Stenogramele Sedintelor Biroului Politic Secretariatului Comitetului Central PMR Vol IV Partea 2 2007

' ARHIVELE NATIONALE ALE ROMÂNIEI
'
· Stenogramele şedinţelor Biroului

Politic si
, ale Secretariatului
Comitetului Central al P.M.H.
voi. IV (partea a II-a)
'I BUCUREŞTI
2007
ARHIVELE NATIONALE ALE ROMÂNIEI
'
Stenogramele şedinţelor Biroului Politic

şi ale Secretariatului
Comitetului Central al P.M.R.
voi. IV (partea a II-a)

1952
Studiu introductiv de:

Prof. univ. dr. IOAN SCURTU
BUCUREŞTI
2007
https://biblioteca-digitala.ro / http://arhivelenationale.ro
Ediţie întocmită de:
CAMELIA MORARU VERONICA VASILOV

CONSTANTIN MORARU MIHAELA COMAN
Redactori: IOANA ALEXANDRA NEGREANU

MIRELA TÎRNĂ
ISBN 978-973-8308-31-2
II
CUPRINS
Studiu introductiv p. V-XIV

Lista abrevierilor p.XV
Lista documentelor p. XVII-XXIV
Documente p. 1-592
Indice antroponimic p. 593-602
Indice toponimic p. 603-606
III
IV
STUDIU INTRODUCTIV
În lunile mai-decembrie 1952 au avut loc evenimente importante în istoria

României, inclusiv în cea a Partidului Muncitoresc Român.
La nivelul politico-statal, în iunie 1952 s-a înregistrat o schimbare în garnitura
de conducere. A ieşit din arenă dr. C.I. Parhon, preşedintele Prezidiului Marii Adunări
Naţionale, care ocupa această funcţie de la 30 decembrie 1947, el urmând să se dedice
activităţii ştiinţifice care l-a consacrat. La rândul său, dr. Petru Groza a trebuit să
renunţe la funcţia de preşedinte al Consiliului de Miniştri, după un mandat de şapte ani,
de numele său fiind legată instaurarea primului „guvern democrat popular" din istoria
României, la 6 martie 1945. El a fost trecut în funcţia mai mult onorifică de preşedinte
al Prezidiului Marii Adunări Naţionale. Gheorghe Gheorghiu-Dej a preluat funcţia de
preşedinte al Consiliului de Miniştri, având în acelaşi timp şi calitatea de secretar
general al Comitetului Central al Partidlj_ui Muncitoresc Român.
Schimbări importante s-au produs şi în structura guvernului, ca urmare a
înlăturării „grupului fracţionist" din conducerea P.M.R.: Teohari Georgescu - ministrul
de Interne de la 6 martie 1945, Vasile Luca - ministrul de Finanţe de la 7 noiembrie
1947, Ana Pauker - ministru de Externe tot de la 7 martie 1947. Au fost promovate
persoane din rândul apropiaţilor lui Gheorghiu-Dej: Gheorghe Apostol, Alexandru
Drăghici, Alexandru Moghioroş ş.a.
La 27 septembrie a fost promulgată noua Constituţie, care o înlocuia pe cea
din februarie 1948. Pe baza noii legi fundamentale au avut loc, în noiembrie 1952,
alegeri pentru Marea Adunare Naţională, singura formaţiune care a avut dreptul de a
depune candidaturi fiind Frontul Democraţiei Populare, care a obţinut 98,84% din
totalul voturilor.
În iunie 1952, Gheorghe Gheorghiu-Dej, preşedintele Consiliului de Miniştri,
a adresat o scrisoare preşedintelui Consiliului de Securitate al ONU, în care menţiona
că Guvernul român a depus de mai mulţi ani o cerere de admitere a României în
această organizaţie, ,,acceptând şi asumându-şi toate prevederile Cartei", dar că nu a
primit nici un răspuns. Nu avea să primească nici de această dată.
La cea de-a 15-a ediţie a Jocurilor Olimpice de Vară, desfăşurată la Helsinki
(19 iulie-23 august 1952), un român - Iosif Sârbu - a obţinut, la proba de tir, prima
medalie de aur din istoria României.
Tot în 1952 s-au înregistrat unele evenimente ştiinţifice şi economice notabile,
între care înfiinţarea Institutului de Geriatrie, intrarea în funcţiune a termocentralei de
la Doiceşti (jud. Dâmboviţa), a termocentralei electrice Ovidiu II (judeţul Constanţa), a
fabricii de tananţi „Argeşul" din Piteşti.
***
Stenogramele şedinţelor Biroului Politic al C.C. al P.C.R. şi ale Plenarelor
C.C. al P.C.R. dezvăluie o viaţă de partid extrem de agitată. Trăsătura definitorie a fost,
pentru lunile iunie- decembrie 1952, asaltul final al lui Gheorghiu-Dej asupra
principalilor săi concurenţi, Vasile Luca, Ana Pauker, Teohari Georgescu, pe care a
reuşit să-i înfrângă, după o lungă bătălie, care a început, practic, în septembrie 1944.
„Scrisoarea închisă" dezbătută în comitetele de partid a creat climatul politic
necesar eliminării lui Vasile Luca din conducerea P.M.R., precum şi al „detronării"
Anei Pauker din poziţia de lider politic. În acest „vârtej" a intrat şi Teohari Georgescu.
Acuzaţiile vizau modul în care aceştia au condus sectoarele de care răspundeau, dar şi
faptul că ar fi desfăşurat o activitate fracţionistă, punând în discuţie autoritatea şi rolul
lui Gheorghe Gheorghiu-Dej. Secretarul general al C.C. al P.M.R. era prezentat ca
apărătorul cel mai ferm al unităţii partidului, care aplica cu hotărâre şi consecvenţă
linia politică trasată partidelor comuniste şi muncitoreşti de liderul sovietic I.V. Stalin,
,,genialul conducător al popoarelor din lumea întreagă".
Semnificativă este desfăşurarea şedinţei din 26 mai a Biroului Politic al C.C. al
P.M.R., Ia care s-au discutat Raportul Comisiei de anchetă asupra activităţii
Ministerului de Finanţe şi a Băncii Naţionale. Alexandru Moghioroş a informat că
Vasile Luca a trimis o notă prin care protesta împotriva felului cum s-a desfăşurat
ancheta, contestând dreptul comisiei de a formula concluzii. Ca urmare, Luca nu a mai
fost chemat să dea explicaţii. De asemenea, Vasile Luca a protestat în legătură cu
modul de prelucrare a „Scrisorii închise", deoarece era blamată activitatea sa, înainte
de prezentarea şi însuşirea concluziilor Comisiei de anchetă.
Prezent Ia şedinţă, Vasile Luca a contrazis unele afirmaţii din raport, dar a fost
întrerupt de Gheorghiu-Dej, care l-a întrebat în cel mai autentic stil bolşevic: ,,Tovarăşe
Luca, ce rost au aceste proteste? Conteşti dreptul organizaţiilor de partid de a prelucra
scrisoarea şi de a exprima păreri?" Apoi a apreciat că Ministerul de Finanţe în care a
lucrat Luca era „plin cu bandiţi" şi l-a acuzat că „nu se împacă cu Hotărârea C.C.".
Gheorghiu-Dej a întrebat retoric: ,,Are cineva dreptul să repună în discuţie Hotărârea
C.C.?" La afirmaţia lui Luca potrivit căreia el nu a luptat împotriva reformei băneşti,
Dej a replicat prompt: ,,Ba da. Toate documentele arată întreaga poziţie". La o nouă
negare a lui Luca, secretarul general a fost extrem de dur: ,,Aţi băgat un cuţit în spatele
reformei băneşti".
Luca a apreciat că avea şi el dreptul să protesteze împotriva acuzaţiilor care i
se aduceau, că de fapt s-a luat întâi hotărârea, prin care el era condamnat, ,,şi după
aceea facem anchetă". La întrebarea lui Miron Constantinescu: ,,Adică te ridici
împotriva hotărârii C.C.?", Luca a răspuns: ,,Nu mă ridic împotriva hotărârii care este
justă, nu m-am ridicat împotriva ei, dar felul cum e prelucrată a creat o atmosferă că
organele [de partid] nu puteau fi obiective şi au început subiectivităţi", acreditându-se
ideea că el ar fi lucrat „împotriva partidului şi guvernului, împotriva regimului. Eu
acest lucru nu l-am făcut. Eu am un trecut de 34 de ani de activitate revoluţionară".
Gheorghiu-Dej nu s-a lăsat înduplecat, ci a conchis: ,,Practic, Ministerul de
Finanţe a fost în mâini străine, duşmănoase, care au întreprins o acţiune
contrarevoluţionară, au înfipt cuţitul în spinarea noii reforme băneşti şi a tuturor
măsurilor partidului şi guvernului". Emil Bodnăraş a propus ca Biroul Politic să
VI
respingă protestele lui Vasile Luca, deoarece el încerca să conteste dreptul Comitetului
Central de a ancheta „neîngrădit şi nestingherit activitatea Ministerului de Finanţe".
Propunerea a fost acceptată.
Vasile Luca a concluzionat că, după acuzaţiile care i se aduceau „n-am ce
căuta nici în Biroul Politic, nici ca secretar [al C.C. al P.M.R.], nici în C.C. şi atunci
nici în partid". EI a respins acuzaţia că ar fi contrarevoluţionar, pentru că, dacă ar fi fost
aşa, ar fi trebuit „să iau un pistol şi să mă împuşc, pentru ca n-am pentru ce trăi".
A venit rândul lui Teohari Georgescu şi a Anei Pauker, acuzaţi de Gheorghe
Apostol pentru „deviere de dreapta". Gheorghiu-Dej I-a admonestat pe Teohari
Georgescu: ,,Ai pierdut simţul vigilenţei, ai devenit comod"; în Ministerul de Interne
,,s-au descoperit elemente duşmănoase" care au rămas în funcţii. A amintit că în 1944-
1945, Georgescu a negociat cu fruntaşul legionar Pătraşcu, deşi cunoştea că legionarii
„sunt criminali". Miron Constantinescu şi-a făcut autocritica, deoarece „am menajat-o
pe tov. Ana ani de zile, nu i-am spus că ceea ce face este greşit. Totdeauna sub
influenţa prestigiului şi autorităţii ei, n-am avut curajul, tăria comunistă, să spunem
lucrurilor pe nume". A amintit că în februarie 1945 a fost chemat de Ana Pauker care i-
a spus: ,,Trebuie imediat să luaţi măsuri pentru mărirea Ia zeci de mii de membri de
partid" şi că el a socotit „de datoria mea să înfăptuiesc această însărcinare". A mai
evocat o întâlnire din luna septembrie 1947, când Ana Pauker i-a spus că „nu mai
merge situaţia din conducerea partidului nostru, nu mai poate continua, că trebuie să
terminăm cu această situaţie, că tov. Gheorghiu încearcă să impună o linie a lui
partidului şi că acest lucru nu poate fi acceptat sau tolerat".
Miron Constantinescu a mai apreciat că „sectoarele de care răspundea Ana
Pauker - Agricultura, Colectările - ,,au alunecat pe abaterea de dreapta cel puţin în
aceeaşi măsură ca Ministerul de Finanţe"; T.O.Z.-urile „au fost împiedicate să se nască,
colectările n-au fost realizate şi acum merg atât de prost", ,,sectoarele conduse de dv. s-
au abătut de Ia linia partidului în aceeaşi măsură ca şi sectorul financiar". Abaterile în
sectorul colectărilor puteau „să devină un cuţit în munca noastră pentru desfiinţarea
cartelelor", sarcină pe care a propus-o Gheorghiu-Dej şi Comitetul Central. A mai
acuzat-o că a folosit „metode fracţioniste în muncă şi asta a dus Ia slăbirea unităţii de
acţiune a partidului împotriva duşmanului".
Ana Pauker şi-a făcut autocritica: ,,Sunt de acord că într-adevăr în primele
şedinţe eu nu am avut o poziţie fermă faţă de Luca". A intervenit Alexandru
Moghioroş, care a ţinut să precizeze: ,,Şi l-ai încurajat". Ea a recunoscut: ,,Şi l-am
încurajat". Moghioroş a continuat: ,,Şi l-ai apărat", iar Miron Constantinescu a adăugat:
„Şi te-ai şi sfătuit". Ana Pauker a mărturisit: ,,Am avut o atitudine împăciuitoristă şi
faţă de Luca. Am greşit în privinţa aceasta". De asemenea că „am avut o atitudine
împăciuitoristă faţă de Teohari". A declarat că nu-şi amintea de o discuţie cu Miron
Constantinescu în legătură cu modul cum lucra Gheorghiu-Dej, iar în problema TOZ-
urilor „am fost ca viţelul Ia poartă".
Şedinţa a fost un prilej de a se evidenţia meritele lui Gheorghiu-Dej şi
necesitatea unităţii „de monolit" în jurul secretarului general al C.C. al P.M.R. În acest
spirit, Petre Borilă, după ce i-a criticat pe V. Luca, Ana Pauker şi Teohari Georgescu
pentru încercarea de a crea „un grup antipartinic, fracţionist", şi-a exprimat
VII
convingerea că prin „zdrobirea completă a oportunismului, a devierii de dreapta şi de
orice fel, cu demascarea şi lichidarea împăciuitorismului", partidul se va întări şi mai
mult şi „vom merge hotărât pe drumul pe care merge Uniunea Sovietică, pe drumul lui
Lenin şi Stalin, şi sub conducerea tovarăşului Gheorghiu-Dej".
Miron Constantinescu aprecia că s-au creat două grupări în conducerea
partidului: una „în frunte cu C.C. şi cu tov. Gheorghiu-Dej, şi cealaltă un grupuleţ,
conştient sau inconştient, organizat sau neorganizat, dar care în fond are o poziţie
antipartinică". L-a acuzat pe Vasile Luca pentru că avea "sabia" îndreptată „împotriva
partidului, împotriva cadrelor partidului, împotriva celor mai buni tovarăşi din partidul
nostru în frunte cu tov. Gheorghiu-Dej. Acesta este conţinutul politic al purtării sale".
Miron Constantinescu îşi exprima „bucuria de a avea un conducător de tip stalinist, un
conducător proletar cume tovarăşul Gheorghe Gheorghiu-Dej. Tot Comitetul Central,
întregul partid, zid în jurul tovarăşului Gheorghiu-Dej".
Gheorghe Apostol a citit rezoluţia Plenarei C.C. al P.M.R., asupra rezultatelor
verificării, activităţii şi organizării sistemului financiaro-bancar, care a fost votată în
unanimitate, inclusiv de Vasile Luca.
Iosif Chişinevschi a prezentat rezoluţia Plenarei privind activitatea lui Teohari
Georgescu în fruntea Ministerului de Interne. S-a propus ca el să rămână în C.C., dar să
„fie trimis la munca de jos", propunere care a fost acceptată. În cuvântul său, Teohari
Georgescu s-a declarat „complet de acord cu concluziile comisiei" şi s-a angajat să
lupte „pentru cauza partidului nostru, pentru cauza clasei muncitoare, pentru victoria
partidului nostru, pentru Comitetul nostru Central, în frunte cu tov. Gheorghiu-Dej".
În cuvântul de închidere a Plenarei, Gheorghiu-Dej a anunţat că problemele
abordate nu vor mai fi discutate în cadru închis, ci vor deveni publice, ,,pentru
înannarea partidului, pentru lămurirea lui, pentru a lichida din rădăcini abaterile care s-
au arătat şi cauzele acestor abateri". Nu a uitat să menţioneze că nu numai Luca, dar şi
Ana Puker a promovat un stil de muncă autoritar, că ea nu admitea nici un fel de
discuţie în legătură cu sectoarele de activitate de care răspundea şi pe care le considera
ca o „moşie proprie". De aceea, a cerut „săi de dea tovarăşei Ana din partea C.C. un
avertisment, să ştie tovarăşa Ana că asemenea metode C.C.-ul le sancţionează cu cea
mai mare severitate". Propunerea a fost votată în unanimitate.
Plenara C.C. al P.M.R. din 26- 27 mai 1952 a decis:
1) Excluderea lui Vasile Luca din Comitetul Central şi trimiterea lui în faţa
Comisiei Controlului de Partid .
2) Înlăturarea lui Teohari Georgescu din Secretariatul C.C. al P.M.R. şi din
Biroul Politic şi trimiterea lui la „munca de jos".
3) Sancţionarea Anei Pauker cu avertisment.
La propunerea lui Gheorghiu-Dej, Plenara a hotărât ca „pentru a da mai multă
operativitate, mai multă coeziune acţiunii de conducere a partidului, în organele de
conducere să fie mai puţini membri. În consecinţă, numărul membrilor Biroului Politic
s-a redus la 9 membri, iar Secretariatul la 5 membri. S-a creat şi un Birou Organizatoric
alcătuit din 11 membri. Prin această reorganizare, Vasile Luca, Teohari Georgescu şi
Ana Pauker au fost eliminaţi din Biroul Politic şi din Secretariatul Comitetului Central.
VIII
Ana Pauker şi-a menţinut pentru puţin timp funcţiile de conducere. La Plenară
a fost aleasă în Biroul Organizatoric, iar la şedinţa Biroului Politic din 29 mai, la care
s-au repartizat sarcinile pe linie de partid şi de stat, ea a primit U.F.D.R. (Uniunea
Femeilor Democrate din România), Ministerul de Externe, Comitetul Premiului de
Stat, Ministerul Prevederilor Sociale şi Institutul Relaţiilor cu Străinătatea; de
asemenea, a fost aleasă vicepreşedinte al Consiliului de Miniştri. În şedinţa Biroului
Politic din 23 iunie s-a hotărât ca Ana Pauker să fie eliberată din funcţia de ministru de
Externe, fiind înlocuită cu Simion Bughici, ambasadorul României la Moscova.
Decizia a devenit efectivă la 10 iulie 1952.
După tipul practicilor staliniste, cei sancţionaţi pe linie de partid au fost
obligaţi să-şi facă în scris autorcritica pentru greşelile comise. Ana Puker a trimis
Biroului Politic o scrisoare autocritică, dar s-a decis ca aceasta să fie analizată şi să i se
ceară lămuriri şi completări. Lui Vasile Luca şi lui Teohari Georgescu li s-a cerut să-şi
scrie autocritica. Pentru studierea textelor scrise de cei trei s-a constituit un colectiv,
alcătuit din Alexandru Moghioroş, Constantin Pârvulescu, Petre Borilă şi Gheorghe
Apostol, urmând ca şi ceilalţi membri ai Biroului Politic să-şi exprime punctele de
vedere. Evident că se urmărea obţinerea unor „mărturisiri" cât mai acuzatoare, care să
permită adoptarea de noi măsuri împotriva „deviaţioniştilor".
În atenţia Biroului Politic s-a aflat proiectul noii Constituţii a Republicii
Populare Române, care fusese trimis spre avizare la Moscova. În şedinţa din 10 iulie s-
au prezentat observaţiile C.C. al Partidului Comunist al Uniunii Sovietice, care au fost
integral acceptate.
Aşa cum era de aşteptat, proiectul privind Constituţia a fost adoptat de Marea
Adunare Naţională şi publicat în „Monitorul oficial" din 27 septembrie 1952. Această
nouă lege fundamentală avea un Capitol introductiv, în care se menţiona: ,,Republica
Populară Română a luat naştere ca urmare a victoriei istorice a Uniunii Sovietice
asupra fascismului german şi a eliberării României de către glorioasa Armată Sovietică,
eliberare care a dat putinţă poporului muncitor, în frunte cu clasa muncitoare condusă
de Partidul Comunist, să doboare dictatura fascistă, să nimicească puterea claselor
exploatatoare şi să făurească statul de democraţie populară, care corespunde pe deplin
intereselor şi năzuinţelor maselor populare din România". Pentru prima dată în istoria
României, legea fundamentală înscria rolul conducător al unui partid politic: ,,Partidul
Muncitoresc Român este forţa conducătoare atât a organizaţiilor celor ce muncesc, cât
şi a organelor şi instituţiilor de stat". Pe baza indicaţiilor Kremlinului şi cu participarea
directă a consilierilor sovietici, Constituţia prevedea constituirea „Regiunii Autonome
Maghiare", ca una dintre cele 18 regiuni administrativ-teritoriale ale României.
În vederea alegerilor, la 9 octombrie s-au discutat, în Biroul Politic,
propunerile de candidaţi pentru Marea Adunare Naţională. La repartizarea pe
naţionlităţi s-a constatat că erau prea mulţi evrei, dar Petre Lupu a venit cu soluţia:
„Am discutat cu tov. Chişinevschi că la o serie de tovarăşi evrei, poate nu e just să fie
trecuţi ca evrei". Şi în legătură cu calităţile morale ale unor candidaţi au existat
probleme. Leonte Răutu a avut obiecţie la un candidat, deoarece „bea foarte mult", dar
Chivu Stoica a menţionat că respectivul era „primul nostru stahanovist". Ultimul
cuvânt l-a avut Gheorghe Gheorghiu-Dej, care a aprobat lista definitivă. Cei „aleşi"
IX
aveau toate motivele să fie recunoscători secretarului general al C.C. al P.M.R. pentru
onoarea ce li s-a făcut.
O problemă importantă, care a făcut obiectul unor dezbateri în Biroul Politic, a
fost aceea a relaţiilor cu consilierii sovietici din România. Aceştia erau obişnuiţi să obţină
informaţii, inclusiv confidenţiale, pe care să Ie transmită la Moscova. Ştiind că pe baza
acestor informaţii se luau decizii importante privind conducerea de la Bucureşti,
Gheorghe Gheorghiu-Dej a urmărit să ţină sub control relaţiile cu consilierii sovietici
aflaţi în România, să descurajeze iniţiativele personale ale unor activişti, rară aprobarea
Biroului Politic. În şedinţa Biroului Politic din 31 mai, Gheorghe Apostol, un apropiat al
lui Dej, a cerut discutarea situaţiei lui Miron Constantinescu, deoarece acesta i-a informat
pe „tovarăşii sovietici" despre schimbările în guvern, împărţirea muncii în guvern şi
despre înlocuirea lui Petru Groza, rară a avea „mandat din partea conducerii partidului şi
a tov. Gheorghiu să informeze despre aceste lucruri pe tovarăşii sovietici". Miron
Constantinescu a recunoscut că a vorbit cu „tovarăşii sovietici", iar Gheorghiu-Dej a
apreciat: ,,Aici nu punem chestiunea informării tovarăşilor sovietici, însă a informa
organizat este una şi a informa anarhic este alta". A continua o asemenea activitate
înseamnă să „mergem mai departe pe linia lui Luca", conchidea Gheorghe Gheorghiu-
Dej.
În şedinţa Biroului Politic din 23 iunie, secretarul general al C.C. al P.M.R s-a
referit Ia Gogu Rădulescu, funcţionar superior în Ministerul Comerţului Exterior, care
I-a vizitat pe reprezentantul comercial sovietic în România, în faţa căruia „a izbucnit în
plâns şi i-a adus Ia cunoştinţă că este privit cu neîncredere, că s-a creat o anumită
atmosferă şi aceasta pentru că este un om cinstit, lucrează pentru interesele U.R.S.S.,
pentru că simpatizează U.R.S.S.". Gheorghiu-Dej întreba Biroul Politic dacă Gogu
Rădulescu a „primit mandat" să meargă la consilierul sovietic. Evident că nu, şi I-a
caracterizat pe Gogu Rădulescu ca fiind „încrezut", ,,carierist" şi „lichea". În
consecinţă, a propus să fie scos din munca pe care o avea Ia Ministerul Comerţului
Exterior şi să fie chemat Ia Comisia Controlului de Partid, deoarece a încercat să
compromită conducerea de partid şi de stat în faţa reprezentantului U.R.S.S.
În fond, Gheorghiu-Dej urmărea să-şi asigure monopolul în relaţiile cu
sovieticii, sau măcar să le ţină sub control. Obedienţa sa faţă de aceştia era totală şi nu
se întrezărea nici cea mai mică dorinţă de emancipare. Este semnificativ faptul că
apariţia lucrării lui Stalin, intitulată Probleme economice ale socialismului şi a
documentelor Congresului al XIX-iea al P.C.U.S., au determinat Biroul Politic să
discute organizarea studierii acestora pe capitole, ţinându-se lecţii cu activul de partid,
iar ideile să fie incluse în cursul de marxism-leninism şi de economie politică.
Gheorghe Gheorghiu-Dej a informat Biroul Politic, la 17 octombrie, că a luat cuvântul
de la tribuna Congresului şi în cele 12 minute a subliniat ajutorul pe care Uniunea
Sovietică îl acorda pentru construirea socialismului în România, hotărârea P.M.R. de a
folosi experienţa sovietică în toate domeniile de activitate. El a apreciat că documentele
Congresului „ne vor servi în munca noastră, vor contribui la mai buna orientare a
partidului nostru". Deoarece se apropia sărbătorirea zilei de 7 noiembrie, el a cerut să
se lanseze „lozinci corespunzătoare de solidaritate internaţională, de ataşament faţă de
Uniunea Sovietică, forţa conducătoare a lagărului păcii şi socialismului", iar la tribună,
tablourile lui „Lenin şi Stalin să domine, pentru că e vorba de 7 noiembrie, ziua
revoluţiei din octombrie şi ei sunt dascălii proletariatului".
În ziua de 29 decembrie, membrii Biroului Politic au ascultat muzica şi textul
pentru noul imn de stat al României. Au fost propuse şase variante, dintre care două
aparţinând lui Matei Socor. Opţiunea a fost pentru unul dintre cele oferite de Socor, dar
Gheorghiu-Dej a propus ca textul să fie îmbunătăţit „astfel încât el să exprime cu
putere sforţările poporului, lupta lui pentru libertate, succesele lui, victoria poporului,
să exprime lucrurile noi, perspectiva luminoasă, frumoasă care ne stă în faţă,
sentimentul de prietenie faţă de popoare, prietenia faţă de poporul sovietic. Să ne
inspirăm puţin din textul imnului sovietic, sigur rară a-l copia". A dat exemplul imnului
Bulgariei, care „e foarte frumos, exprimă sentimentul de prietenie faţă de poporul
sovietic, vorbeşte despre lumina pe care ne-a dat-o Uniunea Sovietică, Stalin".
La 2 septembrie s-a discutat în Biroul Politic reorganizarea Ministerului de
Interne, în Ministerul Securităţii Statului şi Ministerul de Interne. Cu acest prilej s-a
ridicat problema cadrelor, cerându-se ca acestea să fie cât mai bine pregătite, să aibă
„un orizont cultural mai mare", dar şi cunoştinţe profesionale temeinice: în miliţie
puteau fi angajaţi doar cei care aveau cel puţin 10 clase.
Aplicând principiul stalinist potrivit căruia pe măsura înaintării pe calea
socialismului „lupta de clasă se ascute", au fost luate măsuri împotriva „chiaburilor",
de limitare a accesului în sistemul de învăţământ a copiilor aparţinând fostelor clase
exploatatoare, de arestare a unor membri aparţinând partidelor istorice (P.N.Ţ., P.N.L.,
P.S.D.) sau care s-ar afla în slujba regelui, de internare în colonii de muncă a unor
elemente care au avut atitudini antistatale.
În acest spirit s-a decis limitarea drepturilor copiilor aparţinând fostelor clase
exploatatoare şi chiaburilor să urmeze şcoala medie (liceul) şi universitatea. Pentru
îmbunătăţirea compoziţiei de clasă a elevilor şi studenţilor, în şedinţa Biroului Politic
din 28 iulie s-a discutat „directiva internă cuprinzând criteriile de primire în şcoli şi
universităţi" prin care copii de chiaburi urmau să fie îndrumaţi spre şcolile de
calificare, pentru ca, intrând în producţie, să-şi schimbe şi mentalitatea; fiii şi fiicele
criminalilor de răzbr,i, trădătorilor, spionilor, celor fugiţi peste hotare, etc. nu puteau fi
primiţi în şcoli medii şi în învăţământul superior, fiind îndreptaţi spre munci
productive. Erau sprijiniţi fiii şi fiicele de muncitori industriali, de ţărani muncitori, de
militari, funcţionari şi meseriaşi cooperatori, iar cei mai merituoşi primeau burse de la
stat. Nu trebuia procedat mecanic. Gheorghiu-Dej aprecia: ,,Pentru mine prioritate au
cei cu aptitudini, oameni care reuşesc la examene, învaţă bine şi au poftă de învăţat şi
pofta aceasta de învăţătură trebuie stimulată. Principalul rezervor este ţărănimea
muncitoare"; nu este admisibil ca un tânăr care „este fiu de muncitor, dare un dobitoc
trebuie neapărat să-l bagi în şcoală". De asemenea, trebuiau eliminaţi toţi cei cu
„manifestări duşmănoase", indiferent de categorie: ,,faptul că este fiu de muncitor, de
ofiţer nu îndreptăţeşte manifestări huliganice, duşmănoase, participarea la acţiuni
împotriva regimului". El a evocat şi cuvintele lui Stalin, potrivit căruia „nu pot fi traşi
la răspundere copiii pentru crimele părinţilor şi invers", cerând să se procedeze cu
grijă, adică să nu se creeze o atmosferă ostilă regimului pentru asemenea măsuri
discriminatorii.
XI
La 16 septembrie, Biroul Politic a discutat problema evacuării din case a
foştilor proprietari. Gheorghiu-Dej a criticat metoda folosită de Ministerul de Interne,
socotind-o chiar o provocare: ,,tocmai când se discută Constituţia ne apucăm să intrăm
în casele oamenilor şi să le dăm 48 de ore să ia ce pot şi să plece, fără să se ţină seama
cine sunt, fără să se ţină seama că tocmai acum se discută Constituţia, unde se vorbeşte
de inviolabilitatea domiciliului, în care ne referim la proprietate". El a cerut să se facă
un studiu temeinic, în mod discret, să se stabilească anumite criterii, ,,să ţinem evidenţa
elementelor foste exploatatoare şi duşmănoase". Aceste confiscări să se facă pe baza
legii; evident a unei legi întemeiate pe principiul „luptei de clasă".
La 26 septembrie în Biroul Politic s-a abordat chestiunea arestării abuzive a
unor chiaburi, sub motiv că nu au respectat planul de cultură sau nu au predat cotele de
cereale la stat. Miron Constantinescu a apreciat că „s-a sărit destul de mult peste cal".
La rândul său, Gheorghiu-Dej a arătat că impozitele s-au mărit prea mult şi a avertizat:
„Putem avea manifestări de revoltă din partea ţăranilor". El a propus ca datoriile Ia
colectări, acumulate în timp, să fie şterse, iar Ia cei cărora li s-a luat toată recolta să li
se dea înapoi, măcar pentru sămânţă: ,,Să spunem cinstit ţăranilor că s-a greşit". Şi în
această privinţă au fost cosultaţi consilierii sovietici, care au fost de acord cu o
reducere a impozitelor cu 10% în zonele calamitate şi numai în cazuri excepţionale o
reducere mai mare. Era o reducere nesemnificativă, dar importantă din punct de vedere
moral, deoarece regimul îşi recunoştea propriile exagerări, care, de fapt, erau abuzuri.
Conducerea superioară s-a confruntat cu situaţii extrem de grave, cum a fost
cea din regiunea Suceava, unde în zilele de 1-6 octombrie au avut loc adevărate
răscoale ţărăneşti. Pentru a analiza situaţia, la faţa locului s-a deplasat o echipă de la
Bucureşti, condusă de Emil Bodnăraş. Concluziile au fost prezentate în şedinţa
Biroului Politic din 9 octombrie. În expunere{)- sa, Bodnăraş preciza că s-au înregistrat
şapte cazuri „dintre care unele foarte grave de agitaţie provocate de elemente
duşmănoase printre ţăranii săraci şi mijlocaşi împotriva întovărăşirilor. Aceştia s-au
împotrivit intrării tractoarelor pe pământul întovărăşirilor formate fără consimţământul
lor şi i-au bătut pe tractorişti. Bodnăraş constata că întovărăşirile preluaseră pământul
cel mai bun, şi nu pe cel al membrilor acestora, iar mulţi nici nu erau ţărani, ci salariaţi
de partid, de la sfatul popular, miliţieni, agenţi sanitari, etc. Activiştii de partid din
Suceava nu numai că nu au potolit spiritele, ci, din contra, au contribuit la incitarea
ţăranilor. Astfel, un prim secretar raional, după ce miliţia a arestat mai mulţi ţărani, ,,s-a
dus şi a intrat el cu tractorul, ca să arate că ştie să înfrângă voinţa ţăranilor şi că el nu
dă înapoi". Miliţia „2 lucrat prosteşte, arestând 88 de oameni, femei, copii, numai ţărani
săraci". Bodnăraş a luat pe loc măsuri, între care suspendarea sau destituirea din funcţie
a unor cadre de partid, excluderea din partid a altora şi trimiterea lor spre cercetare la
organele Securităţii.
Cu acest prilej s-au făcut referiri şi la situaţia din alte regiuni, unde s-au comis
asemenea abuzuri. Ministrul de Interne Alexandru Drăghici recunoştea: ,,Problema e
colectivizarea masivă, nu s-a făcut pe bază de convingere". Miron Constantinescu
relata că în comuna Vidra (raionul Călăraşi) un secretar de organizaţie de bază a
P.M.R. a fost atacat de ţărani, act pe care-l socotea extrem de grav. În fapt, era vorba
despre o adevărată mişcare de rezistenţă a ţărănimii, care nu accepta politica P.M.R.
XII
privind colectivizarea, crearea de întovărăşiri agricole, predarea cotelor către stat, plata
unor impozite exagerat de mari.
În faţa acestei mişcări, regimul a fost nevoit să bată în retragere. Astfel, în
şedinţa Biroului Politic din 19 noiembrie s-a discutat despre „situaţia unor cetăţeni în
majoritate ţărani muncitori, care au fost arestaţi în mod abuziv datorită rămăşiţelor
influenţei devierii de dreapta". S-a cerut constituirea unor comisii care să procedeze la
trierea şi eliberarea celor deţinuţi în mod abuziv, apreciindu-se că cei mai mulţi erau
ţărani condamnaţi în 1951 pentru nepredarea la timp a cotelor obligatorii şi a
nerespectării planului de însămânţări. Gheorghiu-Dej a amintit că a fost o adevărată
campanie promovată de Ana Pauker, care obişnuia să întrebe cadrele de partid: ,,dar tu
câţi chiaburi ai arestat?". A fost o „normă" ca în fiecare comună să se aresteze 1-3
chiaburi, care să fie judecaţi la faţa locului, în prezenţa ţăranilor din localitate. În
timpul procesului nimeni nu lua cuvântul pentru a-i condamna pe cei reţinuţi, iar „când
le dădea 10-15 ani de muncă silnică începea un hohot de plâns de femei", astfel că în
loc de efectul urmărit, se realiza „o solidarizare foarte puternică cu chiaburul".
Continuând argumentaţia sa, Gheorghiu-Dej a spus: ,,noi construim socialismul, nu
închisori".
Conducerea superioară de partid a dezbătut şi hotărât în numeroase alte
probleme, între care desfăşurarea lucrărilor la carialul Dunăre - Marea Neagră, întărirea
fortificaţiilor la graniţa cu Iugoslavia, înfiinţarea de noi Sovrom-uri, întocmirea
planului de stat.
La Plenara C.C. al P.M.R. din 13 noiembrie s-a discutat despre problema
construcţiilor de locuinţe şi de edificii social-culturale, ca urmare a dezvoltării
industriei şi a creşterii populaţiei urbane. Gheorghiu-Dej a cerut să se facă studii
ştiinţifice temeinice, ,,pe baza principiilor de construcţie şi a experienţei sovietice
socialiste în materie de construcţii". S-a avut în vedere în primul rând „reconstrucţia
socialistă a oraşului Bucureşti", inclusiv construcţia metroului. S-a întocmit o comisie
pentru conducerea generală a lucrărilor de întocmire a planului general de sistematizare
şi reconstrucţie socialistă a capitalei avându-l ca preşedinte pe Gheorghiu-Dej, din care
făceau parte membrii Biroului Politic, dar şi Ghizela Vass, Leonte Răutu, Sorin Toma,
Ştefan Voitec, Ion Gheorghe Maurer, Nicolae Ceauşescu ş.a. A fost aprobat şi
Colectivul de conducere a Direcţiei Generale a Metroului din Bucureşti, în frunte cu
Drocan, muncitor calificat care „a fost un an la şcoala Consomolului în Uniunea
Sovietică".
În ziua de 29 decembrie s-a discutat scrisoarea Federaţiei Mondiale a
Tineretului Democrat (F.M.T.D.) adresată C.C. al Uniunii Tineretului Muncitor de a se
organiza în Bucureşti, în august 1953, cel de-al III-iea Congres al F.M.T.D. şi
Festivalul Mondial al Tineretului şi Studenţilor. Biroul Politic a cerut să se accepte o
asemenea solicitare, urmând să fie elaborat un „plan amănunţit" privind organizarea
cheltuielilor pentru construcţii, inclusiv a unui stadion cu 100.000 de locuri (viitorul
stadion „23 August" din Capitală).
Legiferarea rolului conducător al P.M.R., de fapt a monopartidismului, punea
sub semnul întrebării existenţa altor organizaţii politice. De aceea, în şedinţa Biroului
Politic din 20 decembrie 1952 s-a decis ca Alexandru Moghioroş, Iosif Chişinevschi,
XIII
Petre Borilă şi Dumitru Petrescu „să analizeze în ce măsură este necesară existenţa
unor organizaţii de masă ca Frontul Plugarilor, Uniunea Populară Maghiară, Uniunea
Femeilor Democrate din R.P.R. comitetele minorităţilor naţionale etc. şi să facă
propuneri". Gheorghiu-Dej a dat şi „linia": ,,De vreme ce clasa muncitoare este clasă
conducătoare, avem Sfaturi Populare, de vreme ce prin Sfaturi oamenii muncii iau
parte la viaţa obştească, de ce este nevoie?" În opinia sa, singura organizaţie care „este
just să rămână este A.R.L.U.s'' (Asociaţia Română pentru Legături cu Uniunea
Sovietică). Evident, cu scopul de a cultiva ideea că „lumina vine de Ia Răsărit".
La 20 decembrie, Biroul Politic a discutat despre sărbătorile legale,
nelucrătoare. Acestea erau 1 ianuarie, 1-2 mai, 23-24 august, 7-8 noiembrie. În legătură
cu Paştile, Miron Constantinescu aprecia că acesta „nu contează", pentru că este într-o
zi de duminică. Problema era cu Crăciunul. Apostol a propus să nu se lucreze în prima
zi de Crăciun, iar Bodnăraş a sugerat ca ziua de 25 decembrie să fie scrisă cu roşu.
Gheorghiu-Dej a fost de acord, Ia fel şi ceilalţi membri ai Biroului Politic. Era, totuşi, o
concesie făcută credincioşilor, deoarece în U.RS.S. o asemenea sărbătoare religioasă nu
figura în calendarul oficial.
*****
Documentele cuprinse în acest volum oferă o imagine cuprinzătoare asupra
politicii Partidului Muncitoresc Român şi a liderilor săi, care au ajuns în 1952 la cel
mai înalt grad de obedienţă faţă de Kremlin. Din analiza acestora, cu greu se pot
întrezări unele atitudini de demnitate naţională, de independenţă faţă de „fratele mai
mare".
Dar, peste numai câteva luni, în rnartie 1953, istoria avea să înregistreze
moartea lui I.V. Stalin, sub teroarea căruia au trăi nu numai cetăţenii sovietici, dar şi
cei din statele socialiste, inclusiv din România. În noul context, conducerea P.M.R., în
frunte cu Gheorghiu-Dej, a început manevrele vizând eliberarea de sub tutela sovietică,
al căror punct culminant avea să fie Declaraţia din aplilie 1964.
Prof .univ. dr. Ioan Scurtu
XIV
LISTA ABREVIERILOR
A.L.A. - Apărare Locală Antiaeriană

A.M.B. -Amortismente Mijloace de Bază
A.R.L.U.S. -Asociaţia Română pentru Legături cu Uniunea Sovietică
B.C.I. - Banca de Credit şi Investiţii
B.P. - Biroul Politic
C.A.E.M. - Consiliul de Ajutor Economic Mutual
C.A.M. - Casa Autonomă a Monopolurilor
c.c. - Comitetul Central
C.E.C. - Casa de Economii şi Consemnaţiuni
C.F.R. - Căile Ferate Române
C.G.M. - Confederaţia Generală a Muncii
C.S.A. - Comitetul de Stat al Aprovizionării
c.s.c. - Comitetul de Stat pentru Colectări
C.S.P. - Comitetul de Stat al Planificării
D.G.R.M. - Direcţiei Generale a Rezervelor de Muncă
D.S.P.A. - Direcţia Superioară Politică a Armatei
F.D.P. - Frontul Naţional Democrat
F.I.A.P. - Federaţia Internaţională pentru Apărarea Partizanilor
F.M.T.D. - Federaţia Mondială a Tineretului Democrat
G.A.C. - Gospodăriile Agricole Colective
G.A.S. - Gospodăriile Agricole de Stat
M.A.I. - Ministerul Afacerilor Interne
M.F.A. - Ministerul Forţelor Armate
m.d.p. - membrii de partid
N.E.P. - Noua Politică Economică
O.N.U. - Organizaţia Naţiunilor Unite
P.C. (b) - Partidul Comunist (bolşevic)
P.C.U.S. - Partidul Comunist al Uniunii Sovietice
P.M.R. - Partidul Muncitoresc Român
P.N.L. - Partidul Naţional Liberal
P.N.Ţ. - Partidul Naţional Ţărănesc
xv
R.P.R. - Republica Populară Română
P.T.T. - Poştă,Telegraf, Telefon
S.M.T. - Staţiunea de Maşini şi Tractoare
S.T.B. - Societatea de Tramvaie Bucureşti
T.O.Z. - Întovărăşire Agricolă Colectivă
U.F.D.R. - Uniunea Femeilor Democrate din România
U.I.S. - Uniunea Internaţională a Studenţilor
U.M.B. - Uzaj Mijloace de Bază
U.P.M. - Uniunea Populară Maghiară
U.R.S.S. - Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste
U.T.M. - Uniunea Tineretului Muncitor
XVI
LISTA DOCUMENTELOR
21. 1952, mai 26. Stenograma şedinţei Biroului Politic al C.C. al

P.M.R. în cadrul căreia s-au dezbătut următoarele probleme: aprobarea
Protocolului şedinţei Biroului Politic restrâns din 13 martie 1952; Raportul
Comisiei de anchetă asupra activităţii Ministerului de Finanţe şi Băncii
R.P.R., a Ministerului de Interne şi a Cooperaţiei. (D.A.N.l. C., fond C. C. al
P.C.R.-Cancelarie, dosar40/1952,f 5-154) ...................................... l
22. 1952, mai 26-27. Stenograma şedinţei Plenare a C.C. al P.M.R.

care a avut pe ordinea de zi următoarele: Raportul Comisiei de partid
însărcinată cu cercetarea situaţiei din sistemul Ministerului Finanţelor şi al
Băncii de Stat; Rezoluţia Plenarei C.C. al P.M.R. asupra rezultatelor
verificării activităţii şi organizării sistemului financiar-bancar; Rezoluţia
Plenarei C.C. al P.M.R. referitoare la activitatea lui Teohari Georgescu în
conducerea Ministerului de Interne; alegerea organelor de partid.
(D.A.N.I.C.,fond C.C. al P.C.R.-Cancelarie, dosar 41/1952, f 5-152) .. .... 19
23. 1952, mai 29. Stenograma şedinţei Biroului Politic al C.C. al

P.M.R. privind repartizarea muncii pe linie de Partid (Birou Politic,
Secretariat) şi de Stat. (D.A.N.I.C., fond C.C. al P.C.R.-Cancelarie, dosar
44/1952,f 2-10) ...................................................._·:·····:········173
24. 1952, mai 31. Procesul-verbal şi stenograma şedinţei Biroului

Politic al C.C. al P.M.R. referitoare la: desfăşurarea sesiunii Marii Adunări
Naţionale; declaraţia Guvernului Român în legătură cu semnarea la Bono a
"Tratatului General"; limitele în care membrii Biroului Politic pot să
informeze pe alţi membrii de partid asupra problemelor discutate în şeainţă;
trimiterea Comitetelor Regionale de Partid a proceselor-verbale ale
şedinţelor Biroului Politic, Plenarelor şi a Secretariatului C.C. al P.M.R. ş.a.
(D.A.N.l.C.,fond C.C. al P.C.R.-Cancelarie, dosar45/1952,f 2-52) ...... 179
25. 1952, iunie 12. Procesul-verbal şi stenograma şedinţei Biroului
Politic al C.C. al P.M.R. privind: întărirea activităţii comitetelor executive
ale sfaturilor populare comunale; colaborarea economică dintre România şi
Ungaria; introducerea unor modificări în raionarea administrativ-teritorială a
României ş.a. (D.A.N.I. C., fond C. C. al P. C.R. -Cancelarie, dosar 49/1952, f
3-8) ........... ........................................................................ .204

Politic al C.C. al P.M.R. referitoare la: probleme legate de apărare; trimiterea
unor telegrame preşedintelui Consiliului de Securitate al O.N.U. privind
primirea Republicii Populare Române în cadrul acestei organizaţii
internaţionale; ajutorul acordat R.P.D. Coreene; înfiinţarea unor noi sovrom-uri
ş.a. (D.A.N.I.C.,fond C.C. al P.C.R.-Cancelarie, dosar 54/1952,f 3-30) .. ... 207

Politic al C.C. al P.M.R. cu privire la: numiri şi schimbări în conducerea
unor ministere, printre care şi cea a Anei Pauker, din funcţia de ministru al
Afacerilor Externe; autocritica lui Vasile Luca, Ana Pauker şi Teohari
Georgescu; semnarea Acordului de colaborare culturală cu Republica
Populară Chineză ş.a. (D.A.N.I.C., fond C.C. al P.C.R.-Cancelarie, dosar
56/1952, f 3-42) ....................... .......................................... .. 226
28. 1952, iulie 4. Procesul-verbal şi stenograma şedinţei Biroului

Politic al C.C. al P.M.R. referitoare la: informarea lui Alexandru Moghioroş
despre îndeplinirea Hotărârii Biroului Politic din 12 iunie 1952 privind
selecţionarea şi trimiterea unui număr de 8000 de muncitori la conducerea
sfaturilor populare comunale; Statutul de organizare a Consiliului Militar
Superior şi statutul Consiliilor Militare Regionale, cazul Constantin Doncea
ş.a. (D.A.N.I.C.,fond C.C. al P.C.R.-Cancelarie, dosar 59/1952,f 3-12) .. 247

Politic al C.C. al P.M.R. privind discutarea proiectului noii Constituţii a
Republicii Populare Române. (D.A.N.l.C., fond C.C. al P.C.R.-Cancelarie,
dosar 61/1952, f2-12) ......... ............................................... ..... 253
30. 1952, iulie 11. Stenograma şedinţei cu membrii C.C. ai P.M.R.

cu privire la proiectul Constituţiei Republicii Populare Române. (D.A.N.I.C.,
fond C.C. al P.C.R.-Cancelarie, dosar 62/1952, f 3-6) .............. ...... .. 258
XVIII
Politic al C.C. al P.M.R. cu privire la: dezvoltarea industriei chimice şi a
metodelor neferoase; cifrele de control de producţie şi investiţii, prevăzute
pentru anul 1953; publicarea proiectului noii Constituţii în presă; primirea
noului ambasador al U.R.S.S. la Bucureşti, Lavrentiev ş.a. (D.A.N.I.C., fond
C.C. al P.C.R.-Cancelarie, dosar 63/1952,f 3-32) .... ...................... .... 261

Politic al C.C. al P.M.R. privind dezbaterea proiectului de Constituţie;
începerea campaniei de alegeri în Marea Adunare Naţională; pregătirea
sărbătoririi zilei de 23 august ş.a. (D.A.N.I.C., fond C.C. al P.C.R.-
Cancelarie, dosar 65/1952,f 3-29) ..............................................277
•
33. 1952, iulie 28. Procesul-verbal şi stenograma şedinţei Biroului ·
Politic al C.C. al P.M.R. referitor la: Înfiinţarea unui institut p.entru
pregătirea de ingineri şi tehnicieni pentru sectorul minier; îmbunătăţirea
compoziţiei de "clasă" a elevilor şi studenţilor; problema cadrelor·, din
Comitetul de Stat al Aprovizionării; tratativele economice cu R.D. Germană.
(D.A.N.I.C.,fond C.C. al P.C.R.-Cancelarie, dosar 66/1952,f 3-24) ..... 292
34. 1952, august 4. Procesul-verbal al şedinţei Biroului Politic al

C.C. al P.M.R. referitor la: începerea unor tratative comerciale cu R.P.
Chineză; organizarea învăţământului superior minier; îmbunătăţirea
compoziţiei de clasă a elevilor şi studenţilor; încheierea protocolului
acordului financiar cu Elveţia ş.a. (D.A.N.I.C., fond C.C. al P.C.R.-
Cancelarie, dosar 7011952,f 3-4) ............... ............................ .... 304
35. 1952, august 12. Procesul-verbal şi stenograma şedinţelor Biroului

Politic al C.C. al P.M.R. cu privire la: numiri şi schimbări din funcţii în cadrul
structurii centrale a partidului, precum şi la guvern; pregătirea pentru ziua de 23
august; convocarea Marii Adunări Naţionale pentru votarea Constituţiei şi
fixarea datei alegerilor ş.a. (D.A.N.I.C., fond C.C. al P.C.R.-Cancelarie, dosar
73/1952,f 3-4; 6-21) ........................................................... .... 305
36. 1952, august 27. Procesul-verbal şi stenograma şedinţei

Secretariatului C.C. al P.M.R. privind ordinea de zi a sesiunii noii Marii
Adunări Naţionale, din decembrie 1952 şi pregătirea raportului asupra
proiectului noii Constituţii a R.P. România. (D.A.N.I.C., fond C.C. al
P.C.R.-Cancelarie, dosar 7511952, f 3; 5-12) ............................... .. 315
XIX
37. 1952, septembrie 2. Procesul-verbal şi stenograma şedinţei
Biroului Politic al C.C. al P.M.R. referitoare la: rezultatele tratativelor
purtate de partea română cu R.P. Polonă, R.P. Ungară şi Republica
Cehoslovacă, pentru cumpărarea unor produse speciale; introducerea unor
modificări în planul lucrărilor de fortificaţii; reorganizarea Ministerului
Afacerilor Interne; organizarea funeraliilor lui Iosif Rangheţ. (D.A.N.I. C.,
fond C.C. al P.C.R.-Cancelarie, dosar 7711952,!3-4; 6-23) ... ........... .. 320

Biroului Politic al C.C. al P.M.R. privind: stabilirea unor măsuri în legătură
cu foştii şefi de cuib legionari; aprobarea componenţei delegaţiei române
care va participa la Congresul al XIX-lea al P.C.U.S.; supunerea spre
aprobarea Prezidiului Consiliului de Miniştri a unor reglementări legate de
contractarea de produse agricole, comerţul particular, stabilirea preţului la
legume, fructe şi vinuri. (D.A.N.I.C., fond C.C. al P.C.R.-Cancelarie, dosar
79/1952, f 3-4; 6-16) ... ........................................................ ... 331
39. 1952, septembrie 9. Procesul-verbal şi stenograma şedinţei Biroului

Politic al C.C. al P.M.R. cu privire la: recrutarea şi repartizarea organizată a
forţelor de muncă necalificate, aprobarea noilor regulamente de premiere;
deschiderea de noi şantiere ale tineretull!i, însoţită de anexă. (D.A.N.I.C., fond
CC. al P.C.R.-Cancelarie, dosar 81/1952,f 3-9; 37-46) ... ................. ... 338

Biroului Politic al C.C. al P.M.R. referitoare la: rezultatele discuţiilor
româno-est-germane în vederea încheierii unor convenţii de colaborare
economică; agrementul pentru numirea unor miniştrii plenipotenţiari în
R.P.R. (R.D.G. şi S.U.A.); începerea unor negocieri cu Suedia, legate de
problema datoriilor către această ţară ş.a. (D.A.N.I.C., fond C.C. al P.C.R.-
Cancelarie, dosar 83/1952, f 3-22) ......................................... ..... 353

Biroului Politic al C.C. al P.M.R. privind: introducerea unor completări la
Hotărârea Partidului din 18 septembrie 1951; funcţionarea secţiilor politice
la S.M.T. şi Gostat; stabilirea datei alegerilor pentru Marea Adunare
Naţională; informare despre pregătirea Congresului Popoarelor pentru Pace
(12-19 decembrie 1952-Viena); proiectul de hotărâre al partidului cu privire
la întărirea comitetelor raionale săteşti ale partidului şi intensificarea muncii
politice la sate; aprobarea componenţei delegaţiei guvernamentale române,
XX
pentru a participa la aniversarea eliberării Republicii Democrate Germane.
(D.A.N.I.C.,fond C.C. al P.C.R.-Cancelarie, dosar 86/1952,f 2-24) ..... 365
42. 1952, octombrie 1. Procesul-verbal şi stenograma şedinţei

Biroului Politic al C.C. al P.M.R. cu privire la. Situaţia arăturilor şi
semănăturilor de toamnă; acordarea de scutiri, reduceri şi amânări din cotele
de colectare, gospodăriilor mici şi mijlocii, din raioanele lovite de
calamităţi; scrisoarea C.C. al P.M.R. în legătură cu Hotărârea din 18
septembrie 1951, care se referea la îmbunătăţirea radicală a muncii pentru
crearea de noi gospodării colective, însoţită de anexe. (D.A.N.1.C., fond C.C.
al P.C.R.-Cancelarie, dosar 87/1952,!3-14, 19-22) .................... ...... 378

Biroului Politic al C.C. al P.M.R. în cadrul căreia s-au discutat problemele
legate de: corectarea impunerilor asupra veniturilor unor gospodării ţărăneşti;
încheierea contractelor pentru cumpărarea de produse speciale în Ungaria,
Polonia şi Cehoslovacia; acordarea de scutiri, reduceri şi amânări a cotelor de
colectare, pentru gospodăriile mici şi mijlocii din raioanele lovite de
calamităţi; desfăşurarea campaniei electorale; constituirea Comitetului
Naţional al Lunii Prieteniei Româno-Sovietice; pregătirea întâlnirii dintre
membrii C.C. al P.M.R. cu prim-secretarii regionali, împuterniciţii pe regiuni
ai C.C. al P.M.R. şi Consiliului de Miniştri şi şefii Secţiilor C.C. al P.M.R.
ş.a. (D.A.N.l.C.,fond C.C. al P.C.R.-Cancelarie, dosar 88/1952,f 3-39) ... 387

Biroului Politic al C.C. al P.M.R. privind: agitaţiile din regiunea Suceava în
legătură cu formarea de întovărăşiri agricole; propunerile de candidaţi
pentru alegerile de deputaţi în Marea Adunare Naţională ş.a. (D.A.N.1. C.,
fond C.C. al P.C.R.-Cancelarie, dosar 90/1952,f3-36) ...................... 406

Biroului Politic al C.C. al P.M.R. referitoare la: studierea lucrării lui Stalin
"Problemele economice ale socialismului în U.R.S.S." şi a documentelor
Congresului al XIX-lea; pregătirea Manifestului Frontului Democraţiei
Populare; modul de desf"aşurare a campaniei electorale; participarea delegaţiei
guvernamentale a R.P.R. la cea de-a III-a aniversare a R.D.G. (D.A.N.l.C., fond
C.C. al P.C.R.-Cancelarie, dosar 91/1952,!3-18) ... ........................ ... 425
XXI
Biroului Politic al C.C. al P.M.R. privind: Raportul Ministerului Afacerilor
Interne asupra lucrărilor de apărare locală antiaeriană; propunerea
Comitetului Regional P.M.R. Bucureşti de a organiza un proces public
secretarului organizaţiei de bază din comuna Stânceasca; accidentul de cale
ferată de la Buşteni ş.a. (D.A.N.l.C., fond C.C. al P.C.R.-Cancelarie, dosar
92/1952, f 3-20) ......... ........................................................ .. 436
47. 1952, octombrie 17. Stenograma şedinţei Plenare a C.C. al

P.M.R. în cadrul căreia s-au analizat: informarea delegaţiei care a participat
la Congresul al XIX-lea al P.C.U.S.; Planul de studiere a lucrărilor
Congresului al XIX-iea al P.C.U.S. (D.A.N.l.C., fond C.C. al P.C.R.-
Cancelarie, dosar 93/1952,f 3-8) .. ............................................. 446

Biroului Politic al C.C. al P.M.R. referitoare la: expunerea delegaţiei C.C. al
P.M.R. la Congresul al IX-iea al P.C.U.S.; planul de muncă al Partidului
Muncitoresc Român în vederea intensificării activităţii ideologice;
Sărbătorirea zilei de 7 noiembrie; comasările de terenuri la formarea
întovărăşirilor agricole ş.a. (D.A.N.I. C., fond C. C. al P. C.R. -Cancelarie,
dosar 94/1952, f 3-14) .. ...................................................... .... 450
49. 1952, noiembrie 3. Procesul-verbal şi stenograma şedinţei

Biroului Politic al C.C. al P.M.R. privind: exceptarea din categoria
persoanelor nedemne de a vota; întocmirea unor statistici a soldaţilor,
subofiţerilor şi ofiţerilor decoraţi pe frontul antihitlerist. (D.A.N.I.C., fond
C.C. al P.C.R.-Cancelarie, dosar 98/1952,f 3-20) ........................... 456

Biroului Politic al C.C. al P.M.R. în cadrul căreia s-au discutat probleme
privind: asigurarea desfăşurării normale a conducerii în cazul unei agresiuni
împotriva teritoriului R.P.R.; desemnarea lui Gheorghe Gheorghiu-Dej ca
preşedinte al Consiliului Superior Militar şi a lui Emil Bodnăraş locţiitor al
preşedintelui; ancheta Comisiei Controlului de Partid în cazul Petre
Năvodaru, Ilie Zaharia, Rudolf Efraim şi Gogu Rădulescu; anularea
Convenţiei din 1948 referitoare la trecerea graniţei între R.P.R. şi R.P.
Bulgaria ş.a. (D.A.N.l.C., fond C.C. al P.C.R.-Cancelarie, dosar 100/1952,
f 3-26) ................................................................................ 466
XXII
Biroului Politic al C.C. al P.M.R. referitoare la scurtarea termenului de
executare a Canalului Dunăre-Marea Neagră. (D.A.N.I.C., fond C.C. al
P.C.R.-Cancelarie, dosar /02//952, f 3-/7) ................................ .. 480

Plenare a Comitetului Central al P.M.R. referitoare la proiectele de hotărâri
ale C.C. al P.M.R. şi Consiliului de Miniştri privind. Construcţia şi
reconstrucţia oraşelor şi organizarea activităţii în domeniul arhitecturii;
Planul general de reconstrucţie a oraşului Bucureşti; construirea metroului
în Bucureşti. (D.A.N.I.C., fond C.C. al P.C.R.-Cancelarie, dosar 103/1952,
f 3-4; 6-11) ................................ ....................................... .. 489

Biroului Politic al P.M.R. privind: situaţia unor cetăţeni arestaţi preventiv şi
încă nejudecaţi; cetăţenii din mediul sătesc condamnaţi în cursul anului 1951;
trimiterea unor asistenţi la procesul de la Praga; împărţirea veniturilor în
gospodăriile agricole colective; funcţionarea unor baze de recepţie pentru
cereale şi a modului de recepţionare a animalelor colectate. (D.A.N.I.C., fond
C.C. al P.C.R.-Cancelarie, dosar 107/1952,f 3-28) ....................... ... .494

Biroului Politic al C.C. al P.M.R. în cadrul căreia s-a analizat Proiectul
Planului de Stat pe anul 1953. (D.A.N.l.C., fond C.C. al P.C.R.-Cancelarie,
dosar 108/1952,f3-32) ........................................................... 508
55. 1952, decembrie 3. Procesul-verbal şi stenograma şedinţei

Biroului Politic al C.C. al P.M.R. privind desraşurarea Congresului Naţional
pentru Apărarea Păcii şi măsurile organizatorice ce trebuiau luate de P.M.R.
după alegerile pentru Marea Adunare Naţională. (D.A.N.l.C., fond C.C. al
P.C.R.-Cancelarie, dosar 109/1952,f 3-27) ....... .............................. 525
56. 1952, decembrie 9. Procesul-verbal şi stenograma şedinţei

Biroului Politic al C.C. al P.M.R. în cadrul căreia s-au discutat şi analizat
următoarele probleme: asigurarea bazelor de aprovizionare cu legume a
oraşului Bucureşti; introducerea unor completări în regimul cartelelor de
produse alimentare şi industriale; îndeplinirea planului de colectări şi
achiziţii; obligaţia întreprinderilor de a angaja pe cei eliberaţi din închisori şi
XXIII
colonii de muncă. (D.A.N.l.C., fond C.C. al P.C.R.-Cancelarie, dosar
111/1952,f 3-46) ................................................................. 538
57. 1952, decembrie 20. Procesul-verbal şi stenogramele şedinţei

Biroului Politic al C.C. al P.M.R. privind: cifrele de control pentru Bugetul
de stat pe anul 1953; modul de desfăşurare a primei sesiuni a Marii Adunări
Naţionale; stabilirea zilelor nelucrătoare pe anul 1953. (D.A.N.I.C., fond
C.C. al P.C.R.-Cancelarie, dosar 113/1952, f3-41) ......... .............. ... 561
58. 1952, decembrie 29. Procesul-verbal şi stenogramele şedinţelor

Biroului Politic al C.C. al P.M.R. referitoare la Congresul Federaţiei
Mondiale a Tineretului Democrat (F.M.T.D.) şi a Festivalului Mondial al
Tineretului şi Studenţilor; convenţia de livrare de energie electrică către
Bulgaria; imnul R.P.R. (D.A.N.l.C., fond C.C. al P.C.R.-Cancelarie, dosar
117/1952, f 3-22) ......... ..................................................... .... 582
XXIV
21.1952, mai, 26. Stenograma şedinţei Biroului Politic al C.C. al P.M.R. în cadrul căreia
s-au dez,bătut următoarele probleme: aprobarea Protocolului şedinţei Biroului Politic restrâns din
13 martie 1952: Raportul Comisiei de anchetă asupra activităţii Ministerului de Finanţe şi Băncii
R.P.R., a Ministerului de Interne şi a Cooperaţiei.
Stenograma
şedinţei Biroului Politic al C.C. al P.M.R.
din 26 mail952
Au fost prezenţi tovarăşii: Gheorghe Gheorghiu-Dej, Ana Pauker, Vasile Luca,

