înaintea transportului victimelor
la spital.
Personalul medical pregătit i instrumentarul uzual disponibil va trebui
folosit mai curând, decât să trimitem persoanele accidentate către un spital
slab echipat sau nepregătit pentru a primi astfel de victime (26).
În general spitalul va fi folosit pentru tratamentul definitiv medical.
În mod ideal personalul medical al centralei nucleare avariate va
putea reu i decontaminarea externă perfectă a victimelor, va putea evalua
severitatea probabilă a contaminării radioactive i va acorda primul ajutor
de urgenŃă pentru răniri înainte că victimele să fie trimise la spital, aceste
acŃiuni desfă urându-se după un algoritm prestabilit, care va asigura
efectuarea tuturor manevrelor i gesturilor medicale necesare (10, 14, 16).
Măsurile de siguranŃă care se vor lua pentru limitarea contaminării
radioactive ale persoanelor din afara centralei avariate privesc
închiderea acceselor către centrala, supravegherea radioactivităŃii, pentru
delimitarea ariei contaminate că i evaluarea nivelului de radiaŃii (26, 27).
Se va stabili locul precis al fiecărui membru al echipelor
prezente în centrala pentru a se putea aprecia nivelul dozei de radiaŃii
efectiv absorbite de fiecare persoana, se vor controla toate sistemele de
aerisire i ventilaŃie pentru a se limita răspândirea materialelor radioactive
pe aceasta cale (1, 3, 6).
Întreaga arie contaminată va fi supravegheată i dispozitivele
de semnalare a contaminării radioactive vor trebui să fie instalate.
De asemenea se va marca o zonă intermediară (de tranziŃie) în
care indivizii i materialele ce părăsesc zona contaminată vor fi
monitorizaŃi i dacă este necesar se va proceda la decontaminare.
Se va marca i o zonă curată la periferia acestei zone, în care persoanele
ce vor intra în zonele centrale vor îmbrăca echipamentul de protecŃie
sub supravegherea personalului specializat destinat în acest scop.
18
 Răspunsul la transportul "of site" al materialelor radioactive pe cale aeriană
sau pe calea apei va trebui să fie încredinŃat personalului
însărcinat cu sănătatea publica i securitatea mediului înconjurător.
Planurile de urgenŃă pentru cazul accidentelor la centralele nucleare vor
cuprinde detaliat toate înŃelegerile de cooperare a tuturor factorilor
responsabili,

18
să asigure definirea clara a autorităŃii a responsabilităŃilor i atribuŃiilor
tuturor persoanelor i organizaŃiilor implicate.
Asigurarea materialelor că i a instrumentarului de măsură
suplimentara este de o deosebita importanta mai ales în cazul unui
accident nuclear de o mai mare amploare, când vor fi necesare întăriri în
materiale i personal.

8.8.1.Îngrijirile imediate

Dacă lucrătorii surprin i în interiorul centralei nucleare prezintă

răniri serioase, acordarea primului ajutor de natura chirurgicala se
impune pentru salvarea vieŃii accidentaŃilor, iar transportul la un spital, se
va executa fără a se tine seama de contaminarea radioactivă, însă cu
luarea tuturor masurilor de protecŃie ce sunt necesare (1, 3, 6).
Departamentul de urgenŃă a spitalului sau sala de operaŃie folosită în
astfel de situaŃii vor fi decontaminate după acordarea primului ajutor,
chiar dacă decontaminarea va fi costisitoare.
Se va Ńine seama de faptul că o contaminare a pielii sau a unei plăgi nu
constituie un pericol imediat pentru viaŃa accidentatului, pe când
leziunea traumatică poate pune viaŃa în pericol.
Uneori în funcŃie de situaŃie, dacă este vorba de o
contaminare periculoasă, dar limitată a unei extremităŃi este posibil să se
ia în considerare amputarea acesteia de necesitate, sau practicarea unei
debridări chirurgicale a plăgilor victimei la locul accidentului în cel mai
apropiat punct de prim ajutor sau în camerele de decontaminare, dar
aceste gesturi eroice se vor executa numai în cazurile de pericol vital (31,
32, 33).
Nivelul masiv al contaminării radioactive poate justifica folosirea de ecrane
protectoare absorbante pentru personalul de prim ajutor angajat
în decontaminarea victimelor sau în ariile chirurgicale în centrele de
urgenŃă.
Ori de câte ori este posibil se va practica decontaminarea externă parŃială
sau completă a răniŃilor la locul accidentului înainte de evacuarea la spital.
Îmbrăcămintea victimelor contaminate va fi îndepărtată, că
i a persoanelor contaminate dar nerănite. În situaŃia unor contaminări
limitate a mâinilor de exemplu, acestea vor fi spălate cu apă i detergenŃi.
În cazul contaminării generale externe se va practica du ul singur,
activ sau pasiv pentru victimele imobilizate.
După o primă decontaminare aplicată pe cât posibil cât mai aproape de
locul accidentului se va transporta victima în zona de decontaminare la un
centru de urgenŃă unde se vor folosi metode de decontaminare mai
elaborate.
19
 În situaŃia în care victima accidentului nuclear prezintă o rănire serioasă
sau facilităŃile medicale existente "on site" sunt slab dotate este
necesar transportul imediat la spital.

19
8.8.2.FacilităŃile de decontaminare

Sunt de o deosebită importanŃă, dar au o dezvoltare diferită.

În situaŃii deosebite se pot improviza sau planifica într-o cameră
special destinată sau o cameră de du uri cu cel puŃin două intrări.
Se va asigura posibilitatea decontaminării atât a persoanelor ce
se pot deplasa cât i a celor ce sunt nedeplasabile prin forŃe proprii.

8. 8 . 2 . 1 .P u n c t u l d e de c o n t a
m i na r e

Acest punct este constituit din:

 echipament adecvat pentru spălarea persoanelor ce se pot
deplasa sau nu;
 scuturi protectoare fixe sau portabile pentru ecranarea
persoanelor ce au niveluri ridicate de contaminare cu radionuclizi beta
sau gama emiŃători;
 paviment astfel proiectat încât să permită o
decontaminare lesnicioasa i să nu permită contaminarea altor zone.
Dacă este posibil înaintea intrării în camera de decontaminare
podeaua se va acoperi cu foi de hârtie, toate lucrurile neesenŃiale vor fi
scoase din încăpere, iar personalul va purta echipament de protecŃie.
Personalul din cadrul centralei nucleare va notifica urgenŃa
radiologică spitalului care asigură tratamentul victimelor pentru a se
putea organiza activitatea specifică.
Materialele folosite pentru decontaminare (bureŃi, aplicatoare sau alte
instrumente) vor fi păstrate separat în containere special destinate i marcate.
Materialul biologic excizat va fi monitorizat pentru contaminarea radioactivă
i pus într-un container special i dacă este posibil va fi congelat.
În cele mai multe cazuri, mai ales dacă decontaminarea externă
iniŃială a fost corectă, apa folosită la decontaminarea secundară nu
prezintă niveluri de radioactivitate care să justifice păstrarea ei pentru
efectuarea analizelor i a eliminării speciale.

8.8.3.Transportul victimelor

Victimele rezultate în urma unui accident nuclear vor fi

transportate la spital sau la o altă facilitate medicală în ambulanŃe
convenŃionale.
Înlăturarea îmbrăcămintei contaminate i decontaminarea pielii la
locul accidentului va elimina majoritatea contaminării transferabile.
În transportul victimelor unui accident nuclear atunci când decontaminarea
19
"on site" nu este posibilă se va plasa victima într-un cearceaf sau o pătură
i se va acoperi podeaua ambulanŃei cu folii de plastic, care vor proteja
autovehiculul
i personalul în cele mai multe cazuri.

19
 Învelirea atentă a victimei cu foi curate existente într-un stoc în
camera de decontaminare este utilă dar există i echipamente special
proiectate.
Dacă pielea este contaminată cu radionuclizi beta i gama
emiŃători cu niveluri de radioactivitate periculoase pentru personalul
ambulanŃei, se vor lua măsuri de precauŃiuni speciale.
Se va avea în vedere i transportul aerian al victimelor, dar numai după
luarea măsurilor ulterioare de decontaminare.

8.8.4.Triajul i tratamentul leziunilor radioactive în cazul unui aflux de victime

Triajul convenŃional reprezintă încadrarea victimelor în una din cele

patru priorităŃi, în funcŃie de natura i extensia rănirilor:
 tratament imediat, care cuprinde victime care au cea mai mare
ansă de supravieŃuire, dacă primesc un tratament corect, sau sunt
operate, necesitând operaŃii mai simple;
 tratament amânat, cuprinde victime, care de i necesită
operaŃii majore, care pot fi amânate prin tratament adecvat până când
operaŃia devine posibilă;
 tratament minor, care cuprinde victime cu leziuni foarte u oare ce se
pot îngriji singure sau pot fi tratate ambulator i de personal necalificat;
 tratament de a teptare, cuprinde victimele cu leziuni foarte
grave i care nu au anse de supravieŃuire, necesitând tratamente
foarte elaborate, imposibil de acordat în situaŃiile de dezastru,
acordarea efectivă a tratamentului depinzând de resursele disponibile.

Rapiditatea evaluării i a categorisirii victimelor, este cheia unui

triaj eficient. Orice metoda poate fi utilă, dacă oferă celui însărcinat cu
triajul o idee corectă asupra extinderii leziunilor i a gravităŃii acestora.
De aceea metodele de triaj se pot baza pe date anatomice, fiziologice sau
pe evaluarea gradului de comă.
În situaŃii de conflict armat, în afara de obiectivele obi nuite ale
triajului se va Ńine seama i de necesitatea conservării capacităŃii de luptă.
În timp de pace însă se folose te un sistem de evaluare a
victimelor în două trepte i anume: cei cu rănirile mai puŃin grave vor fi
evacuaŃi la spitalul cel mai apropiat, iar cei cu răniri grave vor fi evacuaŃi
la spitalele cele mai bine dotate, diferenŃierea acestor victime se poate
face pe baza traumascorului.

8.8.5.Semnele i simptomele leziunilor radioactive

1
19
 Este deosebit de dificil să evaluăm dozele de radiaŃii
absorbite la persoanele ce sunt cuprinse într-un accident nuclear cu
victime în masă.

1
19
 Cu toate aceste s-a alcătuit un sistem destinat să aprecieze
expunerea la radiaŃii, bazat pe simptomatologia necaracteristică,
probabilă sau severă, ce permite screeningul unei mase mari de victime.

8. 8 . 5 . 1 . F en om e n e cu t
anate

Datele despre modificările cutanate apărute în urma expunerii la

radiaŃii, provin în special din evaluarea supradozărilor accidentale sau
terapeutice i unele din studiile efectuate după accidentele nucleare de la
Cernobâl i Goyania.
Leziunile pielii se produc în urma unei intense iradieri locale sau a
contactului pielii cu materiale radioactive.
Arsurile observate în urma exploziei atomice de la Hiroshima i
Nagasaki, au fost mai mult produse de căldură decât de efectul radiaŃiilor.
În situaŃiile unei iradieri masive a întregului organism, apare o
senzaŃie de căldură sau arsură, dar fără manifestări cutanate imediate.
După 24 de ore apare un eritem tranzitoriu, cauzat de dilatarea
capilară i eliberarea de substanŃe histaminice.
Eritemul iniŃial devine maxim în 24 de ore, după care dispare pentru
3 - 4 săptămâni, putând reapare cu dureri i edem al regiunii întregi i este
urmat de pigmentare i chiar ulceraŃii.
Pierderea părului din regiunea afectată apare după 2 - 3 săptămâni.
Leziunile produse de radionuclizii beta emiŃători în doze mari
apar de
regulă la doze mai mici decât cele produse de radionuclizii gama emiŃători, care
apar doar după expunerea la doze care afectează măduva hematogenă i
pot fi însoŃite de trombopenie, pete ii, purpură i hemoragii.
În situaŃiile în care iradierea este însoŃită de granulocitopenie, pot apare
variate complicaŃii infecŃioase.
Doza eritem pentru radiaŃiile gama este de aproximativ 3 - 5 gray,
cea de descuamaŃie este de 10 gray, ulceraŃiile apar la doze de 20
de gray, iar radionecroza apare la doze mai mari de 40 de gray,
(24). Zonele corpului prezintă o sensibilitate diferită la radiaŃii, iar
expunerea la temperaturi de peste
42 0 Celsius, cre te sensibilitatea la radiaŃii (26).
Radionuclizii beta emiŃători pot cauza descuamarea pielii, doar
după un contact direct mai mare de 1 oră.

8. 8 . 5 . 2 .F e n o m en e ga s t r o i n t e
stinale

1
19
 O senzaŃie de oboseala i de rău asociată cu greaŃa i pierderea
poftei de mâncare, sunt caracteristice simptomatologiei apărute după o
expunere la o doza relativ mica de radiaŃii (1 - 2 gray).
Debutul brutal cu greaŃă i vărsături, caracterizează dozele mari de radiaŃii
(5 - 10 gray). Aceste simptome pot fi urmate de o scurta perioada de latenta de 1
- 2 zile.

1
19
 Severitatea simptomatologiei iniŃiale, incluzând i diareea, serve te
drept indice prognostic, că i rapiditatea instalării tabloului clinic.
După perioada de latenŃă se poate a tepta o cre tere a
intensităŃii greŃurilor i vomismentelor, că i a semnelor de deshidratare i
infecŃie(23).
GreaŃa i vărsăturile apar după o expunere la doze mai mari de 2,5
gray. Debutul diareei la mai puŃin de 1 săptămână de la iradiere,
traduce un
prognostic infaust.

8. 8 . 5 .3 . F e n o m en e ca r d io v a s c u l a r e , r e s p i r a t o r i i ,
m e t a b o l i ce i n e u r o lo g i c e

Dacă o persoană expusă la radiaŃii nu prezintă i o leziune

convenŃională, sau complicaŃii psihosomatice, atunci apariŃia
fenomenelor cardiovasculare, respiratorii, metabolice i neurologice indica
în mod obi nuit o expunere letala la doze mari de radiaŃii.
Hipotensiunea indusă de radiaŃii, că i pneumonia, indică persoane
care pot muri în 2 - 3 zile.
Acest prognostic este cert în ciuda unor aparente îmbunătăŃiri ale
tabloului clinic, care apar după iradiere.
Simptomele iniŃiale induse de dozele mari de radiaŃii nu se pot
deosebi întotdeauna de cele induse de dozele reduse, greaŃa i
vomismentele putând fi prezente în ambele situaŃii. Anomaliile metabolice,
pot fi a teptate, după dozele moderate de radiaŃii i până la cele ridicate
i sunt caracterizate de hipertermia neinfecŃioasă.
O scădere cu 25% a glicemiei, poate apare în prima zi după iradiere,
dar o stare de confuzie neuroglicopenică nu a fost observată.
Coagulopatiile hemoragice asociate cu sindromul de
coagulare intravasculară i o reducere a factorilor extracelulari ai coagulării
pot fi remarcate
i posibile.
Leziunile hepatice sunt responsabile de hipoglicemie i de
deficitele factorilor de coagulare (14, 27).
Aritmiile cardiace pot fi produse de tulburările balanŃei hidroelectrolitice a
potasiului.
Sindromul nervos, este caracterizat prin alterarea funcŃiei motorii i
apare în urma unor doze mari de radiaŃii, administrate în timp scurt.

8. 8 . 5 .4 . F e n o m en e h e m a t o
l o g ic e

1
 Cele mai utile i rapide metode de evaluare a gradului de
expunere la radiaŃii sunt reprezentate de numărarea repetata serial a
numărului total al limfocitelor.
Cel mai optim interval de numărătoare este de 6 ore în primele 48 de ore,
sau în alte circumstanŃe la fiecare 24 de ore după expunere.

1
 Estimările i intervalul acestei numărători necesita
standardizarea metodologiei de laborator pentru a se putea obŃine
reproductibilitatea i comparabilitatea rezultatelor.
În acest scop au fost întocmite atlase i nomograme pentru întregul tablou
al modificărilor induse de radiaŃii asupra
limfocitelor.
Evaluarea variaŃiei granulocitelor indusa de iradiere nu reflecta
severitatea lezării radioactive, datorita faptului că numărul lor este
influenŃat i de alŃi factori (stres, infecŃii, etc.).
Folosirea dispozitivelor automatizate de numărat elementele
figurate ale sângelui asigura în special pentru elementele medicale
avansate un instrument eficient în triajul persoanelor expuse la radiaŃii.

8.9.Managementul accidentelor nucleare în departamentul de

urgenŃă al spitalelor

În managementul leziunilor produse de radiaŃii la nivelul

departamentului de urgenŃă al spitalului, vor fi luate în considerare cele 4
principii de baza ale radioprotecŃiei (10), în scopul reducerii expunerii la
radiaŃiile ionizante i anume:
-Timpul, care reprezintă un important factor în radioprotecŃie, în sensul că
prin măsurile luate, scurtarea timpului de expunere la radiaŃii, conduce
la o reducere a acumulării efectelor radioactivităŃii.
Astfel o planificare a rotaŃiei echipelor care lucrează direct
la managementul victimelor contaminate, va conduce la menŃinerea
expunerii membrilor acestora la efectul radiaŃiilor la nivelul minim posibil,
în a a fel încât îngrijirile acordate victimelor să nu sufere;
- DistanŃa, al doilea principiu al radioprotecŃiei consta în faptul că cu cât o
persoana este mai departe de sursă de radiaŃii, cu atât doza de radiaŃii
absorbita de acea persoana este mai mica.
Astfel prin măsurarea nivelului de expunere la radiaŃii la o anumita distanta
i dublarea acesteia duce la o reducere de 4 ori a dozei de radiaŃii
absorbite;
- Adăpostirea, reprezintă al treilea principiu al radioprotecŃiei i
constă în faptul că materialele mai dense absorb mai mult radiaŃiile i
astfel pentru construirea de paravane sau ecrane protectoare se vor
folosi materiale mai dense cum ar fi plumbul.
În managementul de urgenŃă al victimelor contaminate,
protecŃia personalului se rezuma pentru reŃinerea radiaŃiilor alfa i
beta, la folosirea echipamentului chirurgical obi nuit, care însă nu oferă
protecŃie în fata radiaŃiilor gama;
- Cantitatea, ultimul principiu al radioprotecŃiei se referă la faptul că rata
1
expunerii la efectele unui material radioactiv, este dependenta de cantitatea
lui i astfel este lesne de înŃeles că orice metoda de a reduce cantitatea
de material radioactiv este utila.

1
 Folosirea deci a acestor principii de către personalul din
departamentul de urgenŃă al spitalelor care acorda îngrijiri victimelor
unui accident nuclear, va conduce la menŃinerea nivelului iradierii
membrilor proprii la valori cât mai reduse.

8.9.1.Pregătirea pentru primirea victimelor unui accident nuclear

Când spitalul prime te un anunŃ al unui accident nuclear, prin

care se estimează trimiterea de victime contaminate, se va pune în
aplicare planul de urgenŃă, al spitalului respectiv.
Astfel individul care prime te anunŃul va trebui să se informeze asupra
următoarelor date:
 numărul de victime;
 starea fiecărei victime;
 dacă victimele au fost cercetate asupra contaminării radioactive;
 starea contaminării radioactive;
 identitatea contaminantului (dacă este cunoscuta);
 estimarea timpului în care victimele vor sosi la spital.
 dacă exista dubii asupra existentei contaminării, se va presupune că
victimele sunt contaminate, până la proba contrarie.
Dacă anunŃul unui accident nuclear, vine pe alte căi decât cele
normale, aplicarea planului nu va surveni decât după o atenta
verificare a realităŃii accidentului nuclear.

8. 9 .1 . 1 . E c h i p a d e ră sp un s r ad i o l o g ic d e
u r ge nŃ ă

Fiecare membru al acestei echipe, trebuie să fie familiarizat cu

planul spitalului i să participe la exerciŃiile cerute. Multe din
aceste exerciŃii (trimestriale sau semestriale) vor fi efectuate pe
subgrupe, cum ar fi cea de decontaminare, triaj sau de monitorizare
radioactivă, un antrenament special va trebui efectuat i va cuprinde tot
personalul ce încadrează echipa (12).

8. 9 . 1 . 2 . P r e g ă t i r e a a r i e i d e u rg e n Ń ă r a
dioactivă

După verificarea realităŃii unui anunŃ de accident nuclear ce

comporta contaminarea radioactivă a populaŃiei, echipa de răspuns
radiologic urgent se va pregăti pentru primirea victimelor. Tehnicile de
pregătire speciale sunt destinate să protejeze personalul spitalului i

1
echipamentul împotriva răspândirii radioactivităŃii în afara ariei de
decontaminare (21).
Procedurile folosite în tratamentul victimelor contaminate radioactiv
sunt similare cu cele utilizate pentru izolarea cazurilor chirurgicale
septice, suplimentate cu tehnicile de control dozimetric al contaminării
radioactive.

1
 Fiecare victimă a unui accident nuclear trebuie să fie considerată
contaminată până la proba contrarie.
De asemeni i drumul pe care îl parcurge victima de la ambulanŃă la
aria de decontaminare va fi posibil să fie contaminat. Se vor separa pe
cât posibil victimele necontaminate de cele contaminate, iar victimele
necontaminate vor parcurge un alt circuit separat de cele
contaminate înainte că aria de decontaminare să intre în uz.
Se va destina o arie specifica în cadrul ariei de decontaminare în
care se va proceda la decontaminare luându-se precauŃiuni în sistemul de
ventilaŃie i de evacuare a apelor uzate astfel încât să nu fie posibila
contaminarea radioactivă pe aceste căi (22).
Nr. FuncŃia AtribuŃii
crt.
1 Conducătorul Conduce avizează i coordonează
echipei
2 Medicul de Diagnostichează notează i oferă că i
urgenŃă conducătorul echipei îngrijiri victimelor
3 OfiŃerul de triaj Execută triajul victimelor
4 Asistenta Asistă medicii, recoltează probe, efectuează
medicală (nursa) monitorizarea i decontaminarea victimelor
5 Registratorul Înregistrează documentele medicale i
nivelul de radioactivitate
6 OfiŃerul de Monitorizează victimele i aria de
radioprotecŃie decontaminare, menŃine echipamentul de
monitorizare, urmăre te expunerea la radiaŃii
7 OfiŃerul de relaŃii cu Informează publicul i mas - media
publicul
8 Administratorul Coordonează răspunsul spitalului i asigura
funcŃionarea sa normală
9 Personalul de Asigură securitatea ariei de decontaminare
securitate i controlează accesul
10 Personalul de Ajută la pregătirea ariei de decontaminare
curăŃenie
11 Tehnicianul de Efectuează analizele clinice
laborator
Tabelul nr.1 ComponenŃa i atribuŃiile echipei de răspuns radiologic
urgent a spitalului

8. 9 . 1 . 3 . P r e g ă t i r e a a r i e i d e u rg e n Ń ă r a d i o a c t i v ă
După verificarea realităŃii unui anunŃ de accident nuclear ce
comporta contaminare radioactivă a populaŃiei, echipa de răspuns
radiologic urgent se va pregăti pentru primirea victimelor.
1
 Tehnicile de pregătire speciale sunt destinate să
protejeze personalul spitalului i echipamentul împotriva răspândirii
radioactivităŃii în afara ariei de decontaminare (21).
Pentru acoperirea podelei acestei zone, vor fi folosite materiale
special destinate i care vor acoperi întreaga arie de decontaminare
inclusiv accesul de la ambulante către arie. Nici o persoana sau material
nu va părăsi aria de decontaminare fără control dozimetric (23).

Nr.crt ActivităŃi
1 InstituiŃi o arie controlată suficient de mare pentru a putea cuprinde numărul a
teptat de victime
2 PreveniŃi răspândirea contaminanŃilor prin acoperirea podelei acestei arii
cu materiale absorbante
3 RestrângeŃi accesul în această arie
4 MonitorizaŃi dozimetric pe oricine sau orice iese din această arie
5 FolosiŃi strict precauŃiunile de izolare, inclusiv costumele de protecŃie

6 ControlaŃi eliminarea de eurilor, prin folosirea de recipienŃi mari de

plastic, pentru haine, de euri, etc.
7 FolosiŃi o zonă tampon sau o linie secundară de control dozimetric, pentru cre
terea securităŃii
8 ControlaŃi ventilaŃia i eliminarea de eurilor lichide
9 SchimbaŃi instrumentarul, mănu ile i echipamentul atunci când devin
contaminate
10 FolosiŃi materiale impermeabile pentru limitarea răspândirii lichidelor
contaminate
Tabelul nr. 16: Algoritmul tehnicilor de control al contaminării radioactive
Orice echipament neesenŃial din camera de decontaminare va fi
scos, iar dacă nu este posibil va fi acoperit cu folii de plastic.
U ile vor putea fi deschise, fără a se folosi mâinile pentru a se reduce
contaminarea radioactivă, întrerupătoarele electrice vor fi acoperite cu
folii de plastic, tot în acest scop (32).
Echipamentul de resuscitare că i alte echipamente esenŃiale, vor fi
permanent disponibile i gata de a fi folosite. Se va amenaja o ni
ă de decontaminare ce va fi acoperită cu materiale impermeabile de unică
folosinŃă i de asemeni va fi amenajată o masă pentru decontaminarea ar
ilor.
Materialele i echipamentele necesare pentru funcŃionarea
departamentului de urgenŃă i a camerei de decontaminare în cazul
primirii victimelor contaminate (1, 2).

1
19
 Nr. crt. Materiale
1 Role de hârtie de ambalaj sau alte materiale absorbante în cantitate suficientă pentru
acoperirea podelei departamentului de urgenŃă de la intrarea ambulanŃelor i până la
camera de decontaminare, că i a întregei camere de decontaminare

2 Role de bandă adezivă pentru lipirea materialului ce acoperă podeaua, că i

pentru marcarea liniei de securitate
3 PlăcuŃe inscripŃionate “AtenŃie arie de radiaŃii”
Tabelul nr. 17: Materialele necesare pentru pregătirea
departamentului de urgenŃă în vederea primirii victimelor contaminate
Nr. Crt. Materiale
1 Masa de decontaminare cu acoperământ impermeabil, masă pentru ar
i i alte mese special destinate
2 RecipienŃi cu apă pentru spălat
3 Containere pentru lichidele uzate, acoperite cu saci de plastic

4 Containere de diferite dimensiuni pentru probe, haine, etc.

5 Containere acoperite pentru tampoanele de vată folosite
6 Containere de plumb pentru corpii străini radioactivi extra i din plăgi

7 Plan e ale organismului faŃă i spate necesare pentru notarea ariilor

contaminate
Tabelul nr.18: Materialele necesare pentru funcŃionarea
camerei de decontaminare

Nr. Crt. Materiale

1 Ser fiziologic steril
2 Apă distilată sterilă
3 Hipoclorit de sodiu
4 SoluŃii iodate sau săpun chirurgical
5 Săpun abraziv
6 Tampoane de vată nazale
7 Mixturi de detergent i făină, Ńinute la rece i acoperite
8 Apă oxigenată 3%
9 SoluŃii de ampon
10 Echipamente de urgenŃă (sonde de aspiraŃie, sonde de
intubaŃie, soluŃii de administrare intra-venoasă
11 Pleduri, pături, halate pentru bolnavi
Tabelul nr. 19. SoluŃiile i materialele necesare pentru
funcŃionarea camerei de decontaminare

1
19
 Nr. crt. Materiale de echipament
1 Halate chirurgicale
2 Mănu i chirurgicale
3 Mă ti chirurgicale
4 Calote chirurgicale
5 Papuci impermeabili
Tabelul nr. 20: Materialele de echipament necesare pentru
echipa de decontaminare

Nr. crt. Materiale i aparatură

1. Dozimetre
2. Cameră de ionizare
3. Alfa detector
4. Baterii
5. Etichete pentru marcarea containerelor cu materiale
contaminate sau a tampoanelor
Tabelul nr. 21: Materialele necesare ofiŃerului cu radioprotecŃia

8.9.2.Pregătirea echipei de răspuns radiologic urgent a spitalului

În momentul în care spitalul este pregătit să primească victimele

unui accident nuclear i contaminate, membrii echipei de răspuns la
urgenŃele radiologice, trebuie să fie echipaŃi în echipamentul
chirurgical i să aibă acoperăminte impermeabile pentru încălŃăminte.
Membrii echipei de răspuns radiologic urgent vor folosi 2
perechi de mănu i chirurgicale. iar fiecare membru al acestei echipe
trebuie să posede un dozimetru astfel dispus încât să poată fi utilizat u or.
Persoanele care folosesc decontaminanŃi lichizi vor avea îmbrăcăminte
impermeabilă (1, 4).

8. 9 . 2 .1 . P r e g ă t i re a p e n t r u m o n i t o r i za r e a r a d io a c t i v i t ă Ń i i

Înaintea sosirii victimelor accidentului nuclear, se va proceda la

verificarea monitorizării radioactive, se va determina valoarea fondului
radioactivităŃii în aria de decontaminare în a a fel încât să se poată începe
activitatea în scurt timp. În situaŃia în care o victimă presupusă a fi
necontaminată se dovede te că este contaminată radioactiv se va
proceda astfel:
 se continuă acordarea îngrijirilor necesare victimei;

20
  aria în care se găse te în acel moment victima respectivă
va fi securizată, la fel i personalul de îngrijire;
 nu se va permite nici unui membru al echipei de îngrijiri sau
vreunui echipament folosit până atunci să iasă din aria astfel
securizată fără a fi examinat de către ofiŃerul de radioprotecŃie;
 se vor stabili linii de control a radioactivităŃii i se vor lua
măsuri de prevenire a răspândirii acesteia;
 se va evalua complet starea contaminării radioactive a victimei;
 personalul va depune echipamentul contaminat la ie irea
din aria respectivă i acest echipament va fi supravegheat i
decontaminat, procedându-se la controlul dozimetric al decontaminării
(5, 7).

8.10.Îngrijirile de urgenŃă acordate în spital unei victime dintr-un

accident nuclear

8.10.1.Sosirea victimelor la spital i triajul

lor

Transportul victimelor se va face cu ambulanŃele sau cu orice

tip de vehicul.
Personalul ambulanŃelor va fi instruit să stea în vehicul până atât
acest personal cât i vehiculul este cercetat i îndreptăŃit să se
deplaseze de către ofiŃerul de radioprotecŃie al spitalului. Se va practica o
evaluare rapidă a căilor aeriene, digestive i a circulaŃiei victimelor i se
vor întreprinde orice măsură de resuscitare necesară.
Victimele cu leziuni critice vor fi luate imediat în aria pregătită în
scopul decontaminării, iar dacă starea victimei permite se va efectua o
cercetare iniŃială a contaminării radioactive.
Orice mijloc de dozimetrie existent va fi folosit pentru a se obŃine
informaŃii referitoare la contaminarea radioactivă.
Investigarea mai atentă a nivelului de contaminare radioactivă
va fi efectuată în camera de decontaminare (6, 35).
Dacă hainele victimelor contaminate nu au fost îndepărtate, ele vor fi
îndepărtate după introducerea lor în saci de plastic, împreună cu alte
obiecte personale ale victimelor, iar ele i instrumentarul folosit
pentru acordarea îngrijirilor medicale vor fi marcate în vederea examinării
lor de către ofiŃerul de radioprotecŃie.
Se va amenaja o arie de triaj alături de aria de decontaminare i tratament.
În aria de triaj problemele medicale ale victimei primează faŃă
de contaminarea radioactivă, astfel se vor acorda primele îngrijiri

20
medico- chirurgicale în special manevrele de resuscitare în vederea
stabilizării stării sănătăŃii victimelor.

20
 Nr.crt ActivităŃi
1 FolosiŃi un dozimetru mai puŃin sensibil
Înaintea intrării în camera de decontaminare, sau înainte de ie irea
2 din această cameră a victimelor, verificaŃi instrumentele de măsură
i determinaŃi nivelul fondului radioactivităŃii în aria respectivă
3 ReglaŃi convenabil aparatura dozimetrică
4 MăsuraŃi nivelul de radiaŃii de la cap spre membrele superioare,
insistând la mâini, orificiile naturale, zonele păroase i plăgi
5 Cre terea nivelului măsurat, peste nivelul fondului natural indică
prezenŃa radiaŃiilor
6 NotaŃi timpul i măsurătorile radioactive
7 Folosirea de că ti u urează monitorizarea radioactivităŃii
Tabelul nr. 22: Algoritmul supravegherii contaminării radioactive

Victimele contaminate vor fi dirijate spre aria de

decontaminare, iar victimele necontaminate vor urma fluxul obi nuit de
tratament.

8.10.2.Evaluarea i tratamentul victimelor necontaminate radioactiv

Victimele necontaminate, vor fi îngrijite că urgenŃele obi nuite,

acordându- se o atenŃie deosebita nevoilor medicale, se va determina
posibilitatea unei expuneri la radiaŃii dintr-o sursă exterioara prin
măsurarea radioactivităŃii.
Se consideră că victimele unei expuneri la radiaŃii fără
contaminarea acestora nu prezintă un pericol pentru ceilalŃi pacienŃi.
Dacă expunerea la radiaŃii este cunoscuta, se va proceda la monitorizarea
elementelor figurate ale sângelui cu o atenŃie deosebita pentru limfocite (35).

8.10.3 Evaluarea i tratamentul victimelor contaminate

Victimele contaminate pot avea materiale radioactive depuse pe

suprafaŃa pielii, în răni sau intern, prin ingestie, inhalare sau absorbŃie.
Reevaluarea căilor aeriene, digestive i a circulaŃiei acestor victime
se va efectua în camera de decontaminare fără a se lua în considerare
starea de iradiere a victimelor.
Este de a teptat că în cazul unei victime a cărei singură problema este
inhalarea sau ingestia de materiale radioactive să nu fie necesara
resuscitarea cardiopulmonară, cu toate acestea personalul camerei de
decontaminare, medici
i personal auxiliar va avea în vedere posibilitatea contaminării buzelor, gurii sau

2
nasului când se va efectua respiraŃia gura la gura i astfel necesitatea
folosirii de dispozitive pentru aceasta i nu direct.
Ca i în alte cazuri de îngrijiri medicale de urgenta, multe proceduri vor fi
aplicate simultan, mai ales când timpul este foarte scurt.

2
 Nivelul de con tientă i semnele vitale vor fi evaluate rapid
până la stabilizarea stării victimelor.
După ce a fost examinată complet victima i au fost identificate
toate rănirile, se va proceda la o supraveghere a stării de iradiere.
De asemeni victima va fi întrebată despre eventuale alergii,
medicamente utilizate curent i istoricul îmbolnăvirilor recente sau
cronice, că i asupra eventualelor investigaŃii radiologice.
Se va nota nivelul anxietăŃii victimei i se va oferi ajutor psihiatric.
Se va întocmi foaia de observaŃie clinică a victimei în care se vor
trece o serie de analize i investigaŃii pentru evaluarea stării de sănătate a
unei victime care a fost supusă unei iradieri.
Aceste analize sunt efectuate pentru evaluarea efectelor leziunilor
produse de iradiere, pentru identificarea anomaliilor ce pot complica
tratamentul i pentru localizarea, identificarea i cuantificarea contaminării
cu radionuclizi, că i pentru obŃinerea de informaŃii utile în analiza
accidentelor nucleare.

Probele biologice i fizice necesare motivul recoltării lor precum i

modul lor de procesare sunt prezentate în tabelul următor.
Nr.crt Probele necesare De ce se recoltează Cum se recoltează
Numărătoarea Pentru evaluarea dozei de Se alege o zonă
elementelor figurate ale iradiere, stabilirea unei baze de necontaminată i
sângelui cu la care se porne te în se practică o
numărătoarea absolută evaluarea gradului de lezare puncŃie venoasă,
1 a limfocitelor la fiecare după care se
6 ore timp de 48 de ore acoperă locul
în cazul iradierii totale a
organismului
Analiza de rutină i Pentru determinarea Se va evita
radiochimică a urinei funcŃionalităŃii renale i contaminarea
stabilirea nivelului de bază al probei, iar probele vor
2 constituenŃilor urinari, în special fi datate i
în contaminarea internă numerotate

Tabelul nr. 23: Probele biologice necesare în toate cazurile de contaminare radioactivă
Nr.crt. Probele necesare De ce se recoltează Cum se recoltează
1 Tampoane recoltate din Pentru evaluarea Se vor folosi tampoane cu
orificiile naturale ale posibilităŃii contaminării soluŃii de ser fiziologic, sau apă cu
organismului interne care se vor terge
interiorul nărilor, gurii i urechilor,
etc.
2 Tampoane recoltate din plăgi Pentru a se determina Se vor folosi tampoane sterile,
dacă plăgile sunt umede sau uscate, care după
contaminate radioactiv folosire se pun în containere de
plumb
3 Tampoane recoltate de pe pielea Pentru a se localiza zonele Se folose te hârtie de filtru, sau
indemnă contaminate comprese 10/10cm pentru a
terge zonele contaminate

2
Tabelul nr. 24. Probele biologice necesare când se suspectează contaminarea externă

2
8.10.4.Decontaminarea victimelor contaminate radioactiv

Evaluarea corectă a gradului de contaminare radioactivă,

conduce la determinarea exactă a priorităŃilor de decontaminare (15).
Cu toate că o serie de materiale radioactive sunt corosive sau toxice,
prin proprietăŃile lor chimice, o atenŃie deosebită trebuie îndreptată mai
întâi către problemele neradiologice, mai ales că substanŃele radioactive
au o acŃiune acidă în special fluorurile de uraniu, de mercur sau compu ii
plumbului.
În general plăgile i orificiile naturale ale organismului sunt decontaminate
mai întâi, urmate de ariile descoperite cu nivele mari de contaminare ale
pielii intacte.
Scopul decontaminării este de a preveni sau reduce încorporarea
materialului radioactiv i contaminarea internă, de a reduce doza de radiaŃii
de la zona contaminată către restul organismului.
Nr.crt Proba ce se recoltează De ce se Cum se recoltează
recoltează
1 Examenul urinei din 24 de Excretele pot Se folosesc containere
ore timp de 48 de ore conŃine speciale de plastic, Ńinute
consecutiv radionuclizi în la rece
cazul
contaminării
interne
2 Examenul fecalelor din Idem Idem
4 zile consecutiv
3 Voma, sputa idem Idem
4 Creatinina serică Pentru Prin prelevarea de prize
evaluarea de sânge venos
funcŃiei renale
Tabelul nr. 25: Probele biologice necesare când se suspectează
contaminarea
internă

8.10.5.Decontaminarea
externă

Decontaminarea pielii intacte este o procedură relativ simplă.

Decontaminarea completă însă nu este întotdeauna posibilă,
deoarece o

2
parte din materialul radioactiv poate rămâne fixat pe suprafaŃa pielii i de
aceea decontaminarea va începe cu procedurile cele mai blânde i va fi
continuată cu procedurile mai agresive.
Se va căuta limitarea iritării mecanice sau chimice a pielii. Cea mai simplă
procedură de decontaminare este spălarea blândă a ariei contaminate sub
jet de

2
apă, însă fără a freca, uscarea pielii efectuându-se prin tamponare cu
comprese de tifon.
Apa va fi călduŃă, nu fierbinte întrucât apa rece determină
închiderea porilor pielii i deci reŃinerea materialului radioactiv, iar apa
fierbinte produce o vasodilataŃie i cre terea curentului sanguin i
favorizarea absorbŃiei materialului radioactiv prin piele.
Se vor evita tergerile apăsate, ce pot produce abraziune i eritem. Dacă
spălarea simplă cu apă este ineficientă se va folosi un săpun neutru,
aria respectiva va fi acoperită cu spumă pentru 3 - 4 minute i apoi
spălata 1-2 minute operaŃiunea repetându-se la nevoie.
Se va măsura nivelul de radiaŃie la fiecare procedură, pentru a ne
convinge că acest nivel
scade.
Se poate folosi i un săpun u or abraziv, sau pastă cu făină, sau o
mixtură de NaPO4 65%, carboximetil - celuloză 5% i 30% detergent într-o
diluŃie de 5% în apă.
Măsurile de decontaminare mai agresive includ acele proceduri
care înlătură stratul cornos al pielii prin folosirea de hârtie abrazivă
(glasspapier) foarte fină pentru mâini i picioare sau spălături cu
permanganat de potasiu 4%
i bisulfit de Sodiu
4%.
Procedurile de decontaminare vor fi oprite dacă nu se constată
reducerea nivelului de radioactivitate.
Zonele păroase vor fi amponate de câteva ori i apoi spălate cu o
soluŃie de acid citric 3%. Părul contaminat poate fi ras, dacă
amponarea lui nu este eficientă, însă cu atenŃie pentru a nu se
produce tăieturi, care ar favoriza contaminarea internă.
La decontaminarea capului se va evita pătrunderea lichidelor în ochi,
urechi, nas i
gură.
Decontaminarea victimelor nerănite se poate efectua pe masa
de tratament, ariile mai mici cum ar fi mâinile i picioarele putând fi
decontaminate în lighene sau bazine.
Dacă sunt afectate suprafeŃe mai mari ale organismului
decontaminarea poate fi efectuată prin du , dar sub supraveghere de
către ofiŃerul de radioprotecŃie.
Se va evita i în acest caz pătrunderea apei în ochi, urechi, nas i gură.
Du urile repetate pot fi necesare pentru succesul decontaminării.
Apa contaminată poate fi eliminată în sistemul obi nuit de canalizare.

2
8.10.6.Tratamentul plăgilor contaminate
radioactiv

Într-un accident nuclear, orice rănire poate fi considerată până la

proba contrarie ca fiind contaminată i va trebui să fie
decontaminată înaintea decontaminării pielii intacte.

2
 Când plăgile sunt contaminate medicul va presupune că
încorporarea de material radioactiv s-a produs i astfel acŃiunile cele mai
utile sunt bazate pe aprecierea duratei de înjumătăŃire a radionuclizilor
contaminanŃi, radiotoxicităŃii i a maximului de doză admisibilă
caracteristică radionuclidului încriminat (12).
Este foarte important ca experŃii în radioprotecŃie să fie consultaŃi cât mai
rapid, pentru a se lua cele mai adecvate măsuri de prevenire sau
reducere a încorporării de material radioactiv în Ńesuturile i celulele
organismului. Plăgile contaminate, vor fi acoperite cu un material
impermeabil, pentru a se limita răspândirea materialului radioactiv, iar
apoi decontaminarea va fi efectuată prin irigări blânde ale plăgilor cu ser
fiziologic sau apă oxigenată 3%.
Fluidele de irigare vor fi colectate i cercetate pentru radiaŃii în vederea
evaluării eficienŃei decontaminării. Se vor repeta irigaŃiile de
decontaminare ale plăgilor, iar materialul folosit va fi schimbat la fiecare
măsurare.
Dacă decontaminarea nu are succes se va aplica deasupra plăgii o
bandă elastică pentru a cre te fluxul sanguin în plagă i astfel să fie
favorizată decontaminarea (2).
Dacă nici a a nu se reu e te, se va proceda la decontaminarea
chirurgicală, reprezentată de debridarea cât mai largă a plăgii, iar
materialul excizat va fi păstrat pentru evaluări de laborator.
După ce plaga a fost decontaminată se va proceda la pansarea ei
cu material impermeabil. Arsurile chimice sau termice vor fi tratate ca
i cele obi nuite, iar contaminanŃii vor fi înlăturaŃi prin înlăturarea
materialului devitalizat.
Se va avea grijă de pansamentele i a ternuturile folosite care pot fi i ele
contaminate
(9).

8.10.6.Decontaminarea orificiilor naturale ale

organismului

Orificiile naturale ale organismului cum sunt gura nările, ochii i

urechile necesită o atenŃie deosebită, deoarece absorbŃia de materiale
radioactive este mult mai mare în aceste zone, decât în restul suprafeŃelor
pielii.
Dacă materialul radioactiv a pătruns în gură se va proceda la
periajul dinŃilor cu pastă de dinŃi i se va clăti gura cu o soluŃie de acid citric
3%.

2
 Dacă regiunea faringiană este contaminată, se vor face spălături cu
apă oxigenată 3%, iar în situaŃia înghiŃirii materialului radioactiv se va
proceda la lavaj gastric.
Spălarea nasului cu apă sau ser fiziologic va fi încercată în contaminarea
nazală, iar ochii vor fi spălaŃi cu apă, urechile vor fi spălate cu seringi
Guyon (1).

8.10.7..Tratamentul contaminării
interne

Trecerea materialului radioactiv prin membrana celulară

reprezintă încorporarea, ce constituie un fenomen dependent de timp
i corelat cu proprietăŃile fizico-chimice ale radionuclidului contaminant.

2
 Rata încorporării poate fi rapidă, decurgând în minute sau poate
dura zile sau luni.
De aceea factorul timp va fi avut în vedere i de multe ori
tratamentul de decorporare va trebui să fie urgent.
Dacă se suspectează contaminarea interna se vor recolta probe de
urina, fecale, voma, secreŃii din plăgi i vor fi cercetate pentru radiaŃii.
Antropogammametria este utilă în evaluarea magnitudinii contaminării
radioactive i este utilă în evaluarea eficienŃei decontaminării.
Victimelor li se vor explica toate procedurile folosite ca i
necesitatea procedurilor de decontaminare i de protecŃie ce se vor lua
în aria de urgenŃă (32).
Măsurile de securitate vor fi avute în vedere i vor fi
explicate corespunzător victimelor.
În final va fi efectuată o cercetare a radioactivităŃii întregului
organism, pentru verificarea eficienŃei decontaminării i se vor urma toate
prescripŃiile de securitate necesare.
Fiecare membru al echipei de decontaminare va fi controlat i se va
scoate echipamentul de protecŃie, care va fi decontaminat i depozitat.
Camera de decontaminare va fi controlată de ofiŃerul de
radioprotecŃie i va fi adusă la parametrii normali i păstrată în siguranŃă
pentru a putea fi folosita ulterior.
UrgenŃa primelor îngrijiri în contaminarea radioactivă necesită ca
fiecare persoană, sau colectiv de muncă în care se manipulează surse
de radiaŃii deschise, sau există riscul unei contaminări severe cu
radionuclizi să dispună de antidoŃi cu utilizare simplă, netoxici i
însoŃiŃi de explicaŃii i indicaŃii terapeutice precise (15), iar în tabelul
prezentat mai jos sunt explicate modurile de intervenŃie cu antidoŃi în cazul
contaminării radioactive umane.
Nr. Radionuclid AntidoŃi Mod de acŃiune
Crt. Piele ingestie/inhalare
1 Iod 131 Iodură de Potasiu - Se bea cpr. cu apă
2 StronŃiu 90 Nicolen - Se bea cu puŃină
apă
3 Cesiu 137 Ferocianură - Se bea cu puŃină
ferică apă
Amestecuri de Detergent Se spală -
4 produ i de fisiune cationic. pielea/plaga Se bea cu puŃină
Radigran compus - apă
- Se inhalează
Spray cu DTPA-
Zn
Pământuri rare DTPA-Zn soluŃie Se spală zona Se inhalează
5 plutoniu
Transplutoniene DTPA-Zn Spray Se inhalează
-

2
 Tabelul nr. 26. AntidoŃi care se administrează ca prim
ajutor în contaminarea radioactivă umană (13)

2
8.11. Diagnosticul i tratamentul leziunilor
combinate

Efectul sinergic al iradierii totale i al traumatismelor ca i al arsurilor

a fost stabilit de aproximativ 30 de ani. Astfel de asocieri conduc la
cre terea mortalităŃii de la aproximativ 25% la cca. 50% a animalelor
studiate (13).
Messerschmidt, constată ca asocierea plăgilor cutanate cu iradierea totală
a organismului conduce la cre terea mortalităŃii de la 26% la 90 (22), atunci
când leziunile cutanate urmează iradierii totale.
Ledney i colaboratorii (20) au stabilit că momentul producerii rănirii ca i a
iradierii modifica efectul asupra supravieŃuirii, în sensul că supravieŃuirea
este mai mare atunci când traumatismul precede iradierea.

8.11.1.Fiziopatologia leziunilor
combinate.

Asemănarea dintre mecanismele de producere a leziunilor

datorate radiaŃiilor i a celor produse de traumatisme, explica efectele
sinergice observate pe modelele experimentale.
Astfel chiar în doze subletale radiaŃiile ionizante compromit sistemele
gastrointestinal i hematopoetic, în funcŃie de doza capacitatea
reproductivă a celulelor stem pluripotente, este puternic inhibată i astfel
elementele figurate periferice ale sângelui sunt reduse, limfocitele apărând
reduse semnificativ după
24 de ore de la iradiere, granulocitele după câteva zile, iar trombocitele
după 10 -
14
zile.
Anemia apare rapid că o consecinŃă a hemoragiilor, iar ulterior
că o consecinŃă a afectării măduvei hematogene. Magnitudinea expunerii
la radiaŃiile ionizante poate fi apreciată retrospectiv atât la oameni cât i
la animale prin evaluarea reducerii celulelor susmenŃionate i prin
evaluarea refacerii lor (18).
Manifestarea cea mai caracteristică a fazei hematopoetice a sindromului
de iradiere acut poate fi definită de pancitopenie, coagulopatii i eventual
infecŃii sistemice.
La fel de sensibil că i sistemul hematopoetic este i răspunsul sistemului
gastrointestinal, la iradierea totală, dar din motive nu prea bine
cunoscute.

2
 Scăderea numărului de celule epiteliale ce acoperă vilozităŃile
intestinale este caracteristica expunerii la doze relativ mici de iradiere
totala.
Distrugerea punŃilor intercelulare ale mucoasei intestinale a fost observată
în experimentele pe animale i este considerată a fi responsabilă de
apariŃia endotoxemiei endogene i a bacteriemiei prin cre terea
permeabilităŃii mucoasei intestinale pentru microorganisme i a
accesului lor în circulaŃia limfatică i portală.
Se apreciază că epiteliul intestinal este la fel de sensibil că i
măduva hematogena la iradiere i joaca un rol foarte important în
potenŃialul de supravieŃuire după iradiere (18).

2
 Curba mortalităŃii după arsuri sau leziuni serioase
musculoscheletale prezintă trei vârfuri în timp:
 astfel primul vârf apare imediat după accident sau în
timpul transportului spre spital al victimelor;
 al doilea vârf apare în primele ore după internarea în spital,
fiind de cele mai multe ori determinat de gre eli în evaluarea primara i
de întârzierea tratamentului, cu toate acestea evaluarea corecta i
tratamentul corect nu poate preveni complicaŃiile majore septice;
 al treilea vârf de mortalitate, este produs de complicaŃiile
septice majore.
În acest moment eventualele erori terapeutice i
infecŃiile nosocomiale joacă un rol relativ parŃial în producerea
complicaŃiilor septice, datorita faptului că tulburările produse de
leziunile combinate conduc la o imunodeprimare gravă a victimelor i
astfel ele devin susceptibile la infecŃii (34).

8.11.2. Diagnostic i
tratament

Evaluarea precoce i resuscitarea agresivă a victimelor cu

leziuni combinate sunt hotărâtoare. Eliberarea căilor aeriene
superioare i reechilibrarea hidroelectrolitică că i oxigenoterapia vor
fi efectuate foarte expeditiv.
Refacerea capacităŃii de transport a oxigenului prin transfuzii de sânge va
fi necesara i va fi efectuata cu sânge iradiat în scopul prevenirii
transfuziei de celule albe vii.
Magnitudinea leziunilor termice sau musculoscheletale va trebui să fie
evaluata cât mai precoce pe baza protocoalelor standard, evaluarea
leziunilor produse de radiaŃii poate fi dificila în faza de resuscitare a
tratamentului.
atenŃie deosebita trebuie să fie acordata observării simptomelor
precoce ale
sindromului de iradiere acuta. Dinamica sindromului acut de iradiere este a
a de rapida încât permite o intervenŃie chirurgicala eficienta doar într-un
interval de cca. 3 - 4 zile după accident.
În ceea ce prive te leziunile deschise, ele se vor trata cu o deosebita
atenŃie, întrucât dacă închiderea chirurgicală nu este posibilă, vor fi
folosite metode biologice de tratament, care permit bolnavului să
răspundă eficient i astfel să fie redusa mortalitatea (13).

8.11.3. Leziunile combinate după atacul

nuclear.
2
 Folosirea armei nucleare în Japonia a schimbat dramatic
potenŃialul de producere a leziunilor termice că urmare a acŃiunilor de
luptă.

2
 Cu excepŃia unor accidente nucleare izolate apărute în ultimii ani,
nu s-a putut acumula o experienŃă practică relevantă în tratamentul
leziunilor termice asociate cu iradierea sau războiul nuclear (11).
Când a fost folosită arma nucleară în 1945 posibilităŃile de tratament erau
limitate. De atunci s-au realizat progrese evidente în special în
reechilibrarea hidroelectrolitică, tratamentul arsurilor i tratamentul
chirurgical al plăgilor produse de arsuri.
O serie de cercetări efectuate în Institutul de Cercetări Chirurgicale ale
Armatei SUA, au definit deficitul volumului de plasma că o cauza a socului
termic
i au dezvoltat formule de resuscitare ce au reu it să reducă
mortalitatea precoce că urmare a ocului termic i insuficienŃei renale acute
(28, 29).
dată ce aceste victime au fost resuscitate, principala complicaŃie care
determina evoluŃii fatale, este infecŃia (28).
Tratamentul antibiotic a schimbat spectrul infecŃiilor plăgilor arse,
de la streptococi la stafilococi i pseudomonas aeruginosa (31).
Dezvoltarea tratamentului topic a permis reducerea infecŃiilor
invazive, prin controlul eficient al proliferării bacteriilor (25).
Progresele recente ale terapiei arsurilor au fost accentuate de
tendinŃa de excizie a plăgilor arse i folosirea autogrefelor (17).
Când zona de recoltare a grefelor este limitată se va folosi
heterogrefa de la cadavre sau alte metode biologice sau artificiale de
acoperire a plăgilor care au îmbunătăŃit rezultatele tratamentului.

8.11.4.Logistica îngrijirii
arsurilor.

În SUA arsurile majore ce afectează peste 20% din suprafaŃa

corporala la adulŃi sunt îngrijite în centre specializate.
În anul 1987 existau în SUA 182 de spitale ce aveau unităŃi de
tratare a ar ilor sau programe speciale de tratament, însumând
1800 de paturi specializate pentru tratarea arsurilor.
În anul 1985 au fost trataŃi cca. 70.000 de pacienŃi ce au
necesitat spitalizare pentru arsuri din care 25 - 30% au fost trataŃi în unităŃi
specializate.
În general pacienŃii necesită 1 zi de spitalizare pentru fiecare
procent de suprafaŃa arsă de gradul II - III.
De asemeni în centrele specializate de terapie intensiva sunt
necesare cca. 28 de ore de îngrijire pentru fiecare pacient pentru o zi, în
care se includ i îngrijirile specializate de asistenŃă ventilatorie, terapie
fizică, dietetica i altele.
21
 Întrucât bolnavii necesita în tratament mai mult de 9% volume de
sânge integral pentru fiecare procent de suprafaŃa corporala arsa
excizata, se prefigurează concluzia că doar un număr limitat de victime
vor putea beneficia de cele mai bune îngrijiri care să le asigure
supravieŃuirea (11) i de asemenea se prefigurează i categoria de
pacienŃi care nu necesita tratament

21
supraspecializat, ceea ce direcŃionează triajul acestor pacienŃi i dirijarea
lor spre centrele ce le pot asigura tratamentul.

8.12. Leziunile combinate.

Explozia aeriană unei arme nucleare deasupra unui centru

populat, va conduce la apariŃia unei multitudini de leziuni termice în
asociere cu leziunile produse de radiaŃii, care pot determina decesul
victimelor fie imediat fie în timp de câteva săptămâni.
La Hiroshima i Nagasaki cca. 25% din supravieŃuitori au prezentat leziuni
termice (30).
Majoritatea acestor leziuni au fost cauzate de efectele termice ale
exploziei nucleare i doar o mica parte s-au datorat incendiilor secundare,
lucru care nu poate fi evaluat perfect în cazul folosirii unor arme nucleare
mai puternice, cu efecte termice mult mai importante (12) i în care se
produc incendii în masă.
Nivelul mortalităŃii prin leziuni termice complicate cu leziuni de
iradiere, la oameni este necunoscut.
Se presupune că în urma unui atac nuclear în care posibilităŃile
terapeutice sunt reduse drastic el se va apropia de 100% (10) la pacienŃii
cu peste 30% din suprafaŃa corporală arsă.
Se estimează că victimele ce au sub 20% din suprafaŃa corporala
arsa vor putea supravieŃui de i nu ar putea primi un tratament specific
(28), iar acei pacienŃi care au arsuri sub 10% din suprafaŃa corporala,
vor supravieŃui chiar dacă nu sunt trataŃi de loc.
Evident că aceste estimări trebuie să tina cont de vârsta victimelor
că i de prezenta sau absenta altor leziuni.
Asocierea leziunilor produse de radiaŃii va conduce la cre
terea semnificativa a mortalităŃii în funcŃie de doza de radiaŃie efectiv
absorbită.

8.12.1. Triajul victimelor unui atac nuclear.

După un atac nuclear este sigur că posibilităŃile de tratament

mai pretenŃios al victimelor sunt drastic reduse sau chiar inexistente.
De aici apare clară necesitatea efectuării triajului victimelor, în
funcŃie de posibilităŃile reale de tratament i de supravieŃuire, asigurându-
se astfel cel mai bun tratament disponibil pentru un cât mai mare număr de
victime.
Din aceste motive recomandările terapeutice i cele de evacuare trebuie
să fie corelate cu posibilităŃile reale ale reŃelei medicale de intervenŃie.

21
 Se apreciază că în cursul unui război convenŃional 50% din
victimele ce prezintă 60 - 70 % din suprafaŃa corporală arsă vor
supravieŃui, în condiŃiile războiului nuclear se consideră că victimele
ce au mai puŃin de 20% din suprafaŃa corporală arsă pot rezista unei
amânări a tratamentului, iar resursele disponibile ce exista să fie folosite
pentru tratarea celor ce prezintă între 20 i

21
70% din suprafaŃa arsa, în situaŃia limitării drastice a resurselor că
urmare a loviturii nucleare se vor reduce mult i aceste limite estimative.
Se consideră că pot apare i victime care prezintă arsuri simple
i că aceste victime cu mai puŃin de 10% din suprafaŃa corporala arsa vor
supravieŃui chiar fără un tratament semnificativ, pe când cei care au
peste 30% din suprafaŃa arsă nu pot supravieŃui fără tratament adecvat.
IntervenŃia combinării leziunilor termice cu cele produse de radiaŃii
complică mult prognosticul i nu se pot elabora recomandări pertinente de
tratament al acestor categorii de victime, apreciindu-se că acele victime
ce prezintă semne identificabile de leziuni datorate iradierii i arsuri
pe o suprafaŃa corporala mai mare de 30% pot prezenta o mortalitate
de 100%, determinând necesitatea rezervării resurselor de tratament
pentru cei care au leziuni termice pe o suprafaŃa cuprinsă între 10
i 30%
(10).

8.13.Managementul leziunilor produse de

radiaŃii.

Conceptul de management al acestor leziuni cuprinde

dezvoltarea necesităŃilor specifice ale celor trei stadii i anume:
triajul;
îngrijirile de urgenŃă;
tratamentul definitiv.
Este de înŃeles că se vor putea acorda cele mai bune îngrijiri atunci
când sunt relativ puŃine victime, iar îngrijirile sunt acordate în unităŃi bine
echipate.
ModalităŃile concrete de tratament variază în funcŃie de cuno
tinŃele medicale curente de experienŃa acumulata că i de numărul de
victime i de resursele disponibile.

8.13.1.Triaju
l.

În acest stadiu medicii însărcinaŃi cu triajul vor categorisi

victimele în funcŃie de gravitatea leziunilor, traumatice, radioactive sau
combinate i vor estima ansele de supravieŃuire.
În situaŃiile cu victime în masă, produse de radiaŃii, triajul este foarte
important mai ales în situaŃiile în care resursele sunt limitate i va
permite folosirea acestora în tratamentul acelor victime care au cele mai
mari anse de supravieŃuire.
În aceste situaŃii se vor acorda îngrijirile cele mai precoce leziunilor
2
asociate i în special acelora care pun viata în
pericol.
Estimarea gradului leziunilor produse de radiaŃii este dificila, avându-
se în vedere simptomele prodromale în special acelea care apar
precoce (greaŃa, vărsăturile, diareea, oboseala, slăbiciunea, febra i
cefaleea) i care în general nu durează mai mult de 24 - 48 de ore după
iradiere.

2
 De mare importanŃă sunt semnele biologice, în special
nivelul granulocitelor i al limfocitelor. Nivelul elementelor figurate
sanguine este dependent de doza de iradiere. În leziunile combinate
nivelul limfocitelor nu este prea fidel întrucât limfopenia poate apare i
datorita leziunilor termice i mai puŃin datorate radiaŃiilor, leziunile
combinate vor fi evaluate prin metode standard însă cu o deosebită
atenŃie, datorita intricării simptomatologiei i Ńinând seama că
Dacă fiecare tip de leziune în sine poate fi benign, combinarea lor poate fi
letală
(13).

8.13.2.Tratamentul de
urgenŃă.

În urma unui accident nuclear, victimele vor fi stabilizate

(prin administrarea de perfuzii, pansamente i asistenta ventilatorie) la
locul de adunare a răniŃilor i lezaŃilor înaintea transportului la centrele de
tratament.
Toate victimele care prezintă traumatisme sau arsuri fără leziuni produse
de radiaŃii (fapt ce va fi stabilit pe baza localizării lor în momentul
producerii accidentului i pe baza absentei semnelor prodromale de
iradiere - greaŃa i vărsături) vor fi evacuate la centrele specializate de
tratament în funcŃie de leziunile lor.
PacienŃii care prezintă semnele de probabilitate de iradiere (cu semne i
simptome caracteristice) vor fi evacuaŃi la unităŃile specializate unde
se va evalua gradul de afectare a măduvei hematogene i se vor trata
specific.
Tratamentul acestora va fi complex i va cuprinde: tratament hematologic,
de combatere a infecŃiilor, chirurgical i
psihiatric.
Se vor alerta i alte centre în vederea furnizării de masa
eritrocitară i trombocitară (13).

8.13.3.Tratamentul definitiv al leziunilor

combinate.

Datorită faptului că de cele mai multe ori leziunile produse de

radiaŃii nu pun imediat în pericol viaŃa victimelor, tratamentul iniŃial se va
adresa leziunilor convenŃionale (arsuri i plăgi).
Procedeele medicale de urgenŃă pentru ventilaŃie i pentru hemoragii vor fi
aplicate primele, după stabilizarea stării victimelor se va
proceda la decontaminarea externa specifica a radioizotopilor
2
identificaŃi înaintea tratamentului de urgenŃă chirurgical i a tratamentului
specific al bolii de iradiere (8).
Recoltarea de probe biologice în timpul fazei de urgenŃă va
completa datele obŃinute în etapa triajului.
În mod ideal tratamentul definitiv este aplicat imediat după resuscitare
însă in situaŃii de accidente în masa cu victime multe i resurse limitate,
evaluările efectuate în timpul triajului vor marca acele victime ce vor putea
beneficia rapid

2
de tratamentul chirurgical, cele ce vor beneficia de observare i
tratament medical standard.
Procedeele chirurgicale joacă un rol atât în faza de îngrijiri de urgenŃă cât
i în cea a tratamentului definitiv al leziunilor combinate.
Se va acorda o atenŃie deosebita folosirii altor căi alternative
biologice de acoperire a plăgilor (prin folosirea de materiale biologice de
acoperire i grefe de piele), intervenŃiile de urgenŃă putând fi aplicate cât
mai precoce posibil (36- 48 de ore), iar cele corective pot fi amânate
până la 45 - 60 de zile, urmând tratamentului hematologic.
Tratamentul arsurilor termice va include excizia precoce a Ńesuturilor
potenŃial septice.
Închiderea chirurgicală a plăgilor se va face preferabil prin grefe de
piele. Tratamentul leziunilor traumatice va fi întreprins cât mai
rapid posibil
datorită faptului că perioada optima în care intervenŃiile chirurgicale
pot fi efectuate, este scurta în cazul leziunilor combinate.
Algoritmul de tratament cel mai eficient este următorul:
 controlul bacteriologic al leziunilor traumatice i termice;
 acoperirea prin grefe autologe a tuturor plăgilor curate bacteriologic;
 schimbarea pansamentelor la 96 - 120 de ore i Dacă plăgile
au fost corect debridate, grefele trebuie să acopere plăgile;
 eventuala redebridare se va face după 48 de ore, iar
repetarea procedeelor susmenŃionate se poate relua după 96 de ore.

8.14.BIBLIOGRAFIE:

6. * * FEDERAL EMERGENCY MANAGEMENT AGENCY

Hospital emergency department management of radiation
accidents. Student manual 1984 S.M.80
7. * * FEDERAL EMERGENCY MANAGEMENT AGENCY Radiological
emergency planning and preparedness. Final regulations. F.R. 47, p.
10758 - 10762
8. FOOD AND DRUG ADMINISTRATION Potassium Iodide as a
thyroid blocking agent în radiation emergency. Final
reccomendations on use. F.R. 1982, vol.47, p. 28158 - 28159
9. * * HEALTH PHYSICS SOCIETY A guide for hospital
emergency department on handling radiation accident patients. Draft
standard P.N. 13
- 28. Mc Lean Virginia 1985
10. * * INTERNATIONAL ATOMIC ENERGY AGENCY SAFETY SERIES
nr.47. Manual of early medical treatment of possible radiation injury. Wiena
1978
2
11. * * MANNUAL OF PROTECTIVE ACTION GUIDES
AND PROTECTIVE ACTION FOR NUCLEAR ACCIDENTS.
INTERNATIONAL

2
 COMMISSION ON RADIOLOGICAL PROTECTION Washington.
DC. USEPA 1980
12. * * NATIONAL COMISION OF RADIOLOGICAL
PROTECTION Management of persons accidentaly
contaminated with radionuclides.Washington DC 1980, 65
13. * * NATIONAL RESEARCH COUNCIL, COMITEE ON
THE BIOLOGICAL EFFECTS OF IONISING RADIATIONS: THE
EFFECTS ON POPULATIONS OF EXPOSURE TO LOW LEWELS
OF IONISING RADIATIONS. WASHINGTON DC. NATL. ACAD.
PRESS 1980
14. * * INTERNATIONAL ATOMIC ENERGY AGENCY Handling of
radiation accidents. Wien
1969
15. ANDREWS G.A. Medical management of accidental total body
irradiation, The medical books for radiation accident preparedness.
Communication at Oack-Ridge- Tennessee Conference oct.1979
16. BECKER W,K.,TERESA M BUESCHER, CIOFFI W.G.,McMANUS W.F.,
PRUITT B.A.JR. Combined radiation and termal injury after nuclear
attack in DORIS BROWNE,WEISS J.F.,MacVITTIE T.J.,MADHAVAN
V.PILAI Eds. Treatment of radiation injuries Plenum Press New York
1989
17. BRODE H.L.,SMALL R.D. A rewiew of the physics of large urban fires.
The medical implication of nuclear war Natl. Acad.Press, Washington
D.C.
1986,p. 15-
71
18. CHIOSILĂ I., URSEANU I., IERCAN E. Contaminarea radioactivă,
baze etio-patogenice, protecŃie i tratament. Revista Sanitară
militară 1988, nr.1,p.23 – 31
19. COCKERHAM L.G.,SIMPSON S.A.,DOYLE
T.F.,CASSETI L,HAGERMAN C.J. Canine post irradiation plasma
glucose variations Life- Science 1984, 34,p2641-2646.
20. DORIS BROWNE, WEISS J.F.,Mac VITTIE T.J.,MADHAVAN
V.PILAI Treatment of radiation injuries Plenum Press, New York 1990
21. EICHOLTZ G. Environmental aspects of nuclear power. Ann Arbor
Michigan = Science
1982
22. HERNDORN D.N., PARKS D.H. Comparison of serial debridement
and autografting and early massive excision with cadaver skin in the
treatment of large burns in children J.Trauma. 1986,26 (2), p.149-152
23. HIRSCH E.W. The status of combined injuries in: DORIS BROWNE, et al.

2
 Treatment of radiation injuries Plenum Press, New York,
1990
24. KNIEF R. Nuclear energy technology: theory and practice of
commercial nuclear power. Washington DC: Hemisphere Publishing,
1981
25. LEDNEY G.D.,EXUM E.D.,SHEEHY P.A. Survival enhanced by skin
wound trauma in mice exposed to 60 Co radiation. Experientia,
1981,37 p.193- 194
26. LEONARD R. B., RICKS R. C. Emergency department radiation accident
protocol. Annals of Emergency medicine 1980,9, p.462 –
470

2
27. MESSERSCHMIDT O.E. Strahlbelastung und offene hautwunde Arch.
Klin. Exp.Dermatol.1966,p.329 –
335
28. MILROY W. C. Management of irradiated and contaminated
casualty victims. Emergency medicine Clin.North America 1984,2, pp.
667 – 686
29. MISBOUGH C. C., FRY S.A.,RICKS R.C.,HUBNER K.F.,BURR N.W.
Historical update of past and recent skin damage radiation accident.
British
Journal of Radiology (Suppl) 1986, 19, pp.
12-17
30. MONCRIEF J.A., LINDBERG R.B., SWITZER W.E. Use of
topical antibacterial therapy in the treatment of burn wound. Arch. Surg.
1966, 92, p.
558 –
565
31. MOSKALEV Y. Distribution, biological effects and accelerated
excretion of radioactive isotopes. Springfield Virginia, National Th. Inf.
Serv.1974
32. MURAME G., MAC VITTIE T.J., CONCKLIN J.J., CASEY L.C., WALKER
R.J. Haemostatic changes în a canine model of combined injury
and traumatology. Baltimore Unniv. Park-Press 1985, pp. 108 - 110.
Journal of American Medical Association 1963,185,pp. 578 – 581
33. PRUITT B.A.Jr. The burn patient: initial care, in: RAVITCH M.M. -
Yearbook medical Publishers, Chicago 1979,p. 5 -
61
34. REISS E., STIRMAN J.A., ARTZ C.P. Fluid and electrolyte
balance in burns J.A.M.A. 1953, 152, p. 1309 – 1313
35. SAENGER E.L. Hospital planning to combat radioactive contamination.
Journal of American Medical Association 1963,185,p. 578 –
581
36. SCHLEIEN B. Preparedness and response in radiation accidents.
Food and Drug Aministration Washington D.C. 1983
37. SPEBAR M.J. Medical aspects of nuclear warfare: a rewiew . Military
Medicine 1980,145(4), pp. 243 -
245
38. SUTHERLAND R.M.,MULCOHY R.T. Basic principles of radiation
biology în clinical oncology for medical students and physicians.
Rochester New-York American Cancer Society 1983, pp.40 – 57
39. TURNBUSCH W.T., VOGEL E.H.,BUTKIEWICZ J.W.Septicemia in burn
injury J.Trauma. 1961, 1, p. 22 –
31
2
40. ZAYTCHUK R.,JENKINS D.P.,BELLAMY R.F.,INGRAM
V.M.,WALKERI., RICHARD I.,CERVENY T.IAN Eds. Medical
consequences of nuclear warfare. Textbook of military medicine part 1
vol. 2, TNM Series. Pubblication office of the Surgeon General Leesburg
Rike,Falls Church Virginia 1989

2
9. MANAGEMENTUL ACCIDENTELOR CHIMICE

9.1. Ce este un accident chimic

Un accident poate fi definit în câteva moduri. O definiŃie este acea

că un accident chimic este o eliberare neplanificată de agenŃi chimici
în mediul înconjurător la niveluri care depă esc pe cele permise de
legislaŃia în vigoare.
O altă definiŃie mai conservatoare statuează că un accident chimic
este un eveniment neplanificat, care poate conduce la eliberarea unui
agent chimic.
Pentru a putea evalua dimensiunea eliberării accidentale de substanŃe
chimice periculoase, au fost denumite “surse”, ce se referă la
cantitatea de substanŃă eliberată.
Sursa i condiŃiile de vreme din momentul eliberării determină distanŃa la
care poate fi răspândită substanŃa chimică periculoasă, că i
concentraŃia agentului chimic la care populaŃia poate fi expusă.
În sfâr it este nevoie de a lua în considerare cât de aproape este
populaŃia de locul accidentului sau a norului de substanŃe chimice.
Pentru că gradul de lezare chimică produs de substanŃa implicată în
accident depinde de cantitate i de timpul de expunere la acŃiunea acesteia
i de concentraŃia substanŃei chimice în norul chimic rezultat.
Cele mai comune accidente chimice sunt de mică dimensiune i
nu constituie un pericol, cu excepŃia acelora în care populaŃia este foarte
aproape de locul accidentului.

Riscul = Probabilitatea unui X ConsecinŃele Pentru toate

accident evenimentele

Cele mai bune informaŃii pe care le avem în această direcŃie sunt

obŃinute prin studierea accidentelor, a cauzelor lor, a consecinŃelor i a
probabilităŃii lor de producere.
În aceste studii, inginerii i oamenii de tiinŃă implicaŃi, au studiat
sistematic, diferitele moduri de producere a accidentelor chimice i au
estimat cât de probabile sunt aceste evenimente în care se pot produce
accidentele. Inginerii i oamenii de tiinŃă au făcut prognoze ale
probabilităŃii de producere a diferitelor accidente chimice i au calculat
numărul probabil de victime ce pot apare în urma fiecărui tip de accident.

9.1.1.Tipurile de accidente chimice i pericolele lor

2
 Cele mai frecvente moduri de răspândire a substanŃelor chimice în
cursul unor accidente chimice le prezentăm în figurile de mai jos .

2
 Dacă un accident chimic este destul de mare că să
reprezinte o ameninŃare pentru populaŃie, pericolul dominant este
datorat vaporilor de substanŃe chimice care se răspândesc în aer. În
astfel de situaŃii este puŃin probabil că populaŃia aflată în afara razei de
răspândire a substanŃelor chimice să fie expuse la agenŃii lichizi.
Primul tip de accident chimic, este răspândirea substanŃelor
chimice periculoase pe pământ sau pe alte suprafeŃe. Cantitatea de
substanŃă rezultată astfel se poate evapora, formând norul care este supus
acŃiunii vântului.

Figura nr.14 : Eliberarea de substanŃe chimice periculoase.

Al doilea tip de accident chimic, este cauzat de o explozie, care

generează picături de substanŃe chimice. Aceste picături sunt mai grele
decât aerul i se depun repede pe sol. O explozie eliberează de asemeni
aerosoli i vapori.
Aceste particule se depun lângă locul de eliberare, iar în această
zonă se pot depune pe piele sau pe păr.

Figura nr.15: Răspândirea substanŃelor chimice periculoase în urma

unei explozii.

2
 Cel de al treilea tip de accident chimic implică un incendiu. În acest
tip de eveniment, se formează atât aerosolii cât i vaporii de substanŃe
chimice.
Ace tia sunt ridicaŃi la înălŃime datorită curenŃilor de aer cald ce se
formează în incendiu. Pericolele sunt similare cu cele ce apar în cazul exploziilor.

2
 Figura nr.16: Răspândirea substanŃelor chimice prin incendiu

Într-un accident chimic, de acest fel este de obicei destul de rar

că populaŃia să fie suficient de aproape pentru a fi pusă în pericol de
picăturile de substanŃe chimice i de aerosoli. Aceste particule se vor
depune sub norul astfel format, în timpul trecerii sale peste un anumit loc.
Vaporii pot deveni periculo i atunci când sunt inhalaŃi, pentru că sunt rapid
absorbiŃi de Ńesutul pulmonar.
Pielea reprezintă o barieră pentru absorbŃia vaporilor. De aceea
doza letală pentru substanŃele chimice sub formă de vapori inhalaŃi, este de
câteva ori mai mică decât doza letală pentru contactul cu pielea.

9.1.2.Bazele planificării în accidentele chimice.

SelecŃia strategiilor de acŃiuni protective, reprezintă o

corelaŃie cu caracteristicile accidentelor i formează baza
planificării. În planurile răspunsurilor de urgenŃă “site-specifice”,
graniŃele zonei de răspuns imediat (Z.R.I) i a zonei de acŃiuni de
protecŃie (Z.A.P.), distanŃele reprezintă evaluarea celor mai credibile
evenimente în procesul de planificare.
Acestea sunt definite că fiind în cazul unui eveniment extern la
care în bătaia vântului nu se produc decese.
Bazele planificării folosesc cel mai mare (sau cel mai rău) accident
posibil. Evenimentele externe cum ar fi actele Dumnezeirii, ca
de exemplu
cutremurele, căderile de meteoriŃi sau prăbu irile de avioane nu sunt considerate
că evenimente credibile pentru iniŃierea unui accident chimic.
Logica rece a statisticii, poate argumenta că astfel de evenimente
sunt posibile totu i i pot avea aceia i probabilitate de producere că i o
ciocnire de autocamioane.
2
 De altfel precedentele istorice ale planificării pentru accidentele nucleare
sau chimice tind să excludă evenimentele exterioare de la întocmirea
planurilor de intervenŃie, dacă aceste evenimente nu au o probabilitate
de producere

2
ridicată (de exemplu inundaŃiile, care s-ar produce la 100 de ani, pentru o uzină
chimică).
De aceea planificarea de urgenŃă nu trebuie să excludă
evenimente exterioare, care trebuie cuprinse că urgenŃe prin ele în ile,
pentru că se pot produce.
De aceea în planificare trebuie incluse resursele de bază i care
trebuie augmentate în zona de precauŃie, sau într-o zonă exterioară
(Z.A.P.).

9.1.3.Zonele de acŃiuni de protecŃie i planificare

Figura nr.17: Conceptul de planificare a intervenŃiei de urgenŃă pe trei zone

9.1.4.Zonele de protecŃie i planificare

O dată urgenŃa apărută oficialităŃile responsabile de răspunsul în

astfel de situaŃii trebuie să acŃioneze cu rapiditate i să ia deciziile
corespunzătoare pentru diferitele zone afectate. Aceste decizii complexe

9.1.5.Sistemul de notificare de urgenŃă a evenimentelor chimice

O notificare standard a unui accident chimic produs la un depozit

care stochează substanŃe chimice periculoase, este esenŃială pentru
coordonarea clară a intervenŃiei de limitare i lichidare a efectelor sale.
Această notificare asigură un limbaj comun între personalul depozitului i
cel care va interveni.
Acest sistem are patru nivele de notificare, pe care le prezentăm mai jos.

22
 9 . 1 . 5 . 1 .U rg e n Ń a d e n e s i
g u r a nŃ ă

Evenimentul este pe cale să se producă, sau s-a produs i

trebuie perceput că o urgenŃă a securităŃii chimice care poate fi de
interes public general, dar care nu pare să producă un pericol chimic.
Această situaŃie include urgenŃele produse de materiale nesigure. Că
AcŃiuni se va notifica acest fapt către punctele de contact desemnate din
Zona de Răspuns Imediat (Z.R.I).

9 .1 . 5 . 2 . U r g e n Ń a d e s u p ra f a Ń ă
limitată

Evenimentele care se pot produce implică eliberări de agenŃi

chimici în afara controlului industrial sau în afara facilităŃilor aprobate
pentru depozitare cu efecte chimice a teptate să se producă pe o arie
limitată. Acest nivel va fi declarat atunci când agentul chimic previzibil a
fi implicat, nu se extinde în afara ariei în care nu produce efecte toxice
evidente.
AcŃiuni : notificarea de urgenŃă în Zona de Răspuns Imediat i în Punctele
de contact desemnate de autorităŃile locale. OficialităŃile din Zona de
Răspuns Imediat, vor aduce formaŃiunile de intervenŃie pe care le au în
subordine în starea de pregătire crescută în eventualitatea când este
necesară o intervenŃie în afara amplasamentului facilităŃii chimice afectate.

9 . 1 . 5 . 3 . U rg e n Ń ă n u m a i l a n i v e l u l
Postului

Evenimentele care se a teaptă să se producă implică eliberarea de

agenŃi chimici care au efecte în afara unei arii limitate.
Eliberarea de substanŃe chimice nu se a teaptă să prezinte un
pericol pentru populaŃia din zona respectivă.
Acest nivel va fi declarat atunci când agentul chimic prezumat a fi implicat
se răspânde te la doze netoxice în afara ariei limitate, dar nu depă
e te suprafaŃa facilităŃii chimice respective.

AcŃiuni: notificarea pentru Zona de Răspuns Imediat, Zona de

AcŃiuni de ProtecŃie i a Punctelor de contact desemnate de autorităŃile
locale. UnităŃile de răspuns în caz de accident chimic din Zona de Răspuns
Imediat vor fi mobilizate pentru a fi capabile de răspunsul imediat .

22
Măsurile de protecŃie pot fi iniŃiate în ariile susceptibile de a fi afectate din
jurul facilităŃii chimice afectate.

9 . 1 . 5 . 4 . U rg e n Ń a C o m u
n it ă Ń i i

Este constituită din evenimentele care s-ar putea produce ori s-au produs
i care implică o eliberare de agenŃi chimici cu efect toxic în afara
facilităŃii chimice.

22
 Acest nivel va fi declarat atunci când agentul chimic prezumtiv în
doze netoxice se extinde în afara graniŃelor facilităŃii chimice.
AcŃiuni: notificarea către Zona de Răspuns imediat, Zona de
AcŃiuni de ProtecŃie i a Punctelor de contact desemnate de
autorităŃile locale. Toate organizaŃiile de răspuns sunt mobilizate. În Zona
de Răspuns Imediat i în cea de AcŃiuni Protective se desfă oară acŃiunile
de protecŃie prevăzute în plan.