Teohari Georgescu, Iosif Chişinevschi, Alexandru Moghioroş, Gheorghe Apostol, Miron
Constantinescu, Emil Bodnăraş, Chivu Stoica
A prezidat tov. Gheorghiu-Dej.
I
Tov. Gheorghiu-Dej: La ordinea de zi avem:
1. Aprobarea protocolului şedinţei Biroului Politic restrâns din 13 martie 1952.
2. Raportul Comisiei de anchetă asupra activităţii Ministerului de Finanţe şi Băncii
R.P.R.
3. Raportul Comisiei de anchetă asupra activităţii Cooperaţiei.
4. Raportul activităţii Ministerului de Interne.
Cred că n-o să putem citi toate rapoartele, o să trebuiască o sinteză scurtă şi propun să se
facă o scurtă sinteză asupra raportului şi să nu-l citim.
Tov. Chişinevschi: Este just.
Tov. Moghioroş: Raportul Comisiei însărcinate cu anchetarea activităţii Ministerului de
Finanţe, a Băncii R.P.R. şi a Băncii de Investiţii, va fi citit la şedinţa C.C. în întregime. Noi am
focut un material concentrat de 12 pagini, pe care-l voi citi aici.
Tov. Gheorghiu-Dej: Atunci intrăm în primul punct al ordinei de zi.
A fost trimis Protocolul la timp?
Tov. Moghioroş: Da.
Tov. Gheorghiu-Dej: Dacă se consideră necesar să se citească?
Tov. Moo.,hioroş: A fost dat la timp.
Tov. Miron Constantinescu: Consider că de sâmbătă până azi a fost timp de citit, dacă
nu, să spună.
Tov. Ana Pauker: Cred că toată lumea l-a citit.
Tov. Gheorghiu-Dej: Cine are observaţiuni de fficut?
Tov. Ana Pauker: Să-l semnăm.
Tov. Gheorghiu-Dej: Înseamnă că toţi suntem de acord? Putem să considerăm
Protocolul aprobat? Cine este pentru aprobarea Protocolului? (Toţi tovarăşii votează pentru) Deci
s-a aprobat în unanimitate.
Atunci să trecem la cel de al doilea punct al ordinei de zi.
Tov. Moghioroş: Să fie semnat Protocolul.
Tov. Ana Pauker: După şedinţă.
Tov. Gheorghiu-Dej: Da.
Tov. Moghioroş: Tovarăşi, înainte de a trece la citirea raportului sintetic asupra rezultatelor
anchetei, trebuie să amintesc unele probleme care s-au ivit în cadrul Comisiei. Precum ştiţi, am fost
însărcinaţi 5 tovarăşi: Luca, Apostol, Miron, Borilă şi eu. În cursul ultimei faze a anchetei, tov. Luca a
trimis o notă în care protestează împotriva felului în care subcomisia care a avut sarcina să anchetez.e,
lucrează, contestând dreptul comisiei de a spune părerea şi a trage concluzii asupra noilor probleme
care s-au descoperit în sistemul financiaro-bancar, care a făcut ca la elaborarea şi aprobarea raportului
tov. Luca să nu fie chemat, pentru că această notă pe care a scris-o tov. Luca a avut ca scop de a abate,
de a închide gura oamenilor ca să spună adevărul asupra celor constatate. Iată care sunt motivele
pentru care noi n-am mai consultat pe tov. Luca El fiind în cauz.ă, n-a putut să facă parte dintr-o
comisie care trebuie să tragă concluzii până la capăt, ffiră nici o interpretare sau poziţie tendenţioasă.
Mai mult, tov. Luca a adus unele acuzări care au mers până acolo încât considera că membrii
Comisiei încurajează această poziţie a unora din colectivul de anchetă, încurajare pe care tov. Luca o
consideră ca o calomnie, ca o provocare. Aşa este chiar în text.
Tov. Gheorghiu-Dej: Se poate citi scrisoarea?
Tov. Moghioroş: Dacă credeţi (sic!), pot să-i dau citire. (Citeşte)
Al doilea protest este în legătură cu prelucrarea scrisori. Precum ştiţi din notele
informative care s-au trimis şi din rapoartele informative ale membrilor C.C., membrii de partid din
diferitele eşaloane organizatorice pun o serie de întrebări, pe care fiecare membru de partid are
dreptul să le pună şi pe care Informarea de Partid le-a pus în notele sale. Tov. Luca spune că în
unele locuri, referitor la personalitatea tov. Luca, este interpretat tendenţios şi că în documentul
C.C. anume este pus fără ca tov. Luca să fie întrebat
Cred în primul rând că membrii de partid au dreptul să pună orice întrebare, în al doilea
rând aparatul C.C. este dator să redea întocmai aceste întrebări şi nu este dator să-l întrebe odată ce
aceste întrebări au fost puse.
Tov. Luca: Şi afirmaţii.
Tov. Moghioroş: Şi afirmaţii. Afirmaţii care le-au făcut tovarăşii jos.
Tov. Gheorghiu-Dej: Atunci de ce aţi mai aprobat Protocolul? În Protocol se fixează
poziţia fiecăruia, şi a lui Luca, şi a lui Teohari şi a Anei. În Protocol se fac anumite caracterizări.
Tov. Moghioroş: Unii membrii de partid au făcut afirmaţia că tov. Luca a umblat la
vânătoare cu o serie de elemente dubioase şi tov. Luca contestă, însă fără să ştie, sau nu vrea să ştie
cine este cetăţeanul acela, pentru că este cunoscut cine este, nu degeaba este trecut în cartea de aur
a bandiţilor.
Tov. Luca: Este confuzie de nume.
Tov. Moghioroş: Nu este nici o confuzie. Noi am verificat, este vorba de Kovasznai.
Am verificat şi corespunde şi totuşi tov. Luca protestează. A avut ca scop de a închide gura
oamenilor ca să spună adevărul asupra celor constatate. Ei au dreptul să spună. Dacă nu
corespunde se poate lămuri, însă prin felul acesta tov. Luca vroia să intervenim să astupăm gura
oamenilor. Nu vom face acest lucru. (Citeşte scrisoarea)
Şi acest cercetaş orfan puteţi vedea cine este, punem la dispoziţie toate datele lui ca să
vedeţi cine este acest mic funcţionar orfan.
Acesta este motivul pentru care tov. Luca n-a mai fost consultat în elaborarea raportului.
Avem tot dreptul să procedăm în acest fel.
Tov. Gheorghiu-Dej: Tovarăşe Luca, ce rost au aceste proteste? Conteşti dreptul
organizaţiilor de partid de a prelucra scrisoarea, de a exprima păreri?
Tov. Luca: Aceasta n-are nici o legătură. Este vorba de afirmaţii, nici până azi nu ştiu
altceva decât ştiu. Există un alt Kovasznai care într-adevăr este un chiabur, un conte.
Tov. Moghioroş: Sunt trei fraţi.
Tov. Luca: Nu l-am adus eu dinadins, nici n-am avut legătură cu el, ci l-au adus tovarăşii
care au organizat vânătoarea.
Tov. Gheorghiu-Dej: Dar metoda aceasta de proteste scrise? În primul rând în legătură cu
sarcinile Comisiei de Partid care a fost trimisă să anchetez.e sistemul de finanţe: faci acolo aprecieri, că
ar fi de cineva dirijat în acest sens, că nu se pricepe nimeni în problemele financiare şi fac afirmaţii
gratuite; felul cum este redactată nota, arată poziţia pe care ai luat-o faţă de problemele acestea în
conducerea partidului. Ori, conducerea partidului s-a pronunţat hotărît în această privinţă şi azi se ştie
ce n-a ştiut atunci, ce este la Ministerul de Finanţe şi ce s-a găsit în sistemul bancar. Plin cu bandiţi, în
mâna bandiţilor şi mai punem în discuţie şi în scrisoare sub formă de protest
C.C. nu cunoaşte poziţia care s-a luat în şedinţa Biroului Politic restrâns, de protest, de
ridicare împotriva Hotărîrii C.C., de punere în discuţie a Hotărîrii C.C. cu privire la cele ce s-au
creat în urma atitudinii tale faţă de reforma bănească.
Tov. M. Constantinescu: Cum poate tov. Luca să explice faptul de a contesta unui
membru de partid dreptul de a-şi spune o părere chiar dacă e greşită. Lenin spune că dacă un
muncitor critică şi 5% este adevărat, şi acel lucru trebuie luat în consideraţie.
Tov. Gheorghiu-Dej: Şi avem posibilitate să verificăm.
Tov. M. Constantinescu: Chiar dacă ar fi eronat. Dar nu e eronat.
Tov. Moghioroş: Tov. Luca a primit fiecare document. Oamenii lui, Modoran, Rubicek,
scriu cu mâna loc că bugetul statului a fost falsificat; o falsificare ordinară.
Tov. Luca: Ce fel de falsificare?
Tov. Moghioroş: În 1949 a fost aprobat de Consiliul de Miniştri ca creditul (sic!) să fie
luat de la Bancă pentru fondul de rulment al întreprinderilor. Însă în 1951 a fost fără nici o
aprobare; deşi creditul n-a fost restituit în întregime, totuşi bugetul este prezentat în faţa Marii
Adunări Naţionale ca echilibrat, deşi în realitate era deficitar.
Tov. Luca: Nu era deficitar.
Tov. Moghioroş: Aceasta spun şi oamenii tăi. Pun la dispoziţie documentele.
Tov. Luca: Nu este nici o falsificare, nici în 1950 nu era bugetul nerealizat.
Tov. Chişinevschi: Într-una din scrisorile de protest este o frază, că nu ştii cine a
încurajat aceste elemente. Pe cine ai în vedere?
Tov. Gheorghiu-Dej:Sunt două proteste: unul privitor la activitatea Comisiei de anchetă
a partidului.
Tov. Luca: A subcomisiei.
Tov. Gheorghiu-Dej: A subcomisiei. Şi al doilea în legătură cu prelucrarea Scrisorii
închise. Către cine a fost adresat? Formal către Comisia de anchetă, obiectiv către conducerea
partidului. Este evidentă insinuarea.
Tov. Moghioroş: Ar fi bine ca tov. Luca să spună pe cine a avut în vedere.
Tov. M. Constantinescu: 5 membri ai C.C. au fost în Comisie.
Tov. Gheorghiu-Dej: Arată întreaga mentalitate şi concepţie care stă la baza lui Luca în
această privinţă. Contestă dreptul membrilor de partid să-şi spună părerea cu privire la prelucrarea
devierii nemarxiste, aprobă formal în cele din urmă, nemaiavând încotro, a trebuit să treacă la
contestarea justeţei aprecierilor făcute în conducerea partidului. Nici n-a fost de acord, el nu se
împacă cu Hotărîrea C.C.; a ridicat la diverşi tovarăşi că este adevărat, dar este mult mai exagerat,
că trebuia să fie întrebat. De ce nu se duce - are vreun motiv - să ia poziţie în şedinţa organizaţiei
de partid sau să prelucrez.e? N-a luat el poziţie în şedinţa C.C. unde a avut ocazie! Şi când partidul
a dat sarcină să se cercetez.e ca să descoperim toate elementele duşmane din sistemul financiar şi
bancar, ne pomenim cu proteste pentru a intimida comisia sau subcomisia imprimând un anumit
caracter de acuzare că de undeva vine o anumită directivă tendenţioasă împotriva lui Luca. De
unde această practică? Sau recent în Consiliul de Miniştri felul cum a pus chestiunea de a începe a
jongla cu aprecierea: pe timpul meu a fost mai bine, uite ce situaţie s-a creat.
Tov. Luca: Când a fost?
Tov. Gheorghiu-Dej: Şi mai spune că semnăm protocolul. Dacă l-aţi citit, trageţi
concluzii, despre fiecare; despre atitudinea oportunistă, despre atitudinea împăciuitoare, despre
acţiunea de a pune în discuţie însăşi Hotărirea C.C. Are cineva dreptul să repună în discuţie
Hotărîrea C.C.? Şi toţi sunt de acord, nici o obiecţie nu se face. Foarte caracteristic pentru poziţia
oportunistă, împăciuitoristă a membrilor de partid, nu vorbesc de toţi. Ori, C.C. habar n-a avut de
cele 5 şedinţe în Biroul Politic restrâns unde am dezbătut pe toate feţele.
Tov. M. Constantinescu: Va trebui informat C.C.
Tov. Gheorghiu-Dej: Da, trebuie informat. Nu se poate ascunde. Are dreptul să ne bată
cum trebuie. Este chestiune simplă asta? Când este vorba de interesele partidului, de interesele
poporului, a clasei muncitoare, venim cu muşamalizări, cu cocoloşiri? De unde am învăţat această
poziţie? De unde am moştenit-o? Discuţii în ajunul şedinţei cu unul cu altul, fixare de poziţii.
Tov. Luca: N-a fost nici o fixare.
Tov. Gheorghiu-Dej: De unde am luat aceste metode străine?
Tov. Luca: Am voie să spun părerea sau nu?
Tov. Gheorghiu-Dej: Cer să se pronunţe Biroul Politic cu privire la aceste două scrisori.
Eu le calific o încercare de împiedicare a Comisiei de anchetă pentru a-şi îndeplini misiunea, ca o
încercare tendenţioasă de a atribui comisiei atitudini subiective personale, ca o încercare de abatere
de la problemele politice pe chestiuni personale, ceea ce nu este conformă cu poziţia unui
comunist.
Tov. Luca: Eu am trimis aceste două note pe baza următoare: eu am înţeles aşa, că este o
comisie, se formează o subcomisie care strânge material, comisia adună acest material, discută şi
apoi trage concluzii şi înaintează C.C. Aşa este normal, aşa este practica de a lucra.
Tov. Chişinevschi: Subcomisia n-are voie să-şi spună părerea?
Tov. Gheorghiu-Dej: Este o subcomisie tehnică?
Tov. Luca: Una ea spune părerea şi alta ea face proces de intenţie. Acolo spune deschis
că am indus în mod duşmănos în eroare partidul.
Tov. Gheorghiu-Dej: Orice membru de partid are dreptul să spună că ai indus în eroare C.C.
Tov. M. Constantinescu: Şi orice muncitor.
Tov. Luca: Sigur, dar nu în sens calomnios.
Tov. Gheorghiu-Dej: Dar acel membru de partid consideră faptul acesta ca o atitudine
conştientă de a lupta împotriva reformei băneşti.
Tov. Luca: N-am luptat împotriva reformei băneşti.
Tov. Gheorghiu-Dej: Ba da. Toate documentele arată, întreaga poziţie.
Tov. Luca: Ba nu. Dacă cercetaţi aceste documente care le-am citit, de la început. ..
Tov. Gheorghiu-Dej: Aţi băgat un cuţit în spatele reformei băneşti. ·
Tov. Luca: De la început până la capăt aceasta este sub influenţa hotărîrii deja luate.
Dacă ai o hotărîre [a] C.C. că a fost bandit şi eu l-am încurajat şi l-am luat în braţe, sigur că fiecare
lipsă şi greşeală capătă un alt caracter, o altă apreciere.
Tov. Moghioroş: Greşelile acestea nu sunt greşeli.
Tov. M. Constantinescu: Trădarea secretelor de partid şi de stat este greşeală? Făcute de
Vijoli şi ceilalţi la 25.IX.
Tov. Luca: Nu este nici un document că am trădat; în septembrie nici nu eram aici şi nu
eu am băgat pe Vijoli la Bancă ci am cerut scoaterea lui înainte de reformă. Lucru ştiut Dar una
este de a recunoaşi.e anumite greşeli, tăcute şi pe baza aceasta a merge şi a transforma din ce în ce
în momentul de faţă.
Tov. Chişinevschi: Ce a transforma?
Tov. Luca: A adăuga mult deasupra hotărîrii care a fost luată.
Tov. Chişinevschi: Hotărîrea se respectă.
Tov. Gheorghiu-Dej: Hotărîrea noastră a fost îndulcită, în ea s-a turnat mult zahăr.
Poziţia unor membri, poziţia împăciuitoristă lipseşte din hotărîre.
Tov. Luca: E dreptul fiecăruia să spună părerea, dreptul majorităţii să hotărască.
Tov. Moghioroş: Conteşti acest drept
Tov. Luca: Atât timp cât sunt secretar de partid, contest să se afirme că am indus în
eroare partidul şi guvernul. Eu acest lucru n-am făcut. Au dreptul să ridice şi eu am dreptul să
protestez.
Tov. M. Constantinescu: La cine te refereai că ,,s-a insinuat"?
Tov. Luca: Eu m-am ridicat împotriva părerii acestea, dar insinuarea am calificat, pentru
că face proces de intenţie.
Tov. Moghioroş: Ai spus aici că ,,încurajează", la cine te-ai referit?
Tov. Luca: Oamenii singuri n-ar fi putut s-o facă.
Tov. Moghioroş: Cine?
Tov. Luca: Nu ştiu.
Tov. Moghioroş: Nu vrei să spui. Avem dreptul să întrebăm deschis: pe cine crezi că a
încurajat?
Tov. Luca: Răspund la întrebare: de la început n-a mers pe formele normale ale
partidului, adică au luat întâi hotărîrea în care condamnăm şi după aia facem anchetă.
Tov. M. Constantinescu: Adică te ridici împotriva Hotărîrii C.C.
Tov. Luca: Nu.
Tov. Moghioroş: Ai spus acum.
Tov. Ana Pauker: Ai fost de acord cu Hotărîrea?
Tov. Gheorghiu-Dej: N-a fost de acord.
Tov. Luca: Această hotărîre s-a transformat fundamental până în zilele noastre.
Tov. Moghioroş: Consideri că de la început formarea comisiei nu era justă.
Tov. Luca: Nu. Această hotărîre a influenţat comisia.
Tov. M. Constantinescu: Care hotărîre?
Tov. Luca: Care s-a luat.
Tov. M. Constantinescu: Răspunde: care hotărîre n-a fost justă?
Tov. Luca: Nu mă refer că hotărîrea n-a fost justă, dar prelucrarea cum a fost făcută.
Tov. Gheorghiu-Dej: Hotărîrea C.C.
Tov. Luca: Hotărîrea C.C. aşa cum a fost prelucrată, a creat o atmosferă care ... • Nu mă
ridic împotriva hotărîrii care era justă, nu m-am ridicat împotriva ei, dar felul în care a fost
prelucrată a creat o atmosferă că organele nu puteau fi obiective şi au început subiectivităţi şi eu
socotesc de a pune problema în mod dinadins duşmănos că am lucrat împotriva partidului şi
guvernului, împotriva regimului. Eu acest lucru nu l-am tăcut. Eu am un trecut de 34 ani de
activitate revoluţionară.
Tov. Gheorghiu-Dej: Să lăsăm asta.
Tov. Luca: N-am avut nici un motiv să dau cu piciorul în regimul, în ceea ce am făcut.
Aşa este în text.
Tov. Gheorghiu-Dej: Va să zică hotărîrea a influenţat.
Tov. Luca: De ce schimbi ce spun?
Tov. Gheorghiu-Dej: Tu spui.
Tov. Luca: Felul în care s-a prelucrat hotărîrea a trecut linia hotărîrii.
Tov. Chivu: S-a citit scrisoarea şi oamenii au spus părerea.
Tov. Luca: Nu aşa. Într-o serie de locuri felul cum a fost prelucrat. .. •
Tov. T. Georgescu: Tov. Luca cunoaşte şi că din partea C.C. s-a intervenit acolo unde a
fost denaturată scrisoarea?
Tov. Gheorghiu-Dej: Nu. Cunoaşte unde nu a fost pus suficient de tare.
Tov. Chişinesvchi: Nu asta este problema.
Tov. Moghioroş: Tov. Luca schimbă sensul. Ai început aşa, că de la început am mers
greşit prin faptul că am creat comisia de anchetă.
Tov. Luca: N-am spus nici un cuvânt din asta.
Tov. Chişinesvchi: Că hotărîrea influenţează.
Tov. Luca: Am spus că în felul cum am făcut noi în grabă acest lucru, dar n-am spus că
e greşit. Cu hotărîrea am fost de acord, sunt de acord cu Hotărîrea C.C., dar după hotărîre treptat a
schimbat hotărîrea.
Tov. Chişinevschi: Cine?
Tov. Luca: În toate documentele.
Tov. Chişinevschi: Asta este un fals, o jignire la persoana C.C.
Tov. Moghioroş: Plenara C.C. a făcut o hotărîre în urma căreia am făcut scrisoarea.
Tov. Luca: Şi în scrisoare au fost introduse unele elemente noi care nu erau în hotărîre şi
care nu sunt adevărate.
Tov. Gheorghiu-Dej: Atunci de ce ai fost de acord cu Protocolul?
Tov. Luca: În acelaşi timp, am spus că se fac unele exagerări, n-are importanţă,
important este ca devierea să fie dezbătută, aşa am spus.
Tov. Gheorghiu-Dej: Cine ţi-a dat dreptul să comentezi în afară?
Tov. Moghioroş: N-ai fost de acord cu scrisoarea.
Tov. Chişinevschi: Tov. Luca declară că n-a fost de acord cu scrisoarea, că a fost o
exagerare.
Tov. Luca: De ce vă grăbiţi aşa să trageţi concluzii? Eu n-am spus că sunt de acord cu
scrisoarea, eu am spus în şedinţă şi am protestat împotriva introducerii unor fapte care nu sunt
adevărate; totuşi pe urmă am spus că, cu toate acestea, sunt de acord cu scrisoarea, pentru că, chiar
(sic!) sunt exagerări, aceasta nu va servi decât pentru lămurirea abaterilor în partid. Asta am spus.
Tov. M. Constantinescu: Sunt trei luni de când a luat C.C. hotărîrea. Dta ai făcut trei
proteste: unul faţă de exagerări din scrisoare, al doilea şi al treilea care se află la tov. Moghioroş. În
acest interval ai fost la o adunare de partid sau la Marea Adunare Naţională când s-a discutat
bugetul sau la şedinţa cu preşedinţii sfaturilor populare; ai luat într-un singur loc poziţie
consecventă autocritică faţă de devierile comise de Dta? Pentru că proteste ai făcut trei. Sau dacă ai
făcut în faţa adunării de partid, adunării Marii Adunări Naţionale unde a fost criticată atitudinea
Dtale public, ai luat poziţie autocritică cum trebuia să ia orice comunist de sus sau de jos? Unde ai
luat poziţie în perioada aceasta de trei luni de zile?
Tov. Gheorghiu-Dej: El a discutat numai despre exagerări.
Aşa este în text.
Tov. Luca: La Marea Adunare Naţională n-am luat cuvântul şi nici nu era vorba în
privinţa scrisoriisau în privinţa acestui conţinut
Tov. M. Constantinescu: În privinţa raportului.
Tov. Luca: Împotriva acestei greşeli am luat cuvântul încă în 1951 la Marea Adunare
Naţională în care am criticat şi sfaturile şi administraţiile financiare care n-au pus pe toţi chiaburii
pe listă.
Tov. M. Const.antinescu: Eu am întrebat mai concret: în 1952, după 1 martie.
Tov. Moghioroş: Ai luat atitudine? De aici decurge concluzia că Dta nici nu erai de
acord.
Tov. M. Constantinescu: Dacă era de acord lua poziţie în practică. Dar de la 1 martie
până azi n-a luat atitudine nicăieri.
Tov. Luca: N-am spus că n-am luat nicăieri. La Marea Adunare Naţională n-am luat şi
n-a fost vorba.
Tov. M. Const.antinescu: Cine te-a împiedicat să iei?
Tov. Luca: Uşor de spus. S-a hotărît cine să ia cuvântul.
Tov. M. Const.antinescu: Pe Prisnea nu l-a trimis nimeni. De ce n-ai făcut şi Dta ca
Prisnea?
Tov. Chişinevschi: De ce nu te-ai încadrat în lupta împotriva devierii?
Tov. Luca: Eu am luat cuvântul împotriva aceasta• în organizaţia în care am fost, cu care
am luat legătură.
Tov. M. Constantinescu: Unde?
Tov. Luca: În comitetul organizaţiei de la Ploieşti. Dar nicăieri n-am fost la prelucrarea
scrisorii, n-am vrut să merg, pentru că în momentul când a fost împărţit cine să meargă şi unde să
prelucreze, n-am fost repartizat nicăieri.
Tov. Chişinevschi: Ai fost însărcinat la Prahova.
Tov. Luca: Alături de Coliu. El a primit sarcina să prelucreze şi a spus să nu mă duc.
Deci am înţeles să nu mă duc.
Tov. M. Constantinescu: Îl chemăm pe Coliu.
Tov. Gheorghiu-Dej: Nu te-am chemat eu la mine şi ţi-am spus?
Tov. Luca: Şi eu ţi-am spus că mă duc cu mare plăcere şi am cerut toate procesele
verbale ca să ştiu cum s-a prelucrat şi să mă duc să prelucrez din nou în faţa Consiliului din Ploieşti
cu activul.
Tov. M. Constantinescu: Dar până azi n-ai făcut-o.
Tov. Luca: N-am avut posibilitatea
Tov. M. Const.antinescu: Cine te-a împiedicat?
Tov. Chivu: Ştii care este atitudinea partidului, a masei?
Tov. Luca: Ştiu, am citit raportul.
Tov. Chivu: Dar pe teren, să vezi cum reacţionează oamenii şi cum se ridică împotriva
devierii?
Tov. M. Constantinescu: Şi întreabă de ce nu e sancţionat tov. Luca pe linie de partid.
Tov. Luca: Şi devierile continuă.
Tov. M. Const.antinescu: Cine continuă devierile?
Tov. Luca: Numărul chiaburilor din nou s-a micşorat? E foarte interesant.
Tov. M. Constantinescu: Adică la colectările de lână continuă devierile?
• ,,aceasta" - folosit incorect în text.
Tov. Luca: Da La lână s-a dat un număr mai mic de chiaburi. Devierea a fost adâncă şi
este necesar ca să combateµ această deviere, să trimitem muncitori în sate, trebuie să trimitem în
raioane cadre muncitoreşti, pentru că în sate cei care fac lista de chiaburi cine sunt? Preşedintele
sfatului e ţăran, preşedintele cooperativei e ţăran, secretarul de partide ţăran, organizaµa de partid e
compusă din ţărani.
Tov. Chişinevschi: Ca să se trimită muncitori la sate, nu eşti iniµatorul tu.
Tov. M. Constantinescu: Top ţăranii sunt la fel?
Tov. Luca: Însă continuă tocmai din cauza aceasta, la colectări atitudine de negare a
posibilităplor de a colecta, la achiziµi la fel. Acest fenomen este adânc. Trebuie o luptă serioasă de
lungă durată ca să schimbi atitudinea faţă de problema aceasta. Printr-o dezbatere sau o hotărîre nu
e terminată chestiunea.
De ce am dat în scris? Pentru că aşa a lucrat comisia, se poate că a lucrat altfel, dar aşa
ştiu eu, că mi s-a dat materialul şi s-a spus: dai observaµile în scris. Şi am dat observaµi în scris.
Tov. M. Constantinescu: Este vorba de observaµi care să ajute comisia
Tov. Luca: Am dat şi câteva completări la întrebări.
Tov. Moghioroş: Cine a influenţat? Răspunde la întrebare.
Tov. Gheorghiu-Dej: Aşa spune, că Hotărîrea C.C.
Tov. Luca: Nu Hotărîrea C.C. a influenţat.
Tov. M. Constantinescu: ,,Exagerările" din scrisoare.
Tov. Moghioroş: Hotărîrea, scrisoarea, că greşită a fost hotărîrea, că C.C. a făcut comisie
. şi C.C. n-are un astfel de drept ca să vadă ce este acolo. Asta este concluzia logică.
Tov. Luca: Nu este logic.
Tov. Moghioroş: Pentru că C.C. a îndrăznit să cerceteze toate porcăriile şi crimele.
Tov. Luca: Atunci n-am fi ajuns aici cu economia şi finanţele.
Tov. Moghioroş: Am fi ajuns cu cel puµn 5 ani înainte.
Tov. M. Constantinescu: A fost partidul sănătos, industria grea.
Tov. Chişinevschi: A fost o linie împotriva statului şi partidului.
Tov. Luca: Nu a fost nici o linie împotriva statului şi partidului şi clasei muncitoare. Dar
problemele care se re2ulvă la Finanţe, trecerea la gospodărie chibzuită, iniµativa a fost luată de
Finanţe. Putea să aibă lipsuri şi greşeli!
Tov. Gheorghiu-Dej: A fost o linie împotriva statului, împotriva linie partidului.
Tov. Chişinevschi: Şi munca practică de acolo a confirmat acest lucru.
Tov. Luca: Finanţele noastre sunt departe de a fi finanţe cum sunt în URSS, dar nu
trebuie uitat cu ce am început, ce s-a făcut acolo totuşi, cu toate lipsurile.
Tov. Gheorghiu-Dej: Practic Ministerul de Finanţe a fost în mâini străine, duşmănoase,
care au întreprins o acµune contrarevoluponară, au înfipt cuµtul în spinarea noii reforme băneşti şi
a tuturor măsurilor partidului şi guvernului. Asta este practic. Şi Luca era liniştit; şi această pozipe
a fost împotriva noii reforme băneşti.
Tov. Luca: Când?
Tov. Gheorghiu-Dej: Ai fost împotrivă. Tot timpul ai căutat să dovedeşti netemeinicia
aprecierii C.C. cu privire la reforma bănească: că leul se clatină, că trebuie luate alte măsuri, nu
numaidecât reforma bănească. Pregăteaµ la Ministerul de Finanţe un butoi cu pulbere.
Tov. Luca: Nu este aşa. Am fost pentru reformă. Am avut anumite păreri, fiecare are
dreptul să aibă păreri, pot fi şi păreri greşite.
Tov. Apostol: Aşa de dragă µ-a fost reforma, că în ziua pregătirii ei ai plecat la
vânătoare.
Tov. Luca: Duminică la masă am fost acasă. Sâmbătă noapte am fost acasă şi am stat de
vorbă sâmbătă cu tov. Chişinevschi şi am spus că dimineaţa mă duc afară şi la prânz sunt înapoi.
Tov. Bodrdraş: Fac o propunere. S-au citit două proteste ale tov. Luca. Tov. Gheorghiu
a propus Biroului Politic să-şi precizeze atitudinea faţă de aceste două proteste. Despre fondul
problemei cum s-a lucrat la Ministerul de Finanţe şi poziţia tov. Luca care este destul de bine
cunoscută, la raport o să discutăm.
Asupra acestor scrisori, Biroul Politic să se pronunţe, calificându-le aşa cum trebuie.
Părerea mea e ca Biroul Politic să respingă aceste proteste, considerându-le ca o încercare - aşa
cum tov. Gheorghiu a arătat - de a contesta C.C., Biroul Politic, dreptul de a ancheta neîngrădit şi
nestingherit activitatea Ministerului de Finanţe, în măsura în care C.C. a arătat cea mai mare
obiectivitate incluzându-l pe Luca în comisie, ceea ce este împotriva regulilor de partid, şi aici este
încă o formă împăciuitoristă a tuturor, că te-am admis să intri în comisie. Avem dreptul să
respingem protestul că hotărîrea a influenţat mersul desfăşurării anchetei; este o înscenare la adresa
conducerii partidului pe care noi n-o putem accepta şi nici un fel de argument nu poate să susţină
argumentaţiile din partea Dtale. Să respingem scrisoarea lui constatând că ea în fond nu reprezintă
decât dezacordul tov. Luca total faţă de Hotărîrea C.C. Mă surprinde că eşti de acord cu protocolul
şi tov. Teohari şi tov. Ana, aşa cum el caracterizează poziţia fiecăruia.
Deci în privinţa acestor două proteste: respingere şi calificarea în sensul cum a propus
tov. Gheorghiu.
Tov. M. Constantinescu: Sunt de acord cu formularea tov. Bodnăraş că trebuie complet
respinse, nu numai pentru că se ridică împotriva Hotărîrii Comitetului Central, dar ele contestă
membrilor de partid dreptul prevăzut de statutul nostru să-şi spună părerea.
Tov. Chivu: Eu sunt de acord cu caracterizarea dată de tov. Bodnăraş acestor scrisori şi
trebuie completat că metoda tov. Luca este permanentă; atunci când trebuie stabilit un lucru real,
caută să abată în altă parte pe cei care vor să ştie adevărul. Dacă vom face o analiză mai adâncă
asupra muncii şi metodelor tov. Luca, aceasta se constată permanent şi consider că trebuie
completat. Cred că aceasta este o metodă de a acoperi de a se afla adevărul.
Tov. Apostol: Eu sunt de acord ca să fie respinse scrisorile tov. Luca. Aceste scrisori au
fost făcute cu scopul de a intimida Comisia ca să pătrundă adânc în activitatea antipartinică şi
antistatală depusă la Ministerul de Finanţe şi Bancă. Tov. Luca, prin aceste scrisori, s-a ridicat din
nou împotriva hotărîrii partidului şi scrisorii închise a C.C. a partidului, de aceea trebuie să fie
respinse cu toată hotărîrea scrisorile tov. Luca
Tov. Moghioroş: Eu mi-am spus părerea. Sunt de acord cu tovarăşii şi adaug încă o
dovadă, că tov. Luca a folosit perioada când doi membri ai Comisiei au lipsit, ca să trimită
scrisorile, crezând că va reuşi să determine o cotitură în mersul anchetei, pe care o consider ca o
poziţie necinstită, nepartinică.
Tov. T. Georgescu: Reiese clar din cele două proteste ale tov. Luca trimise Comisiei, că
încrederea care i-a fost arătată când Comisia a fost formată împreună cu el pentru cercetarea celor
întâmplate la Bancă şi Ministerul de Finanţe, că tov. Luca n-a răspuns încrederii arătate de C.C. şi
nu a înţeles un singur moment că, făcând parte din Comisie, trebuia să participe activ pentru
descoperirea tuturor greşelilor şi lipsurilor; el fiind de 4 ani în muncă ar fi putut da mai mult ajutor
tovarăşilor însărcinaţi de C.C.
Acelaşi lucru în ce priveşte protestul faţă de prelucrarea scrisorii închise. Tov. Luca
cunoaşte că acolo unde au fost anumite devieri s-au luat măsuri imediat, dar tov. Luca din toate
prelucrările aşa de bogate, din importanţa acestei scrisori, nu a reţinut decât că el a fost la
vânătoare. Dar se poate cunoaşte acest lucru. Sau, că n-a mers cu elemente duşmănoase, cu toată
organizarea care a făcut-o Securitatea, nu pun nici cel mai mic preţ, că n-au fost împreună cu tov.
Luca elemente duşmănoase. S-a luat hotărîrea să nu mai meargă la vânătoare şi totuşi tov. Luca a
continuat să meargă.
Mai departe, a avut tov. Luca impresia că la comisie sau la prelucrarea scrisorii lucrurile
nu merg cum trebuie; dar asta era metoda tov. Luca! El nici nu s-a gândit să-şi îndeplinească
sarcinile date de Comitetul Central de a lămuri problema. Cu comisia, este că a mers mai departe
pe pozi~a de negare şi s-a văzut din discuµi că tov. Luca nu a învăţat nimic şi nu vrea să înveţe.
În 1951 am ajuns de a ne fi teamă să ne spunem părere; am ridicat în faţa tov. Gheorghiu
că condi~ile (sic!) de trai ale muncitorilor sunt proaste şi tov. Luca a luat poziµe şi a spus că este
atitudine împotriva regimului şi nu este permis să spun aşa ceva, că am făcut mult pentru
muncitori, iar despre ţărani în general spunea că situaµa este grea. Atunci nu mi-au fost clare
lucrurile şi am văzut că n-am avut posibilitatea să-mi spun părerea.
În continuu noi fapte se adaugă la cele constatate de C.C. şi tov. Luca, în loc să analizeze,
merge pe linia unor proteste care sunt atitudini împotriva C.C. şi împotriva hotărîrii luate de către
conducere.
Sunt de acord cu calificarea dată aici la atitudinea tov. Luca.
Tov. Ana Pauker: Eu mă conving mai complet că tov. Luca nu este de acord şi n-a fost
de acord cu hotărîrea; mai mult poate decât scrisorile acestea, lucrurile pe care le-a spus aici că nu
trebuia luată hotărîre înainte de a fi formată comisia şi că, în urma unei anchete a comisiei, se putea
ajunge şi la concluzia că hotărîrea nu trebuia luată aşa cum a fost luată. Deci, oricum am întoarce
lucrurile, reiese că hotărîrea nu este justă. Scrisoarea în care contestă dreptul subcomisiei de a-şi
spune părerea ... Cine era[u] în această subcomisie? Membri de partid cinstiµ.
Tov. M. Constantinescu: Din activul central.
Tov. Ana Pauker: Din activul C.C. Ce le contestă acestor tovarăşi? Dreptul de a spune
în urma lucrurilor văzute că aceste lucruri dovedesc cutare acµuni duşmănoase. De ce n-a aşteptat
să-şi facă comisia din care a făcut parte, munca pe care trebuia s-o facă şi să spună după aceea care
este părerea lui? A pune în faţa Comisiei chestiunea: ,,protestez şi cer să fie oprit ca oamenii să-şi
spună părerea, că ar fi făcut porcăriile făcute la Ministerul de Finanţe şi Bancă". Voi căutaµ să nu
spuneµ sau să nu vedeµ, să scoate~ în evidenţă rolul pe care l-a jucat tov. Luca, care este secretar al
C.C.; dacă l-ar fi făcut, ar fi fost complet greşit; dacă ar fi mers pe linia scrisorii, n-am fi avut un
tablou complet, un tablou adevărat! ar fi putut subcomisia să lucreze cum trebuia să lucreze? Clar
că nu, şi nu putea să ducă până la capăt. Tov. Luca degeaba spune că întâi trebuia comisia şi pe
urmă hotărîrea şi comisia trebuia să lucreze într-un anumit fel. Tov. Luca clar nu este de acord cu
hotărîrea. Nu este de acord cu fondul hotărîrii. Nu este vorba de un cuvânt în plus sau în minus. A
fost şi este împotriva hotărîrii. Acest lucru e pentru noi nou, pentru că tov. Luca a votat-o.
Tov. Luca: Şi acum sunt de acord.
Tov. Ana Pauker: Nu este adevărat:
Tov. Gheorghiu-Dej: N-ai fost de acord.
Tov. Moghioroş: Poate pentru tov. Ana este nou.
Tov. Ana Pauker: Acum a spus clar că este contra hotărîrii.
Tov. Gheorghiu-Dej: Poziµa lui Luca în C.C., ulterior în şedinţa Biroului Politic
restrâns; era clar că era împotriva hotărîrii.
Tov. Ana Pauker: Şi a votat-o.
Tov. Gheorghiu-Dej: Formal. Aşa a votat şi protocolul.
Tov. Ana Pauker: Chestiunea cu Kovasznai. Protestează împotriva acestei chestiuni, de
felul cum a fost prelucrată scrisoarea. Scrisoarea s-a citit, de felul cum a fost prelucrată scrisoarea.
Scrisoarea s-a citit, oamenii au pus întrebări şi au început discuţiile. Până acum au prelucrat o mare
parte a membrilor de partid şi putem să fim împotriva faptului cum o prelucrează membrii de
partid? Ei prelucrează după ce au citit scrisoarea şi au spus părerea. Ce se cheamă că protestezi
împotriva faptului că membrii de partid au tras anumite condiţii?
Tov. Gheorghiu-Dej: Este de fapt un protest împotriva Hotărîrii C.C. de a merge cu
Scrisoarea închisă şi a prelucra scrisoarea despre devierea ţărănească nemarxistă.
Tov. Ana Pauker: Insinuarea că „nu ştiu cine împinge la lucrurile acestea" este un fel de
a spune ,,nu ştiu cine". Trebuie să ştii bine cine împinge comisia instituită de C.C.
Tov. Gheorghiu-Dej: Condusă de conducerea partidului.
Tov. M. Constantinescu: Şi are un preşedinte secretar al C.C.
Tov. Ana Pauker: Eu sunt de acord cu propunerea tov. Bodnăraş de a fi respinse
protestele şi a fi calificate de încercare de a nu se face anchetă şi prelucrarea scrisorii şi cu
neacordul tov. Luca cu hotărîrea C.C.
În ce priveşte Protocolul, Protocolul este rezultatul unei şedinţe a Biroului Politic, în care
fiecare şi-a expus părerea. Eu nu văd de ce să fie mirare că am fost de acord de pildă eu cu
protocolul. Am fost şi sunt de acord. Dacă pornim să punem la îndoială sinceritatea fiecărui
membru de partid, atunci nu este bine.
Tov. Gheorghiu-Dej: Nu este vorba de nesinceritate, ci de poziţia pe care a luat-o
fiecare membru în Biroul Politic cu privire la Scrisoarea închisă. Sunt lucruri noi atitudinea lui
Luca? Sau sunt lucruri vechi.
Tov. Ana Pauker: Nou este, că spune cu gura deschisă că nu este de acord cu hotărîrea.
Tov. Gheorghiu-Dej: Mereu a spus.
Tov. Ana Pauker: Şi spui că te miri că sunt de acord eu şi Teohari. Sunt de acord că într-
adevăr în primele şedinţe eu n-am avut o poziţie fermă faţă de Luca, şi de aceea nu este nici o
mirare.
Tov. Moghioroş: Şi l-ai încurajat.
Tov. Ana Pauker: Şi l-am încurajat.
Tov. Moghioroş: Şi l-ai şi apărat.
Tov. M. Constantinescu: Şi te-ai şi sfătuit.
Tov. ;'\na Pauker: Tov. Teohari a venit la mine. Nu era nici un fel de consfătuire, Luca a
venit întâmplător când Teohari era la mine. Teohari a rămas, Luca a pus chestiunea.
Tov. M. Constantinescu: Nu ţi-a telefonat înainte?
Tov. Chişinevschi: Dta i-ai telefonat. Eu am fost la Luca în birou, am venit să-l consult
şi pe el pentru adunarea împotriva războiului bacteriologic şi a spus: m-a sunat tov. Ana.
Tov. Ana Pauker: Eu nu l-am chemat la mine. Nu este adevărat.
Tov. Luca: Dacă m-a chemat, nu pe chestia aceasta.
Tov. Ana Pauker: Nu l-am chemat la mine pentru nici o chestiune. Luca a spus: ,,uite,
am primit scrisoarea, uite cum este. Ce să fac? Sunt disperat!" şi am spus: ,,vorbeşte cu tov.
Gheorghiu". Asta este lucrul pe care i l-am spus şi nici un fel de aranjare.
Tov. Bodnăraş: După hotărîre?
Tov. Ana Pauker: După discuţiile în Biroul Politic, după Hotărîrea C.C., a fost
scrisoarea, pentru partea redactată.
Tov. M. Constantinescu: Este ceva nou faţă de hotărîre?
Tov. Ana Pauker: A fost discutat de C.C. şi urma ca Biroul Politic să discute. Era
proiectul Scrisorii închise.
Tov. Moghioroş: Tov. Luca a mers la tine, Teohari era acolo, Luca a ridicat chestiunea.
11
Tov. Ana Pauker: Şi i-am spus: ,,du-te şi vorbeşte cu tov. Gheorghiu."
Tov. Gheorghiu-Dej: Este de mirare poziţia lui Teohari pe care a luat-o împotriva
scrisorii? Textul scrisorii îl păstrez, sunt puţine locuri nesubliniate, exact punctele principale din
Hotărîrea C.C. de a schimba caracterul, de a denatura conţinutul politic al Hotărîrii C.C. S-a ridicat
împotriva Hotărîrii C.C., a fost calificată de împăciuitorism poziţia tov. Teohari cu care nu te-ai
declarat de acord, ba ai şi ironizat.
Tov. M. Constantinescu: Şi este o problemă dacă Teohari a făcut-o numai din proprie
iniţiativă.
Tov. T. Georgescu: Am să spun.
Tov. M. Constantinescu: Rog să spună tov. Teohari. El s-a preocupat de a lua apărarea
şi n-a făcut-o numai din iniţiativă proprie.
Tov. Ana Pauker: Am avut atitudine împăciuitoristă şi faţă de Luca. Am greşit în
privinţa aceasta. Credeam că Luca va vedea mult mai adânc greşelile pe care le-a făcut şi că le va
îndrepta. Din această vedere greşită, fără a nu fi de acordul cu fondul chestiunii, am avut atitudine
împăciuitoristă din acest motiv.
În ce priveşte pe Teohari, consecvent am avut atitudine împăciuitoristă şi faţă de Teohari.
Am avut atitudine împăciuitoristă şi faţă de Luca şi am avut atitudine împăciuitoristă şi faţă de
Teohari; era nonnal, pentru că el era de aceeaşi părere cu mine.
Tov. Gheorghiu-Dej: Nu e mai nonnal să fii în linie cu C.C.? Cum se explică?
Tov. Ana Pauker: Nonnal e ca membrii de partid să aibă totdeauna o părere justă, dar
tot în viaţa de partid se întâmplă ca unul sau altul să n-aibă o atitudine justă.
Tov. M. Constantinescu: Şi care este cauza?
Tov. Ana Pauker: Spun că atitudinea mea nu era justă. Credeam că Luca va îndrepta
greşelile lui.
Tov. Chivu: Trebuia să spună.
Tov. Ana Pauker: I-am spus părerea mel! şi promitea: voi îndrepta. I-am spus: ,,nu te
amărî cu lucrurile acestea, munceşte, aceasta este singura soluţie şi îndreaptă greşelile să nu mai
faci greşeli de acestea."
Fără îndoială, faptul că am avut atitudine împăciuitoristă faţă de Luca, acest lucru nu l-a
ajutat în nici un fel, n-a fost un sprijin. De vreme ce în C.C. 1-2 tovarăşi nu au fost fenni ca şi
ceilalţi, a fost o încurajare în a se menţine pe poziţia lui greşită şi acesta a fost motivul pentru care
sur,. :.':: acord cu proceGul verbal. Şi nu este nici de mirare şi nu este nici o bănuială că n-aş fi de
acord. Totuşi sunt de acord, din motive obiective. Iată de ce sunt de acord cu procesul verbal.
Tov. M. Constantinescu: De ce n-aţi spus acest lucru la primul punct al ordinii de zi?
De ce aţi aşteptat să fie exprimată mirarea tov. Gheorghiu?
Tov. Ana Pauker: Am spus că sunt de acord.
Tov. Moghioroş: De ce conteşti mirarea noastră? Pe baza faptului că ai avut o astfel de
atitudine faţă de Luca şi Teohari n-aveam dreptul de a ne mira?
Tov. Ana Pauker: E de mirare că sunt de acord?
Tov. M. Constantinescu: În şedinţă n-aţi fost de acord iar acum aţi fost.
Tov. Moghioroş: A fost justificată această mirare.
Tov. Chişinevschi: Tov. Ana a spus că l-a apărat pe Luca, pentru că a crezut că va reveni
şi prin muncă va arăta. De ce n-ai mers până la capăt în această poziţie? Să fie clar pentru Biroul
Politic de ce ai crezut că Luca va schimba poziţia, cu toate că şi înainte şi în timpul şi după refonnă,
la toate şedinţele, a avut poziţia pe care a avut-o. Dacă n-o să mergi până la capăt, are dreptate tov.
Moghioroş.
12
Tov. Ana Pauker: Am avut încredere în el, în trecutul lui, s-a purtat bine la puşcărie, a
fost un om, s-a purtat demn în faţa duşmanului, credeam că va avea atâta curaj că o să ia atitudine
şi faţă de duşmanul din el.
Tov. Gheorghiu-Dej: De unde metoda de a merge la unii şi la alţii şi de a discuta înainte
de şedinţă?
Tov. Ana Pauker: N-a mers la unii şi la al~.
Tov. Gheorghiu-Dej: S-a dus la tine. De ce? Cine i-a dat împuternicire să meargă să
discute?
Tov. Bodnăraş: Aţi început să discutaţi şi hotărirea.
Tov. Moghioroş: Dacă tov. Ana credea că Luca revine asupra greşelilor, un comunist
cum ajută pe cel care a greşit? Încurajându-l în greşeli sau criticându-l aspru? Dacă tov. Luca ar fi
venit la mine de exemplu că e disperat, i-aş fi spus: ,,singurul drum e să mergi în faţa partidului, să
deschizi sufletul şi să spui toate greşelile şi cele care le ştie şi cele care nu le ştie, să faci autocritică
până la rădăcină".
Tov. Ana Pauker: Credeam că Luca o să vină la C.C. şi o să spună tot ce ştie.
Tov. Moghioroş: Ai acoperit, ai apărat şi pe Luca şi pe Teohari şi nu puteai să ai altă
atitudine faţă de Luca decât apărarea.
Tov. Gheorghiu-Dej: A venit şi la mine Luca.
Tov. Ana Pauker: I-am spus: ,,munceşte şi nu te tângui".
Tov. Moghioroş: Cum se explică aceste două pozi~?
Tov. M. Constantinescu: Teohari a apărat pe Luca şi dta îi aperi pe amândoi.
Tov. Ana Pauker: Am spus că era o poziţie greşită.
Tov. Gheorghiu-Dej: Cum se explică că din 10 oameni transpiră afară discu~le
noastre? Cum se explică? De unde posturile de radio imperialiste şi gazete din ţări capitaliste se
referă la situaţia critică în care s-a pus Teohari în legătură cu reforma bănească? Cum se explică?
De unde? Înţeleg, în C.C. unde erau social-democra~, elemente în care nu se poate avea încredere,
am discutat, a fost criticat, dar n-a fost vorba de Teohari. Numai în şedinţa din 13 martie s-a
discutat şi a fost criticat foarte sever Teohari. De unde ştiu posturile de radio imperialiste? Şi se
referă la 30 aprilie. Şi într-o gazetă din Israel.
Tov. Teohari Georgescu: Apare mai clar.
Tov. Gheorghiu-Dej: De unde să ştie? 10 oameni au fost. Vă rog să explicaţi. Până unde
se ajunge cu pălăvrăgeala!
Tov. Ana Pauker: Şi crezi că lucrul acesta vine de la mine?
Tov. Gheorghiu-Dej: Eu pun întrebarea: de unde? De ce? Eu nu spun despre nimeni. De
unde? Ridic această chestiune. Dacă nici în cadrul acesta restrâns de 10 oameni care ne cunoaştem,
dacă nici aici să nu putem să ne spunem părerea, ca peste câteva zile să se afle la posturile de radio
şi vorbesc de lucrurile acestea, unde ajungem?
Tov. Ana Pauker: Este extrem de grav dacă cade (sic!) bănuiala pe unul dintre noi.
Tov. Gheorghiu-Dej: Cum să nu bănuieşti? Nu mai poţi să spui nimic. Trebuie să taci.
Pentru ce aşa? Şi permanent a fost la noi asemenea lucru. Au fost hotărîri luate în C.C., de exemplu în
legătură cu emigrarea evreilor. De unde a ştiut populaţia evreiască, dintr-un loc foarte înalt?
Hotărirea a fost în conducere mult mai restrânsă decât de 10, şi la 3-4 zile se ştia.
Ţi-am adus la cunoştinţă, tov. Teohari.
Tov. T. Georgescu: Ştiam.
Tov. Ana Pauker: Cu nimeni absolut nimeni pe lume n-am vorbit despre aceste lucruri,
şi cer să fie crezut acest lucru.
13
Tov. Gheorghiu-Dej: Eu nu-ţi aduc ţie învinuiri. Eu ridic chestiunea că nu mai putem
vorbi lucruri care să rămână aici înmormântate, lucruri secrete. Atunci ce garanţie mai avem?
Evident că poţi să te duci cu bănuieli şi să ne uităm unul la altul, dar atunci unde ajungem?
Tov. T. Georgescu: De ce n-am luat cuvânt la protocol? Am considerat şi eu că discuţiile
pe care le-am avut în Biroul Politic au fost consemnate în protocol şi fără îndoială că nu puteam să fiu
decât de acord cu tot ce este consemnat acolo. Aş vrea în faţa Biroului Politic, în faţa voastră să stea
lucrurile aşa cum sunt ele. Am fost foarte uimit când tov. Gheorghiu a ridicat problema mai multor
centre. De când sunt în partid, niciodată n-am obişnuit ca să merg pe această linie.
Unde este marea vină a mea? Vina mea este acolo că n-am analizat, n-am adâncit, n-am
studiat materialul care a fost pus în discuţia Biroului Politic şi în şedinţa C.C. Tov. Gheorghiu
poate să aibă impresia că sublinierile înseamnă şi o studiere. Nu. Din contră, am primit materialul
cu reforma bănească sâmbătă şi am avut şedinţă luni, sâmbătă după masă am lucrat, înainte de
şedinţă am avut un material. N-am schimbat asupra acestui material cu nimeni un singur cuvânt.
Poate dacă aş fi întrebat pe unul sau altul care a lucrat la el, să mă fi lămurit asupra anumitor
probleme, care nu-mi erau clare.
Tov. Gheorghiu-Dej: Cum se explică atitudinea ta neserioasă de glume în şedinţă?
Tov. T. Georgescu: Nu obişnuiesc să fac glume, respect şedinţele Biroului Politic.
Tov. Gheorghiu-Dej: La prima şedinţă am spus: ,,de ce neseriozitatea aceasta? De ce nu
studiezi?"
Tov. T. Georgescu: E adevărat acest lucru. Respect şedinţele Biroului Politic şi ale C.C.
Spun că a fost această lipsă, dacă aş fi luat poziţie mai atent asupra problemelor analizate ... dar nu
am luat materialul cu toate seriozitatea. N-am discutat asupra primului material cu absolut nimeni.
N-am adâncit materialul. Cunoşteam ce s-a petrecut la Bancă şi acolo am făcut greşeala să consider
că materialul este al tov. Miron, şi din cauza aceasta am pus întrebări.
Tov. Gheorghiu-Dej: El n-are dreptul să întocmească materiale?
Tov. T. Georgescu: Una este când întocmeşte un tov. şi alta când o comisie. Aveam
dreptul să ştiu.
Tov. Moghioroş: La tine are importanţă cine face sau ce conţine?
Tov. T. Georgescu:Are foarte mare importanţă şi cine-l face.
Tov. Gheorghiu-Dej: Este un membru al Comisiei şi avea sarcina să facă.
Tov. Chişinevschi:Când ai apărat pe Luca ai avut o formulare, ai spus: ,,Dar am fost o
oiţă a nevinovată?".
Tov. T. Georgescu: În şedinţă am arătat.
Tov. Chişinevschi: Ce înseamnă aceasta?
Tov. T. Georgescu: De unde am luat această poziţie nejustă? Consideram că Luca
lucrează la Ministerul de Finanţe şi noi în celelalte şi, fiind în Consiliu, avem vină la fel cu Luca,
ceea ce nu este just. N-am văzut acest lucru că tov. Luca, prin politica care a dus-o nu putea nimeni
să pătrundă acolo şi am considerat, am discutat diferite probleme şi n-am pus lucrurile cum
trebuia[ u].
Tov. Gheorghiu-Dej: Cunoşteai situaţia de la Ministerul de Finanţe de mult.
Tov. T. Georgescu: Cunoşteam.
Tov. Gheorghiu-Dej: Nu odată ţi s-a atras atenţia ca ministru de Interne. De ce această
poziţie?
Tov. T. Georgescu: Din cauză că am despărţit activitatea Finanţelor de tov. Luca, nu
l-am văzut răspunzător acolo. Am luat lucrurile greşit. Mie mi-au apărut din ce în ce mai clar
problemele în prelucrările care au fost; discuţiile din şedinţele Biroului Politic şi C.C. mi-au dat
14
ajutor cum n-am primit de când sunt în partid. Am avut după aceea din nou, tot din cauza
neanalizării problemei, în ultima şedinţă a Biroului Politic poziţia aceea. În şedinţa C.C. s-a hotărît
o comisie care să redacteze scrisoarea, şi să fie prelucrată. Din cauza celor cuprinse, juste, în
scrisoare, mi s-a părut că tov. Luca apare într-o lumină mai proastă decât în realitate. N-am analizat
nici acest pasaj, decât grăbit, ceea ce nu e permis.
Tovarăşi, n-am mers în dreapta şi în stânga. Când tov. Luca a venit sus la tov. Ana, am
vrut să plec la tov. Gheorghiu. Mai mult, am considerat că scrisoarea, tov. Gheorghiu n-a văzut-o.
Nu m-am băgat în treaba aceasta să fonnez grupe, din contră, nu m-a preocupat acest lucru nici
înainte şi nici după şedinţa C.C. Mai mult, pot spune că mi-a fost câteodată greu, nu m-am văzut cu
tov. Luca decât la expoziţii, l-am evitat, tocmai din această situaţie, datorită poziţiei luate de tov.
Luca. Dacă ar fi luat o poziţie hotărîtă, nu l-aş fi evitat.
Tov. Luca: Pe ce chestie?
Tov. T. Georgescu: Să nu te întâlnesc. Ai spus: ,,vreau să viu la tine să-ţi comunic". Şi
am spus: ,,n-am timp, mă duc la minister".
Tov. Luca: Da de unde ştiai ce vreau? De câte ori te-am întrebat de Iacob?
Tov. T. Georgescu: Vorbesc de acum. Înainte ţi-am spus care este situaţia lui, că n-avem
situaţie precisă şi se cercetează.
Tov. Luca: Şi când a venit înapoi din Ungaria ai spus că n-aveţi nimic.
Tov. Gheorghiu-Dej: Dar ce este la Ministerul de Finanţe, ştiai?
Tov.T.Georgescu:Ştiam.
Tov. Gheorghiu-Dej: De ce n-ai ridicat problema în C.C., cu material documentat, cu
poziţie?
Tov. T. Georgescu: În privinţa aceasta, Secţia Plan-Finanţe are material pe doi ani în
legătură cu toate problemele privitor la Finanţe.
Tov. Gheorghiu-Dej: Ca secretar de partid şi ministru de Interne, un secretar trimis în
organul cel mai ascuţit al partidului şi guvernului, care era datoria ta? Să laşi duşmanul mai departe
în Ministerul de Finanţe?
Tov. Chivu Stoica: Ai avut ocazia să arăţi.
Tov. Gheorghiu-Dej: Şi ce logică?! Cunoşti, ştii că e plin de elemente duşmănoase, ai
ridicat chestiunea cu situaţia clasei muncitoare, ai cunoscut ieşirile lui Luca şi n-ai luat atitudine
când s-a pus în discuţie Scrisoarea închisă; ai luat poziţie împăciuitoristă. Este logic să nu vezi
duşmanul, să-l laşi în pace, să nu ridici problema în C.C. şi te aliniezi cu Luca să aperi greşelile lui?
Tov. T. Georgescu: Tov. Chivu este aici. El a primit zeci de scrisori şi a luat măsuri de
câte ori i s-a spus. Şi nu numai tov. Chivu, şi Gaston. El primeşte ajutor efectiv. La tov. Luca puteai
să spui oricât.
Tov. Luca: Nu mi-ai trimis nici un material, dimpotrivă privitor la Iacob ai spus ...
Tov. Moghioroş: Fondul chestiunii: de unde izvorăşte poziţia ta de la început până la
sfârşit faţă de Luca? Că nu ai studiat, nu este motiv. Poziţia este efectul. Dar cauza care este?
Tov. T. Georgescu: Că n-am analizat.
Tov. Gheorghiu-Dej: De ce n-ai analizat? Nu este important?
Tov. T. Georgescu: Asta este lipsa mea.
Tov. Gheorghiu-Dej: Este compatibilă această situaţie cu un secretar de partid?
Tov. T. Georgescu: Luaţi şi activitatea mea. Am lucrat 20 de ore. A fost greşit, trebuia
să lucrez 16 şi 4 să citesc.
Tov. Gheorghiu-Dej: Ai pierdut simţul vigilenţei, ai devenit comod. Peste tot sunt mai
multe elemente contrarevoluţionare în ţară decât în Cehoslovacia, Ungaria.
15
Tov. T. Georgescu: Asta de 6 luni de zile. Înainte nu era. Şi părerea nu e numai a dtale,
ci şi tovarăşii noştri au spus că nu stăm prost, că am şi lovit. Desigur sunt lipsuri.
Tov. Gheorghiu-Dej: În cadrul Ministerului de Interne s-au descoperit elemente
duşmănoase şi au rămas.
Tov. T. Georgescu: La 70 mii oameni poate să se mai strecoare; chiar unde s-a schimbat
şi sunt numai elemente noi şi tot mai descoperim.
Tov. Gheorghiu-Dej: Cum se face că operaţiuni puse la cale de conducerea ministerului,
le află duşmanii a doua zi? Cum îţi explici?
Tov. T. Georgescu: Eu nu cunosc aceste fapte. Ştiu că au fost acţiuni unde au fost mii de
oameni şi n-a fost deconspirat nimic. Trebuie să redăm şi ce s-a făcut bun şi ce s-a făcut rău. Pentru
poziţie neprincipială să fiu bătut. Să se arate şi la ceilalţi tovarăşi unde s-a făcut bine şi unde rău.
Tov. Gheorghiu-Dej: Ai devenit comod, ai pierdut vigilenţa.
Tov. T. Georgescu: Mi se poate spune orice, dar comod n-am fost.
Tov. Gheorghiu-Dej: Laşi în Ministerul de Finanţe asemenea elemente să mănânce
pâinea statului.
Tov. T. Georgescu: Am discutat această problemă şi despre Ministerul Finanţelor şi mi
s-a spus că de aceştia răspunde fiecare ministru. Fiecare cunoaşte ce oameni are.
Tov. Gheorghiu-Dej: Elementele duşmane sunt treaba Ministerului de Interne.
Tov. T. Georgescu: Elemente duşmănoase au fost ridicate din tot aparatul de stat şi de la
Finanţe şi din celelalte părţi.
Tov. Gheorghiu-Dej: Atunci n-am fi primit atâtea lovituri la noua reformă bănească. De
ce umblăm să cocoloşim?
Tov. T. Georgescu: Eu nu cocoloşesc şi spun cinstit cum sunt lucrurile.
Tov. Apostol: Cu ce scop l-aţi trimis pe tov. Luca să meargă la tov. Gheorghiu?
Tov. T. Georgescu: În calitate de secretar.
Tov. Apostol: Nu cu scopul de a-l determina să facă un pas înapoi?
Tov. T. Georgescu: El poate fi determinat? Era o scrisoare şi era normal să meargă la
tov. Gheorghiu şi nu în dreapta sau în stânga.
Tov. Moghioroş: Aceleaşi obiecţiuni ai ridicat şi tu, şi ai încercat să scoţi esenţialul ca să
nu-l compromitem în şedinţa Biroului Politic; ai propus scoaterea esenţialului, a fondului. Ai pus în
discuţie Hotărîrea Comitetului Central cu scopul de a revizui hotărîrea.
Tov. T. Georgescu: La şedinţa Biroului Politic, la sfârşit mi-am precizat poziţia şi îmi
este clar de atunci şi până azi. Am mers pe teren, am prelucrat, am învăţat mult, cum n-am învăţat
niciodată.
Tov. M. Constantinescu: Atunci când aţi avut aceste întrevederi la tov. Ana cu tov. Ana
şi Luca, dv. aţi discutat proiectul de scrisoare şi aţi schimbat păreri în legătură cu proiectul de
scrisoare?
Tov. T. Georgescu: Nu. N-am discutat, n-am făcut schimbări, n-am făcut nimic. Şi n-am
făcut aceasta nici înainte, nici după ce a fost luată hotărîrea în Biroul Politic. N-am de discutat
probleme de felul acesta.
Tbv. M. Constantinescu: În 13 martie dimineaţa, n-aţi fixat poziţie în legătură cu
aceasta?
Tov. T. Georgescu: N-am fixat nimic.
Tov. Gheorghiu-Dej: Cum califici această metodă a lui Luca de a merge la tovarăşi şi a
cere păreri?
Tov. T. Georgescu: Este o metodă care nu este în practica partidului nostru, este
împotriva regulilor de partid şi dăunătoare. Ea nu poate să ducă la întărirea unităţii partidului.
16
Tov. Gheorghiu-Dej: Cum o califici, metoda ca atare?
Tov. T. Georgescu: O metodă de a contrapune partidului o altă poziţie, un alt punct de
vedere, de a căuta sprijinitori.
Tov. Gheorgbiu-Dej: Ce te-a împiedicat să mergi să ridici problema de la Ministerul de
Finanţe şi Bancă?
Tov. T. Georgescu: Am ridicat-o.
Tov. Gheorghiu-Dej: Înainte.
Tov. T. Georgescu: Nu m-a împiedicat nimic. Dar spun că ceea ce trebuia, se ştia; în
decursul de ani, noi, pe linia aparatului de stat, am luat o serie de măsuri.
Tov. Gheorghiu-Dej: În repetate rânduri ţi s-a atras atenţia De ce n-ai venit cu material
pregătit în faţa secretariatului, a Biroului Politic? lată poziţie lui Luca, iată cum apără pe cutare. De ce?
Tov. T. Georgescu: Din cauză că n-am fost destul de hotărit în treaba aceasta când am
discutat în colectivul Ministerului de Interne. Am discutat ca să facem un material că în aparatul de
stat au pătruns elemente duşmănoase; mi s-a spus ,,nu facem" şi n-am mers să dau ordin, m-am
lăsat convins.
Tov. Gheorghiu-Dej: Ţi-am atras atenţia de zeci de ori în legătură cu Ministerul de
Finanţe.
Tov. T. Georgescu: De aici am pornit şi mi s-a ridicat acest lucru şi m-am lăsat târât de
acest argument: este vorba de conducerea Ministerului de Finanţe. Nu sunt oameni la care să pui la
îndoială cinstea. Problema m-a preocupat pe mine.
Tov. Gheorghiu-Dej: Dar n-ai ţinut seama de părerea conducerii? Ţi-am spus personal:
„ce este la Ministerul de Finanţe? Ce este la cutare? De ce nu te duci să vezi? Era mai important ce
ai vorbit acolo sau ce am vorbit noi?
Tov. T. Georgescu: Ani de zile la Ministerul de Finanţe au fost elemente ridicate acolo.
Tov. Gheorghiu-Dej: De ce n-ai tras alarma în faţa C.C., ca om de răspundere trimis de
partid, ca ministru de Interne? De ce? Te-ai jenat de Luca, sau ce?
Tov. T. Georgescu: Noi cunoşteam că sunt o serie de elemente, era Iacob în cercetarea C.C.
Tov. Gheorghiu-Dej: Dar sunt acolo moşieri, prinţi, fel de fel de duşmani. Lucrul acesta
era cunoscut. Dacă nu, nu ne-am preocupat, nu ne-am interesat, că nu este treaba Ministerului de
Interne să se ocupe de elementele duşmănoase. Dar odată având această sarcină şi fără îndoială
cunoşteai aparatul, de ce n-ai ridicat problema la C.C.? la Secretariat? Iată, cutare. Mai cu seamă că
au început să fie nemulţumiri în rândurile muncitorilor, în diferite domenii lucrurile merg prost,
deşi în nenumărate rânduri ţi-am atras atenţia De ce n-ai venit cu lucrurile acestea în faţa C.C.?
Ţi-a fost teamă?
Tov. T. Georgescu: Nu.
Tov. Gheorghiu-Dej: N-ai avut drept ca secretar de partid şi membru în guvern şi
ministru de Interne şi vicepreşedinte? Şi ca membru de partid? Ce a putut să te oprească? Ţi-a fost
jenă de Luca? Nu poate conducerea partidului să-l zgâlţâie şi să-l pună la locul lui când este vorba
de Ministerul de Finanţe şi Bancă şi unde colcăie de elemente duşmănoase? Şi şti~ de acest lucru.
De ce n-ai venit? Acum Comisia de partid să vadă ce e acolo. Te înspăimânţi, ceva de necrezut.
Merităm să fim bătuţi cu toţii cu bâte. Nu este vorba de o greşeală, este vorba de o linie, de o stare
de lucruri anormală, o delăsare, o pierdere a vigilenţei, de iluzii. Ne legănăm în iluzii. Ai mers pe
linia aceasta. Când era cu legionarii, veneaţi de la Ministerul de Interne, că nu există centru, că sunt
împărţiţi în două. Şi ai discutat cu Pătraşcu şi am spus că nu este bine, cunoaştem legionarii, sunt
criminali. Ai crezut o clipă că o să ne facă servicii şi n-o să lupte împotriva Republicii?
Tov. M. Constantinescu: Şi ţi-am spus şi eu.
17
Tov. T. Georgescu: Acum 5-6 ani.
Tov. Gheorghiu-Dej: Şi se răsfrânge azi în toată ţara.
Tov. T. Georgescu: S-au ridicat toate elementele cunoscute.
Tov. Gheorghiu-Dej: În primele zile ale legalităţii s-a atras atenţia asupra pericolului
reconstituirii resturilor Gărzii de Fier, lupta împotriva lor.
Tov. T. Georgescu: Dar nu loveam în ei?
Tov. Gheorghiu-Dej: Stă la pândă cu arma să te lovească.
Tov. T. Georgescu: Dacă lipsa mea, greşelile mele în prelucrarea problemei în adâncime
este una, despre activitate, trebuie luate şi părţile bune şi părţile rele.
Tov. Gheorghiu-Dej: Aici nu este vorba de părţile bune şi rele. Nimeni n-o să nege
rezultatele în lupta cu duşmanii. Aici este vorba de deficienţe grave care au loc şi azi în viaţa
noastră de stat. Este normal ca la Ministerul de Finanţe să fie atâţia duşmani, să se ştie şi să nu se
ridice această problemă? Este clar. Eşti ministru de Interne. Cu ce drept putem să îngăduim lucrul
acesta? Asta este grav. Admitem că Luca, prin atitudinea sa, a introdus un spirit şi atmosferă
aracceevistă, s-a aruncat asupra fiecăruia cu piciorul, cu calificative, a înăbuşit spiritul critic, a
împiedicat, a frânat dezvoltarea membrilor C.C., a noastră, a fiecăruia dintre noi, că este mucos, că
e tânăr, că e prost, nu ştie, habar n-are, - şi, de câte ori i s-a atras atenţia -, el a apărat alături de
elementele din conducerea Ministerului de Finanţe şi Băncii şi n-a văzut că acolo colcăie de
elemente duşmănoase.
Ţi-a fost teamă să te duci la dânsul să ridici în conducerea partidului, să arăţi că nu se
poate, că uite ce este acolo. S-au aciuit în conducerea unui institut de cea mai mare importanţă o
sumă de elemente duşmănoase şi şi-au bătut pur şi simplu joc de noi. Dacă iau numai aspectul de a
înşela C.C.: că nu este circulaţia aşa, că la oraş sunt mai mulţi bani decât la sat, că muncitorimea
trăieşte bine şi nu ţăranimea. Înseamnă că erau stăpâni pe Ministerul de Finanţe.
Tov. M. Constantinescu: În plin Consiliu de Miniştri, în 1949, am atras atenţia tov.
Luca public că Iacob este un element care provoacă permanent conflicte în guvern, urmăreşte ţeluri
nesănătoase.
Tov. Gheorghiu-Dej: De ce Teohari? Cine te-a împiedicat? Ţi-a fost teamă de Luca?
Tov. T. Georgescu: Nu. Să luaţi sub prismă critică activitatea Ministerului de Interne.
Tov. Gheorghiu-Dej: De vreme ce ai fost trimis de Ministerul de Interne, care este
datoria ta?
Tov. T. Georgescu: În perioada aceasta cu un aparat nou în care s-au schimbat 60% din
efectiv, am avut lupte active şi am fost preocupaţi de activitatea elementelor duşmane şi n-am avut
posibilitate să mergem la fiecare minister şi să facem şi muncă de cadru.
Tov. Gheorghiu-Dej: La Secţia Relaţiilor cu Străinătatea de la Bancă, să vezi ce este.
Tov. Moghioroş: Şi ai lăsat să plece în Egipt pe unul care în timpul lui Antonescu
deţinea secretul finanţării Armatei; S.S.I., a avut codul secret al Băncii; Ministerul de Interne i-a dat
drumul să fie trimis în Egipt şi n-a venit să spună: ,,nu aprobaţi astfel de lucruri".
Tov. Gheorghiu-Dej: Cum explici că s-a călcat Hotănrea C.C. cu privire la instructorii
din Israel, printre care s-au găsit mari spioni? S-au trimis peste graniţă fără să fie judecaţi şi
condamnaţi.
Tov. T. Georgescu: Trebuie văzut cine a tăcut acest lucru.
Tov. Gheorghiu-Dej: Am discutat şi aşa s-a hotărit ca ei să nu fie puşi în libertate, ci să
fie condamnaţi aspru, să se spună de ce şi abia apoi am hotănc, să fie expulzaţi. De ce?
Tov. T. Georgescu: Trebuie văzut.
Tov. Gheorghiu-Dej: Nu ştie ministru de Interne?
18
Tov. T. G-eorgescu: Nu numai pe aceşti 4 am avut în 5 ani. Au fost mulf
Tov. L Chişinevschi: Asta este din 1949-50.
Tov. Gheorghiu-Dej: Cum să nu râdă ăştia de noi? Se plimbă la noi, fac legături, îşi
fixeaz.ă rezidenţe de spionaj şi le spunem: ,,scuzaţi!" şi le dăm drumul nejudecaţi, necondamnaţi.
Ce fel de Minister de Interne?
Tov. T. Georgescu: Să vedem.
Tov. Gheorghiu-Dej: Dar nu ştii?
Tov. T. Georgescu: S-a dat drumul pe baza hotărîrii.
Tov. Gheorghiu-Dej: Aici s-a discutat. De ce s-a dat drumul?
Tov. T. Georgescu: Am să văd şi am să spun. Asta n-a fost politica Ministerului de
Interne.
Tov. Gheorghiu-Dej: Este just?
Tov. T. Georgescu: Nu este just dacă s-a făcut aşa.
Tov. Gheorghiu-Dej: Cunoaşteţi ceva despre cei care au fost puşi în libertate?
Tov. T. Georgescu: Trebuie văzut.
Tov. Apostol: Aici s-a hotărît să fie judecaţi şi condamnaţi.
Tov. Chişinevschi: Şi dacă va fi nevoie, expulzaţi.
Tov. Gheorghiu-Dej: Duci o politică personală acolo?
Tov. T. Georgescu: De ce mi se spune acest lucru? Pentru poziţia nejustă?
Tov. Gheorghiu-Dej: Toate sunt legate. Este o atitudine de delăsare, de pierdere a
vigilenţei şi simţului partinic.
Tov. T. Georgescu: Până acum spuneai altfel.
Tov. Gheorghiu-Dej: Nu spuneam altfel. Totdeauna căutam să-ţi atrag atenţia.
Tov. T. Georgescu: Da, mi-ai dat mult ajutor, e adevărnt. Şi asta m-a ajutat în muncă.
Tov. Gheorghiu-Dej: N-ai dat răspuns: pentru ce n-ai adus în faţa C.C.?
Tov. T. Georgescu: Am spus: ,,pentru că am fost prinşi în lupta împotriva bandiţilor
activi".
Tov. Luca: Dar aceştia nu sunt activi? Eu nu ştiam de lucrul acesta.
Tov. T. Georgescu: Dacă nu ştia Ministerul Finanţelor, cine să ştie?
Tov. Gheorghiu-Dej: Luca este nevinovat, o fecioară, un sfânt. De câte ori ridicai
problema că ai făcut, ai curăţit? Ferească de aşa o curăţire.
Tov. Luca: Am dat mulţi afară.
Tov. M. Constantinescu: Ţi-am spus în public că Iacob este un provocator.
Tov. Moghioroş: Ai pus în bătaie carnetul.
Tov. Luca: Niciodată n-am spus cu carnetul.
Tov. Moghioroş: Ai spus: ,,dacă este un ticălos şi eu sunt ticălos"?
Tov. Luca: Eu am avut încredere în Iacob, este adevărat, dar de câte ori am întrebat, mi
s-a spus că nu s-a găsit nimic.
Tov. M. Constantinescu: Nu este adevărat. Ghizela Vass în calitate de preşedinte a
Comisiei de Verificare, a spus să nu intervii şi aproape ai dat-o afară.
Tov. Luca: Nu este adevărat.
Tov. T. Georgescu: Tov. Gheorghiu a ridicat problema că anumite probleme ridicate în
Biroul Politic transpiră. Am fost uimit - ern firesc şi nonnal - că în ultima vreme au căpătat
infonnaţii despre situaţia mea, comentarii de către imperialişti, comentate şi de presă, în sensul că
în unna celor petrecute, în unna situaţiei din ultima vreme, tovarăşului Teohari i s-a retras
19
încrederea şi aceste lucruri comentate de ei. Este clar că nu poate să fie rezultatul decât a unor
pălăvrăgeli. Eu i-am atras atenţia tov. Luca în urmă cu 8-9 luni de zile.
Tov. Gheorghiu-Dej: Pe ce chestie?
Tov. T. Georgescu: Pe chestia transpirării problemelor legate de emigrarea evreilor.
Tov. Gheorghiu-Dej:EI a vorbit?
Tov. T. Georgescu: Am fost şi i-am spus că suntem în posesia unor date că se
comentează asupra discuţiilor care au avut loc în conducere şi că sursa porneşte de la Eidlitz. Tov.
Luca a spus că o să ia măsuri.
Tov. Chivu: Cum ştia Eidlitz?
Tov. T. Georgescu: Asta e o chestiune care trebuie văzută.
Tov. M. Constantinescu: Este membru în C.C.?
Tov. Ghoorghiu-Dej: De unde ştia Eidlitz de împăciuitorism?
Tov. T. Georgescu: Nu de împăciuitorism.
Tov. M. Constantinescu: Nu faţă de Eidlitz, ci Luca.
Tov. T. Georgescu: Dacă ştia Eidlitz, ştia de la tov. Luca, direct sau indirect, putea să
vorbească în faţa lui a altcuiva. Nu pot să afum că a vorbit direct, putea să vorbească cu Iacob.
Tov. M. Constantinescu: Şi Eidlitz ce a făcut?
Tov. Ana Pauker: Unde a vorbit?
Tov. T. Georgescu: A vorbit mai departe şi a ajuns în mai multe locuri.
Tov. M. Constantinescu: S-a dus undeva şi a informat.
Tov. Gheorghiu-Dej: A spus că deţine dintr-un loc foarte înalt, nu cumva să vă referiţi
că a aflat de la mine.
Tov. M. Constantinescu: Adică în mod conştient a informat.
Tov. Gheorghiu-Dej: A spus: ,,să nu spui că te-am informat eu".
Tov. M. Constantinescu: Tovarăşă Ana, tov. Teohari a afirmat că în întrevederea din
13 martie n-au schimbat păreri în legătură cu conţinutul scrisorii şi n-au stabilit nimic. Aşa ruga pe
tov. Ana să precizeze.
Tov. Ana Pauker: Eu n-am schimbat păreri. Am spus că Teohari a spus că este
frământat şi el a comis greşeli şi crede că în scrisoare trebuie să fie subliniat şi acest lucru.
Tov. M. Constantinescu: Adică aţi schimbat păreri.
Tov. Ana Pauker: Adică aceasta, că trebuie să fie puse şi greşelile care le-am comis noi,
a spus Teohari.
Tov. Gheorghiu-Dej: Cine ,,noi"?
Tov. Ana Pauker: Teohari vorţ,ea de el.
Tov. Gheorghiu-Dej: Teohari avea poziţia că de ce călcăm pe Luca. Este în stenogramă
şi în protocol despre aceasta, că de ce atribuim lui Luca această vină că, la urma urmei C.C. este de
vină. Noi toţi. Că în hotărlrea pe care am luat-o, n-a hotărit să sprijinim ţărănimea? Interpreta
situaţia şi ridica acuzaţia asupra C.C.; deci C.C. îşi făceau autocritică pentru a apăra pe Luca. Şi
Luca a afumat la Plenară că noi am greşit, avea o altă linie decât cea din scrisoare; obiect de critică
era C.C. în primul rând.
Tov. M. Constantinescu: Eu nu ştiu ce să cred. Iată ce spune tov. Ana în şedinţa din
13 martie referindu-se la discuţia cu tov. Teohari în dimineaţa aceleiruji zile: ,,Şi Teohari mă
întreba: oare este just ca în hotărlre să apară ... " (citeşte) Deci înseamnă că aţi schimbat păreri.
Tov. Ana Pauker: A venit la mine şi a spus: ,,cred că am o mulţime de vină în
chestiunea cu chiaburii, n-am luat destulă atitudine că sunt prea puţini, am şi eu greşelile mele şi
cred că trebuie pus în scrisoare.
20
Tov. L Chişinevschi: Adică aţi discutat.
Tov. Ana Pauker: Şi l-am sfătuit să spună la şedinţă.
Tov. M. Constantinescu: L-aţi şi sfătuit, iar el a luat cuvântul.
De ce a fost o întâlnire în trei. L-aţi sfătuit asupra scrisorii şi l-aţi sfătuit să pună
chestiunea în Biroul Politic. Este o metodă partinică? De ce n-a fost Chivu sau alţii din Biroul
Politic? Cum calificaţi metoda că după Hotărirea C.C. din 1 martie, după ce s-a elaborat proiectul
de către Comisie, să aveţi întrevederi în doi şi apoi în trei şi să-l sfătuiţi ce poziţie să ia? Cum se
numeşte aceasta?
Tov. Ana Pauker: Hotărirea era că C.C. a fost de părere ca în hotărire să pună şi
răspunderea tov. Luca.
Tov. Gheorghiu-Dej: Nu ,,şi".
Tov. Ana Pauker: Se vorbea despre Vijoli şi Iacob şi C.C. a spus să se spună şi despre
Luca, nu numai despre Vijoli şi Iacob şi după aceea s-a ridicat partea despre Luca, aceasta nu era
hotărîtă, partea aceea despre Luca. Despre această parte, părerile lui Teohari era că este prea aspră
şi că, dacă se pun toate greşelile lui Luca, spunea că ,,nu sunt împăcat cu conştiinţa mea că atunci
trebuie să pună şi greşelile mele".
Tov. Bodnăraş: De ce n-a spus asta în Biroul Politic?
Tov. M. Constantinescu: De ce nu l-ai îndepărtat şi nu l-ai sfătuit să nu vină la Dta?
Poate că era un obicei la Dta. Poate aţi făcut şi cu alte ocazii.
Tov. Ana Pauker: Poţi să bănuieşti ce vrei.
Tov. M. Constantinescu: Întreb pe un tovarăş de răspundere în partid. Vă rog să
precizaţi dacă această fixare a fost făcută prim dată sau şi înainte de alte şedinţe ale Biroului Politic
sau după ce s-a discutat în Biroul Politic? Am dreptul să întreb. Este o problemă principială. Nu
bănuiesc nimic, întreb. Este pentru prima data în istoria relaţiilor dv. cu Teohari cu schimburi de
păreri înainte de şedinţă şi că v-aţi sfătuit? Dacă este prima oară, mă rog.
Tov. Ana Pauker: Este clar că Teohari a simţit la mine o atitudine de împăciuitorism, de
aceea a venit la mine că a simţit că n-am poziţie fermă.
Tov. Bodnăraş: Dar nu de Teohari era vorba în scrisoare.
Tov. Ana Pauker: Avea părerea pe care a spus-o.
Tov. Bodnăraş: În C.C. am avut impresia că Teohari a fost de acord.
Tov. Ana Pauker: Când au început îndoielile? Când a fost partea despre Luca, că este
prea aspră.
Tov. Bodnăraş: Şi Teohari a venit cu părerea că ar fi bine, dacă este vorba de greşeli, să
se vorbească şi de ale lui Teohari. Dar Teohari nu pune problema aşa în şedinţă, el nu spune că nu
este de acord pentru că !ipseşte despre el.
Tov. Gheorghiu-Dej: S-a apărat când a fost vorba de lipsurile Ministerului de Interne.
Tov. Bodnăraş: (citeşte din protocol). Dacă Teohari în discuţii nu şi-a expus şi punctul
acesta de vedere; în privinţa răspunderii spune că ele n-au fost fixate de Luca, ci de noi în discuţii,
iar tov. Ana intervine ,,şi în hotărîrile care au fost luate". Caracterizează ca Teohari să se ducă şi să
pună problema vinei, a participării lui. Iată sensul discuţiilor; rezultă din punctul de vedere a lui
Teohari care exprimă dezacordul cu hotărirea.
Tov. Ana Pauker: Da.
Tov. Bodnăraş: Este clar. Eu n-am fost la şedinţă, am fost împiedicat. De ce spun că
sunt surprins. Că eu nu cred că dacă suntem de acord cu fondul problemei din protocol, dacă
Teohari este de acord, n-am găsit în document că tov. Teohari retrage „exprimările" sale. El spune
aşa: ,,Sunt de acord pentru că în exprimările mele şi felul în care am privit. .. " Formule tipice
21
pentru tov. Teohari. Nici că e rasă, nici că e tunsă. Eu n-am găsit nimic din care să fi rezultat
limpede că recunoaşte că a luat o atitudine greşită şi cred că nu întâmplător tov. Ana a fost prima
care a spus: ,,hai să semnăm". Cred că ar fi fost foarte mult de spus. N-am pus aici formal. Propun
ca documentul să intre în discuţiile C.C.
Tov. Gheorghiu-Dej: Just.
Tov. Bodnăraş: Iar în ce priveşte pe Teohari, iată ce spune: contestă că Luca poartă
răspunderea, că răspunderea principală e a altcuiva. Tov. Ana a venit şi susţine acest punct de
vedere că trebuie făcută o deosebire între politica nemarxistă şi abaterile lui Luca. A cui? Se pune
întrebarea? Teohari spune că acest lucru trebuie să fie clar pentru toţi, pentru Luca şi pentru toată
lumea. Sunt de acord că trebuie să avem grijă să fie clar.
Mai departe, că politică ţărănească înseamnă politică în favoarea ţărănimii. În continuare
spune să revizuim politica nemarxistă, se ridică împotriva formulării că Luca a dat Ministerul de
Finanţe pe mâna elementelor duşmănoase şi considera că dacă nu se modifică şi se adaugă la
scrisoare, atunci trebuie trase concluzii până la capăt, deoarece o să se pună întrebarea dacă mai poate
să ramână în C.C. şi vicepreşedinte. Iar tov. Ana spune mai mult în chestiunea aceasta, grijulie ca nu
cumva Luca să iasă compromis în toată această afacere, să se spună că mâine poimâine tov. Luca
poate să fie scos, ci să se explice că tov. Luca poate şi trebuie să ramână în C.C.
Şi cu acest text sunteţi de acord, fără nici o discuţie. Iată de ce am nedumeriri. Pentru că
nicăieri în acest proces verbal n-aţi venit, nici dv. tov. Ana, nici Teohari, să vă definiţi clar poziţia,
Miron, Moghioroş, Chivu, Chişinevschi, Apostol, au luat atitudine. Teohari a căutat la sfârşit să
dea explicaţii pentru ca azi, după ce a trecut atâta timp, după ce a putut reflecta, era informat ca
ministru de Interne asupra desfăşurării cercetărilor, să vină şi să spună: ,,gravă greşeală poziţia pe
care am avut-o". Şi eu sunt de acord cu Miron că nu este rezultatul unei întâmplătoare întâlniri, este
rezultatul unui proces lung, de prelucrare prealabilă sau ulterioara a hotărîrilor, a măsurilor, a
problemelor de bază ale partidului, care în loc să se dezbată în comun aici, aici să se ia atitudine
deschisă, şi precis conturate, - efectiv se dezbăteau în altă parte.
Tov. Ana Pauker: Asta nu este adevărat.
Tov. Bodnăraş: Ani de-a rândul aici era numai cadrul formal. Urmarea iat-o.
Tov. Ana Pauker: Dă un fapt, arată unul.
Tov. M. Constantinescu: Am să iau cuvântul şi am să arat mai multe, referitoare la Dv.
personal.
Tov. Bodnăraş: Că Teohari s-a simţit amărât că nu era vorba de el.
Tov. Gheorghiu-Dej: Şi nu era consecvent, pentru că trebuia să spună în şedinţă că l-am
lăsat afara.
Tov. M. Constantinescu: Este o contradicţie în şedinţă. Tov. Ana spune ce au discutat şi
Teohari spune că nici un cuvânt n-au schimbat.
Tov. T. Georgescu: Am răspuns la întrebarea dacă am fixat poziţia.
Tov. M. Constantinescu: Dacă aţi schimbat păreri.
Tov. Gheorghiu-Dej: Ca ministru de Interne, n-a ridicat odată chestiunea în plin despre
elementele duşmănoase; cum l-am ajutat noi pe Luca astfel că am lăsat în Ministerul de Finanţe
vreme îndelungată atâtea elemente duşmănoase? Şi ce dacă Luca s-a ridicat? N-aveam puterea să-l
punem la loc? De ce am lăsat, eu ministru de Interne şi secretar de partid?
Tov. Ana Pauker: Cu Teohari. El a venit că ,,şi eu sunt vinovat". Cu Luca noi n-am
discutat. I-am spus „du-te la tov. Gheorghiu".
22
Tov. Gheorghiu-Dej: De ce Teohari n-a fost consecvent şi n-a ridicat în şedinţă? Să fi
spus: .,observ că nu sunt în scrisoare, şi eu am greşeli", în ce constau şi să ia poziţie. După protocol
se vede inconsecvenţa sa.
Tov. Bodnăraş: Teohari nu redă ceea ce a spus. Tov. Ana trebuia să spună: .,pardon,
Teohari altceva a spus".
Tov. M. Constantinescu: Mi-a răspuns tov. Ana, cum califică această metodă de a
discuta în prealabil probleme care figurează la ordinea de zi a Biroului Politic şi a se sfătui în
privinţa unei probleme? Cum se poate califica?
Tov. Ana Pauker: Tov. Teohari a venit să discute cu mine pe o chestie în care nu eram
fermă. Dacă aş fi fost fermă aş fi spus că trebuie pusă problema.
Tov. Gheorghiu-Dej: Dar metoda de a se duce?
Tov. M. Constantinescu: Tov. Ana spune că avea o platformă comună.
Tov. Ana Pauker: Nu este vorba de platformă comună, el simţea ...
Tov. M. Constantinescu: Asta vă unea şi asta se numeşte platformă comună;
oportunism cu împăciuitorism.
Tov. Moghioroş: Tovarăşă Ana, Teohari a mers la tine. De ce?
Tov. Ana Pauker: Pentru că aveam poziţie greşită.
Tov. Moghioroş: Pentru că simţea ocrotirea.
Tov. Ana Pauker: Tocmai.
Tov. Moghioroş: Ai apărat o poziţie oportunistă, împăciuitoristă. Acum zici că n-a fost o
şedinţă. Fără îndoială că nu putem spune că a fost şedinţă cu un prezidiu, dar nu este încă motiv ca
să nu poată determina atitudinea; tocmai tu cu autoritatea, experienţa în muncă de partid, să nu
determini poziţia greşită fără să fie şedinţă cu prezidiu.
Tov. Ana Pauker: Sigur.
Tov. Moghioroş: Fondul nu se schimbă.
Tov. Gheorghiu-Dej: O platformă comună, dispoziţii asemănătoare şi poziţii
asemănătoare.
Tov. M. Constantinescu: În şedinţa C.C., când a luat cuvântul tov. Ana, de ce, după ce se
discutase problema ridicată de Răutu, de mine şi de alţii, chestiunea broşurii tov. Luca, de ce tov. Ana
nu a spus cinstit Comitetului Central că broşura scrisă de tov. Luca a fost aprobată în iulie 1951 în
lipsa tov. Gheorghiu şi Chişinevschi, că a fost aprobată publicarea ei de tov. Ana după ce a citit-o?
Tov. Ana Pauker: N-am citit-o.
Tov. M. Constantinescu: Eu am fost la Dv. cu problema Comitetului Sârb şi Dv. aveaţi
în mână broşura, a intrat tov. Luca şi a pus întrebarea: .,ce facem, zic să-i dăm drumul". Aţi şovăit
puţin şi aţi spus: ,,hai să-i dăm drumul". Aţi făcut acest lucru?
Tov. Ana Pauker: Da.
Tov. M. Constantinescu: Şi de ce n-aţi spus-o în C.C.?
Tov. Ana Pauker: Broşura n-am citit-o. E greşeala mea. Când a plecat tov. Gheorghiu
spunea că cuvântarea aceasta la congres e o halima, sunt chestiuni greşite, care nu trebuie să fie
publicate, să nu se publice în presă, şi pe urmă a mai spus să se facă un rezumat. Luca insista să
facă rezumat pentru broşurică. Când a insistat Luca, i-am spus să aibă răbdare că tov. Gheorghiu
vine peste 8 zile. Că nu, că oamenii întreabă. Broşura era la Răutu şi l-am întrebat- este greşeala
mea, lipsă de seriozitate - .,ai citit-o?" El zice că merge. ,,Atunci, publică." Poate că-ţi aminteşti
când ţi-am telefonat la Moscova.
Tov. M. Constantinescu: Aţi spus în faţa mea că îi daţi drumul.
23
Tov. Ana Pauker: Dar n-am citit-o şi greşeala mea e că trebuia să citesc şi să nu spun lui
Răutu. Tu ai vorbit cu Luca să nu apară în gazetă, ci să scurteze şi să apară în broşură.
Tov. Gheorghiu-Dej: Nu. El a pnut cuvântarea la Centrocoop şi mi-am spus părerea; a
fost un articol, Luca îl prelucrase, te-am întrebat noaptea la telefon şi am spus că nu se poate
publica că sunt greşeli foarte serioase. Când s-a întors Luca, a vorbit cu Ana şi a spus: ,,mulţumesc
că ai oprit, o să fac o broşură şi când ai să vii din concediu ai să vezi". Aşa a rămas.
Tov. Ana Pauker: Să publicăm, să apară în broşură.
Tov. M. Constantinescu: N-a spus aşa. Tov. Gheorghiu a spus că este nepublicabil şi
dacă vrea să trateze problema, să scrie o broşură care să fie văzută de către C.C. şi după aceea să
apară. Într-o zi, mergând la tov. Luca - avea foi în faţă, c~- scris un rezumat pentru broşură. Dv.
ap aprobat-o şi s-a publicat. Lucrul acesta nu 1-ap spus în C.C. şi întreb de ce?
Tov. Ana Pauker: Pentru că nu am citit-o.
Tov. M. Constantinescu: De ce? Ap atras atenpa după aceea şi tov. Chişinevschi de ce a
oprit?
Tov. Ana Pauker: Greşeala asta n-am făcut-o o dată, ci de mai multe ori şi dacă a văzut-o
Răutu, am zis ,,hai să-i dăm drumul".
Tov. M. Constantinescu: Răutu zice că n-a fost de acord.
Tov. Gheorghiu-Dej: Cine cere cuvântul?
Tov. Moghioroş:Era o propunere a lui Bodnăraş ca procesul verbal al Biroului Politic să
fie adus la cunoştinţa C.C. Eu sunt de acord.
Tov. M. Constantinescu: Şi eu.
Tov. Gheorghiu-Dej: Cine este de acord? (Top tovarăşii sunt de acord).
Tov. Bodnăraş: N-am votat chestiunea cu respingerea.
Tov. M. Constantinescu: Ne-am pronunţat cu topi verbal.
Tov. Luca: Eu socot că n-am înţeles ca protest, ci am făcut observapi.
Tov. Ana Pauker: Ai scris că protestezi.
Tov. Luca: Că eu în mod duşmănos aş fi introdus ... Dacă acest lucru rămâne acolo - şi
aceasta spun şi acum - fără să fie chemată comisia ...
Tov. Chişinevschi: De ce n-ai făcut o scrisoare de recunoaştere a greşelilor?
Tov. Gheorghiu-Dej: Să trecem la al doilea punct.
Tov. Moghioroş: Am făcut un extras scurt, nu poate să cuprindă toate datele; este însă un
raport de 41 de pagini cu concluziile noastre, plus dosare cu documente originale care se pun la
dispozipa oricărui tovarăş pentru a verifica datele înşirate în raport şi faptele. (Citeşte extrasul scurt).
Vreau să adaug că conducerea (sic!) Băncii de Stat a cerut de la Gosbank a U.R.S.S. să-i
trimită caracteristicile rublei şi Gosbank a răspuns: ,,deoarece rubla are putere de circulape pe
teritoriul U.R.S.S., considerăm că nu este necesar să trimitem astfel de mostre".
Tov. Ana Pauker: Pe ce cale au cerut? Pe mine mă interesează dacă nu s-a trimis prin
Ministerul de Externe.
Tov. Gheorghiu-Dej: Trebuie scoasă din text partea aceea cu „900 milioane după
reformă", atât din raport, cât şi din extras.
Tov. Moghioroş: Da, e just.
Tov. Gheorghiu-Dej: Cine cere cuvântul la raport? Aş propune să limităm discupile.
Dăm câte 5 minute.
Tov. T. Georgescu: Eu sunt de acord cu documentul prezentat de Comisie, consider că
cele ridicate aici despre tov. Luca, că treptat-treptat lucrurile au evoluat, în adevăr au evoluat. O
situape s-a cunoscut când s-au început discuµile; rostul Comisiei a fost să stabilească activitatea
24
Ministerului de Finanţe, vinovaţii, şi în acest document lucrurile sunt redate. Faptul că în
Ministerul de Finanţe tov. Luca a lucrat tot timpul cu elemente duşmănoase, aceasta a apărut clar şi
aceasta apare clar şi acum. Poziţia care reiese din document, a liniei împotriva partidului în
problema economico-financiară, dacă numai în problema nemarxistă ţărănească, atunci este clar că
pe această linie s-a mers la Ministerul de Finanţe; concluziile la care ajunge documentul sunt
concluzii trase pe baza pe baza faptelor şi pe baza situaţiei.
Câteva cuVinţe în legătură cu concluzia în ce priveşte participarea mea. Eu am spus-o şi
înainte şi o spun şi acum, îmi recunosc vina mea că în şedinţele unde s-au discutat problemele legate
de reforma bănească n-am avut o poziţie justă principială, am mers pe linie de împăciuitorism, dar
aceasta e departe ca eu să fi fost un tovarăş de drum al tov. Luca. În momentul în care s-a pus
problema devierii, şi Biroul Politic m-a făcut să văd acest lucru, poziţia mea a fost fermă, dar a sprijini
pe Luca în devierea de la linia partidului, aceasta nu am făcut-o în nici un moment şi în nici o ocazie.
Am arătat de unde a pornit această lipsă de principialitate, acest împăciuitorism. În document se
vorbeşte despre alunecare în decursul anilor, de călcarea liniei în decursul anilor. N-a fost spus până
acum câteva luni că aş fi luat poziţie de sprijinire a devierii tov. Luca.
Vă rog să analizaţi şi prin prisma ultimei şedinţe care prin protocol nu poate fi redactată
în amănunt, vă rog ca vina mea, lipsa mea de hotărîre să fie redată aşa cum este, cu toate aspectele,
cu toată hotărîrea de către C.C., dar vă rog atât cât am, atât să mi se arate ca lipsă. O cer, pentru că
consider (sic!) că Biroul Politic, C.C. numai analizând lipsurile fiecăruia, va putea să dea un sprijin
efectiv fiecăruia dintre noi.
Tov. Luca: Documentul care a fost prezentat, aşa cum este prezentat, concluziile, nu
puteau să fie altele decât ceea ce au fost trase; că, cu asemenea acuzaţii n-am ce căuta nici în Biroul
Politic, nici ca secretar şi nici în C.C. şi atunci nici în partid. Pentru că aici sunt acuzaţii grave de
contrarevoluţionar.
Eu nici prin origine, nici prin activitatea mea n-am avut nici un motiv ca să fiu un
contrarevoluţionar, să devin acum, când clasa muncitoare este la putere, când scopurile clasei
muncitoare se realizează în ţara noastră, ca să mă transform într-un contrarevoluţionar, un duşman.
Lipsuri, greşeli am avut, mai grave, de mai mică gravitate, şi am căutat întotdeauna să
analizez aceste greşeli şi să îndrept greşelile care le-am tăcut. Aici nu este vorba de greşeli. Să
luăm activitatea Ministerului de Finanţe care l-am condus şi în care s-a stabilit şi am găsit cum
am găsit moştenire Ministerul de Finanţe; am caracterizat că m-a pus în fruntea unei organizaţii
de 25 sau 40 mii de bandiţi şi am căutat pe cât se poate ca vfufurile să fie îndepărtate. N-am adus
eu nici pe Vijoli, nici pe Iacob la Ministerul de Finanţe, nici alte elemente care le-am găsit acolo,
nici pe Modoran, oameni care au fost puşi la buget, de exemplu Rubicek a fost secretarul
organizaţiei de partid la Finanţe. Am scos mulţi oameni de la Finanţe şi am trimis foarte mulţi în
judecată. Toţi cei care au fost scoşi au intrat în alte părţi. Natural, la noi, unde vechiul aparat de
stat n-a fost distrus, lichidat, ci treptat transformat, au rămas în aparatul de stat multe elemente
duşmănoase care au încercat ca să pună piedici acolo unde au putut şi unde vigilenţa era mai
slabă.
Se cunoaşte în ce situaţie am găsit Ministerul de Finanţe când partidul m-a trimis
acolo. La Ministerul de Finanţe s-a realizat câte ceva, nu este aşa cum l-a lăsat burghezia. Am
introdus o serie de metode sovietice ca treptat să transformăm în finanţe socialiste. Nu se putea
transforma de la o zi la alta, pentru că noi n-am avut nici măcar contabili care să cunoască
contabilitatea dublă, lipsă de cadre şi de aceea prin cursuri etc. am căutat să schimb elementele.
Am avut încredere în oamenii care au fost puşi la cadre, verificate de organele de partid, afară de
cazul când am luat apărarea lui Iacob, însă am rugat permanent să fie clarificată situaţia lui,
25
pentru că nu este bine cum este. Eu n-am luat în mod conştient nici un element, nu am apărat, şi
dacă cineva ar fi demascat şi ar fi hotărît să fie scos, nu m-aş fi opus.
Este foarte curios, eu ştiam că la Bancă sunt elemente străine rămase din vechiul aparat.
Vijoli a fost propus să fie ministru al Finanţelor în locul meu, iar eu m-am opus în Biroul Politic
sau în Secretariat, când am fost numit vicepreşedinte al Consiliului de Miniştri, şi am arătat că el nu
este un element, deşi membru de partid, care să poată transforma finanţele în finanţe socialiste.
Lucra la Comisia de Partid mereu la lichidarea elementelor rămase la Bancă, dar în ce
situaţie era Banca, ce fel de elemente, concret, mie nu mi s-a arătat nici de la Secţie, nici de la tov.
Teohari. Tov. Gheorghiu mi-a atras prima dată atenţia, în timpul mersului reformei băneşti, că la
Bancă sunt elemente duşmănoase şi atunci a primit prima dată dosar cu ce fel de elemente erau
acolo şi m-am ingrozit şi eu. Eu în mod conştient n-am ţinut în braţe elementele duşmănoase şi nu
puteam să ţin în braţe elementele duşmănoase. Am avut atitudine nejustă faţă de Iacob, trebuia
atunci când s-au ridicat suspiciuni să scoateţi omul. De unde a pornit? Au sosit scrisori anonime la
Finanţe care pe urmă s-au dovedit că au fost făcute de elemente duşmănoase care căutau să
compromită Ministerul de Finanţe, în primul rând să pună în imposibilitate de a colabora, punând
pe toţi membrii de partid, pe Cemica, pe toţi, în aceeaşi oală ca duşmani, şi acest om care făcea
scrisorile anonime avea liberă trecere şi la Comisia de Control şi la Cadre şi la procurorul general şi
care s-a dovedit pe urmă că este un agent provocator, care a fost arestat. Aceasta m-a derutat.
Tov. M. Constantinescu: Cum se numeşte?
Tov. Luca: Weissbuch şi Tăutu. Din scrisori reieşea că Cemica s-a purtat prost la o
ciocnire cu englezii. Se vedea că ei sunt în legătura cu ei.
Tov. Gheorghiu-Dej: Weissbuch a operat pe teritoriul U.R.S.S.
Tov. Luca: Aşa că m-a dus în eroare şi faptul că era vechi ilegalist, nu-l cunoşteam mai
amănunţit şi când au fost atâtea discuţii, oricât de vehement aş fi fost în apărarea lui, dacă ar fi fost
pusă problema ... în primul rând e vina mea, trebuia să pun capăt acestei situaţii în mod hotărît.
Dar de acolo, să pui toată activitatea Ministerului de Finanţe că a mers numai pe linie
contrarevoluţionară, duşmănoasă! Noi am avut la Ministerul de Finanţe consilieri, eu am lucrat cu
aceşti consilieri şi noi am adus acolo o serie de hotărîri şi măsuri juste.
Tov. Moghioroş: Una aţi hotărît, şi alta aţi făcut. Însele, Hotărîrile Consiliului de
Miniştri, prin instrucţiunile Ministerului Finanţelor, au fost falsificate.
Tov. Luca: Nu cunosc astfel de cazuri.
Tov. M. Constantinescu: Indicaţiile consilierilor sovietici erau falsificate. Ei dădeau
indicaţii şi Dv. făceaţi altceva. Să nu amestecăm consilierii sovietici.
Tov. Chişinevschi: Şi la Cooperaţie, chiar datele scrise de ministere au fost falsificate.
Tov. M. Constantinescu: Nu văd rostul să fie prezentaţi consilierii sovietici, ca asociaţi
la abaterea de dreapta şi resping această atitudine anti-sovietică.
Tov. Luca: Nu este vorba să bag pe tovarăşii sovietici în provocaţiile care le-au făcut
unii sau alţii, dar ceea ce priveşte atât finanţarea, cât şi înzestrarea cu fondul de rulment, acestea
toate au fost lucrate împreună cu Planul.
Tov. M. Constantinescu: În contradicţie cu Planul tot timpul.
Tov. Luca: Niciodată Planul nu a spus să finanţăm construcţiile fără documente.
Tov. M. Constantinescu: Nici azi nu spun.
Tov. Luca: Şi a nu documenta la finanţare, s-a arătat practic unde a dus, la miliarde de
construcţii sălbatice neaprobate de nimeni, au dus acolo că o serie de construcţii nu sunt nici azi
terminate.
26
În ceea ce priveşte fondul de rulment, statul nu putea să fie larg cu fondul de rulment şi
trebuia cât mai strâns forţate întreprinderile ca să folosească toate rezervele interne. Deci nu era la
Vasile Luca nici un fel de linie de a împiedica întreprinderile.
Tov. Moghioroş: Dar s-au împiedicat.
Tov. Luca: S-a împiedicat călcarea indisciplinei financiare şi azi am stabilit fondurile
blocate la întreprinderi în lei vechi 35 miliarde, ca niciodată, şi aceasta slăbea controlul financiar,
slăbea disciplina financiară, că numai slăbirea disciplinei financiare poate să ducă la blocarea
fondului, şi eu am luptat să se întărească disciplina financiară şi măsurile care le-am luat, le-am
făcut cu conştiinţa că servesc această cauză de întărire şi nu de slăbire a economiei. Se spune că
bugetul a fost falsificat. Nu ştiu pe ce bază se poate afirma. Era o hotărire când înzestram
întreprinderile cu fond de rulment, o hotărire a Consiliului de Miniştri în care a aprobat ca datoriile
întreprinderilor să fie trecute pe un cont special la Banca de Stat. Aceasta a fost propunerea tov.
Dobrohutov, noi acest lucru la-m propus şi Consiliul de Miniştri a aprobat.
Tov. Moghioroş: Când?
Tov. Luca: Mi se pare în 1949 sau 1950.
Tov.Moghioroş:Darîn 1951?
Tov. Luca: De ce trebuie să aprobe? A fost înregistrat ca fond special scos din bilanţ ca
ulterior să hotărască restituirea atunci când socotim necesară restituirea acestui fond.
Tov. Moghioroş: Şi a fost restituit?
Tov. Luca: A fost restituit înainte de reformă, iar tovarăşii au spus că a fost greşeală
luarea de la Bancă, la care noi am făcut proiectul şi a fost restituit.
Tov. Moghioroş: În ajunul reformei.
Tov. Luca: Da. Dar Finanţele avea[u] tot timpul rezerve.
Tov. Moghioroş: A fost dat Băncii de Stat. Această hotărire din 1949 a fost numai
pentru 1949.
Tov. Luca: Nu este fixat în hotărire. Se poate vedea documentul, nu e fixat când se
restituie acest fond. Bugetul totdeauna avea rezerve ca să restituie. Aceşti bani nu au fost în
circulaţie, ci pe contul Ministerului de Finanţe la Bancă şi n-am avut niciodată lipsa acestui fond
care s-a luat de la Bancă, dar n-am vrut să lăsăm Finanţele fără rezerve, şi atunci a fost hotărirea să
folosim şi această metodă la prima înzestrare a întreprinderilor cu fond de rulment, care este o
problemă care a fost totdeauna stabilită în colaborare şi cu aprobarea Planului, pentru că toate
documentele care le-am iscălit purtau şi avizul Planului. Deci eu nu văd nici o tendinţă că am dat
prea mult.
Tov. M. Constantinescu: Planul ani de zile n-a fost consultat.
Tov. Gheorghiu-Dej: În concepţia Ministerului de Finanţe, era o sustragere de sub
control, de socotire a Ministerului de Finanţe ca un superminister.
Tov. M. Constantinescu: Şi de încercare să elimine rolul planificării.
Tov. Gheorghiu-Dej: Controlul cu leul s-a transformat în controlul de către elementele
duşmănoase.
Tov. M. Constantinescu: În scopul sabotării construcţiei socialismului în ţara noastră.
Tov. Luca: Lucrurile se pot interpreta aşa cum dorim.
Tov. Chişinevschi: Ce să interpretăm?
Tov. M. Constantinescu: Sunt 50 de volume de documente.
Tov. Luca: O serie de documente se contrazic unul cu altul. O serie de afirmaţii, le
socotesc nedocumentate, prin care se încearcă să se spună că eu personal aş fi dus o politică
duşmănoasă de ducere în eroare a partidului, a guvernului etc. Eu aşa o politică nu am dus. Putem
27
spune că n-am priceput nimic, înseamnă că n-am învăţat nimic din economie, că partidul m-a
trimis acolo şi n-am priceput treaba şi am lucrat greşit.
Tov. Chivu: Dacă s-ar pune toate pe chestia nepriceperii.
Tov. Gheorghiu-Dej: N-ai fost omul care să spună: ,,nu mă pricep". Ai fost totdeauna
cel mai economist.
Tov. Luca: Sigur că da.
Tov. Gheorghiu-Dej: Însă realitatea este tocmai contrarie. Ai privit cu uşurinţă
condamnabilă problemele cele mai serioase.
Tov. Luca: Eu nu am venit cu uşurinţă, ci cu serioase studieri.
Tov. M. Constantinescu: Atunci cum se explică?
Tov. Luca: Eu cred şi afinn, sunt fără îndoială lipsuri, greşeli în înzestrarea fondului de
rulment şi din partea Ministerului de Finanţe, dar de acolo, a merge şi a pune toate pe panta de
acţiune contrarevoluţionară, contest, şi nu pot să fiu de acord. Aici îmi pune o serie de lucruri noi
pe spinarea mea, ~ă eu am degrevat preţurile. Când? Am introdus eu? În Hotărîrea Consiliului
Superior Economic, [se] arată că este o măsură justă pentru a încuraja schimbul de mărfuri între
oraş şi sat.
Tov. Gheorghiu-Dej: Uiţi însă toate discuţiile care au avut loc în legătură cu preţurile.
Tov. M. Constantinescu: Şi articolele.
Tov. Luca: Sigur că da.
Tov. Gheorghiu-Dej: Logic, sigur că trebuia să se ajungă a se propune ca ţărănimii
sărace să i se dea produse degrevate şi i s-a dat.
Tov. Luca: Eu am fost acela care am propus să nu fie degrevate.
Tov. Gheorghiu-Dej: Când?
Tov. Luca: În 1950.
Tov. Gheorghiu-Dej: Erau de acum 1,5 milioane ţărani scutiţi de impozite.
Tov. Luca: Niciodată. Erau 1 milion scutiţi Cl,J venituri de 12 mii lei anual şi aceştia erau
ţărani cam până la 1 ha.
Tov. M. Constantinescu: Am impresia că rediscutăm Hotărlrea C.C. care este clară,
n-avem ce discuta.
Tov. Luca: Când schimbi lucrurile cu totul altfel, atunci mai trebuie văzut cum este oare,
acum este uşor de spus, să discuţi, dar în şedinţa C.C. au venit şi alţi tovarăşi şi au făcut autocritică,