7.1.5.4.1. DetecŃia agenŃilor chimici

Cea mai probabilă formă a agenŃilor chimici găsită în

accidentele cu extindere în afara graniŃelor facilităŃilor chimice se pare că
este reprezentată de vapori.
CapacităŃile de detecŃie existente se referă la depistarea agentului chimic
la un nivel care nu produce efecte adverse asupra sănătăŃii unui individ
care inhalează vaporii agentului chimic. Acest tip de detectori este denumit
“detectori de nivel jos”
Un al doilea tip de detector este acela care depistează agenŃii chimic la
niveluri considerabil mai mari. Folosirea acestui tip de detector este mai
utilă pe câmpul de luptă unde se pot întâlni doze mai ridicate de agent
chimic. Acest tip de detector este denumit “detector grosier”.

9.1.6.Materialele
periculoase

Reprezintă substanŃe sau materiale, care prezintă grade

diferite de periculozitate, capabile să determine un grad de risc pentru
sănătate, siguranŃă
i proprietate atunci când sunt
transportate.

9.1.7.De euri
periculoase

Reprezintă de eurile substanŃelor periculoase, care apar în

urma prelucrării, stocării sau transportului.

9.1.8.SubstanŃe
periculoase

Sunt reprezentate de:

2
22
orice substanŃă, desemnată că atare de legislaŃia în materie;
• orice element, compus, amestec, soluŃie sau substanŃă
relevată de legislaŃia respectivă;
• orice de eu periculos, având caracteristicile menŃionate sau
descrise de legislaŃia corespunzătoare;
• orice poluant toxic, menŃionat în legislaŃia respectivă;

2
22
 • orice poluant toxic, al aerului;
• orice substanŃă posibil periculoasă, a cărei prezenŃă necesită
măsuri de decontaminare i neutralizare.

9 . 1 .8 . 1 . P e rs i s t e n Ń a

Reprezintă mărimea duratei de rămânere a substanŃei respective pe

teren, echipament sau alte obiecte, sau mai pe scurt cât de rapid se
evaporează substanŃa respectivă.
PersistenŃa depinde de temperatura mediului înconjurător i
de proprietăŃile fizico-chimice ale substanŃei respective.
Dacă substanŃa respectivă rămâne pe teren, pentru o durată mai mare de
24 de ore este considerată a fi persistentă, iar dacă durata de
acŃiune a substanŃei este sub 24 de ore se consideră a fi trecătoare.
Un exemplu u or de reŃinut, este cel al uleiurilor minerale (persistente) i
al benzinei (trecătoare).
9.1.8.2.D
o za

În Medicină i în special în Farmacologie, termenul de DL 50

semnifică doza, care este mortală pentru 50% din subiecŃii expu i la o
anumită substanŃă similară ca semnificaŃie este i ED50 care reprezintă
doza eficace la 50% din subiecŃii expu i.
Când avem de a face cu vapori de substanŃe, sau aerosoli, ne
referim la un alt termen, care este Ct, care semnifică concentraŃia în aer la
3
care este expus un subiect i se exprimă în mg/m .
Acest termen este util când se vorbe te de cantităŃi de substanŃe
care vin în contact cu suprafeŃe (faŃă, piele), dar este relativ atunci când
este necesar să se exprime doza sistemică absorbită.

9 .1 . 8 . 3 . To x i c i ta
tea:

Reprezintă o exprimare globală a termenilor prezentaŃi mai sus i

depinde atât de proprietăŃile fizico-chimice ale substanŃei respective, cât
i de calea de pătrundere a ei în organism.

9.1.9.Caracteristicile substanŃelor toxice

ProprietăŃile fizice ale substanŃelor toxice, cum ar fi: punctul de

fierbere sau punctul de îngheŃare, nu sunt detaliate, pentru că nu au o

2
22
relevanŃă deosebită, atunci când se execută intervenŃia de limitare i
lichidare a efectelor accidentului chimic.

2
22
 Cu toate acestea o serie de informaŃii sunt utile pentru membrii
echipelor de intervenŃie.
Multe substanŃe toxice industriale sunt sub formă solidă, pulberi, sau
pot fi întâlnite că aerosoli sau lichide.
Marea majoritate a substanŃelor toxice de acest gen sunt
lichide, cu excepŃia celor folosite în atentatele teroriste.
SubstanŃele toxice ce se prezintă sub formă lichidă, sunt mai grele decât
apa, ceea ce înseamnă că ele pot fi acoperite de apă, atunci când se execută
decontaminarea terenului i a obiectelor.
Mult mai important, este faptul că acele substanŃe ce se prezintă
sub formă de vapori, sunt mai u oare decât aerul, cu excepŃia acidului
cianhidric, care se poate acumula în anŃuri, tran ee, râpe, gropi de
fundaŃie. Măsurătorile efectuate în cazul folosirii yperitei de exemplu, au
arătat că aceasta prezintă o concentraŃie de vapori mai mare la 18-36
cm, de la suprafaŃa pământului decât la 1,5 - 3 m înălŃime.
De asemeni trebuie acordată o atenŃie deosebită direcŃiei i
vitezei vântului, în situaŃia existenŃei unor substanŃe toxice lichide, care se
evaporă.
Expunerea la substanŃe toxice va fi maximă în situaŃia unui nor toxic,
într-o atmosferă calmă fără vânt, sau cu un vânt slab.
Vântul puternic este un factor de reducere a concentraŃiei i
toxicităŃii substanŃelor chimice.

9 . 1 . 9 . 1 . F l u x u l vi c t i
m e lo r

În cursul intervenŃiei de limitare i lichidare a efectelor unui

accident chimic, fie că este vorba de substanŃe toxice industriale fie toxice
de luptă, primul lucru pe care trebuie să-l facă echipa de intervenŃie este
marcarea unei zone sigure (curate ), de tratament.
Această zonă, trebuie să fie situată în afara acŃiunii vântului care bate
dinspre zona contaminată chimic i la cca. 50 de metri sau mai mult de
“zona caldă”.
Zona caldă separă “zona fierbinte” (aria în care se găse te substanŃa
contaminantă lichidă sau gazoasă), de “zona rece” (aria în afara acŃiunii
vântului, care este complet liberă de substanŃe toxice contaminate).
Zona caldă poate avea câteva sute de metri dezvoltare radială de la
zona contaminată.
Marcajele zonelor susmenŃionate vor fi făcute de echipa de
intervenŃie, în mod clar, folosindu-se diverse metode de marcare (cu benzi,
sau conuri).
Din loc în loc se marchează culuare de intrare i ie ire din zonele
2
prezentate mai sus i unde se vor practica diverse metode de
cercetare a personalului i a victimelor, în vederea decontaminării
specifice.
Folosirea de către membrii echipelor medicale de intervenŃie a mijloacelor
de protecŃie a căilor aeriene i a organismului se va face în funcŃie de situaŃie.

2
 InstrucŃiunile organelor competente sunt deosebit de amănunŃite în
ceea ce prive te echipamentul i pregătirea necesară echipelor
medicale de intervenŃie.
În situaŃia în care sunt mai multe victime contaminate cu leziuni ce pun
viaŃa în pericol, în zona accidentului chimic, doi membrii ai echipei
medicale de intervenŃie, vor lucra în zona contaminată, pentru triaj i
îngrijiri medicale de urgenŃă.
Ajutorul medical de urgenŃă la această etapă a lanŃului medical de
ajutor, poate fi limitat, dar obligatoriu va cuprinde administrarea de antidoŃi
specifici, mai ales în cazul substanŃelor organofosforice sau
neuroparalitice, se va practica intubaŃia orotraheală cu respiraŃie
asistată i aplicarea de garouri sau pansamente compresive pentru
controlul hemoragiilor i hemostaza provizorie.
Dacă se produce contaminarea cu substanŃe lichide a pielii membrilor
echipei de intervenŃie se va practica de urgenŃă decontaminarea,
înainte că
pielea să fie
lezată.
Zona fierbinte

Etapa I-a

Etapa II-a Zona caldă

Etapa III-a

Zona rece

Figura nr.18: Organizarea culuarului de trecere între zonele de intervenŃie

i etapele de decontaminare a victimelor i
personalului

În această figură se prezintă schema zonelor de intervenŃie în cazul

unui accident chimic i culuarul de trecere între zone precum i
etapele de decontaminare a victimelor lezate, ce sunt scoase din
zona fierbinte contaminată.
Fiecare victimă va fi examinată de ofiŃerul de triaj, în zona fierbinte.
Cei ce necesită asistenŃă imediată, care poate fi asigurată (antidoŃi, sau
eliberarea căilor respiratorii), vor fi îndreptaŃi către punctul de tratament.
Acele victime care nu necesită tratament imediat, vor fi trimise la
2
punctul de decontaminare, din culuarul de trecere dintre zone (vezi figura
nr.18).
Aria de decontaminare pentru victimele, care nu se pot deplasa singure
(de targă), va fi organizată separat de cea a victimelor
ambulatorii.
Aceste victime vor fi trimise după administrarea tratamentului
specific, către aria de decontaminare, necesitând însă să fie stabilizate
pentru cel puŃin

2
10-15 minute cât durează tratamentul minim ce se acordă în
timpul decontaminării.
După decontaminare, toate victimele vor fi trimise la punctul de
trecere pentru a fi scoase în zona curată.
SăgeŃile din figură, arată sensul de acces/ie ire a personalului
de intervenŃie, iar patrulaterele de pe mijlocul culuarului, indică
etapele de decontaminare pentru victimele care nu se pot deplasa singure
(de targă), prima etapă constă din intrare, a doua, reprezintă îndepărtarea
hainelor contaminate, iar a treia constă din decontaminarea cutanată.

9.1.10.
Triajul

Triajul victimelor lezate chimic, este un proces de sortare a

cazurilor de intoxicaŃii, care devine necesar atunci când numărul
victimelor depă e te resursele medicale (inclusiv personalul) existente
pentru îngrijirea lor.
În timpul triajului, victimele sunt categorisite în funcŃie de nevoile de
îngrijiri medicale.
O victimă, care prezintă probleme deosebite de respiraŃie,
necesită o intervenŃie rapidă sau în caz contrar, ea va înceta să respire.
Pe de altă parte o victimă cu o leziune sângerândă minimă, sau
cu o fractură stabilă, va putea a tepta să primească îngrijirile
necesare fără că rezultatul final al tratamentului să fie afectat.
În mod obi nuit sunt patru categorii folosite în triajul lezaŃilor chimic,
terminologia acestora diferind de cele uzuale civile sau militare fiind
denumite priorităŃi.
Prioritatea I-a (clasa I-a sau imediată), este reprezentată de victime care
necesită o intervenŃie rapidă pentru salvarea vieŃii. Această
procedură va cuprinde ceea ce este posibil de executat rapid, astfel încât
personalul medical limitat existent, să nu fie obligat să nu trateze alte
victime.
Prioritatea II-a (clasa 2 sau întârziată) se define te că fiind o victimă, care
poate să prezinte leziuni majore, dar care poate a tepta până se poate
efectua tratamentul. Un individ, care prezintă o fractură necomplicată,
va necesita imobilizare, dar a teptarea nu modifică prognosticul acesteia.
Prioritatea III-a (clasa 3 sau minimă), victimele încadrabile în
această categorie prezintă leziuni minore, care pot a tepta tratamentul i
pot fi tratate i evacuate în ore.
Prioritatea IV-a (clasa 4 sau depă ită), victimele din această categorie nu
pot fi salvate chiar dacă există un maximum de resurse la dispoziŃie i chiar
dacă
2
sunt evacuate la spitale bine
utilate.

9.1.11.
Decontaminarea

2
 Decontaminarea victimelor, va fi prezentată în detaliu mai târziu.
De i decontaminarea este menŃionată pe scurt la fiecare agent
chimic posibil, clarificarea soluŃiilor care se folosesc pentru decontaminare
este de dorit.
SoluŃia de hipoclorit, este soluŃia folosită universal. Marea majoritate a
ambulanŃelor civile folosesc soluŃiile de hipoclorit de sodiu pentru
decontaminare în concentraŃie de 1-2%, iar unităŃile militare folosesc
soluŃia de 0.5% hipoclorit pentru decontaminarea cutanată.

9.2. Efectele vremii i a

terenului

AgenŃii neuroparalitici folosiŃi de militari sunt similari cu

insecticidele organofosforice folosite în agricultură. Când vaporii acestor
agenŃi chimici apar în aer, ei sunt afectaŃi de elementele vremii.
Aceste elemente în afară de proprietăŃile chimice intrinseci
agentului respectiv, determină distanŃa i concentraŃia la care se
răspânde te norul de agent chimic. Unele elemente ale vremii i efectele
lor asupra agenŃilor chimici sunt prezentate mai jos.

9.2.1.Vânt
ul

Vântul este unul din cei mai importanŃi factori care determină
distanŃa la care se poate răspândi un nor ce conŃine vaporii unui agent
chimic periculos.
Cu cât vântul suflă mai puternic, cu atât mai rapid un nor de
vapori ai agentului chimic se dispersează i distanŃa pentru un nivel
periculos al substanŃei chimice este mai mică.
Reciproca este la fel de adevărată, astfel cu cât vântul suflă mai slab,
norul de agent chimic va rămâne intact, mărind distanŃa până la care se
extinde zona periculoasă. Desigur că dacă norul de agent chimic este
ridicat de curenŃii ascendenŃi, direcŃia vântului este deosebit de
importantă. TurbulenŃele aerului determinate de traversarea de către
curentul de aer a unor obiecte vor contribui la amestecul vaporilor
agentului chimic, scăzând concentraŃia acestuia i reducând pericolul.

9.2.2.Gradientul de
temperatură

Gradientul de temperatură este diferenŃa dintre temperatura

aerului la nivelul solului i cea a aerului de la cel mai înalt punct, fiind cel
2
mai important element în determinarea distanŃei la care se va deplasa
un nor de substanŃe chimice. RadiaŃia solară încălze te pământul mai mult
decât aerul. În timpul zilei aerul din apropierea pământului se încălze te
i se ridică. Răcire aerului determină căderea lui către suprafaŃa
pământului. Acest amestec este denumit turbulenŃă termală. Noaptea
pământul se răce te mai mult decât aerul i de aceea amestecul
termal nu se mai produce. Acest fenomen fiind denumit

2
“inversiune” , iar dacă nu există nici inversiune nici opusul acesteia
apare condiŃia neutră.

9.2.3.PrecipitaŃiil
e

PrecipitaŃiile distrug agenŃii chimici din atmosferă. În general

substanŃele chimice se colectează în spaŃiile declive. De i agentul nu este
neutralizat uneori se pot produce o serie de reacŃii chimice. Zăpada
poate acoperi substanŃa chimică, dar care rămâne toxică, iar când zăpada
se tope te reapar fenomenele negative.

9.2.4.Teren
ul

În afara factorilor de vreme, factorii de teren afectează i ei direcŃia în

care suflă vântul. TurbulenŃele mecanice i termice tind să ridice aerul
deasupra munŃilor sau dealurilor ziua i reversul acestei acŃiuni noaptea.
VegetaŃia reduce răspândirea contaminării chimice. De altfel ea scade
viteza vântului, ceea ce nu este întotdeauna benefic, dar favorizează
absorbŃia i adsorbŃia agenŃilor chimici. Cursurile mari de apă
afectează gradientul de temperatură, datorită faptului că apa reŃine
căldura mai bine decât solul.
Pentru aprecierea timpului i a distanŃei de deplasare a unui nor
chimic există modele electronice care ajută modelarea proceselor unui
accident chimic
i ajută la luarea deciziilor corecte după evaluarea deplasării norului
chimic.

9.3. Evaluarea accidentelor

chimice

De la membrii echipelor de intervenŃie, se a teaptă să ia cele mai

raŃionale măsuri de protecŃie a vieŃii victimelor intoxicate cu substanŃe
chimice periculoase, să protejeze mediul înconjurător i bunurile materiale.
Este de neconceput pentru membrii acestor echipe să- i ri te viaŃa sau
sănătatea, doar când mediul înconjurător sau proprietăŃile sunt afectate.
Când însă sunt puse în pericol vieŃi omene ti, aceste echipe trebuie să
fie pregătite pentru a reacŃiona la situaŃia concretă, în
conformitate cu cele mai corespunzătoare informaŃii, cuno tinŃe i
evaluări ale raportului dintre risc i rezultate.

22
 Adoptarea unui consens asupra evaluării riscurilor acŃiunii de răspuns la
accidentul chimic, va conduce la luarea celor mai potrivite măsuri de
securitate a intervenŃiei.
Membrii echipelor de intervenŃie trebuie să aibă în vedere evaluarea
următoarelor elemente înainte de a începe
acŃiunea:
• riscul pentru echipele de intervenŃie;
• probabilitatea de găsire a victimelor supravieŃuitoare;

22
 • dificultăŃile salvării;
• capacităŃile i resursele forŃelor ce intervin;
• posibilitatea de producere a exploziei substanŃelor implicate
în accidentul chimic evaluat;
• existenŃa căilor sigure de evacuare de urgenŃă din locul accidentului;
• impedimentele existente, în desfă urarea intervenŃiei
(timpul i distanŃa).

Ce instituŃii i forŃe se ocupă de intervenŃia în caz de accidente chimice:

• pompierii;
• organele de pază i ordine;
• serviciile de ambulanŃă;
• uzinele producătoare;
• protecŃia civilă;
• alte organisme guvernamentale implicate;
• echipe specializate de intervenŃie.
Evitarea conflictelor de interese între diver ii participanŃi la intervenŃie
este deosebit de importantă i de aceea este obligatorie comanda
unică a dispozitivului de intervenŃie, care aparŃine comisiilor de
apărare împotriva dezastrelor atât la nivel central cât i local.

9.3.1.ProprietăŃile substanŃelor chimice periculoase

SubstanŃele chimice periculoase, pot fi elemente, compu i chimici,

sau amestecuri, în formă gazoasă, lichidă, solidă sau combinaŃii ale acestor
stări.
Pericolele produse de aceste substanŃe pot varia de la cele
insignifiante i până la cele catastrofale, în funcŃie de substanŃele implicate.
Inflamabilitatea acestor substanŃe poate varia de la neglijabil (pentru
materialele care nu ard) i până la a fi extrem de inflamabile.
De asemeni reactivitatea acestor materiale poate varia de la cele care sunt
stabile i până la cele care pot detona.
Efectele radioactive sau biochimice ale substanŃelor chimice
periculoase, pot fi de scurtă durată sau să se întindă pe durate foarte mari.
Foarte puŃine substanŃe chimice periculoase au doar efecte
negative limitate asupra organismului uman. O expunere la efectul
substanŃelor chimice poate fi acut, sau cronic i poate avea efecte
asupra sănătăŃii, imediate sau întârziate. Datorită acestei complexităŃi
a efectelor, trebuie să se aplice cu rigurozitate toate măsurile de
protecŃie pentru evitarea cât mai eficientă a efectelor negative ale
substanŃelor chimice periculoase.

22
9.3.2.SiguranŃa i protecŃia

În mod necondiŃionat, securitatea i siguranŃa membrilor

echipelor de intervenŃie i a populaŃiei afectate, sunt obiectivele cele mai
importante în cazul intervenŃiei pentru limitarea i lichidarea efectelor unui
accident chimic.
Pentru a ne face o idee despre pericolele, la care pot fi expuse populaŃia i
membrii echipelor de intervenŃie, prezentăm principalele efecte ale
substanŃelor chimice periculoase asupra oamenilor, în tabelul nr.27.
Nr.crt Expunere AcŃiune Efecte

1 Termică Temperaturi Arsuri, degerături

extreme
2 Mecanică Lovituri plăgi, contuzii, dilacerări
directe/proiectile
secundare
3 Toxică Otrăvuri/toxine afectarea organelor interne, sau a
sistemelor
4 Corosivă Chimică arsuri, afectare tisulară
5 Asfixiantă deficienŃă de afectarea aparatului respirator
oxigen
6 Radioactivă radioactivitate lezarea individului sau a descendenŃilor
7 Biologică microorganisme Îmbolnăviri transmisibile

Tabelul nr.27: Efectele produse de substanŃele chimice periculoase

asupra organismului uman.

9.3.3.Efectele
termice

Efectele termice sunt legate de temperaturile extreme la care se

produc procesele chimice în care sunt angrenate substanŃele chimice
periculoase.
Temperaturile extreme afectează modul în care omul munce te i
performanŃa individuală. Căldura excesivă poate produce, crampe
musculare, deshidratare, erupŃii cutanate i oc caloric. Frigul excesiv
produs de substanŃe criogenice (lichide de refrigerare) sau gazele
lichefiate prezintă potenŃialul de producere a unor serioase leziuni
tisulare.

9 . 3 . 3 . 1 . E x p u n e re a l a t e m p e r a t u r i î na l t e

23
 Folosirea echipamentului de protecŃie, este gândită să protejeze
individul de un mediu înconjurător ostil.
Majoritatea echipamentelor de protecŃie însă au că dezavantaj inhibarea
capacităŃii organismului de a dispersa căldura, fapt care este accentuat de
modul deosebit de greu de efort fizic depus în timpul intervenŃiilor la un
accident chimic.

23
 De aceea devine important că membrii echipelor de intervenŃie să
înŃeleagă impactul cre terii temperaturii asupra organismului.
Nr.crt Sindromul Simptomatologie

1 ocul caloric absenŃa perspiraŃiei respiraŃie

superficială puls rapid
cefalee slăbiciune
o
temperatura corporală peste 40 C
piele fierbinte, ro ie i uscată
confuzie convulsii
pierderea cuno tiinŃei

2 crampele termice crampe musculare perspiraŃie

grea slăbiciune fizică piele
umedă

3 deshidratarea cre terea moderată a temperaturii corporale puls slab

ameŃeli
transpiraŃii profuze
piele umedă palidă i rece

4 erupŃiile cutanate intoleranŃă la căldură

termice erupŃii urticariene
Tabelul nr.28: semnele i simptomele cauzate de expunerea la temperaturi
crescute.
FuncŃiile organismului uman sunt optime la temperaturi
medii. Temperatura centrală a unui individ este cea interioară, nu cea de
pe piele sau extremităŃi.
o
Organismul poate compensa u or fluctuaŃii de temperatură de 2 C peste
o
i de 3 C sub temperatura centrală, depă irea acestor limite ducând la
pericolul apariŃiei unor afectări a stării de sănătate.

9 . 3 . 3 . 2 . E ru p Ń i i le cu t a n a t e t
ermice

O erupŃie cutanată, se poate produce că un rezultat al unei

expuneri continue la temperatură i umiditate. Această situaŃie este
agravată la cei ce poartă echipamente de protecŃie impermeabile, care
nu permit o perspiraŃie nestânjenită. ErupŃiile cutanate reduc toleranŃa
individului la căldură.

9 . 3 . 3 . 3 . C r a m p e l e m u s c u la r e
t e r m i ce
Crampele musculare produse de cre terea temperaturii pot
apare în situaŃia expunerii organismului la temperaturi ridicate i
datorită deshidratării masive.
23
 Crampele se dezvoltă la extremităŃi că un rezultat al dezhidratării i a
pierderii excesive de NaCl. Simptomatologia crampelor musculare termice
este următoarea:

23
 • crampe musculare;
• perspiraŃie îngreunată;
• slăbiciune fizică;
• piele umedă.

9 . 3 . 3 . 4 . D e zh id r a t a r e a t
e r m i că

Dezhidratarea se poate produce datorită muncii fizice prelungite

într-un mediu foarte cald. Expunerea la temperaturi excesiv de crescute,
poate cauza o formă u oară de oc termic.
Simptomatologia dezhidratării este următoarea:
• temperatură corporală moderat crescută;
• puls slab;
• ameŃeală;
• transpiraŃii profuze;
• piele rece, umedă i palidă.

9 . 3 . 3 . 5 . o c u l ca l
oric

Dacă nu se iau măsurile profilactice, atunci când se desfă oară

AcŃiuni la temperaturi foarte ridicate, poate apare ocul caloric.
Acest sindrom, reprezintă o urgenŃă medicală serioasă i dacă nu
se iau măsurile adecvate, poate deveni un pericol pentru viaŃa victimei.

9 .3 . 3 . 6 . S i m p t o m a t o l o g ia oculu
i ca l o r i c

• absenŃa perspiraŃiei;
• respiraŃie superficială;
• puls rapid;
• cefalee;
• slăbiciune;
o
• temperatură corporală peste 41 C;
• piele fierbinte, uscată i ro ie;
• confuzie;
• convulsii;
• pierderea cuno tiinŃei.

2
 9 . 3 . 3 .7 . E f e c te l e e x p u n e ri i l a t e m p e r a t u
r i c re sc u t e
Membrii echipelor de intervenŃie, care poartă echipament de
protecŃie, trebuie să fie monitorizaŃi pentru efectele expunerii la temperaturi
crescute. Lista

2
următoare conŃine o serie de căi pentru a evita sau a reduce efectele
expunerii la hipertermie.
Trebuie să avem în permanenŃă lichide pentru rehidratare (apă
sau băuturi, comerciale).
Dacă membrii echipei de intervenŃie, vor acŃiona în mediu cu
temperaturi crescute excesiv, ei trebuie încurajaŃi să bea o cantitate
generoasă de lichide, atât înaintea cât i după intervenŃie.
Se vor evita băuturile carbonatate, iar folosirea a cca. 200 ml la fiecare 15 -
20 de minute, este preferabilă îngurgitării unei cantităŃi mai mari, o dată la o
oră. dietă normală, va furniza suficientă sare pentru a evita problemele
produse de crampele musculare.
Membrii echipelor de intervenŃie vor purta lenjerie u oară de
bumbac, pentru a favoriza ventilaŃia normală a organismului;
Se vor asigura du uri mobile i facilităŃi de ventilare, a căror
folosire va reduce temperatura corporală i a echipamentului de protecŃie;
• organizaŃi spaŃii de odihnă, la umbră;
• rotaŃi frecvent personalul care lucrează la temperaturi excesive;
• evitaŃi folosirea alcoolului i a cafelei;
• menŃineŃi pregătirea fizică a membrilor echipei de intervenŃie.

AtenŃie
Nu permiteŃi membrilor echipei de intervenŃie să
bea, sau să mănânce în mediul contaminat.

9.3.4.Expunerea la temperaturi scăzute

Expunerea la temperaturi scăzute, este o problemă atunci

când se intervine în accidentele în care sunt implicate substanŃe
criogene sau gaze lichefiate. Un gaz lichefiat cum este propanul sau
o
bioxidul de carbon poate fi parŃial lichid la o temperatură de 21 C în
momentul încărcării în buteliile de
păstrare.
Un criogen, este un gaz, care se transformă în lichid la sau
o
sub temperatura de - 90 C. Criogenele mai sunt denumite agenŃi de
refrigerare.
Aceste substanŃe sunt în mod obi nuit păstrate i transportate în stare
lichidă i pot fi oxigen lichid, azot lichid, heliu lichid, hidrogen lichid i
gazele naturale lichefiate.
La temperaturi deosebit de scăzute aceste substanŃe au capacitatea
de a îngheŃa instantaneu materialele, că i Ńesuturile umane, la contact.
O serie de criogeni au i proprietăŃi toxice, în afara celor criogene.
Gazele criogene i cele lichefiate se vaporizează rapid atunci când sunt
2
eliberate din buteliile de păstrare i pot produce un nor chimic, care de
multe ori poate fi deosebit de periculos, mai ales dacă acest nor este
inflamabil.

2
 De aceea hainele care au fost îmbibate cu aceste substanŃe trebuie
rapid îndepărtate de pe victimă. Această acŃiune devine foarte
importantă, dacă vaporii substanŃei criogene sunt inflamabili sau sunt
oxidanŃi.
Nr.crt. Sindromul Simptomatologie
1 îngheŃare/degerătură paliditate sau albire a pielii
incipientă
2 degerătură albirea pielii
superficială straturile profunde ale pielii sunt mai ferme straturile
profunde sunt flexibile
3 degerătură profundă piele rece
piele palidă
pielea este dură
4 hipotermie sistemică tremurături
somnolenŃă, apatie, tulburări de atenŃie
o
temperatura centrală sub 35 C
puls slab
respiraŃie superficială
incon tienŃă
răcirea extremităŃilor moarte

Tabelul nr.29: Semnele i simptomatologia leziunilor produse de frig.

9.3.5.Efectele mecanice

Traumatismele mecanice sunt leziuni care se produc că un

rezultat al contactului direct cu un obiect. Cel mai obi nuit tip de astfel
de leziuni este reprezentat de lovituri i eroziuni.
Traumatismul poate fi u or i se poate produce o singură
dată. În accidentele chimice, o leziune traumatică poate apare cel
mai frecvent că urmare a exploziei unui container sub presiune.
În astfel de situaŃii mai pot apare plăgi înŃepate, arsuri sau avulsii ale
Ńesuturilor subcutanate, de asemeni se mai pot produce plăgi tăiate sau înŃepate.
Eroziunile sunt mai puŃin frecvente în accidentele chimice, dar
acestea pot apare prin târârea corpului pe suprafeŃe abrazive i în special
cele produse de portul echipamentului de protecŃie.

9.3.6.Efectele otrăvitoare

Expunerea la toxice poate determina leziuni ale organelor sau a altor

părŃi ale organismului i în final moarte.
Sunt multe tipuri de otrăvuri. De exemplu sunt o serie de otrăvuri cum
ar fi hidrocarburile halogenate care au un efect nefrotoxic, benzenurile i

2
nitriŃii sunt hematotoxici, pesticidele organofosforice sunt agenŃi
neurotoxici, iar amoniacul,

2
tetraclorura de carbon i fenolii sunt hepatotoxici. Alte substanŃe
sunt carcinogenetice, sau teratogenetice.
Mecanismele de acŃiune ale substanŃelor toxice sunt dependente de
tipul de toxic. Astfel substanŃele asfixiante i cele iritante interferă cu
transportul oxigenului de la plămân la Ńesuturi.
AgenŃii neurotoxici acŃionează la nivelul SNC blocând
transmiterea influxului nervos la nivelul sinapselor.

9.3.7.Efectele corozive

Expunerea la substanŃe chimice care distrug sau ard Ńesuturile vii

i au efecte distructive sunt denumite corozive.
Aceste substanŃe dacă vin în contact cu combustibili pot produce incendii
sau explozii. Corozivele sunt baze sau acizi.
Acidul hidrocloric, azotic i sulfuric sunt cei mai frecvenŃi acizi
folosiŃi în industrie i produc arsuri chimice severe i leziuni oculare
definitive.
Bazele afectează Ńesutul grăsos subcutanat i pot pătrunde profund în
organism. Bazele sunt reprezentate cel mai frecvent de: soda
caustică, hidroxidul de potasiu i alte materiale alcaline.

9 . 3 .7 . 1 . S i m p t om e l e g e ne r a l e a l e e xp un e r i i
e x t e r n e l a s u b s t a n Ń e c o r o zi v e s u n t :

• arsuri perioculare, nazale i bucale;

• greaŃă i vărsături;
• respiraŃie dificilă, tuse;
• arsuri localizate sau iritaŃii cutanate.

9.3.8.Efectele sufocante

Asfixiantele afectează oxigenarea organismului i în general

conduc la sufocare. Asfixiantele pot fi împărŃite în două clase i anume:
simple i chimice.

9 . 3 .8 . 1 . A s f i x i a n t e l e
si m p l e

Sunt în general reprezentate de gazele inerte, care înlocuiesc

oxigenul în aerul de respirat scăzând concentraŃia de oxigen sub nivelul
necesar al unei oxigenări eficiente.
Dacă gazul respectiv este mai greu decât aerul, el se va acumula în părŃile
2
declive (pivniŃe, adăposturi) ale construcŃiilor.
Exemple de asfixiante simple sunt: acetilena, bioxidul de carbon,
heliul, azotul, metanul, etanul.

2
 9 . 3 . 8 . 2 . A s f i x i a n te le
ch i m i c e

Mai sunt denumite toxice hematice, sunt substanŃe, care interferă

oxigenarea Ńesuturilor. Sunt trei mecanisme prin care se produce acest efect:
• compu i precum monoxidul de carbon (CO), blochează mai
mult hemoglobina, împiedecând-o să fixeze oxigenul;
• compu i, precum hidrazinele, eliberează hemoglobina din
eritrocite, producând astfel o tulburare a transportului oxigenului;
• compu i cum ar fi benzenul i toluenul, produc o
disfuncŃie a capacităŃii de transport a oxigenului a eritrocitelor.
În toate aceste trei situaŃii, celulele organismului sunt private de
oxigen, cu toate că oxigenul este disponibil.
Alte exemple de asfixiante chimice sunt acidul cianhidric,
anilina, acetonitrilul i hidrogenul sulfurat.

9.3.8.2.1. Căile de intrare

O substanŃă chimică periculoasă, poate pătrunde în organism pe

mai multe căi, cum ar fi: inhalarea, ingestia sau absorbŃia prin piele sau
ochi.

Inhalarea

Inhalarea este procesul prin care o substanŃă este introdusă în

organism prin respiraŃie, fie pe nas fie pe gură. Vaporii, aerosolii
fumurile, gazele sau prafurile în suspensie pot fi inhalate, dacă nu se
folosesc mijloace de protecŃie adecvate.

Ingestia

Ingestia este procesul prin care o substanŃă este înghiŃită. Igiena

deficitară, după manevrarea unor substanŃe chimice periculoase, poate
favoriza ingestia acestor substanŃe.
Din aceste motive mâncatul, sau băutul în zone contaminate chimic
sunt interzise pentru membrii echipelor de intervenŃie sau pentru victime.
Fumatul, i alimentaŃia în zonele periculoase, poate favoriza
ingestia substanŃelor toxice. Ingestia de lichide, de asemeni poate
favoriza ingestia de substanŃe toxice, dacă nu se iau măsurile adecvate de
precauŃie.
De aceea se va avea în permanenŃă grijă de igiena mâinilor în special. Se
2
vor folosi tacâmuri i căni de unică folosinŃă, iar măsurile de decontaminare
vor fi urmărite cu atenŃie.

2
 Manevrele
parenterale

Prin aceste manevre o substanŃă toxică poate fi introdusă în organism

prin intermediul acului sau a altui instrument ascuŃit sau tăietor i astfel
substanŃa toxică poate pătrunde în circulaŃia sanguină.
Acest pericol, este deosebit de real pentru personalul medical de
urgenŃă, care manevrează ace i.m. sau i.v., dar nu numai.

AbsorbŃia

AbsorbŃia, este procesul prin care materialele toxice pătrund în

organism prin piele sau prin ochi.
O serie de substanŃe toxice pot trece u or prin locurile unde pielea este
mai subŃire i opune o mai mică rezistenŃă la penetrarea lor.
Alte substanŃe pot pătrunde prin contacte de la mână la ochi.

9 . 3 . 8 . 3 . E f e c t e l e e x p u n e ri i l a su b s t a n Ń e l e ch i m i
ce p e r i cu l oa se

O dată pătrunse în organism substanŃele chimice periculoase, determină

efecte diferite asupra lui.
Multe materiale, cum ar fi asbestul, mercurul, siliciul i metalele
grele, produc leziuni interne, care de multe ori nu au expresie
externă asupra organismului.
Alte substanŃe chimice periculoase cum ar fi: clorul, acidul sulfuric, alcoolul
izopropilic, afectează organismul, atât intern cât i extern.
Simptomatologia produsă de substanŃele chimice periculoase, este
foarte variată, de multe ori nu este imediată, sau poate fi chiar
mascată de alte îmbolnăviri.
Simptomatologia generală, este reprezentată de:
• confuzie, dureri de cap, anxietate i ameŃeală;
• viziune ro ie sau colorată;
• modificări ale coloraŃiei pielii;
• respiraŃie dificilă, tuse;
• răcirea extremităŃilor;
• tulburări ale coordonării mi cărilor;
• greaŃă i vărsături;
• modificări ale comportamentului;
• pierderea cuno tiinŃei.

2
9.4. Recunoa terea i identificarea substanŃelor chimice periculoase

Complexitatea i periculozitatea accidentelor cu substanŃe

chimice periculoase, face că membrii echipelor de intervenŃie să
necesite o pregătire continuă i asiduă.
Pentru obŃinerea unui răspuns coerent i adecvat, în cazul accidentelor
chimice, fiecare membru al acestor echipe trebuie să fie angrenat în
activităŃile de planificare, pregătire i antrenament pentru astfel de
accidente.
Natura acestor accidente, determină o presiune deosebit de mare asupra
fiecărui membru al echipei de intervenŃie de a lua rapid deciziile cele mai corecte
i eficiente. Acest obiectiv poate fi atins prin pregătire i antrenament
continuu, că i prin standardizarea procedurilor de răspuns la accident.
Pentru o planificare corectă este necesară obŃinerea în
prealabil a următoarelor informaŃii:
• locul i cantitatea de substanŃă chimică periculoasă
eliberată în accident;
• tipul de substanŃă i riscurile produse;
• dificultăŃile posibile în accesul echipei de intervenŃie;
• limitările inerente în procedurile departamentale de răspuns
la accidentele chimice.
Secretariatul tehnic permanent al Comisiei judeŃene de apărare
împotriva dezastrelor, va furniza asistenŃă tehnică pentru echipa de
intervenŃie în întocmirea planurilor pre-accident.
Trebuie planificată intervenŃia cu o deosebită grijă, pentru că
insuccesul echipelor de intervenŃie în identificarea, detectarea i
evaluarea riscurilor probabile ale substanŃelor implicate în accident, poate
cauza o cre tere nedorită a numărului de victime ale accidentului.
O dată prezenŃa substanŃelor chimice periculoase identificată,
membrii echipei de intervenŃie, vor folosi o serie de resurse existente
pentru identificarea
precisă a substanŃelor implicate luându-se măsurile de
protecŃie corespunzătoare.

9.4.1.Metode informale de identificare

Există o serie de metode neconvenŃionale de identificare a

prezenŃei substanŃelor chimice periculoase. Membrii echipelor de
intervenŃie, pot suspecta implicarea substanŃelor chimice periculoase, prin
evaluarea datelor preliminare ale identificării informale.
Aceste date cuprind următoarele:
2
• rapoartele verbale ale persoanelor responsabile sau de pază;
• tipul de ocupare;

2
 • localizarea accidentului;
• idicatorii vizuali fizico-chimici;
• denumirea comercială sau obi nuită a produsului.

Comandantul echipei de intervenŃie, nu se va baza nici o dată

doar pe aceste date preliminare pentru a lua decizia de intervenŃie, fără a
evalua complet riscurile la care vor fi supu i membrii echipei.

9 . 4 . 1 . 1 . R a p o a rt e l e
ve rb a l e

Primele date despre posibilitatea unui accident chimic, în cazul

unei urgenŃe, pot proveni de la o persoană ce posedă cuno tiinŃe
sau are responsabilitatea necesară de la locul accidentului.
Această persoană poate furniza informaŃii vitale asupra evenimentelor ce
au dus la producerea urgenŃei, materialelor implicate i asupra riscurilor
pentru oamenii i proprietăŃile afectate.
Dacă această persoană este chestionată de către dispecerul
echipei de intervenŃie, prin telefon sau de către un membru al echipei de
intervenŃie la faŃa locului, se poate asigura timpul că echipa să se
pregătească i să folosească la maximum toate resursele necesare
intervenŃiei.
OficialităŃile prezente la faŃa locului i care vor primi rapoarte
verbale asupra implicării substanŃelor chimice periculoase în accident,
vor trebui să le comunice de urgenŃă membrilor echipei de intervenŃie
i să răspundă la următoarele întrebări:
• cine raportează i de unde are informaŃiile?
• ce materiale sunt implicate i cine le-a identificat?
• care este cantitatea de material implicată în accident,
eliberat în mediu, care se scurge sau care este expus?
• materialul se scurge dintr-un vas sau este eliberat datorită
presiunii? care este volumul estimat de material pus în
libertate? este o eliberare statică sau se scurge?
Recipientele cu materiale sunt expuse unor afectări mecanice
sau sunt în pericol de incendiu?
• care este numărul, localizarea i starea victimelor ce necesită
salvare?
• sunt i alte informaŃii pertinente sau particulare acestei situaŃii?

9 . 4 . 1 . 2 T i p u l d e o cu p a r e a l o c u l u i a c ci
d en t u l u i

2
 Tipul de folosire a unei structuri particulare a locului, poate atrage
atenŃia membrilor echipei de intervenŃie, că este posibilă implicarea
materialelor chimice periculoase.

2
 Următoarele locuri sunt cele cu mare probabilitate de a folosi sau
stoca materiale chimice periculoase:
• depozite de carburanŃi;
• depozite de lacuri i vopsele;
• depozitele fabricilor;
• cabinetele medicale i stomatologice;
• laboratoarele fotografice;
• spălătorii chimice;
• fabricile de mase plastice i de înaltă tehnologie;
• atelierele de metaloplastie;
• magazinele de chimicale.

În aceste locuri trebuie să existe un plan prestabilit de acŃiune în

caz de accident cu implicarea substanŃelor chimice periculoase, pentru
că sunt o multitudine de situaŃii, care fiind prevăzute, vor u ura
intervenŃia în caz de accident.