după care a mai tăcut cronica.
Tov. M. Constantinescu: La ce vă referiţi?
Tov. Luca: Că în ceea ce priveşte preţurile la contractări şi colectări, nu le-a stabilit
Ministerul de Finanţe, şi în această privinţă tov. Moghioroş a făcut autocritică că (sic!) au pus
preţuri mai mari.
Tov. Moghioroş: Şi Comisia de Preţuri le-a aprobat. Pentru chestia aceasta eu am luat
cuvântul şi am recunoscut.
Tov. M. Constantinescu: Deosebirea e că tov. Moghioroş a făcut autocritică şi Dta nu.
Tov. Luca: Eu recunosc acolo unde am făcut greşeli. Prin felul cum a fost aplicat
impozitul agricol, acum e clar că nu a fost îngrădit chiaburul.
Tov. Gheorghiu-Dej: De ce?
Tov. Luca: Şi eu întreb de ce. Am făcut contractări cu chiaburii?
Tov. M. Constantinescu: Cine, noi? Cooperaţia pe care o conduci Dta, Industria
Uşoară, Industria Alimentară, toate le conduci Dta.
28
Tov. Luca: Este uşor de spus că conduc (sic!) eu. Când a început sistemul contractărilor,
eram departe de industria uşoară etc., dar preţurile la contractări au fost hotărîte pe baza propunerii
şi noi niciodată, nici azi în C.C., nu am luat atitudine dacă contractăm sau nu cu chiaburii. Legea
colectărilor şi alte legi în legătură cu îngrădirea chiaburilor pune problema ca să punem
proporţional, de a apăsa mai mult pe chiabur. Eu am dat undeva ordin ca să micşoreze numărul
chiaburilor? Nu am dat. Dar practic ce s-a întâmplat? Cine are producţie mai mare, cine are calitate
mai bună? Chiaburul. Şi pentru aceasta a fost încurajat cu prime.
Tov. Gheorghiu-Dej: ,,cheia satului"
Tov. Luca: Eu n-am pus niciodată pe chiabur ca „cheia (sic!) satului", sau oamenii
satului. A pornit mai înainte, atunci când era ,,Patronajul tineretului". Lucrurile s-au uitat. Eu
nicăieri n-am spus că chiaburul (sic!) este cheia satului, nicăieri n-am spus că chiaburii trebuie să
fie scutiţi şi drept să spun că nici nu ştiam - deşi trebuia să ştiu - (abia am aflat în 1949-50) că
practic această lege a scutit 1 milion de ţărani; nu m-am gândit, pentru că am socotit că 12 mii lei
venit are fiecare, şi după 1951 s-a redus la 70 mii.
Tov. Moghioroş: S-au redus veniturile până la 30 mii, dacă chiaburul a avut vârsta de
55 ani la femei şi 60 ani la bărbaţi, li s-a scăzut.
Tov. Luca: Nu privea pe chiaburi.
Tov. Moghioroş: Pe toţi.
Tov. Luca: Ministerul de Finanţe avea lipsa sa în stabilirea listelor de chiaburi. Dar în
primul rând lipsa era a organelor care trebuia să stabilească asta. Sfaturile populare trebuiau să
întocmească lista chiaburilor şi organizaţiile de partid trebuiau să fie vigilente în această privinţă şi
să ajute sfaturile populare. În mod nejust, se pune pe socoteala Ministerului de Finanţe că a
micşorat numărul chiaburilor. Nu Ministerul de Finanţe a făcut listele, ci sfaturile populare. Este
dovadă că la fiecare impunere numărul chiaburilor se micşora în mod artificial şi nu eram pentru
micşorare, nu eram pentru lichidarea lor.
Tov. Gheorghiu-Dej: Dar practic eşti de acord?
Tov. Chivu Stoica: În dosarele Ministerului de Finanţe şi Băncii practic s-a micşorat
numărul chiaburilor şi acest sector l-aţi condus Dv.
Tov. Luca: Impunerile se fac pe baza listelor stabilite de sfatul popular şi în 1951 am
făcut critică şi am cerut îmbunătăţirea.
Tov. Gheorghiu-Dej: În concluzie, nu eşti de acord cu concluziile puse de Comisie.
Tov. Luca: Nu sunt de acord de felul. ..
Tov. Chişinevschi: Nu eşti de acord cu nimic.
Tov. Luca: Nu cu nimic.
Tov. M. Constantinescu: Nici cu ceea ce s-a declarat de acord în Biroul Politic şi în
C.C. acum nu mai este de acord.
Tov. Luca: Cu ceea ce am fost de acord sunt şi acum, nu sunt de acord cu ceea ce se
adaugă mereu.
Tov. Chişinevschi: Ce să facem dacă este?
Tov. Luca: Dacă faci proces de intenţii, şi pui problema că tot ceea ce am făcut, am făcut
ca să subminez regimul, partidul, cauza pentru care am închinat întreaga viaţă, nu pot să fiu de acord.
Tov. M. Constantinescu: Faptele aceasta arată.
Tov. Luca: Nu poate să arate, pentru că nu sunt aşa cum sunt prezentate.
Tov. Moghioroş: Datele şi faptele sunt încăpăţânate.
Tov. Luca: Trebuia să fie văzute serios.
Tov. M. Constantinescu: Trebuia să le fi dat lui Iacob, să le vadă serios.
29
Tov. Luca: Nu. Dar nu l-au văzut oameni care să poată să tragă concluzii aşa cum
trebuie.
Tov. M. Constantinescu: Le-au văzut Moghioroş, Apostol, Miron, Belea, Vâlcu ş.a.
Tov. Luca: Şi planule plin cu elemente duşmănoase.
Tov. M. Constantinescu: Să-i descoperim, să-i scoatem.
Tov. Luca: Şi adunări contabile aţi trimis greşit la Banca de Investiţii.
Tov. Gheorghiu-Dej: Să nu ne abatem de la subiect.
Tov. Luca: Eu declar următorul lucru: Am lucrat la Ministerul de Finanţe aşa cum m-am
priceput să servesc cauza clasei muncitoare, am controlat cât m-am priceput şi am folosit
permanent sfaturile care le-am avut ca să nu se strecoare greşeli mari, lipsuri. Eu nu am dus nici o
acţiune contrarevoluţionară.
În Ministerul Finanţelor, fără îndoială, s-au făcut greşeli, nimeni nu poate să spună că
totul a fost bine, dar dacă totul ar fi fost contrarevoluţionar, s-ar fi prăpădit totul.
Dacă investiţiile nu s-au realizat, nu se datoreşte Ministerului de Finanţe că n-a finanţat,
ci multor altor factori care se pot cerceta şi dovedi.
Să vină şi să spună că sunt contrarevoluţionar? Nimeni nu poate să dovedească acest
lucru şi să-l afirme. N-are încredere C.C. în mine, a pierdut această încredere? O sa ia hotărîre şi o
să ia măsuri.
Tov. Moghioroş: Dar faptele?
Tov. Luca: Acele fapte care le-am săvârşit, eu răspund pentru ele.
De aceea sunt de acord ca să fiu scos din toate aceste funcţiuni, pentru că, deja este o
atmosferă că nu puteam ... mă simţeam cu şira spinării ruptă că nu puteam să scot o vorbă să nu se
repeadă şi unii şi alţii, cu autoritatea subminată, imposibil, orice vreau să fac, să lucrez, este privit
cu neîncredere, sub prisma că• [aceea] ce se ascunde în dosul acestui lucru. În felul acesta n-are rost
să încurc lucrurile.
Eu ştiu unde am greşit, ştiu unde n-am greşit şi nu este just de a pune problema că aş
tăgădui existenţa abaterii ţărăneşti. Sunt o serie de ca"uze care n-au fost analizate şi care va trebui să
fie analizate, chiar atunci când Luca nu va fi, şi trebuie îndreptate dacă vrem ca această abatere care
este adâncă, jos mai ales, şi care dacă vrem să fie îndreptată, trebuie folosită metoda bolşevică de a
face schimbare în compoziţia partidului, de a trimite muncitori jos.
Eu nu sunt împotriva liniei partidului, sunt pentru această linie. În munca mea practică am
călcat-o într-o serie de fapte, care le văd acum şi pe care aş fi în stare şi sunt în stare să le îndrept chiar
ca simplu membru de partid sau nemembru de partid, dacă se pune aşa problema, dar nu pot să iau
asupra mea lucruri care nu sunt, nu pot să fie. Iau asupra mea numai lucrurile care le-am făcut. Nu se
poate spune că broşura aceea a influenţat ani de zile, pentru că a fost scrisă în 1951.
Tov. Chişinevschi: Nu este singura:
Tov. M. Constantinescu: Sunt 7, 8, 10 documente.
Tov. Luca: Sunt multe în care categoric am luat poziţie împotriva chiaburilor şi niciodată
n-am confundat sau n-am afirmat să facem alianţa cu întreaga ţărănime în condiţiile noastre,
niciodată şi nicăieri. Dacă citeşti broşurica, şi acolo într-o serie de locuri spun precis alianţa cu
ţărănimea muncitoare şi împotriva chiaburilor şi a comercianţilor. Deci nu este vorba că am avut o
linie oportunistă cum a reieşit într-o serie de lucruri şi acum treptat s-a transformat acolo adăugând
că din deviere am devenit un contrarevoluţionar, un oportunist. Nu sunt nici contrarevoluţionar, nu
sunt nici oportunist. Acest lucru l-am dovedit în activitatea revoluţionară de 34 ani.
• ,,că" - folosit incorect în text
30
Tov. Chişinevschi: Asta o spui mereu, dar la Plenară s-au arătat zeci de documente, nu
de la broşură începe.
Tov. Luca: Cum au ajuns la Plenară documentele? De ce nu le-ai adus mai înainte la
Biroul Politic? Ai pregătit pe alţii. De ce n-ai venit la Biroul Politic?
Tov. Chişinevschi: Ce te interesează?
Tov. Luca: Numai fraza mă interesează, dacă e vorba de a lega numai fraze chiar în
documentul partidului. ..
Tov. Chişinevschi: Este o diversiune ce faci.
Tov. M. Constantinescu: Faci o nouă greşeală.
Tov. Luca: Dacă faci numai aşa, să nu ţii cont nici de timp, nici de moment, nici de
condiţiuni, se ia o frază şi poţi să acuzi pe oricine (Citeşte) ,,Cooperativele de aprovizionare şi
desfacere sunt acceptabile ţărănimii muncitoare ... " Foarte just.
Tov. Chişinevschi: N-ai spus nimic cu asta.
Tov. M. Constantinescu: De ce nu citeşti mai departe. Citeşte: .,Cooperativele de
consum, de aprovizionare şi desfacere au rolul să organizeze schimbul de produse între ţărănimea
muncitoare şi industria socialistă, uşurând industriei socialiste atragerea pe făgaşul socialismului a
micilor gospodării ţărăneşti." Vezi cum citezi falsificând? De ce n-ai citit mai departe. Estd exact
pasajul următor.
Tov. Luca: Şi eu am pus această problemă, nu odată.
Tov. Chişinevschi: Uite problema care ai pus-o la şedinţa Consiliului de Mini~ din
18.VI.1951, cu ministerele care le conduci: ,,Este tendinţa muncitorilor din fabrici de a trăi ieftin pe
spinarea ţărănimii".
Tov. M. Constantinescu: (citeşte dintr-un număr al „Scânteii" din 1947): ,, ... de a l(ăi pe
spinarea clasei muncitoare ... "
Tov. Luca: În ce legătură?
Tov. M. Comtantinescu: În legătură cu articolul Dtale împotriva reformei băneşti din 1~7.
Tov. Luca: A călcat Hotărlrea Biroului Politic în ceea ce priveşte preţurile din sate şi
sunt stenograme, m-am ridicat împotriva călcării acestei linii.
Tov. M. Constantinescu: Cred că în general discuţiile au fost făcute, lămurite în C.C. Să
spună că nu este de acord şi gata.
Tov. Luca: Am spus că sunt o serie de exagerări.
Tov. M. Constantinescu: Aţi vorbit 40 minute şi n-aţi spus lucruri decât asupra cărora
am hotărît în C.C. Există un punct de vedere unic al partidului de sus până jos.
Tov. Luca: Acest punct de vedere unic nu era de a scoate pe Luca un contrarevoluţionar.
Să fiu arestat, judecat, împuşcat.
Tov. Chivu: Dacă aţi merge la partid, să vedeţi ce întrebări pun membrii de partid.
Tov. M. Constantinescu: Şi spun păreri şi gânduri.
Tov. Luca: Eu sunt de acord să fiu scos şi să se cerceteze, însă nu sunt de acord şi nu pot
să fiu de acord cu aprecierea care s-a făcut asupra mea personal într-o serie de lucruri, nu în
întregime, şi mai ales aceea care mă acuză cu acţiune duşmănoasă contrarevoluţionară. Nu pot să
fiu de acord, asta înseamnă să iau un pistol şi să mă împuşc, pentru că n-am pentru ce trăi. Eu toată
viaţa nu am închinat-o burgheziei şi duşmanilor, nu pentru aceasta am suferit.
Tov. Gheorghiu-Dej: Tu ştii cine face treaba asta, acela care fuge de greutăţi, fuge de
raspundere.
Tov. Chişinevschi: Ce fel de discuţii la Biroul Politic!
31
Tov. Luca: Dar tocmai fiindcă nu recunosc asemenea lucruri, dacă aş ştii că am devenit
un contrarevoluţionar, ce rost are? Eu sunt comunist.
Tov. Moghioroş: Linia de dreapta este revoluţionar sau contrarevoluţionar?
Tov. Luca: Linia de dreapta nu este linie comunistă, dar comuniştii pot să greşească şi
pot să facă greşeli chiar de dreapta şi stânga.
Tov. Chişinevschi: Dar nu le recunoşti.
Tov. Luca: Ceea ce am făcut, recunosc. Dar de a pune în loc de greşeli crime, nu pot
recunoaşte şi nu înţeleg de ce se spune.
Tov. Moghioroş: Pentru că nu pot fi numite altfel, faptele sunt fapte.
Tov. Luca: Nu pot recunoaşte că sunt un criminal. Greşeli am putut să fac şi pot să fac.
N-am dus activitate în partid şi guvern în sensul de a duce acţiuni contrarevoluţionare. Nu sunt
contrarevoluţionar. De aceea orice măsură se va lua, în consecinţă voi lupta ca să înţeleg rostul,
pentru că azi nu înţeleg rostul.
Tov. M. Constantinescu: Lovire în interesele clasei muncitoare şi în interesele
construirii socialismului.
Tov. Luca: Ai mai puţină autoritate morală să spui aceasta când ai umplut partidul cu
elemente contrarevoluţionare, când erai în această muncă şi niciodată nu te-a judecat aici că eşti
contrarevoluţionar.
Tov. M. Constantinescu: Eu pentru greşelile mele am răspuns în faţa C.C. Şi că am
umplut cu duşmani partidul, nu este adevărat. Am făcut greşeli.
Tov. Luca: Toţi aceia sunt membri de partid primiţi în perioada aceea. Aşa că nu este
vorba de lovi în interesele clasei muncitoare. Greşelile sigur că lovesc în interesele clasei
muncitoare, dar greşelile sunt greşeli, numai cine nu munceşte nu greşeşte. Una este să faci greşeli
şi alta să te transformi într-un duşman. Şi acest lucru nu-l pot recunoaşte.
De aceea spun că măsura de a fi scos este justă. Orice consecinţe vor avea, voi lupta
pentru a suporta aceste consecinţe, voi lupta ca oriunde voi fi, sau la puşcărie, tot voi lucra pentru
cauza pentru care am dat viaţa întreagă.
Dar eu atât cer ca orice ar fi fost, orice aparenţă, sau orice, să credeţi că eu nu sunt, nu pot
să fiu contrarevoluţionar. N-am fost, nu sunt şi nu voi fi.
Tov. Apostol: Am făcut parte din această comisie însărcinată de C.C. să ancheteze
activitatea de la Ministerul de Finanţe, Banca de Stat şi Banca de Investiţii. De aceea, de la început
susţin raportul prezentat şi concluziile.
Vreau însă să propun Biroului Politic să respingă afirmaţia făcută de tov. Vasile Luca că
această comisie a urmărit să organizeze un proces de intenţie împotriva tov. Luca, pentru că acest
lucru nu corespunde realităţii. Faptele cunoscute în acest timp dovedesc că nu este vorba de proces
de intenţii de a submina autoritatea, ci este vorba de o linie contrară stabilită de conducerea
partidului şi partidului întreg.
Din raport reiese că nu este vorba de simple greşeli şi devieri de la linia partidului, ci este
vorba de două linii; una a C.C. şi una personală a tov. Luca. Aceasta este problema principală care
se desprinde din raportul prezentat de comisie şi în baza faptelor nu este o manifestare din ultimul
timp a tov. Luca împotriva partidului, însăşi scrisoarea stabileşte că din 1947, tov. Luca a început
să acţioneze împotriva hotărîrii partidului în ceea ce priveşte raportul între preţurile industriale şi
agricole. De atunci permanent a mers pe linia de a ridica preţurile în defavoarea preţurilor
industriale, care n-a fost pentru îmbunătăţirea condiţiilor de trai a clasei muncitoare.
Tov. Luca: Este just, dar nu este treaba lui Luca, ci a ministerelor, ceea ce am combătut.
32
Tov. Apostol: Sunt discursuri, broşuri, care demonstrează că acestei devieri de dreapta i
s-a dat o calificare ideologică, iar practic tov. Luca a avut o altă linie decât aceea a C.C.
În ceea ce priveşte împăciuitorismul, eu sunt de acord cu cele subliniate în raport, în
concluzii, că poziţia tov. Teohari şi a tov. Ana faţă de devierea de dreapta n-a fost o poziţie
revoluţionară comunistă, nici până la şedinţa C.C. şi nici după şedinţa C.C. La C.C., tov. Ana nu a
pus ascuţit problema devierii de dreapta şi răspunderea principală pe care a avut-o tov. Luca în
introducerea acestei devieri în partid. A întors tot ascuţişul criticii împotriva acestei devieri. Mie nu
mi-a dat impresia că tot. Ana este complet convinsă de gravitatea pe care a avut-o această deviere a
tov. Luca.
Iar tov. Teohari mai puţin a fost combativ, n-a avut o atitudine sănătoasă, curajoasă,
combativă faţă de devierea tov. Luca, ca după şedinţă, în şedinţa Biroului Politic, să se manifeste
cu mai multă putere această poziţie împăciuitoristă faţă de deviere.
Un lucru care cred că trebuie reţinut, este întâlnirea între tov. Ana, Teohari şi Luca după
şedinţa Plenarei C.C. Aceste întâlniri în afara conducerii partidului sunt dăunătoare partidului,
acestea nu pot să ducă decât la slăbirea unităţii partidului şi nu pot fi calificate decât ca un fel de
relaţii fracţioniste antipartinice. Problemele de partid nu se discută în afara conducerii, că în sânul
conducerii. De altfel, tov. Ana într-o şedinţă a Biroului Politic unde discutam problema cu etapa a
II-a, a afirmat „de ce vreţi să faceţi o altă revoluţie?" Mi-a făcut atunci impresia şi chiar m-am
convins că tov. Ana nici atunci nu era convinsă de justeţea Hotărîrii C.C. şi scrisoarea C.C. cu
privire la deviere.
Eu sunt de acord cu propunerile făcute de comisie ca tov. Luca să fie scos din toate
funcţiile de partid şi stat, pentru că dânsul a acţionat împotriva liniei partidului de întărire a
dictaturii proletariatului, de întărire a alianţei clasei muncitoare cu ţărănimea muncitoare - baza
dictaturii proletariatului - a dus o politică de favorizare a elementelor capitaliste de la oraşe şi sate
şi a avut o linie· personală contrară liniei partidului, o linie antipartinică, antistatală,
contrarevoluţionară care a slăbit combativitatea partidului şi a clasei muncitoare, pentru că în
ultimul timp şi clasa muncitoare începea să-şi piardă încrederea în această alianţă. Ce fel de alianţă
este aceasta? Noi muncim, ridicăm producţia şi pe noi ne speculează zilnic la piaţă, nu poate
asigura nici ceea ce trebuie pe cartelă, nu ne putem aproviziona.
Sunt de acord ca tov. Luca să fie desărcinat din toate funcţiile de partid şi de stat.
Trebuie pusă în faţa clasei muncitoare această problemă, această activitate depusă de tov.
Luca, care a fost contrară intereselor clasei muncitoare şi a poporului. Clasa muncitoare, poporul
trebuie să ştie de unde au survenit aceste greutăţi în munca şi lupta noastră în dezvoltarea
economiei, în lupta pentru construirea socialismului.
De aceea, pentru a asigura mobilizarea întregului partid în jurul partidului, în jurul
Comitetului Central, este nevoie să muncim, să luptăm zi şi noapte pentru întărirea puternică a
unităţii de fier în partid, să întărim disciplina de fier în partid, să întărim neîncetat vigilenţa
revoluţionară în activitatea noastră, să lovim cu toată puterea şi să fim necruţători faţă de
elementele contrarevoluţionare, faţă de sabotori, faţă de spioni.
Numai aşa partidul va putea să crească, statul se va întări, ritmul construirii socialismului
în ţara noastră va creşte.
Tov. M. Constantinescu: Sunt de acord cu raportul, întrucât am colaborat la redactarea
lui, l-am semnat şi răspund pentru fiecare cuvânt alături de ceilalţi tovarăşi.
Vreau să mă refer la câteva probleme. În primul rând la cele spuse de tov. Luca. Din cele
spuse, parcă văd în faţa mea un tablou la care am asistat în decembrie 1948 la Varşovia, la
Congresul Partidului Comunist, era criticat Gomulka. Exact aceeaşi poziţie şi exact aceleaşi
33
cuVinţe pe care le-a spus tov. Luca. Ceea ce l-a preocupat era autoritatea lui personală, că s-a creat
o ,,atmosferă" în jurul !ni. Aceleaşi fonnule care exprimă aceeaşi poz*e.
Asupra metodelor tov. Luca, cred că este foarte edificatoare însă.şi procedura din această
şedinţă, când a venit cu volumul cuvântărilor tov. Gheorghiu ca să citeze pasaje, ca să susţină că şi
alţi tovarăşi, în speţă conducătorul nostru, a[u] spus astfel de lucruri. Dar citând trunchiat şi nu
integral a falsificat încă o dată în prezenţa Biroului Politic linia justă a partidului nostru.
Tov. Luca: Şi eu o socot ca justă.
Tov. M. Constantinescu: Şi atunci de ce ai citat-o? Ca să arăţi că şi alţii spun ce spui
Dta, iar Dta spui chiar antipodul. Tov. Gheorghiu spune că trebuie întărită alianţa cu ţărănimea
muncitoare în scopul atragerii ei pe făgaşul socialismului.
Aici se vede din nou procedura aceasta nedemnă de un comunist de a falsifica în ochii C.C.,
a Biroului Politic, linia partidului, chiar şi în citate. Acum, în 26 mai, de ce n-ai citit integral textul?
Tov. Luca: Integral am citit.
Tov. M. Constantinescu: Ceea ce a spus tov. Luca aici trebuie respins, asta nu este
poziţie de autocritică, ea exprimă un singur lucru: exprimă ridicarea tov. Luca încă odată împotriva
nu numai a C.C. şi a hotărîrii sale şi împotriva Scrisorii închise, ci ridicarea lui Luca împotriva
întregului partid, pentru că azi Hotărîrea C.C. şi scrisoarea este un document de bază principal în
această perioadă, al întregului partid. Ridicându-se împotriva Hotărîrii C.C. şi a Scrisorii, adoptând
poziţia pe care a adoptat-o, el se ridică împotriva partidului şi asta este un fapt nou pe care trebuie
. să-l judecăm încă o dată, peste ceea ce am judecat. Într-adevăr, se pune problema dacă poate să
rămână în partid odată ce se ridică împotriva partidului, împotriva clasei muncitoare.
În legătură cu tov. Teohari. Spune că el este de acord cu raportul, însă nu este de acord cu
un singur pasaj.
Tov. T. Georgescu: Am spus ca Biroul Politic să ...
Tov. M. Constantinescu: În legătură cu pasajul care caracterizează poziţia Dtale ca
tovarăş de drum al oportunismului, adevărat este că această denumire de împăciuitorism şi de
tovarăş de drum este încă foarte indulgentă, pentru că, dacă vom analiza mai adânc, asta cu prilejul
raportului Ministerului de Interne, este vorba de o participare cot la cot alături de tov. Luca. Şi ai un
singur lucru de tăcut: de a te rupe de la această asociere antipartinică şi a veni deschis şi cinstit în
faţa partidului şi a spune tot adevărul, pentru ca partidul să-şi poată acorda încrederea, pentru că
aici în şedinţa Biroului Politic n-ai spus totul, ascunzi o serie de lucruri foarte grave, dăunătoare
unităţii partidului şi conducerii, şi asta Dta n-ai voie s-o faci ca muncitor, ca membru de partid,
pentru că loveşti în partid, în clasa muncitoare. Trebuie să te desparţi de Luca, pentru că el merge
spre prăpastie dacă merge aşa mai departe. Dta trebuie să mergi pe drumul recunoaşterii greşelilor,
nu numai a acestora, ci toate, pe care le ştie C.C.
În legătură cu tovarăşa Ana, mă voi ocupa în mod deosebit.
Noi suntt:m vinovaţi în faţa partidului, şi eu mă consider vinovat, că am menajat-o pe tov.
Ana ani de zile, nu i-am spus că ceea ce face este greşit. Totdeauna sub influenţa prestigiului şi
autorităţii ei, n-am avut curajul, tăria comunistă, să spunem lucrurilor pe nume. Dar acest lucru nu
mai poate continua şi trebuie să rupem fiecărui tovarăş cinstit, aşa cum este regulă în Partidul
Comunist, şi cum ne învaţă Partidul Bolşevic, Lenin şi Stalin.
Tovarăşă Ana, în 1945, în februarie, am fost chemat la Dta, eram atunci de curând
însărcinat cu munca. la Capitală, m-ai întrebat câţi membri de partid sunt şi am avut 3-4000. Mi-ai
spus: ,,cum poţi să vii cu astfel de tablou? Trebuie imediat să luaţi măsuri pentru mărirea la zeci de
mii de membri de partid."
34
A fost o şedinţă apoi la C.C., unde au fost secretarii regionali, tov. Moghioroş din Valea
Jiului şi mulţi alţii, şi ne-ai criticat pe toţi public că suntem sectari că nu primim masiv în partid şi
că ducem o muncă îngustă de partid. Noi am greşit atunci şi greşeala noastră a secretarilor regionali
a fost că noi, deşi am văzut că tov. Gheorghiu era de altă părere, a susţinut că trebuie primit cu
multă grijă şi individual şi atrăsese atenţia încă în septembrie 1944 asupra invaziei elementelor mic
burgheze, noi totuşi ne-am abătut de la această directivă! Dta erai legătura mea, eu am considerat
de datoria mea să infăptuiesc această însărcinare. Eu nu vreau să-mi declin răspunderea, dar acesta
este adevărul.
În 1950, când s-a discutat în C.C. problema verificării membrilor de partid, eu am spus
vina mea şi n-am spus atunci că am primit indicaţii de la Dv., dintr-un fel de cavalerism prost
înţeles; aşa am judecat- greşit consider - pentru că, ca (sic!) membru de partid, ca comunist (sic!),
trebuia să spun. Dar Dv. trebuia să spuneţi acest lucru, şi pe mine m-a surprins că n-aţi spus, aţi
ocolit această chestiune aşa de fin, n-aţi spus nici un cuvânt şi aici nu era atitudine comunistă.
În legătură cu relaţiile Dv. cu tov. Luca. În 1945, tovarăşă Ana, v-am atras atenţia că
Luca are o atitudine antipartinică, că se poartă cu oamenii într-un mod cum nu se obişnuieşte în
partidul comunist. Am spus că am activat şi în închisoare şi afară, şi niciodată n-am întâlnit
asemenea atitudine şi v-am rugat să ridicaţi această problemă - Dv. eraţi doar responsabila
partidului, tov. Gheorghiu a fost ales secretar general în octombrie 1945. Nu s-a produs nici o
schimbare, mai departe Luca a continuat cu aceleaşi metode de bruftuluire, de distrugere, de
împiedicare a creşterii cadrelor. Fiecare dintre noi, - şi să luăm pe toţi membrii C.C. şi activul
central - şi fiecare poate să spună că V. Luca a avut metode de cazarmă burgheză, de teroare. Am
citit în lucrările tovarăşului Stalin despre regim aracceevist şi m-am lămurit ceea e a vrut ă facă
Vasile Luca şi în partidul nostru.
Dv., tovarăşă, Ana, n-aţi luat poziţie. Nu trebuia să permiteţi, trebuia să apăraţi partidul
nostru ca ochii din cap şi să apăraţi creşterea cadrelor şi pe membrii de partid împotriva oricui ar
încerca să introducă metode străine. Niciodată nu v-am auzit ridicându-vă împotriva acestor
metode; uneori cu cuVinţe gingaşe aţi încercat să-l sfătuiţi, dar acestea nu sunt metode bolşevice.
În 1946 am scris către Secretariatul C.C., v-am dat Dv. scrisoarea, acasă la Dv., pe strada
Jdanov, şi am spus că metodele care se introduc de tov. Luca sunt metode nepartinice şi am rugat
să fie discutat în Secretariat şi nu ştiu dacă aţi comunicat şi s-a discutat, dar nici până azi nu am
primit răspuns.
În vara 1947, în luna septembrie, eram în concediu după reforma bănească, m-am întors
în Bucureşti pentru o zi, cred că era ziua Scânteii, şi atunci am fost la Dv. acasă, m-aţi reţinut foarte
târziu şi în acea convorbire mi-aţi spus că nu mai merge situaţia din conducerea partidului nostru,
nu mai poate continua, că trebuie să terminăm cu această situaţie, că tov. Gheorghiu încearcă să
impună o linie a lui partidului şi că acest lucru nu poate fi acceptat, sau tolerat, de către alţi membri
ai conducerii; am răspuns că noi am găsit într-adevăr partidul în închisoare, am trăit în închisoare
sub conducerea tov. Gheorghiu şi noi, membrii de partid, suntem convinşi că tov. Gheorghiu
merge pe linia lui Lenin şi Stalin. Asta am spus-o în 1947 şi o spun şi azi. Asta este adevărul.
În 1951 în martie, a ridicat tov. Gheorghiu problema întovărăşirilor în Biroul Politic şi am
sprijinit propunerea sa pentru că ajunsesem - cu mai puţină îndrăzneală - dar totuşi la concluzia că
trebuie să ne gândim la o formă de trecere spre colhoz şi am susţinut acest punct de vedere, însă în
Biroul Politic nu toţi tovarăşii erau de această părere şi rezultatul discuţiei a fost că nu a adoptat
Birou Politic această politică şi abia s-a terminat şedinţa v-aţi ridicat şi v-aţi sărutat cu tov. Luca,
care a susţinut aceeaşi părere cu a Dv. Am avut impresia parcă sărbătoreaţi o victorie. Împotriva
cui? Împotriva partidului, împotriva tov. Gheorghiu!
35
Două alte momente. În 1947 şi 1952, în privinţa reformei băneşti. În 1947 aţi sprijinit
punctul de vedere al tov. Luca, pentru că n-ar fi îndrăznit s-o facă dacă Dv. nu-l sprijineaţi. Discuţia
de la Teohari acasă, la care a asistat şi Zlobin şi al~, vă aduceţi aminte cum eraţi împărţiţi: Tov.
Gheorghiu de comun acord cu Ivan Danilovici şi Ivan Ionovici, iar pe de altă parte Luca, Teohari şi
Dv. consideraţi că nu e justă corelaţia care se pregătea între preţurile industriale şi agricole.
În 1951, Dv., formal, v-aţi declarat de acord cu reforma bănească, însă nu aţi fost pe
deplin convinsă de necesitatea ei şi dovada în noiembrie, când s-a depus referatul, analiza despre
situaţia economico-financiară a României şi concluzia că trebuie reformă bănească, Dv. aţi pus
câteva întrebări, nu ştiu dacă au fost notate, eu mi le-am notat, în sensul că ,Sn fine am înţeles şi noi
că este vorba de o abatere de dreapta, că este o politică ţărănească". Asta era la 27 noiembrie, iar
tov. Gheorghiu pusese problema reformei băneşti şi informase Biroul Politic în legătură cu cele
discutate încă în iulie. Trecuseră 4 luni. Deci ce înseamnă: că în fine am înţeles că am alunecat? Că
nu eraţi încă convinsă (sic!). Şi dacă v-aţi căuta rădăcinile poziţiei Dv. împăciuitoriste, ele sunt aici,
că sunteţi pe o platformă cu Luca şi Teohari în neconvingerea că la noi s-a dus o politică ţărănească
şi neconvingerea că reformă bănească este unica soluţie, şi asta este rădăcina dacă v-aţi analiza
profund şi cinstit.
Chestiunea cu broşurile din 1951 este un lucru care nu l-aţi luat în serios, faptul că n-aţi
citit-o. Era datoria Dv. s-o citiţi. Atunci când am fost la Dv. şi Luca a cerut să fie aprobată
publicarea, Dv. eraţi cu broşura deschisă în faţa Dv. la o pagină, am avut impresia că o citiţi, poate
că n-aţi citit-o până la capăt, dar chiar în primele pagini aţi fi putut să sesizaţi greşelile, pentru că
erau şi la început.
Cuvântarea Dv. la Plenara C.C. din 1 martie a.c., dacă o analizăm (m-am gândim asupra
ei), este o foarte ciudată cuvântare. Dv. aţi pornit foarte bine, aţi încercat să luaţi o poziţie fermă şi
ne-am bucurat cu toţii şi eu că în fine tov. Ana se dezlipeşte, se rupe de oportunişti. Aţi ajuns până
la un moment când aţi pomenit cuvântul „broşură", şi aici au urmat 10-15 secunde de împleticire a
cuvântului, v-aţi împleticit în vorbă şi după aceea n-aţi atins problema broşurei deloc, aţi trecut
direct la altă problemă şi tot sfârşitul a fost din ce în ce mai slab, pierzându-şi ascuţimea de la
început. M-am întrebat de ce? Şi mi-am răspuns că n-aţi avut puterea politică morală ca, în
momentul când aţi ajuns acolo, să spuneţi C.C. deschis ca un comunist, că de apariţia ei sunteţi
răspunzătoare şi Dv., pentru că aţi dat aprobarea să se publice. Dacă făceaţi acest lucru, aveaţi şi
puterea morală să luaţi poziţie consecventă.
Tovarăşă Ana, adevărul şi convingerea mea este că toate aceste fapte şi momente reale
exprimă un lucru: că Dv. v-aţi aflat pe o poziţie comună cu Teohari şi Luca în această problemă.
Nu pun semnul egalităţii între poziţii, însă v-aţi aflat totuşi pe o platformă comună.
Învăţătura stalinistă spune (în „Opere" voi. XII) că în perioada trecerii de la capitalism la
socialism deviatorii de dreapta au tendinţa să se grupeze şi să formeze grup împotriva partidului.
Este scris acest lucru de tovarăşul Stalin. Oare să fie scutit partidul nostru şi ţara noastră de un astfel
de fenomen? Nu văd de ce. Şi noi suntem în perioada de trecere de la capitalism la socialism, şi la
noi este luptă ascuţită împotriva burgheziei şi a chiaburimii. Legea aceasta arătată de tovarăşul
Stalin, este valabilă perfect şi la noi, şi la noi în perioada de trecere la socialism deviatorii de
dreapta s-au grupat şi au luat poziţie împotriva partidului în mai mare sau mai mică măsură, fiecare
în parte. Practica arată, dacă verificăm ideologia şi orientarea politică cu practică, practica arată că
sectoarele care le conduceţi Dv. - Agricultura, Colectările - au alunecat pe abaterea de dreapta cel
puţin în aceeaşi măsură ca Ministerul de Finanţe. Aceasta este un fapt. Am studiat materialul
anchetei pe chestia Agriculturii şi aceasta a arătat fără îndoială că în agricultură s-a produs, în ceea
ce priveşte constituirea şi organizarea sovhozurilor, constituirea colhozurilor, cu pământul luat de
36
la Stat, infiltrarea elementului chiaburesc, în ce priveşte T.O.Z.-urile care au fost împiedicate să se
nască, colectările care n-au fost realizate şi merg şi acum atât de prost, - toate aceste fapte
incontestabile, materializate în unităţile naturale şi cifre, arată că sectoarele conduse de Dv. s-au
abătut de la linia partidului în aceeaşi măsură ca şi sectorul financiar şi preţuri şi aceasta este un
fapt incontestabil. Şi dacă abaterea din sectorul financiar a fost un cuţit în spatele reformei băneşti,
abaterea în sectorul colectărilor poate să devină un cuţit în munca noastră pentru desfiinţarea
cartelelor şi sunt dator să spun această părere a mea, pentru că altfel îmi asum răspunderea că
gândindu-mă la acest lucru nu l-am spus partidului. Dacă nu se face o cotitură în Agricultură şi
Colectări, se pregăteşte un nou cuţit în spatele muncii partidului pentru realizarea sarcinii puse de
tov. Gheorghiu şi C.C. de a desfiinţa cartelele.
Tovarăşă Ana, n-aţi răspuns ce înseamnă aceste convorbiri laterale, nepartinice, cu Vasile
Luca şi Teohari Georgescu? Convorbiri de acestea aţi avut şi înainte. Este aceasta o metodă
partinică? Eu nu pot să spun ce aţi vorbit, nu am de unde să ştiu, dar analizez faptele şi convingerea
mea este că aţi avut relaţii antipartinice cu Luca şi Teohari de mai mulţi ani, că Dv. aţi mers pe linia
constituirii unui grupuleţ, aţi folosit metode fracţioniste în muncă şi asta a dus la slăbirea unităţii de
acţiune a partidului împotriva duşmanului şi Dv. n-aveţi voie, Dv. sunteţi o tovarăşă veche cu mare
răspundere în partid şi aţi alunecat grav. Numai spunându-vă, vă ajutăm. Dv. trebuie să vă rupeţi de
această asociaţie putredă. Chiar după Plenara C.C. de la 1 martie, tot timpul vă afişaţi numai cu
Teohari când ştiaţi că conducerea partidului consideră pe Teohari ca împăciuitorist şi deviator. De
ce acest lucru? Este prietenie personală? Nu poate fi vorba de prietenie personală când este vorba
de partid. Partid deasupra tuturor. Clasa muncitoare deasupra tuturor. Trebuie să ne smulgem orice
sentimente care('vin în contradicţie cu interesele partidului, sunt sentimente nesănătoase.
Dv. trebuie să luaţi poziţie autocritică şi să vă rupeţi de această fracţie. Fracţia aceasta
există de mult şi ea este îndreptată împotriva conducerii şi împotriva partidului şi noi - înţeleg
partidul - şi eu personal nu vom admite, oricine ar fi, să încerce să submineze unitttea conducerii
partidului şi unitatea întregului partid.
Tov. Ana Pauker: Încep cu cele spuse de Miron.
Este drept că în 1945 am pus chestiunea ca să mărim rândurile partidului, dar numai cu
două recomandări, cu muncitori în primul rând, cu oameni demni să intre în partid, nu cum s-a pus
chestiunea ca să se facă înscrieri în partid în tramvaie, în spitale etc. În 1945 trebuia să crească în
mod sănătos numărul membrilor de partid, sau trebuia să rămână un număr de membri de partid
care erau? Eu cred că în mod sănătos trebuia să mărim numărul membrilor de partid, cu grija de a
nu intra tot felul de oameni, cu planuri făcute ca să aducă atâţi membri în partid. Şi când a fost acest
lucru, când s-au primit oameni alandala şi s-a pus obligaţia să aducă atâţia în partid, poate tov.
Miron îşi aminteşte, am pus chestiunea că nu este justă.
Tov. M. Constantinescu: Şi eu am pus chestiunea că nu este just şi Dv., dar practic s-a
făcut.
Tov. Chivu: Discursul Dv. la S.T.B.
Tov. Ana Pauker: Atunci am văzut că legionarii pătrunseseră foarte departe în rândul
muncitorilor, lucru pe care eu nu-l crezusem. În condiţiile lor n-am trăit şi după aceea în timpul
războiului n-am fost în ţară şi n-am crezut că ajunsesem aşa departe şi am pus problema să fie
primiţi în sindicat. Dar în partid n-am pus.
Tov. M. Constantinescu: Mi-aţi dat indicaţii mie să facem grupe de legionari pe care
să-i pregătim ca simpatizanţi.
Tov. Ana Pauker: Am pus chestiunea la S.T.B. că poate să intre în sindicat şi nici n-am
pus ca legionarii să intre în partid.
37
Tov. Chivu: Eu am fost de faţă atunci la S.T.B., aţi spus aşa: ,,să nu aibă munci de
răspundere, să fi fost înscrişi la legionari dar fără munci de răspundere".
Tov. Ana Pauker: Eu am spus că pot intra în sindicat şi nu pot intra în partid.
Tov. Chivu: Am ridicat atunci problema şi au fost discuţii asupra declaraţiei Dv. la
S.T.B.
Tov. Ana Pauker: Dar de discuţiile acestea, habar n-am avut
Tov. Chivu: Am ridicat la tov. Gheorghiu şi a spus că se va discuta. Dv. aveaţi părerea
că putem atrage în partid muncitorii care n-au avut munci de răspundere şi reeducarea lor.
Tov. M. Constantinescu: Şi mi-aţi dat indicaţia să facem grupe şi n-am aplicat. Teohari
făcea Ia Târgovişte declaraţii pe aceeaşi linie.
Tov. Ana Pauker: La S.T.B. în 1945? Să vedem stenograma. Eu îmi amintesc că am
spus că poate să intre în sindicat şi că nu poate să intre în partid., Dacă s-a pus aşa, a fost fără
îndoială greşit.
Tov. M. Constantinescu: Şi de a forma grupe pentru a-i pregăti să intre în partid.
Tov. Ana Pauker: Era greşit. La S.T.B. am pus chestiunea că au fost în întreprinderi
muncitori de-a valma în mase siliţi să iscălească să intre în mişcarea legionară, în întreprinderi unde
erau ei stăpâni, la Malaxa etc. şi atunci dintre aceştia poate să intre în sindicat şi ~n şi spus că au
fost siliţi în multe locuri.
Tov. Miron spune că tot în 1945 mi-a atras atenţia că Luca se poartă rău cu oamenii şi
Luca a continuat să se poarte rău cu oamenii şi după reforma monetară şi acum a spus lui Miron că
n-are autoritate morală. Nu mai mult decât alţii am luat chestiunea să discutăm într-o şedinţă, însă
atunci când Luca i-a spus lui Miron, unde eram câţiva că n-ai şira spinării, m-am ridicat, este drept
că n-am luat atitudine, şi i-am spus lui Luca: cum îndrăzneşti să spui unui om care s-a purtat şi la
închisoare şi la siguranţă, că n-are şira spinării?! Este drept că Luca a făcut lucruri mereu, îi
bruftuluia, înjura, a spus lucruri inadmisibile fiecăruia dintre noi, fără ca noi să fi luat atitudine, deşi
se spunea că trebuie să facem o şedinţă. Acest lucru nu s-a făcut decât în mod particular i s-a spus
să nu mai facă, să se stăpânească că e ceva bolnăvicios. Acum mai mult se stăpâneşte. Dar nu s-a
luat atitudine şi nu am luat nici eu atitudine.
Tovarăşe Miron, o convorbire de noaptea târziu în care eu să fi spus că nu se mai poate
tolera felul cum lucrează tov. Gheorghiu sau ceea ce face el, nu-mi amintesc în nici un caz şi te rog
să-mi spui pe ce chestie am spus. Eu i-am spus de numeroase ori tov. Gheorghiu, lui Moghioroş că
de ce nu lucrăm <lupă plan, în colectiv şi în primul rând tov. Gheorghiu şi de fiecare dată îţi
spuneam tovarăşe Moghioroş de ce nu le discutăm, de ce lucrăm fără plan? Am spus lucrul acesta.
Tov. Miron spune că în 1947, când era grupul Zlobin, nu eram de acord cu proporţia. Să
spun cinstit nici nu prea mă pricepeam prea mult în chestia cu proporţia, dacă e bine să fie 40% faţă
de 38%, sau să fie 80%. Nu mă pricepeam, eram convinsă că este bine, dar nu mă pricepeam să
spun că este mai bine 35 sau 65, nici nu puteam să pun chestiunea că nu este proporţia justă să pun
altă proporţie. Luca se pretindea mare economist, el a ridicat chestiunea, dar eu n-am ridicat-o nici
la Zlobin, nici în altă parte. Părerea mea a fost că reforma bănească în 1947 ...
Tov. M. Constantinescu: Cu linia reformei băneşti.
Tov. Ana Pauker: Nici cu linia reformei băneşti. Am încredere pe care trebuie s-o aibă
orice membru de partid în tovarăşii sovietici, convinsă când fac o chestie, fac o treabă bună şi să
spună tov. Zlobin, care nu ştiu cu câte capete este mai priceput, să spună cum este bine, faceţi
astfel. Sau reforma băn~că recomandată de tovarăşul Stalin să spun că nu este bine, sau linia nu
este bună?!
38
În 1951, spune Miron în chestia T.O.Z.-urilor, eu o repet şi trebuie să spun că am fost ca
viţelul la poartă când s-a pus chestiunea cu cooperativele ca în Bulgaria, s-a pus chestiunea unui
consiliu al naţionalităţilor, lucru pe care l-am arătat când a fost pus. Pe loc mi s-a părut că dacă facem
pe de o parte gospodărie colectivă şi pe de altă parte aşa cum au tăcut bulgarii, că nu facem bine.
Tov. Gheorghiu-Dej: Că o să fugă din colhoz în T.O.Z„
Tov. Ana Pauker: Nu în T.O.Z., ci în cooperativa de tip bulgăresc.
Tov. M. Constantinescu: Tov. Gheorghiu propusese T.O.Z., iar eu vă dădea[m]
material despre întovărăşiri şi aţi spus: ,,cine a scris, că e foarte interesant.
Tov. Ana Pauker: Asta era după.
Tov. M. Constantinescu: Nu, înainte. Erau agricole, zootehnice.
Tov. Gheorghiu-Dej: Adevărate T.O.Z.-uri.
Tov. Ana Pauker: Şi s-a spus ce fel de cooperativă, aşa cum este în Bulgaria că intră cu
tot inventarul şi primeşte o parte din venit? Şi chiar că n-am înţeles, pentru că acolo pe loc trebuia
să mă gândesc ce este ...
Tov. M. Constantinescu: Dar avusem şedinţa Biroului Politic.
Tov. Ana Pauker: Eu vă spun profund cinstit că despre cooperativele de tip bulgăresc
habar n-am avut şi am aflat despre ele unde am aflat şi mi-am spus părerea că cred că nu sunt bune
cooperativele de acest fel. Iar când s-a pus chestiunea întovărăşirilor, da, o formă să fie colhoz şi
alta întovărăşiri. Asta da. Cu acest lucru am fost de acord.
Tov. Gheorghiu-Dej: Şi atunci ai ridicat chestiunea că o să plece din colhoz în T.O.Z„
Tov. Ana Pauker: Nu în T.O.Z., în cooperativă.
Tov. Gheorghiu-Dej: Atunci s-a dat răspunsul că nu vor pleca.
Tov. Ana Pauker: S-a pus chestiunea să fie întovărăşiri de astea.
Tov. M. Constantinescu: Considerăm şi astea întovărăşiri. Dar nu era just.
Tov. Ana Pauker: Era vorba de 3: acestea care existau, acelea de tip cooperativă şi
T.O.Z.-uri. Şi atunci s-a spus de ce vă mai trebuie una intermediară? Aveţi cooperative? Aveţi
colhozuri? Şi întovărăşiri T.O.Z. şi atunci ni s-a tăcut clar, întovărăşiri în care nu aduci nici vite, ci
de lucru în comun a pământului. În U.R.S.S. nu au întovărăşiri multe. În cazul nostru, întovărăşiri
pentru folosirea tractoarelor. Când s-a pus chestiunea într-o formă intermediară între întovărăşiri
cum le-avem noi şi între colhoz, eu mi-am exprimat părerea că, în cazul că vom face cooperative
de tip bulgăresc, atunci oamenii vor pleca şi din gospodăriile colective în celelalte gospodării.
Tov. Gheorghiu-Dej: Şi tovarăşul Stalin a spus că de T.O.Z.-uri nu trebuie să ne fie
frică.
Tov. Ana Pauker: Da. Şi am pus chestiunea să punem două forme, nu trei. Care a fost
greşeala mea aici? Că am spus că o să plece oamenii din gospodăria colectivă şi o să meargă în
cooperativele de tip bulgăresc. Poate să nu fi avut dreptate, poate că da. N-am tăcut experienţa. De
aici concluzia că de vreme ce eu am spus că s-ar putea să meargă în cooperativele intermediare, de
aceea am fost împotriva întovărăşirilor. Eu nu m-am jenat, deşi nu era just, de a exprima în faţa
tovarăşului Stalin o altă părere ca a tov. Gheorghiu. Poate că n-ar fi trebuit.
Tov. Chişinevschi: În faţa tovarăşului Stalin.
Tov. M. Constantinescu: Asta este o diversiune să presupuneţi că cineva se gândeşte
dintre tovarăşii prezenţi că s-ar putea ca cineva care este în faţa conducătorului mondial ...
Mai clar este că un an n-aţi înfăptuit.
Tov. Ana Pauker: Acelaşi lucru aş fi spus, pentru că, înainte de a fi lămurit ce este
cooperativa intermediară, tov. Moghioroş a spus că mi se pare, că s-ar putea face şi atunci am
reluat cuvântul şi am spus că cred că nu este nevoie de formă intermediară şi cred că oamenii ar
39
pleca din colhoz şi cred că nici de întovărăşiri n-avem nevoie şi să rămână colhozuri şi
întovărăşirile alandala cum sunt. N-am spus, pentru că nu credeam lucrul acesta.
Tov. M. Constantinescu: Practic până în aprilie nu s-au creat.
Tov. Ana Pauker: Practic a fost greşit că s-a lucrat încet.
Tov. Chişinevschi: 6 luni după hotărîre.
Tov. M. Constantinescu: A durat 6 luni pregătirea hotărîrii şi 6 luni s-a tărăgănat
statutul. Indicaţia de a crea T.O.Z.-uri, un an n-a fost aplicată.
Tov. Ana Pauker: Două luni s-a făcut hotărirea, pentru că a mers greu la tovarăşi, care
au spus că este nou şi trebuie studiată problema. Şi statutul a durat. Aici într-adevăr era greşit, că nu
m-am ocupat serios să facă. Nu vreau să pun aici motive obiective, dar poate ar fi totuşi cazul să se
ţină seama că 5 luni de zile n-am fost în ţară, m-am întors cu indicaţia să lucrez 6 ore pe zi, nu era
posibil de făcut dacă numai în aceste 6 ore m-aş fi ocupat decât de Ministerul de Externe, în care
5 luni nici nu pusesem piciorul şi abia aş fi reuşit să fac treaba cum trebuie ocupându-mă şi de
Ministerul Agriculturii şi de Colectări şi de câte altele. Nu m-am ocupat cum trebuie timp de cel
puţin 10 luni de zile de însărcinările pe care le aveam. Aici am greşit, trebuia nu dintr-odată, că
fiecare este ocupat, ci trebuia să ridic problema că eu nu sunt în stare să fac faţă şi nu să consider că
ar fi o fugă de muncă şi răspundere, că eu aproape de un an nu lucrez cum trebuie şi că munca
suferă ba într-o parte, ba într-alta.
Tov. Chivu: Şi la organizarea Consiliului de Miniştri aţi spus că sunteţi prea încărcată.
Tov. Ana Pauker: Atunci cu 6 ore pe zi nu puteam să fac şi trebuia să spun să fiu
descărcată, pentru că nu fac treaba cum trebuie.
Cu crearea de T.O.Z.-uri nu numai că atunci n-am putut să lucrez şi numai pe apucate, nu
m-am ocupat în mod deosebit de această treabă. De altfel nici de gospodării colective, nici de
minister nu m-am ocupat cum trebuie în toată această vreme şi mereu aveam lucrări în urmă.
Repet: nu era nici un fel de înţelegere de a nu se face întovărăşiri.
Tov. Miron spune - şi nu numai el - că au fost fixări de păreri comune, că asemenea
relaţii partinice au avut loc timp îndelungat (Citeşte din protocol). N-au fost nici întâlniri, nici
adunări, nici punere la cale de poziţii comune, afară de data despre care s-a vorbit înainte şi pe care
o ştim.
Tov. M. Constantinescu: Acelea care nu le ştim n-au fost.
Tov. Ana Pauker: N-am avut nici cu Luca şi nici cu Teohari puneri la cale de linie de
slăbire a unităţii partidului etc. Am luptat pentru întărirea unităţii partidului, pentru munca colectivă
care întăreşte munca partidului şi nu pentru slăbirea şi împotriva unităţii partidului.
Munca la Agricultură şi la Colectări dovedeşte o linie egală de dreapta cu aceea a
Ministerului de Finanţe. Sunt mari greşeli la Agricultură şi sunt şi greşeli la Colectări. Agricultura o
vom discuta când va fi raportul şi nu încape îndoială că nici când am lucrat normal, nici atunci nu
am făcut tot ce trebuia ca lucrurile să meargă mai bine. Intrarea chiaburilor, silirea oamenilor,
luarea pământurilor de la stat etc., astea s-au întâmplat într-un răstimp - nu spun că atunci când
sunt aici fac mare filozofie - dar s-a întâmplat să fie tocmai când n-am fost aici, şi băgarea
chiaburilor şi luarea de la stat şi o serie de lucruri. Nu declin vina. Chiaburii au intrat însă şi înainte
şi acum. A fost o linie e care am dat-o la gospodării colective să bage chiaburii? Să bage oamenii
cu sila? Să umple GAS cu tot felul de bandiţi? Să aibă bandiţi şi la Ministerul Agriculturii? În
măsura slabă şi insuficientă în care am cunoscut aceste lucruri, de fiecare dată şi până în ultimul
timp, puneam chestiunea scoaterii elementelor duşmănoase de acolo.
De ce am avut atitudine de dreapta cu păstrarea oamenilor la agricultură? Şi alta la
Ministerul Afacerilor Externe? Mi-era una mai aproape decât cealaltă? Şi la Colectări ...
40
Tov. M. Constantinescu: Aţi avut aceeaşi linie şi într-o parte şi într-alta. La Agricultură
şi la Colectări.
Tov. Ana Pauker: La Colectări am avut aşa cum ştim că am avut. Niciodată nu s-au
făcut colectările la noi cum trebuie. Şi în noiembrie, când am văzut cum merg colectările, atunci
am venit cu propunerea să trimitem membrii C.C. să luăm măsuri excepţionale urmând exemplul
U.R.S.S., al Partidului Bolşevic pentru ca să realizăm colectările. Colectările Ia principalele
produse nu s-a[ u] realizat, la grâu şi porumb nici până acum n-a fost realizat. Pricina este că eu am
spus la Colectări, nu cumva să vă apucaţi să strângeţi cotele că suferă chiaburii sau să nu apăsăm
prea mult pe ţăranii muncitori? Este clar că nu. S-au făcut chiar greşeli în ce priveşte luarea de la
chiaburi. S-au pus mijlocaşi la chiaburi şi s-au luat lucrurile din casă. În privinţa calamităţilor am
spus să nu vă luaţi după ce se spune şi să vedeţi realmente unde sunt calamităţi pentru ca să se
împlinească sarcinile care sunt.
Tov. Miron spunea că, începând din 1944 şi până în 1952, este o linie de deviere de
dreapta la mine.
Tov. M. Constantinescu: Eu n-am spus asta. Eu am vorbit de familiarism şi relaţii.
Tov. Ana Pauker: Din 1945 până în 1952, începând cu legionarii, continuând cu
neacordul reformei din 1947, cu reforma din 1952, cu politica tăcută la Ministerul Agriculturii şi la
Colectări, este o linie de dreapta dare o întâlnim cu Luca şi Teohari pe aceeaşi platformă. Este fără
îndoială, că o serie de greşeli de dreapta au fost comise de mine, vorbesc de mine, şi în chestia
primirii în partid şi în neluarea la timp de atitudine faţă de o serie de greşeli comise de Luca,
rezultatul neglijenţei mele de a citi broşura şi de a vedea greşelile care erau în broşură, pentru că
le-aş fi văzut dacă aş fi citit-o.
Este o greşeală că nu mi-am făcut cum trebuie munca Ia Agricultură şi Colectări, sunt de
acord. Nu pot să nu fiu de acord, pentru că rezultatele arată felul muncii omului. La Colectări este
prima dată când colectăm să avem un procent de 90% la grâu şi secară. La porumb stăm mai prost
şi la celelalte şi mai prost.
Nu sunt de acord cu tov. Miron că, în întreaga muncă de când ţara a fost eliberată şi până
azi, eu am avut o deviere de dreapta. Nu sunt de acord cu acest lucru.
Tov. M. Constantinescu: N-am afirmat aceasta. Eu am spus că aţi avut relaţii nejuste
antipartinice.
Tov. Ana Pauker: Şi cauza că m-am găsit pe aceeaşi platformă este că s-a făcut cutare şi
cutare.
Ce înseamnă să fii de acord cu devierea de dreapta, să le faci? Am avut o linie
împăciuitoristă, o atitudine împăciuitoristă faţă de Luca în problema devierii lui de dreapta,
împotriva greşelilor pe care le-a făcut. Este greşit acest lucru şi fără îndoială că va trebui să îndrept
greşeala aceasta, nu numai să recunosc acum, ci să îndrept acest lucru în munca mea.
N-am avut nici un fel de grupe nici cu Teohari, nici cu Luca, nici cu altcineva, nici când
ne-am întâlnit să ne punem de acord.
Nu-mi amintesc nici chestia aceea cu sărutări, nu înţeleg. O fi fost ziua lui sau poate a
plecat undeva, altfel pentru ce m-am sărutat cu el?
Tov. M. Constantinescu: Pentru a sărbători victoria asupra întovărăşirilor. Asta este
părerea mea.
Tov. Ana Pauker: Nici nu-mi amintesc de chestiunea aceasta. Părere poţi să ai, dar
părerea asta este o aberaţie. Am avut noi victorii mari în partidul nostru şi nu m-am sărutat cu
nimeni ca să sărbătoresc şi nu am folosit în calitatea de membru de partid să mă apuc să mă
îmbrăţişez, pentru că a învins părerea mea. Am avut multe păreri care n-au ,,învins", nu am decăzut
41
aşa ca să mă bucur de o astfel de victorie. Şi nu admit ca vreodată într-o chestiune în care aş fi avut
dreptate să ai în faţa ta un om care duce o politică personală şi atunci când politica lui mârşavă
pentru un membru de partid, învinge, nu se poate stăpâni şi are exprimări de felul acesta.
Că la şedinţa plenară a C.C. n-am spus că eu am fost aceea în timpul căreia s-a publicat
broşura. Asta era clar dacă tov. Gheorghiu n-a fost aici. Broşura n-o citisem, n-o cunoşteam. Este
greşeala mea că n-am cunoscut-o.
În ce priveşte raportul, eu sunt de acord cu el. Nu sunt de acord cu următoarea frază:
,,Aceşti tovarăşi au avut relaţii nepartinice ... " (Citeşte) Nu sunt de acord, pentru că nu pot să fiu de
acord că am lucrat vreodată împotriva unităţii partidului.
Tov. Bodnăraş:Nu se spune aici ,,împotriva unităţii", ci că au pus în pericol unitatea
partidului.
Tov. Ana Pauker: Nu sunt de acord că am încercat să pun în pericol.
Cu celelalte sunt de acord şi consider că într-adevăr tov. Luca prin întreaga lui atitudine
de la scrisoare şi în atitudinea pe care a avut-o azi, a dovedit că n-a înţeles nimic sau că nu vrea să
înţeleagă nimic din tot ce a făcut dânsul, din urmările politicii pe care a făcut-o, activitatea lui
împotriva liniei partidului şi că într-adevăr hotărîrea care este luată, ceea ce se propune în
concluziile raportului sunt juste.
În ceea ce priveşte pe tov. Teohari, cred că avut atitudine de împăciuire faţă de greşelile
lui Luca, aşa cum am avut şi eu atitudine de împăciuire şi că l-am încurajat şi pe Luca în atitudinea
lui greşită, falsă, că a fost greşit că nu a pus chestiunea oamenilor care sunt la Bancă şi la Finanţe.
Tov. Luca degeaba spune că nu i s-a spus ce fel de om este Iacob, bai s-a spus că Iacob este
provocator, că a fost informator, că a aşteptat să vină o confirmare să confirme acest lucru şi a
apărat pe Iacob cu dinţii multă vreme. Tov. Teohari ştia nu numai de Iacob, şi de o serie de alţi
oameni şi trebuia să ridice chestiunea acestora, lucru pe care tov. Teohari nu l-a făcut.
Cu mine tov. Teohari n-a fost în şedinţe, n-a avut întâlniri de felul acesta şi deci nu am
făcut cu Teohari şi cu Luca împreună fracţie împotriva partidului care să pună în pericol unitatea
partidului. Teohari este la fel de vinovat ca şi mine în atitudinea greşită faţă de Luca şi faţă de
gravele lui greşeli pe care le-a făcut.
Tov. Chişinevschi: Ce a dovedit şedinţa noastră de azi? E un moment care trebuie să-l
reţinem pentru viitor. Sunt tovarăşi care se lasă convinşi, care pot fi convinşi şi unii care nu pot fi
convinşi, nu recunosc greşelile, nu recunosc ajutorul partidului. Aici este cazul lui Luca: după toată
munca, azi din nou a răsturnat doniţa plină de greşeli şi devieri, mai mult, făcuse şi o serie de
încercări de diversiuni că şi alţii au făcut greşeli, Miron, Moghioroş etc. Aici nu este vorba numai
de devieri pe tărâm ideologic, aceea am dezbătut-o, s-a luat o hotărîre, s-a redactat o scrisoare,
partidul este lămurit şi mobilizat, ştie să lupte împotriva devierii de dreapta, împotriva oricărei
devieri. Problema aceasta este rezolvată; fără îndoială că ea trebuie continuată. Problema constă în
rezultatele grave, dăunătoare ţării, Republicii noastre, aici a negat complet. Sunt fapte şi nu se poate
trece peste ele.
A trebuit să pregătim un raport asupra activităţii Comerţului şi Cooperaţiei, desigur că în
18 zile nu s-a putut face un raport, numai un referat preliminar. Nu-l voi citi, însă este suficient de a
arăta jaful, furturile şi liaia pe care a mers Cooperaţie.
Ţov. Luca a reuşit să rupă Cooperaţia de partid, ea a mers cu totul pe altă linie decât cea
preconizată de Plenara din 3-5 martie şi raportul tov. Gheorghiu. Acţiunea elementelor de la
conducerea Centrocoop de a abate Cooperaţia de la linia partidului a culminat cu şedinţa
Consiliului General unde tov. Luca a făcut expunerea şi de atunci Rezoluţia Plenarei din 3-5 martie
s-a îngropat. Mai ales de la momentul apariţiei cuvântării tov. Luca s-a mers pe linia ruperii şi .
42
creării Cooperaţiei pe o linie independentă faţă de stat şi de aici au fost permanente conflicte cu
planul, cu comerţul de stat.
S-a falsificat statutul Centrocoop, împotrivire faţă de plan, s-au călcat hotărîr:ile partidului
şi guvernului.
Lenin spunea că totul trebuie subordonat puterii sovietice ... (Citeşte)
Hotărirea este îngropată şi cine devine sprijinitorul activ al platformei politice preconizate
de tov. Luca în acea broşură? Este adoptată de Consiliul General al Centrocoop şi Voitec dă
următoarele indicaţii într-un discurs: ,,Convingerea tov. Luca ... " (Citeşte)
Şi într-adevăr se trimiteau instrucţiuni, se multiplica stenograma, se trimiteau la milioane
de cooperatori. Aici a fost organizare şi degeaba se încearcă a se spune şi ne acuză de sabotaj. Azi
nu poate să discute Biroul Politic dacă a făcut conştient sau nu. A făcut-o conştient. Comerţul,
Cooperaţia au fost atrase pe un drum antipartinic şi noi chiar rugăm Biroul Politic să permită
comisiei să-şi extindă activitatea asupra Ministerului Industriei Alimentare şi Ministerului
Industriei Uşoare şi asupra Comisiei Preţurilor, pentru că toate sunt împănate de această linie.
Cooperaţia a intensificat comerţul în trim.IV vânzările, înainte de reformă, în decembrie şi ianuarie,
a sabotat crearea de rezerve.
Tov. Luca a avut o cuvântare
Tov. Ghoorghiu-Dej: În legătură cu hotărirea guvernului.
Tov. Chişinevschi: Spun imediat: ,,Este în general o tendinţă de a trăi ieftin în fabrici pe
spinarea ţărănimii." Aşa a spus. Există stenogramă.
Călcarea hotărîrilor guvernului şi a partidului a fost o linie; pentru tov. Luca n-a existat
altceva decât „eu am vorbit, eu am spus, eu am spus încă în 1947, discursul meu, ceea ce am spus
eu". Hotărirea partidului şi guvernului nu ex.ista. Szabo Berci, consilier la Cooperaţie, cu o
obrăznicie de proxenet, spune că a călcat hotărirea, pentru că a considerat-o greşită.
În legătură cu compoziţia, tov. Luca în broşură spune că s-a curăţit Cooperaţia, că a
devenit cu o conducere proletară. Este o înşelare a partidului.
Tov. Luca se plânge în cele două proteste şi azi în şedinţă că e subminarea autorităţii lui,
că e rea voinţă. Biroul politic poate să constate din partea cui e rea voinţă călcarea hotărîrilor
partidului şi guvernului, călcarea Constituţiei.
A spus că s-a curăţit. Să vă arăt cine au fost descoperiţi la Cooperaţie. Cumnatul lui Zelea
Codreanu, o prinţesă, din anturajul lui Antonescu, din familia lui Mociomiţa, fosta secretară a lui
Killinger (Citeşte).
Tov. M. Constantinescu: Unii n-au fost arestaţi?
Tov. Chişinevschi: Unii au fost arestaţi. Şi una din nevestele lui Mihai Antonescu se află
acolo. Când a mers subcomisia pe loc, au deschis seif-urile, au crezut că o să se îngroape în hârtii şi
n-o să meargă la miez, dar în ce hal de indisciplină faţă de legile statului au fost educaţi cei din
conducere. Ilie David a pus următoarea întrebare: ,,Pot oare să spun Comisiei că Secţia Plan-
Finanţe a C.C. ne-a recomandat spre încadrare în Cooperaţie unele elemente necorespunzătoare?
Oare aceasta nu va pune într-o lumină neplăcută Secţia?"
Hulduban, Cemicica, Solymosi, Nagy, toţi sunt încărcaţi cu un trecut groaznic,
antipartinic, unii legaţi de spioni, proxeneţi, pe mâna acestora a dat Luca Cooperaţia şi se plânge de
ce raportul lui Moghioroş ridică această problemă. Nu putem să rămânem pasivi. În schimb n-a
spus nici un cuvânt despre devierile sale.
Cred că just s-a spus aici că trebuie să respingem aici manevrele lui Luca cu citatul din
tov. Gheorghiu, nu vom admite nimănui să submineze autoritatea tov. Gheorghiu. Linia C.C.,
trasată şi determinată de tov. Gheorghiu este elaborată pe baza marxism-leninismului, învăţăturii
lui Lenin şi Stalin.
43
Tov. Luca este de acord cu scoaterea din posturi, pentru căi s-a creat o atmosferă. Acesta
este motivul. S-a dăunat cu miliarde de lei, miliarde tone de marfă, mii de vagoane de zanavaturi
s-au distrus datorită elementelor sabotoare susţinute de tov. Luca, apărate de el, şi pune chestiunea
de atmosferă.
Noi ţinem unul la altul, când unul suferă, sărim să-l sprijinim, dar în faţa unor devieri nu
putem decât să fim principiali, aşa ne învaţă Lenin şi Stalin şi aşa este datoria fiecărui membru de
partid.
Ceea ce a făcut azi tov. Luca cu lucrările tov. Gheorghiu, este o copie a ceea ce făceau
trotzkiştii în apărarea lor împotriva loviturilor partidului, de a salva revoluţia faţă de Troţki. Toţi
jonglau cu citate din clasicii marxism-leninismului. Să respingem această atitudine.
Sunt de acord cu toate probleme din raport fără nici o rezervă.
Cu privire la împăciuitorism am luat poziţie, este cunoscută. În legătură cu problema pusă
că sunt unii care se lasă convinşi şi muncesc cinstiţi pentru întărirea liniei, pentru victoria asupra
devierilor, unii care se lasă, alţii care nu se lasă. Am avut o părere că tov. Ana se va lăsa convinsă şi
va recunoaşte acele lipsuri şi greşeli făcute, deschis şi fără rezerve. Eu nu vreau să repet ceea ce a
spus Miron, dar are dreptate. Într-o serie de probleme a fost izbitor un punct de vedere unic.
Tov. Gheorghiu în şedinţă a făcut observaţia cum îi spui lui Luca „Vasilică încoace şi
Vasilică încolo" dar îi spui „doar ştii cât ţin eu la părerea ta".
Tov. Ana Pauker: Am spus eu vreodată?
Tov. Chişinevschi: Dacă şi asta uităm, atunci îmi pare rău.
Tov. M. Constantinescu: Tov. Ana a uitat şi că a spus să nu se stenografieze cuvântul
tov. Gheorghiu.
Tov. Chişinevschi: Într-adevăr formula că n-au fost şedinţe este posibil de dat, şedinţe la
tov. Ana cu Teohari şi Luca; este clar că convocarea (sic!) nu s-a făcut de Cancelarie, dar aţi văzut
că este curată şedinţă când s-a discutat scrisoarea.
Tov. Ana Pauker: Asta am spus că a fost Teohari la mine şi a venit şi Luca.
Tov. Chişinevschi: Cu ocazia discutării l-ai apărat pe Teohari şi chiar ai căutat să
bagatelizezi poziţia celorlalţi membri ai Biroului Politic cu o poziţie fermă de astădată. Nu spun că
noi am avut poziţie împăciuitoristă şi n-am mers consecvent până la capăt tot în şedinţă. Nu dăm
nimănui nici un ajutor dacă nu spunem deschis lucrurile. Ai spus: ,,cu cine s-a împăciuitorit
Teohari? Cu Vijoli sau cu Iacob?" Sau în ,,noaptea aceea furtunoasă", era un fel de a introduce
caragialisme într-o mare problemă. Împăciuitorismul este un pericol serios şi devierile devin un
pericol de stat atunci când încetăm lupta împotriva lor. Din acest punct de vedere tov. Miron a
procedat bine că a spus lucrurile deschis.
În problemele construcţiilor culturale, Casa Scânteii, mândria ţării noastre, era o unitate
de vederi între tov. Ana şi Luca spunând că nu trebuia, că este prea mare, în privinţa construcţiei
cinematografice la fel. Este ceva putred. Cum priveşte marxismul marile construcţii ale
socialismului?
Nu se poate porni serios la luptă împotriva devierii cu nerecunoaşterea propriilor greşeli.
Asta este imposibil şi cred că trebuie să recomandăm tovarăşei Ana să lase orgoliul personal, să se
lase convinsă şi să fie convinsă de greşelile făcute şi de daunele mari aduse partidului de atitudinea
împăciuitoristă şi atitudinea familiaristă care există. Şi la mine a fost cu câţiva ani în urmă şi mă
simt eliberat că m-am rupt Există principii de partid care trebuie să le apărăm şi să le ducem până
la capăt.
Cred că propunerile făcute sunt juste. Că familiarismul duce la subminarea unităţii
partidului şi poate aduce daune serioase şi numai printr-o luptă serioasă, fără să privim cine este
44
persoana respectivă, să nu ne uităm la trecutul de 30-40 ani. Prietenul nostru este acela care este un
luptător activ în îndeplinirea sarcinilor pentru construirea socialismului şi un luptător activ
necruţător împotriva duşmanului, împotriva contrarevoluţionarilor şi împotriva devierilor.
Tov. Gheorghiu-Dej: Dacă nu mai aveţi nimic de adus, aş ruga să vă declaraţi de acord
sau în dezacord cu cele arătate aici.
Toate aceste probleme să fie aduse în şedinţa C.C., nu putem să le lăsăm în cadrul strâmt
al Biroului Politic, şi să luăm hotărîre, să ne exprimăm asupra celor propuse aici.
Tov. Moghioroş: Deoarece am prezentat raportul şi am lucrat zi cu zi, eu nu voi raporta;
ceea ce este cuprins este bazat pe documente, mai mult decât necesare. Din păcate, în sensul că
sunt documente aşa de puternice, fapte aşa de grave, că nu puteai să dai decât ce s-a dat. Eu vreau
să spun scurt două chestiuni care ilustrează poziţia antipartinică a lui Luca şi activitatea, munca
depusă, conducerea acestor instituţii, Banca de Stat, Banca de Investiţii şi Ministerul de Finanţe şi
CEC. Această activitate nu poate fi caracterizată altfel decât contrarevoluţionară care tindea de a
lovi puternic în statul nostru, în cuceririle clasei muncitoare. 220 mii muncitori cu copii şi familii
au rămas fără pâine, fără mâncare, au suferit enorm. Asta nu se poate uita niciodată lui Luca.
Trebuie să ştim că Luca chiar (sic!) după şedinţa Biroului Politic a mers la Bancă, a
chemat pe directorul Băncii de Investiţii şi a spus - cu cuVinţele lui Luca-: ,,Uite Weiss, rămâi în
funcţie deşi ăştia au cerut şi capul tău, eu te-am apărat".
La şedinţa colectivului Ministerului Industriei Alimentare în discursul său, tov. Luca a
dat Ministerul de Finanţe ca exemplu de organizare, deşi a fost demascată putreziciunea
organizatorico-politică în această instituţie.
Tov. Luca: Când?
Tov. Moghioroş: A fost o şedinţă a colegiului aici la Dta, la C.C.
Tov. Luca: Cine spune lucrul acesta?
Tov. Moghioroş: N-are importanţă, toţi acei care au fost acolo spun.
Tov. Luca:N-am putut să spun aşa ceva.
Tov. Moghioroş: Luca aici Ia ce manevră necorectă, necinstită recurge. Foloseşte
metoda, încearcă a nu fi bătut, a nu fi criticat, o ia înainte crezând că şi azi va merge ceea ce a
practicat ani îndelungaţi. Linia lui Luca, linia, atitudinea lui, nu poate fi socotită decât o linie
contrarevoluţionară.
Cum este posibil totuşi? Tovarăşă Ana, hai să turnăm apă curată în pahar. Am pus
întrebarea; de a influenţa, a îndrepta într-o direcţie nu este necesar să facem şedinţă în toată regula.
Dar tu un membru de partid şi pentru mine - eu spun cinstit - te cunoşteam şi dinainte, ce spuneai
pentru mine era lege şi dacă ai spus o vorbă bună şi rea, aceeaşi putere a avut.
Tov. M. Constantinescu: Aşa a fost.
Tov. Moghioroş: Dacă n-am alunecat totuşi într-o serie de chestiuni, asta datorită
colectivului şi în primul rând datorită tov. Gheorghiu.
Ai spus aici că ai avut atitudine împăciuitoristă, dar în esenţă ce înseamnă
împăciuitorism? Pe limbaj popular am putea spune: o seră a oportunismului, unde el poate să
crească. Ştii că este o anumită plantă care dă naştere la ciuperci, anumită materie în pământ şi tot
aşa este şi împăciuitorismul la care trebuie adăugată această metodă familiaristă putredă burgheză,
care - ne place sau nu - inevitabil duce la bisericuţe şi la divizarea unităţii într-un colectiv, inclusiv
şi în colectivul de conducere a partidului nostru. Nu trebuie să-ţi ţin lecţii, o ştii, mahalagismele,
bisericuţele, relaţiile neprincipiale în partid, aici înfloreşte şi fracţionismul. Nu vreau şi nici unul
dintre tovarăşi nu vrea să spună că uite cum tov. Ana s-a pus în frunte, dar spun altceva, care
dovedeşte totuşi un fapt incontestabil. Îţi aduci aminte în 1948, înaintea Congresului partidului,
când eu am fost însărcinat cu pregătirea acestui Congres, când am venit cu planul listei membrilor
45
C.C. şi organelor, C.C. Secretariat, Biroul Politic şi atunci mi-ai pus o întrebare, eu atunci nu mi-
am dat seama, cinstit spun, n-am interpretat în nici un fel. Ai spus: ,,oare este necesar să avem
secretar general?" Şi dacă nu mă înşel ai spus că uite la Partidul Bolşevic nu este. Eu mult mai
târziu mi-am dat seama. Oare de ce? Pentru că totuşi vedem un lucru. Şi eu am fost la tine de mai
multe ori cu probleme, nu numai personale, cum merge munca. Când am ridicat chestiuni nejuste
în loc să mă iei şi să îmi faci critică cum se cere de la tine, ai tăcut, n-ai spus nimic şi eu cred că
trebuie să punem punctul pe i. Eu consider că împarţi C.C. în două, în centru şi sateliţi. Aceasta se
datoreşte următorului fapt: că exista o părere de desconsiderare a tov. Gheorghiu. A fost o poziţie
în această chestiune că tov. Gheorghiu fiind un tovarăş muncitor, român, ceferist, el poate să fie
pus ca firmă, iar pe de altă parte, noi ceilalţi care suntem mai vechi. Luca de nenumărate ori şi în
faţa mea a spus: eu l-am ridicat pe tov. Gheorghiu, este elevul meu. Tov. Gheorghiu este elevul
tovarăşului Stalin şi un fiu credincios al clasei muncitoare şi nu elevul lui Luca.
Tov. M. Constantinescu: Aşa este.
Tov. Moghioroş: Am primit o critică de la tine când am fost secretar la Deva, care n-am
s-o uit cât oi trăi, pentru că o consideram nedreaptă şi am fost foarte mult timp frământat din cauza
că te-am privit cu sentimentalism mic burghez. Când am tăcut raportul că în Valea Jiului avem 500
membri de partid, m-ai luat şi ai spus: ,,mă, precum se vede, la tine este o osificare". Cam acesta
este sensul. Că e o metodă veche sectaristă. Am raportat cum am procedat la primirea în partid, cu
cerere şi în faţa a doi membri de partid şi am fost criticat că e metodă sectaristă ca pe urmă să cad
în cealaltă extremă. Am fost trimis Ia Timişoara şi cum să fac să găsim un număr cât mai mare de
membri de partid?Am făcut plicuri, nu eu personal, dar am dat indicaţie. Dacă trebuie membri de
partid, hai să dăm drumul, trebuie să-i câştigăm să nu cadă în ghearele social-democraţilor şi am
tăcut plicuri, am făcut broşuri, un fel de manifest, unde explicam ce este partidul şi am pus şi
adeziune în plic şi am dat muncitorilor plicurile ca să se înscrie şi pentru asta am fost citat pe ţară că
ce bine am procedat. Aceste lucruri sunt în documente şi pot fi găsite. Dar dacă am fi fost criticaţi
pentru asta? Dacă tov. Ana n-ar fi mers pe această linie? Asta a fost o chestiune veche, însă partidul
nostru a plătit şi plăteşte scump. Deşi am dat peste .200 mii bandiţi afară din partid, totuşi au mai
rămas, avem mereu cazuri.
De aceea cred, tovarăşă Ana, că singura cale este de a pune capăt acestei metode
familiariste de bisericuţe, de a lua atitudine clară, precisă faţă de împăciuitorism.
Eu vă spun, când ai avut astfel de atitudine în rândul trecut, deşi din punct de vedere al
pregătirii eu sunt departe, Dta ai experienţă în muncă de partid mult mai multă decât noi, cu toate
acestea tovarăşă Ana, m-a lecuit de această boală care se numeşte sentimentalism mic-burghez.
Teohari Georgescu, oricum cauţi să suceşti şi să învârţi, deşi te-ai declarat de acord, eşti
de acord cu raportul, c!ar nu eşti de acord privitor la tine. Sigur. Ai cerut Biroului Politic să te
lămurească.
Tov. T. Georgescu: Nu.
Tov. Moghioroş: Eu aşa am înţeles.
Dacă te gândeşti cum te-ai purtat la Ministerul de Interne cu Direcţia Politică şi cu primul
adjunct? Partidul a fost transfonnat un timp îndelungat, unde a fost interzisă critica cu motivarea să
nu submineze autoritatea comandantului unităţii. Interzicerea criticii în partid!
Îţi aduci aminte că în timpul cât am avut colectările şi mişcarea serioasă în 1949-50, când
am început organizarea gospodăriilor colective, aşa cum am făcut, când elementele duşmane
loveau, omorau pe secretarii de partid, preşedinţii sfaturilor, preşedinţii gospodăriilor colective şi
duceau propagandă largă, aparatul Ministerului de Interne a stat ca arbitru neutru. Acest organ de
stat a fost pus ca o organizaţie de lămurire, de propagandă, de a convinge, nu de a lovi duşmanul
cum trebuie.
46
Au trecut o mulţime de ani şi elementele capitaliste sunt şi azi concentrate într-un număr
important de oraşe industriale şi răspândite pe toată suprafaţa ţării. Aceasta este o poziţie?
Politiceşte ce exprimă această poziţie? Cred că se exprimă pierderea vigilenţei de partid, a
vigilenţei de clasă, adormirea acestei vigilenţe, înseamnă subaprecierea pericolului ce-l reprezintă
acest duşman, subaprecierea tocmai în perioada când socialismul merge înainte, când împotrivirea
acestor bandiţi se înteţeşte, când recurg la măsurile cele mai sălbatice şi folosesc toate mijloacele,
atunci când fac totul ca să răstoarne regimul nostru. În acest timp tov. Teohari a adoptat această
poziţie. Oare nu este frate cu cea a tov. Luca? Ba, eu cred că sunt fraţi gemeni. Tovarăşe Teohari,
oricum căutăm să vopsim, cioara tot cioară rămâne. De ce? În şedinţa Biroului Politic, a C.C. şi azi
nu ai reuşit să rupi cu această poziţie. De ce? Fără îndoială că efect fără cauză nu există. Are cauză.
Eu cred că propunerea de a prezenta în faţa C.C. problemele ridicate, este deplin
justificată, de mii de ori.
Am adus un material cu întrebările a mii, a zeci de mii de muncitori români, unguri etc. care
spun: cum tov. Luca după atâtea fapte pe care le simt pe spinarea lor, mai poate rămâne în C.C. şi pun
întrebarea pe drept cuvânt: nu cumva această poziţie este din cauza împăciuitorismului în C.C.?
Tov. Chivu Stoica: Am de ridicat un element nou, pomenit de Teohari. De unde se ştie
despre discuţiile şi frământările în C.C.? Tov. Teohari afirmă că în chestiunea emigrărilor evreilor s-a
aflat de la Eidlitz, directorul de cabinet la tov. Luca De unde a ştiut Eidlitz? Tov. Luca poate să ne
spună. Eidlitz n-a lucrat nici cu mine, nici cu alţii care au participat la şedinţa Biroului Politic. Cred că
Eidlitz ştie de la tov. Luca şi mai mult, tot ce este acum spus la radio - personal am auzit radio Paris -
despre tov. Teohari, poziţia pusă în discuţie a tov. Teohari în conducerea partidului şi cred că pe
aceeaşi cale a ieşit din sânul C.C. această informaţie. Tot prin tov. Luca, prin Eidlitz sau altcineva, dar
tot prin aceeaşi cale. Şi consider că e divulgarea secretului de partid şi secretului de stat şi propun ca
această problemă să fie anchetată şi cercetată, pentru că este o abatere foarte gravă.
Tov. M. Constantinescu: Se numeşte trădare.
Tov. Apostol: Pe tov. Teohari l-a preocupat de unde vine chestiunea?
Tov. T. Georgescu: Nu puteam să încep să anchetez pe Eidlitz.
Tov. Luca: Eu l-am întrebat, a negat.
Tov. T. Georgescu: Cât timp o să întrebi, o să nege.
Tov. Chivu Stoica: Tot firul merge de la el şi cred că el ştie mai multe. Cred că el era
consilierul personal În problemele politice. Eu eram odată la Dv. când vă informa despre diferite
fenomene politice din regiunea secuiască, anul trecut, în chestiunea cu munca de acolo şi cred că la
fel şi Dv. vă destăinuiaţi lui şi era transmiţătorul acestor informaţii şi trebuie luată sub control
această chestiune.
Vreau să mai ating încă o problemă care se referă la atitudinea mea, legat de ce a spus
tov. Moghioroş cu privire la sentimentalism. Tov. Apostol a spus că practic au fost două linii, de o
parte Comitetul Central în frunte cu tov. Gheorghiu şi pe de altă parte Luca, susţinut de Teohari şi
tov. Ana. Eu n-am îndrăznit să ridic această problemă prin faptul că am privit pe tovarăşii într-un
fel de respect, pe care-l am, tov. Ana, veche, cu experienţă, şi abia acum s-a cristalizat în faţa mea
această problemă. Nu îndrăzneam să ridic această problemă.
De atâtea ori am fost umilit de tov. Luca. Odată în faţa lui Iatrov m-a dat afară din birou
ca pe un netrebnic.
Tov. M. Constantinescu: Erau de faţă toţi directorii români de la Sovrom.
Tov. Chivu Stoica: A spus: ,,Eşti sabotor, ieşi afară din biroul meu", şi atunci am trecut
prin memorie tot trecutul meu şi mi-am spus: sunt eu un astfel de element? Şi m-am dus la tov.
Gheorghiu să mă scoată din muncă şi să fiu anchetat şi tov. Gheorghiu mi-a spus: ,,eşti membru de
47
partid, de ce nu iei atitudine principială? De ce te plângi? Eşti membru în conducerea partidului,
ridică problema în faţa conducerii. Trebuie să spun că nici până azi nu am ridicat această problemă
tot prin faptul că am privit chestiunea din punct de vedere sentimental. Am văzut pe tov. Luca cu
vechime în partid. L-am cunoscut de la primele zile ale intrării mele în partid.
Consider că şi eu am avut o atitudine nejustă, o deviere chiar, pentru că la mine au venit
foarte mulţi tovarăşi care s-au plâns de felul cum sunt trataţi de tov. Luca, şi anume Sencovici,
Prisnea, Gaston, cu care am legătură şi trebuie să spun că aceeaşi linie le-am arătat şi lor că e în
vârstă, că e nervos, chiar când vă bruftuluieşte să fiţi înţelegători, aveţi răbdare până ce se linişteşte.
Cred că trebuie criticat sever oriunde întâlnim asemenea atitudine neprincipială şi de
înăbuşire a criticii; a înăbuşit şi creşterea membrilor de partid, a împiedicat creşterea lor. Câţi
oameni s-au ridicat în jurul tov. Luca?
Tov. M. Constantinescu: Spioni, trădători.
Tov. Chivu Stoica: Azi, după 4 ani, căutăm oameni în alte sectoare să-i aducem la
finanţe. Felul cum tov. Luca a dus munca de creştere a cadrelor, a crescut oameni care erau
împotriva partidului, cu spirit duşmănos faţă de partid şi clasa muncitoare. Au reuşit să-şi facă
interesele lor.
Eu sunt complet de acord cu conţinutul documentului, sunt de acord cu propunerea de a
se prelucra în C.C., procesul verbal al şedinţei şi a se lămuri complet Comitetul Central asupra
atitudinii tovarăşilor cum au trădat hotărîrea C.C. şi sunt de acord ca de acum încolo să fim
necruţători faţă de devieri, abateri. Critica cea mai aspră împotriva celor care greşesc şi deviază, sau
caută să abată partidul de la linia sa justă. Pe de altă parte consider că această muncă de lămurire,
de precizare a acestei probleme, aduce întărirea unităţii partidului, duce la întărirea disciplinei de
partid şi asigură unitatea revoluţionară marxistă în partid. Sunt convins că prin aceasta vom avea
paşi nebănuiţi în munca noastră.
Tov. Bodnăraş: Tov. Ana este de acord cu raportul şi concluziile, afară de un singur
pasaj, în ce o priveşte. Cred că acesta e pasajul esenţial şi tocmai cu acesta nu e de acord. Acesta
constituie poate sursa principală a repetatelor acordări sau păreri comune cu tov. Luca şi de cele
mai multe ori dovedite ca greşeli; şi încercarea de a-l apăra o bună parte de vreme şi apoi să-şi dea
seama că nu merge şi să-l ia apoi pe Teohari ...
Tov. M. Constantinescu: Şi acum lasă şi pe Teohari şi se apără pe sine.
Tov. Bodnăraş: Acest pasaj trebuia fixat de 5 ani. Au ajuns de notorietate relaţiile
neprincipiale, acest contact, atât cu Luca, cât şi cu Teohari, aşa cum confirmă (sic!) o stare ştiută,
cunoscută şi faţă de care n-am avut curaj, şi este o lipsă a fiecăruia - şi a mea - că n-am avut curaj
să punem problema deschis. Cu centrul acesta paralel nici o hotărîre nu este valabilă până ce nu-şi
găseşte formă concretă dirijată de contactul între aceşti tovarăşi. Şi în împărţirea muncii şi în toate
s-a constatat fenomenul acesta.
Consider că tov. Ana nu a analizat profund acest lucru şi nu pot să fiu de acord. Viaţa ne
arată că asta e realitatea.
Ce priveşte pe tov. Teohari el este de acord cu textul, este foarte interesant cu ce nu e de
acord. El spune că este de acord în afară de acel pasaj; de ce consideră că e just? O fi ştiind. Numai
tov. Ana nu e de acord. Aici probabil nu s-au putut pune de acord şi s-au încurcat lucrurile. Teohari
spune, sunt de acord şi cer să se aprecieze în ce măsură corespunde cu realitatea referindu-se la
poziţia în apărarea lui Luca. Pentru că este altceva, n-am discutat raportul Ministerul de Interne, n-a
fost încă adus în discuţie. Am luat stenograma, eu nu găsesc vreo schimbare de poziţie pe care
iniţial a adoptat-o că Luca nu e singurul, că trebuie aruncată asupra C.C. vina. Nici azi n-ai spus:
„eu am văzut greşit, nu sunt de acord cu Luca, am încercat să-l apăr". Consider că aprecierile
făcute sunt complet insuficiente.
48
Ce priveşte pe tov. Luca, consider că nu poate fi numită declaraţie ceea ce a făcut. A
spus: ,,declar". Dacă socoteşti că aceasta este declaraţie, Biroul Politic nu poate primi asemenea
declaraţie în nici un chip şi propun să respingă această „declaraţie", după cum şi încercarea de a
mistifica - în acest caz putem vorbi de mistificare - aici începe mistificarea. Câteva clipe ai reuşit
să ne induci în eroare aruncând îndoială asupra cifrelor raportului reformei băneşti.
A veni şi a te adăposti, invocând discursurile şi lucrările tov. Gheorghiu, este cel puţin
incorect şi trebuie respins cu ultima energie.
Eu sunt de acord cu concluziile.
Tov. T. Georgescu: La ultima şedinţă a Biroului Politic când s-a discutat Scrisoarea
închisă, tov. Chişinevschi pe drept cuvânt a caracterizat poziţia mea ca împăciuitoristă. Am luat
poziţie în acea şedinţă înainte de tov. Gheorghiu şi am arătat că sunt de acord cu criticile făcute.
Tov. Chişinevschi: Miron a făcut caracterizarea şi eu m-am asociat.
Tov. T. Georgescu: Da, aşa a fost. La sfărşitul şedinţei am spus că sunt de acord cu
criticile şi calificarea şi că recunosc poziţia mea neprincipială faţă de devierile grave de dreapta ale
tov. Luca. Aceasta a fost la ultima şedinţă. Tov. Gheorghiu a spus atunci la ultimul cuvânt că,
ţinând seama de autocritică, să nu fie consemnată această caracterizare de împăciuitorism.
Adevărul este că eu prin poziţia mea am arătat. ..
Tov. Gheorghiu-Dej: Nu ţi-ai făcut autocritică.
Tov. T. Georgescu: Am să rog Biroul Politic să mă ajute în această privinţă.
Tov. Gheorghiu-Dej: Însăşi poziţia mea de a cere să nu se înscrie în protocol n-a fost o
poziţie justă, a fost o atitudine slabă.
Tov. T. Georgescu: Eu am înţeles aceasta ca un ajutor.
Tov. Gheorghiu-Dej: Pornea de la poziţia de a nu întinde lucrurile mai mult decât
trebuie.
Tov. T. Georgescu: Atitudinea mea neprincipială a început de la prima şedinţă a
Biroului Politic, faţă de abatere a fost împăciuitoristă şi a dat posibilitate tov. Luca să rămână pe
poziţie şi să vadă că găseşte sprijin, trebuie să spun că după şedinţa Biroului Politic când a fost
elaborată scrisoarea, eu m-am desprins complet de tot ceea ce înainte n-am văzut clar, că eu am
pornit cinstit pe drumul de a lupta împotriva devierii şi am plecat pe teren şi a fost pentru mine mai
mult o orientare pe linia justă a partidului ce am văzut acolo, asta m-a întărit mai mult că C.C.
bine a văzut şi bine a pus problema aşa cum a pus-o.
Tov. Bodnăraş spune că eu sunt de acord cu totul numai că fac apel la Biroul Politic
atunci când faptele acestea de sprijinire a cocoloşirii, a greşelilor, a abaterii, a devierii, fapte de
importanţă, au dat drept tovilor să spună: asta s-a cunoscut dinainte. Nu este altceva? Acest lucru
am cerut să fie judecat de Biroul Politic prin fapte de zi cu zi.
Tov. Luca, în decursul anilor, aşa cum a avut faţă de Chivu, a avut şi faţă de mine aceeaşi
purtare. Iar în ce priveşte relaţiile, ele s-au mărginit la: să schimbi pe miliţianul cutare sau pe
preşedintele de stat din cutare loc. Acestea au fost relaţiile cu tov. Luca. Cu el n-am discutat
probleme de partid şi partidul are posibilitatea să cunoască, să vadă adevărul.
Iată de ce nu am insistat asupra acestui lucru şi să văd în ce măsură am mers pe altă linie
gravă a unui grup, a unui fracţionism. Se poate controla acest lucru. Dar cu tov. Ana nu m-am
angajat în poziţii politice. Din contră, am văzut la tov. Ana că mă priveşte ca un tovarăş mai tânăr
cu nu prea mare experienţă. Dintr-o propunere pe care a făcut-o, de scoatere a mea de la Minister,
mă gândeam că tov. Ana nu mă cunoaşte nici pe mine, nici munca şi face această propunere. Am
fost mirat că această propunere a fost discutată cu tov. Serghei Ivanovici, prieten de al nostru, fără
ca această problemă să fi fost totuşi pusă în organul nostru de a se hotărî. Cu tov. Ana şi Gheorghiu
49
n-am avut aceste relaţii, cu ceilalţi tovi am avut relaţii foarte strânse, n-am pus în discuţie probleme
de partid. N-a fost în caracterul meu. Am mers la tov. Ana Este adevărat, când s-a pus să se pună
în scrisoare pasajul cu tov. Luca, pe linie sentimentală, pe linie de împăciuitorism, că tov. Luca este
un vechi membru de partid că are activitate veche, ffiră ca să adâncesc lucrurile că nu aşa trebuie
puse şi este greşit şi atunci trebuie să vă spun că a fost un moment greu şi m-am frământat nejust;
nu trebuia să mă duc, ci trebuia să vin aici.
Atunci la prima şedinţă când am discutat materialul cu Ana, dacă l-aş fi discutat cu Luca,
şi tov. Ana şi Luca ar fi luat poziţie, sunt convins că aş fi văzut altfel materialul. L-am luat şi l-am
citit înainte de şedinţă.
Tov. M. Constantinescu: Dar telefonic nu v-aţi pus de acord să nu se citească
materialul?
Tov. T. Georgescu: Spun că nu am ascuns în faţa partidului. Un membru de partid nu
poate să trăiască în spinare cu păcate, greşeli. Partidul ştie să ajute, ştie să scoată când alunecă şi aş
spune că am făcut acest lucru.
Nu ne-am înţeles asupra nici unei probleme. Aveţi posibilitatea să vedeţi. Cu Luca mă
vedeam odată pe an când se discuta problema bugetului, cu Bodnăraş când este trecut bugetul
ministerului.
Tov. Gheorghiu-Dej: Eu nu am de adus nici o completare raportului prezentat de tov.
Moghioroş în numele Comisiei de Partid. Sunt complet de acord cu aprecierile făcute şi cu
concluziile trase din raport.
Nu am nimic de adăugat la criticile aduse aici de către tov. Apostol, Miron, Chişinevschi,
Moghioroş, Chivu şi Bodnăraş. Le consider juste. Nu aş face decât să repet.
Ceea ce merită să fie subliniat şi de mare importanţă, pentru fiecare, e că se spun lucrurilor
pe adevăratul lor nume, că se pune capăt unei practici împăciuitoriste, se pune capăt unei practici
îndelungate de devieri de la principiile partidului nostru şi de la practica partidului nostru şi
dezmăţului, anarhiei, care a existat la noi până nu de mult în activitatea noastră de partid. Înţeleg
aceasta în sensul că fiecare cum i se făcea poftă, trebuia să facă o declaraţie politică, să angajeze
public o serie întreagă de idei, să-şi permită diferite păreri, altele decât cele stabilite în hotăririle C.C.
Această stare de lucruri ne-a adus unde ne găsim. Mai mult, cred că se va pune capăt
metodei şi practicii de până azi atât pe linie de partid, cât şi de stat, dăunătoare, de considerare a
sectoarelor de muncă drept sectoare ale unuia sau altuia dintre conducătorii de partid, ca sectoare
unde conducerea partidului n-are drept să controleze, nu-i e permis să ia măsuri. A fost la noi un
sistem de feude, deşi s-a atras atenţia chiar pe linie de stat atunci când s-a întocmit sistemul de
organizare a muncii a Consiliului de Miniştri, asupra pericolului de a se crea atâtea grupe câte
birouri sunt. Totuşi s-a ajuns acolo. Luca avea resoartele sale, Ana pe ale sale; ferească Dumnezeu
să se atingă de o ramură a sectoarelor, înseamnă o profanare, lipsă de încredere şi întotdeauna ca
regulă generală se termina cu istericale, ţipete, demisii din funcţie.
De unde am luat aceste metode? Să se angajeze membrii conducerii partidului personal
în probleme de stat şi în probleme de conducere de partid, de unde am luat noi asta? Şi de unde am
luat acest sistem de a ne abate de la linia şi hotărîrile partidului? De a vorbi de tot numai de
hotărîrile partidului şi guvernului nu, decât la zile de sărbătoare sau anumite ocazii în mod
demagogic? Pentru că este demagogie de a te referi la hotărîrile partidului şi guvernului şi la linie
când le calci în mod sistematic în practică.
Lucrurile sunt clare. Este un material voluminos care merită să fie studiat de conducerea
partidului, de fiecare membru din conducerea partidului, deosebit de instructiv, educativ aş putea
50
spune şi care confirmă pe deplin aprecierea ce s-a adus aici cu privire la devierea de dreapta, cu
privire la împăciuitorism şi tovarăşii care au fost arătaţi aici.
Eu sunt deci de acord cu aprecierea, cu concluziile. Am de făcut doar câteva propuneri:
1) Să dezbatem în C.C. aceste probleme, să înarmăm membrii C.C., să determinăm un
curs sănătos în conformitate cu această apreciere şi concluziile care s-au făcut şi aceasta de sus şi
până jos, pentru a determina o astfel de disciplină de partid şi pe linie de stat, cum o numeşte
tovarăşul Stalin - disciplină de fier, a conduce cu o disciplină de fier, cu o mână de fier hotăririle
partidului şi guvernului. A nu permite nici un fel de abateri de la aceste hotărîri şi de la linia
partidului, a trage la răspundere pe oricine s-ar abate.
De ce în probleme interne de partid, aşa de secrete, trebuie să se afle în afara cadrului
organului de partid? De unde au putut imperialiştii să afle unele lucruri din viaţa noastră internă?
Că ei încearcă, aruncă undiţe, încearcă să provoace, să tatoneze, este treaba lor. Dar când aud
lucruri pe care nu le puteau afla decât numai din cercul nostru! Este foarte grav. Nu este vorba de
deviere, nu mai ai siguranţa, certitudinea celor ce hotărăşti, discuţi, că n-are să se vorbească despre
asta în public şi în presă. Câte zile au trecut de la 13 martie? Până atunci n-a fost vorba de Teohari,
a avut loc acest lucru în discuţiile noastre când Teohari s-a manifestat mai clar şi puternic ca
sprijinitor a lui Luca şi caracterizată manifestarea sa ca o atitudine împăciuitoristă şi a fost aspru
criticat. În afară de cercul acesta de tovarăşi nimeni n-a ştiut, nici C.C., membrii C.C., n-a fost nici
un social-democrat; am pălăvrăgit undeva şi cel care are ureche lungă are elementele sale şi în
cazul acesta, duşmanul a fost în măsură să cunoască aceste lucruri. Nu este la primul caz, trebuie să
afirm şi acesta tocmai datorită acestei pălăvrăgeli şi lipse de răspundere condamnabile. Noi va
trebui să căutăm, să vedem de unde lucrurile acestea au putut să străbată din cercul nostru.
2) La început m-am referit la o serie de defecţiuni din cadrul Ministerului de Interne. Nu
vreau să mai repet. Raportul prezentat de Teohari l-am citit. Nici pe departe nu oglindeşte
realitatea. Ministerul de Interne nu a răspuns cum trebuia, atât în timpul pregătirii, cât şi în timpul
înfăptuirii şi după reforma bănească, nu se găseşte în condiţiile în care trebuie având în vedere
situaţia internaţională şi internă din ce în ce mai ascuţită, lupta de clasă, faptul că n-am lichidat
clasele la noi; că sunt foarte multe elemente contrarevoluţionare, care se plimbă libere, consider că
o mare vină poartă tov. Teohari, o foarte mare vină. Este legat şi cu poziţia sa împăciuitoristă şi i
s-a atras atenţia de zeci de ori. Eu consider că este necesar să fie schimbat tov. Teohari dat fiind
poziţia sa împăciuitoristă şi mai cu seamă situaţia Ministerului de Interne, rolul pe care îl are de
jucat. Deci schimbarea tov. Teohari din Ministerul de Interne, să i se retragă funcţia de
vicepreşedinte al Consiliului de Miniştri, să i se retragă funcţia de secretar de partid şi membru al
Biroului Politic şi să rămână membru în C.C. şi să fie trimis la muncă de jos şi controlat în munca
de jos cum aplică linia şi hotărîrile partidului.
Să luăm raportul făcut de Teohari. Este întârziat, sunt chestiuni depăşite.
Tov. M. Constantinescu: Un cuvânt nu pomeneşte de deviere.
Tov. Gheorghiu-Dej: Nu este nici timp pentru aceasta. Va trebui să analizăm, să luăm
măsuri de întărire a Ministerului de Interne, a organelor Ministerului de Interne, de curăţire a lor, a
elementelor duşmane, care au pătruns acolo, pentru ca acest instrument al proletariatului să
lovească fără milă şi să dea garanţie conducerii partidului că duşmanii poporului nu sunt cruţaţi.
Să spunem această propunere care o fac aici, cer părerea voastră în această privinţă, s-o
supunem aprobării C.C., Plenarei C.C.
3) Să propunem alegerea unui nou Secretariat, unui nou Birou Politic, mai restrâns, nu de
7, nici de 9 aşa cum iniţial se propusese cu gândul de întărire a conducerii, ci un Secretariat din
5 persoane, un Birou Politic de 9 persoane şi Biroul Organizatoric de 11 persoane.
51
Să fie mai restrânse organele pentru a asigura şi secretul de partid şi secretul de stat, aşa
cum trebuie să fie păstrat. Şi aceasta cu toate aprecierile care s-au făcut în documentul prezentat
de tov. Moghioroş şi parţial de cele ce fiecare dintre tovarăşi au arătat în cuvântul lor.
Să nu intre în compoziţia organelor de partid, la care m-am referit, nici un social-
democrat. Să fie alcătuite numai din oameni de cea mai înaltă încredere.
Acestea au fost propunerile pe care le supun Biroului Politic şi cer părerea voastră în
această privinţă.
Nu vreau să repet, să prelucrez aprecierile, pentru că ele sunt prea cunoscute, încă prea
mult s-a vorbit, asta arată şi lipsa de convingere, dacă este just sau nu este just.
Tov. Chişinevschi: Eu susţin propunerile. Cred că sunt foarte juste şi o să întărească
munca.
Tov. Gheorghiu-Dej: Şi o să facem o rezoluţie. O rezoluţie cu Luca şi una cu Teohari.
Dacă se va considera să fie una singură, să fie una singură, unde să fie date scurte calificări, un
document scurt şi apoi să trecem la munca curentă.
Tov. Moghioroş: Eu sunt de acord cu propunerile.
Tov. Bodnăraş: De acord.
Tov. Ana Pauker: De acord.
(Toţi tovarăşii votează pentru).
Tov. T. Georgescu: În afară de faptul că eu sunt de acord cu hotărîrea Biroului
Politic .. ."
Tov. Gheorghiu-Dej: Vreau să completez: nu numai să fie controlată activitatea lui
Teohari, dar C.C. să dea un ajutor tov. Teohari în această privinţă, acolo unde el are lipsuri să-şi
îmbunătăţească munca.
Tov. T. Georgescu: Tocmai acest lucru am cerut.
Afară de faptul că sunt de acord cu propunerile şi cu hotărîrea, acolo unde am să fiu
trimis să muncesc, C.C. să-mi dea sprijin şi eu nu îmi iau un angajament formal, dar voi dovedi
prin muncă, prin activitatea practică că sunt legat de partidul nostru, de conducerea partidului şi de
clasa muncitoare, pentru care sunt gata să-mi dau viaţa.
Tov. Gheorghiu-Dej: Să învăţăm cu toţii.
Tov. M. Constantinescu: Şi tov. Teohari să spună ceea ce n-a spus încă.
Tov. T. Georgescu: Vă daţi seama că n-aş mai avea nimic în faţa partidului de ascuns.
Este o măsură hotărîtă, foarte serioasă şi care fără îndoială că asupra activităţii unui muncitor, unui
comunist, care şi-a dat viaţa pentru acest lucru n-ar avea nimic de ascuns şi viaţa va arăta dacă am
ascuns ceva.
Tov. Gheorghiu-Dej: Cu acestea propun ca să ridicăm şedinţa şi să iscălim Protocolul.
La ora 6 avem şedinţa C.C.
Anexa [NR. 1) la şedinţa Biroului Politic al