9 . 4 . 1 . 3 . . L o ca l i z a r e a

Localizarea unei urgenŃe poate furniza o serie de date informale,

care pot sugera implicarea unor substanŃe chimice periculoase.
Astfel probabilitatea producerii unui accident chimic este mai
mare în porturi, osele, hangare de aviaŃie, staŃii de autocamioane i alte
locuri unde se fac transbordări de materiale.
Fără a vedea substanŃele implicate, planificatorii de urgenŃă pot deduce
potenŃialul unui astfel de accident, prin observarea următoarelor materiale
de la faŃa locului:
• dispozitive de descărcare;
• încărcătoare frontale;
• roabe;
• rampe.

9.4.2. osele

PotenŃialul pentru accidente frecvente pe care îl posedă

următoarele locuri, pot sugera i accidente în care sunt implicate
materialele chimice periculoase:
• rutele speciale ale autocamioanelor i cisternelor;
• intersecŃiile oarbe;
• pasajele de nivel nemarcate;
• ariile cu aglomerări de trafic;

24
• oselele de trafic greu;

24
 • curbele strânse;
• rampele i intersecŃiile de osele.

9.4.3.Calea ferată

FrecvenŃa cea mai mare a accidentelor pe calea ferată se găse

te la următoarele locuri:
• depouri;
• secŃiunile cu infrastructura deficitară;
• rampele i curbele strânse;
• schimbătoare de cale;
• pasajele de nivel necontrolate.

9.4.4. Căile fluvio-maritime

Accidentele chimice se pot produce cu probabilitate mare în

următoarele locuri legate de transportul pe căile fluvio-maritime:
• locuri înguste pe enalele navigabile;
• poduri sau alte încruci ări de căi navigabile;
• docuri i locuri de ancorare;
• dane de încărcare descărcare a navelor.

9.4.5.Căile aeriene

În aceste locuri probabilitatea cea mai mare de a se produce un

accident chimic este la:
• rampele de alimentare cu combustibil a aeronavelor;
• hangarele de reparaŃii i garare;
• terminalele de marfă.

9.4.6.Conductele magistrale

Pe traseele conductelor magistrale, care transportă produse

chimice sau combustibile accidentele se pot produce cu precădere în:
• încruci ările expuse la trecerea cursurilor de apă sau a drumurilor;
• staŃii de pompare;
• locuri în construcŃie sau demolare;
• locuri de stocare intermediară sau finală a produselor.

Identificarea factorilor specifici ai locului în care se poate

produce un accident chimic.

24
 Prin evaluarea locurilor periculoase, preplanificarea intervenŃiei
pentru un accident chimic poate căpăta contur.
O serie de evaluări din timpul preplanificării pot fi introduse în plan, în
a a fel încât membrii echipei de intervenŃie să poată fi pregătiŃi pentru
situaŃiile mai puŃin obi nuite ce pot apărea în cursul unui accident chimic.
Echipamentele de vedere cum ar fi binoclurile, sau lunetele
binoculare, sunt foarte utile pentru observatori, permiŃând observarea
zonei periculoase de la distanŃă.

IndicaŃiile vizuale asupra substanŃelor chimice

Probele concrete de prezenŃă a substanŃelor chimice periculoase,
cum ar fi răspândirea de nori de vapori toxici, găsirea de pe ti morŃi în
ape, containere deteriorate, constituie semne clare că acŃiunile fizice i
reacŃiile chimice ale substanŃelor chimice sunt în curs de desfă urare.

ATENłIE : membrii echipelor de

intervenŃie, trebuie să aibă permanent în
atenŃie că folosirea simŃurilor, nu constituie
o metodă sigură i eficace.

2
24
9.4.7.AcŃiunile fizice

AcŃiunile fizice sunt procese, care nu produc schimbări în compoziŃia elementară

a materialelor implicate.
De exemplu un material lichefiat i sub presiune, se transformă în gaz
atunci când este eliberat din containerul de păstrare.
Norul de vapori ce rezultă este o consecinŃă a condensării în aer prin
expansiunea materialului implicat.

9.4.8.Semnele proceselor fizice sunt:

• apariŃia unui curcubeu de asupra suprafeŃei apei;

• vapori de asupra unui lichid volatil;
• îngheŃarea lichidului care este eliberat dintr-un container
sub presiune;
• deformarea containerelor cu materiale chimice.

ReacŃiile chimice, transformă o substanŃă în alta. Probele

vizuale i senzoriale ale acestor procese sunt:
• extrema inflamabilitate a compu ilor rezultaŃi;
• modificări i decolorări ale vopselei containerelor;
• fierberea i vaporizarea unor substanŃe nesupuse încălzirii;
• nori de vapori coloraŃi distinct;
• autoaprinderea i fumegarea unor materiale;
• deteriorări nea teptate ale echipamentelor;
• mirosuri particulare;
• modificări nea teptate ale materialelor;
• simptomele de intoxicaŃie chimică.
ToŃi membrii echipei de intervenŃie, trebuie să fie în mod special
atenŃi la debutul oricărei simptomatologii de intoxicaŃie chimică, ce
poate apare la persoane singure sau în aglomerări.

Membrii echipei de intervenŃie vor fi alertaŃi de următoarele simptome:

• modificări în respiraŃie: respiraŃie dificilă, cre terea sau

diminuarea ritmului respirator, iritaŃia nasului, stopul respirator;
• modificări ale con tienŃei: ameŃeli, confuzie, pierderea cuno tiinŃei;
• disconfort abdominal: greaŃă, vomă, crampe abdominale;
• modificări ale nivelului de activitate: oboseală,
slăbiciune, hiperactivitate, nelini te, anxietate, erori de judecată;
• tulburări vizuale: vedere dublă, vedere colorată ro u sau
albastru, arsuri ale ochilor, mioză sau midriază;
2
24
 • modificări cutanate: senzaŃii de arsură, ro eaŃă sau paloare,
febră i frisoane;
• modificări în excreŃia lichidelor biologice: lăcrimare continuă,
rinoree mucoasă, diaree, polakiurie, eliminarea de sânge prin
scaun;
• dureri: cefalee.
• Dureri musculare, dureri gastrice, dureri toracice, sau
dureri localizate la nivelul contactului cu substanŃa chimică.
La debutul acestei simptomatologii fizice, persoanele expuse vor
trebui să fie scoase imediat din locul respectiv i transportate către un loc
sigur unde vor fi decontaminate, tratate, sau Ńinute sub observaŃie.

ATENłIE: orice persoană care chiar dacă

poartă echipament de protecŃie i prezintă
simptomatologia descrisă mai sus, va fi scoasă rapid
din mediu.

2
9.5. Date despre siguranŃa manipulării materialelor chimice

MODEL Hoechst Celanese

Grupul Chimic
CorporaŃia Hoechst-Celanese
P.O. 819005/Dallas, Texas 75381-9005
Tel informaŃii: 214 227 4000
Tel de urgenŃă: 800 424 9300
(CHEMTREC) Identificare
Denumirea produsului: Ethilen oxid
Denumirea chimică: Ethilen
oxid Familia chimică: Epoxide
Formula chimică : (CH2)2O
Greutate moleculară: 44
Denumirea comercială: Oxirane
Sinonime: Dihidroxiren, dimetilen oxid, 1,2 epoxietan,oxiran,
oxirane, oxaciclopropan, oxidoetan, alfa beta oxidoetan, EO,
EtO. InformaŃii pentru transport: denumirea de transport:
Etilen oxid; Clasa de risc: 2,3, GAZ OTRĂVITOR
Riscuri asociate: 2,1 gaz inflamabil
Nr, UN 1040
Grupul de ambalare: 1
ERG: 69
Cantitate ce se raportează 10 pfunds=4,54 kg
ProprietăŃi fizice:
o
Punct de fierbere: 10,7 C
Punct de îngheŃare: -
o
112,5 C Greutate specifică:
0,8711
Presiune de vapori: 1094 mm Hg
Densitatea de vapori: 1,5
Solubilitatea în apă: completă la
o
20 C Procent de volatilitate/volum
100
Aspect i miros: gaz incolor cu un miros dulce eteric.

9.5.1.Identificarea sistemelor specializate de marcare a substanŃelor

chimice periculoase

Membrii echipelor de intervenŃie trebuie să cunoască unele

sisteme specializate de marcare a substanŃelor chimice periculoase care
pot fi întâlnite:

2
9.5.2.Marcajele militare
Armata Statelor Unite i cea a Canadei i-au stabilit propriile lor
marcaje pentru substanŃele chimice periculoase, pe care le folosesc.

2
 Membrii echipelor de intervenŃie, care abordează un vehicul militar
implicat într-un accident sau incendiu, fie în interiorul fie în exteriorul unei
baze militare, trebuie să cunoască în detaliu măsurile de siguranŃă.
Trebuie să cunoască faptul că orice muniŃie chimică prezintă un
grad
crescut de pericol pentru organism. Sistemul militar identifică
detonaŃia, inflamabilitatea i riscurile speciale.
Acest sistem constă din apte simboluri, din care cele pentru
riscurile
speciale sunt:

• risc chimic;
• nu folosi
apa;
• folose te mijloace de protecŃie (masca contra gazelor, sau
aparate de respiraŃie).

Următoarele patru simboluri atenŃionează asupra riscurilor de

detonaŃie sau incendiu:

• clasa 1-a detonaŃie

masivă;
• clasa 2-a: explozie cu
fragmentaŃie;
• clasa 3-a: pericol de incendiu
masiv;
• clasa4-a risc moderat de
incendiu.

ATENłI
E
De multe ori oferii militari pot să nu dea detalii asupra
încărcăturii transportate, dacă militarul părăse te rapid autovehiculul,
membrii echipei de intervenŃie trebuie să se îndepărteze la fel de
rapid.
2
9.6. Marcajele pentru
pesticide

Fiecare etichetă ce marchează pesticidele trebuie să conŃină

următoarele: PERICOL, OTRAVĂ ALARMĂ sau ATENłIE. Cuvintele
PERICOL, OTRAVĂ, semnifică cele mai periculoase substanŃe,
ALARMĂ, semnifică cele moderat periculoase, iar ATENłIE semnifică
substanŃele cu toxicitate relativ scăzută.
Cuvintele EXTREM DE INFLAMABIL, semnifică substanŃele care
o
se pot aprinde foarte u or la temperaturi relativ joase (27 C).

9.6.1.Identificarea conductelor
magistrale

Multe tipuri de substanŃe chimice periculoase, pot fi transportate

prin conducte magistrale, cum ar fi în special produsele petroliere.
Reglementările în vigoare, cer că aceste conducte să fie marcate
vizibil, atât pentru conductele aeriene, cât i pentru cele îngropate.
Aceste marcaje trebuie puse la fiecare încruci are cu drumurile
naŃionale sau locale i conŃin atenŃionarea ALARMĂ, tipul de conductă
i numărul de telefon de urgenŃă al companiei proprietare.

9 .6 . 1 . 1 . D e t e c t a r e a i m o n i t o ri z a r e a su b s ta n Ń
e lo r c h i m i c e p e r i c u l o a se

Membrii echipelor de intervenŃie trebuie să fie capabili să

detecteze prezenŃa substanŃelor chimice periculoase la locul unui accident.
DetecŃia poate fi efectuată în mod uzual prin observarea containerului
care pierde substanŃa chimică, de la o distanŃă de siguranŃă, locul fiind
situat în afara ariei de răspândire a acesteia.
Metodele de identificare i detectare a substanŃelor chimice
periculoase, includ observarea aspectului containerului, a culorii sale, a
etichetelor aplicate, ori a semnelor fizice de deteriorare a containerului i
de scurgere a substanŃei chimice, cum ar fi: vapori, condensări îngheŃate,
reacŃii chimice, etc.
Detectarea unei substanŃe chimice periculoase, nu conduce
întotdeauna la identificarea ei.
Instrumentele de monitorizare, ce se folosesc ajută membrii
echipelor de intervenŃie să determine inflamabilitatea specifică, toxicitatea,
sau concentraŃia deficitară de oxigen.
Membrii echipelor de intervenŃie, nu trebuie în mod obi nuit să aibă

2
cuno tiinŃă despre modul de funcŃionare a instrumentelor de
monitorizare, dar trebuie să tie cum se obŃin aceste aparate i cum să
solicite prezenŃa unui tehnician care să le mânuiască.
Instrumentele de monitorizare sunt destinate să determine
concentraŃiile specifice ale substanŃelor chimice periculoase.
Cele mai comune tipuri de astfel de instrumente sunt:

2
 • aparatele de măsurare a gazelor combustibile sau explozive,
care măsoară concentraŃia unui gaz inflamabil în aer;
• oximetrele, care măsoară concentraŃia oxigenului în aer
i detectează atmosferele îmbogăŃite sau sărace în oxigen;
• aparatele de măsurare a toxicităŃii, detectează prezenŃa
substanŃelor toxice i măsoară concentraŃia acestora i pot
varia de la simple tuburi colorimetrice, până la cele mai
sofisticate.
Monitorizarea i identificarea substanŃelor chimice periculoase
necesită un personal special instruit, pentru a putea oferi informaŃiile
cele mai corecte i rapide.

9.6.2.Evaluarea riscurilor i pericolelor substanŃelor chimice

Primul pas în mitigarea efectelor unui accident chimic, este recunoa

terea faptului că este prezentă o substanŃă chimică periculoasă.
Mitigarea este definită, că fiind totalitatea acŃiunilor întreprinse pentru
reducerea efectelor negative, sau a naturii ostile a unui accident.
Cu toate acestea munca membrilor echipelor de intervenŃie nu se opre te
aici.
Astfel ei trebuie să fie capabili să efectueze determinări rezonabile ale
nivelului de pericol existent într-un accident i să evalueze riscurile
asociate reducerii acestuia.
Pentru a ghida acŃiunea membrilor echipelor de intervenŃie există o
serie de proceduri menite să evalueze i să cuantifice magnitudinea
unui accident chimic.
Unele procese sunt destinate specific pentru accidentele chimice, iar altele
au un caracter mai general putând fi aplicate oricărui tip de accident.

Nr. Activitatea Decizia

Crt.
1 Salvare Detectarea prezenŃei substanŃelor
periculoase
2 Expunere Estimarea pericolului dacă nu se intervine
Încarcerare
3 Stingere Identificarea opŃiunilor de răspuns
4 Reparare Identificarea opŃiunilor de acŃiune
5 Ventilare Alegerea celei mai bune opŃiuni
6 IntervenŃie Evaluarea progreselor
Tabelul nr.30: Regulile mentale pentru identificarea ariilor specifice de
interes într-un accident chimic.

2
 Un membru al echipei de intervenŃie trebuie să fie familiarizat cu
toate aceste reguli.
Cum se aplică în practică aceste reguli depinde de situaŃia
concretă de nivelul de dotare i instruire a echipei, însă procesul
general de alegere a deciziilor celor mai adecvate este descris mai sus.

9.6.3.Elementele imediate i obiectivele primare

O metodă de determinare a activităŃilor specifice de intervenŃie în

cazul unui accident chimic, este cea de a determina interesul imediat i
obiectivul primar al acesteia.
Interesul imediat include sarcinile specifice care sunt orientate
către securitatea echipei de intervenŃie.
Aceste sarcini includ activităŃi, cum ar fi izolarea locului
accidentului i evacuarea populaŃiei din aria afectată. În general interesul
imediat este ceea ce membrul echipei de intervenŃie poate executa.
Obiectivul primar, include o serie de sarcini specifice orientate către
îndeplinirea algoritmului de desfă urare a intervenŃiei.
În majoritatea cazurilor, obiectivul primar constă în ceea ce
membrii echipelor de intervenŃie pot identifica, dar nu pot executa.
De aceea pentru îndeplinirea acestui obiectiv este necesară utilizarea
unui personal mai instruit i mai bine dotat cu echipament.

9 . 6 . 3 . 1 . I n t e r e s u l im e d ia t

Sarcinile de interes imediat, sunt măsurile preventive, care pot fi

luate cu riscuri minime sau de loc, de către membrii echipelor de
intervenŃie.
Aceste sarcini pot fi îndeplinite rapid (sau imediat după sosirea la
faŃa locului) i nu necesită echipament special.
Îndeplinirea acestor sarcini va stabiliza scena accidentului, va
diminua sau va curma efectele potenŃiale ale accidentului, va diminua
anxietatea personalului
i a victimelor.
Executarea sarcinilor de interes imediat va cre te securitatea
vieŃii pe durata intervenŃiei i va preveni înrăutăŃirea situaŃiei.

Aceste sarcini sunt:

• izolarea locului accidentului;

• evacuarea i adăpostirea victimelor;
• limitarea răspândirii de substanŃe periculoase i oprirea acesteia;
2
• crearea de pânze de apă pentru limitarea vitezei
contaminării mediului;

2
 • eliminarea tuturor surselor de incendiu;
• răcirea rezervoarelor implicate în accident prin metode
adecvate pentru a limita pericolul de explozie.

În unele cazuri, membrii echipelor de intervenŃie vor putea reu i să

controleze direcŃia pe care o poate lua evoluŃia unui accident chimic.
Aceasta poate include predicŃia unei eventuale explozii sau luarea
deciziei de a lăsa un incendiu să continue pentru a consuma materialul
chimic periculos implicat.
O sarcină de interes imediat, este evaluarea exactă a timpului
necesar pentru executarea activităŃilor, în funcŃie de priorităŃile
identificate, dezvoltarea unui plan general de acŃiune i procedurile pentru
implementarea lui.

9.6.4. Obiectivul primar

Un obiectiv primar, constituie scopul operaŃional al intervenŃiei de

limitare a efectelor accidentului chimic.
ExecuŃia conceptelor tactice ale intervenŃiei pentru îndeplinirea obiectivului
primar va conduce la rezolvarea accidentului.
Membrii echipelor de intervenŃie, trebuie să identifice obiectivul
primar specific al intervenŃiei.
Datorită limitărilor pregătirii i a echipamentului pe care îl au, ace
tia vor avea nevoie de ajutorul unor echipe mai pregătite i mai bine
dotate, pentru îndeplinirea obiectivului primar al intervenŃiei.
• În cele ce urmează vom prezenta o serie de sarcini care
constituie obiectivele primare ale intervenŃiei în cazul unui
accident chimic:
• stingerea incendiilor i stabilizarea scenei accidentului;
• controlul norilor inflamabili sau toxici ai substanŃelor puse în libertate;
• stoparea răspândirii materialelor chimice periculoase prin
mijloace fizice.
Îndeplinirea obiectivului primar este uneori dificilă i îndelungată.
Identificarea obiectivului corect i dezirabil, poate lua câteva
minute, dar planificarea pentru îndeplinirea lui în siguranŃă poate necesita
timp mai lung.
Punerea planului în aplicare, este direct dependentă de timpul
necesar pentru a mobiliza echipa i echipamentul necesar.
Un alt factor determinant al duratei perioadei necesare pentru
aplicarea planului de intervenŃie, este depă irea întârzierilor aproape
inerente în timpul aplicării acestui plan.

25
 Cum i când obiectivul primar al planului de intervenŃie, este
îndeplinit cu succes, depinde de următorii factori:
• localizarea i severitatea accidentului;
• proprietăŃile substanŃelor implicate;

25
 • dimensiunea i extinderea accidentului;
• distrugerile suferite de containerele cu substanŃe chimice;
• disponibilitatea resurselor necesare pentru intervenŃie;
• limitele echipelor de intervenŃie;
• corectitudinea tacticilor aplicate.

Factorul care afectează cel mai mult toate ariile intervenŃiei de

răspuns la un accident chimic, este substanŃa chimică implicată.
ProprietăŃile particulare ale acesteia, vor dicta ce tehnici de
intervenŃie trebuie sau pot să fie folosite.

9.6.5.Obiectivele strategice

Când membrii echipelor de intervenŃie vor revizui documentele

de planificare, datele tehnice i factorii care afectează situaŃia, ei vor
stabili obiectivele strategice.
Aceste obiective în general sunt legate de scopurile standard ale
răspunsului de urgenŃă i anume: salvarea, protecŃia împotriva
expunerii la substanŃe toxice, stingerea incendiilor, adunarea substanŃelor
toxice răspândite
i depozitarea lor.

9 . 6 . 5 . 1 . O b i e c t i v e l e s t ra t e g i c e s u n t s e l e c
t a t e p e b a za u rm ă t o a re l o r c r i t e r i i :

• capacitatea echipei de a le îndeplinii;

• capacitatea de a preveni leziuni sau decese ulterioare;
• capacitatea de a reduce daunele mediului înconjurător i
proprietăŃii, Ńinând seama de constrângerile impuse de
securitatea personalului, timp, echipamentul existent i
instruirea personalului.
Strategiile pot fi împărŃite în trei opŃiuni principale i anume:
defensive, ofensive i nonintervenŃioniste.

9.6.6.Strategiile defensive

Aceste strategii asigură limitarea riscului la o arie dată, prin metode

mai mult pasive de contenŃie a substanŃelor chimice periculoase, care s-au
răspândit.

9.6.7.Strategiile ofensive

25
 Aceste strategii includ acŃiunile de limitare activă a efectelor
accidentului chimic i sunt îndreptate către neutralizarea substanŃelor
chimice periculoase care s-au răspândit în cursul accidentului.

25
9.6.8.Strategiile nonintervenŃioniste

Aceste strategii permit desfă urarea evenimentelor din cursul

unui accident ce implică răspândirea de substanŃe chimice periculoase, de
la sine.
Comandantul intervenŃiei din cursul unui accident chimic, va
trebui să menŃină contactul cu membrii echipei de intervenŃie
indiferent de strategia adoptată i să reevalueze constant situaŃia.
Dacă echipa de intervenŃie nu poate îndeplini aceste
obiective, comandantul echipei, va reevalua situaŃia i va întocmi un alt plan
de intervenŃie.
Grija primordială a unui comandant al intervenŃiei, trebuie să
fie influenŃarea favorabilă a cursului evenimentelor din cadrul accidentului
respectiv, cu resursele avute la dispoziŃie, să coopereze cu toŃi
factorii implicaŃi în intervenŃie, ori să retragă tot personalul într-o zonă
sigură dacă este nevoie.
Punerea în aplicare a strategiilor adoptate nu se face de la sine fără că
membrii echipei de intervenŃie să fi întocmit din vreme planificarea
necesară, înainte de a ajunge la locul accidentului.
Acest proces depinde de informaŃiile, pe care le prime te
echipa de intervenŃie, din planul preexistent sau din alte surse.
InformaŃiile trebuie să fie corecte, că să poată conduce la decizii adecvate.
Punerea în aplicare a strategiilor implică i un număr de alte activităŃi,
care nu pot fi desfă urate decât după ajungerea echipei la faŃa locului i
evaluarea situaŃiei existente:

• stabilirea i îndeplinirea obiectivelor i scopurilor imediate;

• estimarea i asigurarea resurselor cerute de situaŃie;
• managementul personalului, echipamentului i a resurselor în
scopul rezolvării problematicii puse de accident.

9.6.9.Procesul de luare a deciziilor de intervenŃie

Luarea celor mai adecvate decizii de aplicare a strategiilor, în cazul

unui accident ce implică substanŃe chimice periculoase, este deosebit de
importantă, datorită varietăŃii deosebite a situaŃiilor ce pot fi întâlnite în
cursul unui astfel de accident.
De aceea comandantul intervenŃiei va trebui să folosească o
abordare sistematică a procesului de luarea a deciziilor, care de altfel
este simplu necomplicat u or de pus în practică i u or de Ńinut minte. În

2
practica americană se folosesc diverse formule mnemotehnice cum ar fi
cea folosită în situaŃia accidentelor chimice cum ar fi acronimul următor
(IFSTA):
• identificarea, naturii problemei;

2
 • formularea obiectivelor bazată pe informaŃiile i
resursele disponibile;
• selectarea alternativelor;
• trecerea la acŃiuni adecvate;
• analizarea continuă a rezultatelor.

9.6.10.Identificarea
problemelor

Reprezintă prima etapă în luarea deciziei strategice corecte ale

unei intervenŃii în caz de accident chimic i constă din evaluarea următorilor
factori:

• care este relaŃia dintre scena accidentului i expunerea

mediului înconjurător i a populaŃiei afectate?
• care sunt materialele chimice periculoase implicate?
• ce clase de pericol prezintă materialele implicate?
• ce cantităŃi sunt implicate?
• cum acŃionează materialele implicate?
• care este forma substanŃelor chimice implicate (gazoasă, lichidă
sau solidă)?
• se găsesc incendii la locul accidentului?
• în ce fel de containere au fost substanŃele chimice implicate
în accident?
• cât timp a trecut până s-a declan at accidentul chimic?
• ce personal, echipament i agenŃi de stingere sunt disponibili?
• ce fel de echipe de pompieri sunt disponibile (civile sau militare)?
• ce efect poate avea vremea asupra accidentului?
• ce se mai poate întâmpla?

ToŃi ace ti factori, precum i alŃii pot afecta problematica intervenŃiei în

cazul unui accident chimic. AsiguraŃi-vă că aŃi identificat toate
problemele majore ale accidentului i nu numai unele dintre elementele
de însoŃire.

9.6.11.Formularea obiectivelor intervenŃiei în cazul accidentului

chimic

Cea de a doua etapă a procesului de luare a deciziei strategice

de intervenŃie într-un accident chimic este formularea obiectivelor

2
echipei de intervenŃie i este bazat pe ceea ce membrii echipei de
intervenŃie cunosc sau, caută să realizeze.
Comandantul intervenŃiei, va putea formula obiectivele intervenŃiei sub
forma unui document, în care se exprimă ceea ce dore te să realizeze
echipa în situaŃia dată.

2
 Acest document, va trebui să fie întocmit după ce s-a efectuat
evaluarea resurselor existente i care pot asigura că obiectivele propuse
sunt reale.
În dependenŃă de mărimea i natura concretă a accidentului
chimic evaluat, obiectivele pot fi pe termen scurt, mediu sau lung.
Obiectivele intervenŃiei, trebuie să asigure îndeplinirea lor în cel mai
scurt timp i în cea mai sigură manieră de desfă urare a acesteia
reducând la minimum posibil riscurile asupra vieŃii membrilor echipei i a
pierderilor de bunuri materiale.

9 . 6 . 1 1 . 1 . S e le c t a re a a l t e rn a t i ve l o
r de dorit

Cea de a treia etapă a procesului de luare a deciziei de intervenŃie

într-un accident chimic este selectarea alternativelor dezirabile din opŃiunile
existente.
În mod obi nuit există mai mult de o singură posibilitate de a
realiza îndeplinirea unui obiectiv. Analizarea corespunzătoare a acestor
eventualităŃi va oferi conducătorului intervenŃiei soluŃia cea mai bună,
economicoasă i eficientă de a desfă ura intervenŃia concretă în
condiŃii de maximă securitate a personalului de intervenŃie i a
populaŃiei afectate.
Această etapă este crucială, pentru că va determina planul concret al
intervenŃiei i a tacticile adoptate.
Comandantul intervenŃiei se va sfătui cu toate formaŃiunile i
organizaŃiile implicate în intervenŃie, înaintea alegerii căilor concrete de
intervenŃie luând în considerare toate soluŃiile propuse i evaluându-le prin
prisma rezultatelor finale.
SoluŃia aleasă trebuie să asigure desfă urarea intervenŃiei de urgenŃă, să
asigure terminarea ei i să evite crearea de probleme suplimentare.
De multe ori trebuie să Ńinem minte, că evacuând populaŃia
afectată, izolând substanŃele chimice i lăsând restul cursului
evenimentelor chimice să se desfă oare putem asigura cea mai bună
alternativă.
În acest caz comandantul intervenŃiei, va analiza rezultatele unei intervenŃii
oarecare faŃă de rezultatele neluării unei atitudini active i ce pierderi
poate accepta comunitatea respectivă că rezultat al acŃiunilor concrete.

9 . 6 . 1 1 . 2 . T re ce r e a l a a cŃ i u n i d e f e n s i v e
a de c v a t e

2
 Cea de a patra etapă a procesului de luare a deciziei de intervenŃie
pentru un accident chimic, este trecerea la cele mai adecvate acŃiuni
defensive i la implementarea planului tactic al intervenŃiei.
Această etapă necesită comunicarea i coordonarea dintre
toate organizaŃiile i agenŃiile implicate în intervenŃie.
Ordinele care pun în acŃiune membrii echipelor de intervenŃie trebuie
să fie clare i concise, pentru a se putea asigura înŃelegerea sarcinilor
respective.

2
 9 . 6 . 1 1 . 3 . A n a l i za re a p ro g r e s e l o r î n r e g i s t r a t e î n
d e s f ă u r a r ea i n t e r v e n Ń i e i

Cea de a cincea i ultima etapă a procesului de luare a deciziei

de intervenŃie, este analiza continuă a rezultatelor înregistrate.
Comandantul intervenŃiei va trebui să monitorizeze cu atenŃie i
continuu rezultatele obŃinute în intervenŃie pentru a putea corecta eficient i
fără întârziere, distorsiunile apărute în aplicarea planului de intervenŃie.
Alternativele care se degajă din această analiză vor trebui să fie
aplicate rapid i eficient, după evaluarea impactului acestora asupra
intervenŃiei propriu zise.
Procesul de luare a deciziei de intervenŃie este complicat prin aceea
că de multe ori timpul pentru acesta este foarte scurt.
Membrii echipei de intervenŃie, trebui să fie con tienŃi că de cele mai
multe ori evacuarea i retragerea sunt cele mai bune soluŃii.

9.6.12.Modelul general de comportare într-o

urgenŃă

Acest model a fost imaginat pentru a ajuta membrii echipelor de

intervenŃie să limiteze efectele substanŃelor chimice periculoase i
prezervarea integrităŃii mediului înconjurător i al proprietăŃilor afectate.
Acest model reprezintă modul defensiv bazal de acŃiune corelat
cu potenŃialul periculos al materialelor chimice implicate.
Membrul echipei de intervenŃie trebuie să evalueze cu calm
situaŃia existentă la locul accidentului i să identifice cel mai
corespunzător răspuns Ńinând seama de următorii factori:

• cât de mare este durata expunerii la substanŃele chimice

implicate în accident?
• ce anume agresează sau a agresat containerul cu
substanŃe chimice periculoase?
• cum se comportă containerul agresat i materialul conŃinut?
• care sunt efectele materialului existent în container?

Modelul de comportare general ajută membrii echipei de

intervenŃie să dezvolte o strategie adecvată de intervenŃie prin evaluarea a
6 condiŃii specifice ale unui accident, după cum urmează:

• stresul (identificarea tipurilor de stres);

• spărtura (predicŃia tipului de spărtură);

2
• răspândirea (predicŃia tipului de răspândire);
• dispersia (predicŃia tipului de dispersie a materialelor chimice);

2
 • contactul (predicŃia duratei expunerii la substanŃele chimice);
• daunele ( predicŃia pericolului care poate determina daune).

9 . 6 . 12 . 1 . S t r
esul

Stresul este definit că fiind un stimul, care determină o tensiune excesivă

asupra obiectului (containerului), presiune sau o deformare.
Din datele existente, cca. 25% din toate accidentele chimice raportate
sunt cauzate de distrugerea containerului cu materiale chimice periculoase.

9 . 6 .1 2 . 2 .S t re so r i t e
rmici

Căldura sau frigul excesiv poate determina o expansiune sau o

contracŃie intolerabilă a containerului expus, o slăbire a rezistenŃei
sau distrugerea containerului sau a unor părŃi.
Stresul termic poate cre te simultan presiunea internă a containerului i să
reducă integritatea pereŃilor, rezultând o distrugere bruscă a acestuia.

9 .6 . 1 2 .3 . S t re s o r i c h
imici

ReacŃiile chimice necontrolate ale conŃinutului unui container, pot

conduce la o deteriorare bruscă sau lentă a acestuia.
ReacŃiile produse pot fi exoterme i pot produce cre teri ale
presiunii interne a containerului conducând la distrugerea acestuia.

9.6.12.4.Stresori me
c an i c i

Reprezintă o aplicare externă de energie, asupra containerului ce are că

rezultat afectarea pereŃilor acestuia.
ForŃele fizice pot schimba forma i rezistenŃa pereŃilor
containerului, ducând astfel la răspândirea materialelor chimice periculoase
conŃinute.

9 . 6 . 12 . 5 . S p ă r
tu r a

2
 O spărtură este definită că fiind un container care a fost agresat
dincolo de limitele sale de rezistenŃă i astfel se deschid căile
pentru răspândirea conŃinutului.
Diferite containere se sparg în diferite feluri, existând cinci tipuri de
spărturi.

9 . 5 . 12 . 6 . D e zi n t e g
r a re a

2
 Containerul suferă o pierdere generală a integrităŃii. Că
exemplu prezentăm distrugerea containerelor de sticlă.

9 . 6 .1 2 . 7 .C r ă p ă
tura

O crăpătură care apare că urmare a unui accident rutier, poate

antrena ruperea containerului în două sau mai multe fragmente.

9.6.12.8.Stri
virea

Strivirea containerelor, în special în timpul manipulării lor cu

dispozitive de ridicat sau transport, poate deschide sau sparge containerul
până la distrugerea totală.

9.6.12.9.ÎnŃe
p a re a

Acest tip de spărtură este tipic pentru manipularea

containerelor cu agregate de ridicat rutiere sau feroviare.

9 . 6 . 1 2 . 1 0 . Tă i
e re a

Acest tip de spărtură, se poate produce atunci când se manipulează

containerele în agricultură cu agregate nepotrivite.
În general fiecare tip de container, se sparge în felul său, iar
răspândirea materialelor conŃinute, depinde dacă este sau nu sub presiune.

9.6.12.11.Răspân
direa

Spargerea unui container, va conduce cel mai frecvent la

răspândirea materialului conŃinut. În funcŃie de situaŃie, această
răspândire poate să se petreacă rapid, sau pe o perioadă mai lungă de
timp.
În general când există o cantitate mare de energie chimică/ mecanică
stocată, răspândirea va fi mai rapidă i un risc mai mare pentru membrii
echipei de intervenŃie.
Sunt patru căi prin care se poate produce răspândirea materialelor
chimice periculoase:
2
 9 . 6 . 12 . 1 2 . D e t on
a Ń ia

Reprezintă o eliberare instantanee i explozivă a energiei

chimice a materialului chimic.

2
 Rezultatul acesteia este fragmentarea, dezintegrarea sau
descompunerea containerului cu o cre tere deosebit de mare a presiunii
interne a containerului i o considerabilă eliberare de căldură.
Durata detonaŃiei se poate întinde pe sutimi sau miimi de secundă.

9 . 6 . 12 . 1 3 . R u p t u r i l e v i
o l en t e

Reprezintă eliberări imediate de energie mecanică sau chimică

cauzate de crăpături externe ale containerului.
Rezultatul este un comportament balistic al containerului i răspândirea
largă a conŃinutului i a fragmentelor de container, care se petrece în
secunde sau fracŃiuni de secundă.

9 . 6 . 1 2 . 1 4 . R ă s p â n d i re a
r a p i dă

Este reprezentată de scăpările din containerele presurizate a

materialului chimic periculos, prin elementele obi nuite ale sale, cum ar fi
robinete, conducte, valve sau prin găurile containerului.
Durează o perioadă de la câteva secunde la câteva minute.

9 . 6 . 1 2 . 1 5 . S cu rg e r e a / c u
rg e re a

Este reprezentată de eliberarea lentă a materialului chimic, pe lângă

etan ările containerului i poate dura de la câteva minute la câteva zile.

9 . 6 .1 2 . 1 6 . D i s p e r s i a m a t e ri a l u l
u i ch i m i c

O dată un container compromis, dispersia materialului chimic

conŃinut se va face în mediul înconjurător în funcŃie de următorii factori:

• proprietăŃile fizico/chimice;
• condiŃiile atmosferice dominante;
• topografia locală;
• durata răspândirii;
• eforturile de limitare.

2
 Forma luată i dimensiunea norului de substanŃe chimice depind de
modul de răspândirea acesteia din container, sau de viteza de
răspândire, fie dacă răspândirea este continuă sau intermitentă.
În funcŃie de aceste condiŃii substanŃele chimice eliberate într-un accident
pot lua următoarele forme:

2
 • emisferică, atunci când substanŃele gazoase se răspândesc
într-o atmosferă calmă fără curenŃi de aer;
• de nor, atunci când substanŃele chimice sunt eliberate
dintr-un orificiu mai mic i se răspândesc în formă de ciupercă;
• de prună, atunci când răspândirea substanŃelor chimice se face
sub un curent moderat de aer, răspândirea luând forme
neregulate;
• de con, atunci când forma luată de substanŃele chimice
eliberate este triunghiulară cu baza în locul de eliberare;
• de curent, atunci când substanŃele chimice eliberate sunt sub formă
lichidă i se eliberează cu oarecare viteză;
• de lac, atunci când eliberarea substanŃelor chimice lichide se
face mai lent i continuu;
• neregulată, atunci când substanŃele chimice sunt de cele mai
multe ori împră tiate de membrii echipei în procesul intervenŃiei.

9 . 6 . 12 . 1 7 . C o n t
actul

Timpul de contact al substanŃelor chimice cu suprafaŃa afectată

i cu oamenii aflaŃi acolo, joacă un rol deosebit în aprecierea efectelor
pe care le poate avea un accident chimic.
Astfel timpul de contact poate conduce la efecte toxice grave,
sau dimpotrivă datorită lipsei de persistenŃă a substanŃelor chimice
implicate efectele asupra oamenilor pot să fie minime.

9 . 6 . 1 2 . 1 8 .C o n ta c tu l s u b s t a n Ń e l o r c h i m i ce p o a t
e a v e a p a tr u a s p e c t e le g a te d e t i m p :

• imediat, fiind reprezentat de milisecunde sau secunde i care

se produce în explozii, sau detonaŃii;
• pe termen scurt, de minute/ore, apărând în eliberări de
substanŃe chimice sub formă de gaze sau nori de vapori;
• pe termen mediu, de zile/săptămâni/luni, apărând în
cazul răspândirii de pesticide;
• pe termen lung, de ani/generaŃii, modalitate care poate
apare în cazul unei surse radioactive naturale.

9 . 6 .1 2 . 1 9 . D a
un e l e

2
 Daunele sunt reprezentate de leziunile sau distrugerile
produse de expunerea la efectele substanŃelor chimice periculoase.

Trei factori influenŃează efectele dăunătoare ale acestora:

2
 • durata eliberării substanŃelor chimice, viteza cu care acestea
sunt eliberate, durata expunerii populaŃiei, mediului i bunurilor
materiale la efectele lor;
• mărimea, ariei afectate de substanŃele chimice;
• toxicitatea, respectiv nivelul de producere a efectelor toxice
asupra oamenilor.

Dacă nu este posibil să se efectueze toate evaluările cerute de

analiza accidentului chimic, se va cere ajutorul unor echipe specializate
de cercetare chimică, utilate i dotate corespunzător, care pot
aparŃine producătorului, transportatorului sau altor agenŃii specializate
implicate în managementul accidentelor chimice.
Sunt multe surse care trebuie consultate pentru determinarea tipului de
costum de protecŃie i a aparaturii de respiraŃie necesare, pentru un tip
anume de accident chimic, de aceea se va avea în vedere atât
caracteristicile echipamentelor avute la dispoziŃie, calităŃile fizice ale
membrilor echipei, substanŃele chimice care sunt implicate în accident,
cât i condiŃiile de teren i vreme ale locului în care s-a produs accidentul.

9.7. Comanda, securitatea i controlul intervenŃiei la un accident

chimic

Recunoa terea iniŃială i identificarea substanŃelor chimice

implicate în accident sunt cele mai importante faze ale unei intervenŃii în
urgenŃele chimice.
De oarece dacă membrul echipei de intervenŃie care ajunge primul la
faŃa locului, e uează în a obŃine aceste informaŃii, pentru a se putea lua
cele mai adecvate măsuri de protecŃie, atunci vieŃile membrilor echipei,
ale victimelor i controlul desfă urării intervenŃiei pot suferi grav.
De aceea este responsabilitatea principală a fiecărui membru al echipei de
intervenŃie să asigure securitatea sa i a partenerului său i să faciliteze
luarea sub control cât mai rapid a desfă urării intervenŃiei.
Aceste responsabilităŃi sunt mult mai u or îndeplinite atunci când membrii
echipei de intervenŃie acŃionează după metode standardizate i un plan
corect de evaluare a riscurilor existente i pentru determinarea celor
mai potrivite acŃiuni de intervenŃie.
LegislaŃia în vigoare cere că autorităŃile locale să aibă întocmit un
plan de răspuns de urgenŃă la situaŃiile impuse de accidentele chimice,
dacă riscul respectiv este prezent.
Planificatorii locali de urgenŃă trebuie să aibă în vedere următoarele arii de

26
interes
:
• fabricile chimice i drumurile pe care se transportă
produsele chimice;

26
 • metodele i procedurile de management al unui accident chimic;
• metodele de alarmare a populaŃiei supuse riscului chimic;
• echipamentele de intervenŃie în accidentele chimice posibile în
zona de responsabilitate i sursele de informaŃii în caz de
accident;
• planul de evacuare;
• pregătirea i antrenamentul membrilor echipei de intervenŃie:
• planificarea exerciŃiilor de aplicare a planului local de
intervenŃie la un accident chimic.

Membrii echipei de intervenŃie trebuie să fie familiarizaŃi cu

planul de intervenŃie în caz de accident chimic i cu locul unde se găse te
acesta.
De altfel fiecare membru al echipei de intervenŃie trebuie să aibă o copie a
planului de intervenŃie, iar fiecare membru al echipei, trebuie să cunoască
aprofundat procedurile standard de operare ale propriei organizaŃii.
De oarece planul “in extenso” este foarte mare i greu de reŃinut,
fiecare membru al echipei de intervenŃie trebuie să aibă o listă a
acŃiunilor iniŃiale ce trebuie întreprinse în caz de accident chimic.

9.7.1.Managementul informaŃiilor de urgenŃă

Culegerea i folosirea informaŃiilor referitoare la un anume accident

chimic, va începe în mod obi nuit cu solicitarea pentru ajutor, care în mod
obi nuit este denumită comunicare externă.
InformaŃiile suplimentare referitoare la accident se primesc atunci
când echipa de intervenŃie ajunge la faŃa locului, aceasta constituind o
informaŃie internă.

9.10.7.4.Dispecerul va executa următoarele activităŃi:

• va stabili o linie clară de comunicare internă sau externă cu

experŃii tehnici;
• va notifica accidentul instituŃiilor care acordă sprijin mutual,
conform planului;
• va activa orice alte proceduri departamentale prevăzute;
• va anunŃa personalul de conducere a intervenŃiei i al Comisiei
JudeŃene de Apărare împotriva Dezastrelor.

26
 Dispecerul va monitoriza orice informaŃie primită de la echipele
de intervenŃie stabilind un flux bilateral al informaŃiilor cu echipele
cu grijă permanentă pentru corectitudinea acestora.
Cantitatea de informaŃii necesară i cerută între nivelurile de comandă,
tactice i de sprijin în timpul acestor accidente poate limita i ocupa capacitatea

26
unui mod de transmitere pe un singur canal, fiind necesară transmiterea
acestor informaŃii pe mai multe canale pentru a se putea asigura
promptitudinea transmiterii i recepŃiei acestor informaŃii.
De aceea este necesară existenŃa i utilizarea unui canal special destinat
intervenŃiei, separat de canalele folosite
uzual.
De câte ori este posibil este de dorit că ofiŃerul conducător al
intervenŃiei să aibă legătura directă cu experŃii tehnici, dacă acest lucru nu
este posibil se va lua legătura prin intermediul dispecerului.
Toate informaŃiile existente atât la dispecerat cât i la echipa de
intervenŃie vor fi comunicate Comandantului intervenŃiei care va lua
deciziile pe baza acestora, după confirmarea lor i asigurarea că ordinele
sale au fost înŃelese.

9.8. Misiunile operaŃiilor în accidentul

chimic

Membrul echipei de intervenŃie care ajunge primul la locul

accidentului, poate fi un pompier sau un ofiŃer de poliŃie, membru al unei
echipe medicale, salariaŃi ai fabricii în care s-a produs accidentul, sau un
membru al echipei de intervenŃie a fabricii respective.
Este deosebit de important că fiecare din ace tia să fie pregătit să- i
îndeplinească misiunea la nivelul de alarmă sau operaŃional, în
funcŃie de pregătirea sa.

9.8.1.Nivelul de
alarmă

Misiunea membrului echipei de intervenŃie la nivelul de alarmă, este

de a pune în aplicare Procedurile Standard de OperaŃii ale autorităŃilor
locale.

Aceste proceduri sunt:

• recunoa terea prezenŃei substanŃelor chimice periculoase;

• solicitarea ajutorului necesar pentru limitarea i lichidarea
efectelor accidentului chimic;
• securizarea ariei accidentului i prevenirea intrării în aria periculoasă
a persoanelor neavizate;
• supravegherea locului accidentului de la o distanŃă de
siguranŃă, pentru a putea identifica substanŃele chimice
implicate în accident;
2
 • determinarea celor mai adecvate măsuri de intervenŃie
în conformitate cu planul existent.

Nu se va lua nici o măsură care ar putea pune membrul echipei

de intervenŃie sau alte persoane în pericol sau în contact direct cu
substanŃele chimice implicate în accident.

2
9.8.2.Nivelul operaŃional

Membrul echipei de intervenŃie de nivel operaŃional, va trebui să cunoască

i să aplice măsurile cerute nivelului de alarmă.
După îndeplinirea acestora el va trebui să fie capabil să
identifice problemele puse de accident, să stabilească măsurile de apărare
i să conducă aplicarea măsurilor prevăzute în planul de intervenŃie.

9 . 8 .2 . 1 . D e f i n i re a p ro b l em e l o r

În scopul definirii problemelor puse de evoluŃia accidentului

chimic, membrul echipei de intervenŃie, va trebui să analizeze accidentul,
să determine întinderea lui i să evalueze efectele posibile.
Membrul echipei de intervenŃie va îndeplini aceste sarcini prin executarea
următoarelor activităŃi:

• supravegherea stării containerelor cu produse chimice;

• estimarea naturii i extinderii eliberării substanŃelor chimice
implicate în accident;
• observarea condiŃiilor existente;
• adunarea, interpretarea i transmiterea informaŃiilor, către
toate e aloanele implicate în intervenŃie;
• estimarea efectelor dăunătoare asupra echipei de
intervenŃie, populaŃiei afectate i a mediului înconjurător.

9.8.3. SchiŃarea măsurilor de apărare

Membrul echipei de intervenŃie de nivel operaŃional, va trebui

să stabilească acŃiunile defensive iniŃiale, necesare pentru limitarea
extinderii accidentului chimic.
Aceste măsuri iniŃiale sunt dependente de pregătirea,
antrenamentul i echipamentul avut în dotare.
Astfel pentru a schiŃa măsurile de răspuns iniŃial, membrul echipei de
intervenŃie va trebui să îndeplinească următoarele sarcini:

• stabilirea scopurilor defensive;

• identificarea opŃiunilor tactice defensive, pentru
îndeplinirea scopurilor;
• asigurarea că personalul de intervenŃie posedă pregătirea, dotarea
i antrenamentul cele mai potrivite cu situaŃia concretă a
accidentului
2
i a misiunilor de executat;

2
 • pregătirea decontaminării personalului de intervenŃie i
a persoanelor afectate.

9.8.4. Executarea directă a prevederilor planului de intervenŃie

O dată planul de intervenŃie stabilit, membrul echipei de intervenŃie de

nivel operaŃional, va trebui să se pregătească să aibă o participare chiar i
limitată la punerea lui în aplicare.
Nivelul pregătirii va limita acŃiunile acestui membru la următoarele sarcini:

• stabilirea zonelor de protecŃie;

• activarea sistemului de management al accidentului;
• folosirea echipamentului personal de protecŃie;
• desfă urarea acŃiunilor defensive;
• evaluarea i raportarea modului de desfă urare a intervenŃiei;
• îndeplinirea procedurilor de decontaminare de urgenŃă.

9.8.6.Sistemul de management al accidentului

Datorită faptului că cel mai important aspect al intervenŃiei în

oricare accident, incluzând pe cele chimice, este punerea în aplicare
i utilizarea sistemului de management al accidentului, acest sistem,
este o manieră managerială folosită pentru organizarea intervenŃiei în caz
de accident.
Fie că acest sistem este dezvoltat local, fie este aplicat pe baza unui
model naŃional, structura de comandă trebuie să îndeplinească
următoarele cerinŃe:

• terminologie comună (denumirea elementelor

organizaŃionale, resurselor i capacităŃilor, trebuie să fie
compatibilă);
• organizare modulară (sistemul de management trebuie să
fie construit de la vârf la bază, cu secŃii/diviziuni, ce pot fi
adăugate la nevoie în funcŃie de mărimea i complexitatea
accidentului);
• sistem integrat de comunicaŃii (toate agenŃiile i
instituŃiile participante, trebuie să fie capabile să comunice între
ele);
• structură de comandă unificată (toŃi membrii individuali sau
instituŃiile participante care au responsabilităŃi jurisdicŃionale,
trebuie să fie reprezentate în structura de comandă).

2
 Nevoia unui sistem de management al accidentelor integrat i
cooperativ nu poate fi suficient subliniată, având o importanŃă crucială
în desfă urarea eficientă a intervenŃiei.

2
9.8.7. Stabilirea comenzii accidentului

Indiferent de ce sistem de management al accidentelor este

folosit, o directivă este clară: primul membru al unei echipe de
intervenŃie de rang corespunzător, sau primul reprezentant al unei
instituŃii abilitate, prezent la faŃa locului, î i va asuma conducerea
intervenŃiei.
Această comandă este menŃinută până la sosirea unui comandant de rang
mai mare, sau mai bine pregătit, la locul accidentului i care î i asumă
responsabilitatea după o scurtă punere a sa în temă.
dată cu sosirea la faŃa locului a mai multor persoane abilitate, li se vor
încredinŃa în responsabilitate arii specifice ale planului de intervenŃie.
Toate sistemele de management al accidentelor au o multitudine de
roluri care trebuiesc îndeplinite, de aceea prezentăm mai jos două din
cele mai importante:

9.8.7.1. Comandantul inte

rvenŃiei

Comandantul intervenŃiei î i asumă responsabilitatea

conducerii intervenŃiei i se consultă cu ceilalŃi membrii ai comenzii
după evaluarea generală a situaŃiei.
El este responsabil de dezvoltarea, punerea în aplicare i
documentaŃia planului de intervenŃie. Nici o măsură agresivă de intervenŃie
nu se va întreprinde fără o informare suficientă, pentru a se lua deciziile
logice i o coordonare în securitate a operaŃiunilor.
Comandantul trebuie să aducă la cuno tinŃa dispecerului, sau a
celorlalŃi membrii ai comenzii, asumarea sau transferarea responsabilităŃii
de conducere.

9 . 8 . 7 . 2 . C o m a n d a n t u l a r e u rm ă t o a r e l e a t r i b u Ń
i i p r i n c i p a le :

• stabilirea planului de securitate a locului intervenŃiei;

• stabilirea planului de securitate i control prin care se limitează
numărul persoanelor care lucrează în zonele expuse;
• desemnarea unui ofiŃer de securitate a intervenŃiei;
• identificarea materialelor chimice i a condiŃiilor implicate în accident;
• punerea în aplicare a operaŃiunilor de urgenŃă corespunzătoare;
• asigurarea că este disponibil i se poartă echipamentul de
protecŃie corespunzător;
• întocmirea i aplicarea planului de decontaminare.
2
 Comandantul intervenŃiei nu va putea îndeplini sau
supraveghea în întregime toate aceste sarcini i de aceea va trebui
să delege autoritatea îndeplinirii unora dintre sarcini către alŃi membrii ai
comenzii.

2
9.8.8. OfiŃerul de securitate a intervenŃiei

OfiŃerul de securitate a intervenŃiei, este responsabil de

monitorizarea i identificarea pericolelor i a situaŃiilor periculoase,
dezvoltând măsurile de asigurare a securităŃii intervenŃiei.
De aceea ofiŃerul de securitate a intervenŃiei, poate opri sau
preveni activităŃile care pun în pericol securitatea membrilor echipei
de intervenŃie, atunci când situaŃia o cere.

9 . 8 . 8 . 1 . A t ri b u Ń ii l e p r i n ci p a l e a le o f iŃ e ru l d e s
e c u r i ta t e a i n t e r v e n Ń i e i

• menŃinerea comunicării cu comandantul intervenŃiei;

• identificarea situaŃiilor periculoase, la locul accidentului;
• participarea la planificarea intervenŃiei;
• revizuirea planului de intervenŃie pentru măsurile de securitate;
• identificarea i corectarea imediată a situaŃiilor de
insecuritate potenŃială dacă este necesar.

9.8.9. Evaluarea pericolelor

Evaluarea pericolelor, se referă de multe ori la dimensionarea accidentului

i este un proces mental de considerare a tuturor factorilor disponibili,
care vor influenŃa evoluŃia accidentului, în timpul operaŃiunilor de
intervenŃie.
InformaŃiile culese în această etapă vor servi la determinarea
strategiei i tacticii intervenŃiei ce se vor aplica.
Evaluarea pericolelor este un proces continuu, care începe din faza de
planificare, continuă în faza de alarmare i în toată perioada de intervenŃie.
În cursul operaŃiunilor, Comandantul intervenŃiei va evalua
periodic pericolele pentru a se asigura de progresul măsurilor
întreprinse în această direcŃie.
Multe din informaŃiile necesare acestei evaluări pot fi obŃinute
încă din perioada de anunŃare a accidentului i anume următoarele:

• natura anunŃului;
• locul de unde se face anunŃarea;
• echipamentul necesar pentru intervenŃie;
• momentul din zi în care se face anunŃarea.
• InformaŃii suplimentare se pot obŃine pe perioada deplasării la
locul accidentului:
• evaluarea căii de deplasare către locul accidentului;
2
• revizuirea planurilor i a schiŃelor de intervenŃie;

2
 • notarea timpului de sosire la locul accidentului a altor echipaje
de răspuns;
• notarea tipurilor de expunere la efectele substanŃelor
chimice i distanŃele faŃă de locul de unde se face
eliberarea substanŃelor chimice periculoase;
• revizuirea hidranŃilor i a altor surse de apă;
• considerarea căilor de acces la locul accidentului;
• întocmirea planurilor preliminare de dispunere a tehnicii
de intervenŃie la locul accidentului;
• obŃinerea de informaŃii suplimentare de la dispecerul intervenŃiei;
• luarea deciziei dacă sunt necesare i care anume echipe, că
întărire. Nici unul din ace ti factori nu va putea să interfere cu
măsurile de
securitate a dispozitivului de intervenŃie la locul accidentului.
O dată echipa de intervenŃie ajunsă la locul accidentului, evaluările
finale ale pericolelor prezente sunt adăugate la celelalte evaluări. Cu
aceste informaŃii combinate, se va întocmi planul final de acŃiune i se va
pune în aplicare.

Următoarele condiŃii de la locul accidentului vor trebui să fie evaluate:

• semne neobi nuite (fum, foc, explozii, scurgeri de

substanŃe chimice, nori de vapori, etc.);
• pericole pentru viaŃa oamenilor;
• materiale chimice implicate;
• elemente de stingerea incendiilor;
• acŃiuni întreprinse deja de personalul existent la locul accidentului.

Bazat pe aceste evaluări, Comandantul intervenŃiei, va întocmi

planul concret de intervenŃie. În general planul trebuie să fie centrat pe
trei scopuri strategice:

• securitatea vieŃii;
• protecŃia mediului înconjurător;
• conservarea bunurilor materiale.
Comandantul intervenŃiei va evalua situaŃia, în funcŃie de aceste priorităŃi
i va determina potenŃialul existent pentru îndeplinirea lor.

9.8.10. Moduri de operare

O dată priorităŃile imediate determinate, Comandantul intervenŃiei va

stabili modurile de operare ce vor fi aplicate.
2
 Securitatea membrilor echipei de intervenŃie este consideraŃia cea
mai importantă, care trebuie avută în vedere la stabilirea modurilor de
operare.

2
 Mai jos prezentăm cele trei moduri de operare principale:

9 . 8 . 1 0 . 1 . O p e ra Ń i u n i n o n i n t e r v
en Ń i o n i s t e

OperaŃiunile nonintervenŃioniste sunt acele operaŃiuni în care

membrii echipei de intervenŃie nu intervin direct asupra problematicii
actuale ale accidentului.
Neluarea vreunei acŃiuni directe este singura strategie sigură în multe
tipuri de accidente chimice.
Un exemplu de acŃiune nonintervenŃionistă, este atunci când un vas
sub presiune este expus la acŃiunea unui incendiu i nu poate fi răcit în mod
adecvat.
În această situaŃie membrii echipei de intervenŃie trebuie să se retragă la o
distanŃă sigură.
Modul nonitervenŃionist de acŃiune, trebuie adoptat atunci când există
următoarele circumstanŃe:

• anunŃul accidentului de către uzina chimică sau autorităŃile

locale este bazat pe o evaluare a pericolelor prezente
făcută înaintea accidentului;
• situaŃia este clar în afara capacităŃilor echipei de intervenŃie;
• exploziile sunt iminente;
• distrugerea serioasă a containerului cu materiale
chimice periculoase prefigurează o eliberare masivă de
substanŃe chimice.

Când se acŃionează în modul nonitervenŃionist membrii echipei

de intervenŃie vor desfă ura următoarele acŃiuni:

• retragerea la o distanŃă sigură;

• raportarea condiŃiilor concrete ale locului accidentului la dispecerat;
• iniŃierea sistemului de management al accidentelor;
• iniŃierea evacuării, dacă este necesară;
• cererea de întăriri suplimentare.

9 . 8 . 1 0 . 2 . O p e ra Ń i u n i d e f
e n s i ve

OperaŃiunile defensive sunt acele operaŃiuni în care membrii

echipei de intervenŃie caută să menŃină efectele accidentului, într-o arie
2
dată, fără a lua contact direct cu substanŃele chimice periculoase ce au
cauzat urgenŃa.
Acest mod de operare este la limita superioară a riscurilor pe care membrii
echipei de intervenŃie de nivel operaŃional le pot face faŃă.

2
 Modul defensiv de operare, este adoptat atunci când una din
următoarele circumstanŃe există:

• anunŃul fabricii chimice afectate sau a autorităŃilor locale este

bazat pe o evaluare preaccident a pericolelor prezente
la locul accidentului;
• membrii echipei de intervenŃie au pregătirea i dotarea
necesară pentru a menŃine substanŃele chimice la locul
de origine a accidentului.

Când se operează în modul defensiv, membrii echipei de

intervenŃie vor întreprinde urătoarele acŃiuni:

• raportarea condiŃiilor de la locul accidentului către dispecerat;

• instituirea controlului la faŃa locului;
• iniŃierea sistemului de management al accidentului;
• stabilirea i marcarea limitelor zonelor de intervenŃie;
• începerea evacuării dacă este necesar;
• controlul răspândirii substanŃelor chimice periculoase, prin
dirijarea lor către zone sigure;
• construirea de obstacole i diguri, pentru a menŃine
substanŃele chimice în locuri sigure;
• controlul surselor de incendiu;
• solicitarea de resurse suplimentare.

9 . 8 . 1 0 . 3 . O p e ra Ń i u n i o f e n s i ve

OperaŃiunile ofensive sunt acelea, în care membrii echipei de

intervenŃie, desfă oară acŃiuni agresive, directe asupra containerelor de
materiale chimice, sau a echipamentelor industriale implicate în accident.
Aceste operaŃiuni pot conduce la contactul direct cu materialele
chimice implicate în accident i de aceea este necesar că membrii echipei
de intervenŃie să poarte echipamentul de protecŃie i protecŃia respiratorie
adecvată.
OperaŃiunile ofensive sunt în afara scopului i responsabilităŃilor
membrilor echipelor de intervenŃie de nivelul cel mai simplu, necesitând
folosirea unor echipe de intervenŃie mult mai bine dotate i
antrenate în intervenŃia la accidentele chimice.

9.8.11. Determinarea nivelului accidentului

chimic

2
 Membrii echipelor de intervenŃie, trebui să înŃeleagă, că
accidentele chimice sunt diferite de celelalte feluri de urgenŃe.

2
 Ei trebuie de altfel să înŃeleagă cine trebuie să fie implicat în
intervenŃia la un astfel de accident i de ce. Această înŃelegere se dezvoltă
prin cunoa terea Procedurilor Standard de OperaŃii ale echipei i ale
Planificatorilor AutorităŃilor Locale.
Aceste documente guvernează modul cum vor fi alocate resursele pentru
o intervenŃie dată, în funcŃie de nivelul de risc.
Cele mai multe modele de evaluare a nivelului unui accident
chimic, definesc trei nivele de răspuns gradat de la nivelul I (cel mai
puŃin serios) la nivelul III (cel mai serios).
Prin definirea nivelului de răspuns, se poate defini nivelul necesar de
implicare a membrilor echipei de intervenŃie, că i resursele necesare
pentru intervenŃie.

9.8.12.Criteriile de încadrare într-un nivel al accidentului chimic sunt următoarele:

• extinderea implicării (sau a implicării potenŃiale) locale sau

centrale a resurselor necesare;
• nivelul de experienŃă tehnică necesar la faŃa locului;
• extinderea evacuării populaŃiei civile;
• extinderea lezărilor i a

deceselor. Accidentul chimic de

nivel I

Un accident de nivel I, este cel mai u or tip posibil de accident chimic

i la care se face faŃă cel mai u or.
El poate constitui însă uneori un pericol pentru viaŃă sau integritatea
bunurilor materiale, dar de regulă nu este cazul.
Acest tip de accident, este de competenŃa unei subunităŃi de
pompieri, sau a altor echipe de intervenŃie ce au jurisdicŃia teritorială
respectivă.
Evacuarea dacă este necesară, va fi limitată la aria imediat învecinată
accidentului.

Prezentăm mai jos o serie de exemple de accidente chimice de nivel I:

• mici cantităŃi de benzină sau alŃi carburanŃi auto răspândite

din rezervorul unui autovehicul implicat într-un accident rutier;
• răspândirea de limitată de combustibili obi nuiŃi dintr-o conductă
avariată;

27
• avarierea unor containere de produse chimice de uz
gospodăresc (vopsele, tiner, înălbitori casnici, dezinfectante
pentru bazinele piscinelor casnice, îngră ăminte de grădină).

27
 Accidentul chimic de nivel II

Un accident chimic de nivel II, este acela care este în afara capacităŃii
unei echipe de intervenŃie obi nuită i poate fi uneori în afara capacităŃii
echipelor autorităŃilor locale.
Aceste accidente reclamă serviciile unor echipe special constituite
pentru intervenŃia în accidentele chimice cu o dotare, pregătire i
antrenament speciale.

De la o astfel de echipă ne putem a tepta ca răspunsul specializat să

cuprindă :

• folosirea echipamentului de protecŃie antichimică adecvat;

• îngrădirea i îndiguirea materialelor chimice răspândite în accident;
• acŃionarea pentru strângerea materialelor chimice răspândite;
• recoltarea de materiale chimice din cadrul accidentului
pentru identificarea de laborator;
• desfă urarea de acŃiuni complexe de decontaminare specifică.

Prezentăm mai jos câteva exemple de accidente chimice de nivel II:

• răspândirea sau împră tierea de substanŃe chimice care
necesită o evacuare a populaŃiei pe scară largă;
• orice accident, răspândire, sau depă ire a nivelului de
substanŃe inflamabile;
• răspândirea sau scurgerea de substanŃe chimice nefamiliare
sau necunoscute;
• accidente care implică substanŃe toxice deosebit de periculoase;
• distrugerea unor conducte de transport a substanŃelor
chimice subterane;
• incendiile care prezintă pericolul prezenŃei de substanŃe
chimice la temperaturi mari ce pot produce explozii datorită
vaporilor degajaŃi.

Accidentul chimic de nivel III

Un accident chimic de nivel III, este cel mai serios tip de accident. El
poate necesita folosirea resurselor de nivel central, sau naŃional.
De multe ori poate fi necesară evacuarea pe scară largă a
populaŃiei din zona expusă i cel mai frecvent un astfel de accident nu
poate fi rezolvat prin resursele oricărei agenŃii singure.
Succesul într-un astfel de accident poate fi rezultatul doar al unui efort

27
colectiv, al tuturor agenŃiilor, autorităŃilor i echipelor, care au
resurse i experienŃă în domeniu:

27
 • speciali ti din industrie i autorităŃile centrale;
• echipament sofisticat pentru prelevarea probelor de laborator;
• tehnici specializate pentru limitarea răspândirii i scurgerii
de substanŃe chimice periculoase;
• decontaminarea pe scară largă.

Prezentăm mai jos unele exemple de accidente chimice de nivel III:

• toate accidentele chimice, care necesită evacuarea

populaŃiei afectate în afara jurisdicŃiei autorităŃilor administrative;
• accidentele care depă esc capacitatea echipelor de intervenŃie
ale autorităŃilor locale;
• accidentele care necesită activarea parŃială sau totală a
sistemului naŃional de răspuns la accidentele chimice.
Pentru prezentarea sintetică a datelor de identificare a
accidentelor chimice prezentăm mai jos tabelul nr.31.

2
 Nr.crt CondiŃiile Nivelul accidentului
accidentului nivelul I nivelul II nivelul III
1 Identificarea nu sunt sunt gaze otrăvitoare, explozive, peroxizi
produsului necesare necesare organici, substanŃe periculoase în stare
etichetele de etichetele de umedă cloruri, fluoruri, anhidride
identificare identificare amonice, materiale radioactive
2 Dimensiunea mică medie (cca. 1 mare (autocisterne, cisterne feroviare,
containerului tonă) rezervoare staŃionare, containere medii
multiple)
3 PotenŃialul de mic mediu ridicat
incendiu/
explozie
4 Severitatea Nici o Scurgerea nu Scurgerea nu poate fi stăpânită chiar cu
scurgerii scurgere, sau poate fi resurse speciale
mică i care stăpânită fără
poate fi resurse
stăpânită rapid speciale
cu resursele
existente
5 Securitatea vieŃii Nu este pusă Arie de Arie de răspândire largă, evacuare
viaŃa în pericol răspândire masivă
limitată, la fel
i evacuare
limitată
6 Impactul asupra minim moderat sever
mediului
7 Integritatea neafectată afectată dar afectată total, nu se poate menŃine
containerelor se poate pentru manipulare, transvazare
menŃine pe
perioada
manipulării,
sau
transvazării
produselor
chimice
Tabelul nr.31: Ghidul de determinare a nivelului uni accident chimic.

9 . 8 . 1 2 . 1 . C o n s i d e ra Ń ii d e se
cu ri t a t e

Prezentăm mai jos o serie de elemente legate de securitate,

implicând personalul, procedurile i precauŃiunile ce trebuie luate atunci
când Comandantul intervenŃiei va lua decizia de începere a intervenŃiei
pentru un accident chimic:

• acŃionează membrii componenŃi ca o echipă?

2
 • au fost membrii echipei de intervenŃie informaŃi
corespunzător asupra planului de intervenŃie i asupra
pericolelor puse de aceasta?
Fiecare membru al echipei trebuie să fie încuno tinŃat asupra
următoarelor aspecte ale intervenŃiei:

2
 • scopul imediat;
• cine îndepline te fiecare sarcină;
• timpul de desfă urare a intervenŃiei;
• cum se solicită ajutorul;
• itinerarul de scăpare;
• efectele substanŃelor chimice implicate în accident;
• semnele i simptomele de intoxicaŃie;
• poate fi făcută recunoa terea vizual?
• locul accidentului poate fi abordat din partea vântului i de
deasupra locului ?
• se poate evita contactul direct cu substanŃele chimice
implicate în accident?
• se poate răspândi norul de substanŃe chimice, praful, ceaŃa
sau fumul?
• riscul intervenŃiei depă e te beneficiul?

Suplimentar faŃă de obligaŃiile Comandantului intervenŃiei i a

ofiŃerului cu securitatea intervenŃiei, fiecare membru al echipei de
intervenŃie, trebuie să poată recunoa te o serie de pericole care pot afecta
securitatea sa proprie.
Pentru aceasta membrul echipei de intervenŃie trebuie să poată
cunoa te materialele chimice periculoase implicate în accident, să
supravegheze containerul i să elimine sursele de incendiu, dacă
substanŃa chimică este inflamabilă.

9.8.13. PrecauŃiunile ce trebuie luate faŃă de substanŃele chimice

implicate în accident

Membrul echipei de intervenŃie nu trebuie să minimalizeze

pericolul potenŃial pe care îl implică substanŃa chimică producătoare a
accidentului.
Pentru a mări securitatea proprie, membrul echipei de intervenŃie, va trebui
să ia următoarele precauŃiuni:

• să evite contactul cu vaporii, ceaŃa, praful i fumul

substanŃelor chimice;
• să menŃină o distanŃă de securitate i să stea în afara zonei fierbinŃi;
• să folosească scuturi protectoare i să stea cu vehiculele de urgenŃă
dacă este
necesar;

2
• să anticipeze schimbările ce s-ar putea produce în evoluŃia
vremii, că i reacŃiile întârziate ale substanŃelor chimice
implicate în accident.

2
 9 . 8 . 1 3 . 1 . O b s e r v a r e a îm p r e j u r i mi l o r

Membrul echipei de intervenŃie trebuie să cunoască aria

înconjurătoare a accidentului i ce efect are aplicarea planului de
intervenŃie asupra ei.
Următorii factori pot avea o influenŃă asupra desfă urării
planului de intervenŃie:
• vremea - vor există schimbări ale direcŃiei
vântului, precipitaŃii/umiditate, temperatura aerului i razele de
soare, care să afecteze nivelul de pericol chimic existent?
• topografia - vor influenŃa depresiunile, altitudinea i aspectul
general al zonei afectate potenŃialul de răspândire al
substanŃelor chimice implicate?
• apa - va afecta accidentul direct sau potenŃial oceanele,
lacurile, râurile, curenŃii, estuarele, golfurile, lucrările de
regularizare a râurilor, liniile de evacuare a apelor menajere,
cisternele de apă i bazinele de filtrare?
• tipul de ocupare a zonei afectate - va include aria afectată
de accident o zonă publică, cum ar fi un stadion, biserică,
coală spital, închisoare, sau dacă nu există potenŃialul
de răspândire a substanŃelor chimice către astfel de zone?
• sistemul public de transport - va afecta accidentul,
depourile, terminalele, staŃiile sistemului public de transport?
• utilităŃile publice - va implica accidentul sistemului de
transport al energiei electrice sau termice, sistemul telefonic,
de transport al gazelor naturale i de aprovizionare cu apă,
sau de eliminare a apelor menajere i uzate, turnurile de
răcire ale centralelor electrice
i altele?
• sistemul energetic - va fi afectat de accidentul chimic sistemul
de transport i producere al energiei electrice, termice sau
de altă natură, poate afecta părŃile componente sau de
transport?

9.8.14. Supravegherea containerelor cu substanŃe chimice

Membrul echipei de intervenŃie va supraveghea continuu

containerele cu substanŃe chimice implicate în accident sau zona cu
probleme de la o distanŃă de securitate, pentru a observa condiŃiile
acestora.

2
 Orice modificare în situaŃia containerelor trebuie raportată
imediat Comandantului intervenŃiei, care poate lua decizia că echipa să se
reîntoarcă la procedurile nonintervenŃioniste, dacă situaŃia substanŃelor
chimice din accidentul respectiv se înrăutăŃe te.

Se vor lua în observare următoarele aspecte ale containerelor:

2
 • integritatea containerelor - prezintă aceasta semne de deteriorare?
• sistemele de siguranŃă - este containerul echipat cu astfel
de dispozitive, acŃionează ele corespunzător?
• scurgerile de substanŃe - sunt sigiliile, legăturile i robinetele intacte?
• Stabilitatea - este containerul pe punctul de a se mi ca, rostogoli?

Dacă se observă o deteriorare rapidă a condiŃiilor accidentului se

vor lua de urgenŃă măsurile adecvate, pentru a se retrage
personalul din zona periculoasă, prin transmiterea semnalelor
convenite din timp i care trebuie cunoscute perfect de către toŃi membrii
echipei.

9.8.15. Eliminarea surselor de

incendiu

Pentru a mări securitatea locului de intervenŃie, sursele

potenŃiale de incendiu trebuie eliminate, dacă substanŃele chimice
implicate sunt inflamabile sau explozive.

Prezentăm mai jos o serie de surse potenŃiale de incendiu:

• motoare cu combustie internă;

• motoare electrice i întrerupătoare;
• echipamente de iluminat;
• rezervoare de stocare a combustibililor;
• flăcări deschise sau dirijate;
• piese cu încărcătură electrostatică;
• suprafeŃe metalice încinse;
• materiale fumegânde;
• radiouri, lanterne i pagere.

9.8.16. Organizarea locului de

intervenŃie

Pentru a putea desfă ura corect i rapid intervenŃia în cazul unui

accident chimic, este esenŃial să se delimiteze de la început o serie de
zone i etape de intervenŃie.
Identificarea substanŃelor chimice implicate în accident reprezintă
prima etapă a intervenŃiei, următoarea etapă este organizarea locului de
intervenŃie, care începe prin izolarea zonei accidentului,

2
îndepărtarea curio ilor i interzicerea accesului persoanelor
neautorizate. Procesul continuă dacă este necesar cu evacuarea sau
punerea la adăpost a populaŃiei aflate în zona de protecŃie. Procesul
organizării locului intervenŃiei se încheie cu stabilirea zonelor de
intervenŃie.

2
 9 . 8 .1 6 . 1 . S t a b i l i re a d i s t a n Ń e i d e i zo l a
re iniŃială

Procesul stabilirii zonei de izolare iniŃială, va fi executat după

identificarea substanŃelor implicate în accident i în funcŃie de acestea.
După identificarea substanŃelor chimice implicate, membrii
echipei de intervenŃie vor trebui să identifice cantitatea de substanŃe
chimice puse în libertate de accident, determinându-se zona de izolare i
în funcŃie de aceasta. dată această zonă stabilită personalul care se află în
interiorul acesteia, va trebui să iasă afară până la o distanŃă de siguranŃă

9 .8 . 1 6 .2 . Z on a d e i zo la r e i n
i Ń ia l ă

Zona de izolare iniŃială, este aria creată prin trasarea unui cerc cu
raza minimă de securitate, care este de 150 de metri.

Figura nr.19: DistanŃa minimă de siguranŃă este de 150 de metri, în

cazul accidentelor chimice

2
 Figura nr.20: DirecŃia de evacuare a personalului aflat în aria accidentului.

Această arie este creată prin separarea zonei în care există

substanŃa chimică eliberată, pentru menŃinerea unei distanŃe minime de
securitate.

Accesul în zona de izolare iniŃială, va fi controlat i stabilit astfel:

• dispuneŃi un membru al echipei de intervenŃie la intrarea în

zonă, care va refuza accesul persoanelor neautorizate;
• activaŃi sistemele locale de alarmă;
• derivaŃi traficul rutier din zona de accident;
• puneŃi bariere clar vizibile, care să marcheze zonele periculoase;
• transmiteŃi alarma prin sistemele publice locale, că i prin
mas- media;
• menŃineŃi corespondenŃii de presă la o distanŃă adecvată de
locul accidentului.

EvacuaŃii din zona accidentului, vor fi dirijaŃi în funcŃie de natura i

extensia accidentului, drumul pe care vor fi evacuaŃi va fi ales după criterii
de securitate a lui, iar durata deplasării va fi cât mai scurtă.

O dată evacuarea decisă luaŃi următoarele măsuri:

• decontaminaŃi persoanele evacuate, dacă este necesar;

• înregistraŃi datele de identitate a persoanelor evacuate;

2
• notaŃi orice informaŃie vă oferă persoanele evacuate,
referitoare la accident;

2
 • desfă uraŃi triajul i tratamentul lezaŃilor chimic.

9 . 8 . 1 6 . 3 . S t a b il i r e a d i s t a n Ń e i d e p r o t e cŃ i e

Zona de protecŃie a acŃiunii, este aria stabilită imediat după i în

afara acŃiunii vântului faŃă de zona iniŃială de izolare.
Această zonă este în pericol iminent de a fi contaminată, pe cale
aerogenă de vaporii pu i în libertate de accident, în decursul a 30 de
minute de scăpare a substanŃelor chimice implicate în accident.
Extinderea radiară a acestei zone este determinată de cantitatea,
natura i durata eliberării substanŃelor chimice implicate în accident.
AcŃiunile de protecŃie care sunt obligatorii de a fi luate au drept
scop să apere sănătatea atât a membrilor echipei de intervenŃie, cât i
a populaŃiei afectate de accidentul chimic.
Comandantul intervenŃiei va alege dintre opŃiunile de măsuri
protective existente, pe cele mai adecvate situaŃiei concrete, bazându-
se pe următorii factori:
• consideraŃii referitoare la substanŃele chimice implicate;
• toxicitatea lor;
• cantitatea pusă în libertate;
• viteza de scurgere (punere în libertate) a substanŃelor chimice;
• posibilitatea de control a acesteia;
• direcŃia de răspândire;
• condiŃii de mediu;
• direcŃia vântului;
• viteza vântului;
• temperatura;
• umiditatea;
• precipitaŃiile;
• topografia;
• consideraŃii referitoare la populaŃia supusă riscului;
• densitatea populaŃiei afectate;
• proximitatea locuinŃelor faŃă de zona accidentului;
• sistemele de în tiinŃare-alarmare;
• metodele de transport a populaŃiei afectate;
• capacitatea de control a accidentului;
• nevoi speciale.

2
 Figura nr.21: Zona de protecŃie a acŃiunii este situată în imediata
apropiere zonei iniŃiale de izolare i în direcŃia vântului.

9.8.17
Evacuarea

Evacuarea este un procedeu de a scoate populaŃia afectată din

zona periculoasă i transportarea ei către o zonă sigură.
Pentru a se putea efectua evacuarea, trebuie să fie suficient timp pentru
alarmarea populaŃiei, pentru pregătirea ei, că i pentru părăsirea
zonei periculoase.
În general dacă există suficient timp pentru a putea fi efectuată, evacuarea
constituie cea mai bună măsură de protecŃie a populaŃiei afectate de
riscurile unui accident chimic.
Membrii echipei de intervenŃie, vor trebui să înceapă evacuarea populaŃiei,
în afara bătăii vântului i la o distanŃă recomandată de planul
concret de intervenŃie.
Chiar dacă populaŃia a fost evacuată la distanŃa corectă, ea nu este
complet în afara oricărui risc, de aceea nu se vor permite
aglomerările de populaŃie la distanŃele corecte de evacuare, populaŃia va
fi evacuată pe o cale special destinată, la un loc special destinat, în a a fel
încât să nu fie necesară o nouă deplasare, dacă se schimbă condiŃiile de
desfă urare a intervenŃiei i direcŃia vântului.
Numărul de membrii ai echipei de intervenŃie necesari pentru desfă
urarea evacuării depinde de mărimea suprafeŃei care este evacuată,
de densitatea populaŃiei, care trebuie evacuată.
Această operaŃie poate fi de multe ori laborioasă i necesită o
cantitate mare de resurse.

28
 9 . 8 . 1 7 . 1 . P r o t e c Ń i a p e lo cu l a c c i
dentului

Constă din direcŃionarea populaŃiei surprinse de accidentul chimic,

către o clădire existentă, care prin izolarea ei poate oferi condiŃii de
securitate pentru populaŃie, până trece pericolul.
Decizia de a dirija populaŃia către astfel de locuri, este preferabilă
evacuării complete, dacă situaŃia o permite, luându-se în funcŃie de
următorii factori:

• populaŃia nu poate fi evacuată, datorită unor condiŃii de

sănătate, detenŃie sau ocupaŃii educaŃionale;
• materialul chimic se răspânde te rapid;
• materialul chimic este prea toxic;
• vaporii de substanŃe chimice sunt mai grei decât aerul i
populaŃia este situată într-o structură construită înaltă.

Când se poate adopta soluŃia protejării populaŃiei în clădiri existente,

se vor lua măsuri de închidere a ferestrelor, oprire a instalaŃiilor de
încălzire sau aer condiŃionat.
ProtecŃia la faŃa locului, poate să nu fie cea mai bună măsură de
protecŃie în situaŃia existenŃei în substanŃele chimice implicate în accident
a gazelor sau vaporilor explozivi.
În orice situaŃie de evacuare sau de protecŃie la faŃa locului,
nevoile publicului de a fi informat, vor fi satisfăcute i se vor da informaŃii
detaliate i instrucŃiuni în tot timpul desfă urării intervenŃiei.

9 .8 . 1 8 . Z o ne l e d e i n t e r
ve n Ń i e

Aceste zone sunt necesare pentru a determina o structură a

zonei de intervenŃie, necesară în cazul intervenŃie la un accident chimic.
Delimitarea i menŃinerea controlului în zonele respective, va
îndepărta privitorii, curio ii i alte persoane neautorizate, care ar putea
stânjeni acŃiunile de intervenŃie, punându- i de multe ori viaŃa în pericol.
Zonele de intervenŃie nu sunt statice i vor putea fi deplasate în funcŃie de
schimbările în evoluŃia accidentului.
Zonele sunt diferenŃiate după gradul lor de risc i conform
normativelor americane sunt: zona pericolului, zona fierbinte, zona caldă i
zona rece.

28
 Figura nr.22: Zonele ce înconjoară scena accidentului chimic

9.8.18. Zona fierbinte

Zona fierbinte, este zona care înconjoară zona accidentului i care

este contaminată se substanŃele chimice.
Această zonă va putea fi expusă la gaze toxice, vapori, prafuri i
alte împră tieri ale substanŃelor chimice.
În general este identică cu distanŃa de izolare i poate include
zona de protecŃie a acŃiunii.
Zona se extinde suficient, pentru a preveni că populaŃia din afara
acestei zone să sufere efectele patogenice ale accidentului chimic.
ActivităŃile desfă urate în această zonă sunt în general rezervate
pentru tehnicienii chimi ti.
Unele agenŃii referindu-se la zonele accidentului chimic, le denumesc:
zona de restricŃie, zona de excluzie i zona ro ie.