Comitetului Central al P.R.M. din 26 mai 1952
Copii-Două scrisori de protest ale lui V. Luca (către tov. Moghioroş)
Tovarăşe Moghioroş,
Citind ultimele dosare întocmite de diferite subcomisii, constat cu uimire şi cu indignare

profundă că anumite concluzii trase de unii tov. din subcomisii trec peste orice măsură. Analizând
Aşa este în text.
52
activitatea Ministerului de Finanţe acest tov. nu ştiu de cine ar fi fost încurajaţi aceşti tov. ffiră a
avea competinţa profesională fac afirmaţii, proces de intenţie de a mă pune pe mine alături de
elemente duşmănoase, mă acuză direct sau indirect de acţiune duşmănoasă contrarevoluţionară.
În special se observă această atitudine a tovilor din dosarele care tratează exercitarea
Bugetelor de stat în anii 1944-50-51 şi mai ales în problema înzestrării întreprinderilor cu fond de
rulment.
Eu socot că în primul rând aceste subcomisii n-au calitatea de a trage concluzii care
aparţin Comisiei de Partid pe care tu, tov. Moghioroş o prezidezi. Cer ca să înceteze imediat
această acţiune de calomniere, de insinuare şi de provocare.
Cu salut com[unist],
V. Luca
Tov. Moghioroş,
În cele două note de informaţie asupra prelucrării „Scrisorii închise" am citit cu mare
surprindere unele afirmaţii cu totul neîntemeiate şi calomnioase. Se afirmă că eu aş fi avut vreo
relaţie la vânătoare cu contele Kovâsznai. Resping cu cea mai mare indignare asemenea afirmaţii
care au fost făcute din eroare ori de rea credinţă. Vânătorile la care am participat în Regiunea Stalin
şi în altă parte au fost organizate de Securitatea Statului şi nu de mine. Există un oarecare
Kovâsznai care a fost cu noi, un tovarăş mic funcţionar, aşa cum ştiu, şi care nimic cu aceştia, ci de
mic copil a crescut orfan muncind din greu pentru existenţă.
El este un cercetaş bun în slujba Securităţii, nu odată am cercetat munţii cu succes pentru
descoperirea bandiţilor. Mă miră faptul că această afirmaţie despre mine a putut să apară într-un
document că parcă ar fi adevărat, ffiră măcar ca să fiu şi eu întrebat
Cu salut com[unist],
V. Luca
Anexa [NR. 2] la şedinţa Biroului Politic al

Comitetului Central al P.R.M. din 26 mai 1952
RAPORTUL
Comisiei de Partid instituită de C.C. al P.M.R. în Plenara din 29.11 - l.ill.1952,
care a anchetat activitatea şi structura sistemului financiar-bancar
în perioada 1947 (8 nov.)-1952 (9 martie)
NOTĂ
Ne-a scăpat din vedere a sesizat faptul că în cursul cercetătorilor s-a dovedit că tov.
Vasile Luca a informat pe Aurel Vijoli despre discuţiile ce au avut loc în cadrul Biroului Politic
asupra atitudinii lui duşmănoase faţă de reforma bănească. De asemenea, l-a informat pe Weiss
Ioan cu ocazia desărcinării sale din funcţia de ministru al Finanţelor, că o comisie a Comitetului
Central condusă de tovarăşul Moghioroş din care face parte tovarăşul Miron Constantinescu şi alţii
vor cerceta activitatea Ministerului Finanţelor, Băncii R.P.R şi B.C.I.
53
Şi prin divulgarea discuţiilor din Biroul Politic elementelor duşmănoase din Ministerul
Finanţelor, se dovedeşte atitudinea ostilă a tovarăşului Vasile Luca faţă de Biroul Politic al C.C.
S.S. Vâlcu Vasile

26 mai 1952 S.S. Belea Miron
S.S. Szabo Eugen
Raport
I.
După eliberarea ţării noastre de către glorioasa Armată Sovietică, Partidul nostru,
singurul reprezentant al intereselor casei muncitoare şi a întregului popor muncitor, încă în
perioada luptei pentru cucerirea puterii politice, a înscris între refonnele cu caracter revoluţionar
pentru înfăptuirea cărora a luptat şi însănătoşirea finanţelor ţării.
În Raportul Politic al C.C. la Conferinţa Naţională a P.C.R. din octombrie 1945,
tovarăşul Gheorghe Gheorghiu-Dej, secretarul general al Comitetului Central al partidului nostru,
supunând unei temeinice analize situaţia sectorului financiar al economiei ţării noastre, scotea la
iveală caracterul de clasă al bugetului statului din vremea aceea, buget îndreptat împotriva maselor
muncitoare, scotea la iveală politica Băncii Naţionale întrutotul pusă în folosul capitaliştilor şi
păturilor exploatatoare de la sate şi înanna partidul cu sarcini concrete a căror realizare trebuia să
ducă la punerea finanţelor ţării în slujba poporului muncitor. Sarcina pe care tovarăşul Gheorghe
Gheorghiu-Dej o trasa încă în 1945 Băncii Naţionale a României, era aceea de a fi o principală
pârghie nu numai pentru acordarea de credite pentru producţie, ci şi pentru controlul întrebuinţării
acestora ca mandatară a statului.
În privinţa politicii creditelor, tovarăşul Gheorghe Gheorghiu-Dej arăta necesară
organizarea întregului sistem de credite prin îndrumarea operaţiilor bancare de către stat în vederea
asigurării mijloacelor financiare necesare producţiei. În politica fiscală se preconiza o refonnă
fiscală care să asigure o mai dreaptă repartiţie a sarcinilor şi un echilibru bugetar.
În lupta cu partidele burghezo-moşiereşti şi cu exponenţii lor în guvern care menţineau şi
agravau în mod intenţionat haosul şi dezorganizarea în economia naţională şi sabotau prin toate
căile atât redresarea economică a ţării cât şi îndeplinirea obligaţiilor de armistiţiu faţă de U.R.S.S.
căutau să adâncească şi să prelungească suferinţele poporului muncitor.
Partidul Comunist Român, prin propunerile pe care tovarăşul Gheorghe Gheorghiu-Dej
le-a făcut în vederea îmbunătăţirii situaţiei economice şi financiare a ţării la 14 iunie 1947, a trasat
sarcinile care trebuiau să stea la baza finanţelor ţării şi a politicii de credite. Între acestea se
prevedeau: economia cea mai strictă în cheltuirea mijloacelor statului; reducerea efectivă a
numărului funcţionarilor bugetari; obligaţia pentru Ministerul de Finanţe de a întocmi bugete
trimestriale cu repartizarea lunară a veniturilor şi cheltuielilor bugetare care să fie supuse aprobării
Consiliului de Miniştri; întărirea controlului Consiliului de Miniştri asupra acordării creditelor;
scăderea cheltuielilor întreţinerii Aparatului de Stat; fundamentala reorganizare şi îmbunătăţire a
aparatului fiscal şi a muncii de stabilire şi percepere a impozitelor şi taxelor în conformitate cu
veniturile reale ale contribuabililor; încasarea în tennen şi pe deplin a veniturilor bugetare; aspra
sancţionare a funcţionarilor fiscali necinstiţi şi abuzivi; obligaţia Ministerului de Finanţe de a
prezenta rapoarte lunare Consiliului de Miniştri asupra realizării bugetului pentru luna încheiată.
Cu pri_vire la credite, se preciza folosirea creditelor de către Stat ca o annă împotriva
exploatatorilor şi a speculei; sarcina de a se elabora fără întârziere nonnele de dirijare a rezervelor
de credite în scopuri exclusiv productive şi obligaţia pentru Banca Naţionale de a exercita un
54
control efectiv al utilizării creditelor, luându-se măsuri din cele mai severe faţă de cei care dau
creditelor altă destinaţie decât aceea în vederea căreia au fost obţinute îndeosebi de cei care
folosesc creditele cu scopuri speculative şi de îmbogăţire.
Propunerile partidului nostru au fost îmbrăţişate cu entuziasm de clasa muncitoare şi
masele largi ale poporului muncitor. Acest entuziasm, oamenii muncii în frunte cu clasa
muncitoare l-au manifestat în intensificarea eforturilor lor pentru mărirea producţiei naţionale.
Reforma monetară din anul 1947, tocmai pentru că a avut menirea să exproprieze cea mai mare
parte a mijloacelor băneşti din mâinile claselor exploatatoare , pentru că era menită să stimuleze
forţele de producţie şi să creeze condiţiuni măririi productivităţii muncii; pentru că contribuia (sic!)
la o nouă repartizare a venitului naţional în folosul celor ce muncesc şi pentru că avea menirea să
contribuie la consolidarea în general a economiei ţării noastre, a întâmpinat rezistenţe înverşunate a
claselor exploatatoare şi a exponenţilor ei existenţi în aparatul financiar-bancar.
Pentru consolidarea succesului reformei monetare, se prevedeau o serie de sarcini între
care asigurarea echilibrului bugetar prin acoperirea cheltuielilor statului din venituri ordinare, iar
pentru aceasta reorganizarea şi mobilizarea aparatului fiscal pentru echitabilă stabilire şi o strictă
percepere a impozitelor; menţinerea raportului stabilit între preţuri şi salarii şi treptata lui
îmbunătăţire prin creşterea producţiei şi mărirea venitului naţional, judicioasa repartiţie a creditelor
care să asigure mărirea producţiei; încurajarea depunerilor pentru a crea disponibilităţi ce vor putea
fi utilizate în producţie.
Prin alungarea tătărăscienilor exponenţi ai interesului marelui capital şi a moşierimii
expropriate din guvern, odată cu schimbarea care s-a produs în caracterul puterii de stat s-au creat
depline condiţiuni pentru desfăşurarea unei politici financiaro-fiscale trasate de partid şi
corespunzătoare pe deplin intereselor proletariatului, pusă în slujba poporului muncitor.
Sarcina membrilor de partid trimişi la Ministerul de Finanţe şi Banca R.P.R., era de a
folosi aceste condiţiuni pentru aplicarea întocmai a liniei, hotărîrilor Comitetului Central al P.R.M.
n.
Din cele de mai sus rezultă că prin raportul tovarăşului Gheorghe Gheorghiu-Dej la
Conferinţa Naţională a P.C.R. din octombrie 1945, prin propunerile P.C.R. în vederea îmbunătăţirii
situaţiei economice şi financiare a ţării (1947); cât şi prin raportul tovarăşului Gheorghe
Gheorghiu-Dej la Congresul P.M.R. (1948), a fost fixată cu claritate linia partidului nostru în
problemele politicii financiaro-bancare. Din această linie a partidului pentru Ministerul Finanţelor
şi pentru Banca de Stat, în perioada instalării tovarăşului Vasile Luca şi a colaboratorilor săi de la
Ministerul Finanţelor şi Banca de Stat se desprindeau următoarele sarcini principale de luptă:
- Transformarea Ministerului de Finanţe şi a Băncii de Stat în instrumente puternice în
mâinile partidului şi guvernului, capabile să asigure mijloacele financiare necesare pentru trecerea
la construirea socialismului, iar în perioada construirii socialismului să asigure opera condusă de
partid şi guvern de industrializare socialistă a ţării şi de transformare socialistă a agriculturii.
- Să ducă cu fermitate o politică de clasă împotriva elementelor exploatatoare de la oraşe
şi sate.
Pentru ca să realizeze aceste sarcini mari, Ministerul de Finanţe în frunte cu tovarăşul
Vasile Luca, trebuia să ia următoarele măsuri ce se desprindeau din sarcinile trasate de partid:
a) să reorganizeze sistemul financiaro-bancar pe baze socialiste, după modelul aparatului
financiaro-bancar din U.R.S.S., adaptat la nevoile perioadei de construire a socialismului în care se
găseşte ţara noastră,
55
b) să înlăture
din aparatul financiaro-bancar elementele contrarevoluµonare, duşmănoase
şi dubioase şi să ducă o politică de promovare a elementelor muncitoreşti,
c) să elaboreze legiferări care să îngrădească şi elimine elementele exploatatoare din
economia noastră, îndeosebi de la sate,
d) să organizeze astfel activitatea Băncii de Stat şi a Băncii de Credit pentru Investiµi,
încât aceste instituµi să deservească cu fidelitate opera de construire a socialismului şi să fie pârghii
de nădejde ale partidului şi guvernului în dirijarea mijloacelor băneşti ale statului.
Faţă de linia justă a partidului în problemele financiaro-bancare, conducerea Ministerului

de Finanţe, a Băncii de Stat şi a Băncii de Credit pentru lnvestiµi, respectiv tovarăşul Vasile Luca
şi colaboratorii săi A. Iacob, Aurel Vijoli, A. Modoran, I. Weiss, I. Craiu, A. Nistor, C. Dinu şi alµi
au avut o atitudine ostilă. Ei au călcat linia partidului în problemele financiaro-bancare,
contrapunând liniei partidului o linie a lor antimarxistă şi contrarevoluµonară, caracterizată prin
sabotarea sistematică a ritmului de indusnializare socialistă a ţării şi prin sprijinirea prin toate
mijloacele a creşterii elementelor capitaliste în economia naµonală îndeosebi la sate.
Această poziµe antipartinică s-a manifestat imediat după reforma bănească din 1947 în
problema schimbului dintre oraş şi sat, a raportului dintre preţurile produselor indusniale şi
preţurile produselor agrare, în poziµa faţă de colectări şi achiziµi.
Conducerea partidului nostru, urmărind învăţătura stalinistă cu privire la importanţa
stabilirii în mod just a raporturilor de schimb dintre oraş şi sat în perioada construirii socialismului,
pentru a servi naµonalizarea indusniei şi indusnializarea socialistă a ţării, a luat la reforma
monetară din 1947 ca o principală măsură stabilirea corelaµei între preţurile indusniale şi preţurile
agrare, în favoarea preţurilor indusniale.
Raportul stabilit de partid era de 1:2 pentru produsele indusniale, de 1:1,4 pentru
produsele agrare şi 1:1 pentru salarii, faţă de 1938. Stabilirea acestui raport în favoarea produselor
indusniale trebuia să servească ca o pârghie pentru refacerea şi dezvoltarea indusniei, pentru
dezvoltarea indusniei socialiste, pentru îmbunătăţirea condiµunilor de aprovizionare a clasei
muncitoare.
Tovarăşul Vasile Luca s-a ridicat împoniva liniei stabilite de conducerea partidului în
această problemă. A deconspirat corelaµa de preţuri stabilită de partid şi încă din septembrie 1947
prin cuvântări, articole şi indicaµi date presei a expus şi răspândit linia sa ostilă faţă de linia
partidului în problema preţurilor (,,Scânteia" Nr. 924 din 17 septembrie 1947). Cu ocazia zilei
„Scânteii" în septembrie 1947, în Parcul Naµonal a µnut un discurs în care proclamă o linie de fapt
contrară liniei partidului, afirmând că ,,P.C.R. şi organul său „Scânteia" se ridică hotărît împoniva
încercărilor de lărgire a deschizăturii de foarfece între preţurile articolelor indusniale, mai ales cele
necesare gospodăriei ţărăneşti şi cele agricole. Dimponivă, prin lupta şi munca noastră, a
muncitorimii pentru ridicarea producµei indusniale şi reducerea preţurilor produselor acesteia, vom
căuta să realizăm o ridicare a puterii de cumpărare a ţărănimii, garanµa progresului dezvoltării
indusniale" (,,Scânteia" Nr. 930 din 24 septembrie 1947).
Răspândirea acestei linii antipartinice în problema de preţuri a tovarăşului Vasile Luca a
dus încă în ianuarie 1948 la răsturnarea raportului de preţuri stabilit de conducerea partidului.
(ianuarie 1948 faţă de 1938 indicele preţurilor indusniale era 279,9, iar indicele preţurilor
produselor agrare era 322,3, după datele Direcµei Centrale de Statistică).
După instalarea sa în fruntea Ministerului Finanţelor, tovarăşul Vasile Luca a folosit
întregul aparat financiaro-bancar pentru introducerea în viaţă a liniei sale proprii.
56
Întreaga legislaţie întocmită de Ministerul Finanţelor exprimă linia de subminare a alianţei
muncitoare cu ţărănimea muncitoare şi de favoriz.are a creşterii şi întăririi a elementelor capitaliste.
Exemple în această privinţă servesc Decizia Nr. 889.189 din 29 ianuarie 1948 prin care sunt favorizaţi
proprietarii de mori ţărăneşti, decizia publicată în Monitorul Oficial Nr. 115 din 1948 prin care sunt
favorizaţi proprietarii de teascuri ţărăneşti, decizia publicată în Monitorul Oficial Nr. 171 din 1948
prin care se reduce cu 30% impozitul agricol pentru o serie de terenuri agrare, favorizându-se
elementele înstărite şi chiabureşti a ţărănimii, - instrucţiunile Ministerului Finanţelor Nr. 285.806 din
1948, care favorizează la impunere pe proprietarii de cazane ţărăneşti, decretul 258 din iunie 1949
pentru anularea datoriilor fiscale de orice fel, datorate de chiaburi până în 1949, legea asupra
impozitului agricol din 1949. Foarte caracteristică şi deosebit de gravă este hotărîrea Colegiului
Ministerului Finanţelor din 8 martie 1951 prin care se scutesc de datoriile faţă de stat în valoare de
6.907 milioane, foştii moşieri, patroni de întreprinderi particulare, sume care au fost plătite din
rezervele Băncii de Stat destinate pentru diverse amortiz.ări etc. Decretul Nr. 320 din 1948 şi Decretul
Nr. 25 din 1951, prin care se lasă mână liberă Băncii de Stat de a acorda credite particularilor şi de a
duce o politică de emisiune nesupusă controlului Consiliului de Miniştri. Hotărîrea 1113 din 1949 şi
Decretul Nr. 59 prin care Banca de Credit pentru Investiţii este îndrumată să aplice linia conducerii
Ministerului Finanţelor de frânare a finanţării economiei naţionale.
IV.
În toată perioada aceasta (8.X:I.1947 - 8.IIl.1952) Ministerul Finanţelor şi Banca de Stat