9.8.19. Zona caldă

Zona caldă, este o arie, care înconjoară zona fierbinte i se extinde până
la zona rece. Se consideră că muncitorii pot pătrunde în această zonă fără

2
echipament special, doar dacă nu îndeplinesc sarcini care necesită o
protecŃie completă.
Zona caldă este utilizată de muncitorii auxiliari i pentru
personalul i echipamentele decontaminate, care o traversează către zona
rece.
Decontaminarea se execută uzual într-un coridor de decontaminare
situat în această zonă.

9.8.20. Zona
rece

Zona rece înconjoară zona caldă i este utilizată pentru a executa o

serie de funcŃii de sprijin pentru intervenŃie.
Muncitorii din această zonă nu vor purta costume de protecŃie, pentru că
zona este considerată
sigură.
În interiorul acestei zone sunt localizate o serie de elemente
importante ale dispozitivului de intervenŃie cum ar fi: postul de comandă,
aria de a teptare i aria de triaj/tratament.

9.8.20.1.Postul de co
ma n d ă

Postul de comandă, către care vor curge toate informaŃiile

referitoare la desfă urarea intervenŃiei i de unde pleacă ordinele
necesare ducerii intervenŃiei, este situat în această zonă sigură.
Comandantul intervenŃiei trebuie să fie u or accesibil, fie direct fie indirect
pentru toŃi membrii echipei de intervenŃie i trebuie să fie dispus într-un
punct predeterminat situat fie într-o clădire, fie într-un vehicul dotat cu
aparatură de radioemisie-recepŃie i de unde Comandantul poate observa
zona de acŃiune, acest post trebuie să fie lesne identificabil de către toŃi
participanŃii la intervenŃie.

9.8.20.3.Aria de a te
ptare

Reprezintă o zonă în care se depozitează echipamentul care va fi

folosit în intervenŃie, trebuind să fie situată într-un punct situat în afara căilor
de deplasare- evacuare, care nu stânjene te operaŃiunile de intervenŃie.

2
 9 . 8 . 2 0 . 4 . A r i a d e t ri a j / t r a
tament

Victimele accidentului, vor fi aduse la această arie, unde se va

efectua triajul i tratamentul lor.
Transportul victimelor de la aria de decontaminare se va face cu
respectarea măsurilor de protecŃie a membrilor echipei de intervenŃie, dacă
nu s- a putut efectua o decontaminare completă.

2
 În situaŃii deosebite operaŃiunea de triaj/tratament poate fi încredinŃată
unui membru al echipei, care este echipat i dotat corespunzător pentru
acordarea primului ajutor.

9.8.21.PriorităŃi tactice i strategii defensive de intervenŃie în accidentele chimice

În scopul desfă urării managementului corect al unui accident

chimic, membrii echipei de intervenŃie, trebuie să aibă cuno tiinŃe
detaliate asupra priorităŃilor tactice care se vor aplica în această
intervenŃie.
Aceste priorităŃi tactice joacă un rol deosebit în asigurarea securităŃii vieŃii
membrilor echipei în timpul intervenŃiei.
Atunci când securitatea vieŃii membrilor echipei este asigurată,
priorităŃile rămase sunt direcŃionate către protecŃia mediului înconjurător.

9 . 8 . 2 1 . 1 P r i o ri t ă Ń i l e t
a c ti c e

Când Comandantul intervenŃiei a stabilit obiectivele strategice

ale intervenŃiei, ofiŃerul responsabil pentru fiecare grup de lucru,
va stabili obiectivele concrete ale fiecărui grup pentru îndeplinirea
obiectivelor generale.
Aceste obiective tactice trebuie să reflecte condiŃiile concrete ale
desfă urării accidentului chimic, materialele chimice implicate i
capacităŃile echipei de intervenŃie.
Membrii echipei de intervenŃie vor acorda atenŃie la început următoarelor
două elemente:

• identitatea materialului chimic implicat în accident i potenŃialul

său de a pune viaŃa, mediul înconjurător i bunurile materiale în
pericol;
• cât de mult material chimic periculos a fost pus în libertate,
din containerul avariat i starea concretă a containerului.

9 . 8 . 2 1 . 2 . I de n t i t a t e a m a t e r i a l u lu i c h i m i c im p l i
ca t î n a c c i d e n t

Identitatea materialului chimic implicat în accident se poate

încadra în următoarele categorii:

• substanŃa chimică este cunoscută i prezintă un pericol substanŃial;

• substanŃa chimică, este cunoscută i nu prezintă un pericol imediat;
2
 • substanŃa chimică este necunoscută.

Cu cât membrii echipei de intervenŃie tiu mai mult despre

substanŃele chimice implicate în accident, cu atât mai u or este pentru
ei să ia cele mai corecte decizii de intervenŃie.

2
 Metodele de identificare a substanŃelor chimice descrise mai
sus completate cu informaŃiile din materialele de referinŃă, planurile
întocmite înaintea accidentului, sau avizele tehnice sunt bazele pentru
determinarea riscurilor i pericolelor substanŃelor chimice implicate în
accident.
Există o nevoie deosebită pentru tacticile conservative, dacă pericolul
determinat de substanŃele chimice implicate în accident este mare i
nu se cunosc prea multe date despre substanŃele chimice implicate în
accident.
Când nu se cunosc prea multe despre substanŃele chimice
implicate în accident, membrii echipei de intervenŃie, trebuie să presupună
că se va produce cel mai rău scenariu posibil.
Membrii echipei de intervenŃie trebuie să considere că substanŃele
implicate în accident pot fi potenŃial toxice, pot fi u or inflamabile sau explozive
i că pot afecta deosebit de negativ mediul înconjurător.
Urmând aceste presupuneri membrii echipei de intervenŃie vor desfă
ura următoarele acŃiuni:
• controlarea tuturor surselor de incendiu;
• protejarea substanŃelor chimice implicate în accident de
temperaturi excesive, ocuri sau contaminare;
• oprirea scurgerilor de substanŃe chimice cât mai rapid posibil;
• evitarea contactului cu substanŃele chimice.

Când proprietăŃile i pericolele substanŃelor chimice sunt bine

cunoscute, strategiile pot fi prefigurate pe baza datelor existente.

9 .8 . 21 .3 . I n t e g r it a t e a c o n t a i
n e ru l u i

Cel de al doilea element de importanŃă în selecŃionarea tacticilor

de intervenŃie, este integritatea containerului.
Agresiunile asupra integrităŃii containerului pot fi: mecanice, chimice, sau
termice.

9 . 8 . 21 . 4 . C o n s e c i n Ń e l e a su p ra c o n t a i n e
r u l u i su n t :

• nici o afectare aparentă;

• containerul este afectat, dar fără o eliberare de substanŃe chimice;
• containerul este afecta i există o eliberare de substanŃe
chimice, dar fără incendiu;

2
 • containerul este afecta, există eliberare de substanŃe
chimice i incendiu.
Când substanŃele chimice sunt identificate i integritatea
containerului chimic este asigurată, există o anumită ordine în care
priorităŃile tactice ale intervenŃiei trebuie să fie puse în aplicare i
îndeplinite în fiecare accident:

2
 • salvarea;
• protecŃia expunerii;
• stingerea incendiilor;
• restrângerea eliberării de substanŃe chimice;
• contenŃia lor;
• reconstrucŃia.

9 . 8 . 21 . 5 . S a l v a re a

Salvarea este prima prioritate tactică ce trebuie luată în

considerare la fiecare accident.
Accidentele chimice, în care viaŃa umană este în pericol imediat,
prin incendiu sau contaminare chimică, prezintă cele mai mari dificultăŃi
de luarea deciziilor de intervenŃie de către membrii echipei de intervenŃie.
IniŃial membrii echipei de intervenŃie trebuie să stabilească nevoia pentru
acŃiunile de salvare.
Dacă salvarea este prea mare consumatoare de timp sau
prea periculoasă pentru personalul de urgenŃă, cea mai corectă decizie,
este cea de a se lăsa victimele pe loc.
O altă posibilitate poate fi deplasarea victimelor, către o arie mai
puŃin periculoasă, înaintea deplasării lor către aria care oferă o securitate
maximă.
În fiecare din aceste situaŃii securitatea personalului de urgenŃă
trebuie să fie prima consideraŃie a Comandantului intervenŃiei, înaintea
oricărei tentative de salvare.

9.8.21.5.1.Următorii factori afectează capacitatea personalului de a desfă

ura salvarea:

• natura substanŃelor chimice i severitatea accidentului;

• disponibilitatea echipamentului individual de protecŃie adecvat;
• numărul victimelor i starea lor;
• timpul necesar pentru desfă urarea salvării inclusiv o marjă
de siguranŃă;
• instrumentele, echipamentul i alte dispozitive necesare
pentru executarea salvării.

Comandantul intervenŃiei, trebuie să aibă în vedere că desfă

urarea accidentului poate să se agraveze notabil în timpul executării
operaŃiunii de salvare i de aceea trebuie să poată opri oricând desfă

2
urarea ei, fără a se asuma riscuri inutile, care să pună în pericol
viaŃa membrilor echipei de intervenŃie.

2
9.8.21.5.2. ProtecŃia împotriva expunerii la acŃiunea substanŃelor chimice

ProtecŃia împotriva expunerii la acŃiunea toxică a substanŃelor

chimice, reprezintă cea de a doua prioritate tactică ce trebuie luată în
considerare în intervenŃia la un accident chimic i presupune următoarele
acŃiuni:

• protecŃia populaŃiei;
• protecŃia mediului înconjurător;
• protecŃia bunurilor materiale, care nu sunt direct implicate
în accident, dar care ar putea fi expuse în situaŃia extinderii
zonei periculoase.

9.8.21.5.3. ProtecŃia oamenilor

Cea mai importantă sarcină a acestui element tactic, este

protejarea împotriva pericolelor la adresa vieŃii.
Securitatea vieŃii trebuie să fie prezervată nu numai în etapa iniŃială a
unui accident chimic, ci în tot ciclul de intervenŃie.
În mod ideal, cea mai bună cale de a proteja viaŃa care ar putea fi
expusă la substanŃele chimice periculoase, este evacuarea populaŃiei
afectate la un loc sigur.
Întrucât însă evacuarea nu este întotdeauna posibilă, în unele cazuri va fi
necesară protejarea populaŃiei afectate fără a o deplasa din apropierea
locului accidentului.

9.8.21.5.4 ProtecŃia mediului înconjurător

Lupta împotriva afectării mediului înconjurător, reprezintă

următorul element important al acŃiunilor tactice de intervenŃie în cazul
unui accident chimic.
Aerul, suprafaŃa apei, pământul, viaŃa sălbatică din zona înconjurătoare
unui accident chimic, pot fi foarte serios afectate, în timpul acestuia.
Natura nonbiodegradabilă a unor substanŃe chimice implicate în
accident, poate afecta serios mediul înconjurător i poate face că efectele
negative să se întindă pe perioade foarte lungi, necesitând sume foarte
mari pentru înlăturarea lor.

9.8.21.5.5. ProtecŃia bunurilor materiale

2
 Riscurile la care sunt supuse bunurile materiale aflate în aria de
producere a unui accident chimic pot fi datorate în primul rând incendiilor,
efectele specifice

2
produse de substanŃele chimice implicate în accident pot să nu fie
imediat evidente.
De aceea Comandantul intervenŃiei trebuie să aibă permanent în
vedere problema respectivă i să întreprindă cele mai adecvate acŃiuni de
contracarare.

9.8.21.5.6. Stingerea incendiilor

Dacă accidentul chimic implică i un incendiu, cea de a treia

prioritate tactică o constituie stingerea acestuia.
În unele cazuri, cum ar fi un incendiu în jurul unei scurgeri dintr-un rezervor
de benzină, va fi necesară stingerea incendiului înaintea opririi
scurgerii de combustibil.
În alte cazuri, cum ar fi un incendiu la un rezervor de gaze naturale aflat
sub presiune, oprirea scurgerii gazului natural trebuie să fie pe primul
plan, pentru că astfel incendiul se va stinge.
Membrii echipei de intervenŃie, care execută acŃiunile de
intervenŃie vor trebui să facă în a a fel încât să nu înrăutăŃească situaŃia
existentă.
De aceea se vor folosi metode adecvate de stingere, cu
substanŃe i spume care să stingă rapid incendiul i să nu îl răspândească.
În situaŃia în care se apreciază că riscul asupra populaŃiei sau a
mediului înconjurător este prea mare, practica intervenŃiei arată că este
mai raŃional să se lase substanŃele chimice să ardă, în special în
situaŃia pesticidelor i a substanŃelor inflamabile, pentru a se distruge
o cantitate cât mai mare din substanŃele chimice periculoase.

9.8.21.5.7. Limitarea scurgerii substanŃelor chimice

Constituie un proces de controlare a fluxului de substanŃe

chimice periculoase i de punere a lor în locuri bine precizate.
Această acŃiune reprezintă o acŃiune defensivă.
Obiectivele ei sunt strângerea materialului care se răspânde te, cât
mai rapid posibil i depunerea lui în locuri corespunzătoare.
Scurgerea materialelor chimice periculoase va fi limitată prin
construirea de obstacole, sau diguri în calea lor, punerea lor în alte
containere sau derivarea fluxului către un loc de strângere.

Pentru acesta sunt necesare următoarele unelte:

• lopeŃi pentru a construi diguri de pământ;

2
• prelate pentru acoperirea bazinelor de colectare;
• conducte improvizate pentru derivarea fluxului substanŃelor chimice.

2
 Această metodă nu se limitează, doar la lichide, ci poate fi
întrebuinŃată i pentru prafuri, vapori sau gaze.

9.8.21.5.8. Oprirea scurgerii substanŃelor chimice

Reprezintă a cincea prioritate tactică a intervenŃiei în caz de

accident chimic i constă din stoparea unei scurgeri de substanŃe chimice
din containerul afectat de accident. În mod obi nuit membrii echipei de
intervenŃie nu vor întreprinde astfel de acŃiuni agresive i trebuie desfă
urate de personal special instruit, dotat i antrenat.
Cu toate aceste membrii echipei de intervenŃie trebuie să cunoască
elementele principale ale acestei acŃiuni:

• condiŃiile containerului;
• proprietăŃile substanŃelor chimice;
• viteza de scurgere a substanŃei;
• evaluarea accidentului.

9 . 8 . 2 1 . 6 . R e c on s t
rucŃia

Reprezintă prioritatea tactică finală a intervenŃiei în caz de accident

chimic. Constă din acŃiuni desfă urate de personalul de intervenŃie
pentru a se
reveni la situaŃia normală de dinaintea accidentului, dacă aceste acŃiuni nu se
întreprind încă din timpul intervenŃiei durata i costul operaŃiunii va cre te
foarte mult.

9 . 8 . 2 1 . 7 . Te h n i ci d e d e c o n t
aminare

Decontaminarea în mod obi nuit este aplicată atunci când o victimă

sau un membru al echipei de intervenŃie părăse te zona fierbinte.
Decontaminarea aplicată corect, previne răspândirea
substanŃelor contaminante (contaminarea secundară), în afara zonei
fierbinŃi.
Oricine se află în zona fierbinte este supus contactului cu substanŃe
chimice i poate deveni contaminat.
Datorită acestui potenŃial, fiecare persoană care părăse te zona
fierbinte, trebuie să fie decontaminată.

2
 Membrii echipei de intervenŃie trebuie să înŃeleagă cum devin
contaminate victimele, echipamentul i mediul înconjurător i să
poată fi capabili să folosească tehnicile de decontaminare,
incluzând alegerea unui loc de decontaminare, marcarea coridorului
de decontaminare i desfă urarea decontaminării bazal i de urgenŃă.

2
 9 . 8 . 2 1 . 8 . C o n t am in
a r ea

Contaminarea reprezintă un transfer al unei substanŃe chimice

periculoase la persoane, echipament sau mediu înconjurător, într-o
cantitate mai mare decât cea acceptabilă.
Contaminarea se produce în zona fierbinte, iar membrii echipei
de intervenŃie pot deveni contaminaŃi prin trecerea printr-o zonă de
scurgere a substanŃelor chimice, de vapori chimici, sau prin atingerea
unor substanŃe chimice.
Instrumentele folosite la limitarea scurgerii substanŃelor chimice, pot de
asemenea deveni contaminate. La fel i vehiculul care este folosit la
transportul substanŃelor chimice scoase din locul accidentului.

9 . 8 . 2 1 . 9 . E x p un
erea

Este procesul prin care oamenii, echipamentul i mediul sunt

supuse acŃiunii i contactului cu substanŃele chimice. A fi expus unei
substanŃe chimice nu înseamnă obligatoriu i a fi contaminat.
Contaminarea depinde de gradul expunerii la acŃiunea substanŃelor
chimice.
Gradul expunerii, depinde de durata acesteia i de concentraŃia
substanŃei chimice periculoase.

9 . 8 .2 1 . 1 0 . C o n t a m i n a r e a se
cu n d a r ă

Contaminarea secundară, reprezintă un proces prin care

oamenii, echipamentul i mediul înconjurător situat în afara zonei
accidentului pot deveni contaminaŃi.
Contaminantul este transportat în afara zonei accidentului prin intermediul
echipamentului sau a instrumentelor folosite i prin intermediul curenŃilor de
aer. victimă a unui accident chimic, care este transportată cu
autosanitara fără a fi decontaminată, poate contamina autosanitara,
personalul ambulanŃei i personalul departamentului de urgenŃă al
spitalului.

9 . 8 . 2 1 . 1 1 .D e c on t a m i
n a re a

29
 Decontaminarea reprezintă îndepărtarea substanŃelor contaminante
de pe echipamentul de protecŃie individual al membrilor echipei de
intervenŃie i de pe instrumentele folosite.
Decontaminarea se va efectua la părăsirea zonei fierbinŃi i la
intrarea în zona caldă i reduce posibilitatea contaminării secundare.

29
 Această operaŃiunea se va efectua în zona de decontaminare, care
este dispusă în coridorul de decontaminare, care se întinde de la zona
fierbinte la zona caldă.
Membrii echipei de intervenŃie, trebuie să fie capabili să aleagă un loc
corespunzător pentru punctul de decontaminare i să fie capabili să desfă
oare o contaminare de bază i procedurile decontaminării de urgenŃă.

Figura nr.23: Organizarea coridorului de decontaminare

9.8.22.Strategiile de decontaminare de bază

Înainte de a permite personalului echipei de intervenŃie să intre în

zona fierbinte, Comandatul intervenŃiei va trebui să stabilească
forma de decontaminare, care va fi folosită în cadrul desfă urării acŃiunilor
de intervenŃie.

Cele patru metode de bază ale decontaminării sunt:

• diluŃia;
29
• absorbŃia;

29
 • degradarea chimică;
• izolarea i îndepărtarea.
Orice procedură de decontaminare, a oamenilor, bunurilor materiale
sau a mediului înconjurător, va îngloba aceste una din cele 4 metode.

Figura nr.24: Zona de decontaminare va fi dispusă întotdeauna în

zona caldă, la ie irea din zona fierbinte.

9.8.22.1. Dil
uŃia

DiluŃia este procesul prin care folosind apa se spală zona

contaminată de pe o victimă sau un obiect.
DiluŃia este avantajoasă, pentru că este foarte accesibilă,
rapidă i economică.
Cu toate acestea prezintă i o serie de dezavantaje, întrucât nu este
eficace împotriva tuturor substanŃelor chimice, deoarece în cazul unor
substanŃe poate produce reacŃii chimice, care accentuează
problemele datorate contaminării.
Un alt dezavantaj este constituit de modul de neutralizare destul de
complex al apei folosite pentru
decontaminare.

9 . 8 . 22 . 2 . A b s o
rb Ń i a

2
 AbsorbŃia este procesul prin care o substanŃă chimică este
extrasă cu ajutorul unui absorbent.

2
 AbsorbenŃii sunt materiale inerte, care nu reacŃionează cu
substanŃele chimice implicate în accident, ci doar ajută la extragerea
lor, exemple sunt: diatomita, pământul, vermiculita, nisipul i o serie de
produse comerciale.
MulŃi absorbenŃi sunt ieftini i u or de găsit. Unul din dezavantajele folosirii
absorbenŃilor este cel că au o folosire limitată pentru decontaminarea
costumelor de protecŃie, suprafeŃele verticale, iar depozitarea lor după
folosire reprezintă o problemă.

9 .8 . 2 2 .3 . D e g ra d a re a c h i
mică

Degradarea chimică, reprezintă un proces prin care folosindu-se

un alt material chimic se realizează schimbarea structurii
substanŃei chimice periculoase.
În mod obi nuit se folosesc o serie de substanŃe comune,
care interacŃionează cu substanŃa periculoasă anihilând-o:

• hipocloritul de sodiu;
• alcoolul izopropilic;
• hidroxidul de sodiu;
• bicarbonatul de sodiu;
• detergenŃi lichizi.

Folosirea degradării chimice poate reduce măsurile de curăŃare ulterioară

i riscul la care sunt supu i membrii echipei de
intervenŃie.
Unele dezavantaje sunt determinate de faptul că procesul este
destul de lung i uneori poate fi periculos pentru membrul echipei de
intervenŃie care îl execută, datorită faptului că în urma acestui proces pot
rezulta vapori toxici.
Datorită acestui fapt degradarea chimică nu este folosită că metodă de
decontaminare a
oamenilor.

9 . 8 .2 2 . 5 . I z o l a r e a i în de p ă
rt a r e a

Acest proces va conduce la izolarea substanŃelor chimice

periculoase, prin colectarea lor într-o modalitate corespunzătoare i
îndepărtarea lor în conformitate cu legislaŃia i regulamentele în vigoare.

2
 Tot echipamentul, care nu poate fi decontaminat corespunzător,
va fi îndepărtat corect.
Toate soluŃiile folosite pentru decontaminare, vor fi colectate i
îndepărtate corespunzător, care poate fi mai u oară, dar nu i mai eficientă
economic decât decontaminarea.

2
9.8.23. Alegerea locului pentru dispunerea punctului de decontaminare

O serie de factori trebuie avuŃi în vedere atunci când vom alege

un loc pentru dispunerea punctului de decontaminare i anume:

• accesibilitatea;
• materialul din care este suprafaŃa lui;
• iluminarea;
• drenuri i modul de eliminare a apei;
• sursele de apă;
• vremea.

Accesibilitate

Prima prioritate în alegerea unui loc pentru dispunerea

punctului de decontaminare, trebuie să fie accesibilitatea sa cât mai mare.
De aceea locul ales trebuie să fie aproape de zona fierbinte, astfel
încât persoanele contaminate să nu fie supuse la eforturi suplimentare i
să ajungă direct în punctul de decontaminare.
Această dispunere elimină i posibilitatea contaminării zonei curate,
care este destul de departe.
Timpul este un factor deosebit de important pentru alegerea locului de
dispunere a punctului de decontaminare, întrucât scurtarea
timpului de decontaminare, asigură un timp mai lung pentru intervenŃie.
În aprecierea timpului necesar pentru decontaminare va trebui să Ńinem
seama de următoarele perioade constituente:

• timpul necesar pentru traversarea zonei fierbinŃi;

• timpul alocat pentru AcŃiuni în zona fierbinte;
• timpul necesar pentru ajungerea la punctul de decontaminare;
• timpul de decontaminare.

Materialul din care este constituită suprafaŃa punctului de decontaminare

Cel mai bun material din care poate fi constituită suprafaŃa

punctului de decontaminare, este un material dens, impermeabil fără pori,
pentru a se preveni contaminarea solului punctului de decontaminare.
Dacă suprafeŃele convenabile betonate sau asfaltate nu sunt disponibile,
pot fi folosite acoperăminte de plastic suficient de gros i impermeabil.

2
 Iluminarea

Coridorul de decontaminare trebuie să fie bine iluminat, pentru a

ajuta operaŃiunile de decontaminare i a le face să fie fără pericole
de lezări suplimentare.
Alegerea ca sistem de iluminare a coridorului de decontaminare a
iluminatului stradal sau oricare sistem permanent de iluminat va reduce
nevoia de folosire a sistemelor portabile.

Sistemul de drenare i evacuare

Se va evita dispunerea punctului de decontaminare lângă gurile de

canal ale ora ului, dacă acest lucru nu este posibil aceste guri vor fi
izolate, iar toate zonele sensibile ale mediului înconjurător vor fi izolate.

Sursele de apă

Apa trebuie să fie disponibilă la locul de decontaminare. Acest lucru

pare să nu constituie o problemă pentru unităŃile de pompieri, întrucât
ma inile de intervenŃie pot transporta cantităŃi apreciabile de apă.
Sursele de apă constituie o problemă pentru echipele de
intervenŃie ale agenŃilor economici privaŃi, care nu lucrează cu asistenŃă din
partea pompierilor.
Apa i detergenŃii constituie materialele de bază folosite în
decontaminare, pentru că ele pot dilua i îndepărta majoritatea substanŃelor
chimice periculoase.
În unele situaŃii pot fi folosite i alte materiale pentru de contaminare, cum
ar fi soluŃiile slabe hidroclorice, soluŃiile de carbonat de sodiu, dar care
necesită utilizarea lor într-un loc special destinat i necesită un nivel
mai ridicat de pregătite din partea membrilor echipei de intervenŃie.

Vremea
Locul de decontaminare trebuie dispus deasupra bătăii vântului care
bate din zona fierbinte. Zonele situate în bătaia vântului vor fi utile pentru a
împiedeca contaminarea cu substanŃe chimice volatile a zonei curate.
CurenŃii de aer pot transporta vaporii substanŃelor chimice, fumul
acestor substanŃe i praful alcătuit din substanŃele chimice.
Ideal în timpul rece locul punctului de decontaminare trebuie
protejat de bătaia vântului, mai ales la sfâr itul coridorului de
decontaminare.

2
 Procedurile de decontaminare

Membrii echipei de intervenŃie trebuie să tie ce trebuie să facă

atunci când sunt desemnaŃi să acŃioneze în coridorul de decontaminare.

2
 În cele ce urmează, prezentăm procedura de bază a decontaminării:

etapa I-a: membrul echipei de intervenŃie, va îndepărta

majoritatea substanŃelor contaminante de pe victimă sau de pe orice
ustensilă folosită în intervenŃie, această etapă constituind decontaminarea
grosieră. Un lucrător din echipa de decontaminare va spăla victima cu un
du portabil sau o va stropi din bel ug cu apă. Apa folosită va fi
manipulată cu atenŃie i îndepărtată corespunzător.
etapa a II-a: membrul echipei de intervenŃie va îndepărta instrumentele i
echipamentul la capătul coridorului de decontaminare, sub
supravegherea experŃilor, care trebuie să avizeze asupra gradului
de contaminare a echipamentului i a sculelor.
etapa a III-a : persoana care trebuie decontaminată pă e te în
zona de spălare, iar un echipier o strope te din bel ug cu apă i detergenŃi.
Se va acorda atenŃie zonelor care ar putea fi uitate.
Etapa a IV-a: după spălare persoana decontaminată iese din bazinul de
decontaminare i se deplasează către aria finală unde se scoate
echipamentul de protecŃie. Un al doilea lucrător din echipa de
decontaminare va asista i va sprijini victimele să- i scoată
încălŃămintea, echipamentul de protecŃie i aparatura de respiraŃie.
Echipamentul contaminat este lăsat în coridorul de decontaminare
pentru decontaminare i îndepărtarea lui.

Decontaminarea de urgenŃă

Decontaminarea de urgenŃă este procesul fizic de îndepărtare

imediată a substanŃelor chimice periculoase de pe indivizii afectaŃi.
Acest proces devine necesar atunci când:

• echipamentul special de protecŃie este distrus;

• membrul echipei de intervenŃie devine contaminat accidental;
• victimele contaminate necesită o intervenŃie medicală imediată.

Scopul acestui procedeu, este înlăturarea imediată a substanŃelor

chimice ce ar putea determina un pericol.
Decontaminarea de urgenŃă i decontaminarea grosieră pot fi de cele
mai multe ori sinonime.
Procedurile sunt de cele mai multe ori la fel, singura diferenŃă este aceea
că decontaminarea grosieră se face în coridorul de
decontaminare, iar decontaminarea de urgenŃă se poate efectua oriunde.

2
9.9. BIBLIOGRAFIE:

1. Acreditation manual for Hospitals: management of the environment of care.

JCAHO,
1994.
2. Auf der Heide E. Community medical disaster planning and evaluation
guide: an interogatory format. American College of Emergency
Physicians Publication 1995.
3. Binder S. Death, injuries and evacuations from acute hazardous
materials releases. Am.J. Public Health 1989, vol. 79,p.1042.
4. Bromberg B.E., Song I.C., Walden R.H. Hydrotherapy of chemical burns.
Plast. Reconstuctive Surgery 1965, vol. 35, p.
85.
5. Code of Federal Regulations, 29, 1910,120
6. Cox R.D., Decontamination and management of hazardous
materials exposure victims în the emergency department. Ann.
Emergency Medicine
1994, vol.23,
p.761
7. Department of Health and Human Services. Centers for diseases
Control and prevention: CDC recomendations for civilian
communities near chemical weapons depots: Guidelines for medical
preparedness
8. De Atley C. Hazardous materials exposure mandates integrated patient care.
Occupational Health Saf. March. 1991,
vol.40,p.44.
9. Edgell M.,James M.R. Contaminated casualties: are we prepared to
receive them? Journal of Accident and Emergency Medicine 1994, vol.
11, p. 172.
10. Gough A.R.,Markus K. Hazardous materials protection în ED
practice: Laws and logistics. Journal of Emergency Nursing.1989 vol.
15,p. 477.
11. Hall H.I., Dhara V. R.,Green P.P. Surveillance for emergency events
involving hazardous substances release - US,1 990-1992. Division of
Health Studies, Agency for toxic Substances and Diseases
Registry. MMWR Morbiddity and Mortality Weekly report 1994, vol. 43,
SS-2
12. Hazardous Substances Emergency Events Surveillance, Annual Report
1993. US Dept. Of Health and Human Services, Agency for toxic
Substances and Diseases Registry, Division of Health Studies,
Epidemiology and Surveillance Branch, Atlanta, Georgia
2
13. James Melius, Sue Binder. Industrial disasters. The Public
Health consequences of disasters. CDC Atlanta-Georgia,1989, p.97 -
102.
14. Kirk M.A.,Cisek J., Rose S.R. Emergency department response to
hazardous materials incidents. Emergency Medicine Clinics of
North
America1994, vol. 12, p.
461.
15. Lavoie F.W.,Coomes T.,Cisek J.E. Emergency department
external decontamination for hazardous chemical exposures.
Veerinarian and Human Toxicology 1992, vol.34, p.61.
16. Moisescu M. Riscuri potenŃiale pe teritoriul României. ProtecŃia civilă 1994,
nr. 3-4, p.16 -
21.

2
17. Prof.Dr.Voicu V.,Ionescu - Stoian Al., Alexian D. Principii de
intervenŃie medicală în catastrofa tehnologică chimică, ProtecŃia civilă
1994, nr.3-4, p.46
-48.

2
10.MANAGEMENTUL EFECTELORASUPRAMEDIULUI
ÎNCONJURĂTOR CREATE DEDEZASTRELE NATURALE.

Igiena mediului înconjurător este definită că un control asupra

tuturor factorilor de mediu care pot avea efecte negative asupra stării
de sănătate fizică, mentală i socială.
Întrucât dezastrele naturale expun populaŃia la pericole prin afectarea
mediului imediat înconjurător, managementul efectiv al stării de igienă a
mediului înconjurător după un dezastru natural este de o importanŃă
deosebită.
Dezastrele naturale cresc de obicei morbiditatea i mortalitatea. Luându-se
măsuri de menŃinerea condiŃiilor normale de mediu se reduce sau
chiar se elimină riscurile unor boli sau decese care se pot preveni.
Aceste măsuri contribuie nu numai la sănătatea indivizilor dintr-o arie lovită
de un dezastru, dar pot de asemeni contribui la scăderea costurilor
intervenŃiilor de urgenŃă în urma unui dezastru.
Măsurile corecte de asigurare a unui mediu înconjurător sănătos,
care trebuie luate după un dezastru includ i asigurarea unei
adăpostiri corespunzătoare pentru indivizii sau grupurile populaŃionale ce
au fost sinistrate, distribuŃia de apă de băut sigură i accesibilă i în
cantitate suficientă pentru băut
i alte scopuri domestice , că i protecŃia i distribuŃia sigură a produselor
alimentare care sunt de o deosebită importanŃă.
Alte măsuri ce trebuie luate în considerare pentru controlul
riscurilor mediului înconjurător asociate dezastrului sunt evacuarea
corectă a excretelor solide i lichide că i protecŃia populaŃiei
împotriva vectorilor precum i promovarea unei corecte igiene personale
i colective (1,2).
Pentru a lua cele mai eficiente măsuri în timpul i după un dezastru este
de o importanŃă crucială că măsurile de pregătire luate pe plan naŃional să
fie în plină eficacitate înaintea producerii dezastrului.
În timpul unui dezastru succesul măsurilor luate depinde de exerciŃiile
efectuate anterior că i de judecarea rapidă a măsurilor de răspuns ce se iau că
urmare a dezastrului.
De aceea factorii de decizie de înalt nivel trebuie să fie
familiarizaŃi cu măsurile de bază i să fie efectuate evaluări cât mai
corecte ale efectelor dezastrului, cât mai rapid posibil(3,4,5).

10.1.Efectele dezastrelor asupra condiŃiilor de mediu i asupra serviciilor.

ApariŃia bruscă a unor suprafeŃe cu o populaŃie densă, cum ar fi

taberele de persoane deplasate sau evacuate, în care condiŃiile de
2
sanitaŃie nu sunt cele mai optime, creează o cale tipică prin care un
dezastru afectează condiŃiile de sănătate a mediului înconjurător i ale
serviciilor.

2
 Din cauza inadecvării generale a facilităŃilor i serviciilor
taberele de refugiaŃi pot genera urgenŃe secundare unui dezastru fie
prin insuficienŃa resurselor fie prin scăderea resurselor datorită dezastrului
în general.
Depă irea posibilităŃilor i resurselor de aprovizionare cu apă, că i a
eliminării apelor uzate menajere i a excretelor solide sau lichide creează o
serie de consecinŃe negative ale dezastrului asupra mediului înconjurător.
Când excretele i apele menajere uzate au mari distrugeri pe căile de
eliminare, cre te mult probabilitatea producerii bolilor cu poartă de
intrare digestivă ce se transmit hidric sau prin alimente.
De asemeni ori de câte ori accesul la sursele normale de aprovizionare cu
apă este stânjenit este obligatorie intervenŃia autorităŃilor pentru
aprovizionarea cu cantităŃi suficiente de apă pentru consumul populaŃiei
afectate.
De asemeni scăderea eficienŃei sanitaŃiei atrage cre terea riscurilor de
contaminare a apei i alimentelor , precum i cre te riscul proliferării
vectorilor ce contribuie la cre terea îmbolnăvirilor.
Cre terea densităŃii vectorilor pentru malarie, febră galbenă,
tularemie i tifos exantematic este o altă consecinŃă a dezastrelor
naturale în special în zonele în care aceste boli există.

10.1.1.Managementul condiŃiilor de mediu în urma unui dezastru natural1

Pentru a îmbunătăŃi condiŃiile de mediu într-o zonă de dezastru ,

trebuie luate măsuri corespunzătoare pentru a opri deteriorarea nivelului
condiŃiilor de mediu existente înaintea i imediat după producerea unui
dezastru.
Măsurile de control a condiŃiilor de mediu trebuie întreprinse
înaintea i imediat după dezastru i ori de câte ori este posibil i în
timpul dezastrului propriu zis.
În determinarea cursului aplicării acestor măsuri o anumită
măsură nu trebuie justificată doar în funcŃie de fezabilitatea tehnică ci i
de eficienŃa ei în restaurarea condiŃiilor de mediu la nivelul fazei de
predezastru.
Factorii ce vor fi luaŃi în considerare în procesul de decizie
asupra acŃiunilor vor include ariile cu prioritate de intervenŃie, priorităŃile
de nevoi ale diverselor servicii de igienă a mediului i de disponibilitatea
mâinii de lucru.
Factorul major care determină prioritatea ariilor pentru intervenŃie
este prezenŃa sau absenŃa riscurilor de îmbolnăviri în zonele respective în
care trăiesc victimele dezastrului.
Riscul de îmbolnăvire necesită o atenŃie deosebită în evaluarea sa, mai
30
ales în zonele periferice ale centrelor urbane, în taberele de refugiaŃi
i alte campamente temporare.

30
 Cea mai ridicată prioritate va fi acordată serviciilor de igiena mediului,
care sunt esenŃiale în asigurarea i menŃinerea nivelului de trai al
indivizilor din ariile cu risc înalt de producere a dezastrelor. Cooperarea
persoanelor din aceste zone trebuie urmărită îndeaproape ele fiind
implicate activ în menŃinerea aprovizionării i serviciilor.
Nivelurile minime ale serviciilor necesare ce trebuie asigurate sunt:
• adăposturi adecvate pentru persoanele deplasate;
• asigurarea unor cantităŃi suficiente de apă potabilă;
• facilităŃi pentru eliminarea excretelor i apelor uzate;
• protecŃia surselor de alimente împotriva contaminării;
• protecŃia indivizilor împotriva vectorilor îmbolnăvirilor,
prin chimioprofilaxie i distrugerea vectorilor.
Lipsa unor capacităŃi suficiente de mână de lucru în acest domeniu
poate fi un factor limitativ al acŃiunilor de intervenŃie după un dezastru.
Folosirea experŃilor locali trebuie luată în considerare prima,
întrucât ace tia sunt familiarizaŃi cu condiŃiile socio-economice ale
zonelor afectate i mult mai important sunt familiarizaŃi cu condiŃiile
locale, în contrast experŃii provenind din alte zone nu sunt familiarizaŃi cu
specificul local, fapt care reduce mult eficienŃa activităŃii lor.

10.1.2. Periodizarea măsurilor de urgenŃă2.

Problemele igienei mediului înconjurător create de dezastrele

naturale trebuie să fie tratate în 2 faze principale:
faza I-a , constă în măsuri întreprinse înaintea unui dezastru
natural în scopul dezvoltării i menŃinerii unei stări de pregătire a
sistemului de răspuns, planurile de pregătire sunt întocmite centrat pe
zonele de risc ale dezastrelor naturale cunoscute i care au fost
desemnate că atare;
faza II-a începe o dată cu impactul dezastrului.
Măsurile de urgenŃă sunt întreprinse dacă este posibil chiar în
timpul dezastrului i în perioada imediat următoare. În mod uzual această
perioadă se întinde pe durata a 7 zile după dezastru.
Aceasta fază se subîmparte în 2 subfaze i anume :
• perioada măsurilor imediate, ce se întreprind în primele 3 zile după
producerea dezastrului natural;
• măsurile de consolidare, ce se întreprind după ce măsurile
de urgenŃă au fost iniŃiate.
faza III-a prive te măsurile de reabilitare ale mediului înconjurător.
Aceasta fază va începe cât mai repede posibil după ce măsurile
de urgenŃă au fost îndeplinite.

30
30
 Această fază cuprinde de asemenea 2 subfaze i anume:
• faza măsurilor pe termen scurt, de restabilirea
condiŃiilor preexistente dezastrului;
• faza măsurilor pe termen lung, care va interveni după
cca. 3 săptămâni de la debutul dezastrului.

10.1.3. Planul de urgenŃă pentru operaŃiile privind igiena mediului

înconjurător

Răspunsul efectiv la dezastru depinde de planificarea

operaŃiunilor de urgenŃă a igienei mediului înconjurător(8,9).
dată planul întocmit, el trebuie să fie revizuit periodic la fiecare 5 sau
10 ani.
ExperienŃa actuală în care dezastrele naturale pot apare mult mai
frecvent, aceste planuri necesită o revizuire la termene mai scurte.
Un plan de urgenŃă, nu este doar un plan în sine ci trebuie să fie
dezvoltat pentru a combate o serie de riscuri concrete cu activităŃi corect
încadrate în timp
i spaŃiu, folosind resurse locale la izbucnirea
dezastrului.
Planul general al operaŃiunilor de urgenŃă, trebuie să conŃină un
ghid pentru coordonarea activităŃilor ce trebuie întreprinse, după predicŃia
sau debutul unui dezastru, de către personalul de diferite specialităŃi din
cadrul serviciilor de sănătate publică i serviciile conexe.
Se vor dezvolta planuri anexă separate pentru aprovizionarea cu
apă, îndepărtarea reziduurilor solide i lichide menajere i industriale,
etc. Toate
aceste planuri de etapă trebuie integrate în planul general de
asigurare a pregătirii în vederea limitării efectelor dezastrelor asupra
igienei mediului înconjurător.
Evaluarea vulnerabilităŃii ariei respective, precum i evaluarea
echipamentului i a resurselor materiale i de personal necesare, constituie
baza de determinare a etapelor planului de urgenŃă ce trebuie luate în
considerare în perioada de preimpact, în timpul dezastrului i în perioada
de după dezastru.
Planul operaŃiunilor de urgenŃă trebuie să specifice nevoile
concrete ale comunităŃii (alimente, adăposturi, sau măsuri de sanitaŃie
precum i măsurile de igienă personală) să indice programul optim de
folosire a resurselor existente i să indice principalele sarcini ale
personalului destinat să combată efectele dezastrului.