au fost nu numai izolate de partid, ci au acţionat împotriva liniei partidului:
a) Spre deosebire de alte domenii ale activităţii de stat, în sistemul financiar şi bancar s-a
manifestat o atitudine ostilă faţă de experienţa sovietică, faţă de principiile sovietice de organizare a
aparatului financiar.
Menţinerea sistemului de organizare existent pe vremea regimului burghezo-moşieresc a
făcut ca Ministerul de Finanţe să nu îndeplinească o serie de sarcini deosebit de importante pentru
construirea socialismului. Nu a alcătuit planul de amortismente pe întreaga economie, nu a alcătuit
planul de beneficii, nu a alcătuit plan de mobilizare a resurselor interne, nu a alcătuit planul
financiar pentru finanţarea investiţiilor, fapte care au cauzat imense pagube statului.
În organizarea Direcţiilor Ministerului Finanţelor există deficienţe grave. Direcţia
Bugetului nu coordonează întregul buget, veniturile bugetului sunt reglementate, planificate şi
urmărite în executarea lor de alte Direcţii. Capitole importante ale finanţării economiei naţionale -
cum este bugetul investiţiilor - nu sunt cunoscute de Direcţia Bugetului, din această cauză Direcţia
Bugetului nu poate verifica planificarea şi executarea bugetului şi nici coordona cheltuielile
bugetare în scopul unei juste finanţări a cheltuielilor statului. În acelaşi timp, acestei Direcţii îi sunt
date atribuţiuni ale altor Direcţii ca: finanţarea cheltuielilor social-culturale şi gospodăreşti
administrative, - sarcini ce ar trebui să revină Direcţiei Finanţării Economiei Naţionale.
Rezultatul cel mai elocvent în privinţa menţinerii sistemului vechi în organizarea şi
funcţionarea Ministerului Finanţelor, este orientarea finanţelor ţării împotriva intereselor planurilor
de stat, ruperea de către conducerea Ministerului Finanţelor a planului financiar de planul
economic de stat, acţiune care a mers până la transformarea Ministerului Finanţelor într-un
,,suprarninister", care încerca să-şi subordoneze activitatea tuturor departamentelor economice.
La Banca de Stat s-a menţinut sistemul capitalist fapt dovedit de politica de emisiune şi
de acordare a creditelor dusă de bancă. Banca de Stat nu a întocmit planul de credite sub forma
bilanţieră, n-a atras ministerele interesate în planificarea creditelor, planul de credite n-a fost
întemeiat pe plan de resurse, ceea ce a dus la necoordonarea planului de casă cu planul de credite.
57
Banca de Stat a opu;, rezistenţă introducerii sistemului sovietic de urmărire zilnică a încasărilor şi
plăţilor în numerar, urmăririi mersului circulaţiei băneşti. Cu scopul de a împiedica controlul
asupra circulaţiei băneşti din partea guvernului şi a permanentiza anarhia, creând astfel posibilităţi
largi acţiunii contrarevoluţionare de acoperire a elementelor vrăjmaşe şi de a pescui în apă tulbure
în mod nestingherit, lovind din spate în modul cel mai pertid în străduinţele şi cuceririle clasei
muncitoare.
b) Linia duşmănoasă a conducerii Ministerului Finanţelor în problemele politicii
financiaro-fiscale se oglindeşte în Bugetul statului, cum au fost alcătuite bugetele de stat pe anii
1950 şi 1951. În alcătuirea şi executarea bugetelor mai sus amintite, conducerea Ministerului
Finanţelor nu a respectat sarcinile puse de partid, de a realiza bugete excedentare.
Bugetele de stat pe anii 1950 şi 1951 au fost prezentate în mod fals conducerii partidului
şi Marii Adunări Naţionale, ca bugete excedentare, în vreme ce aceste bugete au fost bugete
deficitare, neechilibrate. Neechilibrarea bugetului pe 1950 şi întocmirea unui buget neechilibrat în
1951 provine şi este dovedită în acelaşi timp de faptul că suma de 38 miliarde cu care au fost dotate
întreprinderile industriale cu fonduri de rulment de către Banca R.P.R. în contul Ministerului de
Finanţe era o datorie a statului pe care Ministerul Finanţelor nu a luat-o în socoteală nici la
alcătuirea bugetului pe 1950 şi nici la alcătuirea bugetului din 1951, ceea ce constituie un act ilegal,
din partea conducerii Ministerului Finanţelor şi de inducere în eroare a conducerii partidului şi a
Marii Adunări Naţionale.
Bugetul pe 1950 a fost planificat cu un excedent de 3.200 milioane. Datoria pe care
Ministerul Finanţelor o avea la Banca de Stat, ca urmare a dotării cu fonduri de rulment a
întreprinderilor prin credite de la Banca de Stat acordate în 1949 era de 12.977 milioane, la care s-a
mai adăugat înzestrarea cu fonduri de rulment în 1950 de lei 12.047 milioane. Deci în total datoria
statului neînscrisă în buget era până la 31 decembrie 1950 de 25.024 milioane lei. Raportând
excedentul bugetar planificat la datoria Ministerului Finanţelor către Banca de Stat rezultă că
proiectul de buget pe anul 1950 a fost deficitar cu suma de 21.824 milioane lei chiar în momentul
prezentării sale. Bugetul a rămas deficitar chiar dacă se raportează datoria la excedentul rezultat din
execuţia bugetului pe 1950 de 10.537,3 milioane.
Nici în bugetul pe anul 1951 Ministerul Finanţelor nu a încadrat datoria de 25.024
milioane şi a continuat în cursul anului 1951 să doteze cu fonduri de rulment întreprinderile pe
calea creditelor de la Banca de Stat, ajungând în felul acesta ca suma totală a creditelor la
30 noiembrie 1951 să fie de 38.461 milioane. Bugetul pe anul 1951 a fost planificat cu un excedent
de 4 miliarde. Dacă raportăm datoria de 38.461 milioane la excedentul planificat al bugetului pe
1951, bugetul pe acest an este de asemenea deficitar neechilibrat.
Din cele constatate şi arătate mai sus rezultă că conducerea Ministerului Finanţelor a
înşelat conducerea partidului şi Marea Adunare Naţională prin prezentarea de bugete deficitare şi
neechilibrate în anii 1950 şi 1951, cu bugete echilibrate şi excedentare.
După aprecierea specialiştilor Băncii de Stat această datorie necuprinsă în bugetele pe anii
1950 şi 1951 a mărit circulaţia monetară până la 30 septembrie 1951 cu cca 7 .022 milioane lei.
· Analizând structura bugetelor pe anii 1949, 1950 şi 1951 se constată că atât în ceea ce
priveşte capitolul veniturilor, cât şi în ceea ce priveşte capitolul cheltuielilor, conducerea
Ministerului Finanţelor a avut o linie contrarevoluţionară, contrară liniei partidului, contrară
hotărîrilor guvernului.
Aceasta s-a manifestat îndeosebi în legea impozitului agricol pe 1949 şi în problema
finanţării economiei naţionale.
58
Legea impozitului agricol pe 1949 a fost întocmită pe baza tezei antimarxiste a
tovarăşului Vasile Luca, după care numărul absolut al chiaburilor s-ar micşora în perioada de
trecere de la capitalism la socialism. Pe baza acestei legi au fost scutite de plata impozitului agricol
aproape 30% din gospodăriile agricole individuale; 1.079.900 gospodării în 1949, 848.423 de
gospodării în 1950 şi 742.547 de gospodării în 1951, socotite fiind că au un venit anual până la
12.000 lei. De asemenea, a fost micşorat an cu an numărul chiaburilor.
Micşorarea cifrică a numărului gospodăriilor individuale scutite de impozitul agricol nu
se datoreşte schimbării politicii Ministerului de Finanţe, ci faptului că au fost dislocate 7.029
familii din Regiunea Severin, Timişoara şi Gorj, în Gospodării Agricole Colective au intrat 73.389
de familii, că a dispărut din evidenţa fiscului în mod nejustificat peste 900.000 ha pământ.
Plenara C.C. al P.R.M. din 3-5 martie 1949, analizând raporturile de clasă la sate,
stabileşte că numărul aproximativ al chiaburilor existenţi în ţara noastră în 1949 este de
aproximativ 168.000. Ministerul Finanţelor contrar liniei Plenarei din 3-5 martie, şi potrivit cu linia
proprie a tovarăşului Vasile Luca, stabileşte numărul chiaburilor la 68.594 în 1949 şi în 1950 la
64.780,iarîn 1951 la48.133.
Încadrarea unei mari p~ în gospodăriile ţărăneşti în categoria gospodăriilor care au
venituri până la 12.000 lei este falsă, întrucât venitul ţăranilor muncitori a crescut.
Iată situaţia reală pe anul 1951 a gospodăriei ţăranului sărac Cuţăr St. Ion din comuna
Putinei raionul Giurgiu, regiunea Bucureşti, care a fost scutit de plata impozitului agricol. El are o
suprafaţă de 1,75 ha, pământ arabil, o oaie, o capră şi un porc. Pe teren a cultivat 0,5 ha grâu, 0,87
ha porumb, 0,13 ha flcarea soarelui şi 0,01 ha cânepă, restul până la 1,75 ha este vatra casei. A
obţinut următoarea recoltă (după declaraţia sa), grâu 750 kg, porumb 1400 kg, floarea soarelui 98
kg. Aceste produse le-a valorificat astfel: din grâu a predat cota obligatorie 83 kg în schimbul a 465
lei, a reţinut pentru sămânţă 90 kg, care evaluat la preţul oficial echivalează cu 1800 lei, a avut
uium 52,2 kg, care evaluat la preţul oficial echivalează cu 1050 lei, a reţinut pentru consumul
gospodăriei 524,5 kg în valoare de 10.490 lei. Deci în total valoarea în bani a grâului recoltat este
de 13,805 lei. Din porumb a predat cota obligatorie 96 kg pentru care a primit 384 lei, a reţinut
pentru sămânţă 22 kg în valoare de 374 lei, iar pentru consum propriu a reţinut 1282 kg în valoare
de lei 21.794. Deci în total valoarea porumbului este de 22.552 lei. Din floarea soarelui, a dai cota
obligatorie 14 kg pentru care a primit 105 lei, a reţinut pentru sămânţă 10 kg în valoare de 150 lei şi
a reţinut pentru consumul gospodăriei 74 kg în valoare de 1110 lei. Deci în total 1365 lei. Totalul
venitului brut este de 37.722 lei, la care se mai adaugă 1320 lei venit anual stabilit după 1 oaie, 1
capră şi 1 porc, prin lege. Totalul venitului este după pământ şi animale de 39.042 lei.
Din acest venit scăzându-se costul producţiei, la 0,50 ha grâu 2.587, la 0,78 ha porumb
2,668 lei, la 0,13 ha floarea soarelui 2.380 lei şi la 0,Ql ha cânepă 1.000 lei, deci în total 8.635,
atunci i-a mai rămas ţăranului sărac Cuţăr St. Ion 29.087 lei venit net.
Pe baza legii impozitului agricol din 1949, gospodăria aceasta realizează un venit de
10.368 lei, venitul de lei 10.368 fiind sub 12.000 lei, gospodăria a fost scutită de plata impozitului
agricol pe 1951.
După legea impozitului agricol din 1949 stabilirea venitului unei gospodării chiabureşti
se face după aceleaşi criterii ca şi pentru gospodăria de ţărani săraci, ceea ce în practică duce la
reducerea impozitului plătit pe baza legii din 1949, faţă de impozitul plătit pe baza legii în 1948,
chiar dacă se adaugă majorarea de 20%-50% - majorarea pentru chiaburi.
Rezultatul concret al aplicării legii impozitului agricol din 1949, lege de favorizare a
elementelor capitaliste de la sate şi de împiedicare a ţărănimii muncitoare să participe pe măsura
59
puterii sale economice crescânde la construirea socialismului a fost păgubirea statului prin
încasarea în 1949 a unui impozit agricol cu 2.954.632.000 lei mai puţin decât în 1948.
În decursul anilor 1949, 1950 şi 1951, statul a fost păgubit prin micşorarea încasării
impozitelor din mediul rural cu peste 5.185 milioane lei.
Politica ţărănească şi antimarxistă formulată de tovarăşul Vasile Luca n-a fost aplicată
numai pe calea scutirii de impozite, ci şi prin degrevarea de impozite a unor mărluri distribuite la
sate, prin stabilirea preţurilor crescânde la achiziţiile produselor ţărăneşti şi prin acordarea de
credite elementelor exploatatoare de la sate.
În cursul anilor 1949 şi 1950, au fost degrevate de impozite produse textile desfăcute prin
cooperative în valoare de 2.527 milioane, de asemenea a fost degrevat de impozit, bumbac pentru
cultivatori în valoare de 2.959 milioane.
Mergând pe linia subminării alianţei clasei muncitoare cu ţărănimea muncitoare, linia
formulată de tovarăşul Vasile Luca încă în 1945 în cuvântarea lui în faţa inginerilor agronomi şi
expusă şi în articolul ,,Preţuri" din" din „Scânteia" Nr. 924 din 17 septembrie 1947, în care se
spune că „este de neconceput creşterea puterii de cumpărare a clasei muncitoare să se facă pe
spinarea ţărănimii muncitoare; că din punct de vedere economic creşterea puterii de cumpărare a
ţărănimii este o necesitate, că preţurile fixe fac pe ţărani să nu mai aibă nici un interes să vândă
produsele la oraş. că iluzia creşterii puterii de cumpărare a muncitorimii pe seama ţărănimii ar
exclude „chipurile" pe ţăran atât ca vânzător cât şi ca cumpărător" (sic!). Atât cooperaţia cât şi
comerţul interior şi exterior au ridicat în continuu preţurile la achiziţii. Astfel preţurile la porumb au
crescut de trei ori din 1949 până în 1951, la floarea soarelui de trei ori, la cartofi de la 4,50 la 6 lei.
În general preţurile au fost ridicate în mod sistematic de la 20% până la 200%.
În domeniul creditelor, au fost acordate sume masive particularilor şi îndeosebi
elementelor exploatatoare, viticultorilor, proprietarilor de batoză şi a altor chiaburi, în întreaga
perioadă din 1947 până în 1951.
Din 1947 şi până la 1 ianuarie 1949, s-au-acordat credite particularilor în sumă de 6.522
milioane, iar în anii 1949-1951 în sumă de 1.493 milioane lei, deci în total 8.015 milioane lei.
Ministerul Finanţelor şi Banca de Stat nu a[u] urmărit nici felul cum au fost folosite
aceste credite şi nici încasarea lor. Astfel în 1948 din totalul de 1.400 milioane credite acordate în
cursul anului s-a încasat numai 2,3%, în 1949 din 2.800 milioane s-a încasat numai 15,2%, iar în
1950 (11 luni) din 3.938 milioane s-a încasat numai 2,8%.
Dacă prin ..::apitolul „Venitul din Bugetul R.P.R.", conducerea Ministerului Finanţelor a
urmat calea de promovare a intereselor păturilor exploatatoare ale ţărănimii, capitolul cheltuielilor
Statului, oglindeşte voinţa de sabotare a finanţării economiei naţionale, de frânare a ritmului stabilit
de partid pentru industrializarea socialistă a ţării.
Planificarea cheltuielilor statului pe anul 1950 şi 1951 s-a făcut fără colaborarea cu
organele Comisiei de Stat a Planificării neţinându-se seama de cifrele planului de stat.
Analizârid caracterul cheltuielilor statului pe anul 1951 în comparaţie cu anul 1950,
rezultă că în vreme ce în anul 1950 prevederile iniţiale pentru finanţarea economiei naţionale sunt
depăşite în execuţia bugetului cu 8,4% (prevederi 154.782,3 milioane, execuţie 200.181, 3
milioane) în anul 1951 finanţarea economiei naţionale se face într-un procentaj sub prevederile
acestui an cu 4,5% prevederi 207.007,1 milioane, execuţie 189.129,8 milioane lei). Prin urmare în
anul 1951 economia naţională a fost finanţată cu peste 11 miliarde mai puţin faţă de 1950.
În vreme ce în anul 1950, 52,5% din toate cheltuielile statului sunt destinate finanţării
economiei naţionale, în 1951 numai 43,6% din cheltuieli sunt destinate acestui scop şi restul de
56,4% sunt destinate scopurilor neproductive. Aceasta arată că conducerea Ministerului Finanţelor
60
a orientat cheltuielile statului împotriva realizării planului cincinal, în fond împotriva operei de
construire a socialismului.
Pe lângă finanţarea economiei naţionale într-un procent mai mic decât cheltuielile
neproductive, conducerea Ministerului Finanţelor a favorizat creditele pentru acţiuni
administrative, uneori fără necesitate, în sume peste necesităţi puse la dispoziţie cu precădere şi în
mod uniform. În vreme ce alocările de credite pentru finanţarea economiei naţionale s-au tăcut în
sume mai mari în a doua jumătate a anului, împiedicând în felul acesta folosirea lor maximă.
Acordarea cu largheţe a creditelor pentru cheltuieli neproductive a dus la blocarea în 1950 a 11,723
milioane lei, 10,5% din creditele definitive, iar în 1951 la blocarea a 8.406 milioane 7,3% din
creditele definitive.
Pe linia finanţării economiei naţionale, activitatea de sabotaj a conducerii Ministerului
Finanţelor s-a îndreptat în două direcţii: în direcţia subminării activităţii productive a
întreprinderilor economice socialiste, deci a împiedicării realizării planului de stat şi în direcţia
frânării investiţiilor ca scopul încetinirii ritmului de dezvoltare a economiei naţionale şi de
industrializare socialistă a ţării.
Încă în anul 1948, imediat după naţionalizarea întreprinderilor, acţiunea de dezorganizare
a industriei socialiste s-a manifestat în politica de credite a Băncii de Stat, prin acordarea de credite
neţinându-se seama de nevoile reale ale întreprinderilor.
Odată cu introducerea planificării în economia naţională, linia antistatală a conducerii
Ministerului Finanţelor în politica financiară s-a manifestat prin ruperea planului financiar de
planul economic, pentru a gâtui prin această cale economia naţională.
Această linie se exprimă prin acordarea de sarcini financiare de către Ministerul
Finanţelor direct întreprinderilor şi nu pe direcţii generale şi pe ministere aşa cum se dau sarcinile
de plan de producţie, de investiţii, de muncă şi salarii etc. Faptul acesta a împiedicat direcţiile
generale şi ministerele să modifice planul financiar conform cu schimbările sarcinilor economice,
producând grave greutăţi întreprinderilor în realizarea sarcinilor de plan. Această linie se exprimă
prin alcătuirea planurilor de beneficii de către întreprinderile economice după indicaţiile
Ministerului Finanţelor, fără a ţine seamă de sarcinile de plan; se exprimă greutăţile tăcute de
Ministerului Finanţelor întreprinderilor în problema dotării cu fonduri de rulment; se exprimă în
neacordarea pierderilor planificate.
Conducerea Ministerului Finanţelor a alcătuit planul financiar înainte ca planul de stat să
fi fost definitivat şi a cerut întreprinderilor să-şi calculeze cotele de beneficii înainte de a fi supus
planul de stat aprobării Consiliului de Miniştri sau înainte ca acestea să conducă sarcinile ce le
revin din planul de stat.
Ruptura făcută de conducerea Ministerului Finanţelor între planul financiar şi planul de
stat se oglindeşte în următoarele cifre: în anul 1950 întreprinderile industriale au cerut fondul de
rulment din alocaţii bugetare pentru realizarea sarcinilor de plan în sumă de 14.532 milioane;
Ministerul Finanţelor în mod arbitrar şi samavolnic n-a luat în considerare cererile întreprinderilor
şi a stabilit fără nici un criteriu ştiinţific prevederi de fonduri de rulment în sumă de 7.321 milioane,
din care a acordat până la sfârşitul anului numai 6.112 milioane. Faptul că cifrele stabilite de
Ministerul Finanţelor erau nereale îl dovedeşte numeroasele cereri de protest ale întreprinderilor
care, după ce au cunoscut fondurile de rulment planificate de Ministerul Finanţelor, au cerut
suplimentări de fonduri. Întreprinderile Ministerului Industriei Metalurgice şi Industriei Chimice în
cursul anului 1950 au înaintat 45 de cereri, care n-au fost luate în considerare de Ministerul de
Finanţe. Însăşi conducerea Ministerului Finanţelor este silită să recunoască atitudinea
61
dezorganizatoare faţă de întreprinderi prin aceea că peste sumele pe care le-a prevăzut în buget a
suplimentat fondurile de rulment cu suma de 3 miliarde.
În 1951 ca şi în anul 1952, până la înlăturarea fostei conduceri a Ministerului Finanţelor
această linie antistatală este men~nută în problema acordării fondurilor de rulment. În 1951
întreprinderile au cerut fonduri de rulment în sumă de 28.567 milioane, Ministerul Finanţelor a
planificat numai 7.876 milioane şi a acordat 7.612 milioane, deci numai ¼ din suma cerută de
întreprinderi.
În anul 1952 întreprinderile au cerut 1.688 mii lei (noi}, iar Ministerul Finanţelor a
acordat numai 1.073 mii lei.
Pe lângă faptul că Ministerul Finanţelor prin planificare a redus fondurile de rulment a
întreprinderilor sub nevoile reale, a sabotat întreprinderile şi prin neacordarea la timp şi potrivit cu
nevoile produc~ei chiar acele fonduri cu care a fost de acord. Astfel în 1951 în trimestrul I, din
suma de 4.848.893.000 pe care trebuia să o acorde întreprinderilor, a acordat numai 843.333.000
lei. Întreprinderile Ministerului Industriei Metalurgice şi industriei Chimice trebuiau să primească
în trimestrul I 589.860.000 şi au primit numai 250.000.000. Întreprinderile Ministerului Energiei
Electrice şi Industriei Electrotehnice din suma de 303.144.000 lei ce trebuia să primească în
trimestrul I şi II, în trimestrul I n-a[u] primit nimic iar în trimestrul II a[u] primit numai 11.154.823
lei. Întreprinderile Ministerului Industriei Petrolului şi Industriei Cărbunelui n-au primit nici o
sumă din fondurile planificate pentru trimestrul I în sumă de 168.967.000 lei.
În anii 1950 şi 1951, finanţarea întreprinderilor cu creşteri de fonduri de rulment
trimestrial s-a făcut în felul următor:
În anul 1950, din suma de 24.998 milioane în trimestrul I s-au acordat numai 1.998
milioane (8%), în trimestrul II 5.953 milioane (24%), în trimestrul III 1.822 milioane (7%) iar în
trimestrul IV 15. 224 milioane (61 %).
În anul 1951, cea mai mare parte a sumei s-a acordat la sîarşitul trimestrului II pentru
ambele trimestre şi atunci sub nivelul sumei planificate pe semestrul I.
Pe întreprinderile industriei grele această politică antisocialistă a tovarăşului Vasile Luca
s-a răsfrânl după cum urmează: Uzinele „Oţelul Roşu" din Severin nu au primit în contul fondului
de rulment aprobat pe anul 1950 nimic în anul 1950 şi abia în iunie 1951 i s-a acordat 11,5% din
fondul de rulment cei se cuvenea pe anul 1950 şi creşterea fondului de rulment pe anul 1951.
Întreprinderile I.M.D. Brăila au primit creşterea de fond de rulment pentru trimestrul I, 1951 abia în
luna iunie, de asemenea în luna iunie au primit creşterea fondului de rulment pe trimestrul I şi
Uzinele Chimice „Târnăveni".
De asemenea, în mod duşmănos a procedat conducerea Ministerului Finanţelor şi în
cazurile când restructurarea sarcinilor economice ale întreprinderilor cereau restructurarea şi a
fondurilor de rulment. Fabricilor de conserve ale Ministerului Industriei Alimentare li s-a pus
sarcina de a trece de la o produc~e sezonieră la o producţie continuă cerându-li-se totodată să
mărească considerabil producţia. Ministerul Finanţelor a refuzat ca să recalculeze fondurile de
rulment potrivit schimbării sarcinilor de produc~e, pentru a îndeplini totuşi planul întreprinderile au
recurs la credite bancare în sumă de 1.488.503 mii pentru a-şi completa fondul de rulment,
împrumut pentru care a plătit dobânzi de cca. 40.000.000 lei. În total Ministerul Industriei
Alimentare a plătit în cursul anului 1951 peste 250.000.000 lei dobânzi care a[u] influenţat negativ
asupra rentabilită~i întreprinderilor.
Atât în cursul anului 1950 cât şi în cursul anului 1951, au survenit numeroase
restructurări de sarcini, s-au mărit sarcinile de produc~e ale unor întreprinderi, s-au trecut sarcini
62
care erau date iniţial unor întreprinderi asupra altora, toate aceste restructurări trebuiau să aducă
schimbări şi în cotele de beneficii care erau cerute întreprinderilor noastre.
Conducerea Ministerului Finanţelor a folosit pârghia beneficiilor pentru a micşora
fondurile de rulment ale întreprinderilor, pentru a submina activitatea lor productivă. Făcând o
analiză asupra felului cum au fost planificate şi realizate cotele de beneficiu la
159 întreprinderi ale Ministerului Industriei Metalurgice şi Industriei Chimice au constatat că din
130 de întreprinderi planificate cu cote de beneficiu, nu au realizat pe nici unul din trimestre
beneficiul planificat, 41 de întreprinderi au avut o cotă nerealizată pe care, dacă ar fi acoperit-o,
şi-ar fi redus fondurile de rulment de la 5 până la 86%.
Din aceste întreprinderi, unele au vărsat în contul cotei de beneficiu planificată de
Ministerul Finanţelor o parte din fondurile lor de rulment.
Astfel întreprinderea ,,Flamura Roşie" a fost planificată pe trimestrul I cu o cotă de 9892
mii, în realitate a realizat numai 4223 mii, şi a depus la buget din fondul de rulment 5086 mii.
Întreprinderea ,,Progresul" Brăila a fost planificată pe trimestrul I cu 43.940 mii, a realizat numai
21.662 mii, deci a avut o diferenţă nerealizată de 22.278 mii, trimestrul II a fost planificat cu 7114
mii şi a realizat 271 mii, diferenţa nerealizată fiind de 6.843 mii, în trimestrul III a fost planificat
44.587 mii şi a realizat numai 10.900 mii, diferenţa nerealizată fiind de 33.687 mii. Deşi în
trimestrul III întreprinderea ,,Progresul" a realizat beneficii numai în sumă de 10.900 mii, a vărsat
la buget 19.023 mii, deci şi-a micşorat fondul de rulment cu 8.023 mii. Şantierele Navale Olteniţa
pe trimestrul II în contul beneficiilor a vărsat la buget 3,1 % din fondul de rulment. Întreprinderea
,,Unio" Satu Mare a vărsat 9,63% din fondul de rulment pe trimestrul II. Întreprinderea „6 Martie"
Tohan pe trimestrul II a depus în contul beneficiului 10% din fondul de rulment. Întreprinderea
„Gheorghe Gheorghiu-Dej" Târgovişte a vărsat în trimestrul I drept cotă de beneficiu 35% din
fondul de rulment. Întreprinderea Nr. 1 Construcţii Bucureşti a depus 38,5% din fondul de rulment,
întreprinderea Nr. 6 Construcţii Craiova a depus 49% din fondul de rulment, întreprinderile de
produse lactate din Cluj a depus 92% din fondul de rulment.
În felul acesta, întreprinderile care, din cauze obiective, nu puteau să realizeze cotele de
beneficiu, pe lângă reducerea fondului de rulment erau impuse să mărească preţurile de cost al
produselor, creând aşa zise sortimente noi, deoarece preţul de vânzare nu putea fi modificat.
Al treilea mijloc pe care 1-a folosit Ministerul Finanţelor împotriva întreprinderilor
noastre socialiste, a fost neacordarea pierderilor planificate. Împotriva Hotăririi Consiliului de
Miniştri Nr. 937 din 1950 care preciza că regularizarea pierderilor trebuie să se facă trimestrial pe
baza bilanţurilor contabile, Ministerul Finanţelor a acordat în anul 1951 pierderile planificate într-o
mică măsură şi mai cu seamă în a doua jumătate a anului. Astfel din totalul pierderilor planificate
pe întreaga economie pe semestrul I de lei 6.732 milioane, Ministerul Finanţelor a acordat abia în
septembrie şi atunci numai 3.866 milioane, lăsând numeroase întreprinderi, pe această cale, cu
fonduri de rulment reduse.
Întreprinderilor Ministerului Industrie Metalurgice şi Industriei Chimice li s-au redus
fondurile de rulment cu 292 milioane, Ministerului Energiei Electrice şi Industriei Electrotehnice
cu 42 milioane, Ministerului Industriei Petrolului şi Industriei Cărbunelui cu 42 milioane,
Ministerului Construcţiilor cu 405 milioane etc.
Deşi au fost numeroase şi repetate cazurile când ministerele în cauză au arătat conducerii
Ministerului Finanţelor că se încalcă hotărlrea Consiliului de Miniştri, că se produc greutăţi mari
întreprinderilor, că li s-au blocat conturile, insistenţele lor de a li se acoperi pierderile realizate, a[u]
întâlnit refuzul hotărît al conducerii Ministerului Finanţelor. Aceeaşi a fost atitudinea conducerii
Ministerului Finanţelor şi faţă de întreprinderile care au depăşit planul de producţie. Aceste
63
întreprinderi, în loc să primească din partea Ministerului Finanţelor de la buget depăşirile de
pierderi planificate care surveneau tocmai în urma depăşirii planurilor de producţie, Ministerul
Finanţelor le considera drept „pierderi peste plan". Se urmărea deci în mod vădit înăbuşirea
elanului întreprinderilor socialiste de a depăşi planul de stat şi reducerea la maxim a mijloacelor lor
materiale necesare realizării planului de producţie.
Din analiza făcută asupra caracterului cheltuielilor statului, rezultă că conducerea (sic!)
Ministerului Finanţelor a dus o politică de împiedicare a dezvoltării ţării noastre pe calea construirii
socialismului în ritmul pe care îl permit posibilităţile economiei ţării noastre şi ajutorului
mărinimos pe care ni-l acordă neîncetat marea noaslJă prietenă U.R.S.S.
Analizând linia urmată de conducerea Ministerului Finanţelor în problema investiţiilor,
am constatat că conducerea (sic!) Băncii de Credit pentru Investiţii în frunte cu Weiss Ioan, a fost
complice în întreaga acţiune desfăşurată de conducerea Ministerului Finanţelor în problema
investiţiilor, însuşindu-şi linia tovarăşului Vasile Luca şi aplicând-o ca propria sa linie.
Investiţiile în economia naţională s-au făcut fără a exista un plan financiar de finanţare a
investiţiilor. Conducerea Ministerului Finanţelor a sabotat întocmirea planului financiar pentru
investiţii, cât şi alcătuirea planurilor de amortismente, de beneficii şi de mobilizarea resurselor
interne a întreprinderilor.
Din cauza atitudinii duşmănoase a conducerii Ministerului Finanţelor, care în
instrucţiunile cu privire la alcătuirea planurilor de amortismente şi de beneficii, n-a prevăzut
termenul până la care întreprinderile erau obligate să prezinte planurile respective, în tot cursul
anului 1950 şi 1951 s-au prezentat Băncii de Credit pentru Investiţii planuri de amortismente şi de
beneficii. Au fost unele întreprinderi ca întreprinderile de lucrări feroviare ale Ministerului
Transporturilor care au depus planurile de amortismente pe anul 1951 la 8 decembrie 1951; sau ca
fabrica „Solomit" Tulcea şi Brăila şi fabrica de cărămizi Medgidia, care au depus planul de
beneficii la 2 ianuarie 1952.
În urma acestor condiţii create de conducerea Ministerului Finanţelor, a fost împiedicat
controlul asupra vărsămintelor de fonduri de amortismente şi de beneficii de către întreprinderile
economice.
Ca urmare a lipsei de control care trebuia să fie exercitat de către Banca de Credit pentru
Investiţii, atât planul de amortismente cât şi planul de beneficii nu a fost realizat. În primul
semestru al anului 1951, în general nu s-au vărsat cotele de amortismente şi de beneficii. Cota de
amortismente nerealizată în 1951 a fost de 2.242 milioane, iar cota de beneficiu nerealizată a fost
de 1.423 milioane.
Conducerea Ministerului Finanţelor şi a Băncii de Credit pentru Investiţii a frânat
finanţarea investiţiilor prin greutăţile pe care le crea la deschiderea finanţărilor pe baza aplicării în
mod duşmănos a legislaţiei respective şi prin alcătuirea unui sistem de credit defectuos.
Weisz Ioan şi conducerea B.C.I., cu toate că cunoşteau legislaţia sovietică cu privire la
investiţii, din care se desprinde în mod clar că documentele de bază pentru deschiderea finanţării
(proiectul tehnic şi devizul general) pot fi mai mult sau mai puţin amănunţite, că pentru
deschiderea finanţării nu trebuie să ceară documentaţie completă, că pentru anumite lucrări
importante pe baza aprobării Consiliului de Miniştri pot face finanţări pe baza unei documentaţii
reduse, că pentru deschiderea şantierelor de construcţii este necesară numai prima fază a
documentaţiei şi anume sarcina de proiectare şi devizul estimativ, cu toate acestea, aplicând
directivele tovarăşului Vasile Luca, conducerea băncii a cerut întreprinderilor documentaţia
completă care, pe lângă că nu era în spiritul legislaţiei sovietice, era o sarcină pe care în situaţia în
64
care se găsesc institutele de proiectare din ţara noastră, cu capacitate redusă, cadre puţine etc., era
imposibil să o realizeze şi a constituit o frână în deschiderea finanţărilor.
Atitudinea duşmănoasă a conducerii Ministerului Finanţelor şi B.C.I. în problema
întocmirii documentaţiei pentru investiţii este dovedită de următoarele exemple: Până la 1 ianuarie
1951, Direcţia Generală a Siderurgiei n-a putut să termine decât numai 17% din totalul proiectelor
tehnice necesare pentru lucrările prevăzute în planul pe 1951. La B.C.I., pentru deschiderea
finanţării investiţiilor, Ministerul Energiei Electrice a putut depune devize de execuţie în cursul
anului 1951 după cum urmează: în ianuarie 3, în februarie 7, în martie 73, în octombrie 197, în
noiembrie 166, în decembrie 342 din totalul de 1.662 devize. Ministerul Transporturilor, din 3.881
devize de execuţie, a putut depune în ianuarie 53,în februarie 92, în martie 383, în octombrie 332,
în noiembrie 386, în decembrie 881. Ministerul Industriei Lemnului din totalul de 1.561 devize de
execuţie, în ianuarie 2, în februarie 53, în martie 61, în octombrie 128, în noiembrie 139 şi în
decembrie 461.
Scopul urmărit de conducerea Ministerului Finanţelor, prin nealcătuirea planului de
amortismente, de beneficiu, de mobilizarea resurselor interne şi a planului financiar de investiţii, a
fost frânarea investiţiilor. Faptul acest îl dovedeşte următoarea situaţie asupra finanţării investiţiilor
pe anul 1951, pe principalele ministere: Ministerul Industriei Metalurgice şi Industriei Chimice, din
totalul plăţilor pe care le-a efectuat B.C.I. în 1951 (23 miliarde), a primit în prima jumătate a anului
6,7 miliarde (29%), în trimestrul III 5,6 miliarde (24%), în trimestrul IV 10,7 miliarde (47%).
Ministerul Energiei Electrice şi industriei Electrotehnice, din totalul plăţilor pe care le-a efectuat
B.C.I. în 1951 (16,6 miliarde), a primit în prima jumătate a anului 3,9 miliarde (23,6%), în
trimestrul III 4,1 miliarde (24,5%), în trimestrul IV 5,9 miliarde (51,9%). Ministerul
Transporturilor, din totalul plăţilor pe care le-a efectuat B.C.I. în 1951 (12,1 miliarde), a primit în
prima jumătate a anului 2,7 miliarde (22,3% ), în trimestrul III 3,9 miliarde (31,4% ), în trimestrul
IV 5,6 miliarde (46,3%).
Situaţia finanţării investiţiilor pe întreaga economie analizată trimestrial arată şi mai evident
politica duşmănoasă de frânare a investiţiilor. Din suma totală de 164.354 milioane, plăţi făcute de
B.C.I. în 1951, în trimestrul I s-a acordat numai 12.804 milioane (7,7%) în trimestrul II 34.508
milioane (21 %), deci în prima jumătate a anului s-a[u] făcut plăţi pentru investiţii numai în valoare de
28,7%. În trimestrul III s-a[u] făcut plăţi în sumă de 42.3?() milioane (25%), iar în trimestrul IV
56.226 milioane plus 19.117 milioane sumă plătită în anul 1952 pentru lucrări efectuate în trimestrul
IV 1951, deci în total 73.379 milioane (45,3%). Din această analiză rezultă că în prima jumătate a
anului, investiţiile au fost astfel strangulate, încât în a doua jumătate a anului, întreprinderile au fost
împiedicate să înainteze cu construcţiile conform sarcinilor anuale de plan.
Datorită în primul rând sabotajului conducerii Ministerului Finanţelor şi B.C.I., planul de
investiţii în întregimea sa n-a fost realizat în anul 1951 decât în proporţie de 81,5%. În sectorul
industriei grele nere.alizarea planului de investiţii se prezintă astfel: Ministerul industriei
Metalurgice şi Industriei Chimice 81 %, Ministerul Energiei Electrice şi industriei Electrotehnice
88%, Ministerul Industriei Petrolului şi Industriei Cărbunelui 76%, Ministerul Construcţiilor 68%,
Canalul Dunărea-Marea Neagră 81 %.
Conducerea Ministerului Finanţelor şi B.C.I. a[u] sabotat aplicarea Hotăririi Consiliului
de Miniştri Nr. 1113 cu privire la controlul executării investiţiilor prin neîncadrarea Băncii cu cadre
tehnice, urmare a cărui fapt a fost că din 66.464 de lucrări din anul 1951, nu s-au verificat pe teren
decât 9.509. Lipsa controlului investiţiilor, a controlului tehnic, a controlului preţului de cost, a
fondului de salarii, a adus mari pagube statului. La întreprinderea de construcţii Nr. 6 Craiova s-a
constatat că din lipsa controlului, preţurile de cost planificate conform devizelor în perioada
65
ianuarie - octombrie 1951, s-au făcut depăşiri în lei vechi în valoare de 55 milioane. La Uzinele
,,23 August" şantierul ,Jocuinţe muncitoreşti " s-a constatat o diferenţă de preţuri faţă de cele legale
cu cca. 13.460 milioane lei vechi. Întreprinderile feroviare de construcţii ale şantierului Piatra
Neamţ au depăşit fondul de salarii cu 1.200 mii lei vechi.
Din analiza finanţării investiţiilor se constată că, cu aceeaşi înverşunare cu care au sabotat
activitatea productivă a întreprinderilor socialiste, conducerea Ministerului Finanţelor, sub
îndrumarea tovarăşului Vasile Luca, a subminat şi realizarea planului de investiţii în economia
naţională, aplicând astfel în practică linia lor potrivnică ritmului de industrializare socialistă a ţării
determinat de partidul nostru în planul cincinal de dezvoltare a economiei naţionale.
Reforma bănească înfăptuită pe baza principiilor şi directivelor date de conducerea
partidului nostru a dat o lovitură puternică elementelor capitaliste de la oraşe şi de la sate şi tocmai de
aceea, în acţiunea de pregătire şi de înfăptuire a ei, a fost demascată pe de-a-ntregul linia trădătoare
antimarxistă şi a grupului deviatorilor din partidul nostru în frunte cu tovarăşul Vasile Luca.
Înfăptuirea cu succes a reformei băneşti a demonstrat întreaga justeţe a aprecierii făcute
de conducerea Partidului, pe baza învăţăturii tovarăşului Stalin, cu privire la situaţia financiară
economică din ţara noastră şi la necesitatea înfăptuirii reformei băneşti.
Aplicarea acestei linii juste a cimentat şi mai mult unitatea rândurilor partidului nostru în
jurul Comitetului Central şi-a întărit şi mai mult încrederea clasei muncitoare şi a oamenilor muncii
din ţara noastră în partid.
Analiza procesului de pregătire şi înfăptuirea a reformei băneşti a scos la iveală strânsa
legătură ce a existat între tovarăşul Vasile Luca şi banda de sabotori din conducerea Ministerului
Finanţelor şi Banca de Stat în acţiunea împotriva liniei staliniste a Comitetului nostru Central.
Încă înainte de reformă în iama 1950-1951, la Ministerul Finanţelor s-au început, sub
conducerea tovarăşului Vasile Luca şi directa îndrumare a lui Modoran, lucrări necunoscute şi
neaprobate de Comitetul Central al P.M.R. în vederea unei aşa zise ,,restructurări" a salariilor şi
preţurilor. Această lucrare, dacă n-ar fi fost oprită la timp de tovarăşul Gheorghe Gheorghiu-Dej, ar
fi dus la un dezastru financiar economic.
În politica de emisiune s-a menţinut practica bancară burgheză privitoare la imprimarea
biletelor şi la tezaur. Tipărirea biletelor de bancă se făcea fără aprecierea tovarăşului Vasile Luca şi
a lui Aurel Vijoli, atunci când ei socoteau necesar, fără a avea aprobarea Consiliului de Miniştri.
Conducându-se după principiile băncilor burgheze, conform cărora în tezaur trebuie să se găsească
o cantitate de monede cel puţin egală cu cea aflată în circulaţie, Banca R.P.R. a imprimat bancnote
cu mult peste nevoile circulaţiei, ajungând ca la 27 ianuarie 1952 să se găsească în tezaur o
cantitate de monedă care valoric reprezintă 97% din valoarea bancnotei existente în circulaţie.
Numai prin tipărire inutilă a bancnotei ,,N. Bălcescu" şi a cupiurilor de 20 şi 100 lei, în a
doua jumătate a anului 1951, a fost păgubit statul cu peste 10 milioane lei noi.
Acţiunea de sabotare a finanţelor ţării s-a manifestat în politica de emisiune îndrumată de
tovarăşul Vasile Luca nu numai prin tipărirea unor cantităţi de monedă care întrecea cu mult
nevoile circulaţiei şi care influenţau asupra mersului circulaţiei băneşti, că şi în nepăsarea unei
evidenţe stricte a emisiunii şi în punerea la dispoziţia băncilor ţărilor capitaliste a mostrelor de
cupluri existente în circulaţie în ţara noastră cu descrierea amănunţită atât a desenului cât şi a
compoziţiei hârtiei.
Asemenea mostre s-au trimis Băncii Angliei, Băncii Elveţiene, Băncii Germaniei
Occidentale, Băncii Austriei etc. şi s-au făcut încercări din partea bandei de sabotori de la Banca
R.P.R. de a obţine asemenea mostre de la Banca de Stat a U.R.S.S. pentru ţările capitaliste.
66
S-au trădat astfel semnele secrete ale României şi s-a încercat a afla şi trăda secrete ale
U.R.S.S.
Când conducerea partidului nostru a hotărît ca să pregătească reforma bănească, tovarăşul
Vasile Luca şi grupul de sabotori în jurul său, mergând consecvent pe calea întăririi fenomenelor
nesănătoase pe care le-au produs în finanţele ţării cu scopul de a submina opera de construire a
socialismului, s-au ridicat împotriva reformei băneşti, căutând să determine conducerea partidului
să renunţe la hotărîrea sa justă de a efectua reforma, prin fel şi fel de teorii (că circulaţia monetară
nu e mărită în mod nesănătos, că la sate nu s-ar găsi mai mulţi bani ca în oraşe etc.) şi paralel cu
aceasta au dezlănţuit şi acţiunea de sabotare a reformei.
Ei au deconspirat în mod sistematic reforma prin circulara din 25 septembrie 1951, prin
care au lansat zvonul stabilizării, prin pregătirea în mod misterios în luna octombrie a unui grup de
funcţionari ai băncii trimişi în regiuni în legătură cu lichidarea debitelor agricole, prin tipărirea
nelegală a bancnotei ,,Bălcescu" care a mărit într-atâta zvonurile despre reforma bănească, încât
Consiliul de Miniştri a fost nevoit să aprobe la 22 decembrie punerea ei în circulaţie şi prin
circulara Centrocoop-ului cu privire la operaţiile de inventariere. În preajma reformei băneşti,
sabotorii din Banca de Stat şi Ministerul Finanţelor au încredinţat lucrările tehnice de efectuare a
reformei, elementelor duşmănoase - funcţionari ai Băncii R.P.R. - introduse în casele conspirative,
iar Aurel Vijoli a divulgat cu câteva zile înaintea reformei, inspectorilor Băncii trimişi în regiuni cu
ocazia efectuării schimbului, raportul de schimb care era cel mai important secret de stat şi de
partid în problema reformei la data aceea.
Paralel cu acţiunea de deconspirare a reformei băneşti, a fost dusă şi acţiunea de sabotare
a reformei prin măsuri financiare. Elementele vrăjmaşe din Ministerul Finanţelor, Banca R.P.R.
precum şi Ministerul Comerţului Interior şi Centrocoop-ul împotriva directivelor partidului, au
determinat ca mari cantităţi de numerar existent asupra populaţiei îndeosebi la sate să reintre în
visteria statului pe următoarele căi:
- Sub i'ndrumarea tovarăşului Vasile Luca, a fost mobilizat aparatul Ministerului
Finanţelor pentru intensificarea încasărilor de impozite, îndeosebi de la păturile înstărite de la sate.
În luna octombrie planul de încasări a impozitelor a fost realizat în procent de 136%, în noiembrie
în procent de 116%, în decembrie în procent de 132%. Ritmul crescând al încasării impozitelor a
mers până la depăşirea planului cu 1-200 milioane lunar.
- Comerţul de Stat şi îndeosebi Centrocoop-ul au intensificat desfacerea de mărfuri în
mediul urban şi mai cu seamă la sate. Centrocoop-ul, în mod ilegal, a dat dispoziţii la începutul
lunii decembrie 1951, de vânzare cu preţuri reduse a unor mărfuri la sate.
În urma intensificării desfacerii de mărfuri s-au absorbit de la populaţie în luna decembrie
1.241 milioane peste prevederile planului.
În luna ianuarie 1952, vânzările zilnice s-au ridicat până la 1.694 milioane. Numai în cele
4 zile premergătoare închiderii magazinelor au fost vândute mărfuri în valoare de 6.766 milioane.
Paralel cu acţiunea de retragere masivă de pe piaţă a miliarde de lei, Banca de Stat a
strangulat plăţile în perioada premergătoare reformei, îndeosebi în lunile decembrie 1951 şi
ianuarie 1952. Linia în această privinţă a fost dată prin circulara din 25 septembrie 1951, prin care
se intemce unităţilor Băncii să suplimenteze planul de casă la capitolele de plăţi care privesc
cumpărături în mediul rural. Această măsură a fost urmată la sfârşitul lunii decembrie de o
circulară prin care se intemce unităţilor Băncii R.P.R. să depăşească plăţile peste 30% la capitolele
,,Alte cumpărături din mediul rural" şi peste 25% la capitolul ,,remunerarea muncii" (faţă de
prevederile planului de casă pe luna ianuarie). De asemenea, în cursul lunii octombrie 1951
67
conducerea Băncii R.P.R. a respins cererea de creditare a 2 miliarde lei a Gospodăriilor Agricole
de Stat.
Conducerea Băncii R.P.R. a sabotat indicaţiile conducerii partidului cu privire la plata
salariilor de prima chenzină din ianuarie 1952. Din această cauză n-au primit salariile la timp
salariaţi din 2.261 de întreprinderi, iar salariaţi din 2.102 întreprinderi n-au primit salariile deloc,
până la reformă. Numărul muncitorilor care n-au primit salariile până la reformă bănească se ridică
la cifra de peste 220.000. Acest act criminal a lovit direct în viaţa muncitorilor, în hrana şi
aprovizionarea familiilor lor, a femeilor şi copiilor celor ce muncesc. Prin aceasta s-a urmărit să
creeze în rândurile clasei muncitoare nemulţumiri, fapt care a fost „apreciat" de către radio „Vocea
Americii". Acest post de radio al imperialiştilor celor mai sălbatici şi provocatori de război, s-a
folosit timp îndelungat de această situaţie, încercând să atribuie guvernului nostru răspunderea
acestui fapt şi să compromită reforma în ochii muncitorilor, un fapt de cea mai mare gravitate care
poate fi socotit drept un cuţit în spate.
Pentru aceste fapte antimuncitoreşti şi contrarevoluţionare, trebuie să fie traşi la
răspundere tovarăşul Vasile Luca şi conducerea Ministerului Finanţelor şi ai Băncii R.P.R.
Acţiunea aceasta a fost îndreptată în primul rând împotriva muncitorilor din
întreprinderile mari din industria grea: Combinatul Siderurgic „Gheorghe Gheorghiu-Dej",
Sovrommetal Reşiţa, Uzinele Cugir, Uzinele Metalurgice „Gh. Gheorghiu-Dej" Târgovişte,
Atelierele de Locomotive şi Vagoane Oraşul Stalin, Industria Sârmei Câmpia Turzii, Combinatul
Chimic ,,Nitramonia" Fărăgaş, Uzinele Herbak Ianoş Cluj etc.
În ultima lună înaintea reformei băneşti, prin forţarea încasărilor şi strangularea plăţilor,
circulaţia bănească a fost redusă de la 54.152 milioane (20 decembrie 1951) la 44.754 milioane
(27 ianuarie 1952), deci cu aproape 10 miliarde, sumă care a fost sustrasă efectelor reformei
băneşti. Sustragerea aproape a 1/5 parte din suma aflată în circulaţie s-a produs pe următoarele căi
principale: ,,vânzarea mărfurilor circa 5.200 milioane, Bugetul R.P.R. circa 2.000 milioane, C.E.C.
şi P.T.T. 1.800 milioane, instituţii exceptate circa 1.000 milioane.
Micşorarea artificială a circulaţiei monetare a fost făcută paralel cu prezentarea de date
false conducerii partidului şi Consiliului de Miniştri asupra situaţiei reale a circulaţiei monetare.
Aceste fapte s-au dovedit în modul cel mai vădit în falsificarea cifrei reale a circulaţiei monetare
existente în seara zilei de 27 ianuarie (44 miliarde prezentate drept 48 miliarde) şi în falsificarea cu
acelaşi scop a cifrelor planului de casă din ianuarie 1952, supus Consiliului de Miniştri.
În cursul efectuării reformei băneşti şi după reforma bănească până la destituirea şi
înlăturarea lor în fruntea Ministerului Finanţelor şi a Băncii R.P.R., activitatea grupului de sabotori
a urmărit să producă nemulţumiri în rândurile oamenilor muncii, la centre de schimb prin
neaprovizionarea acestor centre la timp şi în cantităţi suficiente cu monedă divizionară şi prin
falsificarea directivelor partidului şi guvernului în instrucţiunile cu privire la raportul de schimb
pentru întreprinderi socialiste şi Sovrom-uri, cu scopul de a micşora fondul de rulment al
întreprinderilor şi a le produce greutăţi în activitatea lor productivă imediat după reformă. De
asemenea, au trecut la acţiunea de subminare a leului nou, prin stabilirea unor plafoane al caselor
de circulaţie exagerate, fapt care împreună cu sabotarea încasării impozitelor au dus la creşterea
nesănătoasă a circulaţiei băneşti, care a ajuns la cifra de 927 .248 mii lei la data de 22 martie 1952.
VI.
Faptele dezvelite cu ocazia anchetei făcute la Ministerul Finanţelor, Banca de Stat şi la

Banca de Credit pentru Investiţii, arată că aceste instituţii au fost locul de concentrare a celor mai
felurite elemente exploatatoare, foşti capitalişti, moşieri, membri ai partidelor fasciste, care, după ce
68
au fost expropriaţi de mijloace de producţie nemaiputând să saboteze ca proprietari şi acţionari ai
întreprinderilor şi instituţiilor bancare, construirea socialismului, s-au concentrat în aparatul
financiaro-bancar pentru ca de aici să continue opera lor criminală de sabotare a construirii
socialismului în ţara noastră.
În conducerea Ministerului Finanţelor, a Băncii de Stat şi Băncii de Credit pentru
Investiţii, au fost menţinute şi încasate de tovarăşul Vasile Luca în posturile cheie, duşmani ai
clasei muncitoare, deşi au fost cunoscute ca elemente vrăjmaşe partidului şi statului nostru
democrat popular. La Ministerul Finanţelor [se află] Iacob Alexandru se origine socială burgheză,
duşman înverşunat al clasei muncitoare. Din 1931 a avut încontinuu legături cu Siguranţa. A fost
arestat de mai multe ori şi eliberat. În 1935 a fost izolat de partid. Folosea banii partidului pentru
scopuri personale. În timpul ocupaţiei hortiste a avut legături cu Szabo Iuliana, a contribuit la
distrugerea organizaţiei de partid din Ardealul de Nord. În timpul războiului a avut legături
apropiate cu ofiţerii contraspionajului maghiar şi cu legaţiile ţărilor capitaliste. După 23 august
1944 a acoperit activitatea de spionaj a lui Homanyi Hugo, ofiţer de contraspionaj. A introdus în
funcţii de răspundere de partid şi de stat o serie de spioni şi duşmani ai regimului. A susţinut linia
ruperii Ardealului de Nord de România. A lovit într-o serie de cadre cinstite care cunoşteau trecutul
lui. A fost coproprietarul fabricii ,,Dermata". În iulie 1948, a primit acasă la el pe căpitanul englez
Young. În cursul activităţii sale la Departamentul Livrărilor a căutat să creeze divergenţe între
guvernul ţării noastre şi guvernul U.R.S.S.
Modoran Vasile, fost secretar general al tineretului Partidului Naţional Ţărănesc membru
activ al Partidului Naţional Ţărănesc Maniu până în 1946. Fost funcţionar de încredere al Societăţii
,,Creditul Minier" de care a fost trimis în 1940 la Belgrad în interes de afaceri.
Craiu Ioan, fiu de cămătar. În perioada dictaturii carliste şi legionare a studiat şi răspândit
teorii fasciste. A susţinut materialiceşte mişcarea legionară. Este un duşman înverşunat al U.R.S.S.,
a calomniat pe tovarăşul Stalin şi orânduirea de stat Sovietică, fapte cunoscute şi muşamalizate de
tovarăşul Vasile Luca. După reforma bănească, a răspândit în Minister teorii duşmănoase despre
reformă, cu scopul de a împiedica aparatul financiar în mobilizarea pentru asigurarea succesului
reformei băneşti.
Nistor Alexandru, fiu de negustor. În trecut a avut vederi troţchiste şi în timpul războiului
manifestări duşmănoase faţă de U.R.S.S. A fost scos din închisoare şi folosit în acţiuni secrete ale
Statului Major Maghiar. După 23 august a întreţinut legături cu un ofiţer de contraspionaj maghiar.
La Banca de Stat, Vijoli Aurel, fiu de chiabur. În timpul războiului a avut legătură cu
Koftler. În acelaşi timp a fost consilier la Subsecretariatul de Stat pentru Românizare. În tot timpul
activităţii sale la Bancă, a avut atitudine duşmănoasă faţă de linia partidului în problemele
financiaro-bancare şi s-a opus la introducerea experienţei sovietice în sistemul bancar.
Rădulescu Gheorghe, fost judecător de instrucţie în Basarabia, fost militant liberal, mare
proprietar şi moşier, acţionar al Băncii din Focşani, fost şef al Contenciosului Consiliului Bancar
din Bucureşti, acţionar al Societăţii Petrolifere ,,Astra Română" şi administrator la Banca
Românească.
La Banca de Credit pentru Investiţii, Weiss Ioan, în trecut a fost membru în Sindicatele
Galbene, unde a fost introdus de un informator al siguranţei şi mai târziu al Gestapo-ului, iar după
23 august al americanilor. Cu acesta Weiss a întreţinut legături şi în 1945 au luat parte la întâlniri
cu ofiţeri americani.
Mendel Eugen, fost preşedinte al Comunităţii Evreieşti din Sighişoara în timpul
războiului, iar după 23 august 1844 vicepreşedinte al Partidului Social Democrat (de dreapta).
69
Din 87 funcţionari cu munci de răspundere (miniştri adjuncţi, consilieri, directori,
directori adjuncţi şi şefi de sectoare) din aparatul central al Ministerului Finanţelor, 42 provin din
vechiul aparat de stat. După compoziţia socială, unul este ofiţer deblocat, unul chiabur, un acţionar
şi 6 avocaţi. După apartenenţa politică, 4 P.N.Ţ.-işti, 5 liberali, 2 legionari şi 4 sunt excluşi din
partid pentru atitudine duşmănoasă, însă menţinuţi în funcţiuni de răspundere.
În aparatul Central al Ministerului Finanţelor din totalul de 1.265 salariaţi, 971 provin din
vechiul aparat de stat. După compoziţia socială 13 sunt ofiţeri deblocaţi, 1 fost agent de siguranţă,
9 chiaburi, 3 moşieri. După apartenenţa politică, 20 foşti ţărănişti, 9 liberali, 36 legionari, 1 hitlerist
şi 71 excluşi din Partid.
Pe întreaga ţară, din totalul de 18.880 salariaţi ai Ministerului Finanţelor, 13.559 provin
din vechiul aparat de Stat. După compoziţia socială, 326 sunt chiaburi, 7 moşieri şi 7 industriaşi,
250 ofiţeri, 7 foşti demnitari, 329 agenţi de siguranţă. După apartenenţa politică, 374 sunt naţional
ţărănişti, 809 liberali, 656 legionari, 24 hitlerişti şi 1.675 sunt excluşi din partid pentru atitudinea
duşmănoasă, dar menţinuţi în postul lor administrativ.
La Banca R.P.R., din 87 funcţionari cu munci de răspundere (Consiliul de conducere,
directori, directori adjuncţi, şefi de sectoare şi inspectori generali), 83 provin din vechiul aparat de
stat. Consiliul de conducere al Băncii R.P.R. în perioada 1947-1951 a fost format din elemente
duşmănoase regimului nostru, dintre care 3 au făcut parte din partide fasciste (Partidul Naţional
Ţărănesc, Partidul Naţional Liberal şi legionar). Unul este fiu de moşier şi unui fiu de chiabur. Toţi
provin din vechiul aparat financiaro-bancar burghezo-moşieresc.
După apartenenţa politică, 10 au fost naţional ţărănişti, 9 liberali, 4 legionari, 1 hitlerist şi
12 excluşi din partid.
În aparatul central al Băncii R.P.R. din totalul de 2.475 salariaţi, 1.615 provin din vechiul
aparat de stat. După compoziţia socială, 12 sunt ofiţeri deblocaţi, 10 negustori, 47 foşti agenţi şi
informatori ai siguranţei, 11 chiaburi şi 10 moşieri şi bancheri. După apartenenţa politică, 30 au
fost ţărănişti şi liberali, 62 legionari, iar 282 sunt excluşi din partid.
Pe întreaga ţară, din totalul de 13.143 de salariaţi ai Băncii R.P.R., 7.702 provin din
vechiul aparat de stat. După compoziţia socială, 291 ofiţeri deblocaţi, 181 agenţi de siguranţă.
După apartenenţa politică, 150 au fost ţărănişti, 219 liberali, 299 legionari, 93 hitlerişti şi 578 au
fost excluşi din partid din cauza atitudinii lor duşmănoase.
La Banca de Credit pentru Investiţii, din 103 funcţionari cu munci de răspundere
(directori, şefi de divizii şi inspectori), 71 provin din vechiul aparat de stat. După apartenenţa
politică, 4 sunt P.N.Ţ-işti, 2 legionari şi 5 au fost excluşi din partid pentru atitudine duşmănoasă.
În aparatul central al Băncii de Credit pentru Investiţii, din totalul de 470 salariaţi, 345
provin din vechiul aparat de stat După compoziţia socială, 3 sunt ofiţeri deblocaţi, 2 foşti demnitari şi
3 foşti agenţi de siguranţă, iar după apartenenţa politică, 7 ţărănişti, 9 legionari şi 28 excluşi din partid.
Din totalul de 1.313 funcţionari ai Băncii de Credit pentru Investiţii pe întreaga ţară, 975
provin din aparatul de stat vechi. După compoziţia socială, 5 sunt chiaburi, 7 moşieri şi bancheri,
21 ofiţeri deblocaţi, 1 fost demnitar şi 12 agenţi de siguranţă. După apartenenţa politică, 20 au fost
P.N.Ţ.-işti, 21 P.N.L., 27 legionari, 12 hitlerişti şi 77 au fost excluşi din partid pentru atitudini
duşmănoase.
În întregul sistem financiar pe ţară, există 33,336 funcţionari, din aceştia 22.076 provin
din vechiul aparat de stat, 522 sunt foşti agenţi de siguranţă, 490 ofiţeri deblocaţi, 456 chiaburi, 107
70
0
negustori, 544 sunt naţional-ţărănişti, 1.049 liberali, 994 legionari şi salasişti , 129 hitlerişti şi 2.625
excluşi din partid.
Compoziţia aparatului financiaro-bancar analizată, arată că tovarăşul Vasile Luca a lăsat
intact vechiul aparat financiaro-bancar burghezo-moşieresc şi a promovat în posturile cele mai
importante elemente duşmănoase regimului nostru, potrivit cu linia sa antipartinică în politica de
cadre, care a declarat-o la instalarea sa în fruntea Ministerului Finanţelor. Cităm din discursul ţinut
la instalarea sa: .,voi promova după merite elemente capabile şi cinstite care mă vor ajuta în
îndeplinirea sarcinilor Ministerului în spiritul nou, indiferent de apartenenta, lor politică".
În anul 1951, tovarăşul Vasile Luca, făcând un bilanţ la politicii sale de cadre pe care a
dus-o în aparatul financiaro-bancar, încercând să teoretizeze poziţia sa antipartinică în această
problemă arată, cităm: ,.până în prezent la baza selecţionării cadrelor au stat în cea mai mare parte
criterii politice" (- ce fel de criterii politice au stat la baza politicii de cadre a tovarăşului Vasile
Luca, s-a arătat în cifrele de mai sus-) consideră perioada luării în considerare a criteriilor politice
în selecţionarea cadrelor încheiată. Cităm „sarcina politică a momentului respectiv de a primeni
cadrele. a fost înfăptuită în bună măsură la Ministerul Finanţelor". De acum înainte „criteriul de
bază în selecţionarea cadrelor îl constituie pregătirea profesională ... "
VII.
Din analiza abaterii de dreapta existente în partidul nostru în problema alianţei clasei
muncitoare cu ţărănimea muncitoare, a construirii socialismului şi a schimbului dintre oraş şi sat,
se desprinde linia oportunistă a tovarăşului Vasile Luca şi a colaboratorilor săi din aparatul
financiaro-bancar şi din alte domenii ale economii. Această linie a fost formulată în mod teoretic de
către tovarăşul Vasile Luca în broşuri, articole şi cuvântări, în decursul luptei pe care a dus-o
împotriva Comitetului Central al partidului.
În problema luptei de clasă în ţara noastră, poziţia teoretică a tovarăşului Vasile Luca se
exprimă în formularea teoriei micşorării (absolute) a numărului chiaburilor în condiţiunile de
trecere de la capitalism la socialism. Această teză, tovarăşul Vasile Luca a susţinut-o în raportul său
asupra bugetului de stat pe 1951, spunând că ,,numărul gospodăriilor chiabureşti a scăzut, ceea ce
nu poate constitui decât o stare normală" în condiţiunile regimului de democraţie populară.
Aceeaşi teză a fost dezvoltată şi în articolul „Să îmbunătăţim munca organelor
financiare" publicată în Revista Finanţelor din martie 1951, în care tovarăşul Vasile Luca arată că o
parte a ţărănimii sărace se ridică în rândurile mijlocaşilor, dar nu atrage atenţia organelor fiscale că
numeroşi mijlocaşi au devenit chiaburi. Cităm „diferenţierea ţărănimii se desfăşoară spre întărirea
ţărănimii mijlocaşe, ţărănimea fiind într-o continuă descreştere, fie datorită colectivizării
agriculturii, fie datorită transformării ţăranului sărac în ţăran mijlocaş".
În problema alianţei clasei muncitoare cu ţărănimea muncitoare, poziţia teoretică a
tovarăşului Vasile Luca se caracterizează prin tratarea ţărănimii în bloc, prin susţinerea tezei alianţei
cu întreaga ţărănime şi prin negarea rolului conducător al clasei muncitoare în cadrul acestei alianţe.
Rădăcina acestei abateri o găsim în teoria adesea expusă de tovarăşul Vasile Luca după care
dezvoltarea ţării noastre, implicit industrializarea ei, este subordonată ,Jărgirii pieţii interne" care după
dânsul este tot una cu ridicarea puterii de cumpărare a ţărănimii luată în întregul ei.
Încă în 1945, într-un articol publicat în „Scânteia" (din 1 februarie 1945), tovarăşul
Vasile Luca afirmă că ridicarea puterii de cumpărare a maselor rurale „este garanţia dezvoltării
industriale a ţării, cheia dezvoltării economico-socială a României". Această idee revine continuu
• ,.salasişti" = sustinători ai regimului lui Antonio de Oliveira Salazar.
71
în lucrările tovarăşului Vasile Luca de mai târziu şi exprimă în mod foarte caracteristic pozi~a sa
ţărănească şi antimarxistă în problema alianţei clasei muncitoare cu ţărănimea muncitoare.
În problema N.E.P.-ului, pozipa teoretică se caracterizează prin formularea tezei
neamestecului statului pe piaţă negând în fapt rolul regulator al statului asupra pieţii; prin
formularea teoriei preţurilor produselor industriale desfăcute la sate, măsuri care „chipurile"ar
determina pe ţărani să aducă produsele la oraş.
În broşura sa ,,Dezvoltarea Cooperapei de Consum şi sarcinile ei viitoare", tovarăşul
Vasile Luca apreciază cooperapa ca o organizape proprie a ţărănimii, a cărei menire după dânsul
este de a aproviziona ţărănimea cu produse industriale la preţuri scăzute. Cităm ,, ... nu întreaga
ţărănime muncitoare a înţeles faptul că cooperapa (sic!) este organizaţia sa proprie, creată pentru a
servi interesele ei" şi mai departe „ţărănimea (subliniem întreaga ţărănime) trebuie să găsească în
cooperative mărfuri industriale cât mai multe şi cât mai ieftine, pentru satisfacerea nevoilor sale,
mărfuri pe care să le poată cumpăra, fără să fie obligată de a aduce alte produse în schimb". Numai
„satisfăcând în măsură din ce în ce mai largă nevoile ţărănimii cu produse industriale ... continuă
tovarăşul Vasile Luca, va dispune orice rezervă a ţărănimii faţă de cooperape".
În broşura citată este falsificată atât teza marxist leninistă cu privire la rolul cooperapei ca
organizape de masă care are menirea de a uni masele largi ale ţărănimii muncitoare pe calea
produc~ei şi a le atrage pe albia construirii socialismului. De asemenea, este falsificată şi linia
partidului nostru în problema cooperapei, fixată de Plenara C.C. al P.M.R. din 3-5 martie 1949, pe
baza învăţăturii marxiste.
Formulându-şi propria sa linie, tovarăşul Vasile Luca a denaturat şi falsificat o serie de
teze ale marxism-leninismului, suspnând în fapte teoria atenuării luptei de clasă în locul ascuţirii ei.
De asemenea, a falsificat teza stalinistă asupra N.E.P.-ului. Cităm, când în U.R.S.S. a fost introdus
N.E.P.-ul, în prima ei fază ... ,,funcpa de înăbuşire în interiorul ţării s-a stins, căci exploatarea a
fost nimicită, nu mai erau exploatatori, clasele au fost nimicite ca clase (sic!), ... etc." (Lecpa pnută
la Şcoala Jdanov la 10 aprilie 1951 ).
Analizând devierea de dreapta în Partidul Comunist (bolşevic) al U.R.S.S., Tovarăşul
Stalin cu privire la devierea în problema luptei de clasă, arată că:
„Socialismul duce cu succes ofensiva împotriva elementelor capitaliste, socialismul
creşte mai repede decât elementele capitaliste, greutatea specifică a elementelor capitaliste scăzând
tocmai din cauza aceasta şi tocmai din cauza aceasta şi tocmai pentru că gravitatea specifică a
elementelor capitaliste scade(m) tocmai de aceea elementele capitaliste simt primejdia de moarte şi
înteţesc împotrivirea. Şi ele mai au deocamdată posibilitatea să-şi mărească împotrivirea nu numai
pentru că capitalismul (sic!) mondial le dă sprijin, dar şi pentru că, (sic!) cu toată scăderea greutăpi
lor specifică, cu toată scăderea creşterii lor relative în comparape cu creşterea socialismului, are
totuşi loc o creştere absolută a elementelor capitaliste, şi aceasta le dă oarecum posibilitate de a
acumula forţe pentru a se împotrivi creşterii socialismului. Pe această bază se produc în stadiul
actual al dezvoltării, în condipile actuale ale raporturilor de forţe o înăsprire a luptei de clasă şi o
înteţire a elementelor capitaliste de la oraşe şi de sate".
Arătând importanţa N.E.P.-ului, ca etapă obligatorie în perioada de trecere de la capitalism
la socialism, Tovarăşul Stalin precizează că ,,N.E.P.-ul este politica dictaturii proletariatului îndreptată
spre înfrângerea elementelor capitaliste şi spre construirea economiei socialiste, prin folosirea pieţei,
prin piaţă şi nu prin schimb direct de produs fără piaţă şi în afara pieţii".
Demascând pe deviatorii de dreapta în problema schimbului, Tovarăşul Stalin precizează
că ,,N.E.P.-ul înseamnă libertatea comerţului în anumite limite, într-un anumit cadru, cu asigurarea
rolului regulator al statului pe piaţă ... la noi nu există pe piaţă un joc liber al preţurilor cume cazul
72
de obicei în ţările capitaliste. În fond, noi suntem acei care fixăm preţul cerealelor. Noi suntem acei
care fixăm preţul produselor industriale".
Tovarăşul Gheorghe Gheorghiu-Dej, în lucrarea sa ,,Lupta de clasă în România în etapa
actuală" călăuzindu-se după învăţătura Tovarăşului Stalin cu privire la N.E.P., care ne învaţă că o
măsură sau alta, N.E.P. cu relaţiile ei de piaţă şi cu folosirea acestor relaţii de piaţă, este absolut
indispensabilă pentru fiecare ţară capitalistă în timpul dictaturii proletariatului", analizează în mod
creator situaţia economico-socială din ţara noastră, în condiţiunile în care sarcina principală este
industrializarea socialistă a ţării şi arată necesitatea aplicării învăţăturii staliniste asupra N.E.P.-ului
în momentul de faţă, indicând că, cităm ,,aplicând experienţa N.E.P.-ului găsim răspuns la cele mai
multe probleme pe care le ridică lupta de clasă în perioada actuală".
Poziţia teoretică a tovarăşului Vasile Luca în problemele fundamentale ale dictaturii
proletariatului, este o poziţie antimarxistă, de ploconire în faţa intereselor elementelor capitaliste ale
ţărănimii şi ale micii burghezii de la oraşe şi sate şi de stimulare şi încurajare a creşterii elementelor
capitaliste în economia noastră în dauna construirii socialismului.
vm.
Rezoluţia Plenarei C.C. al P.R.M. din 3-5 martie 1949, este un document din cele mai
importante din lupta împotriva devierii de dreapta şi exponenţilor ei în rândurile partidului, prin
aceea că a fixat în mod clar linia marxist-leninistă a partidului nostru în problema alianţei clasei
muncitoare cu ţărănimea muncitoare şi a transformării socialiste a agriculturii pentru întreaga
perioadă de trecere de la capitalism la socialism. Rezoluţia din 3-5 martie, înarmează organizaţiile
de partid cu linia justă a partidului, pentru a descoperi şi a demasca pe toţi acei care încearcă să
abată organizaţiile de partid de la această linie revoluţionară.
De asemenea, o mare însemnătate în lupta conducerii partidului nostru împotriva devierii
de dreapta ce există în partid, o are lucrarea tovarăşului Gheorghe Gheorghiu-Dej ,,Lupta de clasă
în România în etapa actuală" (7 aprilie 1950).
În această lucrare, tovarăşul Gheorghe Gheorghiu-Dej, supunând unei analize adânci
raporturile de clasă din ţara noastră şi baza economico-sociale a ascuţirii luptei de clasă în toate
domeniile de activitate, în economie, în finanţe, în ideologie, a înarmat partidul în lupta împotriva
abaterilor şi denaturărilor liniei juste a partidului, arătând că este necesară o politică de clasă bazată
pe ofensiva neîntreruptă împotriva elementelor capitaliste. Cităm ,,La baza politicii partidului
nostru stă ideea stalinistă că «nu trebuie să ascundem contrazicerile orânduirii capitaliste, ci trebuie
să le scoatem la iveală şi să le limpezim, să nu stingem lupta de clasă, ci s-o ducem până la capăt»,
de aici concluzia că trebuie să ducem o politică proletară de clasă, o politică neşovăitoare de
construire a socialismului bazată pe ofensiva neîntreruptă împotriva capitalismului".
Hotărîrea Comitetului Central al P.M.R. de a efectua reforma bănească constituie una din
documentele şi măsurile cele mai importante în lupta pentru lichidarea abaterii de dreapta.
Scrisoarea închisă a Comitetului Central al P.M.R. în legătură cu rezultatele reformei
băneşti, analizând rădăcinile devierii de dreapta, a ajutat organele, analizând rădăcinile devierii de
dreapta, a ajutat organele, organizaţiile şi membrii de partid să analizeze în spirit critic şi autocritic
activitatea lor în toate domeniile, să descopere manifestările abaterii de dreapta şi să ia măsuri
pentru lichidarea consecinţelor ei.
Partidul a luat o serie de măsuri pentru lichidarea devierii de dreapta prin alegerea
organelor conducătoare de partid, care a întărit organizaţiile de partid, ridicând vigilenţa şi
combativitatea revoluţionară a membrilor de partid.
73
Au fost luate măsuri energice de combatere şi de îndepărtare din rândurile partidului a
acelor activişti şi membri de partid care au avut manifestări potrivnice liniei partidului în problema
redistribuirii cartelelor şi a reducerii personalului administrativ.
Prelucrarea Scrisorii închise a Comitetului Central, cu activul de partid şi apoi cu membrii
de partid din întreprinderi şi instituţii, a constituit un prilej de analiz.ă a muncii partidului şi aparatului
de stat, din cele mai importante domenii în care s-a manifestat abaterea de dreapta, problema
impozitelor, a colectărilor, a achiziţiilor, activitatea aparatului fiscal, a filialelor Băncii R.P.R., a
cooperativelor, politica preţurilor, problema scăderii artificiale a numărului chiaburilor etc.
Scrisoarea închisă a Comitetului Central, a fost primită cu entuziasm de toate
organizaţiile partidului nostru. Ea a constituit prilejul manifestării încrederii şi devotamentului
membrilor de partid şi a organizaţiilor de partid, faţă de Comitetul Central al partidului şi faţă de
conducătorul iubit al partidului nostru, tovarăşul Gheorghe Gheorghiu-Dej.
Prelucrarea Scrisorii închise a Comitetului Central, a însemnat o creştere a spiritului de
critică şi autocritică partinică, de vigilenţă şi combativitate împotriva oportunismului şi
împăciuitorismului.
La prelucrările care au avut loc, zeci de mii de membri de partid, apreciind gravitatea
deosebită a abaterii tovarăşului Vasile Luca, au pus întrebări asupra măsurilor luate de partid pe
care înţelege Comitetul Central al P.M.R. să le ia faţă de tovarăşul Vasile Luca. De exemplu:
Bălăceanu Gabriela, din raionul Griviţa Roşie, a întrebat ,,Dacă tovarăşul Vasile Luca, aplicând o
linie nemarxistă prin devierea făcută, mai stă în conducerea Comitetului Central?". Mija din
raionul 23 August, a întrebat ,,Dacă în urma abaterii avute tovarăşul Vasile Luca a fost sancţionat
de partid?"; Ianculov din raionul Sânnicolau Mare - Timişoara, a întrebat ,,Dacă tovarăşul Vasile
Luca în urma devierii de dreapta mai poate să rămână în C.C. P.M.R. şi membru de partid?";
Halasz din raionul Lugoj a întrebat ,,Dacă pe linie de partid s-a luat măsuri de sancţionare a
tovarăşului Vasile Luca?"; Barany din raionul Timişoara, organizaţia de bază G.A.C. Ghecea, a
întrebat la discuţii şi a arătat „Un membru de partid dacă comite (sic!) o greşeală mai mică este
sancţionat, iar faţă de tovarăşul Vasile Luca s-a folosit doar critica!"; Karner - raionul Lugoj, a
întrebat „Ce măsuri a luat Comitetul Central pe linie de partid asupra tovarăşului Vasile Luca
pentru această deviere?"; Bone - raionul Arad, a întrebat ,,Dacă tovarăşul Vasile Luca a fost
sancţionat sau nu?" Morodi Stefan raionul Luduş, a întrebat ,,Dacă tov. Vasile Luca, după abaterea
făcută, mai poate să rămână secretar al Comitetului Central?"; Martonosi din Hunedoara a întrebat
,,Dacă în urma devierii de dreapta tovarăşul Vasile Luca mai rămâne în Comitetul Central?";
Stoleru din Tg. Neamţ a întrebat ,,Dacă tovarăşul Vasile Luca a rămas secretar al Comitetului
Central şi vice-preşedinte al Consiliului de Miniştri?"; Botlung Ilie - oraşul Stalin, a întrebat ,,Dacă
în urma acestor abateri pe care le are tovarăşul Vasile Luca i s-a aplicat vreo sancţiune?"; ing.
Constantinescu din regiunea Severin a întrebat ,,Dacă în Comitetul Central au mai fost şi alţi adepţi
care s-au alăturat poziţiei tovarăşului Vasile Luca, sau a fost singur?"; Kun din Reşiţa, a întrebat
,,Dacă tovarăşul Vasile Luca mai poate rămâne secretar al Comitetului Central?"; Victor Dinescu
din raionul Crevedia, a întrebat ,,De ce a rămas în Comitetul Central tovarăşul Vasile Luca întrucât
unui membru de partid nu-i sunt permise asemenea greşeli?"; Negrea Cristea din raionul Vidra,
întreabă ,,Dacă Comitetul (sic!) Central a luat măsuri împotriva tovarăşului Vasile Luca pentru
abaterile făcute?"; Pandele Constantin din raionul Brăneşti, întreabă ,,Dacă faţă de abaterea pe care
a vut-o tovarăşul Vasile Luca, este suficientă numai critica făcută, ţinând seama că membri de
partid simpli în urma unor abateri de la linia partidului suferă sancţiuni?"
74
Aceste zeci de mii de întrebări exprimă voinţa hotărită a partidului de a lupta pentru
înfrângerea completă a abaterii de dreapta şi sancţionarea exemplară a purtătorilor ei, precum şi
împotriva împăciuitoriştilor, sprijinitorii şi tovarăşii de drum a oportuniştilor.
În cursul prelucrării scrisorii, s-au solidarizat fără rezerve cu aprecierile şi sarcinile trasate
de Comitetul Central prin scrisoarea închisă, luându-şi angajamentul de a face zid în jurul
Comitetului Central şi condamnând în aceeaşi vreme cu toată tăria devierea oportunistă de dreapta
a tovarăşului Vasile Luca, şi-au luat angajamentul de a lupta cu toate forţele pentru a traduce în
viaţă sarcinile trasate de Comitetul Central al P.M.R. prin scrisoarea închisă.
Concluzii
Comisia de partid instituită de Comitetul Central al Partidului Muncitoresc Român în

Plenara sa din 29 februarie- I martie a.c. anchetând activitatea şi structura sistemului financiaro-
bancar în perioada 1947 (8 noiembrie)- 1952 (9 martie), a constatat următoarele:
I.
În sistemul Ministerului Finanţelor, a Băncii R.P.R. şi a Băncii de Credit pentru Investiţii

au fost menţinute şi încadrate un număr mare de elemente duşmane şi contrarevoluţionare, grupate
în jurul tovarăşului Vasile Luca, care au dus o intensă activitate de subminare a regimului de
democraţie populară şi de sabotare a operei de construire a bazei economice a socialismului în ţara
noastră.
Aceste elemente au avut unelte lor atât în aparatul financiaro-bancar, cât şi în unele
ministere, instituţii şi întreprinderi.
În opoziţie cu linia C.C. care prevede limitarea şi eliminarea elementelor capitaliste din
sate şi oraşe, aceştia au dus o politică contrarevoluţionară de stimulare a elementelor capitaliste,
astfel:
a) În politica fiscală, au favorizat creşterea elementelor capitaliste la sate şi oraşe şi le-au
apărat împotriva loviturilor dictaturii proletariatului.
b)În politica preţurilor, au urmărit mărirea continuă a preţurilor de achiziţii şi contractări
de produse agricole alimentare în scopul creării condiţiunilor de îmbogăţire a chiaburilor şi a
ţăranilor înstăriţi, stabilind în acelaşi timp preţuri pentru unele mărfuri industriale destinate satelor
sub preţul de cost.
c) În activitatea finanţării economiei naţionale, au încercat să submineze activitatea
productivă a întreprinderilor socialiste întârziind dotarea lor cu fond de rulment şi stabilind sarcini
de beneficii şi de pierderi planificate necorespunzătoare planului lor de producţie.
d) În privinţa industrializării ţării, au dus o politică de frânare a investiţiilor îndeosebi în
ramurile industriei grele, încercând să împiedice dezvoltarea acestor ramuri cheie în sectorul
socialist al economiei ţării.
e) În domeniul agriculturii socialiste, au urmărit să creeze condiţii tot mai grele de
activitate gospodăriilor de stat, blocându-le cea mai mare parte din an, conturile.
Politica lor fiscală, de credite, de contractări şi de preţuri, ducând la îmbogăţirea unor
pături ale ţărănimii, a constituit o frână în transformarea socialistă a agriculturii.
f) În privinţa comerţului socialist de stat, au încercat dezorganizarea şi lichidarea sa,
trecând unele unităţi în patrimoniul cooperaţiei, care devenise un adăpost al elementelor
exploatatoare şi speculante din oraşe şi sate.
75
g) În perioada pregătirii şi înfăptuirii reformei băneşti, aceste elemente
contrarevoluµonare au acµonat intens cu scopul de a împiedica şi submina aplicarea C.C. P.M.R.
privitoare la reforma bănească.
Încă în septembrie 1951, au trădat secretul de partid şi de stat în privinţa pregătirii
reformei băneşti.
Tov. Vasile Luca, nu numai că a fost de la început împotriva reformei băneşti, dar a
căutat să lovească şi să zădărnicească înfăptuirea ei.
Prin diferite mijloace au micşorat circulaµa bănească aducând mari pagube statului şi au
încercat să submineze noul leu încă înainte de introducerea sa. În acelaşi timp, pentru a provoca
nemulţumiri şi a săpa încrederea muncitorilor în partid şi guvern, nu au îndeplinit sarcina dată de
conducerea partidului de a plăti salariile primei chenzine din luna ianuarie înainte de reformă.
Această politică contrarevoluµonară a fost desfăşurată prin: menµnerea intactă a
vechiului aparat financiaro-bancar burghezo-moşieresc şi prin concentrarea în cadrul aparatului
financiaro-bancar a foştilor exploatatori care, expropriaµ de mijloace de producµe, nemaiputând să
saboteze ca proprietari şi acµonari ai întreprinderilor şi instituµilor bancare, au fost aduşi în
sistemul financiar, de unde au putut submina nestingheriµ opera de construire a socialismului.
Aceşti sabotori au împiedicat introducerea principiilor şi experienţei sovietice în aparatul
financiaro-bancar falsificându-le, răspândind în acelaşi timp calomnii împotriva U.R.S.S.
Pentru a-şi putea realiza aceste obiective, aceşti duşmani au urmărit tot timpul ruperea
planului financiar şi bugetului statului de planul economic de stat, aprobat de Marea Adunare
Naµonală, au urmărit să introducă anarhie şi dezordine în sectorul socialist al economiei, au ocrotit
furturile şi pe jefuitorii proprietăţii socialiste.
Rezultatul acµunii contrarevoluµonare a acestor duşmani ai partidului şi statului a fost
frânarea dezvoltării sectorului capitalist din economie, a elementelor capitaliste din oraşe şi sate,
împiedicarea creşterii nivelului de trai al clasei muncitoare şi în general al oamenilor muncii din
ţara noastră în măsură prevăzută de partid şi guvern, împiedicarea aprovizionării cu produse
alimentare îndeosebi, a muncitorilor, funcµonarilor, intelectualilor salariaµ din oraşe şi centre
muncitoreşti.
Scopul urmărit era de a crea condiµile restabilirii capitalismului în ţara noastră. Această
acµune criminală a fost zădărnicită, demascată şi înfrânată prin lupta clasei muncitoare şi ţărănimii
muncitoare, sub conducerea Partidului Muncitoresc Român, în frunte cu iubitul conducător al
poporului nostru muncitoresc, tovarăşul Gheorghe Gheorghiu-Dej.
II.
Acµunea acestor elemente contrarevoluµonare, ca Iacob, Vijoli şi alµi, s-a împletit strâns
cu activitatea antipartinică şi antistatală a tov. Vasile Luca, sprijinindu-se reciproc şi conlucrând în
acelaşi scop. Această conlucrare a fost cu putinţă, pentru că tov. Luca, de mulµ ani, a mers pe o
linie a sa proprie, contrară liniei generale a partidului, stabilită prin Hotărîrile şi Rezoluµile
Comitetului Central al Partidului Muncitoresc Român. Tov. Vasile Luca a devenit purtătorul
principal şi ideologul abaterii de dreapta de la linia partidului, principalul exponent al
oportunismului din partid.
Împotriva liniei partidului care prevede construirea bazei economice a socialismului în
ţara noastră şi întărirea regimului de democraµe populară, formă a dictaturii proletariatului, tov.
Vasile Luca a susµnut verbal şi în scris şi a introdus în practică în domeniul în care a lucrat, o altă
linie, antimarxistă, antileninistă, care prevedea:
76
1) frânarea dezvoltării industriei mijloacelor de producţie în ţara noastră, deci încetinirea
ritmului de industrializare socialistă a ţării noastre;
2) frânarea dezvoltării sectorului socialist în agricultwă prin subminarea activităţii
gospodăriilor de stat şi gospodăriilor colective, precum şi prin împiedicarea creării şi dezvoltării
întovărăşirilorT.O.Z., deci încetinirea transformării socialiste a agriculturii;
3) prin politica stabilirii preţurilor după preţurile pieţii neorganizate, a favorizat comerţul
capitalist de speculă şi deci slăbirea legăturilor socialiste de schimb între sat şi oraş;
4) subminarea muncii de colectare şi achiziţie a cerealelor şi altor produse agricole
alimentare, ceea ce a dăunat grav aprovizionării cu alimente a clasei muncitoare şi oamenilor
muncii din oraşe, lovind direct în viaţa lor;
5) micşorarea importului de mijloace de producţie şi propunerea importării de bunuri de
consum.
Această linie înseamnă în fond o acţiune de subminare a regimului de democraţie
populară în ţara noastră, de subminare a întăririi dictaturii proletariatului, de subminare a
consolidării alianţei clasei muncitoare cu ţărănimea muncitoare sub conducerea clasei muncitoare
şi în scopul construirii socialismului.
Această linie de dreapta preconizată şi înfăptuită de tov. Luca într-o parte a economiei
naţionale şi în sistemul financiar-bancar, a lovit direct în viaţa clasei muncitoare, a oamenilor
muncii din Republica Populară Română.
m.
Toate acestea nu sunt întâmplătoare, ele înseamnă continuarea vechilor abateri şi metode
fracţioniste practicate de V. Luca.
Vasile Luca s-a ridicat împotriva Hotărîrii Plenarei C.C. P.M.R. di 1 martie 1952 şi a
Scrisorii închise care i-a urmat, a dus discuţii laterale, călcând regulile de partid, cu tovarăşii
Teohari Georgescu şi Ana Pauker, în scopul unei acţiuni coordonate împotriva Hotărîrii C.C.
P.M.R. Ca urmare în şedinţa Biroului Politic din 13 martie a.c. au luat atitudinea stabilită de comun
acord, împotriva Hotărîrii C.C. P.M.R. ·
Asemenea relaţii nepartinice au avut loc timp îndelungat între aceşti tovarăşi, întreţinând
un spirit de slăbire a unităţii conducerii şi punând în pericol însăşi unitatea partidului.
Vasile Luca a încercat să introducă în partidul nostru un regim de terorizare a cadrelor
partidului, ceea ct: a dăunat Creşterii sănătoase a cadrelor şi a redus din elanul de muncă şi
combativitate a lor, promovând însă în posturile cele mai importante elemente duşmănoase
regimului nostru, ca Iacob, Vijoli, Craiu, Nistor etc.
Tov. Vasile Luca a putut desfăşura această activitate antipartinică şi antistatală, pentru că
a fost sprijinit şi încurajat de unii tovarăşi care au avut tot timpul o atitudine de împăciuitorism şi
sprijinire a abaterii de dreapta de la linia partidului. În primul rând al acestor sprijinitori şi tovarăşi
de drum ai lui Vasile Luca se află tov. Teohari Georgescu care, chiar după reforma bănească, în
toate şedinţele Biroului Politic a susţinut activ devierea de dreapta şi pe tov. Vasile Luca,
principalul ei exponent. În legătură cu abaterea de dreapta a lui V. Luca şi cu poziţia
împăciuitoristă a lui Teohari Georgescu, poartă o mare răspundere şi tov. Ana Pauker, care s-a
aliniat cu împăciuitoriştii în apărarea foi V. Luca
Lupta partidului pentru lichidarea abaterii de dreapta, a oportunismului, este indisolubil
legată de lupta pentru lichidarea completă a împăciuitorismului faţă de oportunism, mai cu seamă
acum împăciuitorismul faţă de abaterea de dreapta este elementul cel mai periculos. Oportunismul
este pe deplin demascat în faţa partidului, în timp ce împăciuitorismul încearcă să se mai ascundă
77
sub fraze de aparentă recunoaştere a liniei juste a partidului, în timp ce desfăşoară activitate
contrară liniei partidului. Trăsătura caracteristică a împăciuitorismului este făţărnicia, încercarea de
a înşela partidul asupra adevăratului conţinut al devierii şi activităţii deviatorilor. Este evident că
sarcina principală a partidului nostru astăzi este zdrobirea completă a oportunismului, cât şi a
împăciuitorismului faţă de oportunism.
Prelucrarea scrisorii închise a C.C. P.M.R. în organele şi organizaţiile de partid, a arătat
că întregul partid a însuşit şi susţine cu toată tăria C.C. în lupta sa împotriva oportunismului şi
împăciuitorismului şi condamnă linia antipartinică şi antistatală a tov. V. Luca.
IV.
În consecinţă, Comisia de partid propune următoarele:

1. Continuarea intensă a cercetărilor pe linie de stat a elementelor contrarevoluţionare de
sabotori din fosta conducere a Ministerului de Finanţe, a Băncii R.P.R. şi B.C.I. pentru activitatea
lor criminală şi cercetarea legăturilor lor cu agentura imperialiştilor americano-englezi.
2. Verificarea întregului aparat financiaro-bancar-preţuri şi curăţirea lui de elemente
duşmănoase ..
3. Reorganizarea Ministerului de Finanţe, a Băncii R.P.R. şi B.C.I. după exemplul de
organizare al sistemului financiar-bancar al U.R.S.S.
4. Analizarea muncii Secţiei Plan-Finanţe a C.C. al P.M.R. şi tragerea la răspundere a
tovarăşilor responsabili din Secţie pentru faptul că nu au asigurat ca Secţie să îndeplinească
sarcinile trasate prin Rezoluţiile şi Hotărîrile C.C. al P.M.R.
Întărirea Secţiei Plan-Finanţe a C.C. al P.M.R. cu cadre corespunzătoare.
5. Întărirea muncii politice organizatorice în domeniul financiaro-bancar-preţuri.
6. Întrucât anchetarea manifestărilor abaterii de dreapta în domeniul financiaro-bancar, a
scos la iveală că tov. Vasile Luca a dus o activitate duşmănoasă împotriva intereselor clasei
muncitoare şi construirii socialismului în ţara noastră, propunem scoaterea lui din funcţia de
secretar al C.C., din Biroul Politic şi Biroul Organizatoric al C.C., din Comitetul Central şi din
toate funcţiile de stat şi predarea cazului spre cercetare Comisiei Controlului de partid.
7. Mobilizarea întregului partid în lupta împotriva oportunismului şi împăciuitorismului
şi demascarea abaterilor lui V. Luca şi Teohari Georgescu, precum şi a activităţii criminale a
elementelor contrarevoluţionare Iacob, Vijoli, Craiu etc. în faţa clasei muncitoare şi a poporului
muncitor.
8. Întărirea muncii de partid şi de stat în scopul de construire a socialismului în ţara
noastră, de consolidare continuă a regimului de democraţie populară, cere in partea tuturor
membrilor de partid ascuţirea vigilenţei revoluţionare, întărirea disciplinei de partid şi de stat şi a
spiritului de răspundere a fiecărui comunist.
D.A.N.l.C..fondC.C. alP.C.R. -Cancelarie, dosar40/1952,f 5-154.
78
22. 1952, mai 26-27. Stenograma şedinţei Plenare a C.C. al P.M.R. care a avut pe
ordinea de zi următoarele: Raportul Comisiei de partid însărcinat cu cercetarea situaţiei din
Ministerul Finanţelor şi al Băncii de Stat; Rezaluţia Plenarei C.C. al P.M.R. asupra rezultatelor
verificării activităţii şi organizării sistemului financiar-bancar; Rezaluţia Plenarei C.C. al P.M.R.
referitoare la activitatea lui Teohari Georgescu în conducerea Ministerului de Interne; alegerea
organelor de partid.
Şedinţa Plenară a C.C. al P.M.R.

din 26-27 mai 1952
1. Raportul comisiei de partid însărcinată cu cercetarea situaţiei din sistemul Ministerului

Finanţelor şi al Băncii de Stat
2. Rezultatele cercetărilor preliminare pe linia cooperaţiei.
3. Scrisorile de protest ale lui Vasile Luca
4. Rezoluţia Plenarei C.C. P.M.R. aspra rezultatelor verificării activităţii şi organizării
sistemului financiar.
5. Rezoluţia Plenarei C.C. P.M.R. asupra activităţii lui Teohari Georgescu în conducerea
Ministerului de Interne.
6. Alegerea organelor de partid.
Biroul Politici al C.C. al P.M.R.

Gheorghe Gheorghiu-Dej Alexandru Moghioroş
Iosif Chişinevschi Miron Constantinescu
Gheorghe Apostol Chivu Stoica
Emil Bodnăraş Petre Borilă
Pârvulescu Constantin
Supleanţi: Rangheţ Iosif
Coliu Dumitru
Biroul Organizatoric al C.C. al P.M.R.