3
10.1.4.Obiectivele principale ale planului de urgenŃă
sunt:

• punerea la dispoziŃia persoanelor afectate de dezastru a

unor adăposturi adecvate, cu surse de apă potabilă i să
asigure că taberele temporare de refugiaŃi nu impietează
asupra condiŃiilor de mediu i asigură eliminarea corectă a
reziduurilor solide i lichide, că
i a excretelor i de asemeni se asigură controlul corect al
vectorilor,

3
 astfel încât sursele de alimente i apă să nu fie contaminate i
să nu contribuie la răspândirea îmbolnăvirilor.
În final planul de urgenŃă trebuie să prezinte căile prin care se
diseminează informaŃiile în timpul perioadei de urgenŃă i modul de
asigurare a protecŃiei i a celorlalte nevoi ale personalului de intervenŃie.

10.1.5.Măsurile de
protecŃie.

Luarea măsurilor de protecŃie presupune un larg spectru de activităŃi,

de la considerarea unui cadru corespunzător, până la punerea în practică
a deciziilor înainte, în timpul i după un dezastru.
Cea mai importantă abordare a planificării unei astfel de mari
varietăŃi de măsuri o constituie evaluarea efectelor dezastrului, apoi
evaluarea măsurilor de protecŃie, care reduc efectele comune tuturor
tipurilor de dezastre i în final să se considere acele măsuri, care
răspund cel mai eficient unui anume tip de dezastru, sau cele care
sunt aplicabile în condiŃiile locale.
În revizuirea efectelor cunoscute ale dezastrelor asupra igienei mediului,
devine evident că afectarea structurii construcŃiilor civile i
industriale, contaminarea alimentelor i a apei, afectarea liniilor de
transport ale energiei atât electrice cât i termice , că i a transportului
local sunt cu mare probabilitate elementele caracteristice ale unei stări de
urgenŃă.

10.1.6. Contaminarea alimentelor i a

apei

Contaminarea alimentelor (13,14) reprezintă unul din pericolele

majore ce impietează asupra sănătăŃii publice în situaŃii de dezastru.
Această contaminare poate avea loc la sursă, pe lanŃul de
transport, în fabricile alimentare, în timpul depozitării i de cele mai
multe ori în timpul distribuŃiei.
Principala cauză a contaminării alimentelor de după un dezastru o
constituie afectarea structurilor construcŃiilor
civile.
Cu toate că nu se poate exclude o contaminare chimică, cea
microbiană trebuie să fie avută în vedere prima de către factorii de
decizie în situaŃiile de urgenŃă.
Se recomandă să se identifice i să se monitorizeze apa i
alimentele din punct de vedere chimic i microbiologic în timpul urgenŃelor.

3
 Analiza alimentelor trebuie să fie posibilă încă dinaintea
apariŃiei dezastrului natural, iar sursele de apă i alimente să fie în
permanenŃă controlate.

3
10.1.7.Reducerea aprovizionării cu energie.

Este datorată afectării structurilor construite, că i a liniilor de

transport aeriene sau îngropate, că i a distrugerii echipamentelor de
producere i este un efect comun în timpul tuturor tipurilor de dezastre
cât i a perioadei de după dezastre.
Poate exacerba problemele ivite în asigurarea condiŃiilor de viaŃă i
poate cauza afectarea pompării în echipamentele de tratare a apelor
uzate că i a combustibililor lichizi. Tot odată tulbură funcŃionarea
lanŃului de frig, afectând astfel depozitarea i păstrarea sigură a
alimentelor.
Măsurile de depă ire a acestor efecte ale reducerii
aprovizionării cu energie, includ folosirea căilor neelectrice de menŃinere a
distribuŃiei de avarie a apei prin metode gravitaŃionale i prin furnizarea
energiei electrice din sisteme alternative autonome pentru menŃinerea în
funcŃie a sistemelor vitale.
Este mai utilă folosirea generatoarelor electrice mobile, iar
combustibilul necesar să fie asigurat din vreme.

10.1.8. Distrugerea căilor de transport.

Transporturile constituie un aspect critic al succesului

operaŃiunilor de ajutor. Căderea acestora poate afecta grav
aprovizionarea cu cele necesare vieŃii, în special a distribuŃiei apei i
alimentelor, că i eliminarea reziduurilor solide.
Efectul dezastrelor asupra căilor de transport, poate fi redus
prin construirea din vreme a unor căi secundare către locurile vitale ale
sistemului de aprovizionare cu apă.
Orice alte mijloace de transport pot fi folosite în timpul urgenŃei, dar
trebuie identificate din vreme, iar vehiculele grele sau cele cu tracŃiune
animală sunt în mod particular utile după un dezastru.
Este deosebit de important să se stabilească din timp priorităŃile
de transport, că i mijloacele disponibile.
Materialele de bază cum ar fi chimicalele i piesele de schimb vor
trebui stocate din vreme pentru a se preveni efectuarea de transporturi
dificile în timpul perioadei de urgenŃă. Stocurile de alimente în localităŃile
supuse riscurilor de dezastre trebuie asigurate pentru cel puŃin 5
zile (perioadă considerată suficientă, la costuri relativ mici).

10.1.8.EducaŃia personalului de intervenŃie i a publicului.

3
 Una din cele mai importante măsuri în dezvoltarea pregătirilor într-o
arie supusă riscurilor unor dezastre o constituie educarea atât a
personalului destinat să intervină cât i a publicului.

3
 Fiecare serviciu de igienă a mediului, public sau privat, trebuie să
dezvolte programe de pregătire pentru operaŃiunile de urgenŃă. Această
pregătire poate oferi o orientare a personalului asupra măsurilor de
urgenŃă necesare pentru limitarea efectelor dezastrelor naturale.
Programul trebuie să asigure informaŃii despre ceea ce se poate întâmpla,
ce se poate face i de către cine. Se vor repeta aceste cursuri anual
pentru instruirea în special a personalului nou angajat.
Se vor face cursuri mai detaliate pentru personalul esenŃial ce
intervine în urgenŃe, că i pentru cei ce sunt selecŃionaŃi în vederea
îndeplinirii unor sarcini mai dificile.
Toate aceste programe trebuie dublate de exerciŃii aplicative, care sunt
esenŃiale pentru personalul angajat în operaŃiuni de
urgenŃă.
EducaŃia publicului este de o deosebită importanŃă în situaŃii de
urgenŃă. Scopul educaŃiei publicului este de a cre te acceptabilitatea
măsurilor de
urgenŃă în special în ariile cele mai supuse riscurilor de dezastre
naturale.

10.1.9. Măsurile ce se iau în timpul dezastrului i în perioada imediat

următoare3.

Măsurile de urgenŃă a controlului igienei mediului din faza 2 a

operaŃiunilor de limitare a efectelor dezastrelor se subdivid în următoarele
etape:

1 0 . 1 . 9 . 1 . P e r i o a d a d e a la r m ă a u
rg en Ń e i .

Măsurile de control a igienei mediului, trebuie puse în aplicare cât

mai precoce posibil după debutul dezastrului. Scopurile
managementului igienei mediului înconjurător după un dezastru natural în
ariile afectate de acesta sunt de a proteja populaŃia i de a asigura o
stare de pregătire suficientă a personalului de intervenŃie că i de a
asigura resursele atât de apă i alimente cât i de mijloace de intervenŃie,
adăpostire i îmbrăcăminte.
Măsurile specifice ce trebuie întreprinse în perioada de alarmă includ :
în tiinŃarea i alarmarea tuturor serviciilor de igienă a mediului,
inventarierea atentă a echipamentului, materialelor i personalului
disponibil i a rezervei de apă i alimente, că i a controlului modului de
eliminare a dejectelor umane i a reziduurilor solide i lichide, că i de a
proteja sistemul de eliminare a reziduurilor de efectele dezastrului.
3
 1 0 . 1 . 9 . 2 . P e r i o a d a d e p ro d u ce re a d e
za s t r u l u i .

Salvarea i adăpostirea persoanelor deplasate sau refugiate,

constituie obiectivul principal al măsurilor de urgenŃă ce trebuie luate în
aceasta perioadă.

3
 În timpul operaŃiunilor de salvare se va acorda o atenŃie
deosebită amplasării taberelor de refugiaŃi. Personalul din serviciile de
igienă a mediului va trebui inclus în echipele care vor face recunoa
terea locului de amplasare a taberelor de refugiaŃi i vor proiecta
construcŃia lor.
Acest element este foarte important, deoarece o dată deplasată o
populaŃie afectată de un dezastru este foarte greu să se redizloce
dacă amplasamentul nu a fost judicios ales încă dinaintea dezastrului.
Tot foarte importante sunt supravegherea igienei mediului în aceste tabere
i împiedecarea afectării mediului înconjurător datorită folosirii acestor
tabere.

1 0 . 1 . 9 . 3 . P e ri o a d a d e i m e d i a t d u p ă d
e za s t r u .

Există 5 domenii importante, cărora li se adresează măsurile de

urgenŃă din această perioadă i care pot fi luate imediat ce impactul
dezastrului începe să diminueze i efortul de ajutor poate fi început:
• asigurarea unor cantităŃi bazale de apă de băut sigură
pentru populaŃia afectată de dezastru;
• asigurarea adăposturilor adecvate pentru populaŃia sinistrată;
• protecŃia surselor de alimente i apă împotriva contaminării
cu dejecte umane;
• asigurarea că persoanele sinistrate urmează principiile de bază
ale igienei individuale;
• protecŃia populaŃiei afectate împotriva bolilor transmise prin
vectori, care sunt foarte frecvente în zonele lovite de dezastre.
Aplicarea acestor măsuri depinde efectiv de evaluarea
impactului dezastrului asupra igienei mediului înconjurător i a serviciilor de
igienă.
atenŃie deosebită trebuie acordată asigurării apei i alimentelor,
eliminării
dejectelor umane solide i lichide, adăpostirii i sistemelor de
furnizare a energiei.
Determinarea zonelor celor mai afectate i care necesită o atenŃie
deosebită, din cauza multiplilor factori de risc de îmbolnăvire că i a altor
pericole legate de cre terea densităŃii populaŃiei.
Măsurile detaliate ce se vor lua în aceasta faza de post impact
sunt prezentate mai jos:

1 0 . 1 . 9 . 4 . A s i g u ra r e
a apei
3
 Apa de băut (1) este elementul esenŃial de furnizat la o populaŃie
lovită de un dezastru, fiind atât indispensabilă vieŃii, cât i de multe
ori o cale de transmitere a îmbolnăvirilor. De aceea aprovizionarea cu
cantităŃi adecvate de apă de băut, este de o deosebită importanŃă că i
asigurarea potabilităŃii apei folosite în zonele lovite de dezastru.

3
 Apa corespunzătoare pentru băut trebuie să fie asigurată atât
pentru victime cât i pentru personalul din echipele de intervenŃie că i
pentru spitalele
i centrele de tratament. De asemenea, apa trebuie să fie disponibilă în
zonele periferice ale centrelor urbane că i în zonele dens populate din
mediul rural.
După asigurarea apei sigur potabile pentru băut se va asigura i
apa pentru scopurile domestice (curăŃenie i spălat).
Apa potabilă va trebui să fie distribuită prin sistemul operaŃional de
distribuŃie, care trebuie menŃinut în condiŃii sigure, la adăpost de
contaminarea cu dejecte umane i alŃi poluanŃi.
Apa suspectă de a fi contaminată cu dejecte umane sau reziduuri chimice
va putea fi folosită doar după o atentă examinare de laborator
(chimică i bacteriologică).
În zonele afectate de dezastru se vor lua măsuri de dezinfecŃie a
sistemului de distribuŃie a apei, în special avându-se în vedere
sursele de suprafaŃă.
Asigurarea securităŃii apei potabile este rezultanta unui mare
număr de măsuri:
• examinarea bacteriologică pentru prezenŃa de escherichia coli,
care indică o contaminare cu dejecte umane i necesită măsuri
imediate protective i corective;
• examinarea chimică pentru decelarea unor cantităŃi crescute
de nitraŃi, care sunt foarte periculo i pentru copii mici;
• determinarea clorului rezidual, care în zonele afectate de
dezastru trebuie să fie crescut, în scopul reducerii pericolului
contaminării rezervelor de apă de către apele reziduale ce ar
putea pătrunde în sistemul de distribuŃie.
• ExperienŃa din acest domeniu arată că trebuie avută o mare
grijă în scopul evitării unei hiperclorinări. De aceea
monitorizarea apei de băut într-o zonă afectată de dezastru
trebuie întreprinsă imediat i se va cre te presiunea de
distribuŃie a apei care poate contribui la evitarea
contaminării.
• Dacă sistemul de distribuŃie al apei nu poate fi clorinat,
datorită nefuncŃionării dispozitivelor de clorinare, atunci apa de
băut se va dezinfecta în cantităŃi mici prin fierbere sau prin
metode chimice, după metodologia recomandată de PAHO.
Se pot folosi i dispozitive mobile de purificare a apei, dacă
sunt disponibile local, dar acestea pot produce cantităŃi limitate de apă,
de aceea aceste dispozitive nu prezintă o prioritate deosebită,
fiind scumpe i voluminoase, ocupând mult loc în cadrul mijloacelor
3
care transportă ajutoare pentru zonele afectate de dezastre, care ar putea
fi folosit pentru alte scopuri.
Marile cantităŃi de apă care sunt necesare pentru taberele de refugiaŃi că i
pentru consumatorii ceilalŃi din zonele afectate de dezastru vor trebui de

3
asemenea să fie dezinfectate cu compu i clorinaŃi (hipoclorit de calciu sau
sodiu)
în cantităŃi i timpi
recomandaŃi.
Cisternele folosite pentru aprovizionarea i păstrarea apei de băut,
vor trebui să fie dezinfectate i protejate împotriva insectelor i
contaminării.
Cisternele existente local i care sunt folosite pentru scopuri
comerciale (transport apă, bere, etc.) pot fi folosite după curăŃare i
dezinfecŃie, evitându-se folosirea acelor cisterne în care s-au transportat
produse petroliere, chimice sau toxice.
Măsurile finale pentru protecŃia i securitatea apei constau în
repararea i restaurarea sistemului public de distribuŃie, care trebuie
întreprinse imediat, iar toate rezervoarele, cisternele trebuie curăŃate i
dezinfectate.

1 0 . 1 . 9 . 5 .M ă s u r i l e d e s a n i t a Ń i e a m e d i u lu i î
nconjurător

SanitaŃia mediului înconjurător (1) este necesară pentru protecŃia

împotriva contaminării cu dejecte umane care sunt în mod normal
responsabile de contaminarea apei i a alimentelor.
Astfel de măsuri contracarează dezvoltarea vectorilor în locurile
lor de elecŃie. O atenŃie deosebită va trebui să fie acordată eliminării
corecte a dejectelor, deoarece eliminarea incorectă nu poate
conduce singură la contaminarea apei i alimentelor fiind necesară
intervenŃia insectelor i a altor vectori.
Alte măsuri ce trebuie întreprinse constau în asigurarea unui sistem robust
de eliminare a de eurilor solide incluzând recipienŃi special destinaŃi,
mijloace de transport i incinerare sau facilităŃi de îngropare, de
asemenea asigurarea unui sistem de îndepărtare a de eurilor lichide că i
reconstrucŃia serviciilor locale de îndepărtare a reziduurilor.
Pentru o eliminare corectă a excretelor se vor amenaja latrine
provizorii, portabile ce vor fi folosite în taberele de refugiaŃi că i
pentru lucrătorii din echipele de intervenŃie. O atenŃie deosebită se va
acorda menŃinerii în funcŃie a sistemului de canalizare i a facilităŃilor de
epurare a apelor uzate.

1 0 . 1 . 9 . 6 . A d ăp os t
u r i le

3
30
 Necesitatea stringentă în perioada de începere a intervenŃiilor de
salvare este adăpostirea persoanelor deplasate i care trebuie asigurată în
a a fel încât să nu conducă la alterarea condiŃiilor de igienă a mediului i de
sănătate publică. Imediat după un dezastru natural, persoanele
deplasate caută să se adăpostească la familie sau la prieteni. În unele
cazuri adăpostirea publică poate fi asigurată în clădiri existente, după o
planificare prealabilă.
Clădirile publice existente cum ar fi: coli, săli de spectacole sau
întruniri, biserici i hoteluri pot fi destinate că adăposturi temporare i pot fi
transformate

3
30
în dormitoare foarte u or. Aceste clădiri pot dispune de surse de
apă i canalizare i facilităŃi de spălat.
Este foarte important să se sublinieze faptul că o dată ce
populaŃia deplasată a fost instalată într-un adăpost, este foarte dificil să fie
mutată încă o dată, de aceea este necesară o atenŃie deosebită în
alegerea amplasamentului acestor adăposturi.
La 2 - 3 zile după un dezastru este posibil să crească nevoia de adăposturi
permanente. În acest moment persoanele deplasate vor fi prioritar în
atenŃie.
Pentru a se reduce numărul de persoane deplasate ce au
nevoie de adăpost se va încuraja cartiruirea acestor persoane la familie
sau prieteni i cât de curând posibil vor fi ajutate să se reîntoarcă în
locuinŃele proprii.
Dacă există resurse vor fi furnizate materialele de construcŃii pentru
a se construi adăposturi temporare, care ori unde ar fi amplasate
trebuie să aibă acces la surse de apă, alimente i de înlăturare a
dejectelor.

1 0 . 1 . 9 . 7 .A l im e n
tele

Deseori alimentele i produsele alimentare pot fi degradate

sau contaminate că un rezultat al unui dezastru natural. Alimentele în mod
uzual se pot contamina datorită apelor poluate, prin vectori sau prin
manipulări incorecte în unităŃile de alimentaŃie publică.
Degradarea alimentelor că urmare a deteriorării alimentării cu
energie ce afectează lanŃul de frig mai poate apare i datorită contactului
cu apa i alterării stocurilor de produse alimentare sau prin folosirea unor
stocuri de alimente cu durată de păstrare depă ită.
Folosirea alimentelor degradate sau alterate poate conduce la toxiinfecŃii
alimentare cu consecinŃe serioase asupra sănătăŃii publice. Aceste
consecinŃe pot fi evitate foarte bine prin folosirea resurselor alimentare a
căror durată de valabilitate a fost corectă. Se va acorda prioritate la
consum alimentelor perisabile necontaminate, mai ales dacă provin dintr-
o zonă a cărei alimentare cu energie a fost afectată. De altfel toate
alimentele trebuie controlate i analizate pentru a se putea folosi doar
cele care nu sunt contaminate sau alterate. Se vor lua măsuri de
avertizare a populaŃiei asupra pericolelor rezultate din folosirea alimentelor
poluate sau contaminate.

1 0 .1 . 9 . 8 . C o n t r o l u l v e c
torilor
3
30
 Rămânerea apei de ploaie sau a celei provenite din inundaŃii, în
diverse locuri, pe pământ sau în altă parte poate crea condiŃii
nesanitare în care de eurile sau dejectele solide se pot acumula
permiŃând proliferarea insectelor i a rozătoarelor(15,16,17).
O serie de îmbolnăviri cum ar fi: malaria, febra galbenă, tifosul
exantematic, tularemia i bolile diareice pot fi transmise prin vectori,
resursele

3
30
alimentare de asemenea pot fi contaminate de rozătoare, care în plus
consumă
cantităŃi mari de
alimente.
Scopul activităŃilor de urgenŃă este de a reduce bolile transmise prin
vectori în mod special acolo unde sunt cunoscute că prevalente. Măsurile
de control a igienei mediului înconjurător trebuie însoŃite i de alte măsuri
medicale cum ar fi chimioprofilaxia malariei.
Insectele domestice i rozătoarele sunt aproape imposibil de controlat
după un dezastru natural. Măsurile de sanitaŃie că i cele de igienă
personală
sunt singurele căi eficiente de a combate problemele create de ace ti
vectori.
Multe măsuri trebuie întreprinse pentru a asigura un control
eficient al vectorilor după un dezastru. Toate aceste operaŃiuni trebuie
supravegheate de un specialist calificat, preferabil cu experienŃă în
tratarea zonelor lovite de un dezastru.
Atât speciali tii cât i populaŃia trebuie să lupte pentru eliminarea
zonelor de reproducere ale vectorilor. PopulaŃia trebuie informată asupra
măsurilor ce trebuie luate în acest scop i cum să se protejeze împotriva
acestor vectori.
AutorităŃile trebuie să ia măsuri de drenare a apelor stătătoare, a băltirilor
i a altor receptacole de ape provenite din ploaie sau inundaŃii. Se pot
folosi diverse larvicide i se vor folosi substanŃe specifice pentru
combaterea ŃânŃarilor.
Insecticidele vor fi folosite cu grijă în scopul protejării mediului de
poluare, folosindu-se numai produse biodegradabile i care nu se
acumulează.
În final se vor lua măsuri de combatere a pediculozei i implicit a
tifosului exantematic prin asigurarea facilităŃilor de îmbăiere i spălare
a rufelor în taberele de refugiaŃi.

10.1.9.9.Igiena per
sonală

Această activitate devine deficitară în timpul urgenŃelor create

de dezastre(1), în special în ariile dens populate cum ar fi taberele de
refugiaŃi.
Consecutiv acestor deficienŃe bolile asociate inadecvării igienei
personale pot cre te în incidenŃă.
Asigurarea de facilităŃi de îmbăiere i spălare în aceste tabere în cantităŃi

31
suficiente va încuraja atenŃia pentru igiena personală. O cantitate
suficientă de apă va trebui să fie pusă la dispoziŃia celor ce locuiesc în
aceste tabere, de asemenea se vor asigura cantităŃi suficiente de apă
i celorlalte categorii de populaŃie care nu locuiesc în aceste tabere.
PopulaŃia afectată de dezastru trebuie informată i încurajată să păstreze
igiena personală care protejează împotriva
îmbolnăvirilor.

1 0 . 1 . 9 . 1 0 . P e r i o a d a de c o n
so l id a r e

La puŃine zile după dezastru, în cadrul perioadei de urgenŃă, toate

măsurile ce vizează igiena mediului trebuie să aibă în vedere consolidarea.

31
 Măsurile întreprinse trebuie completate în aceasta perioadă de
consolidare cu alcătuirea unor liste de necesar de asistenŃă care să fie
trimise la agenŃiile specializate de ajutor i la cele care instalează taberele
de refugiaŃi.

1 0 . 1 . 9 . 1 1 . M ă s u r i l e d e re ab i li t a r e ( r e c
o n s t r u c Ń ie )

Cu toate că reabilitarea implică reconstrucŃia tuturor facilităŃilor i

serviciilor până la nivelul de dinainte de dezastru i de aceea presupune
o activitate pe termen lung, o serie de măsuri de reabilitare pot i trebuie
să fie luate încă din faza de urgenŃă i imediat după această fază.
Reabilitarea igienei mediului trebuie să fie iniŃiată cât mai curând posibil în
faza de urgenŃă.
Măsurile specifice de reabilitare necesare să fie luate încă din
faza de urgenŃă sunt: restaurarea serviciilor de asigurare a vieŃii, să se
revină imediat la supravegherea igienei mediului din perioada normală i să
se evalueze planul de intervenŃie de urgenŃă o dată pus în funcŃiune.

1 0 . 1 . 9 . 1 2 . R e s t a u r a re a s e r v i c i i l o r d e a s ig u r a r e a vi e Ń i i

Toate aceste servicii cum sunt: asigurarea apei, canalizarea,

îndepărtarea reziduurilor solide i lichide, asigurarea energiei
electrice, transporturile, comunicaŃiile i în unele cazuri asigurarea cu
combustibili pentru încălzire, trebuie să fie în atenŃia imediată a echipelor
de intervenŃie.
Măsurile pe termen scurt ce se adresează avariilor din aceste sisteme
trebuie să fie conduse de un comitet ce î i asumă responsabilitatea
de a planifica monitoriza i de a coordona toate activităŃile de reconstrucŃie.
Supravegherea tehnică pentru evaluarea planurilor de
reconstrucŃie trebuie efectuată de speciali ti familiarizaŃi cu ariile afectate
de dezastru i cu condiŃiile existente înainte de acesta.
O dată trecută faza de urgenŃă, reconstruirea echipamentelor distruse
parŃial sau total trebuie să înceapă. Planul întocmit în acest scop trebuie să
asigure întărirea serviciilor de igienă a mediului din zonele afectate de dezastru.

1 0 . 1 . 9 .1 3 . R e s t a u ra re a s u p r a v e g h e r i i i g i e n e i m e d i u l u i

Activitatea de supraveghere a igienei mediului trebuie iniŃiată

sau restaurată cât mai rapid posibil o dată cu restabilirea activităŃii
serviciilor de resort.
Scopul aceste supravegheri este de a asigura scăderea riscurilor de
31
îmbolnăvire i să măsoare progresele activităŃilor din perioada de
urgenŃă i reabilitare.
Doar măsurile esenŃiale de supraveghere vor fi luate în următoarea ordine
a importanŃei:

31
10.1.10. Calitatea apei

Se va testa clorinarea reziduală a apei, ce va începe imediat

după dezastru. De asemenea se vor efectua colimetria i testele chimice
pentru nitraŃi. dată reŃeaua locală de distribuŃie a apei restaurată se vor
continua i celelalte teste chimice.

10.1.11.Sursele de alimente

De o deosebită importanŃă este supravegherea surselor i a calităŃii

apei folosite la prepararea hranei i a modalităŃilor în care alimentele sunt
manipulate, preparate i servite, facilităŃile de spălare, depozitarea în
condiŃii perfecte de igienă (inclusiv refrigerarea) i facilităŃile pentru
îndepărtarea corectă a reziduurilor solide i lichide i a excretelor.
Testarea calităŃii laptelui în scopul evitării adăugării de apă este
foarte importantă.

10.1.12. SanitaŃia mediului înconjurător

În această fază supravegherea construcŃiei de latrine,

îndepărtarea reziduurilor solide i sanitaŃia generală în locurile cu înalt
grad de risc (tabere de refugiaŃi, spitale i coli) trebuie restaurată sau
iniŃiată.

10.1.13. Evaluarea planului operaŃiunilor de urgenŃă

După consolidarea măsurilor din faza de urgenŃă i post dezastru,

este necesară o evaluare a corectitudinii aplicării lor în scopul
îmbunătăŃirii aplicării măsurilor în viitor.

Obiectivele de urmărit sunt următoarele:

• ce s-a întâmplat în timpul dezastrului;
• ce nu s-a întâmplat i de ce;
• cine a fost i cine nu a fost acolo;
• ce trebuie întreprins pentru îmbunătăŃirea planului
operaŃiunilor de urgenŃă;
• ce legi i regulamente au nevoie să fie schimbate pentru
a îmbunătăŃi planul de urgenŃă;
• ce materiale trebuie stocate pentru folosirea lor în urgenŃele
viitoare. Acest raport final o dată întocmit de către persoane
competente, trebuie
31
pus la dispoziŃia autorităŃilor locale i centrale în vederea îmbunătăŃirii pregătirii
pentru combaterea efectelor negative ale unor dezastre viitoare.

31
10.1.14.Alcătuirea unui plan al operaŃiunilor de urgenŃă a igienei
mediului înconjurător

Etapa I Identificarea resurselor organizaŃionale

Această primă etapă (1) în dezvoltarea unui plan al

operaŃiunilor de urgenŃă a igienei mediului înconjurător constă în a
face un inventar al organizaŃiilor care vor participa la activităŃile de
urgenŃă i să se repartizeze membrii acestor organizaŃii pentru fiecare for
sau echipă de intervenŃie.
Vor fi luate contacte cu apărarea civilă, armata i orice altă organizaŃie în
scopul alcătuirii planurilor de cooperare locale obŃinându-se
sprijinul în planificarea operaŃiunilor de reducere a efectelor negative
ale dezastrelor i stabilindu-se o serie de canale de legătură.
ResponsabilităŃile personalului de conducere, că i nivelele de comandă
trebuie atent
specificate.
Repartizarea personalului la diverse grupuri i echipe trebuie specificată.
O listă de nume i adrese trebuie întocmită însoŃită i de
numerele de telefon la care pot fi contactate respectivele persoane, atât
cele titulare cât i cele ce înlocuiesc titularii.

Etapa II-a Analiza vulnerabilităŃii zonei respective

Pentru evaluarea vulnerabilităŃii ariilor ce pot fi afectate de dezastre

este necesară în primul rând identificarea i descrierea întregului sistem
de igienă a mediului înconjurător i apoi să fie cartografiate
caracteristicile dezastrelor naturale ce pot surveni în zona respectivă
(inundaŃii, cutremure, furtuni, etc.).
Apoi trebuie evaluate efectele fiecărui tip de dezastru asupra
fiecărui component al serviciilor de igienă a mediului contribuind la
revelarea echilibrului existent între capacitatea unui serviciu afectat de
dezastru i nevoia minimă, care constituie o marjă de siguranŃă.
În situaŃia când nevoile depă esc capacitatea estimată a
serviciului respectiv devine necesară întărirea acestuia cu forŃe i mijloace
din afara zonei
supuse
evaluării.

Etapa III-a Alocarea resurselor

31
 Alocarea resurselor constă în specificarea priorităŃilor i stabilirea
celui mai bun program de folosire a resurselor.
Se vor determina nivelurile bazale ale igienei mediului
înconjurător, alocându-se resursele pe baza unei estimări a acestor
nevoi, se alcătuiesc ghiduri de alocare a resurselor, de raŃionalizare a
consumurilor i deciziile de

31
etapizare a nevoilor i se vor selecŃiona procedeele pentru
contracararea condiŃiilor create de dezastru.

Etapa IV-a Personalul de intervenŃie

În această etapă se vor constitui provizii pentru personalul de

intervenŃie i se va întocmi un plan de pregătire a acestuia în
vederea familiarizării cu procedeele de urgenŃă, că i asigurarea
garantării adăpostirii acestui personal esenŃial.

Etapa V-a Inventarierea echipamentului i a materialelor

În această etapă echipamentul, utilajele i alte materiale necesare

pentru intervenŃia de urgenŃă vor fi evaluate. Acest plan va cuprinde
nevoile esenŃiale pentru reconstrucŃie că i pentru asigurarea securităŃii
materialelor necesare.

Acest plan va cuprinde:

• hărŃi i planuri ale construcŃiilor;
• lista personalului titular i de rezervă;
• lista utilajelor de urgenŃă, că i descrierea lor împreună cu
modul lor de folosire;
• inventarierea stocurilor existente;
• descrierea metodelor i procedeelor de urgenŃă ale operaŃiunilor.
Aceste date trebuie să fie u or accesibile persoanelor implicate la
toate
nivelurile serviciilor de igienă a mediului. Planurile întocmite
trebuie permanent actualizate i aduse la cuno tinŃa tuturor
participanŃilor care trebuie să cunoască atât planul cât i locul unde se
află.

Etapa VI-a ÎnŃelegerile de coordonare

În această etapă se vor iniŃia toate înŃelegerile de ajutor i cooperare

ce se vor face cu serviciile implicate, în scopul încurajării schimbului
de personal, echipament i utilaje ale diferitelor grupuri
participante. Coordonarea recunoa terii i evaluării nevoilor că i a
inventarelor, standardizarea procedeelor
i antrenamentelor vor fi acoperite în aceste înŃelegeri.
ResponsabilităŃile

3
persoanelor i echipelor implicate trebuie specificate i repartizate iar
limitările legale ale cooperării trebuie menŃionate.

Etapa VII-a Specificarea măsurilor de urgenŃă

O dată cooperarea i colaborarea fiind stabilită, se vor determina

acŃiunile ce vor fi întreprinse în faza de urgenŃă. Cu cât perioada de
alarmare este mai

3
lungă cu atât măsurile de pregătire în vederea combaterii efectelor
negative ale dezastrelor pot fi mai eficiente.
Măsurile de pregătire în vederea reducerii efectelor negative
ale dezastrelor sunt:
• alertarea i repartizarea personalului;
• efectuarea unui scurt antrenament;
• diseminarea informaŃiilor către publicul larg;
• cre terea protecŃiei personalului de intervenŃie;
• cre terea protecŃiei structurilor i echipamentului;
• primirea planului de urgenŃă i a procedurilor de

intervenŃie. Etapa VIII-a Măsurile specifice de urgenŃă

Această etapă constă în:

• activarea organizaŃiei de combatere a dezastrelor;
• mobilizarea personalului titular i de rezervă a echipelor
de intervenŃie;
• folosirea procedurilor de intervenŃie.
Urmărind acest plan pentru menŃinerea sau iniŃierea legăturilor cu
membrii serviciilor i agenŃiilor de ajutor vor trebui dezvoltate căi i
mijloace de comunicare, în scopul luării la timp a următoarelor măsuri:
• recunoa terea ariei lovite de dezastru;
• evaluarea pagubelor produse de dezastru;
• determinarea priorităŃilor de intervenŃie;
• curăŃenia i decontaminarea;
• iniŃierea operaŃiunilor de menŃinere a facilităŃilor de supravieŃuire.
Efectele acestor măsuri constau în conservarea apei i
alimentelor,
izolarea i repararea facilităŃilor avariate, monitorizarea factorilor de
mediu
(sursele de apă) i avertizarea
publicului.

Etapa IX-a Cre terea capacităŃilor de intervenŃie

Această etapă cuprinde măsurile de cre terea capacităŃii de

intervenŃie a serviciilor de igienă a mediului dacă sunt necesare.
Aceasta se realizează prin cre terea stocurilor de materiale i utilaje,
dezvoltarea de surse auxiliare de energie i asigurarea combustibililor
pentru acestea, aprovizionarea de echipament că i recrutarea i
antrenarea personalului de intervenŃie.

3
 Planul de urgenŃă trebuie îmbunătăŃit i actualizat în permanenŃă în funcŃie
de condiŃii cele mai târziu
anual.

3
10.2.Managementul urgenŃelor cu
refugiaŃi

10.2.1.DefiniŃii i
scopuri

Majoritatea programelor UNHCR încep că un rezultat al unei

urgenŃe: un aflux masiv de refugiaŃi. Organizarea i procedurile UNHCR,
reflectă aceasta, mai mult munca normală a UNHCR este de fapt
rezultatul al răspunsului la o urgenŃă. Acest manual prezintă nevoile unor
astfel de situaŃii.
DistincŃia este reprezentată de o definiŃie teoretică pentru
scopurile didactice ale acestui manual i care spune că o urgenŃă este o
situaŃie în care viaŃa sau bunăstarea refugiaŃilor este pusă în pericol,
dacă nu se intervine imediat i adecvat, iar această acŃiune cere un
răspuns extraordinar i măsuri excepŃionale. Este clar că o urgenŃă se
poate apare i într-un program existent.
Este mai puŃin importantă o definiŃie decât abilitatea de a recunoa
te din timp dezvoltarea unei situaŃii în care un răspuns extraordinar va fi
necesar din partea UNHCR, în scop de a salvgarda viaŃa i existenŃa
refugiaŃilor.
Măsuri la fel de urgente pot fi necesare atunci când unele evenimente
bru te pot pune în pericol refugiaŃii care au primit azilul în siguranŃă. De
altfel o acŃiune in astfel de situaŃii pot evolua pe o scară atât de largă încât
ghidurile să nu fie utile.
Scopul UNHCR este de a asigura protecŃia persoanelor care
sunt în competenŃa UNHCR i să se asigure că asistenŃa necesară ajunge
la acestea în timp util.

10.2.2.Responsabilit
ăŃi

1 0 . 2 . 2 . 1 . G u v e r n e le i U N H CR

Guvernele sunt responsabile pentru securitatea i siguranŃa, lini

tea i ordinea, pentru refugiaŃi în teritoriul lor.
UNHCR asigură asistenŃa materială pentru refugiaŃi la
solicitarea guvernelor.
FuncŃionarea statutară a asigurării protecŃiei internaŃionale pentru refugiaŃi
i căutarea permanentă de soluŃii pentru problemele lor este
întotdeauna responsabilitatea UNHCR.

3
 De oarece maniera organizaŃională în care UNHCR asigură asistenŃa
materială că răspuns la o cerere a unui guvern, UNHCR este responsabil
pentru asigurarea că nevoile imediate ale refugiaŃilor sunt satisfăcute
corespunzător i eficient.
De altfel responsabilitatea pentru implementarea practică, revine
celor implicaŃi atât din interiorul cât i din afara sistemului NaŃiunilor
Unite i care trebuie să aibă definite clar aceste responsabilităŃi într-un
program general atunci

3
când ajutorul este oferit pe canale multilaterale sau bilaterale. Doar a a
se pot evita dublarea eforturilor i gre elile.

10.2.3.OrganizaŃiile NaŃiunilor
Unite

Responsabilitatea pentru coordonarea răspunsului Sistemului

NaŃiunilor Unite la o urgenŃă a refugiaŃilor revine în mod normal UNHCR.
În unele cazuri, aranjamente speciale pot fi făcute de către Secretarul
General al ONU .
Nevoile materiale ale refugiaŃilor sunt acoperite în general de
sectoarele pentru acre Sistemul NaŃiunilor Unite are o competenŃă
specială, cum ar fi: FAO, WFP, WHO i UNICEF, în domeniul alimentaŃiei,
sănătăŃii i a asigurării cu apă. UNHCR va căuta asistenŃa i experienŃa
de la astfel de organizaŃii i de la UNDP, iar pentru implementarea
aranjamentelor agreate cu guvernul poate da responsabilităŃile specifice
către alte organizaŃii ONU.
Există o distincŃie clară între responsabilităŃile UNHCR i cele ale
Coordonatorului Oficiului ONU pentru ajutorul în dezastre (UNDRO) în
ceea ce prive te punctul de vedere focal al sistemului ONU.
UNDRO este responsabil inter alia de coordonarea asistenŃei de
ajutor către persoane care au fost obligate să- i părăsească locuinŃele că
un rezultat sau că o măsură de precauŃiune împotriva efectelor dezastrelor
naturale cum ar fi : cutremurele, erupŃiile vulcanice inundaŃiile, seceta,
furtunile i epidemiile că i a accidentelor aviatice, maritime, industriale sau
radiologice.
Când victimele unor astfel de dezastre includ refugiaŃi, UNHCR este
responsabil pentru ajutorarea asigurării către refugiaŃi a asistenŃei
necesare în strânsă coordonare cu UNDRO.
În situaŃiile de dezastre complexe sau excepŃionale care nu cad în
responsabilitatea unei singure organizaŃii, de exemplu un dezastru de
origini naturale dar i produs de om, ce cauzează atât deplasări interne
cât i externe de populaŃie, trebuie făcute aranjamente speciale de către
Secretarul General pentru a desemna o entitate conducătoare cu
responsabilitatea generală coordonarea răspunsului sistemului ONU.

10.2.4. Principiile răspunsului la urgenŃele cu

refugiaŃi

De fiecare dată când apare o urgenŃă particulară cu

refugiaŃi responsabilităŃi, sunt stabilite.

3
 Prin definiŃie nevoile unei urgenŃe cu refugiaŃi trebuie să fie prioritate faŃă
de alte obiective ale
UNHCR.
Aceasta este esenŃială dacă trebuie să fie îndeplinit scopul
asigurării protecŃiei i a asistenŃei prompte. De o importanŃă particulară
este prioritatea acordată trimiterii unui personal UNHCR suficient de
calibrul i experienŃa cerută
i a înarmării acestuia cu autoritatea necesară i sprijinul material i
logistic

3
cerut. Spiritul de conducere i flexibilitatea sunt cerute de asemenea
UNHCR
într-o
urgenŃă.

10.2.5.Măsurile adecvate ce trebuie

luate

Un răspuns adecvat în asigurarea asistenŃei materiale cere o

evaluare a nevoilor refugiaŃilor a ceea ce trebuie să ia în considerare nu
numai starea lor materială i resursele disponibile, dar i nevoile lor
culturale i atmosfera naŃională a Ńării în care se asigură azilul.
Ceea ce este adecvat variază cu momentul refugiului, astfel în momentele
de început ale acestuia trebuie întreprinse măsuri mai grele cum ar fi
asistenŃa externă, dar că un principiu general răspunsul trebuie să
folosească la maximum resursele materialele i metodele locale, astfel se
va evita stabilirea unor tabere de refugiaŃi înregimentaŃi. SoluŃiile trebuie
căutate, în scopul aplicării lor rapide i folosirii resurselor locale i a
tehnologiilor simple.
Stabilirea cu guvernul i partenerii operaŃionali a standardelor
asistenŃei care sunt adecvate, este o responsabilitate importantă a UNHCR
Aceasta cere experienŃă într-un număr de discipline.
ConsideraŃiile generale ale asistenŃei într-o urgenŃă cu refugiaŃi cer că în
lumina circumstanŃelor concrete să se decidă pentru fiecare sector care
este nivelul corect al asistenŃei totale din toate resursele.
Ca un principiu general standardele asistenŃei trebuie să reflecte
nevoile speciale ale refugiaŃilor că un rezultat al condiŃiilor fizice i a
experienŃei lor, în acela i timp să se Ńină seama de standardele agreate de
populaŃia locală.
Dacă standardele au fost determinate corect, ele nu vor putea fi
ulterior scăzute fără riscuri pentru refugiaŃi, astfel raŃiile alimentare
trebuie să asigure trebuinŃele nutritive minime ale refugiaŃilor.
ContribuŃia externă cerută pentru îndeplinirea standardelor va putea fi
uneori redusă, dacă refugiaŃii devin independenŃi nutriŃional.
Un principiu general luat în considerarea adecvării măsurilor este acela că
de la început resursele trebuie să fie împărŃite între acŃiunile
planificate pe termen lung i pentru prevenirea problemelor.
De exemplu resursele trebuie alocate pentru măsurile generale
de sănătate publică la fel că i pentru tratamentul indivizilor care se
îmbolnăvesc, care sunt cuprinse în cele care pot fi prevenite prin
îmbunătăŃire aprovizionării cu apă i a sanitaŃiei.