Alexandru Moghioroş Gheorghe Apostol
Petre Borilă Chivu Stoica
Ana Pauker Gheorghe Stoica
Leonte Răutu Gheorghe Aorescu
Sorin Toma Liuba Chişinevschi
Nicolae Ceauşescu
Secretariatul
Gh. Gheorghiu-Dej Iosif Chişinevschi
Alexandru Moghioroş Miron Constantinescu
Gheorghe Apostol
7. Sancţionarea lui Ana Pauker cu avertisment.
8. Cooptarea ca membri plini în Comitetul Central a tovarăşului Nicolae Ceauşescu,
Ghizela Vass şi Gheorghe Stoica.
79
Stenograma şedinţei Plenare a C.C. al P.M.R.
din 26 şi 27 mai 1952
Au participat tovardŞii:
Gh. Gheorghiu-Dej AnaPauker
Vasile Luca Teohari Georgescu
Lothar Rădăceanu Iosif Chişinevschi
Ernil Bodnăraş Miron Constantinescu
Gheorghe Vasilichi Ştefan Voitec
Chivu Stoica Mihai Moraru
Vasile Vaida Petre Borilă
Zaharia Tănase Avram Bunaciu
Constanţa Crăciun Gheorghe Florescu
Alexandru Drăghici Dumitru Petrescu
Leonte Răutu Gheorghe Stoica
Sorin Toma Ion Vinţe
Alexa Augustin Chişinevschi Liuba
Coliu Dumitru Mateescu Constantin
Maurer Gheorghe Niculi Ion
Pârvulescu Constantin Pintilie Gheorghe
Popa Ernil Sălăjan Leontin
Şerban Avram Suder Wilhelm
Ceauşescu Nicolae Bughici Simion
Manole Ofelia Roşianu Mihai
Vass Ghizela Mujic Mihai
A prezidat tov. Gheorghe Gheorghiu-Dej.
Ziua I-a
26 mai 1952, ora 6 p.m.
Tov. Gheorghiu-Dej: Tovarăşi, a fost convocată şedinţa Plenară a C.C. al P.M.R. pentru
a asculta un raport al comisiei de partid care a fost însărcinată cu cercetarea situaµei din sistemul
Ministerului de Finanţe şi al Băncii.
Pentru conducerea şedinţei propun să fie desemnat un prezidiu format din 4 persoane.
Propun pe tovarăşii: Borilă, Moghioroş, Chişinevschi şi Apostol.
Voci: Şi tovarăşul Gheorghiu-Dej!
Se primesc în unanimitate propunerile.
Tov. Gheorghiu-Dej: Tov. Chişinevschi va face un scurt referat, o scurtă dare de seamă
asupra rezultatelor preliminare ale comisiei de partid însărcinată să cerceteze situaµa de la
Cooperaµe.
Are cuvântul tov. Gh. Apostol, care prezintă raportul comisiei de partid.
Tov. Gh. Apostol: citeşte raportul.
Tov. Gheorghiu-Dej: Propun să citească şi tov. Chişinevschi rezultatele cercetărilor
preliminare pe linia Cooperaµei.
Tov. I. Chişinevschi: Citeşte raportul.
80
Tov. Gheorghiu-Dej: Propun să se dea citire şi protocolului şedinţei comisiei de partid
care a fost însărcinată cu pregătirea şi realizarea noi refonne băneşti.
Tov. I. Chişinevschi: citeşte protocolul şedinţei din 13 martie.
Tov. Gheorghiu-Dej: Propun să facem o pauză.
Se aprobă.
Tov. Gheorghiu-Dej: Sunt 2 scrisori de protest ale tov. Luca care unnează să le citim şi
o scurtă informare cu privire la ultima şedinţă a comisiei de partid în legătură cu refonna bănească.
Tov. Moghioroş: Citeşte scrisorile de protest ale tov. Luca.
În conformitate cu hotărîrea CC din 29 februarie-1 martie, această comisie a început
lucrările sale. Munca comisiei a durat peste 2 ½ luni. Ea a scos la iveală o serie de fapte, de date de
nediscutat şi de mare importanţă pentru statul nostru de democraţie populară, pentru partidul
nostru. Însă să ştiţi că, comisia noastră de partid a fost întâmpinată cu o atitudine duşmănoasă atât
la Ministerul de Finanţe când şi la Banca de Stat, la Banca de Investiţii şi celelalte sectoare, de către
fosta conducere a acestor instituţii. Nimic nu s-a recunoscut, nu s-a dat ajutor subcomisiei, au
recunoscut numai atunci când au fost puse documentele în faţa lor. Aceeaşi poziţie a avut-o tov.
Luca, deşi în comisia de partid, pe baza unui plan stabilit de comun acord a fost elaborată munca
practică a diferitelor unităţi, a diferitelor colective pe specialităţi. Fiecare document a fost trimis la
fiecare membru al comisiei, cu indicaţia sau cu rugămintea de a face observaţii critice asupra
lipsurilor. Observaţiile critice comisia le-a făcut, şi în timpul mersului, şi-a îmbunătăţit munca. Şi
tov. Luca a trimis un număr de observaţii, dar acestea, la marea lor majoritate au mers pe linia de
acoperire a faptelor, a politicii Ministerului de Finanţe, a Băncii de Stat şi de Investiţii, a mers pe
linia de a nu descoperi aceste fapte, şi iată, la sîarşitul lucrărilor noastre, pe baza concluziilor şi
părerilor exprimate de colectivul de partid care a lucrat, tov. Luca mi-a adresat mie, ca preşedinte al
acestei comisii, 2 proteste, unul în legătură cu activitatea acestor subcomisii, colective de partid, şi
al doilea în legătură cu felul cum se prelucrează Scrisoarea C.C. în organizaţiile de partid. Eu am să
le dau citire, ca să fiţi pe deplin documentaţi asupra caracterului acestor proteste ale tov. Luca.
(Citeşte cele 2 scrisori).
Desigur tov. Luca e obişnuit de mult ca să nu-i fie spusă părerea oamenilor de jos, nu
numai de simpli membri de partid, dar şi de activul de partid, de membrii C.C. Fără îndoială el a
fost indignat că aceşti oameni şi-au spus liber, deschis, părerile lor, şi acesta e dreptul fiecărui
membru de partid. La prezentarea raportului comisiei pe care am tăcut-o azi, tov. Luca a mers la
completa negare a propriei sale declaraţii de recunoaştere, că el ar fi purtătorul principal al
devierilor de dreapta în partidul nostru. Azi, tov. Luca consideră că e greşită luarea înainte a unei
hotărîii a C.C. şi pe urmă să fie anchetată activitatea acestei instituţii pe care a condus-o.
În al doilea rând, tov. Luca a căutat să falsifice unele date din lucrările tov. Gheorghiu-
Dej. Tov. Luca a mers mai departe şi a confirmat pe deplin că el n-a fost sincer, că declaraţiile sale
anterioare au fost fonnale şi C.C. n-a avut de ce să aibă încredere în aceste declaraţii.
Tov. Teohari s-a prefăcut, după mine, deşi formal a spus că a fost de acord, dar cere
comisiei de partid să analizeze dacă pasajul privitor la dânsul într-adevăr corespunde sau nu.
Această poziţie e caracteristică împăciuitoriştilor în această perioadă, care pe de o parte fonnal
recunosc linia justă a partidului, pe de altă parte, practic merg totuşi pe o linie împăciuitoristă.
Tov. Ana a fost de acord complet cu documentul, a recunoscut că a avut poziţie
împăciuitoristă, că a apărat pe Luca şi Teohari. Îmi spunea că ,,M-am convins că, într-adevăr, Luca
nici azi nu-i convins. Abia azi m-am convins că Luca merge pe linie ţărănească ne marxistă,
perseverează pe această linie". În ceea ce priveşte însă pasajul în concluzii, tov. Ana a fost
împotrivă, nu s-a declarat de acord, n-a recunoscut.
81
Ceilalţi membri ai comisiei s-au declarat complet de acord cu acest document şi au
demascat diferite tendinţe care au avut loc, de diversiune, a lui Luca, Teohari, chiar şi a tov. Ana,
care au vrut să abată discuţia în altă direcţie.
Comisia a respins toate protestele lui Luca ca nefondate, neîntemeiate, tendenţioase şi
vrăjmaşe, duşmănoase liniei partidului.
Tov. Gheorghiu-Dej: Cine se înscrie la cuvânt la discuţii?
- Se fac înscrieri la discuţii.
Credeţi că 1O minute e de ajuns? - Tovarăşii sunt de acord. Atrag atenţia tovarăşilor să nu
se repete, dacă n-au de adus lucruri noi să-şi fixeze poziţia faţă de cele ce au ascultat anterior şi
eventual să facă propuneri.
DISCUŢII
Tov. Ghi7.ela Viw: Asistăm azi la a doua şedinţă în care se dezbate cazul lui Vasile
Luca. Dacă la prima şedinţă, dezbaterea a purtat caracterul de a analiza o anumită deviere de
dreapta, în momentul de faţă cazul lui Vasile Luca nu mai poate fi califica ca un caz de deviere de
dreapta, ci, după părerea mea, ca un caz de trădare a partidului nostru, a clasei muncitoare, şi în
acest sens vreau să iau cuvântul.
Cred că din analiza făcută, atât ceea ce s-a petrecut în Ministerul de Finanţe, în
Cooperaţie cât şi în celelalte domenii, nu sunt greşeli, neînţelegere a liniei marxiste, nu sunt greşeli
de simplă tălmăcire şi de aceea vreau să mă ocup de o serie de citate folosite de Vasile Luca, ci e o
vorba de o acţiune după părerea mea bine precizată, împotriva clasei muncitoare, fiindcă ceea ce a
constatat raportul Cooperaţiei, cred că aceasta sintetizează linia lui Luca, care spune că clasa
muncitoare s-a obişnuit prin lipsă de disciplină să trăiască uşor pe seama ţărănimii. Cred că, de
aceea a avut el nevoie de astfel de cadre ca Vijoli, Modoran. Aceste cadre nu sunt întâmplător
venite la Luca, ci căutau să introducă această linie, l-au ajutat la aplicarea liniei împotriva clasei
muncitoare, partidului nostru.
N-am să mă ocup de o serie de aspecte economie. Vreau să dau un aspect pe care l-am
văzut la Reşiţa în 1949. Au venit acolo nişte inspectori de la Finanţe să controleze gestiunea. Au
început să controleze aşa: Tovarăşul Simonenco, directorul sovietic, de ce i s-a cumpărat un toc,
de ce lui i se dă mâncarea cutare ... Eu eram atunci preşedinta comisie de verificare şi am spus:
Cum permiteţi acestor bandiţi să facă astfel de control, acesta e un control împotriva tovarăşilor
sovietici. Loncear spune că vin şi-i încurcă în muncă. Spunea: Noi am reuşit să facem întreceri,
numai în sectorul ad-tiv, pentru că nu suntem în stare, pentru că suntem la cheremul finanţelor, care
constituie o piedică în producţia noastră. Am sesizat acest aspect, însă au trecut luni de zile şi toţi
aceşti bandiţi n-au fost scoşi. Numai aflând că întâmplător au fost şi membri de partid printre ei
i-am exclus, şi ei au primit indicaţii că tov. Vass, ea v-a exclus, ca apoi toţi să se prezinte la mine că
de ce i-am exclus.
Cazul de la Canal. Imediat cum a pornit acţiunea la Canal, a fost trimisă o comisie. Încă
de la început, tovarăşul Gheorghiu-Dej a sesizat că acolo lucrează o mână duşmană, acolo e Weiss
care cu încă o serie de elemente, organizează. Acolo nu era vorba numai de o împiedicare a
finanţării Canalului, dar s-a dus munca organizată împotriva lui Hossu, pe lângă o serie de sabotaje
deschise pe linia de finanţe, de a împiedica trimiterea de materiale. Noi am tratat atunci numai
anumite aspecte. Sub presiunea lui Luca această chestiune din nou a fost scoasă din mâna noastră
şi lucrarea n-a fost dusă la capăt
Şi noi trebuie să ne facem o serioasă autocritică - şi, în special mă refer la mine - în ce
priveşte cadrele care au existat la Ministerul Finanţelor. Comisia de verificare a fost împiedicată în
lucrările sale. De câte ori a fost chemat Iacob, a doua zi Comisia Centrală ne aducea la cunoştinţă
82
de ce am vorbit cu el aşa. A fost împiedicată comisia, în special, să ducă munca în chestiunea lui
Craiu, despre care am spus că e un element antisovietic, Nister un duşman, Iacob un spion. Noi
aceste lucruri le-am adus la cunoştinţa conducerii partidului, dar a doua zi au fost decoraţi. E o
slăbiciune a tovarăşilor din Secretariat, care s-au lăsat terorizaţi de Luca, că sunt foarte buni
tehnicieni. Vedem azi tehnica lor. Aceasta era o educaţie proastă dată membrilor de partid. Eu în
această privinţă mi-am făcut în mare măsură datoria. Am venit la Bughici, care era la tov.
Moghioroş, şi mi s-a spus: Sunt anumite chestiuni, nu se pot spune. Acum vedem aceste chestiuni
ce dăunătoare au fost pentru partidul nostru, această poziţie de a se lăsa influenţat de politica lui
Luca Î<n> problema cadrelor.
Cazul cel mai grav cu Iacob. În ajunul decorării sale cu ordinul Apărarea Patriei, tov.
Moghioroş m-a întrebat dacă am ceva împotriva lui Iacob, aud că e propus pentru Apărarea Patriei.
Am sărit în sus când am auzit şi am spus: Asta n-am să las! I-am spus tov. Moghioroş să meargă la
tov. Ana. Tov. Ana n-a avut poziţie fermă, hotăn"'tă. Am spus că e un spion, duşman, trădător, în
ilegalitate ce muncă a aus, că a trăit la Farkaş în puf şi în legătură cu toţi bandiţii. Şi tov. Ana
spunea: Luca are dreptate că prea îl ataci. Eşti sigură? Du-te la Luca şi spune-i. Şi la telefon 1-a
prevenit cu foarte multă atenţie: Te rog să vorbeşti frumos cu ea, să nu strici. Eu n-am venit cu o
părere a mea, am adus documente de partid şi am arătat pe cine susţine. Toate aceste hârtii de
partid mi-au zburat în cap. am stat şi am cules de pe jos documentele de partid. I-am spus: Acestea
sunt documente ale unei comisiuni de partid. Mi-a spus: Nişte proşti, nişte ticăloşi, idioţi toţi aceia
care au lucrat la treaba asta! V-aţi lăsat antrenaţi la duşmani care vor să mă atace, vreţi să mă
discreditaţi, toată lumea e împotriva mea! Mi-am strâns hârtiile şi am plecat. A doua zi nu l-am
văzut printre decoraţi. Dar acesta este un lucru grav, care oglindeşte că Luca a avut mai multe
legături cu Iacob, că ura partidul nostru. În acea seara Iacob vine la ... • şi spune: Ştiu eu, Luca mi-a
spus că am fost propus şi Ghizela a fost împotrivă. Ştiu că se lucrează împotriva mea. Îl mobiliza
pe Iacob împotriva partidului, deci era în aceeaşi poziţie, împotriva partidului.
Când am pornit în regiuni în problema colectărilor, am rămas impresionată ce am
constatat la ţară. Am găsit aşa nişte averi, încât am gândit, poate nu pricep eu bine, au cereale din
1948 şi asta în cea mai nenorocit regiune. Am întrebat-o pe tovarăşa Ana: N-am exagerat, e
realitate? Şi atunci abia mi-am dat seama de această politică de dezvoltare a bogăţiei chiaburilor şi
nu de îngrădire a chiaburilor. Când am venit la şedinţă, Liuba a avut îndrăzneala să spună: La
cooperaţie sunt bandiţi, duşmani. I-am închis gura: Dar partidul ce face? Cooperaţia o punea la o
parte, dar partidul purta vina. La Luca era o linie consecventă: Cum era o greşeală, partidul era de
vină dacă se realiza ceva - asta făcea Ministerul de Finanţe, Cooperaţia. Această despărţire între
partid şi anumite organe de stat, între organele care le conducea Luca şi partid, aceasta era o
atitudine clară şi deschisă de ura împotriva partidului, că lui Luca nu-i părea bine când se amesteca
undeva partidul. Lasă că putem singuri face treabă bună.
Luând toate aceste aspecte consider că, în prima Plenară - şi acest lucru l-am spus şi tov.
Chişinevschi - noi n-am fost pe deplin consecvenţi în hotăririle care le-am luat, în două privinţe:
când s-a propus ca Luca să ramână în comisie. Un om care e cercetat, ce membru al comisie poate
fi? Eu cred că mai toţi am ridicat mâna gândindu-ne: poate sunt anumite considerente. Şi cred că
era greşită intervenţia tov. Gheorghiu-Dej în această privinţă, că nu trebuie dat în cap. Aceasta a
influenţat. Mi-am făcut autocritica, că nu mi-am luat inima în dinţi să spun că nu sunt de acord.
Însă, a doua zi, am spus tovarăşului Chişinevschi că consider că nu va fi o·educaţie pentru membri
de partid, rămânerea lui Luca şi am cerut să se mai revizuiască acest lucru. Am spus că nu mă simt
• Lipsă în text.
83
în stare să merg să prelucrez în regiuni. M-am dus în regiune, am învârtit cu limba şi cred că n-am
dat răspunsurile cele mai cuvenit. Am fost în sate la prelucrări. Ţăranii nu înţeleg aşa bine ce e
devierea, că şi ei sunt de vină sau nu. Ei înţeleg că Luca a susţinut pe chiaburi şi a fost împotriva
clasei muncitoare, împotriva consolidării regimului socialist, şi dacă înţeleg acest lucru, întreabă:
Atunci de ce a rămas în conducere? Şi acest fel de a pune problema a creat condiţii proaste pentru
cadrele noastre. Şi tovii care vor să explice de ce a rămas, se agaţă de meritele lui Luca din trecut
şi-i fac apologia. Încep astfel să nu se prelucreze gravitatea abaterii, ci să-l laude pe Luca. Faptul că
nu s-a luat hotărîrea de scoatere din conducere şi sancţionarea lui, a derutat membrii de partid,
educaţia lor în privinţa rolului lui Luca, a activităţii sale duşmănoase.
A doua zi îmi era penibil. La Marea Adunare Naţională, după ce se discută situaţia din
Ministerul de Finanţe, Luca stă acolo şi nu ia cuvântul, stă şi sfidează întreaga şedinţă şi apoi e
propus în comisia de întocmire a Constituţiei. Lângă mine a stat Cernicica cu un grup şi a aplaudat.
N-am ştiut cum să mă orientez. Cred că în plenara de data trecută s-a simţit influenţa
împăciuitorismului, n-am dus lucrurile până la capăt şi asta o să ne coste. Azi, când o să venim din
nou în sat, ei o să ne întrebe: De ce nu ne-aţi spus de la început, de ce am presat activiştii noştri să
scoată toate meritele lui Luca, în loc să scoată toate daunele?
În privinţa tov. Teohari, nu vreau să mă refer la problema ridicată la şedinţa C.C., unde e
după părerea mea o atitudine periculoasă, nu greşită. Vii în faţa unui organ, a C.C., şi expui
întreaga problemă - şi n-aş putea spune că la tov. Teohari am sesizat anumite ezitări, la tov. Ana
am sesizat - iar a doua zi, vii şi răstorni această chestiune. Cred că această atitudine trebuie
calificată ca necinstită faţă de partid. Vii în faţa unui organ, declari o poziţie, şi, într-o anumită
şedinţă, vii şi schimbi poziţia în urma unor influenţe familiariste.
În ce priveşte activitatea tov. Teohari, eu, întâmplător, cunosc anumite aspecte. Cred că
trebuie serios analizată activitatea tov. Teohari la Ministerul de Interne. Acolo, la Ministerul de
Interne, care trebuie să fie un organ serios de apărare a intereselor ţării noastre, de luptă împotriva
duşmanului, acolo nu există vigilenţă ci un serios împăciuitorism, faţă de duşmani. Acum 2 ani,
tov. Teohari se prezenta cu o listă de 20 de spioni să li se dea drumul de la Securitate pe motiv că
sunt specialişti. Când un tov. s-a opus, tov. Teohari i-a răspuns ,Deocamdată sunt eu ministru de
Interne şi nu tu, ci eu comand!". Dintre aceşti 20 de spioni unii au şi fugit în Iugoslavia, alţii au
organizat o serie de centre. După ce e descoperit unul din spioni, care şi-a organizat bandă, există
încă un grup de 5 bandiţi care stau liniştiţi, şi după luni sunt întrebată: Ce crezi, să luăm pe aceşti
bandiţi sau să nu-i luăm? Ştii ceva de ei? Noi ne-am spus cuvântul acum doi ani.
Am avut un caz când un tov. ne-a sesizat despre un element care a organizat în
întreprinderi acţiuni duşmănoase, care ponegreşte numele tovarăşului Stalin. Când am venit la tov.
Chişinevschi şi i-am arătat scris ce spune acela, mi-a rupt hârtia spunându-mi că nici nu trebuie să
existe în scris aşa ceva! Am ridicat chestiunea la Interne, tov. Pantiuşa de ce nu-l ridică şi mi-a
spus: Lasă că voi faceţi gălăgie mare. Când l-am arestat s-a dovedit că era un spion.
Acum un an am arătat un grup de 20 de bandiţi. Am fost la tov. Ana şi ea a telefonat lui
Teohari. El s-a supărat de ce nu i-am spus lui direct. I-am spus: pentru că vreau ca toată lumea să se
preocupe de aceasta. Teohari a ţinut chestiunea un an de zile, în care timp ei organizau aici acţiuni
duşmănoase. Întreb pe Pantiuşa, spune, eu habar n-am, dacă i-ai dat lui Teohari. Şi numai când s-
au descoperit cei 5 paraşutişti m-a întrebat dacă mai am lipsă şi când s-au dus să-i strângă, le-au
mai lipsit câţiva la număr. Unul care a lucrat la Babenco, cetăţean jugoslav, cunoştea secrete de
mare importanţă ale partidului nostru, când începem să-l căutăm, aflăm că la Interne sunt hârtii că i
s-a dat drumul deoarece are rude în Iugoslavia şi că a avut paşaport şi a trebuit să plece.
84
Chiar în timpul verificării am scos zeci de bandiţi de la Miliţie, Securitate, am vorbit cu
tov. Pantiuşa şi mi-a spus că va trimite comisia să vadă dacă just am văzut noi. M-am dus la tov.
Ana şi a fost chemat tov. Teohari că trebuie luate măsuri. S-au luat împotriva câtorva membri de
partid împotriva cărora au vorbit documentele, dar, cum spunea tov. Pantiuşa, ceilalţi au avut
norocul că nu s-au înscris în partid. Acesta e aparatul care e în stare să ne asigure? Nici nu vorbesc
de aparat, cred că, dacă l-am analiza am avea multe de spus.
Deoarece vorbim de conducere, trebuie să spun că avem miniştri adjuncţi, directori,
oameni care n-au ce căuta, care acum 2 ani au aranjat unul, un negustor şi proprietar de fabrici, să
scoată aur din Elveţia, oameni care au aranjat o serie de treburi cu acte false să-şi salveze aur în
străinătate şi unii dintre aceştia deţin mari secrete de stat. Când am venit la tov. Moghioroş şi i-am
arătat aceasta, în aceeaşi zi a sunat tov. Teohari, care era în concediu, şi când a văzut despre ce e
vorba a spus: ,,Transmite că sunt în stare singur să-mi păzesc cadrele". Mi se pare că, comisia a
hotărit scoaterea acestor oameni, dar ei deţin însă posturi foarte serioase.
În ceea ce priveşte tov. Ana, în raport e pusă chestiunea că ea n-a avut o atitudine
hotărită, combativă, împotriva acţiunii duse de Luca. Cred că aici sunt 2 cauze: prima că tov. Ana
în activitatea ei în domeniul agriculturii a dus o muncă serioasă în spiritul devierii de dreapta, în
spiritul împăciuitorimului faţă de chiaburi. Dacă analizăm însăşi gospodăriile colective care au stat
doi ani cu chiaburi, şi numai în septembrie s-ar găsi formula necesara să fie scoşi. Dacă analizăm
întreaga activitate din Ministerul Agriculturii, cred că devierea de dreapta acolo e în plin. Deci, una
din cauzele pentru care tov. Ana n-a luat poziţie hotărită împotriva lui Luca e că nu vede pe deplin
în ce măsură devierea de dreapta a adus daune. A doua cauză, e o chestiune mai serioasă, care se
referă a doua oară, o anumită atitudine sentimentală, familiară, lipsită de combativitate.
Eu cunosc întreaga activitate a tov. Ana, care e un simbol de luptă dar, trebuie să spun
deschis că, şi alteori s-a simţit mult acest sentimentalism.
Eu am venit în închisoare în 1936, când la noi în regiune s-a prelucrat în toate
organizaţiile trădarea lui Luximin. Tov. Ana o cunoştea, dar n-a adus-o la cunoştinţa tovilor. Când
m-am ridicat împotriva acestei chestiuni că nu-i pusă faţă de membrii de partid, n-a luat la timp
poziţie hotărită.
Acelaşi lucru acum, în faţa tov. Luca, când tov. Ana n-are această hotărire, tocmai din
cauza acestui sentimentalism personal, de a luat poziţie hotărită faţă de un caz extrem de grav
pentru partidul nostru.
Aceste chestiuni am ţinut să le aduc la cunoştinţa partidului ca învăţământ principal
pentru noi, pentru că aici nu-i vorba numai că sunt de acord cu propunerea comisiei de a scoate pe
Luca din conducere, de a vedea dacă poate fi, şi eu cred că nu poate fi membru de partid. Cred că
principalul pentru C.C. este următorul lucru: de a învăţa din cele ce spune documentul, de a duce
lupta împotriva împăciuitorismului, împotriva atitudinii de înţelegere faţă de anumite împrejurări.
Cred că fiecare în domeniul muncii noastre, dacă ne preocupăm serios, vom vedea că avem multe
greşeli, multe cazuri de împăcăciuitorism, şi dacă vom mobiliza toate organizaţiile de partid şi tovii
fără de partid împotriva unor asemenea atitudini, indiferent de nume, de trecut, desigur că ne doare,
dar vă spun drept, mă doare mai mult dacă mă gândesc la ce treaptă putea fi azi, că în loc să facem
10 paşi am făcut numai 2, vedem că aceasta e partea cea mai dureroasă pentru noi. Ca atare, trebuie
să judecăm problemele acestea care sunt dureroase, dar cu cât mai sever, vigilent şi revoluţionar le
vom judeca, cu atât va fi mai bine pentru partidul nostru.
Tov. C. Pârvulescu: Cred că Plenara trebuie să judece faptele noi intervenite după
Plenara C.C., unde a fost discutat şi luat o hotărire în legătură cu abaterea gravă de la linia
partidului a lui Luca.
85
PenbU mine e clar că, la Plenară, chiar dacă n-am avut atunci aceste amănunte care le-a
descoperit comisia de partid, însărcinată de Plenară cu cercetarea acestor grave abateri de la linia
partidului, de la directivele partidului şi de la legile statului, erau suficiente elementele care le
aveam şi poziţia teoretică în care Luca a alunecat şi pe care a apărat-o şi pe care a activat la
Ministerul Finanţelor la Cooperaţie, la Comerţul Interior. Au fost elemente suficiente de a judeca
obiectiv, de a caracteriza aceste abateri, de a trage consecinţele. Cred că, într-adevăr, Plenare
noastră n-a fost destul de hotărîtă, am fost în oarecare măsură împăciuitorişti faţă de poziţia
nepartinică a lui Luca la Plenară. El n-a venit ca un membru de partid vechi, pe care partidul 1-a pus
la munci de răspundere, căruia i s-a dat mare încredere, n-a venit hotărît, deschis, partinic, să-şi
analizeze greşelile, să le caracterizeze în faţa partidului şi să-şi ia obligaWle care se cer unui simplu
membru de partid. N-a făcut acest lucru, şi în această privinţă, a fost cred împăciuitorism din partea
Plenarei. Când avem în faţa noastră atitudinea aceasta, constatările grave pe care le-a stabilit
comisia, în loc ca Luca, faţă de angajamentul formal care şi-a luat, să judece adânc. Partinic,
deschis, sincer faţă de partid, sunt de acord cu lovii care spun că a fost o greşeală să-l punem în
comisie. Un om pus sub cercetare că a călcat, că a dus lupta împotriva liniei partidului, n-are ce
căuta între-o comisie care judecă faptele lui. Dar de aici reiese că, însuşi Luca, a dovedit prin
faptele, prin atitudinea lui, că nu merită să fie în această comisie şi prin aceste manifestări
duşmănoase. Când noi vrem să-l ajutăm, să-i arătă, faptele lui, el căuta să Ie ascundă, caută
împreună cu aceşti duşmani să inducă în eroare partidul, prin mijloace antipartinice, fracţioniste,
luptă să împiedice activitatea comisiei. Acesta este un fapt noi care a intervenit şi a mai intervenit
asocierea poziţiei împăciuitoriste a tov. Teohari şi Ana, faţă de greşeala gravă a lui Luca. Cum se
caracterizează acest lucru, să pună în discuţie o hotărîre luată în unanimitate? PenbU un simplu
membru de partid, simpla punere în discuţie a unei hotărîri de partid, atrage după sine excluderea,
acestea sunt prevederile statului partidului nosbU, şi penbU un conducător, statutul nu valorează
nimic?
Cred că aceasta dovedeşte că Luca n-a fost sincer, a căutat să inducă în eroare C.C. şi
cunoscând anumite lipsuri ale tovarăşilor, a căutat să-i mobilizeze, să-i asocieze împotriva hotărîrii
Plenarei.
Eu cunosc pe Luca de mult, el a avut multe abateri de dreapta în partidul nosbU, şi după
ce s-a eliberat din închisoare, abaterile în legătură cu atitudinea faţă de Frontul Renaşterii,
atitudinea faţă de bresle, atitudinea penbU care a fost sancţionat de Internaţionala Comunistă. Pe
Luca niciodată nu l-am auzit să vorbească despre aceste greşeli ale lui, întotdeauna le punea pe
socoteala altora. Aceasta e atitudinea ticăloasă a lui Luca, îi place să se laude cu meritele lui şi
ascunde ca pisica murdăria, îi place să se laude cu trecutul.
Tovarăşi, trecutul nosbU al fiecăruia trebuie să fie lupta penbU linia partidului, penbU
binele partidului, lupta împotriva acelora care caută să calce în picioare principiile partidului.
Aceasta e atitudinea unui comunist faţă de lipsurile lui, nu atunci când face grave abateri să caute
să asocieze şi pe alţii, să mai atragă în mocirla aceasta oportunistă şi pe alţii. Faptele sunt destul de
grave.
În problemele principale, problema alianţei clasei muncitoare cu ţărănimea muncitoare,
în problema de bază a construirii socialismului, Luca a fost împotriva liniei partidului, mergând pe
un drum al lui propriu, pentru restaurarea capitalismului. Cred că e destul de clar. Şi faţă de aceste
abateri, în loc să vină deschis, cinstit, să recunoască, a recunoscut formal, ca după aceea să înceapă
sforarii, de teamă că o să se recunoască în partid şi o să se compromită. Dar cine e vinovat de
aceasta? Partidul l-a ridicat la munci de răspundere, i-a dat toată încrederea şi când a tras la
răspundere, e lipsit de sinceritate muncitorească.
86
Eu sunt de acord cu propunerile comisiei în legătură cu măsurile împotriva lui Luca, şi
cred că, dacă am mers la început pe linia de împăciuitorism, acum trebuie să fie un document
deschis, pentru că abaterea de dreapta şi împăciuitorismul în perioada actuală e cel mai serios
pericol în construirea socialismului, când capitalismul îşi ascute armele împotriva noastră. Nu prin
cocoloşirea şi ascunderea greşelilor mobilizăm partidul, îl înarmăm, îl călim, ci prin cunoaşterea
realităţii, prin combaterea, prin dezvăluirea lipsurilor.
Şi pe tov. Teohari îl cunosc, am stat şi cu el la închisoare şi l-am considerat totdeauna un
tovarăş cinstit, hotărît. Tov. Teohari n-a procedat bine, n-a procedat principial, n-a procedat ca un
conducător. El a avut posibilitatea să-şi spună deschis părerea în faţa Plenarei. Dacă n-a fost de
acord, dacă a avut unele îndoieli, putea şi trebuia să vină deschis să pună aceste lucruri. Noi am
căutat să ne lămurim, am discutat problema şi după aceea am luat o hotărîre. Tov. Teohari, după ce
a luat cuvântul şi mi-a făcut impresia că combate această gravă abatere, în loc să lupte pentru
introducerea în viaţă a hotărîri.i, s-a lăsat influenţat de legături personale, sentimentale, şi a pus în
discuţi dacă e justă sau nu o hotărîre a unui organ suprem de partid. Eu cred că această lipsă de
principialitate a tov. Teohari trebuie cutată în aceea că el a fost ridicat la munci de răspundere,
partidul i-a dat mare încredere, dar el a neglijat să-şi ridice nivelul teoretic, ideologic, să facă faţă cu
cinste acestei încrederi. Şi la minister, în raporturile care le-am avut, în legătură cu verificarea, şi cu
descoperirea diferiţilor bandiţi, am avut discuţii şi am rămas cu impresia că tov. Teohari nu duce cu
hotărîre linia partidului în legătură cu ascuţirea vigilenţei revoluţionare. În acest minister, care
trebuie să fie sabia noastră împotriva duşmanului, noi am descoperit acolo pe un fost prefect la
Timişoara, Titus Ionescu, un bandit legionar care a pledat procese împotriva comuniştilor, şi l-am
exclus din partid. Am adus aceasta la cunoştinţă tov. Teohari, i-am spus că e un păcătos. El 1-a
făcut inspector administrativ. Am mai insistat, atunci l-a scos şi l-a făcut comandant de miliţie la
Dolj. Mergând la Dolj aflu că într-o comună ţăranii au vrut să organizeze serbarea de 1 Mai,
chiaburii au spart geamurile la Sfatul Popular şi Miliţia în loc să aresteze pe chiaburi, a arestat pe
membrii de partid. Şi mi-am pus întrebarea; acum se întâmplă ca organul dictaturii proletariatului
să apere pe duşmani împotriva membrilor de partid? Şi nu numai atât, dar în legătură cu campania
de treieriş au fost discuţii să se organizeze măsuri împotriva incendiilor. Ei bine, s-au dat dispoziţii
absolute, că un simplu miliţian nu dă voie să dai drumul la arie, dacă n-au butoaie cu apă şi toate
celea, şi eu l-am făcut responsabil că ne sabota, în loc ca Miliţia împreună cu Sfatul Popular să
rezolve problema, să putem treiera cât mai mult, miliţia era un obstacol.
Şi tov. Ana, când a luat cuvântul mi-a făcut impresia că, condamnă atitudinea lui Luca, că
e hotărîtă să lupte împotriva devierii, pentru introducerea liniei partidului. Atitudinea aceasta
împăciuitoristă a tov. Ana nu-i de înţeles. Şi în legătură cu munca mea cu Comisia de Control, am
avut discuţii, cât de multe ori ne pune şi pe noi în situaţie grea în legătură cu rezolvarea diferitelor
cazuri. Într-un caz ne indică într-un fel, în alt caz în alt fel, o lipsă de consecvenţă şi faţă de anumite
elemente oportuniste care n-au ce căuta în partid. De multe ori nu ne ajută să rezolvăm just o
problemă şi cred că, chestiunea acestui împăciuitorism e o problemă, pe care tov. Ana trebuie cu
toată seriozitatea s-o judece, pentru că aceasta a mers pe linia sentimentală a legăturilor personale,
nu principial.
Eu consider că împăciuitorismul faţă de devierea de dreapta e cel mai periculos, pentru că
şi jos aveam această atitudine şi tocmai de aceea trebuie cu hotărîre să condamnăm atitudinea
împăciuitoristă a tov. Teohari şi Ana. Să mobilizăm partidul pentru lichidarea acestei grave abateri
în partidul nostru şi a acelora care împiedică partidul în rezolvare.
Eu propun ca aceasta să nu se prelucreze prin Scrisoare Închisă, pentru că aşa cum am
prelucrat până acum, nu vom mobiliza partidul. Trebuie să venim deschis, să învăţăm de la
87
bolşevici cum să ducem lupta împotriva deviatorilor, împotriva duşmanilor, să ducem lupta cu
toată hotărîrea, pentru că numai în felul acesta înarmăm partidul şi lichidăm cât mai grabnic şi toate
consecinţele acestei devieri.
Tov. Ofelia Manole: Lupta de clasă se ascute în ţara noastră. Aceasta este legea trecerii
de la capitalism la socialism, şi contrarevoluţia îşi ascute şi ea lupta împotriva noastră.
Contrarevoluţia s-a cuibărit în sectoarele economice, financiare, a căutat să lovească în problema
principială a dictaturii proletariatului, în alianţa dintre clasa muncitoare şi ţărănimea muncitoare. Iar
platforma ideologică a contrarevoluţiei a susţinut-o, a ridicat-o în partidul nostru Luca. Noi toţi
ne-am întrebat şi ne-am frământat, şi am vorbit cu multă durere despre faptul că nivelul de viaţă al
clasei muncitoare în ţara noastră nu creşte aşa cum a preconizat planul nostru, aşa cum am dorit
noi, cum am luptat noi toată viaţa. Noi toţi ne-am frământat şi ne-am întrebat de ce nu suntem
aprovizionaţi cum trebuie, de ce acum, când am intrat în planul cincinal, situaţia clasei muncitoare
este încă la aşa un nivel cum este. Ne-a durut acest lucru şi Scrisoarea Închisă a C.C., dezbaterile în
C.C. au scos la iveală care e cauza acestei situaţii, unde e duşmanul, unde e această contrarevoluţie
organizată, care în mod metodic a organizat acest lucru ca să nu putem ridica nivelul de viaţă al
clasei muncitoare, ca să nu putem cu un ceas mai devreme să construim socialismul în ţara noastră.
Duşmanul a lovit în problemele fundamentale ale economiei, prin favorizarea chiaburilor.
Şi eu am văzut pe teren ceea ce a arătat Ghizela. Am venit şi eu alarmată la tov. Ana să
întreb dacă fac just că am început să iau de la mijlocaşi. Adevărul era că ei de mult trecuseră în
rândul chiaburilor, contrar tezei preconizate de Luca în lecţii şi în scris, că, în perioada de trecere de
la capitalism la socialism, nu se petrecea acest proces de trecere a mijlocaşilor în rândul chiaburilor,
d numai a săracilor în rândul mijlocaşilor. Noi nu numai că am scăzut artificial numărul
chiaburilor, dar am dat toate posibilităţile ca acei care n-au fost chiaburi să devină chiaburi, prin
politica noastră ţărănească, nemarxistă, antipartinică.
Ministerul de Finanţe a fost transformat, într-un fel de supra-minister, şi a căutat să
lovească tocmai în sectorul acesta: dezvoltarea industriei socialiste, transformarea socialistă a
agriculturii şi chiar direct în probleme sociale şi culturale. Noi ştiam cum se forma bugetul
ministerelor. Eu cunosc al celor care intră în sistemul Secţiei de Propagandă. Erau nevoie să facă
bugete umflate, pentru că Ministerul Finanţelor tăiat jumătate. Aşa ne învaţă Ministerul de Finanţe,
nu o politică principială, justă nu să ştim să facem un buget conform Planului nostru de stat, ci
Ministerul Finanţelor ducea această politică şi noi i-am dat posibilitatea. Deşi de nenumărate ori
puneam această problemă, spuneam, totuşi acolo e un secretar al partidului nostru, probabil că aşa
trebuie să fie, în loc să punem în mod hotărît această problemă la C.C.
În jurul lui Luca s-au grupat elemente duşmănoase, s-a creat o situaţie că se linguşeau
unii pe alţii şi nu lăsau să se spună un cuvânt de critică combativă. Nu ştiu cum are acum Luca faţa
să scrie proteste, că n-a fost înconjurat de aceste elemente, când e ştiut tuturor cine sunt cei de la
Finanţe şi a fost cerut ca ei să fie scoşi.
M-am întors ieri din regiune, şi e just ce spuneau tovarăşii, noi n-am dus până la capăt
lucrurile Ia C.C.. Nu putem spune că a fost atitudine împăciuitoristă, cred că trebuie să deosebim
atitudinea împăciuitoristă, pentru că noi în C.C. am spus toţi acest lucru, însă anumite influenţe au
fost, dar trebuie să deosebim atitudinea tov. Teohari de atitudinea întregului C.C., ca să nu se facă
confuzii. Însă destul de consecvenţi n-am fost. Eu m-am gândit la aceasta, însă cel mai bine m-am
gândit ieri, când am fost în satul Talpa din regiunea Botoşani, unde 38 de membri de partid au
prelucrat Scrisoarea şi un ţăran a spus: Vijoli şi Iacob sunt duşmani, dar Luca ce e? Şi n-am ştiut ce
să răspund acestui membru de partid simplu. Spuneţi-ne adevărul, a dus activitate duşmănoasă, mai
trebuie să fie în C.C., mai trebuie să purtăm portretul său? Iată cum membrii de partid ne-au arătat
88
nouă unde trebuie să mergem şi că n-avem voie să ne oprim la jumătate. Cine s-a înconjurat de
duşmani, nu poate fi un fiu demn al partidului nostru, nu poate fii în conducerea partidului nostru.
Pe mine m-a îndurerat foarte mult când am aflat despre atitudinea împăciuitoristă a tov.
Teohari şi Ana. Ce poate căuta acum împăciuitorismul între noi, când vedem unde a dus aceasta,
unde a dus aceasta, unde a dus cocoloşirea contravenţiei în rândurile noastre. A dus acolo că am
favorizat chiaburii, că n-am construit socialismul în ritmul în care am vrut, că noi care am spus că
sunt conducători ai clasei muncitoare, am mers în foarte multe privinţe împotriva intereselor clasei
muncitoare. Eu cred că această atitudine a tov. Teohari nu-i compatibilă cu un membru de partid,
cu un activist de partid şi tov. Teohari trebuie foarte serios să se gândească la acest lucru. Când am
lucrat la Apărarea Patriotică am cerut odată o întâlnire tov. Teohari ca să-i spun că am anumite
bănuieli împotriva lui Şraier şi i-am adus mult material. Am fost foarte surprinsă, când peste câteva
luni, Ştaier a fost luat în Ministerul de Interne. În naivitatea mea, m-am gândit, probabil aceasta e
linia şi n-am dus până acolo răspunderea mea ca să pun în faţa tov. Gheorghiu-Dej, faţă de C.C.,
acest lucru. E prima dată când ridic acest lucru, dar tov. Teohari ştie că s-a întâlnit cu mine şi i-am
spus acest lucru. Nu pot să-mi explic cum se poate face aşa ceva.
În ceea ce priveşte pe tov. Ana, în cuvântul pe care l-a luat aici la şedinţa C.C., la început
a fost un cuvânt puternic, şi până la sfârşit am aşteptat, ce o să mai spună, şi la sfârşit am simţit
parcă nu-i aşa hotărită să meargă până la capăt. Legătura ei cu Luca, munca aceasta împreună, a
tocit vigilenţa tov. Ana, a tocit acest spirit hotărit de luptă. Noi nu putem fi sentimentali acum,
tovarăşă Ana, pentru că pe fiecare îl doare, dar mai mult ne doare pentru ceea ce luptăm noi.
Noi trecem printr-un moment destul de greu. Ţara noastră n-a rămas în afara experienţei
altor ţări în acest moment. E şi firesc, pentru că construim socialismul şi ştim că aceasta nu se face
pe drum neted şi n-am fost nici noi feriţi de lovituri dinăuntru ale duşmanului. De aceea spun, că, în
acest moment, împăciuitorismul n-are ce căuta în rândurile noastre.
Eu cred ul acum nu-i momentul să-l ajutăm pe Luca, ci e momentul să ne ajutăm pe noi,
partidul nostru, clasa muncitoare, ca să putem construi socialismul.
Şi la noi, la Secţia de Propagandă, au fost greşeli grave. Noi am lăsat să apară broşurile
lui Luca cu grave greşeli. Azi, când le citesc, mă întreb cum s-a putut. N-am fost destul de vigilenţi,
n-am fost combativi, n-am avut suficient spirit de răspundere. Am lăsat lecţiile lui Luca. Azi când
le-am citit, m-am întrebat cum se poate să fi lăsat lecţii în care e o linie duşmănoasă, antipartinică,
antimarxistă. În unele materiale, se folosesc parafrazări ale lui Luca, nu ale partidului nostru.
Aceasta denotă că la noi a fost o lipsă de vigilenţă. Nu ne-am preocupat suficient să păstrăm linia
justă a partidului nostru dată în hotăririle partidului, în cuvântările tovarăşului Gheorghiu-Dej şi
pentru acest lucru noi am făcut o serioasă prelucrare.
Cred că prelucrarea de azi nu se poate opri aici. Sunt de acord cu ce au spus tovarăşii, că
această problemă trebuie s-o punem hotărit în faţa partidului întreg. Eu roşesc când mă gândesc că
eu am vorbit ieri aşa cum am vorbit, ştiam că nu-i aşa, că doar asta era linia la prelucrările pe care
trebuia să le facem în regiuni. Mă gândesc cum o să viu acum în faţa acestor oameni. Trebuie să le
spunem adevărul aşa cm e, trebuie să-l spunem şi oamenilor muncii şi trebuie să apărăm hotărit
linia partidului. Aceasta va întări partidul nostru şi ne va duce să construim socialismul cu un ceas
mai devreme.
Tov. Gh. Stoica: Sunt de acord cu formula dată în cele 3 documente citite aici şi care au
la bază analiza nu numai teoretică, dar şi practică a abaterii de dreapta, şi care au arătat suficient de
convingător că am avut de a face cu o linie contrarevoluţionară, contrapusă liniei partidului, că,
consecinţele acestei linii au fost loviturile date în domeniile de construire a socialismului, de
industrializare a ţării, a creditului, a alimentării, a nivelului de viaţă a clasei muncitoare. În al doilea
89
rând, că Luca, care a fost ideologul aceste linii şi care, în practică, a dus această linie
contrarevoluµonară, nu numai că nu s-a µnut de angajamentul luat în faţa Plenarei din martie 1952,
de a demasca şi de a lupta împreună cu întregul partid împotriva devierii, împotriva deviatorilor, de
a-i demasca ca duşmani ai construirii socialismului, nu numai că n-a făcut acest lucru, dar din tot ce
au arătat documentele de azi s-a văzut că a continuat mai departe şi a căutat chiar să critice munca
comisiei instituite de partid pentru a pune capăt, a demasca devierea şi pe deviatori ca duşmani ai
partidului şi ai construirii socialismului în ţara noastră.
S-a reamintit aici, şi cred, că pe bună dreptate, că atitudinea lui Luca are legătură cu
abaterile lui din trecut, şi nu-i fără importanţă de a reaminti că Luca a fost în fruntea unei fracµuni
care a dat lovituri partidului în momentul când, de acum, criza era în toi, tocmai atunci când
burghezia şi-a adus pe Carol, care a pregătit dictatura fascistă, a pregătit războiul împotriva Uniunii
Sovietice şi tocmai avea nevoie de a pune partidul pe o linie moartă, că lupta fracµonistă de atunci
a dăunat extraordinar de mult clasei muncitoare şi a făcut un serviciu burgheziei, cum însăşi
documentele Cominternului au caracterizat. Aşadar nu-i întâmplător nici ceea ce tov. Pârvulescu a
arătat aici, că aceasta s-a repetat, iar în momente critice, în ajunul instituirii dictaturii fasciste, al
pregătirii concrete, febrile a războiului împotriva U.R.S.S., când era vorba de diwlvarea partidului
şi de băgarea lui într-o organizaµe fascistă monarhistică. Aşadar nu sunt întâmplătoare aceste
lucruri. Niciodată Luca n-a luat consecvent şi până la capăt atitudine împotriva acestui lucru.
Eu nu vreau să repet aci ce posibilităµ a avut, pentru ca să-şi îndrepte greşelile. Vreau să
revin la a doua chestiune, la atitudinea tov. Teohari şi a tov. Ana faţă de această problemă, la care a
luat atitudine Plenara C.C. şi la care s-a pus în picioare întregul partid, care a făcut zid în jurul C.C.,
în jurul tov. Gheorghiu-Dej. Just au scos tovarăşii în evidenţă atitudinea nesinceră a tov. Teohari. E
un lucru grav ca un secretar de partid să vină în faţa Plenarei CC, să se declare de acord cu
aprecierea plenarei, să se angajeze că va lupta împotriva devierii şi deviatorilor, pentru ca atunci
când Plenara C.C. dă sarcina unui organ de partid pentru a formula un document şi pe baza acestui
lucru să fie mobilizat întregul partid, nu-i vorba aici de a lăsa mai moale într-una sau alta din
chestiuni. Din documentul citit de tov. Chişinevschi reiese că, în toate problemele esenµale care
caracterizează abaterea de dreapta, tov. Teohari a avut atitudinea de revizuire a hotăririi Plenarei.
Şi tov. Ana, în loc să demaşte atitudinea lui Teohari, din contra, cocoloşeşte lucrurile şi
nu ia atitudine, ci merge pe linia lui.
Eu nu sunt de acord cu aprecierea nici a tov. Ofelia, nici a tov. Pârvulescu, că, cauza
trebuie căutată în legături sentimentale, în atitudine de prietenie. O fi existând şi aceasta fără
îndoială, dar eu cred că nu aceasta poate fi cauza principală. Nu trebuie uitat că tov. Ana e un om
politic cu mare experienţă, cunoaşte istoria partidului şi aşa cum o cunosc eu pe tov. Ana, nu cred
că ea s-ar fi angajat pe această cale de a nu fi luat atitudine consecventă până la capăt faţă de tov.
Teohari, de a apăra poziµa lui Luca, dacă nu ar fi existat anumite înrudiri politice, ideologice, pe
linia abaterii de dreapta. Şi documentul are dreptate atunci când spune că tov. Teohari a avut
aceeaşi atitudine în fond în problema reformei băneşti. Nu-i întâmplător acest lucru, şi dacă am
adânci mai departe care a fost politica Ministerului de Interne, care, după cum just au scos în
evidenţă tovarăşii, trebuie să fie sabia, ochii partidului, în a lovi pe duşman, unde s-a văzut mai
mult decât tocmai pe linia Ministerului de Interne consecinţele abaterii de dreapta? Unde s-a simµt
mai mult că s-a întărit elementul capitalist şi care a fost consecinţele? Tocmai pe linia Ministerului
de Interne, el trebuia să fie acela care să dea primul semnal că, avem de a face cu asemenea abateri
şi uite cum se oglindeşte acest lucru jos. Cred că e justă propunerea de a se analiza munca pe linia
Ministerului de Interne tocmai în această perioadă. Eu m-am ciocnit mai mult cu Miliµa, unde am
văzut că domneşte un împăciuitorism, dar tocmai pe aici se scurg acele probleme ale îngrădirii
90
chiabwilor, prin care elementele contrarevoluţionare activează. Chiar în timpul reformei, când
elemente anarhice contrarevoluţionare au căutat să ne creeze chiar mişcări de masă, să se
concentreze la centrele de schimb, să dezorganizeze comisiile, îmi aduc aminte de atitudinea lui
Jianu, care pur şi simplu, n-a vrut să ia nici o măsură în această direcţie, şi a fost Lupu de faţă, când,
după ce tratam de dimineaţă şi am văzut că se face ora 4 şi nu se iau măswi, am telefonat tuturor
raioanelor să organizeze grupe de 1-200 de oameni ca să poată interveni, pentru că Miliţia nu voia
să intervină şi a trebuit să mă duc personal la câteva centre unde Miliţia nu lua atitudine. Cercetaţi
cu atenţie, că, în conflicte mai serioase, nu ştiu cum am ieşit cu Miliţia, prea mult bine nu o să iasă.
Am văzut ce fac şi în conflicte la ţară cu chiaburii.
În privinţa tov. Ana, să se analizeze nu partea sentimentală, care are şi ea un anumit rol,
dare aici înrudirea politică.
Documentul a arătat că tov. Ana, în loc să-l determine pe Luca de a se ţine de
promisiunea făcută Plenarei, de a lupta împreună că partidul împotriva abaterii de dreapta, în
convorbiri, în afara de şedinţele Biroului Politic, în afară de şedinţele organelor de partid,
convorbiri care au dus la crearea unei platforme comune. De unde acest lucru, tovarăşă Ana, de
unde tovarăşe Techari? Cine dă dreptul nu numai de a căuta să schimbi o hotărlre a Plenarei C.C.,
dar cine dă dreptul de a avea loc asemenea convorbiri care duc la o platformă comună? În limbajul
de partid aceasta înseamnă început de fracţionism. Eu cred că tov. Gheorghe-Dej a avut de o mie
de ori dreptate când a condamnat aceste discuţii separate, care duc la fracţionism. În mod
inevitabil, aceasta duce la diferite centre şi cu aceasta se dă o lovitură unităţii de conducere de
partid, în frunte cu tov. Gheorghiu-Dej. Lucrul acesta s-a întâmplat Luca a simţit că toată Plenara e
în picioare, a simţit pumnul strâns al Plenarei şi al întregului partid. De fapt Luca de fiecare dată
când C.C., Biroul Politic, a luat o hotărîre, el o contrapune pe a lui. Dacă şi tov. Teohari şi Ana ar fi
înţeles unitatea partidului, ar fi recunoscut conducerea că, în fruntea conducerii noastre, stă tov.
Gheorghiu-Dej, dacă ar fi recunoscut acest lucru fără rezerve, nu ar fi început să se târguiască
pentru acest document care a fost aprobat de întreaga plenară, nu ar fi încercat să vadă cum îl pot
schimba, ca să poată lichida hotărlrea Plenarei. Eu cred că partea aceasta ar trebui atinsă în mod
deosebit.
Când partidul are nevoie de unitate mai mult ca oricând în jurul C.C., în frunte cu tov.
Gheorghiu-Dej, nu poate fi admisă nici un fel de clătinare, sub nici o formă. Şi trebuie calificat
acest lucru tocmai cum l-a calificat în şedinţa comisiei tov. Gheorghiu-Dej şi orice şovăială,
trebuie, cu cea mai mare asprime, reprimată. În partidul nostru pot exista asemenea lucrwi şi noi
am văzut unde a dus cea mai mică slăbire a disciplinei de partid.
De aceea, eu cred, că, într-adevăr, a fost o oarecare inconsecvenţă în hotărlrea noastră de
rândul trecut cu alegerea lui Luca în comisie şi chiar menţinerea lui în postul de conducere de până
atunci - ar fi trebuit Plenara să ia atitudine cel puţin în ce priveşte scoaterea lui ca secretar de partid,
aceasta de fapt ne-a arătat-o experienţa Partidului Bolşevic, de la care trebuie să învăţăm, şi aşa s-a
procedat acolo, unde au ieşit aşa cum trebuie lucrurile.
Însă eu nu sunt de acord într-o privinţă. Documentul care a fost citit de tov. Apostol se
rezumă, în ce priveşte atitudinea tov. Teohari, la poziţia lui împăciuitoare, nesinceră, pur şi simplu,
demascare, dar demascarea în faţa întregului partid, fără nici un fel de consecinţe, deci există toate
elementele care vorbesc în acest sens. Cred că aceasta va întări într-o măsură extraordinar de mare
partidul nostru. Cred că şi în această privinţă Plenara trebuie să ia atitudine de măsuri
organizatorice.
La urmă vreau să accentuez asupra unui lucru: Când am dus în faţă activiştilor Scrisoarea
Închisă, cu toate că erau unii care au căutat să ne sperie, că n-au să iasă lucrurile bine, că e legat de
91
o serie de pericole, s-a dovedit că oamenii aceştia nu numai că n-au avut dreptate, dar ei ascundeau
cu totul altceva decât interesele partidului. Partidul şi membrii de partid au crescut la un asemenea
nivel, că ei ştiu să deosebească foarte bine prietenii partidului de duşmanii lui, de acei care clatină
linia partidului şi de aceea cred că, în faţa partidului, nu vom face decât să întărim partidul. Şi toţi
membri de partid vor face mai mult zid în jurul C.C., în jurul tov. Gheorghiu-Dej.
Tov. Constanţa Crăciun: De câteva săptămâni în adunările organizaţiilor de bază, în
adunările plenare de partid, Scrisoarea Închisă, şi anume întrebări revin în fiecare şedinţă, întrebări
care se pot formula în rezumat aşa: de ce un om, care a adoptat o asemenea poziţie ca tov. Luca,
mai există în partid? Dacă mai sunt şi alţii care au o poziţie împăciuitoristă? Oare ce gândesc
partidele frăţeşti despre atitudinea lui Luca şi despre devierea de la linia partidului? Şi noi dăm din
colţ în colţ şi am mai primit şi directive: Nu admiteţi să se spună că C.C. e împăciuitorist, şi noi
ştim că nici nu e, dar în faţa acestor întrebări nu poţi răspunde în aşa fel ca să fi cu conştiinţa
împăcată pentru că, într-adevăr, la şedinţa trecută a C.C., noi totuşi n-am tras până la capăt toate
consecinţele.
Din materialul de azi rezultă că nu-i vorba numai de deviere de la linia partidului a unuia
sau altuia, a unui grup de conducători de partid, ci e vorba de o acţiune duşmănoasă, care a urmărit
subminarea construirii socialismului, restaurarea capitalismului în ţara noastră, că e vorba de o
acţiune de trădare împotriva partidului nostru, a clasei muncitoare, a ţării noastre, a proletariatului
mondial pentru care ţara noastră, alături de celelalte ţări, cu URSS în frunte, e un sprijin şi o
speranţă.
Îţi stă mintea în loc de ceea ce vezi azi cu ochii omului care a învăţat mai mult, de ceea ce
vezi că s-a petrecut la Bancă, la Ministerul Finanţelor, în cooperaţie, congresul moşierilor,
congresul deposedaţilor, la creditele pentru apărarea naţională e un om în al cărui cazier dacă te uiţi
bine vezi că a fost în spionajul francez şi englez, şi o serie de alţi bandiţi care s-au aglomerat în
jurul lui Luca, pe care şi i-a strâns, cu care a dus acţiune criminală şi trădătoare. Eu muncesc în
Capitală pe linia de partid şi pot spune că n-am tras nici eu ultimele consecinţe din Scrisoare, în
sensul de a munci consecvent, cu toată mintea şi puterile mele, în colectivul din care fac parte,
pentru a întări organizaţiile şi a ajuta pe linia de partid la mai grabnica îndreptare în acele unităţi în
care s-au manifestat în primul rând devierile. În acest sector s-a petrecut o acţiune criminală, care a
lovit în viaţa poporului nostru în năzuinţa lui de a trăi mai bine, şi pentru aceasta trebuie să
răspundă Luca şi toţi circarii lui.
Cu tov. Teohari eu am lucrat nu prea mult, dar faptul că a adoptat această poziţie, că a
adus în discuţie în mod nepartinic Scrisoarea, dovedeşte o atitudine împăciuitoristă. Aceasta nu-i
de azi că în viaţa şi munca lui are poziţii nu pe principiile partidului nostru. Se complace într-un
mediu care nu-i potrivit pentru un membru de partid şi pentru un om de conducere.
A ridicat cineva problema lui Şraier. Dar la Interne avea pe Tănăsescu. Am ridicat de
mult problema lui. El a venit la noi la închisoare, cu 3 luni înainte de eliberare, trimis de Şraier sau
de altcineva, să-mi ceara şi mie şi altor tovarăşi să abzicem în scris de convingerile noastre, să
facem declaraţii că nu ne vom mai ocupa de politică, să ne dea Antonescu drumul, că are partidul
nevoie de noi, spunând că aceasta este părerea oficială. Se poate că a fost a lui Foriş. Acest lucru
l-am arătat de câteva ori.
Îl are pe Jianu, care în fiecare lună se întâlneşte cu câte o bandită, cu câte o femeie băgată
să spioneze şi a.,.mcă afară câte un om ca Roman de la Crucea Roşie, iar tov. Teohari îl
îmbrăţişează, îi dă o muncă acolo. În sectorul Internelor, orice muncă e o muncă de încredere,
pentru că e vorba de apărarea bunurilor poporului nostru şi din acest punct de vedere vorbesc. Am
văzut la reformă că agitatorii noştri erau combătuţi de Miliţie, care făcea aşa-zisă muncă de
92
lămurire şi oamenii noştri făceau treaba Miliţiei. Sau că au trebuit intervenţii speciale în perioada
însămânţărilor ca să îndrăznească un miliţian să aresteze pe chiaburii care au sabotat însămânţările.
Eu cred că trebuie analizată activitatea Ministerului de Interne.
În măsura în care tov. Teohari, într-un moment aşa hotărîtor pentru viaţa partidului
nostru, pentru viitorul lui, în care răspundem şi faţă de oamenii asupriţi din alte ţări, cred că e foarte
serios sub semnul întrebării, dacă tov. Teohari trebuie să mai rămână în aceste condiţiuni pe postul
pe care-l are. Eu consider că nu.
În privinţa tov. Ana: eu am muncit multă vreme cu ea şi personal mă doare faptul că astă
seară discutăm - şi e just că discutăm - faptul că tov. Ana s-a antrenat într-o acţiune nepartinică,
neconformă cu principiile partidului nostru, că într-un grupuleţ a pus în discuţie o hotărîre a C.C.
Sunt de acord că tov. Ana are de multe ori o atitudine de tolerare a greşeli. Chiar în munca care am
avut-o, n-am simţit în cei 3-4 ani cât am fost acolo, mâna unui om care nu-ţi tolerează greşelile, te
critică în mod consecvent. Timp de 4 ani n-am fost criticată, nici chemată la răspundere şi n-aş vrea
să descriu câte lipsuri am avut eu personal în organizaţia U.F.D.R. Tot ca o moştenire a acestui
spirit, în problema luptei pentru pace punea problema: la femei trebuie să mergem mai larg, dacă
chiabura vrea să intre în mişcarea pentru pace pentru că are şi ea copii, să intre. Era greu la ţară, să
educi ca toate acestea să nu influenţeze asupra muncii femeilor.
Am fost la şedinţa activului C.C., l-am auzit pe Chirtoacă, şeful Secţiei Agrare a C.C.,
bâlbâindu-se, fără răspundere, faţă de situaţia în care poartă şi el, şi Secţia respectivă, o serioasă
răspundere, de dezinformare a C.C. Ştiu că nici până acum nu-i schimbat.
Într-adevăr, dacă mergem în faţa partidului nostru şi spunem oamenilor noştri de partid:
Iată, aceasta e situaţia, aceştia sunt oamenii, aceasta e acţiunea criminală a lui Luca, acestea sunt
consecinţele pe care fiecare din cei care au răspunderea le trag, şi discutăm deschis cu organele
noastre problema devierii de dreapta şi acţiunea criminală a lui Luca, aceasta o să însemne o
serioasă cotitură a organizaţiilor de partid şi cred că şi eu personal o să mă învăţ minte să muncesc
mai bine, în special în problema asta aşa importantă a politicii de cadre, a şti să ridici cu
intransigenţă cadre mai puţin strălucite, însă cadre muncitoreşti, care se vor dezvolta, fără pete, care
să meargă înainte. Şi am văzut că trebuie să înveţi, să nu te laşi dus, cum m-am lăsat eu dusă pe
linia lui Luca în cooperativele săteşti, unde am pus problema de ce femeilor nu li se vinde marfă
dacă nu dau ouă.
Faptul că a putut să se întâmple o asemenea deviere vine şi de acolo că noi nu învăţăm cu
destulă consecvenţă, să ştim că scoatem din faşă răul acolo unde se produce.
Sunt de acord cu propunerea documentului şi consider că trebuie pusă sub cercetare
activitatea Ministerului de Interne şi situaţia tov. Teohari.
Tov. W. Suder: Sunt de acord cu cele arătate de tov. Stoica şi vreau să adaug o problemă
care n-a fost ridicată, de care m-am izbit eu, care se consideră de importanţă măruntă, dar cred că e
de o importanţă deosebită. E problema reglementării situaţiei tovarăşilor consilieri sovietici care
vin la noi în ţară. S-a discutat de nenumărate rânduri să putem reglementa situaţia financiară, de a
putea cumpăra de pe piaţa liberă anumite obiective. Tov. Bodnăraş, într-o asemenea şedinţă cu tov.
Teohari şi Luca, au stabilit să se întrunească o comisei formată clin miniştri adjuncţi, unde să
clarificăm odată situaţia cumpărării de pe piaţă liberă. Ne-am întrunit de 3 ori şi am ajuns la
concluzia că sunt posibilităţi de a reglementa. În toate cele 3 şedinţe, Modoran arătat că e
imposibil de a rezolva. Din capul locului era o atitudine făţiş duşmănoasă. La fel şi la Ministerul de
Interne. Deşi Guvernul cere Guvernului Sovietic să ni se trimită aceşti oameni, când vin nu lui se
dă locuinţă. Oare noi am putea exista azi în acest sediu, dacă Armata Sovietică nu ne-ar fi eliberat?
Facem o serie de manifestări de dragoste faţă de Armata Sovietică, şi când se ridică o problemă la
93
Ministerul de Interne, sunt în imposibilitatea de a le găsi o locuinţă. Oamenii arată că nu pot
rezolva problema, că la Ministerul de Interne, cel care lucrează în acest domeniu, e tov. Teohari,
care e secretar de partid, pe când Bodnăraş e numai membru al Biroul Politic şi trebuie să stea pe o
treaptă mai jos.
Eu sunt complet de acord că ce au făcut tovii însărcinaµ să îndeplinească reforma
bănească e o crimă, că n-au µnut cont că 22.000 de salariaµ au rămas fără salariu. N-ar strica să
treacă şi ei să muncească, pentru că s-au rupt de realitate, nu se interesează că oamenii muncii
n-au avut 2-3 săptămâni ce mânca, pentru că au primit în 27-28 salariile, chiar minerii din Valea
Jiului. Eu am impresia că Vijoli şi ceilalµ de acolo n-au nimic comun cu clasa muncitoare.
Tov. Luca , ca secretar de partid, trebuia să fie acela care să introducă linia politică, şi n-a
introdus-o, cu tot ajutorul dat aci. Eu cred că e just apreciat de comisie că nu poate rămâne mai
departe secretar al partidului nostru.
Eu am prelucrat scrisoarea în câteva locuri. Într-adevăr am fost în situaµa că n-am putut
da răspuns, pentru că sunt derutat. Am prelucrat cum am ştiut, dar nu era de ajuns.
Când s-a discutat prima dată în şedinţa Plenară din 29 martie, am făcut legătură, oare cum
C.C. al PC(b) l-a lăsat de câteva ori pe Troţki, uite că acum avem şi noi aşa abateri şi nu putem lua
măsuri, pentru că tov. Luca a luat o atitudine sănătoasă.
Voci: N-a fost sănătoasă.
Tov. W. Suder: Şi marea majoritate a C.C. a fost de acord ca să intre în comisie. Abia
acum rezultă că n-a fost sincer, n-a fost sincer, n-a mers în această comisie ca să ajute C.C., ci ca să
saboteze. De aceea sunt 100% de acord să se ia măsurile arătate.
Tov. M. Mujic: Raportul prezentat de tov. Apostol, şi în care a arătat că, în Biroul
Politic, tov. Luca a fost susµnut de tov. Teohari şi Ana în ce priveşte problema devierii, făcut
să-mi fie imediat clară problema că, într-adevăr, tov. Luca poartă răspunderea în problema devierii
în problema ţărănească.
Raportul tov. Gheorghiu-Dej la Plenara din 3-5 II1artie a trasat sarcina partidului în lupta
pentru construirea socialismului, de întărire zi cu zi a alianţei. Învăţătura leninist-stalinistă ne arată
că baza intrării alianţei constă în sprijinirea ţărănimii muncitoare şi luptei hotărîte împotriva
elementelor chiabureşti. Acum, în faţa raportului prezentat în faţa noastră, unde se arată o serie de
lucruri prin care au fost sprijiniµ şi s-au creat condiµuni de îmbogăµre a chiaburilor, oare nu-i clar
că a fost călcată linia partidului, rezoluµa Plenarei, şi a fost dusă o politică pentru restaurarea
capitalismului, pentru a da posibilitate să crească capitalismul în dauna şi pe spinarea clasei
muncitoare? Cu cât dt!votament şi spirit de sacrificiu luptă clasa muncitoare zi de zi pentru
îndeplinirea planului, pentru ridicarea productivităµi muncii şi ca să creeze cât mai mare acumulare
pentru dezvoltarea industriei, pentru construirea socialismului, şi iată din raport, rezultă câte
miliarde s-au furat din banii clasei muncitoare, care trebuiau să meargă pentru ridicarea nivelului
de trai, dar care au mers în buzunarele bandiµlor.
Sunt de acord cu documentul prezentat şi cu tovarăşii care au vorbit înainte, mai ales cu
tov. Stoica.
În ce primeşte poziµa tov. Teohari şi Ana de a lua apărarea tov. Luca, cred că nu-i
sănătoasă, pentru că Statutul arată clar, odată ce s-a luat o hotărîre nu se mai discută, ci trebuie să se
dea numai lupta pentru aplicarea ei în viaţă. După discuµile din Plenară, după criticile aduse, după
ce tov. Luca a recunoscut, cu ce drept mai vine când comisia aduce fapte concrete, cu ce drept mai
bine să conteste? Faptele arată realităµ obiective, şi cum ne învaţă tov. Stalin, realităţile obiective
nu poµ să le negi.
94
În ce priveşte Securitatea şi Miliţia, e o castă, parcă e o cetate, parcă e acolo Papa Pius,
ceva deasupra căruia nu poţi trece! Un maior de securitate din Deva, membru al Comitetului
Regional, a fost criticat în Biroul Regional pentru atitudine nesănătoasă, îngâmfată. Maiorul pleacă
la Securitate şi acolo discută de ce a fost chemat la Birou şi trimite 2 agenţi să tragă la răspundere
pe secretarul regional cu ce drept l-a chemat. Dar ce, Securitatea e deasupra partidului? Trebuie să
avem încredere în organele de stat, dar cred că de mai multă încredere se bucură un secretar
regional şi are dreptul să critice pe oricine nu-şi face datoria.
Alt caz: un bandit, secretar al sfatului popular într-o comună din raionul Haţeg unde au
fost arestaţi nişte bandiţi dintr-o organizaţie fascistă, am descoperit că e unul care pe timpul lui
Antonescu a fost la Primăria din Odessa. De două ori am sesizat securitatea că acolo merg treburile
prost, dar ei spun: noi avem dispoziţiile noastre, secretele noastre, noi trebuie să lucrăm tacticos şi
aşa lucrează duşmanul împotriva noastră. Au o atitudine de superioritate şi Miliţia şi Securitatea, că
nimeni nu poate să-i tragă la răspundere. De multe ori organele de partid se lovesc de mari greutăţi
în această privinţă.
În ce priveşte momentul de faţă, cred că fiecare tov. e scuturat de aceste evenimente, care
ne dor. Însă bolnavul trebuie vindecat, aşa e şi partidul nostru, care trebuie vindecat de boala în care
a intrat.
Un tov.: Partidul nostru nu-i bolnav!
Tov. Mujic: Dare un buboi care poate îmbolnăvi tot partidul. Părerea mea e că fiecare
trebuie să ne gândim şi cu hotărîre să luptăm pentru întărirea partidului nostru mai departe, să
creăm un zid puternic în jurul tov. Gheorghiu-Dej, în vederea îndeplinirii sarcinilor uriaşe ale clasei
muncitoare în ţara noastră.
Tov. Gh. Florescu: Când s-a prelucrat primul material, am arătat că există mâna
duşmanului, dar n-am adâncit această problemă şi dădeam zor cu peştele din iaz. După aceea a
apărut Scrisoarea. După ce am mers pe teren şi am prelucrat-o, mi-am dat seama şi am văzut
rădăcinile adânci ale acestei devieri. Am asistat la şedinţa unei organizaţii de bază, unde un simplu
ţăran spunea: la noi dacă ai ciupit o femeie te dă afară din partid, dar pe Vasile Luca de ce-l mai
ţine acolo sus?
S-a arătat clar că banda aceasta a deviatorilor a frânat construirea socialismului, a urmărit
împiedicarea transformării socialiste a agriculturii şi readucerea la putere a celor care şi-au pierdut
raiul şi râvneau după el. Acum putem să descoperim printre studenţi mii de fii de chiaburi care au
fost trecuţi la mijlocaşi, care au venit cu dovadă de la sfat pe baza chitanţei de la percepţie, că sunt
mijlocaşi. Chiar la C.C. unul a pus întrebarea, cum stăm cu mijlocaşii înstăriţi. Când am cercetat,
am descoperit că tatăl lui are un cazan de ţuică. Chiar jos cei care vor să cocoloşească această
problemă, vor să apere pe tatăl chiabur, sau vreo rudă.
Îmi aduc aminte de poziţia tov. Drăghici. I-am spus: A ridicat tov. Gheorghiu-Dej mâna,
şi tu n-ai votat? Şi acum sunt convins că tov. Drăghici a făcut bine.
Tov. Chişinevschi: Tov. Gheorghiu-Dej ştia ce-i bine, şi tov. Drăghici ştia.
Tov. Florescu: Mergând pe drum am auzi cântecul care-l slăveşte pe tov. Gheorghiu-Dej
şi apoi pe Luca. L-am întrebat şi pe Roşianu de ce l-a mai dat la radio. În timpul prelucrării
Scrisorii noastre, în care arătam greşelile lui Luca, când acest cântec la radio, şi oamenii erau
derutaţi.
Eu sunt de acord cu totul cu măsurile propuse de comisie şi cu trimiterea în faţa justiţiei
poporului a tuturor celor care au făcut crima aceasta. Muncitorii au răbdat de foame pentru că nu li
s-a dat pâine. Ei zic, bine, deviere, dar cine ne dă banii pe care nu i-am primit?
În ce priveşte pe tov. Teohari, sunt sigur că el a împăciuitorist. Aceasta am văzut-o şi în
munca noastră. Nu ne-a criticat niciodată. Veneam cu materiale, să ştie şi tovarăşii din conducere şi
95
el spunea că ştiu. Când a fost chestiunea cu decorarea, am întrebat: Aţi analizat, merităm sau nu?
Nu s-a adâncit problema, nu s-a văzut cum merge. Noi avem o serie de succese, că ne-am ţinut scai
după exemplul Komsomolulu(, am educat tineretul în spiritul dragostei faţă de partid. De când era
vorba de un element burghez, întotdeauna mergea la tov. Teohari să se plângă că l-am exclus din
UTM. El ne spunea: Aveţi grijă, cercetaţi. Asta când era vorba să aruncăm pe unul care nu era de
origine muncitorească. Şi noi trebuia să ne pierdem vremea cu un fiu de moşier sau de chiabur.
Acum vreo 2 zile am fost chemat la tov. Teohari şi mi-a spus să facem o analiză cum a
terminat cu munca voluntară. M-am mirat ce l-a apucat, probabil l-a frecat tov. Gheorghiu-Dej sau
altcineva! Acum o să facem şi analiza în direcţia muncii voluntare.
Rugăm partidul să ne ajute în munca noastră, să vedem în ce măsură împăciuitorismul e
şi în organizaţiile noastre sau în C.C.-ul nostru, dacă există, să-l lichidăm şi să mergem mai departe
în spiritul educării comuniste a tineretului.
Tov. Petrescu: Tu eşti secretar şi membru al C.C.-ului.
Tov. Florescu: Eu m-am angajat, dar cer ajutorul partidului.
Tov. L. Chişinevschi: Aşa vorbeşti şi cu tineretul, că „l-a frecat", despre un secretar de
partid?
Tov. Roşianu: Din ascultarea raportului Comisiei, am constata că aprecierea făcută de
Plenara trecută asupra devierii de dreapta, ca urmare a presiunii elementelor burgheze în partid şi
existenţa burgheziei şi claselor în perioada aceasta, că această apreciere acum poate fi completată,
că nu-i vorba numai de o deviere ca urmare a acestei presiuni, ci e vorba de alunecarea pe poziţia
duşmanului de clasă. Aşa ne învaţă şi experienţa PC(b) că deviatorii ajung mai devreme sau mai
târziu, pe poziţia duşmanului. Documentul ne arată că, într-adevăr, s-a ajuns pe această poziţie, că e
vorba de o acţiune organizată pentru zădărnicirea construirii socialismului, de frânare a ritmului
construirii socialismului. S-a vorbit de rupere între planul financiar şi cel economic de stat. Eu, într-un
sector neproductiv, am constata acest lucru. Am fost chemat să discut în privinţa unui post
planificat din sectorul unde lucram, de către Modoran, şi el a început să se târguiască, dacă nu
suntem de acord să dea mai mult sau mai puţin. Mă gândeam: Ce s-o fi petrecând la întreprinderi,
unde, după cum vedem acum, nu s-au dat la timp mijloacele financiare planificate şi nu s-au dat în
întregime.
E vorba de acţiune duşmănoasă, de ajungerea tov. Luca pe poziţiile duşmanului de clasă.
Am constatat că, în ce priveşte teoria aceasta a scăderii numărului chiaburilor la sate, în perioada
construirii socialismului, această teorie a fost însoţită,de fapt, şi anume, tocmai în sectorul
schimbului, unde a aplicat duşmanul teoria lui Luca. Noi ştim că burghezia satelor s-a băgat în
acest sector al schimbului şi datorită lipsei de control al statului. În ce priveşte întărirea şi existenţa
pieţei neorganizate, au apărut acolo o serie de negustori care s-au îmbogăţit.
Nu pot fi decât complet de acord cu propunerile făcute aici. Tov. Luca se încadrează în
abaterea oportunistă clasică de dreapta.
Tov. Petrescu: Şi aşa cum am spus, a ajuns direct pe poziţia duşmanului de clasă.
În ce priveşte discuţiile în jurul poziţiei tov. Teohari şi Ana, îmi vine greu să-mi explic
cum s-a întâmplat acest lucru. Şi eu am, personal, de învăţat din acest fenomen, să văd cum
tovarăşi cu experienţă multă, cu nivelul tovarăşei Ana şi Teohari, cad în anumite împrejurări,
slăbesc vigilenţa şi alunecă pe o asemenea poziţie. Învăţăm cât de necesar e să avem grijă, să
tremurăm la fiecare pas de grija de a nu ne îndepărtam de la principialitatea bolşevică.
• Organizaţie de tineret de tip sovietic.
96
Tov. V. Vaida: La Plenară, când s-a prelucrat abaterea de dreapta din partidul nostru, lui
tov. Luca i-au trebuit trei ori să ia cuvântul. Eu mi-am pus întrebarea în acele zile, oare tov. Luca a
fost convins?
Tov. Gheorghiu-Dej: Când ţi-ai pus întrebarea?
Tov. Vaida: În zilele când a fost conferinţa, eu am şi spus că zilele acelea au fost pentru
mine o şcoală de răscolire în toate problemele.
Tov. M. Constantinescu: Nu s-a văzut la şedinţa activului.
Tov. Vaida: Cât am văzut, cât am înţeles am spus. Se poate vedea stenograma ce am
spus.
Tov. Gheorghiu-Dej: Nu erai pregătit probabil.
Tov. Vaida: Eram pregătit şi cred că, în sensul acesta, am şi luat cuvântul.
Tov. Luca în loc să vadă ca un ajutor că se ocupă comisia de verificarea Ministerului de
Finanţe, mai scrie pe urmă încă scrisori de protest şi insistă pe linia sa mai departe, de cocoloşire a
lucrurilor, de a nu le arăta şi de a nu fi de acord.
Când l-am verificat pe Iacob m-a chemat şi mi-a pus întrebarea de ce nu se rezolvă
problema lui Iacob şi cumva mi-a pus-o în sensul că de ce nu s-ar rezolva favorabil, că Iacob e
vechi activist de partid şi are merite. Deşi eram prieten cu Iacob, dar partidul e partid şi când e
vorba de verificare, nu puteam avea altă atitudine decât să îndeplinesc sarcina care mi-a dat-o
partidul, cu care eram şi de acord. Într-o serie de discuţiuni se căuta a se influenţa verificarea, şi
i-am spus tovarăşului Luca că nu se poate. Tov. Luca a spus că nu-i de acord, insista că Iacob nu e
aşa cum se spune, pentru că noi presupunem să fie scos din partid şi de la Ministerul de Finanţe.
Tov. Drighici: Nu există astfel de propunere.
Tov. Vinţe: Din parte D-tale nu.
Tov. Vaida: A fost în comisie cu tov. Borilă, Marta Drăghici ... •
Tov. Ghizela Vass: Am documentul, şi poziţia D-tale. în ticluirea documentului. El a
spus că, cu astfel de documente, nu pleacă la Moscova.
Tov. Vaida: La Comisia Centrală nu cu acest document m-am prezentat. După ce am
făcut documentul m-am dus la tov. Moghioroş şi i-am spus că nu se potriveşte să plece la
Moscova.
Tov. Ghizela Vass: Documentul D-tale, mulţi ani ne-a împiedicat să-l scoatem. Întregii
Comisii i-ai dovedit că el trebuie să plece, că (sic!) cu un astfel de referat nu poate pleca, şi pe baza
referatului d-tale, a plecat.
Tov. Borilă: S-a dat comisiei să vadă dacă Iacob poate să plece sau nu şi s-a cerut
aprobarea foarte urgentă. am chemat pe Iacob şi s-a hotărît că nu poate pleca. După câtva timp, noi
ne-am schimbat de multe ori, documentul acesta a fost iscălit fără comisie.
Tov. Vinţe: Şi pentru care Comisia Centrală de Verificare a contestat referatul lui Vaida
şi s-a luat din mâna lui, pentru că n-a prezentat garanţia unei verificări cinstite.
Tov. Vaida: Nu-i chiar aşa ... •
Tov. G. Vass: Ele obişnuit să spună întotdeauna că nu-i chiar aşa ... •
Tov. Borilă: La început a fost de acord cu comisia să nu plece. Dar documentul l-a
semnat.
Tov. Vaida: Noi am făcut iniţial să fie dat afară din partid. La Comisia Centrală mi s-a
spus că nu putem verifica trecutul din ilegalitate şi a rămas în partid. Am fost apoi chemat de tov.
• Aşa este în text.