3
31
 Implicarea refugiaŃilor i promovarea self-suficienŃei lor

În dezvoltarea nevoii de a implica refugiaŃii în măsurile luate

pentru rezolvarea nevoilor lor i de a planifica toate componentele
operaŃiunii în a a fel încât să se promoveze self-suficienŃa acestora. De
sigur că de multe ori este u oară aplicarea acestui principiu, cu toate
presiunile exercitate de urgenŃă, în

3
31
organizarea unui program de asistenŃă din afară, mai mult decât cu cei
cărora li se adresează.
Există trei niveluri de implicare a refugiaŃilor:

primul nivel constă în: organizarea generală i a planificării, de

exemplu în determinarea a ceea ce este mai bun i cultural cel mai
adecvat, într-o soluŃie în funcŃie de constrângerile determinate de situaŃie.
Acest nivel cere că refugiaŃii să aibă o organizaŃie socială în interiorul
comunităŃii lor, care este corespunzător reprezentată. Dacă structura
socială prezentată mai sus este afectată, poate fi necesară o perioadă
de timp pentru a obŃine succesul in operaŃiunile de asistenŃă i în
viitorul refugiaŃilor. Cu toate acestea acŃiunile urgente de a rezolva nevoile
evidente trebuie desigur întreprinse.
al doilea nivel: este folosirea capacităŃilor refugiaŃilor i a resurselor lor ori
de câte ori este posibil pentru derularea programului. Când există
refugiaŃi cu experienŃa i cuno tinŃele necesare, cum ar fi nursele,
învăŃătorii i tămăduitorii tradiŃionali, ei vor trebui să fie folosiŃi.
Dacă nu sunt trebuie folosită asistenŃa din afară, care să asigure că
refugiaŃii sunt pregătiŃi să înlocuiască pe cei care acoperă această
lipsă.
Prin aceasta se realizează implicarea refugiaŃilor în rezolvarea
problemelor puse de funcŃionarea serviciilor comunităŃii lor, în limita
posibilităŃilor.
În acela i timp alte abilităŃi tradiŃionale cum ar fi construcŃia unor
adăposturi adecvate vor fi folosite. De oarece măsurile specifice de
cre tere a self- suficienŃei refugiaŃilor vor varia la fiecare situaŃie, Scop
lor este de a evita sau reduce dependenŃa refugiaŃilor de asistenŃă din
afară, Cel mai mare succes al aplicării acestor măsuri este în general
bazat pe metodele i practicile familiare refugiaŃilor.

Al treilea nivel: este educaŃia comunităŃii asupra vieŃii în noile condiŃii,

care pot fi destul de diferite de cele din Ńara de origine. EducaŃia de
sănătate publică în astfel de probleme cum ar fi importanŃa păstrării
igienei în condiŃii de aglomerare, îngrijirea mamei i copilului, că i
folosirea unor latrine nefamiliare sunt un exemplu. Un alt exemplu este
acela că dacă alimentaŃia nefamiliară sau metodele de preparare a
acesteia sunt folosite, instrucŃiunile practice imediate sunt esenŃiale.
EducaŃia i ghidarea în aceste direcŃii sunt realizate cel mai bine de
refugiaŃi, cu asistenŃă din afară.
Dacă operaŃiunea de urgenŃă implică refugiaŃii în acest mod de la
început, eficienŃa acestei implicări va fi garantat crescută.

3
31
 Ulterior o astfel de abordare va permite refugiaŃilor să- i
menŃină sentimentul propriei lor demnităŃi i a scopului lor, încurajându-i să
participe i să evite dependenŃa de asistenŃa din afară.

10.2.6. Munca pentru soluŃii

durabile

3
31
 Când se produce o urgenŃă cu refugiaŃi, acŃiunile întreprinse de la
început pot fi urmate de consecinŃe importante pe termen lung. De
aceasta asigurarea securităŃii refugiaŃilor poate fi de o importanŃă crucială,
pot fi necesare intervenŃii pentru salvarea vieŃilor i o politică clară i
consecventă de la început poate să aibă un efect important pe termen
lung.
În mod similar, răspunsul imediat al comunităŃii internaŃionale la un
aflux major de refugiaŃi, trebuie să Ńină cont de Scop final de a
promova o soluŃie durabilă a problemei. Aceasta cere că răspunsul să
încurajeze self-suficienŃa i să evite dependenŃa de ajutorul extern i
nu face nimic pentru a preveni promovarea unei soluŃii pe termen lung
cât de rapid posibil.
Ca un principiu general, cea mai bună soluŃie este repatrierea voluntară,
unde aceasta nu este posibilă, asimilarea în Ńara de azil este în
general preferabilă asimilării în altă Ńară (redeplasare), în special pentru
mase mari de refugiaŃi iar reamplasarea trebuie făcută într-un spaŃiu
cultural străin refugiaŃilor.
Pot fi de altfel i situaŃii in care reamplasarea refugiaŃilor este singura cale
de a le asigura
protecŃia.
Desigur că această măsură vine după încercarea de
promovare a repatrierii voluntare.

10.2.7.Monitorizarea eficienŃei
răspunsului

Oricare ar fi natura urgenŃei, acŃiunea cerută UNHCR variază în

funcŃie de timpul i schimbările circumstanŃelor. Este esenŃial că eficienŃa
răspunsului să fie supusă constant revizuirii i ajustărilor necesare.
Aceasta va cere o monitorizare de bază i a unui sistem de raportare
pentru a detecta deteriorările sau schimbările ce intervin pe parcursul
intervenŃiei.
Această monitorizare trebuie să asigure că fondurile asigurate
voluntar către UNHCR de către guverne, ONG i indivizi privaŃi sunt folosite
corect.
Trebuie să avem în permanenŃă în minte ideea că de câte ori există
fonduri de la început trecerea timpului va crea constrângeri financiare. De
aceea este important că donatorii potenŃiali să poată vedea că acŃiunile
propuse sunt într-adevăr esenŃiale.

32
10.2.8. Alegerea locului pentru tabăra de refugiaŃi, planificarea i
adăpostirea

Nevoi

Lipsa unui loc corespunzător, bine organizat i cu o adăpostire

adecvată este comună în stadiile precoce ale unei urgenŃe cu refugiaŃi.
Aceasta poate afecta negativ bunăstarea refugiaŃilor i în unele cazuri
protecŃia lor, că i asigurarea asistenŃei.

Scop

32
 Asigurarea îndeplinirii nevoilor pentru o adăpostire corespunzătoare
i a clădirilor i serviciilor necesare, într-un loc adecvat i planificat
corespunzător.

Principiile răspunsului:

• evitaŃi taberele de refugiaŃi supraaglomerate;

• implicaŃi refugiaŃii, a căror locuinŃă va fi;
• selecŃionaŃi un loc pentru cazarea refugiaŃilor doar atunci
când nevoile de bază, în special de apă, pot fi îndeplinite;
• planificarea locului de dispunere a taberei de refugiaŃi este esenŃială
i trebuie să reflecte o abordare descentralizată a unei
comunităŃi mici, care conservă aranjamentele sociale
preexistente cât mai mult posibil.

Adăposturile trebuie să asigure protecŃie împotriva elementelor

mediului exterior, să aibă spaŃiul de trai necesar i să ofere sentimentul de
locuinŃă.
Materialele locale i proiectele respective sunt cele mai bune, ŃineŃi
seama de standardele locale.
Aranjamentele a a zis temporare de multe ori vor fi folosite o perioadă mai
lungă decât se a teaptă, de aceasta este necesară o
planificare corespunzătoare de la început.
Alegerea locului, planificarea i asigurarea adăpostirii cere experienŃă i
trebuie să fie strâns integrată în planificarea asigurării altor servicii cum
ar fi asigurarea cu apă i sanitaŃie.

AcŃiuni

EvaluaŃi adecvarea locului ales pentru tabăra de refugiaŃi i asiguraŃi-vă că

îndepline te criteriile de bază
EvaluaŃi simultan nevoia pentru adăpostire de urgenŃă i
asiguraŃi materialele necesare pentru rezolvarea nevoilor imediate.
LuaŃi cele mai urgente i necesare măsuri pentru îmbunătăŃirea planificării
locului taberei de refugiaŃi i a dimensiunilor acesteia, actualizaŃi-le cât de
rapid posibili

10.2.9.Sănătatea

Nevoi

32
 RefugiaŃii sunt în mod particular expu i, într-o urgenŃă, la mulŃi factori
care cresc riscurile de îmbolnăvire. În mod tipic, ace ti
factori includ

32
supraaglomerarea, aprovizionarea inadecvată cu apă, sanitaŃia
deficitară i aprovizionarea inadecvată cu alimente. Măsurile urgente sunt
de altfel necesare pentru a reduce efectele acestor riscuri, a asigura un
nivel corespunzător al stării de sănătate i a reduce numărul de noi cazuri
de îmbolnăvire.

Scop

Printr-o organizare eficientă să se promoveze o bună stare de sănătate, să

se prevină, să se controleze i să se trateze
îmbolnăvirile.

Principiile răspunsului:

RefugiaŃilor trebuie să li se acorde responsabilitatea pentru

propria lor stare de sănătate i astfel să fie direct implicaŃi în
dezvoltarea i asigurarea serviciilor de sănătate;
Serviciile de sănătate trebuie să reflecte nevoile actuale determinate
printr- o evaluare i supraveghere corespunzătoare;
Trebuie acordată prioritatea necesară nutriŃiei i măsurilor de
sănătate publică, că i a sănătăŃii pentru majoritatea refugiaŃilor, care sunt
mai importante pentru ei decât măsurile de tratament individual. De
aceea o strategie corespunzătoare în domeniul sănătăŃii va include i alte
măsuri.
Un coordonator al domeniului sănătăŃii trebuie să fie numit pentru a
avea responsabilitatea acestor măsuri că i a asigurării standardului
tratamentului adecvat i a serviciilor în strânsă coordonare cu autorităŃile
naŃionale de sănătate
i alte
organizaŃii.

AcŃiuni

Evaluarea stării de sănătate i nutriŃie i a condiŃiilor de mediu în

Scop identificării nevoilor i a stabilirii priorităŃilor;
În acord cu priorităŃile stabilite se va organiza un serviciu de
sănătate comunitar, cu facilităŃile necesare;
MonitorizaŃi i evaluaŃi eficienŃa acestor acŃiuni i ajustaŃi-le dacă
este necesar.

32
10.2.10. Alimente i
nutriŃie
Nevoi

Într-o urgenŃă, refugiaŃii pot necesita un sprijin complet sau

parŃial alimentar. Unii pot necesita reabilitare nutriŃională.

32
 Scop
Asigurarea refugiaŃilor a unei cantităŃi suficiente de alimente
adecvate pentru menŃinerea stării lor de sănătate i unde este
necesar să se îmbunătăŃească condiŃia celor care sunt malnutriŃi.

Principiile răspunsului

Măsurile pentru asigurarea nevoilor de alimente trebuie să fie

adecvate, standardizate cu responsabilităŃi clar delimitate i cu o
coordonare generală asigurată de către o singură organizaŃie;
Avizul speciali tilor în nutriŃie trebuie să fie disponibil;
Atunci când este posibil folosiŃi alimente familiare care
îndeplinesc cerinŃele nutriŃionale i menŃin obiceiurile alimentare
tradiŃionale;
OrganizaŃi distribuirea de alimente pentru a permite familiilor
să- i pregătească hrana lor proprie dacă este posibil;
AcordaŃi o atenŃie particulară alimentaŃiei copiilor, care sunt
deosebit de vulnerabili la malnutriŃie;
MenŃineŃi o coordonare strânsă cu serviciile comunitare de
sănătate i altele.

AcŃiune

EvaluaŃi starea de sănătate i nutriŃională i nevoile alimentare cât de

rapid posibil.
AsiguraŃi disponibilitatea alimentaŃiei necesare transportul
necesar, depozitarea, combustibililor folosiŃi la gătit i a ustensilelor;
OrganizaŃi un program general de hrănire pentru toŃi refugiaŃii i
selectiv un program suplimentar pentru cei vulnerabili sau malnutriŃi dacă
este necesar;
MonitorizaŃi eficienŃa programelor de hrănire.

10.2.11. Aprovizionarea cu apă

Nevoi

Apa este esenŃială pentru viaŃă i sănătate. În urgenŃe deseori nu

este disponibilă în cantitate i calitatea necesară, ceea ce creează un
pericol mare pentru sănătate.

Scop

32
 De a asigura apa sigură suficientă pentru refugiaŃi că să- i poată
satisface nevoile lor.

32
 Principiile răspunsului

CăutaŃi avizul experŃilor, coordonaŃi strâns activităŃile cu serviciile

naŃionale adecvate i implicaŃi refugiaŃii;
AsiguraŃi respectarea cerinŃelor aprovizionării cu apă la locul
selecŃionat pentru tabăra de refugiaŃi i coordonaŃi răspunsul cu
măsurile de sănătate publică i cele de sanitaŃie ale mediului înconjurător;
AsiguraŃi mijloace de rezervă precum i capacităŃi separate de
schimb, pentru a putea face faŃă dificultăŃilor temporare i nevoilor noilor
veniŃi;
LuaŃi în considerare variaŃiile sezonale;
Dacă este posibil evitaŃi nevoia de a trata

apa. AcŃiuni

OrganizaŃi o evaluare imediată i competentă a posibilităŃilor

de aprovizionare cu apă în relaŃie cu nevoile;
ProtejaŃi sursele existente de apă de poluare;
DezvoltaŃi sursele i capacităŃile de stocare i sistemul de
distribuŃie în cantităŃi suficiente a apei sigure incluzând i rezervele;
AsiguraŃi o testare regulată a calităŃii apei.

10.2.12. SanitaŃia i serviciile mediului

înconjurător

Nevoi

Distrugerea socială, supraaglomerarea i lipsa de facilităŃi de

sanitaŃie, caracterizează urgenŃele cu refugiaŃi i pot conduce rapid la
condiŃii periculoase pentru sănătate dacă nu sunt luate măsuri ofensive.

Scop

Să prevină răspândirea îmbolnăvirilor i să promoveze un

mediu înconjurător sigur pentru refugiaŃi.

Principiile răspunsului

Cooperarea refugiaŃilor este esenŃială pentru succes, programele

trebuie să fie dezvoltate i rulate până la posibilităŃile lor;
Este necesară experienŃa unui inginer sanitar cu cuno tinŃe locale;

3
 Asigurarea rapidă a unui sistem de bază pentru eliminarea
reziduurilor umane este mai bună decât asigurarea întârziată a unui sistem
performant;
Vor fi aplicate cele mai simple tehnologii;

3
 Alocarea membrilor familiilor a unei cantităŃi adecvate de latrine este
cea mai bună garanŃie de folosire i întreŃinere;
CoordonaŃi-vă acŃiunile cu alte programe de sănătate

publică. AcŃiune

LocalizaŃi defecaŃia i preveniŃi contaminarea aprovizionării cu apă;

DezvoltaŃi un sistem adecvat de eliminare a reziduurilor i excretelor;
StabiliŃi servicii eficiente pentru eliminarea gunoaielor, a apei
reziduale,
infestării cu rozătoare i insecte, eliminarea decedaŃilor, a prafului,
că i
prevenirea i stingerea
incendiilor;
StabiliŃi un sistem de inspecŃie i control, că i de raportare pentru
toate serviciile de sanitaŃie i de mediu, legate de supravegherea sănătăŃii;
AsiguraŃi educaŃia pentru sanitaŃie i servicii de mediu că o
parte a educaŃiei generale pentru sănătate.

10.2.13. Managementul urgenŃei cu refugiaŃi la faŃa

locului
Introducere

În cele ce urmează vom prezenta managementul asistenŃei într-o

urgenŃă cu refugiaŃi într-o Ńară de azil: care sunt mecanismele i
organizarea cerută pentru a combina diferitele acŃiuni, persoane i priorităŃi
într-o abordare generală coerentă care să satisfacă nevoile refugiaŃilor.
Managementul de succes cere stabilirea rolului conducător al acŃiunii; care
de cele mai multe ori revine guvernului Ńării primitoare, conducerea
putând fi uneori cea mai importantă contribuŃie a UNHCR. Conducerea
cere că o dată abordată să fie dusă la bun sfâr it, ea trebuie să fie pusă
în mod corespunzător în aplicare.
Această discipline este esenŃială în urgenŃe, atunci când în genere nu
există timp pentru explicaŃii ale consideraŃiilor
făcute.
Toate acestea contribuie la deciziile care afectează, dar în cele din urmă
responsabilitatea revine
Reprezentantului.
Natura unei urgenŃe cu refugiaŃi face că managementul acestuia să
devină complex i frecvent dificil în care problemele practice i politice
trebuie să fie rezolvate rapid i eficient. Multe vor depinde de rolul
guvernelor i de implementarea aranjamentelor. Managementul unei
3
urgenŃe cu refugiaŃi are de cele mai multe ori două niveluri: acela la
nivelul capitalei Ńării i cel de la locul taberei refugiaŃilor, care va implica
autorităŃile administraŃiei locale. De oarece principiile sugerate aici se pare
că sunt în general valabile, acŃiunile trebuie să fie adaptate la imperativele
situaŃiei.

Etapele iniŃiale ale procesului de management cuprind:

• evaluarea nevoilor, care determină ceea ce trebuie făcut;

3
 • planificarea, care determină priorităŃile în cadrul activităŃilor;
• alocarea responsabilităŃilor pentru acŃiune;
• asigurarea mijloacelor de acŃiune, incluzând mecanismele
de coordonare;
• personalul i materialele.

De la început, managementul unei urgenŃe a refugiaŃilor trebuie să

includă o monitorizare continuă, raportare i evaluare în scopul de a
asigura că planurile să fie adaptate i că acŃiunile rămân adecvate
schimbărilor circumstanŃelor.

10.2.14. Evaluarea nevoilor i planificarea

Un plan complet de acŃiune este esenŃial, el trebuie să fie

întocmit cu persoanele care îl vor pune în aplicare i să Ńină seama de
vederile refugiaŃilor.

Evaluarea a fost prezentată mai sus, iar prezumŃiile acesteia sunt

esenŃiale pentru orice răspuns. Ea trebuie să implice pe aceia care vor
răspunde de executarea răspunsului la urgenŃă, incluzând pe refugiaŃi.
Nevoile pot fi evaluate pe baza cunoa terii i înŃelegerii a ceea ce este
necesar.
Determinarea standardelor asistenŃei care trebuie acordată, este de o
importanŃă fundamentală. Aceasta trebuie să Ńină pe de a întregul
cont de factorii sociali i culturali incluzând caracteristicile de bază ale
refugiaŃilor i condiŃiile naŃionale din Ńara de azil: răspunsul trebuie să fie
adecvat.
ExperienŃa sugerează că insuccesul stabilirii unor standarde
adecvate de la început este cauza problemelor managementului în urgenŃe.

1 0 . 2 . 1 4 . 1 . P l a n ul d e a
cŃiune

Răspunsul la nevoile refugiaŃilor trebuie să fie planificat. Cel mai

bun instrument de management pentru aceasta este un simplu plan
de acŃiune pentru fiecare nivel administrativ. La începutul unei urgenŃe
există tendinŃa de a pune planificarea pe un plan secund, în special
datorită lipsei de informaŃii sau datorită faptului că există nevoi urgente
care trebuiesc satisfăcute rapid fără o planificare. Această tendinŃă
trebuie combătută, întrucât cu cât este situaŃia mai critică cu atât este mai
important pentru reprezentantul UNHCR să găsească timp pentru a

3
evalua stocurile, a determina priorităŃile i să dezvolte planul pentru nevoile
refugiaŃilor care trebuiesc rezolvate de către cine, când i cum.
Planul general va include un plan pentru fiecare tabără de
refugiaŃi, întocmit de către organizaŃia care are responsabilitatea generală
a operaŃiei de urgenŃă la faŃa locului. Planurile la aceste două niveluri sunt
interdependente.
Cel mai eficient plan de acŃiune este acela care a fost întocmit împreună
cu cei care îl vor pune în aplicare. Întocmirea acestor planuri trebuie
să fie

3
rezultatul unei munci in echipă până la cea mai înaltă cotă a
acesteia, cu direcŃionările primite de la guvern sau de la UNHCR.
Planul trebuie să fie complet, acoperind toate nevoile refugiaŃilor atunci
când ele pot fi îndeplinite de UNHCR sau de alte organizaŃii i surse de
finanŃare. Acest plan nu va putea clarifica toate problemele de
management i responsabilităŃi, el va asigura un start pentru exerciŃiul de
planificare continuă.
În procesul de întocmire a planului ŃineŃi cont de punctele de vedere ale
refugiaŃilor. Ei reprezintă cea mai bună sursă pentru evaluarea nevoilor
proprii i vor avea idei clare asupra modului de rezolvare a acestora.
Planul trebuie să ajute atingerea stadiului de self-suficienŃă a refugiaŃilor
i să evite crearea de dependenŃe faŃă de Ńara gazdă sau ajutorul din
exterior.
Planul trebuie să fie disponibil pentru toŃi acei care au nevoie de el.

1 0 . 2 . 1 4 . 2 . A l o ca r e a r e s p o n s a b i l i t ă Ń i l o r i m
a na g e m en t u l p e r so n a l u l u i

10.2.14.2.1. Alocarea responsabilităŃilor

ResponsabilităŃile trebuie să fie definite clar i bine

înŃelese;
Personalul necesar pentru punerea în aplicare a planului de
acŃiune trebuie să fie disponibil, personalul local este deosebit de util;
Calitatea managementului de personalul că i conducerea va afecta
direct succesul operaŃiei de urgenŃă.
Rolul i sarcinile fiecărei persoane implicate în managementul de
teren al unei urgenŃe cu refugiaŃi trebuie să fie clar stabilite.
Întârzierea definirii responsabilităŃilor în mod obi nuit conduce la faptul că
fiecare parte î i define te scopurile independent că i fixarea
limitelor de responsabilitate, Aceste elemente pot conduce la confuzie,
erori i dublarea acŃiunilor.
ResponsabilităŃile trebuie să fie definite pentru fiecare nivel administrativ,
atât pentru organizaŃii cât i pentru indivizi. Cu responsabilităŃile care
trebuie delegate la cel mai jos nivel posibil, trebuie să se asigure autoritatea
necesară.
Responsabilitatea fără autoritate este ineficientă.
ResponsabilităŃile organizaŃionale ale partenerilor UNHCR vor fi
definite în timp, în aranjamentele contractuale ce vor guverna cooperarea.
Dacă cu toate acestea o serie de aranjamente nu au fost încheiate, iar
baza pentru cooperare rămâne o scrisoare de intenŃie, definirea

3
responsabilităŃilor conŃinute în planul de acŃiune este mult mai importantă
decât oricând.
ResponsabilităŃile organizaŃiilor care asigură asistenŃa dar care nu sunt
parteneri operaŃionali ai UNHCR, trebuie să fie de asemenea definite.
Aceasta poate crea probleme, în mod particular atunci când ONG
doresc să aibă responsabilităŃi pentru un sector specific. Autoritatea finală
revine guvernului, iar reprezentantul UNHCR trebuie să se consulte
îndeaproape cu autorităŃile.

3
 ResponsabilităŃile definite ale organizaŃiilor trebuie să se reflecte
complet în planurile de acŃiune.
AtribuŃiile i imperativele unei urgenŃe necesită o revizuire
frecventă, reprezentând cel mai comun instrument de management
pentru definirea responsabilităŃilor individuale. AtribuŃiile sunt deosebit
de importante pentru personalul UNHCR i cu atât mai mult pentru
personalul temporar sau voluntar.
Un document care descrie aceste prezumŃii ale planului, conceptele i
principiile operaŃiunii de urgenŃă, devine o completare valoroasă a
planului de acŃiune i definirea detaliată a responsabilităŃilor în special în
programele largi.

1 0 . 2 .1 4 . 3 . P e r so na lu l

Personal de intervenŃie suficient trebuie să fie trimis fără

întârziere în situaŃii de urgenŃă.
Nevoile organizaŃiilor într-o urgenŃă nu pot fi îndeplinite de o simplă
cre tere a personalului, planul de acŃiune i definirea responsabilităŃilor
trebuie să determine nevoile de personal i nu invers.
Voluntarii locali autohtoni sau din personalul diplomatic pot
constitui o importantă forŃă de rezolvare a problematicii complexe ridicate
de o urgenŃă cu refugiaŃi.

10.3. BIBLIOGRAFIE:

1. * United Nations High Comissioner for Refugees. Handbook

for emergencies. Geneva 1982.
2. * WHO Resistance of vector of diseases to pesticide. Rapport
technicques 655/ 1980 Geneve.
3. * WHO Vector control in International Health Geneve 1972.
4. Adams D.S. Emergency actions and disaster reactions An
analysis of the Anchorage Public works Department in the
1964 Alaskan earthquake. Columbus Ohio University Disaster
research Center 1969.
5. Anton W.F. “A utility’s Preparation for a major earthquake. Journal of
American Water works assoc. 1978, 311- 314.
6. Assesing International Disaster Asistance - Washington DC. National
Research Council Comitee on International Disaster assistance.
1973.
7. Cajino A: Efectos del terremoto en el sistema de aqua potable
de Managua , Mexico-City - XIV Congreso inter Americano de
ingeneria sanitaria 1974.
3
32
8. Emergency planing for water utility management. New-York American
water work assoc. 1973.
9. Environmental health în disaster - Ottawa 1979.
10. Environmental health management after natural disasters.
PAHO\WHO Scientific pubblication nr. 430. Washington DC. 1982

3
32
11. Guidellines for disaster prevention. vol 1 -3 . United Nation Disaster
Relief Organisation Geneve 1976.
12. Haydon G.E. National Planning and operation guide for
Governments. K.L.Foundation Washington DC 1982.
13. Kreimer A.R. Learning from earthquakes - Planing Guide .
Oakland engineering research Inst. 1977.
14. Kreimer A.R. Postdisaster Reconstruction planing Conference on
Disaster Area Housing 1977.
15. Leger P.R. Environmental health guide for natural disasters.
Washington DC . Project “HOPE” 1974.
16. Lopez R. Efectos de inundaciones, hurracanes y teremotos
sobre sistemas de aqua potable, alcantorillado y disposicion de
excretos - Manual del II Seminario sobre ingeneria sanitaria
en situacion de catastrofe. Guatemala 1976.
17. Massare J.,Cavalie P. Malaria epidemic in Haiti folowing a
Hurricane. American Journal of Tropical medicine and Hygiene 1965,
14(4) p. 1 - 10.
18. Montoya J.C. Sonamiento de campamentos de emergencia.
Manual del II Seminario sobre ingeneria sanitaria en situacion
de catastrofe. Guatemala 1976.

3
32
11. GLOSAR DE TERMENI

Termenii specifici definiŃi în continuare corespund

terminologiei adoptate de Ńările aparŃinând ComunităŃii Europene,
NATO si ICDO (OrganizaŃia InternaŃională a Apărării Civile).
Sunt definiŃi numai termenii care se folosesc în mod curent în
cadrul legislaŃiei, temelor de cercetare, rapoartelor operative, sintezelor i
analizelor oficiale pe acest domeniu din Ńara noastră.

Glosarul cuprinde următorii

termeni:
- accident = întâmplare neprevăzută, venită pe nea teptate,
curmând o situaŃie normală având drept cauză activitatea umană.
- accident complementar = accident care are loc pe timpul - sau
după
desfă urarea - unui dezastru natural, datorat
acestuia.
- accident chimic = eliberarea necontrolată în mediul înconjurător a
unei substanŃe toxice pe timpul producerii, stocării sau transportului
acesteia.
- accident hidrotehnic = funcŃionare defectuoasă a unei
construcŃii
hidrotehnice, ce duce la pierderi de vieŃi umane i distrugeri materiale
pe porŃiunea în aval a acesteia.
- accidente majore la utilaje i instalaŃiile tehnologice periculoase
=
distrugerea sau avarierea unor utilaje i instalaŃii tehnologice,
datorită
neglijenŃei umane, ducând la numeroase victime i mari pierderi
materiale.
- accidente majore pe caile de comunicaŃii = întrerupere
temporară a circulaŃiei, care generează distrugerea acestor căi, victime
umane, animale cât i pagube materiale.
- accident nuclear = eveniment care afectează instalaŃia nucleară i
poate
provoca iradierea i contaminarea personalului acesteia, populaŃiei
sau a mediului înconjurător peste limitele admise.
- adâncimea focarului(hipocentrului) = distanŃa pe verticală
între hipocentru i focar.
- ajutor (asistenŃă) umanitar = programe care ajută sau reduc
efectele dezastrelor sau a condiŃiilor care le favorizează pe acestea.

33
 - alarmare = difuzarea unui mesaj care semnalează un pericol
iminent i
poate conŃine măsuri de protecŃie specifice
pericolului.
- alunecare de teren = deplasare a rocilor care formează versanŃii
unor munŃi sau dealuri, pantele unor lucrări de hidroamelioraŃii sau a
altor lucrări de îmbunătăŃiri funciare.
- asigurare contra dezastrelor = poliŃe de asigurare private
sau subvenŃionate de stat vizând acoperirea pierderilor economice
datorate dezastrelor.
- avalan ă = alunecarea sau scurgerea rapidă i nea teptată a unei
mase de zăpadă sau roci.

33
 - avarie = stricarea unui element al infrastructurii economice -
instalaŃii, comunicaŃii etc. - într-un procent mai mic de 100%.
- avarii majore la reŃelele de instalaŃii i telecomunicaŃii =
distrugerea parŃială a reŃelelor de instalaŃii i telecomunicaŃii datorită
acŃiunii umane sau naturale.
- avertizare = difuzarea unui mesaj care semnalează un pericol mai
puŃin eminent i poate conŃine măsuri de protecŃie specifice pericolului.
- baraj = obstacol plasat pe cursul unei ape, având un sistem de vane
sau alt mecanism care permite modificarea nivelului apei în amonte,
vizând reglarea debitului acesteia sau alimentarea unui canal de
deviaŃie.
- căderi radioactive = depuneri de particule radioactive din
atmosferă,
datorate:
- emisiei
naturale;
- exploziilor
naturale;
- radioactivităŃii induse i accidentelor survenite la reactoarele
nucleare.
- căutare-salvare = operaŃiile de localizare, recuperare i
acordare a primului ajutor pentru victimele unui dezastru.
- centrul de conducere al intervenŃiei = instalaŃie destinată oficial
pentru conducerea i coordonarea tuturor activităŃilor
întreprinse după declan area unui dezastru.
- clasificarea distrugerilor
=
1. distrugeri severe = împiedică orice utilizare ulterioară,
conform cu destinaŃia iniŃială.
2. distrugeri medii = împiedică utilizarea eficientă, fără o reparaŃie
majoră.
3. distrugeri u oare = nu împiedică utilizarea eficientă,
necesitând reparaŃii minore.
- coordonare = managementul interdependenŃelor existente
între activităŃile specifice protecŃiei civile în scopul îndeplinirii
acestora.
- cutremur = ruptură brutală a rocilor din scoarŃa terestră,
datorită mi cării plăcilor tectonice, care generează o mi care
vibratorie a solului ce poate duce la victime umane i distrugeri.
- declan area stării de dezastru = proclamarea oficială a unei stări
de

33
 urgenŃă după o catastrofă la scara mare, înainte de a pune în
aplicare măsurile de limitare a efectelor acesteia.
- epidemie = răspândirea în proporŃii de masă a unei boli
transmisibile
la oameni.
- epizootie = răspândirea în proporŃii de masa a unei boli
transmisibile la animale.
- eroziunea solului = pierderea, dizolvarea sau deplasarea solului
i a rocilor sub acŃiunea apei, gheŃii sau vântului.

33
 - estimare = procesul de determinare al impactului pe care un
dezastru l-ar putea avea asupra societăŃii, nevoile urgente pentru
salvarea de vieŃi umane cât i posibilităŃile existente pentru
reabilitare i dezvoltare.
- evaluare = estimarea globală a tuturor aspectelor i
consecinŃelor
generate de o catastrofă, după declan area
acesteia.
- evacuat = persoană civilă mutată din zona de re edinŃă de o
autoritate civilă sau militară competentă pentru asigurarea propriei
securităŃi sau din motive cerute de situaŃia militară.
- facilităŃi critice = instalaŃii de importanŃă vitală pentru funcŃionarea
unui serviciu guvernamental sau public.
- facilităŃi militare i ale apărării civile = servicii asigurate de
organizaŃii străine ale apărării civile i armatei, care sub controlul
unui guvern, asigură funcŃiile enumerate în paragraful 61 al
Protocolului AdiŃional I la ConvenŃiile de la GENEVA din 1949.
- fenomene meteorologice periculoase = fenomene meteorologice
care
afectează violent zone relativ mari de teren pe termen lung,
provocând pierderi de vieŃi omene ti, pagube materiale i
degradarea mediului ambiant.
- front atmosferic = suprafaŃă discontinuă situată între două mase
de
aer adiacente deosebite ca proprietăŃi fizice, mai ales
termice.
- furtună = perturbaŃie atmosferică care implică variaŃii mari
ale presiunii i vitezei vântului pe zone cu raza de la 1 km(tornade)
i până la 3000 km (ciclon).
- ghid = bro ură care conŃine informaŃiile necesare îndrumării
activităŃii
într-un domeniu distinct.
- încarceraŃi = persoane surprinse sub dărâmături, în viaŃă,
pentru a căror salvare este necesară intervenŃia unei echipe de
căutare-salvare profesioniste sau semiprofesioniste.
- incendii de masa = ardere declan ată natural sau artificial, în
urma
căreia se produc însemnate pierderi de vieŃi umane, animale,
precum i pagube materiale.
- intervenŃie = acŃiunile desfă urate în timpul sau după un
dezastru

33
pentru a face faŃă problemelor imediate privind
supravieŃuirea persoanelor afectate.
- inundaŃie = acoperirea terenului cu un strat de apă în stagnare
sau mi care, care prin mărimea i durata sa provoacă victime
umane i distrugeri materiale ce dereglează buna desfă urare
a activităŃilor social-economice din zona afectată.
- înzăpeziri = depuneri de zăpadă pe platforma drumului cu grosimi
de
peste 0,3 m pe sectoare continui sau
discontinui.
- lapoviŃă = ploaie amestecată cu
zăpadă.
- limitare = acŃiuni desfă urate după declan area unui dezastru
vizând reducerea efectelor acestuia asupra societăŃii i mediului
natural.

33
 - logistică = gamă de metode operaŃionale destinate asigurării de
hrană, echipament, materiale i transport (inclusiv de persoane).
- lucrări i instalaŃii care conŃin forŃe periculoase = baraje, diguri
i centrale nucleare.
- materiale periculoase = substanŃe sau materiale considerate
de o autoritate competentă capabile de a crea un risc periculos
pentru sănătate, siguranŃă i bunuri.
- membrii forŃelor armate i al unităŃilor militare afectate
organismelor de protecŃie civilă = personal i unităŃi care nu participă
direct la ostilităŃi(nu comit sau nu sunt întrebuinŃate să comită,
în afara sarcinilor de protecŃie civilă, acte dăunătoare ParŃii
adverse) fiind înarmate cu armament individual u or pentru
menŃinerea ordinii sau pentru propria lor apărare, purtând foarte
vizibil semnul distinctiv internaŃional al protecŃiei civile cât i
cartea de identitate care atestă statutul său i care î i îndeplinesc
sarcinile lor acelea i părŃi.
- monitorizare = sistem permanent de urmărire, înregistrare i
evaluare continuă a evoluŃiei unui proces sau fenomen pentru a
lua măsuri corective.
- notificare = acŃiunea de aducere la cuno tinŃa autorităŃilor
sau
populaŃiei printr-o notă oficială a unei situaŃii sau
hotărâri.
- organizare = acŃiune de pregătire temeinică, după un plan,
a funcŃionării unui organism pentru îndeplinirea unui anumit scop.
- persoane deplasate intern (I.D.P.-în engleză-) = persoană
incapabilă
sau nedorind să se întoarcă în regiunea (zona)de origine ori să se
pună pe sine însu i sub protecŃia autorităŃilor locale din regiunea
(zona) în care locuie te datorită pericolului(fricii) că vor fi pedepsiŃi
pe raŃiuni de rasă, religie, grupare religioasă sau opinie politică.
- personal sanitar = orice persoană care a fost afectată
exclusiv, temporar sau permanent fie în scopuri sanitare, fie la
administrarea unităŃilor sanitare, fie la funcŃionarea sau
administrarea mijloacelor de transport sanitar.
- planificare = activitate de organizare a acŃiunilor pe baza unui
plan.
- pod de gheaŃă = strat continuu de gheaŃă care acoperă în
întregime suprafaŃa unui râu sau a unui lac.
- populaŃie civilă = ansamblul persoanelor care nu fac parte din
forŃele armate i care, în afară de acestea nu participă direct la

33
ostilităŃi(în caz de dubiu, respectiva persoana va fi considerată ca
civilă, iar prezenŃa unor persoane izolate care nu corespund
definiŃiei persoanei civile, nu privează această populaŃie de calitatea
sa).
- pregătire = acŃiuni destinate reducerii pierderilor de vieŃi umane
i distrugerilor de materiale, evacuării temporare a populaŃiei i
bunurilor, cât i pentru a facilita operaŃiile de intervenŃie i reabilitare.

33
 - prevenire = ansamblu de acŃiuni destinate a furniza o
protecŃie permanentă împotriva dezastrelor.
- prim ajutor = asistenŃă imediată -dar temporară- acordată
victimelor dezastrului, pentru a le menŃine în viaŃă până la
acordarea unui tratament complex.
- proceduri operaŃionale standard = document scris, care descrie
cum să fie îndeplinită o sarcină sau activitate de rutină.
- raport de situaŃie = raport concis, publicat i actualizat periodic
despre evenimentele care afectează o misiune, operaŃie sau
sarcină, care cuprinde detalii despre urgenŃă, nevoile de ajutor i
măsurile luate până la data raportului.
- reabilitare = refacerea funcŃiilor vitale ale societăŃii durând de la
câteva săptămâni la câteva luni(ani).
- refugiat = persoană incapabilă sau nedorind să se întoarcă în Ńara
de origine ori să se pună pe sine însu i sub protecŃia Ńării în care
locuie te datorită pericolului(fricii) că vor fi pedepsiŃi pe raŃiuni de
rasă, religie, grupare religioasă sau opinie politică.
- risc = estimarea matematică a pierderilor umane i materiale
pe o perioadă de referinŃă i într-o zonă dată pentru un dezastru.
- terorism = folosirea calculată a violenŃei sau a ameninŃării cu
violenŃa, împotriva persoanelor sau a unor proprietăŃi cu
scopuri politice, religioase sau ideologice.
- secetă = lipsa îndelungată a precipitaŃiilor atmosferice, având
ca
urmare (în principal) uscarea solului i a
vegetaŃiei.
- sinistraŃi = persoane care au suferit pagube însemnate în urma
unui dezastru, părăsind temporar bunurile sale.
- urgenŃă complexă = o criză umanitară într-o Ńară, regiune
sau societate unde există o totală sau parŃială lipsă de autoritate
datorită unor conflicte interne sau externe, care necesită un
răspuns al comunităŃii internaŃionale deoarece depă e te
mandatul sau capacitatea oricărei agenŃii sau program ONU.
- victimă = persoane care suferă urmările unui
dezastru.
- viscol = vânt puternic care depă e te tăria 4 pe scara Beaufort
însoŃit de ninsoare sau de lapoviŃă. Viscolele pot fi
violente(v>17m/s.), tari(16m/s.>v>11m/s.),
moderate(10m/s.>v>6m/s.) sau furtuni(v>17m/s.).
- vulnerabilitate = gradul de pierderi (de la 0% la 100%) rezultat
dintr-un

33
fenomen susceptibil de a produce pierderi umane i materiale
unei comunităŃi, structuri, serviciu sau zone geografice.
- zăpor = îngrămădire de bucăŃi de gheaŃă, care se formează
primăvara într-un punct al unui râu, îndeosebi la coturi sau pe
secŃiuni de scurgere mai înguste, ce pot produce cre teri de nivel i
inundaŃii.

33
33
5