97
Moghioroş şi mi s-a spus că e propus să plece la Moscova şi să vedem ce este. I-am explicat tov.
Moghioroş care e situaţia lui Iacob, care e poziţia comisie. Nu putem verifica trecutul, n-avem nici
un material. A spus: Faceţi în orice caz referatul ca să plece. Am venit la Comisie şi am spus ce ni
se cere şi am convocat comisia. Am discutat aceasta. Ni s-a cerut acest referat. Eu l-am făcut, l-am
semnat, l-am dat tov. Moghioroş dar, totodată, m-am dus i-am spus părerea că şchioapătă ceva,
cum poate pleca, nevasta lui, e fiica unui are fabricant, care s-a plimbat în Anglia, în Franţa ... •
Tov. Gheorghiu-Dej: De câte ori ai stat la masă cu fiica asta?
Tov. Vaida: Am stat. Dar aşa cum s-a întâmplat cu aceste referat. Verificarea lui Iacob
nu s-a terminat.
Tov. Gheorghiu-Dej: Dar tu erai prieten cu el, stăteai la masă acolo, ai stat la dânsul un
timp?
Tov. Vaida: Da.
Tov. Gheorghiu-Dej: Nu putea să te influenţeze într-un fel sau altul să pui o vorbă bună
în referat?
Tov. Vaida: Ba m-a influenţat. Eu când m-am dus la Cluj nu l-am cunoscut. Mi-a fost
recomandat de tov. Rangheţ care mi-a spus ,,Singurul membru de partid din Ardealul de Nord, cu
care să iei legătura să te ajute". Eu îmi dau sama că nu întâmplător eu la Cluj n-am primit
locuinţă ... •.
Tov. Moghioroş: Tovarăşe Vinţe, de ce falsificaţi adevărul? Adevărul e că ai primit
sarcina de a prezenta un raport amănunţit despre Iacob, pentru că era o propunere a tov. Luca, cu
recomandarea ca acest om să fie trimis în comisia economică. De ce falsificaţi acest fapt, că tu,
împreună cu Iacob, cu care erai prieten la cataramă, şi când erai secretar la Cluj, acei oameni care
au îndrăznit să-l critice pe Iacob, nu în 24 ore, dar în 2 ore au fost excluşi din partid. Cei care l-au
criticat au ajuns şi în puşcărie, vreo 3 tovi au fost închişi la Securitate. Deşi ştiai în 1948, că, în
locuinţa lui Iacob, a fost prietenul lui care venea şi la tine, Balaş Egon, când ştiai că în casa lui
Iacob e invitat căpitanul Young, ataşatul militar englez, n-ai suflat nici o vorb\ de ce nu vorbeşti
de aceasta, de ce nu arăţi că nu ai fost în stare să faci un referat cinstit, pentru că ai fost legat, ai fost
băgat, dus de nas, în afacerea lui murdară cu farmacia şi a alte porcării? Asta te-a împiedicat, nu
eu, nici Comisia Centrală. Dar spune adevărul!
Tov. G. Vass: Noi nu i-am dat carnet de partid.
Tov. Vaida: Aceste lucruri nu le ştiu, nici despre maiorul englez. Aici e vina mea, că
prea puţin m-am ocupat de fabrica lui ,Dermata" sau de „Sanadrog". M-am mulţumit că aveam
bani. Nu m-am ocupat nici de drogherie, nici de fabrică. În ce priveşte lucrul celălalt, sigur că m-a
influenţat. Când m-am dus în Ardealul de Nord, ce poziţie aveau aşa-zişii membrii de partid?
Realitatea e că numai el m-a ajutat în muncă. Problema era cu care Comitet Central să luăm
legătura. Se punea problema: mergem la Budapesta sau la Bucureşti? E uşor să vină tovarăşul
Olteanu acum când s-au întâmplat lucrurile care le ştiţi. Era acolo o situaţie gravă, în care se
ciocnea cap în cap fascismul român cu fascismul maghiar.
Tov. Moghioroş: Vina mea e aceea că atunci când am văzut şi am discutat documentul
cu Comisia specială, că, cu acest document nu ne putem mulţumi, cu Iacob e ceva mai mult, Iacob
e spion, în loc să propun arestarea lui şi cercetarea, am forţat pe tovarăşi să caute documente, am
mers pe linia aceasta de a căuta materiale. Aceasta e vina mea.

' Aşa este în text.
98
Tov. Vaida: Sunt de acord cu materialul prezentat de tov. Apostol în privinţa măsurilor
ce trebuie luate împotriva tov. Luca.
Nu sunt de acord cu tov. Ofelia care spune că, cu ce obraz o să prelucreze acum a.şa, când
la prelucrarea Scrisorii .. :
Tov. Ofelia: N-am spus a.şa, de ce faci diversiuni?
Tov. Vaida: La prelucrarea Scrisorii s-au pus foarte multe întrebări, dacă e suficientă
critica făcută de tov. Luca. Cred că partidul analizând lucrurile, aceasta va fi o întărire şi mai mare a
lui, dacă se vor prelucra aceste grave abateri. Eu am rămas surprins cum e cazul de a nu arăta
partidului adevărul cu bugetele deficitare şi excedentare sau cu acele hârtii care le-a predat în mâna
statelor duşmane ... •
În ce priveşte problema tov. Teohari şi Ana, nu ştiu cum tov. Teohari a putut, după ce s-a
discutat în Plenara C.C. să aibă o astfel de poziţie? Tov. Teohari e înconjurat de o serie de elemente
duşmănoase. Tot de la verificare cunosc, când l-am verificat pe Jianu, care e un tip de găinar, care a
vrut să arate partidului că el a tăcut sabotaje în timpul războiului antisovietic, şi, de fapt, am
constatat că el fura şi făcea chefuri cu banii. Avem materiale că, în restaurante făcea chefuri cu o
serie de elemente care au aranjat lucruri de plecare, sau cum e cazul lui Cumpănaşu, care face teorii
la Interne şi trimite mereu tot felul de intervenţii. Aceştia au influenţat şi arătat de ce elemente e
înconjurat tov. Teohari. Mai e acolo şi Pătrăşcoiu ... În Ministerul de Interne, care trebuie să fie
organul cel mai vigilent, cel mai hotărit, tocmai acolo sunt astfel de elemente în munci de mare
răspundere.
Odată cu prelucrarea Scrisorii s-a ridicat problema în ce priveşte abaterile de dreapta de la
Ministerul Agriculturii. Acolo se verifică activitatea Direcţiei Generale a Gostat şi SMT. Eu
propun să se extindă această verificare, să se vadă într-adevăr răspunderea, care sunt aceste abateri,
în întregul Minister al Agriculturii.
Tov. Gheorghiu-Dej: Este o hotărire în acest sens.
Tov. G. Vass: În Ministerul Agriculturii cum s-a manifestat această deviere?
Tov. Vaida: S-a manifestat şi ca linie dată de mine. Eu am ridicat problema la Legea
impozitului agricol. M-am lăsat influenţat că nu contează impozitul agricol cât se strânge, că acesta
e doar ceva simbolic. Aşa mi-au spus Iacob şi Craiu. Şi am făcut calcule în această măsură.
Tov. Luca: E vorba de calcularea veniturilor unei gospodării ţărăneşti.
Tov. Vaida: În ce priveşte rapiditatea transformării socialiste a agriculturii, nu pot spune
că noi am fost aceia care s-o împiedicăm sau n-o grăbim. Aici am avut abateri în ce priveşte
deschiaburirea sau comasările. Aceasta s-a analizat în hotărirea din 18 septembrie.
Tov. Bunaciu: Documentele citate în Plenara de azi au aruncat o lumină clară asupra
devierii de dreapta şi mai cu seamă asupra deviatorilor. Dacă pe baza documentelor C.C.,
Secretariatului, şi pe urmă a şedinţei Plenare din martie, noi am vorbit, şi cu ocazia prelucrării
Scrisorii Închise în regiuni şi organizaţii de bază, mai mult din cauzele social-economice ale
devierii, prea puţin am vorbit de deviatori, deşi atât în regiunea Arad, cât şi la Constanţa unde am
fost cu prelucrarea, lovii din comitet şi activ au pus stăruitor aceste întrebări, eu am făcut un raport,
dacă devierea, care a dăunat a.şa mult clasei muncitoare, n-a fost făcută cu intenţie. Şi drept vă
spun, nu mi-a fost uşor să răspund, dar am căutat să spun că tov. Luca ceea ce a făcut în problemele
teoretice a făcut conştient, dar că s-ar putea presupune o acţiune duşmănoasă. Ori documentul ne
arată clar că deviatorii nu sunt deviatori, că purtătorul principal nu-i un deviator care conştient sau

99
inconştient, cum spunea tov. Stalin, se lasă dus de aceste presiuni, ci că a fost o acţiune de trădare a
clasei muncitoare, care fără discuţie putea duce la restatn-area capitalismului.
Eu voi arăta câteva lucruri din atitudinea tov. Luca, care câteodată ne impresiona prin
aşa-zisa energie, fermitate care se manifestă, care orbea pe unii tovarăşi şi probabil care ascundea
acţiunile tov. Luca, care făcea pe tovarăşi să aibă curajul să vină a doua oară să-i ridice aceste
probleme.
În chestiunea cu Iacob, în 1950, la controlul de stat s-a făcut o anchetă pe chestiunea unor
piei din Argentina, unde era amestecat unul Klein. Chestiunea n-avea nici o legătură cu Iacob,
pentru că Klein era de la Comerţul Exterior. Ca tov. Luca să ne atragă atenţia să avem grijă să nu
ajungă ceva la Iawb. Am spus că n-are ce să ajungă la el. Vreau să arăt aşa-zisa grijă, ca nu cumva
ceva să ajungă la Iacob. Ancheta şi-a urmat cursul ei.
În legătură cu Modoran, cu Iacob, amintesc declaraţia lui Luca: la o şedinţă în 1949 cu
comitetele provizorii, s-au adus critici secţiilor financiare. Tov. Luca a spus aşa: ,,Nu putem vorbi
de funcţionari cum vorbeam înainte, pentru că azi funcţionarii de la Ministerul de Finanţe mai ales
sunt funcţionari noi". Aceasta ne-a făcut să credem că e vorba de un aparat nou, curăţat, şi aceasta a
tocit vigilenţa comitetelor provizorii, a regiunilor, faţă de aceste elemente, din care 80-90% l-au
servit pe Antonescu.
Sunt cu totul de acord cu concluziile acestui raport şi fără discuţie că aceste măsuri vor
întări şi mai mult partidul nostru.
Îmi aduc aminte, când m-m dus cu prelucrarea, mă gândeam: cum vor privi membri de
partid la sate, faptul că tov. Luca a făcut această deviere? Şi trebuie să spun că acolo cei mai mulţi
membri de partid nu s-au speriat de autoritatea lui Luca, şi membrii de partid din multe
întreprinderi au pus problema cum se face că pentru o greşeală mică lor li se dă vot de blam, iar
tov. Luca n-are nici o sancţiune de partid. Eu le-am spus: e o comisie care cercetează.
În legătură cu atitudinea împăciuitoristă a tov. Teohari, pe mine nu m-a surprins, deşi
poate am o vină în treaba aceasta, pentru că cu (sic!) tov. Teohari am lucrat 2 ani şi am legături pe
linie de minister. Îl consideram ca pe un tovarăş care pare că înţelege mai adânc şi mai bine
lucrurile, însă trebuie să arăt un lucru care l-am spus şi tovarăşului Rangheţ în legătură cu Şraier.
Fuga lui Şraier trebuie cercetată şi azi, cum a reuşit. După ce a fost demascat şi tov. Teohari ştie în
ce împrejurări, când omul, care l-a avut pe el infonnator în 1947, a declarat acest lucru, au început
să se facă cercetări. A fost scos de la Interne, dar ne-a scăpat.
În 1945 când eram la Tribunalul Poporului, Sava Dumitrescu a venit la mine şi mi-a spus
despre Şraier că a fost infonnatorul Siguranţei. Am luat legătură cu C.C.-ul să ia măsuri, a fost
trimis Maurer pentru această chestiune şi asta a fost totul. Nici nu mai ţin minte, poate era înainte
de a fi numit la Interne. Când am venit eu la Interne, m-am mirat că era şi Şraier acolo. Dacă eram
mai combativ aş mai fi ridicat treaba asta, dar am avut încredere în tov. Teohari.
În legătură cu Miliţia. Eu am ridicat problema că, la prelucrarea Scrisorii, un tovarăş din
Arad a spus aşa: Nu vreau să fac aproprieri între Miliţie şi Finanţe, dar trebuie să spun că la Miliţie
se produc lucruri nesănătoase. Nu-i poziţie faţă de speculanţi, de chiaburi. Am comunicat aceasta
tovarăşului Teohari. El a trimis 2-3 inspectori şi mi-au spus că s-au luat măsuri. Desigur, nu trebuie
băgaţi toţi miliţienii în aceeaşi oală. Nu toată Miliţia e aşa, dar mai sunt încă duşmani.
În privinţa tov. Ana, nu ştiu cum s-o calific. În munca mea cu tov. Ana n-aş putea spune
că am observat atitudinea împăciuitoristă. Mulţi şi-au pus întrebarea cu ocazia prelucrării: tov.
Luca răspunde pentru că nu s-a realizat planul de colectări? De munca aceasta nu răspunde tov.
Luca. Probabil tov. Ana de aceea a avut atitudinea mai îngăduitoare, pentru că, probabil, şi în
Sectorul Agriculturii, unde răspunde tov. Ana, efectele devierii şi devieri s-au produs de asemenea.
100
Sunt sigur că măsurile care le va lua Plenara, nu numai că vor întări partidul, aşa cum
prelucrarea scrisorii l-a întărit, dar îl vor întări şi mai mult. Vor da o lovitură nu numai burgheziei
interne, ci şi burgheziei internaţionale. Noi ştim câte speranţe pun ei şi cât se bucură de greutăţile
ţărilor noastre. Pentru că probabil aceşti bandiţi cunoşteau ceva din efectele acestei devieri, din
faptele care se petrec la noi cu Iacob şi cu alţi bandiţi. Vedem din presă cum privesc ei elementele
înstărite de la sate. Ori, această deviere a lui Luca a dus la întărirea elementelor capitaliste în ţara
noastră.
Sunt cu totul de acord cu raportul şi concluziile la raport.
Tov. Teohari Georgescu: Cu mult înaintea reformei băneşti eu am cunoscut poziţia lui
Luca în viaţa de toate zilele în problemele importante economice, financiare, în atitudinea faţă de
oameni. Am cunoscut înainte mişcarea numărului chiaburilor, am cunoscut de asemenea scutirea a
peste 1 milion gospodării ţărăneşti, am cunoscut degrevările şi ca atare şi consecinţele le simţeam,
le trăiam şi vedeam aceste urmări. Am cunoscut şi poziţia lui Luca de înăbuşire a criticii, de
împiedicare a tovarăşilor, începând de sus şi până jos, de a-şi spune părerea. A cunoscut aceste
lucruri. Am cunoscut şi problema de care tovarăşii au vorbit azi aici, poziţia din 1940 faţă de
problemele politice, şi am mai cunoscut încă un lucru: am cunoscut atunci când s-a dat o dare de
seama asupra acestor probleme, tov. Luca avea şi un raport scris, o broşură care a apărut în
problema sindicală, şi a fost criticat la organele superioare de atunci ale partidului.
Tov. Pârvulescu: Am minţit.
Tov. Toohari Georgescu: N-a recunoscut acest lucru. Eram în urmă cu 12-13 ani, cu
experienţă mai puţină, şi viaţă de partid mai puţină, totuşi şi atunci acest lucru asupra mea n-a avut
efect bun, din contra, mi s-a părut tare ciudat din partea unui conducător cu vechime în partid.
Dar, tovarăşi, în raportul Comisie se vorbeşte despre o şedinţă la Consiliu în care Luca
s-a exprimat în felul acesta că „există în fabrică dorinţa de muncă puţină şi viaţă bună, pe spinarea
ţărănimii". Datorită lipsei de consecvenţă în probleme am fost influenţat de faptul că, într-o şedinţă,
când am ridicat problema situaţiei grele a muncitorilor din fabrici, pentru că veneam în contact cu
muncitori, cunoaştem starea de spirit, am fost surprins şi m-am gândit, poate fac eu greşeală, când
Luca a luat poziţie şi a spus că nu-i just, ca la scurt timp să-l aud pe Luca vorbind despre situaţia
grea a ţărănimii în general. Şi aici iar mi s-a părut curios acest lucru dar n-am adâncit, n-am văzut
ce e aici.
Am cunoscut că, în Ministerul de Finanţe, în sistemul financiar, şi în cooperaţie, au
pătruns elemente duşmănoase, că nu ne sunt prieteni, dar n-am adâncit aceste probleme. Nu aş
putea justifica că m-am ferit de gura lui Luca, pentru că aceasta nu-i o justificare, dar n-am luat
problemele acestea aşa cum ar fi trebuit.
Am cunoscut că Luca propunea aşa chiar tovarăşului Gheorgheu-Dej: Ocupă-te tu cu
partidul şi lasă restul, muncim noi. Desigur o propunere curioasă. Secretarul general al partidului să
se ocupe de partid, rupt de problemele de viaţă de stat.
Tov. Miron Constantinescu: În perioada când partidul e la putere şi construieşte
socialismul!
Tov. Teohari Georgescu: Toate lucrurile acestea le-am cunoscut şi le-am trăit. Dacă eu
mi-aş depăna gândurile, fără îndoială că pot ieşi încă multe lucruri.
Atunci când se punea problema lui Iacob, tov. Luca considera că e o lucrătură, că cineva
urmăreşte subminarea autorităţii lui sau să lovească în el. şi nu o singură dată am asistat, şi unii
tovarăşi au asistat şi ei la conferinţe cu preşedinţii sfaturilor populare, pe atunci comitete provizorii,
şi aveam ce învăţa, dar nu învăţăm deajuns din poziţia hotăncă, justă, pe care o luau, e adevărat
puţin dintre preşedinţii sfaturilor unde se discuta desfăşurarea muncii din Ministerul de Finanţe. Şi
101
am văzut şi scene, aşa cum le cunoaşte. Când Luca respingea afirmaţiile lor, şi când totuşi
preşedin~ insistau şi arătau lucrurile cum sunt. Dar nici din aceasta eu n-am tras învăţăminte.
De ce spun acestea? Pentru că cunoaştem toate aceste lucruri. Trimiţându-mă partidul în
munca de răspundere în care m-a trimis, eu trebuia, în perioada pregătirii reformei băneşti, şi după
aceea, să fiu acela care să ajut conducerea partidului în munca pe care o aveam, pentru a descoperi
mai devreme actele duşmănoase din sectorul financiar-bancar.
A fost şedinţa C.C. Am luat poziţia pe care o cunoaşteţi, m-m ridicat împotriva devierii
lui Luca, împotriva atitudinii pe care a avut-o şi am declarat că voi merge pe linia trasată de C.C.
A fost o primă şedinţă a Comisiei însărcinate de C.C., unde s-a discutat redactarea
Scrisorii. Poziţia pe care a luat-o în comisie a fost o poziţie de cocoloşire a devierii, a fost o poziţie
de împăciuitorism faţă de deviere, a fost o poziţie de sprijinire a devierii şi a lui Luca. Nici nu poate
fi altfel caracterizată. Cum am ajuns să fac acest lucru?
Tov. Moghioroş a arătat că, în comisie m-am declarat de acord cu documentul, minus
pasagiul unde se vorbeşte despre pregătirea poziţiei în comun.
Tovarăşi, în faţa Comitetului Central trebuie să spun, dacă o singură clipă ar fi fost la
mine linia, să merg pe linie organizată, să discut problema şi să vin în faţa comisiei, organizat
dinainte, eu aş fi luat poziţie şi în faţa comisiei şi în faţa voastră.
Da, e adevărat că în ziua în care trebuia să aibă loc şedinţa comisiei, m-am dus la tov.
Ana şi am ridicat problema pasagiului unde era fixată poziţia lui Luca. A venit peste un sfert de oră
Luca, a ridicat problema Scrisorii în general şi atunci tov. Ana l-a st"ătuit să meargă la tov.
Gheorghiu-Dej. Aceeaşi părere, acelaşi fel de a vedea când am primit documentul, cu acela când
am venit în faţa comisiei şi mi-am spus părerea. Fără îndoială că, pusă problema aşa cum am pus-
o, legat chiar de pasagiul acesta, însemna că puneam în discuţie hotărîrea luată de C.C.
Cum am putut să ajung aici? În general dezbaterile în C.C. şi înainte de descoperirea
acestei devieri, cu ajutorul tovarăşului Gheorghiu-Dej, mi-au produs o mare frământare şi am
căutat să argumentez nejust, neprincipial, cum nu trebuia, pentru că a argumenta duce inevitabil în
a aluneca la oportunism şi la acoperirea deviatorilor. Oare de toată devierea, am văzut, am
cunoscut despre aceasta ceva şi eu? Am ştiut ceva despre micşorarea numărului chiaburilor sau
despre alte probleme? Pusă problema în felul acesta, şi mai cu seamă nemergând pe linia de a
vedea - cum greşit am văzut - că nu e o linie greşită a partidului nostru, ci că e vorba de o linie
justă şi că Luca a mers împotriva liniei partidului, n-am văzut aceasta, n-am văzut consecinţele
devierii, n-am văzut unde poate duce aceasta şi n-am reuşit ca să vin în şedinţa C.C. să pun
lucrurile mai deschis, să analizeze, şi acest lucru n-am reuşit să-l fac nici după aceea.
Vreau să cer ajutorul C.C.-ului, vreau să spun în faţa C.C. lucrurile aşa cum sunt ele.
După primirea Scrisorii de către comisie am fost pe teren. Poziţia pe care am luat-o a fost
cea trasată de C.C.
Şedinţa C.C. de azi a descoperit o serie de lucruri pe care eu nu le-am văzut în toată
seriozitatea lor. N-am văzut - şi acest lucru ar fi trebui să-l văd de la început - că atunci când eu
eram frământat de această problemă, dacă mergeam mai adânc aş fi văzut că pe mine mă mustră
conştiinţa că am permis să se petreacă astfel de lucruri şi nu mi se poate ierta mie, că din locul pe
care l-am avut. elemente duşmănoase partidului şi clasei muncitoare au putut pătrunde în locuri
importante şi să-şi facă de cap. N-am adâncit aceasta ...
Tov. Gheorghiu-Dej: De ce n-ai adâncit?
Tov. T. Georgescu: Eu n-am văzut lipsa, că n-am dat atenţie suficientă sectoarelor
importante.
Tov. Gheorghiu-Dej: Dar ţi s-a atras cândva atenţia?
102
Tov. T. Georgescu. Mi-ai atras-o de multe ori. Si eu am avut convingerea până la
şedinţa C.C. că sfaturile pe care mi le dădeai căutam cât mai repede să le realizez. Şi Florescu a
avut dreptate când mi-a vorbit de problemele de tineret, că nu duceam până la capăt lucrurile, mă
lăsam depăşit de o serie de alte probleme şi nu dădeam atenţie acestor probleme importante.
Aceasta e adevărat şi fără îndoială m-a influenţat poziţia lui Luca faţă de toate problemele, m-a
influenţat să nu fiu hotărit în luarea măsurilor, indirect, prin atitudinea de fiecare zi, aşa cum au fost
influenţaţi lovii în verificarea de a lua măsuri, şi într-o serie de alte probleme.
Tov. Gheorghiu-Dej: Mata n-ai răspuns la întrebarea pusă de mine, că ţi s-a atras atenţia
de mult şi de multe ori despre existenţa unui număr important de elemente duşmănoase în sistemul
Ministerului de Finanţe, pe linia Băncii. Ce te-a împiedicat să iei măsuri împotriva acestora, şi să
vii cu un material documentar, cu un studiu la C.C., iată care e situaţia noastră acolo, iată cum
acţionează organele Ministerului de Interne, ce propuneţi din partea conducerii partidului? Nu să
aşteptăm până ce aceşti bandiţi reuşesc să împlânte cuţitul pe la spate în măsurile partidului. Ce te-a
împiedicat, cine te-a influenţat? De ce nu te-au influenţat sfaturile şi repetatele intervenţii care s-au
produs în decurs de timp? Te-a influenţat mai mult poziţia lui Luca decât sfaturile date şi
intervenţiile făcute?
Tov. T. Georgescu: Măsurile luate au fost insuficiente. M-a influenţat, şi nu trebuia să
mă influenţeze, poziţia acestor aşa-zişi specialişti care nu pot fi înlocuiţi.
Tov. Gheorghiu-Dej: Deci nu faptul că sfaturile nu corespundeau realităţii. Deci i-aţi
lăsat mai departe acolo pentru că te-a influenţat Luca. În ce sens putea Luca să te oprească pe tine,
ca Ministru de Interne să vii în faţa C.C. şi să prezinţi situaţii? Tu erai secretar de partid şi Luca la
fel. Şi unul şi altul veneaţi la şedinţele Consiliului de Miniştri.
Despre situaţia materială în care se găseşte clasa muncitoare de ce n-ai informat? De ce
nu te-au preocupat toate acestea?
Tov. Bodnăraş: Chiar după demascarea devierii lui Luca în C.C., tov. Teohari a persistat
să-l apere.
Tov. Gheorghiu-Dej: Aici e o lipsă de logică. Trebuie să fii mai clar.
Tov. T. Georgescu: În toate aceste e lipsa mea. Eu vin în faţa C.C. să arăt lucrurile aşa
cum s-au petrecut şi aşa cum le-am trăit eu.
Tov. Miron Constantinescu: Dar nu mergi până la rădăcini. De sfaturile tov.
Gheorghiu-Dej de ce n-ai ascultat?
Tov. Gheorghiu-Dej: Sfaturile bune nu te-au influenţat?
Tov. Petrescu: Asculta sfaturile tov. Luca.
Tov. T. Georgescu: Niciodată n-am discutat problemele acestea cu Luca, dacă să iau
măsuri sau nu. Am asistat la şedinţe unde punându-se problema elementelor necinstite şi
duşmănoase a spus ,,Dar ce credeţi voi, că oamenii de la Finanţe se pot forma aşa cum se formează
Miliţienii". Şi aceasta nu o singură dată. Aceasta o spune în plină şedinţă, de exemplu cu
preşedinţii sfaturilor populare şi mi-a spus-o şi mie.
Tov. Luca. Ar fi bine să vedem o stenogramă în această privinţă.
Tov. T. Georgescu: Şi eu n-am tras învăţăminte din aceste materiale. Iată cum am fost
influenţat.
Tov. Gheorghiu-Dej: E vorba de linie. De ce a trebuie să aşteptăm până la a doua
reformă bănească, să primim pumnalul în spate, să fie împotrivire aşa puternică şi organizată din
partea Ministerului de Finanţe şi din sistemul bancar. Cine ţi-a interzis să te ocupi de elemente
duşmănoase. Aceasta e misiunea Ministerului de Interne, să descopere şi să lovească în duşmani,
să prevină, pentru a nu-o lăsa, pentru a-i împiedica să lovească în interesele partidului şi ale
statului. Cine te-a împiedicat pe mata să iei aceste măsuri? Ai avut toate calităţile, ai fost secretar de
103
partid, membru în Biroul Politic, aveai posibilitatea să ridici oricând în conducerea partidului,
nimeni nu te-a împiedicat. Ai fost membru în guvern şi vice-preşedinte al Consiliului de Miniştri.
Iată ce cinste ţi s-a făcut din partea partidului şi a ţării. Ai fost ministru de interne. Aici nu era vorba
că doi se ceartă şi-şi sparg capul, sau strică cineva ceva într-o adunare, ci e vorba de o muncă
sistematică, organizată, de sabotare şi de lovire a intereselor superioare ale statului. Ştiai că există la
Ministerul de Finanţe şi Bancă aceste elemente duşmănoase? Şi dacă ştiai de ce n-au luat măsuri?
Dacă nu ştiai, de ce nu ştiai? Statul cheltuieşte sume de bani pentru întreţinerea acestui aparat al
Internelor şi a creat toate condiţiunile ca să devină cu adevărat o spadă ameninţătoare care să
distrugă pe duşman. Trebuie clar şi logic privite lucrurile. Cine te-a împiedicat? C.C. e dispus să-ţi
dea tot ajutorul însă nu în sensul împăciuitorist al cuvântului, ci în sensul criticării lipsurilor şi
greşelilor săvârşite şi în Ministerul de Interne, şi în munca pe care ai desfăşurat-o, altfel nimeni
dintre noi nu va creşte. Dar tu trebuie să fii consecvent, hotărit, singur tu să-ţi pui aceste întrebări şi
să răspunzi.
Tov. T. Georgescu: De împiedicat nu m-a împiedicat nimeni. Era o sarcină şi o datorie
a mea şi nu mi-am făcut-o. De ce? Am considerat că măsurile luate împotriva unor elemente active
duşmănoase pe care organul le descoperea, cu aceasta rezolvăm problema. N-am văzut în acelaşi
timp existenţa elementelor duşmănoase care pot deveni active în orice moment, n-am văzut
pericolul pentru munca şi ordinea instituţiei. Discutând această problemă, e lipsa mea că, pe baza
sfaturilor tov. Gheorghiu-Dej, am cerut să începem să pregătim pentru sectoarele importante
documentaţie pentru C.C., pentru Secretariat, pentru Biroul Politic, dar ... •
Tov. Gheorghiu-Dej: După şedinţa din comisia de partid, când te-ai ridicat în apărarea
liniei lui Luca şi lovii care luau parte la şedinţă s-au referit la faptul că Ministerul de Interne n-a
răspuns sarcinilor ce i se pun, s-au referit a elementele duşmănoase din Ministerul de Interne şi
organele sale, ai răspuns atunci că mai bine să vedeţi în celelalte instituţii.
Tov. T. Georgescu: N-am răspuns eu aşa, a răspuns Luca.
Tov. Gheorghiu-Dej: Că nici la Plan nu-i curat. .. •·
Tov. T. Georgescu: N-am spus eu.
Tov. Gheorghiu-Dej: Nu poţi să-ţi justifici lipsurile prin aceea că sunt şi la alţii. După
plecarea lui Miron în Ungaria, s-a prezentat la C.S.P. o comisie a Securităţii în frunte cu un colonel,
s-a instalat acolo şi a început să facă o anchetă.
Tov. M. Constantinescu: Fără ştirea tov. Gheorghiu, a mea şi a celorlalţi membri ai
Biroului Politic.
Tov. T. Georgescu: Acum aud despre asta.
Tov. Gheorghiu-Dej: Poate ştie tov. Pantiuşa?
Tov. Gh. Pintilie: S-a dus acolo în legătură cu păstrarea secretului de stat. Pe baza
hotăririi Consiliului de Miniştri are drept să se ducă în instituţii să controleze.
Tov. Gheorghiu-Dej: Fără ştirea şefului instituţiei care e plecat, şi fără ştirea conducerii
partidului.
Tov. Pintilie: Ei se duc aşa săptămânal.
Tov. M. Constantinescu: Nu-i adevărat Au venit exact în ziua când am plecat în
Ungaria şi au plecat în ziua când m-am întors. N-am fost informat în prealabil, nici ulterior nu mi
s-a spus. Nu s-a ocupat cu secretul de stat, ci a cerut dosarele tuturor activiştilor de frunte şi ale
celor care au lucrat. la reforma bănească. E o acţiune de intimidare în lipsa mea.
Aşa este în text.

·• Aşa este în text
104
Tov. Gheorghiu-Dej: Întrebat Pintilie la întoarcerea lui Miron, spune: Nu ştiu, am să
văd. Ministru adjunct nu ştie! Şi aşteptăm să dea răspuns. Cum se poate să meargă aşa în instituţiile
de stat în lipsa şefului ei? Nu cumva era o lovitură faţă de şeful ei? Nu cumva era o lovitură faţă de
felul cum punea problema în cadrul organelor noastre?
Tov. M. Constantinescu: Legată de această întrerupere în şedinţa comisiei că şi în alte
părţi sunt duşmani, şi la Plan? E o chestiune foarte ciudată.
Tov. Gheorghiu-Dej: Şi e foarte periculos. Acestea sunt semne de anarhie, de
dezordine, pornite din partea unui organ căruia i se cere multă preciziune, conştiinciozitate,
devotament.
Tov. Coliu: Dar aceste organe, prin însăşi hotărîrea Consiliului de Miniştri, sunt direct
subordonate ministrului. Îmi pare rău că tov. Pantiuşa citează legea şi n-o cunoaşte.
Tov. Gheorghiu-Dej: Nu s-a grăbit atâţia ani să meargă la Ministrul de Finanţe şi acum
la C.S.P. merge. Cum explici?
Tov. T. Georgescu: Nu cunosc această chestiune, n-am dat nici o dispoziţie şi nici n-am
avut de gând să dau. E o lipsă a mea că nu ştiu de acest lucru.
Tov. Gh. Dej: Cum pot subordonaţii să întreprindă o acţiune, fără ca ministru să ştie.
Tov. Apostol: Înseamnă că, conduce altcineva Ministerul de Interne.
Tov. M. Constantinescu: Tov. Pantiuşa când l-am întrebat mi-a spus că ştie. L-am
întrebat din nou peste o lună, şi mi-a dat o explicaţie puerilă.
Tov. Moghioroş: La BCI cu investiţiile speciale era un spion în slujba serviciului de
spionaj francez. Cum de tov. Teohari acolo n-a trimis nici un control?
Tov. Liuba Chişinevschi: Mai e şi acum.
Tov. Gheorghiu-Dej: De neînţeles.
Tov. T. Georgescu (în continuare): Au fost ridicate aici de lovi probleme legate de
activitatea Ministerului de Interne. Tovii au avut dreptate când au ridicat aceste probleme. Nu pot
justifica prin lucrurile bune, trebuie să dăm socoteală de cele proaste. Şi un tov. îşi arată mirarea,
cum de a fost posibil ca un tov. cu experienţă să încerce să muşamalizeze devierea şi atitudinea
duşmănoasă. Nu-i de mirare, atunci când pierde simţul vigilenţei, atunci când consideră că prin
perioada prin care trecem, noi putem trece uşor, fără încercarea duşmanilor de a opri mersul nostru
înainte.
Tovarăşi, eu nu pot să-mi iert ce am făcut. Am fost orb oare, de am putut să nu iau poziţie
hotărită, să demasc, aşa cum au făcut ceilalţi tovarăşi?
Tovarăşii mi-au pus întrebarea dacă a fost influenţă directă sau indirectă, am discutat, am
pus la cale? Dacă s-ar fi petrecut aşa ceva, de o sută de mii de ori mai uşor mi-ar veni să viu să
spun lucrurile aşa cum au fost decât să încerc să lămuresc această problemă, aşa cum încerc eu
acum.
Eu sunt de acord cu tovarăşii care, în critica lor, au pus problema măsurilor
organizatorice. Desigur aşa trebuie să fie. Şi din şedinţa aceasta eu am învăţat multe. Tov. Aorescu
spunea că n-a fost criticat. Se vede că această critică a fost neînsemnată. Fără îndoială, aceasta este
una din lipsurile mele.
Tov. Chişinevschi: Dar lipsa de a critica nu cumva era datorită faptului că, căutai (sic!)
să fii în relaţii bune cu tov. Luca?
Tov. T. Georgescu. Cred că nu, pentru că au fost şi cazuri când am criticat. E o altă
cauză, că acolo un de am considerat că am de a face cu tovi cu multă răspundere, membri ai C.C.
n-a funcţionat în faţa lor critica ca faţă de alţi tovi cu munci de mai mică răspundere. Şi consider că
n-a fost just că m-am criticat când lucrurile n-au mers bine.
105
Azi îmi dau seama de gravitatea lucrurilor, îmi dau seama de poziţia mea dăunătoare
intereselor partidului, că nu trebuia să merg pe drumul acesta, că trebuia să mă gândesc: a făcut
devieri, a făcut rău partidului. Şi mai trebuia să văd că partidul nostru nu poate continua cu
devierea, partidului nostru înlătură elementele duşmănoase prin punerea deschisă a problemelor, şi
acest lucru eu nu l-am văzut.
Tov. Gheorghiu-Dej: Propun să continuăm mâine şedinţa C.C., să o întrerupem acum.
S-au citit o mulţime de materiale. Au luat cuvântul un număr important de tovarăşi.
Atrag atenţia membrilor C.C. să nu vorbească în afară, până ce nu apar hotărîrile C.C.
Anumite aspecte care vor fi considerate secrete superioare de partid să nu fie comentate. Numai
ceea ce se stabileşte să se publice, numai aceea va fi dat public.
Ridicăm şedinţa până mâine dimineaţă la ora 9.
Ziua a II-a
27 mai 1952
Şedinţa de dimineaţă.
Tov. Gheorghiu-Dej: Propun o comisie pentru redactarea rezoluţiilor, alcătuită din

tovarăşii: Borilă, Apostol, Chişinevschi.
Cine e pentru? Unanimitatea.
Cine e contra? Cine se abţine? Nimeni.
În continuare rămăseseră întrebări pentru tov. Teohari.
Întrebări puse tovarăşului Teohari Georgescu
Tov. Bori.lă: 1. Când v-aţi întâlnit cei trei, dacă aţi discutat Scrisoarea şi ce s-a discutat?
2. Dacă tov. Ana a dat indicaţii ce să pună tov. Teohari în faţa tov. Gheorghiu-Dej?
3. Te-ai dus la tov. Ana în legătură cu Scrisoarea. Ce anume ai avut de gând să discuţi şi
ce aţi discutat?
4. De ce nu te-ai dus la tov. Dej cu această chestiune, ci la tov. Ana?
5. Spuneai că la Finanţe te-a influenţat tov. Luca să nu iei măsuri. Dar la tine şi la
_ celelalte departamente care depindeau de tine, şi la celelalte sectoare care nu depindeau de tine,
dacă n-au fost cazuri unde trebuia să intervină Internele, să ia măsurile respective şi nu le-a luat,
dacă te-a influenţat acolo cineva?
Tov. Chivu Stoica: Cum numeşte tov. Teohari când se strâng mai mulţi oameni în afara
partidului şi discută probleme interne de organizaţie?
Tov. Moghioroş: Dacă în calitate de ministru de Interne ai informat permanent şi regulat
conducerea partidului şi, în special, pe tov. Gheorghiu-Dej despre activitatea Ministerului de
Interne?
Tov. Bodnăraş: Dacă tov. Teohari e de acord cu formularea din concluzii, acel pasaj
care vorbeşte de existenţa de un timp mai îndelungat a unor relaţii neprincipiale antipartinice care
au minat unitatea conducerii partidului, între el, tov. Ana, şi direct sau prin Ana cu Luca?
Tov. Coliu: Dacă întâlnirea între tov. Teohari, Ana şi Luca nu e o întâlnire premeditată,
adică urmarea întâlnirilor care au avut loc, pentru că se spune că relaţiile au avut loc mai mult
timp? Dacă această întâlnire a fost întâmplătoare? Să precizeze dacă a fost pregătită sau nu.
Tov. Teohari spune că a avut o atitudine de cocoloşire a lipsurilor lui Luca, de sprijinire.
De când tov. Teohari cocoloşeşte greşelile lui Luca şi de când îl sprijină în acţiunea lui
antipartinică, după cum a fost caracterizată aici? Să precizeze.
Tov. M. Constantinescu: Tovarăşe Teohari, ca membru al C.C. şi ca ministru de Interne
să ne răspunzi la următoarele întrebări:
106
1. Dacă a fost arestat în 1945 comandantul legionar Nicolae Pătraşcu, dacă acesta a avut
întrevederi cu Dta., dacă aţi încheiat de fapt un pact pe baza căruia l-ai eliberat pe Pătraşcu şi i-ai
permis să reorganizeze Garda de Fier pe întreaga ţară, în schimbul unei promisiuni că va îndrepta
atacul Gărzii de Fier împotriva lui Maniu şi nu împotriva comuniştilor? Dacă aceasta ţi-a fost
aprobată de conducerea partidului sau dacă tov. Gheorghiu-Dej şi alţi tovi nu ne-a ridicat hotărit
împotriva acestei chestiuni nepermise pentru un comunist, şi care a fost poziţia tov. Ana în legătură
cu această chestiune? Precizez că Pătraşcu venise din Italia, era aghiotant al lui Horia Sima, spion
american.
2. Dacă în 1948 au fost arestaţi 8 aşa-numiţi ,Jnstructori" sionişti veniţi clandestin în
România? Dacă aceştia la anchetă n-au declarat că, pe lângă instructaj sionist, făceau spionaj
pentru americani? Dacă această chestiune a fost discutată în Secretariat şi cum ai aplicat Dta.
dispoziţia tov. Gheorghiu-Dej de a-i trimite în judecată pentru a fi condamnaţi public, să cunoască
poporul şi situaţia lor? Şi dacă e adevărat că ei au fost eliberaţi fără proces şi fără condamnare?
Dacă tov. Ana ştia de acest lucru?
3. Dacă în 1949, când la Ministerul Petrolului şi eu şi tov. Mateescu am cerut arestarea
grupului de contrarevoluţionari sabotori şi spioni din petrol, dacă au fost arestaţi aceşti 29, în frunte
cu ing. Romeo Pleşoianu? Ancheta s-a tăcut mai mult de Ministerul Petrolului. Dacă de atunci
până azi, cu toate intervenţiile făcute, nu s-a judecat procesul acestora şi dacă clasa muncitoare ştie
cum în Petrol a acţionat un comitet de sabotaj, în frunte cu David Gartner, şi cu 12 grupe în jurul
său? David Gartner de altfel a reuşit să fugă în Austria, spion englez.
Tov. Vasilichi: Am trimis tov. Teohari acum o lună şi jumătate un material în legătură cu
trecutul unui ministru adjunct care ar fi fost legionar. Dacă problema a fost studiată şi s-au luat
ceva măsuri? Ştiu că e şi acum ministru adjunct.
Tov. Vinţe: Din a cui aprobare, în 1949 l-ai eliberat pe Prosan, care era sub ancheta
Comisiei de verificare, legat de cazul Jianu? Acesta avea legături strânse cu o femeie din anturajul
Principesei Ileana, care se reîntorsese din Elveţia, după care a intrat în cercurile funcţionarilor
Ministerului de Interne şi a avut legături cu acest Prosan, care a fost arestat. În momentul când
cercetările erau în toi, Prosan a fost eliberat, ca, după un timp, să fie promovat în funcţia pe care o
avea la Direcţia Penitenciarelor. Dacă aceasta s-a făcut cu aprobarea unui for de partid?
Tov. Apostol: Dacă tov. Teohari recunoaşte cele ce s-au ridicat în Plenară, că înainte de
a-l instala pe Şraier cunoştea situaţia lui ca inspector de Siguranţă şi ce măsuri a luat după ce l-a
eliberat din funcţie, ca să fie pus unde trebuie?
Tov. Teohari Georgescu (răspunsuri): Când ne-am adunat, dacă am discutat
Scrisoarea şi de ce a fost trimis Luca la tov. Gheorghiu-Dej:
N-a fost o adunare. Primisem cu un ceas înainte Scrisoarea, care trebuia să fie discutată în
Comisiei. M-a izbit mult pasajul referitor la Luca şi faptul - aşa cum mi s-a părut atunci - că nu-i
pusă şi lipsa mai pronunţată a C.C. Cu acest lucru m-am dus la tov. Ana. Aceasta era poziţia mea
pe care am susţinut-o pe urmă la Comisie. Era o părere a mea greşită atunci, pe care am formulat-o
şi pe care o recunosc. Şi tov. Ana şi eu l-am trimis la tov. Gheorghiu-Dej, pe de o parte în calitate
de secretar general, pe de altă parte am crezut că tov. Gheorghiu-Dej a primit şi el atunci Scrisoare
şi n-o cunoştea decât atunci când am cunoscut-o şi noi. Aşa era părerea mea.
De ce nu m-am dus la tov. Gheorghiu-Dej? Fără îndoială că era mai bine să mă fi fus la
el, pentru că mă adresam secretarului general.
Tov. Răutu: Nu era obligatoriu acest lucru?
Tov. T.G. Fără îndoială.
Tov. M. Constantinescu: Dar era un obicei?
107
Tov. T.G.: Da, era un obicei.
Tov. M. Constantinescu: Nu s-a prea văzut!
Tov. T.G.: Nu este o scuză pentru mine, dar eram foarte frământat. N-am aşteptat să vină
tov. Gheorghiu şi m-am dus la tov. Ana
Dacă tov. Luca ne-a influenţat: Tov. Luca a venit la 10 minute după venirea mea, şi n-am
stat cu el decât încă vreo 10 minute. Tov. Ana i-a arătat, iată care sunt lipsurile tale, cu restul du-te
la tov. Gheorghiu.
Tov. Borilă: Cu ce rest?
Tov. Luca: În legătură cu gravitatea cuprinsului Scrisorii.
Tov. T.G.: În felul acesta s-a desfăşurat ceastă discuţie.
Tov. Borilă: Nu se vede nimic în ce a constat.
Tov. T.G.: N-am discutat nimic mai mult decât aceste lucruri. Am dat unele argumente
în legătură cu probleme economice, financiare şi considerăm atunci greşit, că, deoarece, ar fi
prezentat Luca o serie de materiale, am şi eu o vină faţă de aceste abateri. S-a constatat însă că
unele din ele nu le văzuse conducerea partidului. Mai mult, chiar dacă am luat discursul la Buget
din 1950, pentru moment mi-am spus: Iată un document oficial al nostru - dar nu mi-am oprit la
celălalt aspect, că acest document, dacă l-am văzut, l-am văzut în picioare şi în nici un caz n-am
avut posibilitatea să adâncesc. Discursul a fost văzut la Marea Adunare Naţională, în picioare.
Acestea au fost problemele care m-au frământat şi m-au determinat să le ridic, şi aşa cum le-am
gândit înainte de a merge la tov. Ana, aşa le-am ridicat deschis şi fără nici un ocol în Comisie, aşa
cum vi le spun şi vouă.
Tov. Bodnăraş: Tov. Ana a fost de acord cu părerea ce ai prezentat-o cu acest punct de
vedere ridicat ulterior în şedinţa Comisiei?
Tov. T.G.: Tov. Ana a fost rezervată. E adevărat că tov. Ana n-a luat poziţie. Dacă ar fi
luat, fără îndoială că aş fi putut să văd lucrurile mai bine. M-a spus e bine, sau e rău.
Tov. Apostol: Nu ţi-a spus că poţi ridica problemele acestea în şedinţa Comisiei?
Tov. T.G.: Ştii foarte bine că, de câte ori au fost probleme de ridicat, şi în şedinţe,
nepregătit, am ridicat problemele, bine sau rău, fără să-mi spună un tovarăş, sau altul. Cred că în
viaţa de toate zilele aţi avut astfel de ocazii să vă convingeţi că nu era nevoie să-mi spună cineva
,Ja cuvântul" sau nu. Mai cu seama trebuie să se ţină seama de faptul că înainte de şedinţa
comisiei, eu am avut atitudine neprincipială în dezbaterile dinaintea discuţiei Scrisorii, aşa că nu era
altceva decât o continuare, deci nu poate fi vorba că mi-a spus cineva să vorbesc aşa sau altfel. Am
arătat, când s-a discutat pentru prima dată materialul în legătură cu reforma, eu n-am privit cu toate
seriozitatea acest material, l-am luat, l-am văzut un ceas şi pe urmă mi-am spus părerea în şedinţă,
fără să mai fii văzut cu cineva, fără să fi discutat cu cineva.
Tov. Bodnăraş: Luca a luat cunoştinţă de punctul dtale de vedere în legătură cu
Scrisoarea, în discuţia care ai avut-o cu Ana?
Tov. T.G.: Ca să spun precis, cuvânt cu cuvânt, nu pot, însă în faţa tov. Luca eu nu am
spus frământările mele, cu alte cuVinţe nu am arătat ,Jată că lângă tine sunt şi eu, şi e C.C.
vinovat". Mai mult, când a intrat Luca, am crunt să mă ridic, pentru că mi-am dat seama că nu-i
bine dacă am pus această problemă să o discut deja şi cu Luca.
Tov. M. Constantinescu: Şi te-a reţinut cineva?
Tov. T.G.: Mi-a spus Luca: ,,Stai, nu pleca!"
Tov. M. Constantinescu: Te-a reţinut numai ea ca să vedeţi la faţă sau un vreun scop?
Tov. T.G.: Luca era atunci copleşit.
Tov. M. Constantinescu: De ce nu spui adevărul?
108
Tov. T.G.: În faţa C.C. va constata acest lucru, să ia cele mai aspre măsuri împotriva
mea. Eu rog să mă ajute C.C.
Tov. Chivu: Tocmai de asta te-am întrebat.
Tov. T.G.: Îmi dau seama şi mă gândesc în primul rând la partid, nu la mine. Acesta e tot
gândul meu, să lămuresc această problemă în interesul partidului şi să nu pun greutăţi C.C.-ului.
Tov. M. Constantinescu: E nefiresc ca atunci când tov. Luca a intrat şi te-a reţinut, şi era
copleşit cum spui dta., e nefiresc ca tov. Luca să nu fi ridicat în faţa tov. Ana cele ce-l frământau.
Tov. Luca: Ba am ridicat.
Tov. T.G.: A ridicat fără să comentăm. Faţă de problema ridicată de tov. Luca n-am luat
poziţie, n-am spus ,,Ai dreptate" sau nu.
Tov. Borilă: La asemenea întrebare se răspunde aşa: ce te-a frământat, pentru ce te-ai
dus, ce ai spus, ce a spus tov. Ana, ce a spus tov. Luca. Atunci poţi să ajuţi C.C.-ul şi atunci poate
să te ajute şi C.C.-ul pe tine.
Tov. T.G.: Fără îndoială că ceilalţi tovi vor completa. Eu spun că am ridicat în faţa tov.
Ana frământarea mea şi i-am spus dacă aşa cum e trecut în Scrisoare reprezintă lucrurile cum s-au
petrecut, dacă o serie de probleme nu le-am cunoscut, dacă eu le-am cunoscut sau nu unele din
hotărîri, una sau alta din măsuri. Am ridicat concret problema micşorării numărului chiaburilor,
care am cunoscut-o. Acesta a fost obiectul frământărilor care le-am ridicat.
Tov. M. Constantinescu: S-ar putea înţelege aşa: O să spună şi ceilalţi tovi care mă vor
completa, te-ai referit la Ana şi Luca ... •
Tov. T.G.: Când am discutat problema nu era Luca.
Tov. M. Constantinescu: Aceasta înseamnă aşa: Să văd ce poziţie ia Ana şi Luca, şi
după aceasta mă voi orienta şi eu.
Tov. T.G.: Şti că şi la prima şedinţă, şi la a doua, n-am aşteptat să ia nimeni cuvântul, am
luat eu primul.
Tov. M. Constantinescu: Dar aici de ce nu spui amănunţit?
Tov. T.G.: Am ridicat problema legată de pasagiul cu Luca. A fost o frământare pentru
mine, a fost de neînţeles cum s-a putut ca o serie de probleme, care acum în Scrisoare sunt clare şi
ne arată şi consecinţele, cum de n-am fost în stare să le ridic înainte. A fost o frământare nejustă,
am privit îngust.
Tov. Chivu: Mata te consideri vinovat că n-ai ridicat problemele şi considerai că alături
de Dta. e vinovată şi conducerea partidului.
Tov. T.G.: Am arătat că e nejust, am arătat cum a venit Luca cu Proiectul de Buget, şi a
devenit lege, ca apoi consecinţa să fie reducerea numărului gospodăriilor impozabile cu 1 milion.
Acest lucru am considerat că nu-i politica lui Luca, că nu-i numai el vinovat. Am considerat nejust,
mi-am dat seama în cursul discuţiilor care le-am avut. Luca spunea: ,,Ce mă fac eu, care e viaţa
mea, situaţia mea" şi atunci a fost spus: ,,Adresează-te tovarăşului Gheorghiu."
Tov. M. Constantinescu: Şi altceva nimic?
Tov. Bodnăraş: Tov. Teo prezintă lucrurile ca şi cum în discuţia cu Luca şi Ana şi-ar fi
înfăţişat frământarea că nu-i destul de cântărită şi partea lor de vină. Aşa ne-a spus şi în şedinţa
comisiei, pe când protocolul ne arată clar cum a prezentat în şedinţa comisiei din 13 martie, că
contestă vina lui Luca cum e definită în Scrisoare, consideră că nu-i precizată vina C.C. acolo, că
aceasta trebuie precizat, că trebuie făcută o deosebire între poziţia nemarxistă de care vorbeşte
scrisoarea în general şi vina lui Luca. Vasăzică că la Luca e o vină, iar poziţia nemarxistă nu-i a lui
109
Luca. E Protocol aici, cu care tov. Teohari e de acord. Eu întreb despre această atitudine a sa, felul
cum e pus în şedinţa Comisiei, a discutat atunci cu tov. Ana? Şi cum se explică că în şedinţa
Comisiei a luat lucrurile cu totul altfel decât încearcă acum să explice?
Tov. M. Constantinescu: Înseamnă că în şedinţă s-a schimbat punctul de vedere şi a
venit în Comisie şi a susţinut deja un punct de vedere diferit, aruncând asupra C.C. răspunderea.
Tov. T.G.: Nu mi-am schimbat cu nimic punctul de vedere din momentul în care m-am
dus, până la şedinţă. Cu punctul de vedere cu care m-am dus, am venit şi la şedinţă. Atunci când
am arătat exemplul acela pe care tov. Ana îl arată sub forma de citat nevinovat, atunci i-am adus
exemplul meu şi am spus: Acestea sunt hotărîri luate de noi.
Tov. Bodnăraş: Atunci ai discutat cu Ana şi Luca problemele aşa cum le-ai în şedinţa
Comisiei?
Tov. T.G.: Numai cu Ana.
Tov. Bodnăraş: Tov. Ana a fost de acord?
Tov. T.G.: N-a luat poziţie faţă de acest lucru.
Tov. Chişinevschi: Tu ai ridicat chestiunea aceasta pur şi simplu autocritic?
Tov. T.G.: Eu am ridicat-o autocritic şi critic, aşa cum am ridicat-o în şedinţă.
Tov. M. Constantinescu: Şi ce ţi-a răspuns tov. Ana?
Tov. T.G.: Tov. Ana nu mi-a răspuns dacă e părerea mea sau nu, dar a spus ,,E o
problemă care se va discuta" şi în timpul acesta a venit Luca şi după ce Luca a spus care e situaţia,
i-a spus „Să mergi la tov. Gheorghiu şi o să vezi". Toată discuţia, cu tov. Ana şi apoi cu Luca au
durat maximum 20 de minute.
Tov. M. Constantinescu: În dimineaţa aceea au fost 2 discuţii sau una singură?
Tov. T.G.: Una singură.
Tov. M. Constantinescu: La telefon n-aţi vorbit?
Tov. T.G.: Nu.
Dacă în legătură cu măsurile de la Ministerul Finanţelor m-a influenţat Luca, dacă şi în
celelalte sectoare m-a influenţat: În 1950 ne preocupa problema aparatului de stat. Există un dosar
destul de voluminos cu situaţia de la Ministerul de Finanţe din perioada aceea şi din perioada
următoare, cu toate elementele duşmănoase, din Bucureşti şi din ţară. Acest dosar a fost trimis şi se
găseşte la Secţia Plan-Finanţe. De ce nu l-am trimis şi la Finanţe? E o lipsă nu că nu l-am trimis la
Finanţe, pentru că prelucrarea Scrisorii a scos la iveală unele lucruri interesante şi pe care trebuia să
le cunosc înainte. Prelucrarea Scrisorii la Ministerul de Interne a scos la iveală că datorită poziţiei
lui Luca şi aceasta n-am ridicat-o eu, au ridicat-o lucrătorii - că datorită poziţiei lui Luca, trimiterea
de materiale la Ministerul de Finanţe n-a mai continuat, datorită faptului pe care lucrătorii îl
cunoşteau, că el susţine aceste elemente, s-a produs o defecţiune gravă.
Tov. Luca: Dar ce, eu am stat de vorbă cu vreun lucrător al vostru?
Tov. T.G.: Au fost trimise la început foarte multe note în legătură cu sectoarele tale de
activitate şi le-aţi făcut cu ou şi oţet, le-ai respins şi ai spus că sunt provocări şi aceasta a timorat.
Tov. Luca: Aş vrea să arătaţi concret.
Tov. T.G.: Sunt oameni şi fapte şi mă feresc de a ridica în faţa CC lucruri pe care nu
le-aş cunoaşte bine şi pe care nu le-aş putea dovedi. Sunt fapte, sunt oameni, sunt materiale, care în
urma poziţiei pe care ai avut-o, a determinat să se sisteze trimiterea de materiale şi acest lucru a fost
nejust, pentru că ar fi trebuit să nu mă mulţumesc cu trimiterea lor la Secţia CC, ci să ridic în faţa
tovarăşilor, să fi discutat şi atunci ce înseamnă, că mi-am făcut datoria. Acestea sunt lucrurile în
legătură cu Ministerul de Finanţe, se poate cerceta la Secţia Plan-Finanţe, dosarele şi celelalte
materiale trimise. Aceste materiale nu le scotea din „provocări" sau că ne duce duşmanul de nas, că
110
notele nu sunt reale, nu arată fapte. Fără îndoială, majoritatea faptelor s-a dovedit ulterior reală şi
exactă.
Tov. Luca: Ştiu că a fost arestat Dinu, ţinut 2 ani şi apoi eliberat pentru că era nevinovat.
Tot aşa şi cu Mihnea Stroe.
Tov. Moghioroş: Numai că nu era nevinovat E un fost acţionar capitalist.
Tov. T.G.: Dacă în celelalte sectoare s-au luat măsuri mai serioase, în altele mai puţin
serioase, am arătat că acolo unde tovii care conduceau sectoarele luau în considerare materialele,
am avut şi noi un sprijin efectiv. Comisia care va fi alcătuită pentru cercetarea activităţii, va putea
concret să vadă în sectoarele importante unde oamenii au avut simţul răspunderii, ce măsuri au fost
luate, de exemplu, la tov. Chivu, la Gaston şi în alte sectoare importante, pe baza materialelor date.
Însă primeam răspuns: ,,Iată, materialul e just, iată unde greşeşti, iată unde e partea bună" şi am
primit şi scrisori din partea tovarăşilor unde ne mulţumeau pentru ajutorul dat prin aceste materiale.
La Ministerul de Interne, şi aici se va constata pe bază de fapte şi date - nu pot spune că
pe baza activităţii mele, ci a partidului - în cea mai mare parte a sectoarelor importante din
Ministerul de Interne, cum e Securitatea, grănicerii şi celelalte, majoritatea elementelor sunt
oameni cinstiţi şi devotaţi, nu mai vorbesc de Securitate unde sunt numai membrii de partid
verificaţi şi UTM-işti.
Tov. G. Vass: Nu prea verificaţi.
Tov. T.G.: În măsura în care comisiile de partid au verificat şi în care după verificare,
organele de partid au ţinut seama şi au făcut curăţirea, pentru că, după verificare, nici un moment
n-a încetat curăţirea Ministerului de Interne de elemente necorespunzătoare, nu numai
duşmănoase, dar necorespunzătoare şi cifra poate arăta preocuparea care a fost. În 1951 mii de
oameni au fost scoşi nu numai din elementele vechi, dar şi dintre cele mai strecurate ca elemente
fie duşmănoase, fie necorespunzătoare. Fără îndoială mai sunt elemente care n-au ce căuta şi aici
lipsa şi greşeala a fost că n-am luat hotăn"'t, mai bine să scoţi, decât să păstrezi un element care are
un semn de întrebare, nu să tărăgănăm de azi pe mâine.
Al doilea aspect negativ, când într-un sector ca Securitatea n-am avut nici un element
vechi, ci numai noi, am considerat că prin prezenţa elementelor noi, deja avem garanţii şi putem să
ne ocupăm de alte sectoare şi am scăpat puţin din atenţia noastră acest sector. S-a dovedit că
aceasta n-a fost just, că nu-i suficient să schimbi elementele vechi cu altele noi, ci trebuie continuu
să fi vigilent, pentru că şi între elementele nou venite sunt elemente duşmănoase.
Tov. Apostol: Dacă tov. Teohari a citit raportul Comisiei de verificare de la Ministerul
de Interne şi concluziile din acest raport şi, dacă a avut loc o şedinţă a colectivului de conducere a
ministerului, pentru a lua măsuri rapide de punere în practică a acestor concluzii.
Tov. Teohari Georgescu: Pe lângă multe lipsuri am făcut şi acest lucru. Şi în timpul
când lucra comisia, am rugat să mă infonneze cum stau lucrurile şi să-mi prezinte anumite dosare
şi am atras atenţia că, în dosarele verificate, se strecurase un element legionar, e adevărat
simpatizant, însă rămăsese în partid şi am atras atenţia, am spus atunci: Nu mă amestec, discutaţi la
organele voastre această problemă. De asemenea excluderi din partid pentru inactivitate din cauză
de boală şi în cazul acesta n-am intervenit direct, am spus: Mergeţi Ia comisia voastră şi discutaţi.
În ce priveşte punerea în aplicare, eu am pus în aplicare, e adevărat a trecut un timp, nu
lung, însă punerea in aplicare s-a făcut pe baza planului de scoatere a tuturor elementelor pe care
comisia de verificare le-a găsit că sunt elemente duşmănoase, necorespunzătoare.
Tov. Pârvulescu: Brătucu, care a exclus din partid ca un duşman, om de încredere al
rezidenţei din Cernăuţi, se mai găseşte la Securitate şi în ce calitate?
111
Tov. T.G.: Nu la Securitate, se găseşte într-un sector la asistenţă. Nu ştiu că a fost
rezident. Acum o săptămână am discutat problema aceasta, am semnat scoaterea lui. M-am
interesat unde merge. Fără îndoială că a putut fi o informaţie greşită, dar mi s-a spus că merge
într-un sector la Secţia de Agitaţie. Mi s-a spus că e cerut.
Tov. R4utu: Aceasta e o calomnie.
Tov. T.G.: Te rog să vezi. Această chestiune mi-a ridicat-o Ivanovici, care conduce
cadrele şi n-avem interes să-mi pună problema în felul acesta.
Cum se numeşte atunci când membrii dintr-un organ de conducere se strâng în afara
organului şi pun în discuţie hotărîri: Fără îndoială că aceasta capătă caracter de grup, de fracţiune.
Tov. Apostol: Dacă consideri că această întâlnire are caracter de început de fracţiune?
Tov. T.G.: Fără îndoială, dacă în urma acestei discuţii ar mai fi urmat altele, ar fi căpătat
caracter de fracţiune şi putea fi denumit ca atare.
Tov. M. Constantinescu: Dar poziţia comună în şedinţa comisiei?
Tov. T.G.: După mine n-a fost o poziţie tocmai comună.
Tov. Gheorghiu-Dej: Dar protocolul ai văzut ce spune.
Tov. T.G.: Tov. Ana a~vut faţă de mine poziţie împăciuitoristă dar a avut poziţie mai
justă faţă de abaterile lui Luca. •.
Tov. M. Constantinescu: Cum se explică că, în comisia de partid, în legătură cu
reforma, când s-a prezentat darea de seamă, toţi trei aţi fost împotriva citirii dării de seamă, toţi trei
aţi fost împotriva stenografierii cuvântării tov. Gheorghiu-Dej, toţi trei mai târziu, în alte şedinţe, aţi
adoptat poziţia care aţi adoptat-o faţă de deviere şi toţi trei v-aţi întâlnit în 13 martie, după şedinţa
C.C., aţi discutat ce aţi discutat şi aţi adoptat poziţia din Protocol? E o coincidenţă? Faptele sunt
exacte?
Tov. T.G.: Nu sunt. Sunt exacte unde afirmi că am făcut propunerea să nu se citească
materialul, fiind trimis dinainte. Nu-i exact că am fost împotriva stenografierii discursului tov.
Gheorghiu-Dej în comisia de partid.
Tov. M. Constantinescu: Dar cine a fost contra?
Tov. Ana Pauker: Eu.
Tov. M. Constantinescu: Şi cine încă?
Tov. Chivu: Luca. S-a pus la vot.
Tov. T.G.: Şi am votat pentru.
Tov. Chişinevschi: Cum califici caracterul întâlnirilor cu Luca şi Ana? Singur spui că te
duceai des la tov. Ana.
Tov. T.G.: Nu mai des decât mergem la tine de exemplu. Cred că de două ori am fost
mau mult la tine decât la Ana. Sunt date care pot fi controlate.
Tov. Chişinevschi: Nici tu nu crezi asta. Dar nu e vorba de faptul că te vedeai. Dar cum
califici aceste întâlniri, care e sensul că îl ocoleai constant pe tov. Gheorghiu-Dej, dacă nu crezi că
acesta e o politică antipartinică, spre alt centru paralel, fracţionist.
Tov. Bodnăraş: Nu-i vorba de ultimele luni, ci de timp îndelungat.
Tov. T.G.: În ce priveşte întâlnirile cu tov. Ana, repet încă o dată - şi aceasta se poate
dovedi - n-a,m avut întâlniri mai dese, decât cele cu ceilalţi tovarăşi. Din contra, nu am putut trece
luni de zile fără să o văd, nu mai vorbesc de Luca. Aceasta şi acasă şi la Consiliu. Deci e vorba de
·caracterul unor întâlniri care n-au avut nici un conţinut. Am spus în faţa C.C., n-am discutat
problemele politice şi hotărîri de partid, n-am pregătit şedinţe, nu ne-am fixat poziţii, şi când am
avut discuţia a fost această problemă deosebită.
Tov. Chişinevschi: Acasă la tov. Ana mergeai?
112
Tov. T.G.: Tot aşa des ca la tov. Gheorghiu. Pot afirma că, în decurs de 7 ani, de două ori
mai mult am fost la tov. Gheorghiu decât la tov. Ana. Se poate dovedi acest lucru. Nu ştiu de unde
s-a scos această problemă, în care au n-am arătat decât adevărul.
Tov. Chivu: Dar relaţiile personale se pot transforma în relaţii politice?
Tov. T.G.: Atunci când alunecai, fără îndoială că da.
Tov. M. Constantinescu: Atunci iată de când a început alunecare. Hai să spunem că a
început acum, ipoteză pe care eu n-o împărtăşesc, dar presupunem după hotărîrea din martie, în
fiecare duminică aproape, unde mergeai Dta.?
Tov. T.G.: Aici e o eroare. Eu n-am să ascund faptul că am fost la tov. Ana, că nu-i o
crimă. Crimă ar fi fost dacă m-aş fi dus şi aş fi discutat şi organizat probleme, dar de ce să spun
lucruri care nu sunt reale? Se poate dovedi de câte ori am fost la tov. Ana în ultimele 6 luni. Chiar
în ultimele 2 luni şijum. Dacă am fost de 2 ori!
Tov. M. Constantinescu: De patru ori ştiu eu că ai fost. Se poate dovedi unde ai fost şi
unde nu.
Tov. T.G.: Dacă am informat pe tov. Gheorghiu despre activitatea mea: L-am primit,
poate nu suficient .. :
Tov. Gheorghiu-Dej: Poate!?
Tov. T.G.: Eu iau un singur lucru: faptul că materialele importante ~ le supunem, faptul
că veneam cu toate problemele importante. Eu problemele Ministerului de Interne cu nimeni altul
decât cu tine nu le-am discutat, în faţa ta le-am pus şi numai atât, dar când discutam problemele,
puneam chiar pe material ,,Discutat", ca să ştiu când dau directive aparatului, că le-am discutat cu
tine.
Tov. Chivu: Ai informat la timp?
Tov. T.G.: Poate înainte să nu fi fost la timp, dar în ultimii ani eu am însemnat de câte mi
am fost la tov. Gheorghiu, pot să verific să văd în ce măsură mă duceam la tov. Gheorghiu sau la
tov. Ana.
Tov. Gheorghiu-Dej: Dacă informaţiile nu erau tardive şi măsurile care le propuneam
nu erau fără efect.?
Tov. T.G.: Veneam şi cerem aprobarea asupra unor măsuri. La un moment dat am avut
impresia că în felul în care viu la tov. Gheorghiu, de 3-4 ori pe săptămână poate e prea mult, aşa că
am păstrat mapa cu probleme şi materiale mai importante. Eu aş fi fost foarte bucuros dacă aş fi
ştiut că încă îi mai pot da din timp, pentru că de câte ori am fost, mă simţeam mai uşor în munca
mea, aveam nevoie de sprijin, de sfat, de directive.
Tov. Moghioroş: Consider că felul şi timpul cum ai făcut informarea tov. Gheorghiu e
corespunzător?
Tov. T.G.: Fără îndoială nu pot spune că această informare n-a avut lipsuri.
Tov. Moghioroş: De ce, cine te-a împiedicat să-l informezi pe tov. Gheorghiu-Dej?
Tov. T.G.: Nu poate fi vorba de neinformare, nici de neinformare la timp. Se poate
spune că n-a fost informat poate cu toate problemele, depindea de importanţa fiecărei probleme.
Mi-am dat seama că sunt o serie de chestiuni cu care să nu-i bat capul.
Tov. Moghioroş: Nu vreau să dau mai multe exemple, dar în legătură cu faptul că
securitatea personală a tov. Gheorghiu şi a conducerii partidului a fost vizată în ultimul timp, s-au
întâmplat anumite defec~uni şi tov Gheorghiu n-a fost sesizat decât cu întârziere, din altă parte?
Tov. T.G.: Aici nu-i o lipsă de informare, ci o defec~une în organizarea muncii.
Tovarăşul care trebuia să mă informeze de asemenea defec~une, informa de multe ori direct, nu
Aşa este în text.
113
mă informa pe mine ca să-l pot eu informa pe tov. Gheorghiu la timp. Când eu am cunoscut, l-am
informat.
Tov. Moghioroş: Dar ai informat despre defecţiunea muncii organizatorice. Dacă cineva
din aparatul matale informează direct pe tov. Gheorghiu, nu prin tine, dacă ai ştiut, şi dacă aceasta
este o defecţiune?
Tov. T.G.: Nu era o defecţiune că informa tov. Pintilie. Tov. Gheorghiu îl chema direct.
Tov. Moghioroş: Dacă ministrul adjunct care e şi şeful Direcţiei Generale Politice a
Ministerului de Interne cunoştea preocupările, sarcinile şi problemele ministrului de interne din
punct de vedere profesional? ~
Tov. T.G.: Eu consider că tov. Drăghici a putut cunoaşte şi problemele profesionale, nu
în măsura în care s-ar fi putut face acest lucru, însă participând la şedinţele de analiză, unde se
discutau nu numai probleme politice, dar şi probleme politice legate de activitatea profesională, a
putut cunoaşte această activitate.
Tov. Drighid: Adică de jos.
Tov. T.G.: Noi avem consemnate şedinţele la care ai participat şi problemele care s-au
discutat. Sigur că în decurs de I an şi jumătate n-au putut intra în toate sectoarele.
Tov. Moghioroş: Cum consideri că, dacă conducerea, care răspunde pentru munca de
partid, nu cunoaşte preocupările şi sarcinile Ministerului de Interne, poate să îndeplinească sarcinile
lui de partid?
Tov. T.G.: Nici nu poate fi vorba de necunoaşterea sarcinilor, pentru că Direcţia Politică
dă directivele pe baza sarcinilor profesionale, şi tov. Drăghici a lucrat, a avut legătură, cunoaşte
care sunt sarcinile Ministerului de Interne, a sectoarelor Ministerului, aşa că poate pentru un alt tov.
să fi fost această greutate, dar pentru tov. Drăghici nu era o greutate să cunoască sarcinile pe linie
profesională.
Tov. Moghioroş: Dacă cunoşti şi cum explici că, până la venirea tov. Drăghici, a fost
interzisă formal critica tovilor care au funcţii de răspundere, în organizaţia de partid din Minister,
până jos?
Tov. T.G.: Aici e o problemă care a fost discutată mult, dacă a fost dată directiva să nu se
facă critică în organizaţia de partid. Tov. Drăghici spunea că a fost aşa ceva. În activitatea până la
venirea tov. Drăghici, e adevărat, critica a fost înăbuşită. Când a venit tov. Drăghici a fost o şedinţă
de analiză a muncii, unde s-a ridicat această problemă şi unde au luat poziţie o serie de lucrători
politici, care au afirmat că, critica şi autocritica, aşa cum e aplicată în viaţa civilă nu merge în
unităţile armatei. Tov. Drăghici mi-a ridicat această problemă şi eu am fost de părerea lui, că
trebuie să se facă critică, însă eram nelămurit şi i-am spus că voi discuta cu tovi cu mai mare
răspundere, să vedem ce spun. Tovii ne-au spus să ţinem seama de specificul unităţilor militare, că
nu se înăbuşe critica, nu se spune că nu se critică, dar când un comandant are anumite lipsuri, nu-i
neapărat nevoie să fie pus în discuţia organizaţiei, poate fi chemat de birou şi criticat. Însă să fie
date directive să opreşti critica, asta nu. Aceasta ar fi însemnat că de sus naşte acest lucru, ori tovii
care au lucrat cu mine în aceşti ani, au putut constata dacă o singură dată i-am împiedicat să ia
cuvântul, n-am îngăduit discuţia liberă.
Tov. Gheorghiu-Dej: Răspunde mai scurt şi mai concret, la întrebări.
Tov. Chişinevschi: N-ai răspuns la întrebarea mea, că nu-i vorba de întâlniri personale,
dacă nu era o cale antipartinică, care ducea spre un alt centru paralel, fracţionist.
Tov. T.G.: Nu era un centru paralel, pentru că m-am întâlnit cu tine, cu altcineva, şti cu
ce ne ocupăm, n-am discutat probleme politice, n-am analizat munca.
114
Tov. Chişinevschi: Dacă cunoşti instrucţiunea iscălită de un ministru adjunct şi de
Dobre, către organizaţiile de partid, în legătură cu apărarea pasivă?
Tov. T.G.: A fost o defecţiune. Eu le-am cunoscut după ce au plecat, altfel nu le-aş fi dat
drumul.
Tov. Apostol: Se trimit instrucţiuni fără să le vadă ministrul?
Tov. T.G.: Sunt instrucţiuni şi instrucţiuni.
Tov. Moghioroş: Erau directive de la secretarii regionali, până la ultimul secretar de
organizaţie de bază. Era just?
Tov. T.G.: Nu.
Tov. Moghioroş: Când te-ai convins? Cum ai aflat? Ce mi-ai răspuns la telefon când
te-am întrebat dacă Ic-ai citit?
Tov. T.G.: Atunci n-am ştiut că e vorba de acestea, pe linie de apărare pasivă. Le-am citit
după aceea.
Tov. Moghioroş: Mi-ai spus că le-ai citit şi te-am întrebat cum le consideri.
Tov. T.G.: Sunt unele instrucţiuni semnate de mine şi altele de Burcă.
Tov. Moghioroş: Tu mi-ai răspuns că le-ai citit şi că sunt juste.
Tov. T.G.: Acelea care le semnase eu le-am citit şi nu cuprindeau această problemă.
Tov. Moghioroş: Eu te-am întrebat dacă ştii ceva de instrucţiunea dată de Secţia
Organelor de Securitate, mi-ai spus că nu ştii. Când ai căutat-o şi ai citit-o, ai răspuns că nu Secţia
Organizatorică, ci de la Securitate s-a dat instrucţiunea, că ai citit-o şi erai de acord cu ea, că era
justă. Când ţi-ai format părerea că nu-i justă?
Tov. T.G.: Eu am citit atunci instrucţiunea dată de mine şi aceasta nu se adresa
comitetelor regionale. A doua zi am văzut instrucţiunea despre care mi-ai spus, am discutat şi
le-am arătat de ce fac asemenea lucruri.
Tov. Chişinevschi: La fel ca la Centrocoop, se dau directive către organizaţia de partid.
Tov. M. Constantinescu: Cum califici mata acest lucru petrecut la Securitate şi
Centrocoop, de a da instrucţiuni organelor de partid de pe alte linii. Aceasta nu înseamnă a îndruma
partidul pe linii paralele?
Tov. T.G.: E clar că nu-i just, dar n-a pornit de la mine.
Tov. Gh. Stoica: Cum califică tov. Teohari faptul că l-a adus aici, în localul C.C., pe
generalul Dobre, exclus din partid, care are la activul lui crime de război, a venit aici la şedinţa cu
prim-secretarii din întreaga ţară, cu activul şi aparatul C.C., şi a fost prezentat chiar pe tov. Teohari.
Tov. Gheorghiu-Dej: Să trecem la chestiuni politice. S-a pus întrebarea dacă era just ca
organele de stat să dea directive organelor de partid. Tov. Teohari a răspuns că nu e just.
Tov. T.G.: Dacă sunt de acord cu pasajul din hotărire. Eu am spus în faţa comisiei şi
spun şi aici că dacă în acest pasaj se vorbeşte despre o întâlnire, sunt de acord, dar în forma în care
e redactat reiese că în decursul timpului au fost întâlniri organizate, cu scopul de a coordona, şi
timp îndelungat. Repet încă odată, dacă lucrul acesta l-aş spune în faţa voastră.
Tov. Chivu: Dar dacă ar fi fost, cum le caracterizezi?
Tov. T.G.: Acţiune duşmănoasă împotriva partidului.
Tov. Bodnăraş: Atunci nu eşti de acord cu felul cume formulat?
Tov. T.G.: Eu mi-am precizat poziţia în comisie. Am rugat comisia şi rog C.C. ca în faţa
faptelor şi a situaţiei, să treacă în document ceea ce tovii vor constata din cele expuse de noi.
Dacă întâlnirea nu a fost premeditată: Nu, n-a fost premeditată. N-am avut întâlniri cu
Luca cu anii, n-am ştiut că o să mă întâlnesc în ziua aceea cu Luca, că o să vină acolo.
115
În legătură cu Pătraşcu: problema e aşa, însă lucrurile s-au petrecut puţin altfel. Nu la
Ministerul de Interne, la un alt organ a fost acest lucru. Am fost şi noi surprinşi de tratativele pentru
reorganizarea Gărzii de Fier şi poziţia lui împotriva lui Maniu. Au fost descoperite manifeste cu
acest caracter, am descoperit organizaţii, şi când au fost arestaţi şi cercetaţi, s-a văzut că porneau de
la un organ de stat. Aceasta însă n-a fost la Ministerul de Interne. La Ministerul de Interne a fost
altceva. Există documente din 1945, un comunicat prin care se spune că toţi cei care nu şi-au
legalizat situaţia, să şi-o legalizeze şi, în decurs de 5-6 luni, s-au legalizat peste 700 oameni care
stăteau ascunşi, foştii legionari, găsindu-se atunci multe depozite, mii de arme de tot felul.
Tov. Gheorghiu-Dej: Pe ce bază a fost dat comunicatul?
Tov. T.G.: În nici un caz singur n-am putut face. Era încă perioada războiului împotriva
fascismului. Organele Ministerului abia se puneau pe picioare şi s-a considerat că, dacă se va da
posibilitatea acestor fugiţi, avem o evidenţă a lor, ştim despre activitatea lor, putem să-i luăm în
orice moment. Alta era situaţia când ei erau fugiţi în bande şi se puteau deda la fel de fel de acte
criminale.
Tov. Gheorghiu-Dej: Ai discutat cu cineva despre situaţia legionarilor? Comunicatul era
urmarea firească a unei poziţii care exista la tine? Am avut vreo discuţie în legătură cu Pătraşcu şi
cu faptul că Garda de Fier era scindată în două şi una lupta împotriva celeilalte?
Tov. T.G.: Eu n-am avut discuţii asupra scindării. Am avut discuţii cu mai multe
elemente care erau sub anchetă.
Tov. Gb. Dej: Dar cu mine ai discutat?
Tov. T.G.: Cred că da.
Tov. Gh. Dej: Ce poziţie aveau atunci? Ce spuneai despre legionari?
Tov. T.G.: Nu-mi amintesc.
Tov. Gh. Dej: Să-ţi reamintesc eu: Întâi, că n-au un centru, ci două. Că legionarii sunt
împărţiţi: sunt unii belicoşi, alţii dispuşi să se încadreze, să intre în viaţa normală şi în legătură cu
aceasta duceai discuţii cu Pătraşcu. În baza promisiunilor făcute de el, se lua angajamentul de a nu
fii atinşi legionarii care vin şi predau armele.
Tov. T.G.: Aceasta în 1945, odată cu comunicatul. După aceea Pătraşcu a fost arestat pe
baza ... :
Tov. Gh. Dej: Ce-ţi spuneam eu?
Tov. T.G.: Considerai că nu-i just.
Tov. M. Constantinescu: Dar declaraţia publică la Târgovişte cine a făcut-o?
Tov. Gh. Dej: După Târgovişte noi am avut o discuţie lungă şi destul de aprinsă în
această privinţă. Criticam felul organelor noastre de stat de a privi lucrurile. Consideram iluzie că
legionarii se vor dezarma şi se vor linişti, vor deveni nişte mieluşei şi-ţi dădeam exemplu din
închisoare, de câte ori făceau act de credinţă faţă de Antonescu, şi ce atitudine luau când ieşeau
afară, spuneam că avem de a face cu nişte bandiţi, că nu se poate crede lipsa unui centru şi că,
acest Pătraşcu te trage pe sfoară, să n-ai nici o încredere în el. Puneai chestiunea folosirii lui şi a
prietenilor lui împotriva celeilalte părţi a conducerii legionarilor belicoşi. Ce a rezultat din această
convenţie cu Pătraşcu? Ce s-a dovedit, până la urmă, şi-a ţinut angajamentul?
Tov. T.G.: A fost un bandit.
Tov. Gh. Dej: Deci ai avut iluzii. Pătraşcu nu şi-a ţinut angajamentul, v-a înşelat, ulterior
s-a descoperit că nu numai că are legături, dar desfăşoară activitatea, pune la punct, reorganizează
116
pe legionari. Şi după aceea ce s-a întâmplat cu el? L-ai arestat. Mult timp după discuţia noastră
te-ai convins că Pătraşcu nu e un om în care poţi avea încredere?
Tov. T.G.: Cred că nu mult timp. Precis n-aş putea spune.
Tov. Gh. Dej: Deci discuţia cu el aţi dus-o voi?
Tov. T.G.: Sunt aici 2 lucruri. Am dus personal discuţii cu Pătraşcu, nu asupra acestei
chestiuni, ci pentru a-l determina să dea toate legăturile din ţară. ~
Tov. Gh. Dej: Pe ce bază? Ai avut convingerea că el e dispus să-şi vadă de treabă, să
renunţe la activitatea legionară, că el are influenţă şi legături între legionari şi că e ascultat de o parte
însemnată dintre legionari, deci cuvântul lui va fi ascultat şi legionarii vor veni cu armele în faţa
organelor noastre de stat? Cine îţi dădea garanţia că ei aduceau toate armele şi nu veneau cu acestea
numai pentru a se camufla, a câştiga posibilitate legală de mişcare, ei ştiu că e mai bine când ai
posibilităţi legale de mişcare, decât atunci când eşti unnărit cu o fiară. De ce ai discutat cu el?
Tov. T.G.: Pentru că în probleme de securitate se fac diferite combinaţii.
Tov. Gh. Dej: Ai căutat o combinaţie cu el, în sensul celor arătate mai înainte?
Tov. T.G.: Da.
Tov. M. Constantinescu: Dar tov. Teohari ştia că tov. Gheorghiu-Dej şi alţii sunt contra.
Tov. T.G.: În măsura în care tov. Gheorghiu în decursul anilor mi-a dat un sfat, niciodată
n-am trecut peste el.
Tov. Gh. Dej: În privinţa aceasta a fost o discuţie foarte aprinsă. Tu considerai că eşti un
om care a constituit o asemenea combinaţie, la care ţine foarte mult, e convins că o să reuşească, şi
eu ţi-o stricam, căutam să te conving că îţi faci iluzii periculoase, îţi spuneam să nu ne jucăm cu
nişte bandiţi, că ei trebuie loviţi oriunde îi întâlneşti. Tu n-ai adoptat acest punct de vedere, ai
experimentat. Dovadă că n-ai aplicat în practică, e faptul că ulterior te-ai convins că Pătraşcu nu-şi
ţine angajamentul, ai descoperit prin organele Ministerului de Interne legăturile create de el, firele
organizaţiilor restabilite.
Tov. Chivu: Numai Pătraşcu a fost eliberat, sau mai mulţi în grup?
Tov. T.G.: Aceasta ne-a dat posibilitatea să ridicăm 1200 bandiţi deodată.
Tov. M. Constantinescu: Au fost eliberaţi comandanţi legionari din închisori, în frunte
cu Ilie Nicolescu, comandantul grupului ,,Răzlef' în 1946, împotriva părerii noastre.
Tov. T.G.: Am mai avut de asemeni în muncă relaţii cu o serie de alţi bandiţi: Penescu şi
alţii. În general era necesar muncii, dar în cazul acesta nu era just. După arestarea lor am avut o
şedinţă unde am discutat această problemă şi am ridicat faptele care le-am arătat. După ce mi-ai
atras atenţia, am chemat pe tovii care răspundeau de această muncă şi le-am spus: ,,Ne trag pe
sfoară, vom vedea că se organizează şi atunci ei au răspuns: Suntem cu ochii pe ei, la prima
mişcare îi ridicăm".
Tov. Gh. Dej: Adică ai fost sub influenţa aparatului. Nu tu conduceai ci aparatul.
Tov. T.G.: Conduceam eu, însă, fără îndoială, când vii cu anumite probleme speciale, nu
eşti ferit de influenţe.
Tov. Chişinevschi: Cine are aparatul?
Tov. T.G.: Nicolski.
Tov. M. Constantinescu: Destul că s-a discutat în Ministerul de Interne cu Pătraşcu.
Tov. Ceauşescu: În lagăr la legionari s-au creat organizaţii de partid, cu legionarii. Dacă
poate lămuri aceasta?
Tov. Gh. Dej: Acum aud asta!
Tov. T.G.: În lagăr şi penitenciare. Acest lucru se poate verifica prin secretarii de jos care
au fost atunci. Şi penitenciarele şi lagărele depindeau de judeţenele respective în ce priveşte munca
117
politică. Când am fost informat despre acest lucru, am luat măsuri ca organizaţiile să fie desfiinţate,
am spus că e imposibil ca dintre bandiţi să se formeze organizaţii de partid.
Tov. M. Const.antinescu: Dacă ştii de vreo indicaţie dată de a crea grupe dintre foşti
legionari, pentru a fi pregătiţi pentru partid.
Tov. T.G.: Nu cunosc precis, am auzit.
Tov. Pârvulescu: Dacă pe baza aceasta, că au participat la viaţa de partid, nu li s-a dat
drumul din lagăr, ca să facă muncă politică?
Tov. T.G.: Nu ştiu ce s-a făcut acolo.
Tov. Pârvulescu: Dar au fost eliberaţi legionari, în frunte cu Nicolescu?
Tov. T.G.: Ştiu că au fost eliberaţi, dar, dacă a fost Nicolescu sau altul nu ştiu.
Tov. Borilă: În politica aceasta de pactizare cu legionarii, în toate discursurile lor, şi tov.
Teohari şi Ana, spuneau că noi nu suntem împotriva legionarilor, cu scopul să-i recâştigăm. Nu-i
vreo legătură?
Tov. Gh. Dej: Linia partidului a fost de a lovi vârfurile, elementele care au avut rol de
conducere, nu pentru a-i atrage în partid, a-i izgoni din instituţii şi întreprinderi, şi lozinca dată după
23 august a fost a lovirii oriunde îi întâlnim, pentru a-i ţine sub presiune. Una este a lăsa pe foştii
legionari să lucreze într-o întreprindere, să-şi câştige pâinea, existenţa, în măsura în care îşi vede de
treabă, şi alta e să-l faci simpatizant al partidului sau să-l atragi în partid. E una să tratezi cu un
asemenea fost legionar din rândurile muncitorilor, pentru că, din nenorocire, foarte mulţi au fost
atraşi de propaganda legionară. Partidul nu i-a pus într-o oală pe toţi, deoarece în această privinţă a
spus - acestea sunt cuVinţele -: Acei care au avut munci de răspundere, chiar şefi de cuib, aceia
trebuie eliminaţi, aruncaţi din întreprinderi. Nu să pună chestiunea atragerii lor în partid.
Tov. Borilă: La Conferinţa partidului s-a pus chestiunea aceasta, s-a dat linia justă. Dacă
nu s-a înţeles tocmai invers, că s-au făcut şi organizaţii în închisori şi pactizări?
Tov. M. Const.antinescu: Şi, dacă tov. Teohari cunoaşte cuvântarea tov. Gheorghiu-Dej,
din septembrie 1944, prima cuvântare ţinută după eliberare, de la balconul din Aleea Alexandru 23,
în care atrăgea atenţia asupra pericolului prezentat de elementele mic burgheze în partid şi asupra
pericolului legionar şi necesităţii de a nimici aceste cuiburi de năpârci, şi dacă ai plecat în practică,
şi dta. şi tov. Ana?
Tov. Gh. Dej: Tov. Borilă vrea să ştie de unde ai luat această orientare de a trata cu
Pătraşcu?
Tov. T.G.: Această orientare a pornit de la comunicat, care n-a fost numai din capul meu.
Tov. Gh. Dej: Când ai avut discuţia cu Pătraşcu, înainte sau după comunicat?
Tov. T.G.: Târziu după.
Tov. Bunaciu: Comunicatul a fost în decembrie 1945.
Tov. M. Const.antinescu: În tot cursul anului 1945 au fost tratative.
Tov. Bunaciu: Eu l-am anchetat şi am aflat despre aceste discuţii. Spunea că aceste
discuţii au fost pornite înainte de comunicat şi că, pe baza lor, s-ar fi dat comunicatul.
Tov. T.G.: E posibil.
Tov. M. Const.antinescu: Eu nu sunt la curent cu treburile Ministerului de Interne, dar
lucrurile s-au petrecut aşa: Pătraşcu a fost arestat prima oară spre vara anului 1945. Tratativele duse
de tov. Teohari au avut loc în vara şi toamna până în decembrie 1945. În aceeaşi perioadă noi
ne-am ridicat împotriva acestui lucru. Pătraşcu a fost eliberat fără proces, fără judecată, urmând să
reorganizeze Garda de Fier, a fost rearestat în 1947, când a fost trimis în judecată în procesul
118
complotiştilor şi a făcut declaraţie că, încă din 1945 era spion american. În cursul acestor 2 ani au
fost amnistiaţi legionarii de la Aiud, în frunte cu criminalul .. :
Tov. Drăghici: A fost arestat a doua oară de alt organ, nu de Interne.
Tov. Apostol: Tov. Gheorghiu-Dej a arătat punctul său de vedere. Dacă asemenea punct
de vedere l-ai întâlnit şi la ceilalţi tovi din conducere? •
Tov. T.G.: N-am mai discutat cu ceilalţi tovi. Nu-mi reamintesc.
Tov. Apostol: N-ai discutat cu tov. Ana, cu Luca?
Tov. T.G.: Nu.
Tov. M. Constantinescu: Dar cu mine? Am fost la Dta. acasă în această chestiune?
Tov. T.G.: Cred că da.
Tov. M. Constantinescu: Tovarăşei Ana i-ai ridicat?
Tov. T.G.: Nu-mi reamintesc.
Dacă au fost eliberaţi cei 8 instructori: cum au fost eliberaţi de cine, pe baza cărui fapt,
precis n-am toată documentaţia. Eu n-am dat aprobare pentru eliberarea acestora. Am fost Aici sau
nu, nu pot preciza.
Tov. Gh. Dej: Au fost judecaţi, condamnaţi?
Tov. T.G.: Cred că nu.
Tov. Gh. Dej: Ai luat parte la şedinţa la care s-a discutat chestiunea aceasta a
instructorilor sionişti şi când s-a pus chestiunea sancţionării lor?
Tov. T.G.: Dacă aşi fi participat, fără îndoială mi-aş reaminti.
Tov. Gh. Dej: Era vorba să fie condamnaţi, şi dacă va fi cazul, să fie expulzaţi. Ce s-a
făcut cu hotărîrea aceasta, a fost aplicată?
Tov. T.G.: Cred că nu. Am cerut să văd cum s-a produs.
Tov. Gh. Dej: Dta. erai secretar şi ministru de Interne. ·
Tov. T.G.: Cred că li s-a dat drumul când eu n-am fost în Minister """' r,mvins că de
acest lucru n-am ştiut.
Tov. Chişinevschi: Poate ştie Pantiuşa.
Tov. Pintilie: Nu ţin minte.
Tov. Chişinevschi: Cum se poate că oamenii cu aşa experienţă ca voi, nu ţin minte
asemenealucnui?
Tov. M. Constantinescu: Sau poate că eliberaţi aşa mulţi, că nu vă mai amintiţi?
Tov. Gh. Dej: Era o mare presiune internaţională. Şi-au bătut joc de noi.
Tov. T.G.: Mi se pare că au fost condamnaţi la 2 luni şi puşi în libertate. Au fost
condamnaţi la timpul cât au stat în prevenţie. O să verificăm.
Tov. Gh. Dej: De ce nu te-ai interesat de chestiunea aceasta?
Tov. T.G.: A fost o scăpare a mea. De dimineaţă până noaptea eram la muncă.
Tov. Gh. Dej: Dar era o problemă care s-a discutat în Secretariat. Dacă nici Secretariatul
nu mai e luat în serios, atunci ce fac? Ce te-a determinat să nu te interesezi de treaba asta? Te
temeai de cineva?
Tov. T.G.: După cât îmi reamintesc, am fost pus în faţa unui fapt împlinit Lipsa mea a
fost că n-am mers să văd de ce s-a făcut aşa.
Tov. Apostol: Cum se poate, când ştii că au fost spioni şi au fost puşi în libertate fără
Dta. să nu te interesezi?
Tov. Gh. Dej: Dar te-am întrebat de câteva ori după şedinţa Secretariatului?
119
Tov. T.G.: Da.
Tov. Gh. Dej: Atunci de ce nu te-ai interesat?
Tov. Liuba Chişinevschi: Pe baza aceasta au mai venit la tov. Apostol şi la mine, pentru
alţi doi, cerând să fie eliberaţi.
Tov. T.G.: Cereri de eliberare veneau foarte multe.
Tov. Gh. Dej: Şi ai cercetat de ce au fost ceilalţi eliberaţi?
Tov. Liuba Chişinevschi: Nouă în străinătate ne-au spus că e sigur că o să fie eliberaţi şi
ceilalţi, fiindcă la noi se eliberează. Au spus: Atâţia se elibereaz.ă, de ce să nu fie eliberaţi şi aceştia doi.
Tov. M. Constantinescu: Dacă n-are vreo legătură eliberarea acestor spioni americani
cu poziţia principială, care Dta. şi tov. Ana o aveaţi în problema sioniştilor şi a emigrărilor în Israel.
Tov. T.G.: În ceea ce priveşte eliberarea acestor bandiţi, aceasta se poate stabili. În ce
priveşte poziţia faţă de problema emigrărilor în general, după câte îmi pot reaminti, în această
problemă n-am făcut altceva decât ceea ce s-a discutat. E adevărat., s-a pus la o şedinţă să dăm
drumul şi pe urmă tov. Gheorghiu a spus să sistăm.
Tov. M. Constantinescu: Dar ce e cu afişul Miliţiei pe toate strazile şi Miliţia mergea
din casă în casă să mobilizeze populaţia evreiască să plece.
Tov. T.G.: Când s-a pus problema ca, în 6 luni să se termine cu treaba asta, să nu mai
avem continuu această problemă, în momentul acela, au fost împărţite 100.000 certificate.
Tov. M. Constantinescu: Prin intervenţia activă a Miliţiei.
Tov. T.G.: În legătură cu arestarea grupului de sabotori din petrol: În 1949, tov. Miron a
. cerut arestarea unui grup de sabotori din petrol. A fost o problemă extrem de grea de anchetat, a
durat doi ani, acum e gata pentru proces. S-a întârziat cu procesul.
Tov. M. Constantinescu: Sunt 5 ani de atunci, dinainte de naţionalizare.
Tov. T.G.: Sunt 4 ani, după naţionalizare.
Tov. M. Constantinescu: Când am venit la Ministerul Petrolului, Pleşoianu era secretar
general şi după o lună am cerut arestarea lui.
Tov. T.G.: La întrebarea tov. Vasilichi, nu-mi reamintesc despre ce ministru adjuncte
vorba.
Tov. M. Constantinescu: Dar cum a scăpat David Gartner?
Tov. T.G.: A fugit înainte de a fi descoperit
Cine l-a eliberat pe Prosan: Ca el au mai fost şi alţii. Fără forme, ffiră fapte, ţinem
oamenii ani de zile. După un an-doi, tot cu aprobare, îi eliberăm. Ceea ce am cunoscut eu, ce mi s-a
raportat mie despre el, nu era pentru reţinerea lui. Dacă din cele ce ştiţi, lucrurile stau altfel, ffiră
îndoială am fost indus în eroare.
Tov. Vinţe: Nimeni n-a ştiut de la organele Securităţii ce are. A fost pus la dispoziţia
noastră şi, în momentul când el recunoaşte că a avut legături cu bandiţii, cu femeia aceea de la
Curtea Regală, după ce ne-am chinuit cu el toată noaptea, ştiam despre aceasta numai eu şi tov.
Drăghici. Nimeni din organele Securităţii n-a avut posibilitatea să asculte, afară de noi. După ce a
dat o declaraţie scrisă, care există la dosarul Comisiei de Control, în care recunoştea că femeia
aceea a fost în Elveţia, a intrat apoi în anturajul celor de la Miliţie, de la minister, a plasat familia
acesteia în diferite locuri din aparatul Ministerului de Interne, în momentul acela Prosan e eliberat.
Tov. T.G.: Dacă ştiam că Şraier a fost inspector de Siguranţă: ştiam aceasta încă din
închisoare, în discuţiile cu tov. Gheorghiu s-au adus fapte. În aprilie 1945 când a fost scos din
funcţia de secretar general la A.P. şi trimis la Ministerul de Interne, mi s-a spus că nu poate rămâne
în fruntea unei organizaţii de masă. Nu-mi reamintesc cine a avut atunci legătură cu A.P.
Tov. M. Constantinescu: Tov. Luca.
120
Tov. T.G.: Mi s-a spus că politiceşte nu-i bine să fie în fruntea unei organizaµi de masă,
dar eu am spus că nici să-l iau eu în spate ·nu-i bine. Ia-l pentru un timp! În măsura în care aveam
posibilitatea să nu dăuneze mult, l-am pus într-un sector administrativ, iar după arestarea lui Sava
Dumitrescu a fost scos afară ca să putem lua măsuri să extindem cercetările în legătură cu el, şi în
decurs de o săptămână a fugit
Tov. Bunaciu: 6 luni a durat. A fost scos în mai 1947 şi a fugit în decembrie 1947.
Tov. M. Constantinescu: Iar în cursul verii, într-o excursie la Diham, l-am întâlnit
plimbându-se în munµ liber, împreună cu nevasta.
Tov. Gh. Dej: Cum a putut scăpa?
Tov. T.G.: Grănicerii au trecut la Ministerul de Interne la sfârşitul lui 1947. Abia din
1948 am început să organizez graniţa. Nu era greu să fugă.
Tov. Gh. Dej: Dar până la graniţă?! S-a discutat despre Şraier în organ?
Tov. T.G.: În Secretariat, da.
Tov. Gh. Dej: Deci numai faptul că s-a discutat despre dânsul, ar fi putut să-µ atragă
atenµa să fi cu ochii pe dânsul. De ce nu s-au luat măsuri să fie supravegheat?
Tov. T.G.: A fost supraveghiat aşa ca Rădescu, şi tot a scăpat.
Tov. M. Constantinescu: Mulµ au scăpat
Tov. T.G.: Erau organe tinere, oameni noi.
Tov. Borilă: Cu ce scop s-a prelucrat Scrisoarea Închisă a C.C. cu aparatul administrativ,
înainte de a se prelucra cu organizaµa de partid?
Cu ce scop l-ai chemat pe tov. Drăghici să-l întrebi de ce a propus la Plenară ca Luca să
iasă din comisia care a fost aleasă?
De ce l-ai întrebat pe Drăghici de ce a votat contra lui Luca?
Nu cumva a fost o propunere ce poziµe să ia oamenii faţă de Scrisoare, poziµe pe care
mai târziu a avut-o tov. Teohari?
Tov. T.G.: Chestiunea cu Protocolul a fost înainte de Scrisoare. Am fost izbit nu de
faptul că a făcut propunerea, dar aşa cum mi s-a părut mie, tov. Gheorghiu-Dej a făcut o propunere,
tov. Drăghici s-a ridicat împotrivă. L-am întrebat: ce te-a determinat? A spus: E părerea mea. Nu-i
vorba să n-ai păreri, dar eu m-am orientat numai după acest lucru, dacă tov. Gheorghiu a făcut o
propunere şi C.C. a aprobat, singur Drăghici face opinie separată. Din acest punct de vedere am
întrebat. Sigur că la aceasta m-a îndreptăµt mai mult cunoscându-l pe tov. Drăghici că, în multe
probleme are opinie separată, e bine - nu-i bine, e just- nu-i just are atitudini de felul acesta. Eu nu
i-am spus că n-avea dreptul. Dacă n-ar fi propus tov. Gheorghiu, fără îndoială n-aş fi pus această
întrebare.
Tov. Gh. Dej: Pe baza acestei logici ai fi putut să te orientezi şi în şedinţa Comisiei de
partid.
Tov. Drăghici: Dacă a folosit tov. Teohari numele tovarăşului Gheorghiu-Dej şi mi-a
spus: Tov. Gheorghiu şi tov. Ana se interesează ce ştii tu mai mult în această problemă de ai avut
poziµe separată faţă de Luca?
Tov. Gh. Dej: Eu trebuie să declar că nu m-am interesat
Tov. Ana: Nici eu.
Tov. T.G.: Am semnalat doar faptul că un membru al conducerii partidului n-a fost de
acord, şi consider că just a procedat.
Tov. Gh. Dej: Eu nu l-am chemat De ce l-ai chemat tu?
121
Tov. T.G.: Nu l-am chemat, doar îl întâlneam. Tov. Ana a spus: De ce o fi făcut Drăghici
acest lucru? Şi atunci l-am întrebat. Dar nu că tov. Gheorghiu şi Ana s-au interesat dacă cunoaşte
ceva în plus.
Tov. Gheorghiu: Eu nici n-am discutat cu tine.
Tov. T.G.: Nici tov. Ana. Aici la masa prezidiului, a spus aceste cuVinţe: ,,De ce o fi
făcut Drăghici acest lucru". Şi aceasta i-am spus.
Tov. M. Constantinescu: În legătură cu afirmaţia că a fugit deoarece nu erau bine
organizate trupele de grăniceri şi că s-au reorganizat în decembrie 1948. Dacă e exact că şeful
Statului Major numit în 1948, de Dta. avansat de la colonel la general, Marincu Ioan, a fost scos
acum 2 săptămâni, fusese şeful Biroului m al Statului Major în timpul lui Carol, şeful
construcţiilor militare ..'.
Tov. Gh. Dej: Credem că pui o chestiune politică.
Tov. M. Constantinescu: E chestiune de apărare a ţării. Patru ani a fost ţinut acolo.
Tov. Gh. Dej: Vasăzică ai fost curios că ştii de ce Drăghici a votat contra, considerând că
nu-i la locul său să fie numit Luca în comisie?
Tov. T.G.: Am considerat că din moment ce ai pus tu aşa, era nonnal să primească.
Tov. Gh. Dej: De ce n-ai privit şi alte lucruri aşa? Lui Drăghici îi reproşai, dar ţie singur nu.
Tov. T.G.: Dar n-ai venit cu o propunere şi eu am respins-o. După citirea Scrisorii
Închise eu am luat poz*a pe care am luat-o, poziţia aceasta aş fi luat-o şi aici, şi fără îndoială că
m-ar fi lămurit CC-ul. E n-am pus în discuţie din nou hotărîrea C.C., ci pasajul care a fost redactat.
Tov. Pârvulescu: Dar aici au fost discuµi în această privinţă.
Tov. Bodnăraş: Ai pus în discuţie fondul problemei, întreaga problemă.
Tov. T.G.: După protocol, poziţia mea a putut fi controlată, văzută, dacă am mers
împotriva hotărîrii C.C. sau pentru aplicarea ei. Şi aceasta nu numai în munca de fiecare zi, dar şi
unde am fost trimis, cum am prelucrat, cum am discutat problema, cum mi-am însuşit-o.
Tov. Gh. Dej: Propunem să facem o pauză.
-Pauză-
Tov. Ana Pauker: Tovarăşi, poziţia mea în chestiunea devierilor de dreapta a fost o
poziţie neprincipială, nepartinică, oportunistă şi împăciuitoristă. Prin ce s-a manifestat ea, e
cunoscut tovarăşilor, dar ţin să mai precizez unele lucruri. Ea s-a manifestat la prima vedere
printr-o atitudine împăciuitoristă faţă de tov. Teohari şi fonnal o atitudine de condamnare a poziţiei
lui Luca. Atitudinea împăciuitoristă faţă de Teohari nu e altceva decât o atitudine împăciuitoristă
faţă de Luca.
De ce l-am susţinut eu pe Luca? De ce n-am văzut eu aşa cum trebuie devierea lui Luca?
De ce n-am avut o poziţie hotăn"tă împotriva poziţiei greşite a lui Teohari, şi nu numai că n-am avut
o poziţie hotănîă, dar l-am sprijinit pe Teohari, de ce n-am avut o poziţie hotărîtă faţă de Luca şi I-
am sprijinit? Pentru că şi în această întâlnire din ziua şedinţei comisiei e clar că şi pe unul şi pe altul
eu i-am încurajat, i-am sprijinit. Însuşi faptul că au venit la mine dovedeşte că socoteau că vor găsi
şi au găsit la mine o încurajare a poziţiei lor greşite. Deci şi unul şi altul erau convinşi - şi cu drept
cuvânt - că poziţia mea e la fel de greşită ca a lor.
Acest lucru vine de acolo că şi eu am avut poziţie greşită în chestiunea devierii de
dreapta. Eu n-am luat aşa cum trebuia atitudine împotriva devierii de dreapta nu numai a lui Luca,
ci şi a mea, sau mai bine zis am luat poziţie de apărare a greşelilor lui Luca, pentru ca să-mi ascund
propriile mele greşeli.
122
De unde a venit acest lucru, ca în loc atunci când partidul e zguduit, când ne aflăm la o
cotitură a partidului, când se punea cu hotărirea care s-a pus chestiunea devierii de dreapta, în loc
eu, ca membru de partid, tocmai pentru că am devieri de dreapta, să fiu şi eu zguduită şi cu atât mai
uşor să pot să-mi recunosc greşelile mele, de unde vine faptul contrar, pentru a ascunde greşelile
mele, susţinerea altora care au greşelile acestea?
Cred că vine de acolo, că eu faţă de sarcinile care mi le-a dat partidul m-am îngâmfat, am
crezut - şi de acest lucru îmi dau acum seama - că sunt deţinătoarea adevărului. Acest lucru tocmai
dintr-o îngâmfare, dintr-o atitudine şi poziţie nu de partid, nesocotind ca sarcini însărcinările ce mi
le dădea partidul, ci ca o cinste ce mi se cuvenea, şi astfel n-am mai fost în stare să văd greşelile
mele.
În şedinţa trecută a C.C.-ului eu am spus de Luca, ca trecutul contează numai în măsura
în care zi de zi, prin munca ta, dovedeşti că eşti în concordanţă cu acest trecut, că nu e ca un capital
lupta la noi în partid, capitalul ţi-l faci zi de zi, că uitarea acestui lucru şi umflarea pe baza trecutului
te duce de râpă, te rupe de viaţa de partid, te rupe de realitatea de partid, de tov~ii cu care lucrezi.
Tovarăşi, eu cred că acest lucru este adevărat pentru mine. Eu m-am găsit în situaţia
aceasta de a nu munci cu sprijinul critic care se cere unui membru de partid, de a nu munci cu
spiritul autocritic care se cere unui membru de partid. Eu am vânat greşeli la ceilalţi tov~i. fără
să văd greşelile mele, şi dacă le vedeam căutam să le micşorez, să le cocoloşesc, să mă feresc de
criticile care mi sc făceau, fie chiar numai cu o vorbă, cu o observaţie supusă la repezeală. Din
această cauză, pentru a-mi ascunde propriile mele greşeli, eu eram în fond de acord cu poziţia lui
Teohari că într-adevăr ar trebui un echilibru oarecare, nu puneam chestiunea că eu am greşit, ci
căutăm să întind aceasta asupra cât mai multor tov~i, asupra tuturor. Din această cauză eu n-am
putut vedea cum trebuie nici greşelile lui Luca şi nici faptul că aceste greşeli - care tocmai pentru
că ne aflăm la un moment important din viaţa partidului nostru au fost văzute mai furtunos, mai
clar că aceste greşeli nu s-au întâmplat aşa în preziua sau imediat după reforma bănească, că aceste
greşeli nu se poate altfel decât să fie rezultatul unei întregi poziţii, că ele sunt capacul unui întreg şir
de greşeli, deci a unei linii. În Scrisoare se vorbeşte de greşeli. În urma raportului comisiei, lucrurile
se arată a fi altfel.
Această poziţie profund greşită, acest fel de a te împăca de fapt, de a fi de acord cu
devierea de dreapta, atunci când sunt mai mulţi care stau pe această poziţie greşită, când discută -
asupra poziţiei lor greşiţe, nu poate să ducă în dezvoltarea lor decât la o fracţiune, nu poate să ducă
decât la slăbirea unităţii de conducere a partidului nostru, nu poate decât să prezinte un pericol
pentru unitatea partidului.
Eu am fost împotriva acestei formulări la ultima şedinţă a comisiei care a făcut raportul.
Gândindu-mă asupra lucrurilor am ajuns la concluzia că, această formulare este absolut justă şi că
numai aceasta putea să fie consecinţa unei politici greşite ca aceea la care am fost părtaşă.
Tov. Bodnăraş: E vorba de acel pasagiu?
Tov. Ana Pauker: Da. Nu pot spune că numai Scrisoarea Închisă sau înaintea Scrisorii
Închise discutarea problemelor în legătură cu devierea de dreapta m-au făcut să mă alătur de Luca
şi Teohari, ci poziţia mea şi înainte de Scrisoare, înainte de descoperire devierilor, de punerea lor în
felul în care au fost puse, poziţia mea a fost una greşită. Eu ştiam că la Finanţe nu sunt oameni care
trebuie să fie, ştiam din spusele tov~ilor şi ştiam, fără să fi ştiut lucrurile pe care raportul le arată
acum înşelarea cu bugetul excedentar şi deficitar, cu batjocorirea întreprinderilor, cu fondul de
rulment care de fapt le sugea viaţa, şi celelalte lucruri arătate în raport - ştiam că acest Minister de
Finanţe e un satrap faţă de celelalte ministere şi că acolo există o atitudine nepermisă faţă de restul
guvernului şi faţă de celelalte ministere. Luca spune acum: Eu n-am fost specialist, am fost trimis
123
acolo fără să fiu specialist. O spune acum, însă înainte Luca era cel mai mare specialist în
chestiunea aceasta. Şi iată cum s-a realizat această specialitate!
Eu n-am luat atitudine împotriva acestor lucruri care îl priveau pe Luca Eu ştiam şi la
Interne că nu merg lucrurile cum trebuie, tot din discuţiile care au fost. Nu luam atitudine cum
trebuie împotriva acestor lucruri. De ce nu luăm atitudine? Pentru că şi în sectorul în care lucram
eu se petreceau lucruri profund negative şi pe aceeaşi linie de oportunitate, de deviere de dreapta.
Şi în această chestiune - tocmai din cauza îngâmfării - căutam să găsesc mereu alţi vinovaţi de ce
nu merg lucrurile, toată lumea era vinovată, numai eu nu eram.
De pildă, gospodăriile de stat ştiam că sunt pline de tot felul de elemente duşmănoase. Şi
aici, în loc să mă fi aşezat să văd care sunt aceste elemente sau să văd care sunt oamenii de acolo şi
printre ei care sunt elementele duşmănoase, eu mă gândeam: E o moştenire. Şi mă mulţumeam să
spun celor de la Agricultură: Curăţaţi! Acelaşi lucru şi în privinţa cadrelor Ministerului
Agriculturii. Când aflam de unul mai deochiat, cum a fost Negreanu. şi aWi, spuneam: Curăţaţi-i!
dar nu mă aşezam odată să văd cine sunt oamenii de la Agricultură. Am căutat în schimb să văd că
şi în alte părţi sunt tot felul de elemente nepotrivite, în loc să mă ocup în primul rând de ceea ce
răspundeam eu şi să văd în primul rând greşeala mea, că acolo se petrec lucruri de acestea.
La Secţia Agrară a C.C. de care răspundeam eu, a fost un şir întreg de greşeli şi aici
căutam mereu să văd cine ar putea fi alţii vinovaţi, fără să văd vina mea.
În toamna lui 1950 au intrat în gospodării colective de bună voie şi cu sila oamenii
cumsecade, cu sila şi fără silă au intrat şi chiaburi. Cum am muncit eu până a se ajunge în 1950 să
se bage oamenii cu sila, în fuga după mijlocaşi să fie strânşi toţi chiaburii ca să poată face o medie
în gospodăriile colective? Cum a ajuns Secţia aceasta, pe care eu trebuia s-o conduc în spiritul
liniei partidului, să comită deodată greşeli de felul acesta? A ajuns pentru că nu era dusă munca
acolo de mine cum trebuie, pentru că eu am pus chestiunea acolo pe baza gospodăriilor existente, a
exemplelor care există, să se intensifice munca, că se pot face un număr mai mare de gospodării
colective, m-am luat după nişte cifre că ar exista mii de cereri.
Le-am imprimat eu tovarăşilor de la Secţia Agrară a C.C. conştiinţa clară de partid că
n-au ce să caute chiaburii acolo, că nu se pot crea gospodăriile colective după un plan pe care tu ţi-l
fabrici în birou şi după cum ai vrea să fie lucrurile, ci după o muncă serioasă pe teren de
convingere a oamenilor. Dacă făceam munca aceasta cum trebuie, aş fi văzut că, în unna unui plan,
fie chiar de orientare pe care şi l-au făcut tovarăşii, prin lipsa de pregătirea din partea mea a lor, aş
fi văzut că se pot întâmpla lucruri de felul acesta. Eu însă nici n-am prevăzut aceasta, nici nu i-am
pregătit cum trebuie pe tovii de la Secţia Agrară, pentru că eu singură n-am luat munca cum trebuie
în serios, şi am mers mai mult pe linia de a face gospodării colective, de a le umfla cât mai mult. Şi
înainte de aceasta au fost cazuri când chiaburii au oferit pământ. La început n-am luat atitudine, tot
din dorinţa greşită, oportunistă, de a se face gospodării colective cu orice preţ, n-am văzut că lucrul
acesta duce la ridicarea autorităţii chiaburului în sat, la rămânerea lui în sat, la trecerea lui din
categoria de chiabur în cea de mijlocaş, rămânând în fond din punct de vedere al concepţiei lui şi
chiar din punct de vedere economic, chiabur, pentru că el, chiar dacă a dat o parte din pământ, a
avut grijă să păstreze altele care să-l lase să fie mai departe chiabur. Lucrul acesta nu l-am văzut de
la început. După aceea, şi tov. Gheorghiu-Dej mi-a atras atenţia că lucrul acesta e greşit, dar eu
l-am făcut. Ce înseamnă aceasta altceva decât a nu vedea chiaburul, a nu vedea prezenţa lui şi a nu
vedea de fapt ajutorul pe care în felul acesta îl dăm chiaburilor. Prin politica aceasta greşită, am
pregătit pe mulţi ţărani mijlocaşi şi chiar săraci, să socotească pe chiabur un om care nu-i chiar aşa
de ţinut deoparte şi să fie primit mai lesne în gospodăria colectivă.
124
Mai departe, când m-am întors din concediu, după un timp oarecare, după toată perioada
de băgare cu sila a oamenilor în gospodăriile colective au venit informaţii că sunt mulţi chiaburi în
gospodăriile colective şi s-a pus chestiunea să fie scoşi. După critica făcută acestor greşeli, după
poziţia luată de tov. Gheorghiu-Dej, au început în unele regiuni să-i scoată din gospodăriile
colective. A fost un caz într-un loc că s-au scos şi mijlocaşi cu ocazia aceasta, şi atunci am spus:
Stop! Staţi să vedem care sunt chiaburi, să nu-i aruncăm şi pe mijlocaşi odată cu aceştia. Nu era
greşit lucrul acesta, dar greşită era tărăgănarea acestei operaţii care a durat timp îndelungat şi eu nu
m-am ocupat ca să grăbesc acest lucru pentru că n-am văzut marele pericol care o prezenta
rămânerea unui chiabur într-o gospodărie colectivă. Astfel, chestiunea aceasta s-a tărăgănat. S-a
tărăgănat şi la Chirtoacă, pentru că nici pe el nu-l interesa în mod deosebit şi nu vedea marele
pericol pe care îl prezenta rămânerea chiaburilor în gospodăriile colective.
În anul 1951 s-a format un număr foarte mic de gospodării colective. Cauzele le ştim. La
sfârşitul anului 1951 şi începutul lui 1952 s-a format un număr mult mai mare şi în aceste
gospodării colective au intrat chiaburii şi nici aici n-au fost luate destul de repede măsuri pentru
scoaterea lor, deşi s-au luat măsuri mult mai repede ca data trecută. Şi până acum mai sunt chiaburi
în gospodăriile colective. Scrisoarea Închisă fără îndoială că a ajutat foarte mult ca să se grăbească
acest proces, dar înainte de Scrisoare nu s-au luat toate măsurile pentru ca chiaburii să fie scoşi.
S-a pus chestiunea în anul 1951 şi s-a hotărît de către C.C. formarea întovărăşirilor de tip
T.O.Z.. A durat multă vreme până ce hotărîrea să fie elaborată, iar după luarea hotărîrii au trecut iar
luni de zile până când a fost elaborat statului, pe baza căruia să se poată forma întovărăşirile. Şi aici
a fost o deviere, în sensul de a nu vedea importanţa mare pentru munca noastră la sate, pentru
munca de transformare socialistă a agriculturii, de a strânge cât mai repede un număr cât mai mare
de ţărani muncitori, de a-i lămuri asupra avantajelor întovărăşirilor de tip T.O.Z., de ai lămuri
asupra avantajelor ce le prezintă transformarea concepţiei ţăranului muncitor, a concepţiei sale de
mic proprietar, şi marea importanţă care o prezintă pentru economia ţării faptul că se lucrează
pământul la un loc, se folosesc măsuri agrotehnice pe intinderi mari de pământ.
În ceea ce priveşte al doilea sector de muncă al meu, la colectări: Colectările s-au făcut şi
anul acesta aşa cum se făceau mai de mult. Ce s-a putut lua la arie s-a luat. S-a furat, s-a dosit
împreună cu unii dintre cei care erau puşi să păzească avutul statului, iar eu care răspundeam de
munca aceasta, aşteptam liniştită să se strângă procentele fixate, fără să văd importanţa deosebită
pe care o aveau în special anul acesta colectările, dat fiind că situaţia muncitorilor a fost grea cu
aprovizionarea, dat fiind că stăteam în faţa unei acţiuni importante a partidului şi a statului nostru,
şi am mers şi aici pe un drum iavaş, iavaş•, lăsând să se strângă aşa cum se strângea, să rămână un
număr de 60.000 chiaburi, când evident era că, chiaburii erau mai mulţi, evident era că chiar aceşti
60.000, se sustrag de la colectări şi cu atât mai degrabă se sustrag alte zeci de mii, pe care noi îi
ajutăm să se sustragă necalificându-i chiaburi. Numai când a fost târziu ca să se mai poată strânge
cum trebuie cotele am pus C.C.-ului că trebuie luate măsuri deosebite. A fost târziu, pentru că între
timp s-a vândut, s-a dosit, s-a împărţit şi, în primul rând, chiaburii au făcut treaba asta şi după
chiaburi s-au luat şi alţii. Cu toată munca mare făcută de comitetele regionale şi de tovarăşii din
C.C. trimişi pentru această treabă, nu s-a mai putut recâştiga timpul pierdut, în primul rând din vina
mea care răspundeam de munca aceasta.
Am mers pe acelaşi drum neducând o activitate deosebită pentru a îndruma ţărănimea
muncitoare pe drumul nou, nefăcând o activitate deosebită pentru a izola chiaburimea de ţărănimea
muncitoare. Aceasta se cheamă o politică ţărănească, nemarxistă, care îşi arată şi efectul prin
125
nedarea la colectări, prin intrarea chiaburilor în gospodăriile colective ca să Ie dea peste cap, prin
gospodărirea proastă pe care elementele duşmănoase pătrunse în gospodăriile colective o fac, cu
autoconsumul, cu lipsa de organizare a muncii, cu ţinerea proastă a muncitorilor de la SMf, de la
Gostat şi câte altele de felul acesta.
Pe aceeaşi linie a fost şi scoaterea - în toamna anului 1951 - făra discernământ, a unui
număr de muncitori din întreprinderi. Anul era bogat, recolta era bogată, trebuia strânsă. Însă noi
avem toate condiţiunile ca să strângem recolta bogată făra să scoatem oamenii din întreprinderi
dacă duceam o muncă organizată cum trebuie la Gostat, dacă în gospodăriile colective membrii lor
munceau şi dacă mobilizam ţărănimea ca ea să iasă duminica de pildă la muncă şi nu muncitorii
din fabrici să lucreze, iar ţăranii ca să găsească un pretext pentru lipsa lor de la muncă să meargă la
biserică, ceea ce în alte duminici nici nu făceau. Era prevăzut că muncitorii aceştia vor primi
răsplata muncii lor. N-au primit nimic sau aproape nimic. Ce a însemnat aceasta altceva decât încă
un nou sacrificiu adus de muncitorime în favoarea ţărănimii? Multe gospodării colective au putut
strânge bunuri care să facă să spună pe unii că eu nu mai am nevoie să muncesc şi pe alţii să-i facă
speculanţi, înainte de reforma bănească, pentru că a fost depusă muncă neplătită de ei, iar rezultatul
muncii ei l-au încasat în mod gratuit.
Tov. Gheorghiu-Dej: Cineva a plătit totuşi. Statul a plătit, clasa muncitoare a plătit.
Tov. Ana Pauker: Deci această muncă era urmarea unei munci proaste dinainte,
exprimată prin faptul că au trebuit să iasă la lucru un număr mare de muncitori, şi ea merge pe
aceeaşi linie de politică nu a partidului, de politică greşită, ţărănească. Eu aceste greşeli ale mele, le
vedeam uşurel, însă ele au fost acelea care m-au făcut să mă găsesc pe un drum de a căuta să
diminuez vina lui Luca, de a fi de acord cu aceeaşi poziţie a lui Teohari, şi nu numai de a uşura
poziţia lui Luca, de a fi de acord cu Teohari, dar de a aduce partea mea de contribuţie ca această
politică greşită să o ducă mai convins.
La Teohari sunt făra îndoială tot cauze serioase pentru a fi avut poziţia pe care a avut-o şi
pe care încă azi într-o bună măsură - după părerea mea - o are. O atitudine greşită şi în munca lui,
o atitudine care nu era fermă, împăciuitoristă faţă de duşman şi făra îndoială că şi la dânsul trebuie
să fi fost nevederea greşelilor, părerea că aşa cut11 lucrează el e just, politica lui greşită, şi părerea că
alţii n-au dreptate atunci nu când vorbesc de Luca, ci când vorbesc de el, îi criticau munca pe care o
are. Numai în felul acesta a fost posibil ca Teohari să vină la mine, ca eu să stau de vorbă cu
Teohari. După cum spunea Teohari, eu am fost rezervată. Această rezervă nu însemna că nu eram
de acord cu el. Ba dimpotrivă, Teohari plecând de la mine era convins că are dreptate şi nu numai
că era convins, i-am şi spus: ,,Dacă credeţi aşa, puneţi chestiunea" făra să spun: Eu cred că nu-i
bună poziţia. Şi nici n-o puteam spune, în poziţia în care mă aflam eu, pentru că mă găseam în
aceeaşi poziţie. Şi atunci când în Comisie eu am ridicat chestiunea că Teohari să spună aşa cum
mi-a spus mie că vede greşelile lui, eu în definitiv de ce m-am ridicat să spun chestiunea aceasta?
Pentru că eram de acord cu acest lucru pe care l-a spus Teohari. Altfel m-aş fi ridicat să-l critic.
Critica mea a fost foarte slabă. Am spus că nu-i chiar aşa, da e aşa .. .*. Pentru că eram de acord şi
îmi convenea ca Teohari să pună chestiunea că mai sunt şi alţi vinovaţi, sau reieşea aceasta din
felul cum a fost pusă chestiunea, să spunem că Luca e principalul vinovat, dar să spunem şi cine nu
sunt principalii vinovaţi. Şi nu s-a gândit nici Teohari, nici eu, că printre neprincipialii vinovaţi
suntem noi. Să fie spus Teohari că „neprincipial vinovat eu sunt, pentru politica care am dus-o la
Interne", să fi spus eu că ,,sunt vinovată cu politici care am dus-o la Agricultură, la colectări". În loc
de a face acest lucru, am fost de acord cu punerea acestei chestiuni. Că nu i-am spus lui Teohari
Aşa este în text.
126
,,Da, ai dreptate", am făcut aceasta mai mult dintr-o grijă care se dovedeşte că e absolut falsă, şi că
nu se poate numi grijă.
Tov. Miron Constantinescu: Prudenţă.
Tov. Ana Pauker: N-aveam de ce să fiu prudentă, dacă e aşa cum spui mata că m-am
unit să fac fracţiuni cu Teohari şi Luca. Dintr-un simţ de partid totuşi, care îmi spunea că nu e bine
să mă înţeleg cumva cu Teohari, clar de fapt aceasta a fost o înţelegere. Faptul că eu nu i-am spus
lui Teohari: ,,Nu-i adevărat, nu-i just acest lucru" înseamnă că de fapt era un fel de a spune ,,Da,
aşa cum gândeşti tu e bine!"
A venit Luca, care a pus chestiunea: Eu ce să mai fac, pentru ce să mai trăiesc, cum să
mai fiu dacă se spun aşa lucruri în faţa partidului, eu nu mai pot să exist. În situaţia aceasta ce să
fac? Şi că lucrurile nu sunt aşa cum sunt puse acolo. Nu-mi amintesc exact despre ce pasagiu, dacă
aş avea Scrisoarea în faţa ochilor aş putea să-mi amintesc.
Tov. Luca: Părţile noi care au fost introduse faţă de rezoluţie.
Tov. Ana Pauker: Şi i-am răspuns ,,Du-te la tov. Gheorghiu". Aceasta a însemnat că nu
sunt de acord cu poziţia lui? Ba dimpotrivă, a însemnat că sunt de acord, indiferent că nu i-am
spus-o, dar pentru Luca a însemnat că sunt de acord, pentru că de ce l-am trimis la tov. Gheorghiu?
Ca să-l convingă şi pe el să schimbe lucrurile.
Tov. Apostol: De fapt dânsul e capul răutăţilor?
Tov. Ana Pauker: Nu, pentru că e secretarul general al partidului. Însă nu m-am gândit
să-l trimit în sensul "Du-te ca să te convingă că aşa e bine", ci l-am trimis cu gândul că poate pot
să-l convingă pe tov. Gheorghiu-Dej. Deci şi Luca, ca şi Teohari, plecând de la mine, f'ără îndoială
că au fost încurajaţi pe poziţia lor şi ceea ce se spune în raportul citit de tov. Apostol e absolut
adevărat că am avut foarte mare răspundere în această politică împăciuitoristă, iar baza acestei
politici împăciuitoriste e că o serie de greşeli de dreapta pe care le-am comis eu, n-am vrut să le
văd, ci dimpotrivă, am căutat să le ascund şi mie, şi altora, să nu vorbesc de ele, să nu se vorbească
de ele, să rămână acolo unde sunt.
Din acelaşi motiv, de a nu fi atinsă, sunt şi o serie de alte greşeli care le-am făcut, mai
vechi, de care n-am vorbit deschis, deşi împrejurări în care trebuia să vorbesc despre ele au fost.
Una, de pildă aceea că broşura lui Luca citată la Plenara C.C., despre care s-a spus aici că a fost
tipărită în lipsa tov. Gheorghiu şi Chişinevschi, care erau în concediu. Trebuie să spun că eu eram
aici. Eu mi-am spus: tovarăşii ştiau că eram eu aici, şi cu aceasta m-am liniştit; clar poate nu ştiu, şi
chiar dacă ştiu, trebuia s-o spun, eu sunt de vină că această broşură a fost tipărită.
O altă chestiune care a fost arătată, şi în care eu iar nu am luat poziţia care trebuia, o altă
greşeală: chestiunea umflării rândurilor partidului. De multe ori a fost acuzat tov. Miron şi poate şi
alţi tovarăşi, că au umflat partidul şi s-au făcut înscrieri în tramvaie şi la spitale. Eu n-am ridicat
niciodată chestiunea că de această greşeală sunt vinovată, că eu am pus chestiunea în 1945 sau
sfârşitul lui 1944 că partidul nostru trebuie să se mărească, nu trebuie să rămână un partid mic,
trebuie să înscriem mulţi membrii de partid, ceea ce f'ără îndoială era greşit în condiţiile noastre.
Făceam şi comparaţii: uite câţi membri are Partidul Francez, Partidul Italian .. ." Ei erau în alte
condiţiuni decât noi. Noi eram în condiţiuni când se vedea încotro mergem, se vedea că cu partidul
nostru va trebui să conducem ţara, un partid care va ajunge la putere, chestiunea care nu se punea
în Franţa sau Italia. Eu n-am spus până acum că eu sunt vinovată de această greşeală şi în ce constă
ea. Tocmai în faptul de a nu vedea că pentru dictatura proletariatului care era în faţa noastră, avem
nevoie de un partid după tipul partidului bolşevic şi nu de un partid în care să intre cine vrea şi cum
a fost de fapt şi cine nu vrea, cei care erau la coadă după mălai sau după fasole.
127
Tov. Gheorghiu a pus chestiunea în 1944 şi aşa era just şi aşa trebuia lucrat. Eu n-am
făcut lucrul acesta.
O altă greşeală, tot mi se pare prin 1945 sau poate sfârşitul 1944, la S.T.B. la adunare,
atunci am pus chestiunea că trebuie făcută o diferenţă între legionari, între oamenii care au condus
şi între muncitorii care au fost unii siliţi să intre în legiune, alţii antrenaţi, aşa cum era cazul la
Malaxa, STB şi în alte părţi, Gaz şi Electricitate aici în Bucureşti şi în alte părţi, Tohan etc. Am
spus că trebuie primiţi în sindicat muncitorii cinstiţi - mă rog cinstiţi - care nu au rezistat când s-au
înscris în masă şi care au fost influenţaţi şi puteau vedea că acum este regimul pentru ei. Dar am
mers mai departe spunând că trebuie organizate şi grupe, eu nu-mi amintesc, dar întreb pe Miron,
simpatizanţi ai partidului, oameni care erau folosiţi, şi umfla partidul cu oricine. Era o atitudine
absolut greşită faţă de un duşman dintre cei mai dârzi ai noştri şi ceea ce a urmat în decursul anilor
a dovedit că aceşti duşmani au rămas duşmani, că mulţi dintre cei care au intrat în partid, sau o
bună parte din ei, au continuat să lucreze sub directa conducere a conducătorilor cu care au lucrat.
Tov. Gheorghiu-Dej: Numai rebeliunea de Ia Malaxa şi Tramvaie, era un început de
luare a ofensivei. Dădeau documente la gazete, atacau sediile partidului, ,,Scânteia", Sindicatele. A
fost o presiune.
Tov. Ana Pauker: Erau trupa de şoc a lui Rădescu. Deci şi aceasta a fost o greşeală
pornită dintr-o lipsă de apreciere justă a duşmanului, o adormire a vigilenţei faţă de duşman, o
socotire că duşmanul ar putea să renunţe de a fi duşman şi să nu utilizeze împăciuitorismul care i-ar
putea fi favorabil pentru a lovi în noi. Asta fără îndoială a dat un argument bun, un mijloc bun
tocmai şefilor legionari care erau toţi liberi afară, acei care au reuşit să fugă şi s-au întors, de a
spune că legionarii pot intra în partid. Deci adormirea vigilenţei, că se pot face grupe de
simpatizanţi, pe de altă parte deschiderea largă a porţilor partidului a dat un mijloc în mâna
căpeteniilor legionare de a spune: buzna în partid şi verificarea a dovedit că, într-adevăr, în partid
au fost un număr mare de legionari şi din păcate au mai rămas.
Deci, nici această gravă greşeală a mea eu nu am privit-o serios şi neavând atitudinea pe
care trebuie s-o aibă faţă de sine un membru de partid, nici nu am scos-o la iveală, nici în faţa mea
şi cu atât mai puţin în faţa altora.
Iată deci că împăciuitorismul nu este o chestiune sentimentală. Şi nu se poate îndulci
caracterul acestei grave greşeli, ci este o chestiune serioasă politică, care are o bază politică, baza
politică de a căuta să împac ceea ce nu se poate împăca, linia greşită a lui Luca, linia greşită a lui
Teohari, linia greşită a mea, cu linia justă a partidului. Aceste baze sunt tocmai greşelile de dreapta
pe care le-a făcut, cum s-a dovedit că nu sunt simple greşeli, ci lucrurile sunt mai grave, pe care le-a
comis Teohari, pe care le-am comis eu.
Unde poate duce pe un membru de partid o astfel de poziţie? Unde poate duce pe un
membru de partid care nu vede la timp greşelile pe care le-a făcut din motive de înfoire, de
îngâmfare, de comoditate, care este o urmare a comodităţii, care este legată cu îngâmfare, poate să
ducă pe un membru de partid la o situaţie dintre cele mai grave. Poate să-l ducă să alunece în afara
rândurilor partidului, poate să-l ducă a fi un duşman al partidului, a încerca să swpe unitatea
partidului, să inducă în eroare pe oamenii cu care lucrează şi până când se lămureşte acest lucru
poate să aducă enorme daune partidului.
A adus împăciuitorismul meu daune partidului? Fără îndoială că a adus. A adus daune.
Dacă n-ar fi decât faptul că, în Comisia de Partid, din cauza spărturii făcute de 2 membri ai C.C.,
n-a fost un zid de poziţie fermă împotriva greşelilor lui Luca, împotriva poziţiei pe care a avut-o
Luca, deja aceasta a însemnat o daună adusă partidului. Faptul că, în Comisia de Partid au fost
2 tovi care au susţinut poziţia lui Luca, a însemnat o slăbire a conducerii, chiar a partidului, pentru
că conducerea partidului nu mai era un pumn ferm şi deşi la adunare am luat cuvântul în spiritul şi
128
litera Scrisorii Închise, faptul că nu mi-am făcut un examen al muncii mele, al felului de a gândi şi
a mă comporta, nu putea să mă facă să lupt cu toată hotărirea pentru îndreptarea greşelilor pe care
le-am comis eu, nu putea să mă facă să combat cu toată hotărirea urmările greşelilor, crimelor
duşmanilor, care au fost comise înainte şi după refonna bănească.
De pildă, pentru campania din vara asta a gospodăriilor de stat, nu există siguranţa că
furturi, dosiri şi autoconsum nu se vor întâmpla sau se vor întâmpla mult mai puţin decât anul
trecut. Măsuri serioase în privinţa aceasta nu au fost luate de către mine. Au fost luate măsuri
fonnale, organizatorice, ca anul acesta să fie mâna de lucru asigurată, pentru ca să nu mai fie
părăsite culturile, să nu mai fie pierderile care au fost anul trecut, însă cu oamenii care sunt acolo de
dinainte. Tot datorită Scrisorii Închise o parte au fost schimbaţi, o parte mică numai, de către
Comitetele Regionale. Cu ceilalţi care n-au fost schimbaţi şi au rămas, nu sunt garanţii că acest
lucru nu se va repara. Vina este, în primul rând, a mea, pentru că în loc să caut să văd greşelile
altora şi greşelile mele, mă apucam de treabă nu cum trebuie. Se putea face ordine acolo, se puteau
diminua daunele. Dacă nu vom lua măsuri, le vom avea.
În ce priveşte întovărăşirile şi gospodăriile colective, n-am făcut întreaga treabă care
trebuia să se facă. Nu este o mobilizare serioasă pentru ca în toamna asta să avem un număr mult
mai mare de întovărăşiri, deşi condiţiile pentru aceasta sunt - şi nici un număr corespunzător - cum
am putea să-l avem - al gospodăriilor colective. N-au fost luate măsurile necesare pentru ca munca
să se întărească, mai cu seamă pe linia animalelor, pe linia vitelor, a porcilor, deşi numărul este încă
mic al G.A.C., dar cuprind 140 mii de gospodării foste individuale şi împreună cu sectorul de stat
acest sector socialist ar putea să ne uşureze greutăţile pe care le avem în procurarea de came. N-au
fost luate măsuri destul de serioase în această privinţă. S-a spus în G.A.C.: cumpăraţi vite,
cumpăraţi porci. Sunt greutăţi. Încă n-am luat măsuri pentru a găsi mijloace ca să uşurăm acest
lucru, măsuri ca în G.A.C. să nu se mai taie purceii proprii şi să cumpere totuşi. Nici acest lucru nu
a fost făcut, pentru că eu nu m-am preocupat să văd ce am greşit în munca aceasta la Agricultură
pentru ca să văd măsurile care trebuie luate pentru a îndrepta greşelile şi, în acest caz, aceasta
înseamnă daune pentru stat, daune pentru clasa muncitoare.
Deci, aici duce împăciuitorismul. Aici duce nevederea p~opriilor greşeli şi luare de
atitudine critică faţă de aceste greşeli care să însemne îndreptarea lor. Aici am fost adusă eu prin
greşelile pe care le-am făcut, prin poziţia politică greşită pe care m-am plasat şi este clar că, în acest
caz, este vorba de o poziţie comună greşită şi chiar dacă nu au fost şedinţe şi întâlniri pentru fixarea
acestei poziţii, în orice caz, pe această poziţie ne-am întâlnit fiecare greşind în domeniul lui de
lucru. Pe această poziţie greşită eu m-am iwlat de ceilalţi tovarăşi şi poziţia aceasta greşită eu nu
am văzut-o. Eu cred că o văd astăzi, poate nu o văd îndeajuns, cred că o voi putea vedea cu ajutorul
tovarăşilor. Sunt hotărîtă să şi îndrept greşelile pe care le-am făcut. Condamn greşelile pe care le-
am făcut şi mă condamn pe mine care am făcut aceste greşeli şi urmează ca prin muncă să
dovedesc tovarăşilor că le pot îndrepta sau nu le pot îndrepta.
Tov. Ghizela Vass: În ce măsură în activitatea de zi cu zi ai respectat calitatea de secretar
general a tov. Gheorghiu-Dej?
Tov. Borilă: Dacă s-a pus undeva, când, faţă de cine din membrii C.C., sau faţă de alţii,
chestiunea de a se contesta rolul tov. Gheorghiu ca secretar general al partidului, ca conducător
(sic!) al partidului nostru?
Cine şi ce atitudine a avut faţă de această chestiune?
Dacă devierile de dreapta, în domeniile pe care le are tov. Ana, sunt implicit legate de
abaterea care a avut-o tov. Luca la Ministerul de Finanţe?
129
Cine a fost purtătorul politicii de a nu se lua la timp măsuri la colectări şi achiziţii - cu
colectările este tov. Ana - şi aprecierea că avem perspective de recoltă bună la cereale şi cotele de
colectări singure o să vină la stat?
Cine a fost teoreticianul politicii de rentabilitate a gospodăriilor de stat şi SMT şi
atitudinea tov. Ana?
Tov. Sorin Toma: N-am înţeles bine din cuvântul tov. Ana, cum caracterizează tov. Ana
activitatea lui Vasile Luca?
Tov. Chivu Stoica: Tov. Ana când a vorbit despre întâlnirile cu Teohari şi Luca a spus:
,,M-am gândit că ar trebui un echilibru oarecare". Ce fel de echilibru şi unde să fie acest echilibru?
Tov. Drăghici: Dacă nu există şi în Ministerul de Externe această atmosferă mic
burgheză împăciuitoristă, mai ales legat cu grupul de femei?
Tov. Petrescu: Dacă oportunismul tov. Vaida şi abaterile grave care consider că s-au
comis la Ministerul Agriculturii, cât şi oportunismul lui Olteanu n-au cauza tocmai în poziţia tov.
Ana?
Nu numai în ce priveşte atmosfera de familiarism, dar, dacă poziţia tov. Ana nu s-a
răsfrânt în activitatea Ministerului de Externe şi, în special, în felul în care au fost alese şi folosite
cadrele?
Tov. Răutu: Cum se explică, că tov. Ana care a vorbit despre foarte multe lipsuri şi
greşeli şi unele mai vechi, nu a dat nici un fel de apreciere activităţii Ministerului Agriculturii care
depindea de ea?
Dacă s-a dat în cursul anului 1950-1951 indicaţii comitetelor regionale de a sista
scoaterea de chiaburi din gospodăriile colective şi de unde a pornit asemenea directivă?
· Tov. Bodnăraş: Tov. Ana n-a arătat, chiar dacă nu existau întâlniri în vederea stabilirii
poziţiei, totuşi acestea au existat, dacă tov. Ana poate să spună de când socoteşte că această poziţie
politică greşită s-a conturat în aceste relaţii?
Dacă tov. Ana a pus vreodată în discuţie structura organizatorică a organelor noastre de
conducere în sensul desfanţării funcţiei de secretar general?
Tov. Coliu: Tovarăşa Ana a spus: ,,M-am izolat de restul tovilor''. Aş vrea să precizeze
cauzele, care este rădăcina izolării de tovarăşi?
Tov. Vinţe: Dacă s-a dat aprobare în legătură cu pământurile luate din rezervele statului
de către gospodăriile colective?
Tov. Pârvule:.cu: Când şi cu cine a discutat tov. Ana poziţia partidului faţă de legionari?
Când şi cu cine a discutat crearea grupelor de simpatizanţi?
Care a fost cauza că, după greşelile comise cu crearea gospodăriilor colective nu ne-am
mai ocupat deloc de crearea de O.AC.?
Dacă tov. Ana ştie că şi acum s-au făcut greşeli pe aceeaşi linie cu înscrierea chiaburului
ca să atragă tot satul, şi că s-au constituit G.A.C. în cadrul GAS şi cu sediul în localul GAS şi cu
promisiunea că se va da gospodăriei colective?
Tov. Bunaciu: Au fost comasări de Gostaturi.
Tov. Borilă: Dacă a avut tov. Ana şi de la cine împuternicire de a interveni pentru
eliberarea grupului de 7 sionişti?
Tov. Gheorghiu-Dej: Eu aş completa întrebarea: dacă în discuţii cu reprezentantul
statului Israel, tov. Ana s-a angajat pe linia cererii de eliberare a celor 7 instructori, şi dacă s-a
angajat de la cine a avut împuternicire să se angajeze în discuţie?
Tov. Moghioroş: Cum se explică că şi Dta şi tov. Luca şi Teohari aţi fost de acord cu
protocolul Comisiei pe de o parte, pe de altă parte n-aţi fost de acord cu formularea din concluziile
130
Comisiei? Cărui fapt se datoreşte că toţi 3 inşi n-aţi fost de acord, deşi formularea aceasta rezultă
din protocol şi mai ales ceea ce a spus tov. Gheorghiu în această şedinţă, consemnat în protocol,
aceea de a discuta separat şi ideea centrelor paralele. Tov. Gheorghiu a ridicat problemele acestea
şi sunt consemnate în protocol, de acolo este luată ideea. Aţi fost de acord cu protocolul dar n-aţi
fost de acord cu concluziile. Cum se explică acest lucru?
Tov. Liuba Chişinevschi: Cum califică tov. Ana munca tov. Teohari la Ministerul de
Interne? Dacă cunoaşte unele chestiuni care au fost aici ridicate?
Tov. L Chişinevschi: Din ce cauză ai avut aşa o părere acum câtva timp că planul de
colectări este prea mare? Ai ridicat chestiunea că planul este ireal, greşit făcut, în cabinet la tov.
Gheorghiu, era Miron şi cu mine şi în Consiliu.
Tov. Gheorghiu-Dej: Cum apreciază metodele de muncă folosite în sectorul pentru care
răspundea? Dacă nu există anumite analogii în ce priveşte felul cum Luca reacţiona atunci când se
încerca a se controla sectoarele sale de muncă, de a nu permite controlul?
Tov. Ana Pauker (răspunsuri): La întrebarea tov. Vinţe, fără îndoială că n-am făcut
cum trebuie. Dacă urmam linia partidului şi pe deasupra în lucrurile de zi cu zi ascultam sfaturile
tovarăşului Gheorghiu-Dej, lucrurile ar fi mers mult mai bine. N-am făcut lucrul acesta şi aceasta
se leagă cu chestiunea următoare care a spus-o tov. Gheorghiu-Dej, că eu socoteam că e un
domeniu al meu şi acest lucru e asemănător cu ce a făcut Luca şi e o parte din izolarea mea de
ceilalţi tovarăşi. N-am lucrat cum trebuie şi de aceea am ajuns aici. N-am lucrat cum trebuie
necerând avizul, directivele şi sprijinul tovarăşului Gheorghiu-Dej. Aceasta face parte din întregul
complex de greşeli şi poziţia greşită care am avut-o.
Tov. Gheorghiu-Dej: Când ai fost în concediu, abia se aprobase în Consiliul de Miniştri
hotărirea cu privire la colectări, iar Olteanu mi-a pus întrebarea dacă n-ar fi bine să convoace
secretarii regionali şi preşedinţii sfaturilor populare, am spus „Sigur, e o ideea bună, măsuri
organizatorice necesare, trebuie prelucrată această hotărire, că doar o să fie aplicată jos, de apărat,
de oameni". Imediat ce te-ai întors din concediu, cum ai aflat de lucrul acesta, ce mi-ai spus la
telefon?
Tov. Ana Pauker: Nu-mi amintesc.
Tov. Gheorghiu-Dej: Pentru caracterizarea mentalităţii şi felului de a privi lucrurile, şi
raporturile între secretar şi membrii din conducerea partidului, o să informez aici, o să lămurească
şi tov. Ana. Ea era foarte supărată că m-am amestecat în sectorul pe care dânsa în conduce.
Probabil că l-a tras la răspundere pe Olteanu, sau poate nu, fapt e că mi-a dat un telefon şi m-a
întrebat dacă am dat eu asemenea dispoziţii de a convoca secretarii regionali şi preşedinţii
sfaturilor. Întâi m-a surprins felul de a vorbi şi tonul. I-am spus că am fost întrebat de tov. Olteanu,
apoi l-am îndreptat spre Moghioroş, pentru că erau probleme organizatorice şi că e bine să se facă.
Atunci tov. Ana mi-a spus: ,,Am să-l dau cu capul de toţi pereţii!" Acesta e un limbaj de
conducător politic care se adresează unui ministru? Pentru că Olteanu, cu toate păcatele lui, e
ministru, membru în guvern. Puteai să-l chemi, să-l critici. La aceasta i-am atras atenţia că nu-i
bine, nu-i sănătos. Dacă îl dau cu capul de pereţi pe Olteanu, o să înceapă a se întreba ,,Da de ce,
pentru că am întrebat pe tov. Gheorghiu-Dej dacă e bine să fac cutare sau cutare lucru?" şi o să
zăpăcim omul. Dacă e vorba de dat pe cineva cu capul de pereţi, să fiu eu dat, poate eu n-am
procedat just că am dat un sfat, că am răspuns la o întrebare. În legătură cu acest mod de a privi
lucrurile în legătură cu sectoarele pe care le conduci, cum poate fi caracterizat aceasta?
Tov. A. P.: Aici era şi faptul că nu mă informa de munca proastă care era acolo.
Tov. Gh. Dej: Era la o zi după venirea din concediu. În tot acest timp răspundea Luca de
lucrul acesta. Îl rugaseşi pe el să aibă grijă de colectări, iar eu să am grijă de Ministerul de Externe
131
şi Agricultură. Atunci s-a pregătit şi hotărlrea din septembrie în legătură cu greşelile săvârşite în
construcţia colhozurilor. Sigur, partidul ţi-a dat răspunderea pentru agricultură, pentru colectări şi
încă câteva sectoare, şi numai pentru faptul că am răspuns la o întrebare ai fost foarte supărată şi în
convorbirea telefonică ai ajuns la concluzia că trebuie să-l iei şi să-l dai cu capul de pereţi pe
Olteanu.
Tov. A. P.: Fără îndoială nu pentru că te-a întrebat pe Dta., ci pentru că mă ocolea şi
acesta era un fel al lui de a lucru.
Tov. Gh. Dej: El te ocolea pe tine, tu mă ocoleai pe mine ... •
Tov. A. P.: Şi eu nu ştiu de unde am aflat, în orice caz nu de la Olteanu. Modul acesta
desigur că era fals, era greşit.
Tov. Bodnăraş: Dar ce atitudine caracterizează? N-a fost întâmplătoare.
Tov. Gh. Dej: Concluzia e limpede: a nu permite conducerii partidului a controla într-un
domeniu, ca într-o feudă.
Tov. A. P.: În cazul acesta era pentru că nu mă informase.
Dacă în abaterea de la Finanţe am şi eu partea mea de vină: În măsura în care nu l-am
criticat pe Luca, l-am susţinut şi prin greşelile în care eram şi eu pe aceeaşi linie. Astfel, la Finanţe
n-aveam mai multă trecere ca alţii, ca să văd ce se petrece acolo.
Dacă am fost pentru linia de neluare de cote pentru că o recoltă bună: N-am fost pentru
asta, dar asta n-are importanţă. Important e faptul că n-am făcut nimic serios ca să se ia cotele la
timp şi aceasta nu pentru că am crezut că nu-i bine să se ia, dar pentru că n-am făcut munca cum
trebuie şi am crezut că ţăranul de la sine o să vină cu bucurie să dea cotele, şi în special chiaburii,
care din bunăvoinţă o să ne dea cote, şi n-am văzut că trebuie făcută o mobilizare serioasă ca
fiecare să-şi facă datoria către stat.
Tov. Borilă: Nu-i legat de deviere?
Tov. A. P.: Da, de devierea de dreapta, am spus asta.
Dacă spuneam că Gostaturile nu sunt rentabile, că nu dau venit. Foarte puţine dau venit.
Era la agricultură unul Paşkovski, care punea chestiunea ca o teorie largă, că statul e prost şi că
degeaba ne mai zbatem.
Tov. Gh. Dej: Era teoria lui Tătărescu.
Tov. A. P.: Teoria burgheză în genere. E clar că Gostaturile nu pot fi rentabile de la
început şi că trebuie o muncă grea ca să poată fi rentabile. E clar că munca aceasta n-a fost făcută
cât timp am răspuns eu de Ministerul Agriculturii, ca să le facem gospodării rentabile. Afară de
venitul pe care-l aduce gospodăria lor, sunt exemple pentru ţărănimea muncitoare, ceea ce n-au
făcut Gostaturile în marea lor majoritate şi nu sunt nici azi. Şi aceasta face parte din devierea de
dreapta, de a nu vedea mobilizarea care e necesară pentru a schimba situaţia, a duce muncă activă
pentru aceasta.
Cum calific activitatea lui Luca: ca activitate duşmănoasă partidului şi statului, ca
activitate contrarevoluţionară. Sunt absolut de acord cu formularea din raport. M-am gândit că ar
trebui stabilit un echilibru. Ceea ce exprima Teohari era clar, de a stabili un echilibru între greşeli,
cine a greşit mai mult şi cine mai puţin. E limpede că această poziţie e absolut greşită, eu însă
greşeala aceasta n-am văzut-o şi n-am combătut-o. Motivele le-am spus, pentru că eram pe o linie
greşită.
132
Tov. Teohari punea chestiunea aşa: Şi Luca a greşit, dar şi C.C. a greşit, eu am greşit. În
loc să punem chestiunea: Luca a greşit, dar nu numai Luca, ci şi Ana, şi Teohari, şi aceasta ar fi
fost just şie adevărat, eu n-am văzut lucrurile aşa.
Tov. Chivu: Dacă aceasta n-a fost în sensul de a se echilibra influenţa în cadrul C.C. sau
Secretariat, adică tov. Gheorghiu-Dej pe de o parte, ei pe de altă parte, echilibrarea celor 2 grupuri.
Tov. Petrescu: Adică între un grup şi conducerea partidului.
Tov. A. P.: Desigur că aceasta duce acolo de a pune aşa chestiunea: sunt greşeli într-o
parte, a greşit Luca, dar a greşit şi restul, şi chiar dacă te bagi şi pe tine, dar foarte lăudabil şi
avantajos, aceasta înseamnă de a slăbi în mod conştient autoritatea conducerii partidului şi de a-ţi
camufla propriile tale greşeli, de a slăbi şi autoritatea conducătorului partidului, a tovarăşului
Gheorghiu-Dej.
Tov. Bodnăraş: Restul acesta avea un contur foarte precis.
Tov. A. P.: Dacă exista un spirit împăciuitorist la Externe: Nu-i posibil să fi fost altfel.
Nu poţi fi împăciuitorist într-o parte, şi neîmpăciuitorist în altă parte. Sigur că există şi la Externe
acest spirit.
Dacă Vaida şi Olteanu în munca lor au fost influenţaţi de poziţia mea greşită: Fără
îndoială că au fost influenţaţi. Eu de asta am fost pusă acolo, nu ca să-i duc pe un drum greşit, ci ca
să-i duc pe unul cum trebuie. Ori, dacă eu nu-i duceam pe drumul acesta, munca lor nu putea decât
să sufere. Ce poziţie am la Ministerul de Externe, nu înţeleg ce înseamnă asta?
Tov. Petrescu: Dacă abaterea de dreapta şi faptul că Dta te-ai solidarizat cu cel care a
comis-o, n-a influenţat activitatea Ministerului de Externe, în felul cum au fost alese şi utilizate
cadrele?
Tov. A. P.: Eu n-am analizat această chestiune, rămâne s-o mai văd şi să spun C.C.-ului
când îmi voi forma o părere asupra acestei chestiuni. Cadre s-au primit puţine la Ministerul de
Externe, sunt acum un număr de cadre tinere, dar care nu se formează destul de repede, nu cu
destulă îndrazneală sunt puse la munci unde ar putea să se ridice, sunt cadre muncitoreşti care nu
sunt ridicate cu destulă îndrazneală şi încredere în forţele lor. Acest lucru nu l-am făcut cum
trebuie. Au fost schimbaţi o serie de oameni, au mai rămas unii care n-ar trebui să fie şi sunt încet
scoşi. Se poate să fie scoşi. Munca va merge mai greu o bucată de timp, dar pe urmă va merge mai
bine, cu oamenii noi, potriviţi, cu elementele muncitoreşti care învaţă.
Activitatea Ministerului Agriculturii: Vaida din păcate a fost mult timp singur şi ceilalţi
tovi din conducere nu prea erau ridicaţi. Dacă se ridicau împotriva greşelilor care le-am făcut eu
acolo, sigur că putea merge munca mai bine. Eu n-am făcut aceasta şi munca la Agricultură merge
prost, sunt cadre vechi, cu multe păcate, mereu se spune că nu pot fi schimbate pentru că nu sunt
specialişti. Nu trebuie să fie în mâna lor conducerea, totuşi o au, şi nu se formează cadre noi şi nu
se duce în toate domeniile Ministerului Agriculturii o muncă aşa cum trebuie. Vaida fără îndoială
are partea sa de vină în munca aceasta proastă a Ministerului Agriculturii. Partea principală o am
eu că n-am condus cum trebuie. Vaida n-a lucrat colectiv, n-a ridicat oamenii, n-a luat pe rând
fiecare domeniu să-l pună în ordine.
Cu privire la scoaterea chiaburilor: Era just să vedem să nu fie scoşi mijlocaşii, însă nu
era just să dureze un timp îndelungat această verificare şi mai just ar fi fost să fi dat indicaţii
comitetelor regionale care e chiabur şi pe care trebuie să-l scoată şi ei singuri să se orienteze, decât
să-i opreşti să scoată pe chiaburi. Eu am spus să se facă treaba asta şi n-am grăbit să se ia măsurile
care trebuie să fie scoşi mai repede chiaburii şi ei au stricat rămânând acolo.
De când s-a conturat poziţia politică greşită: De când au început greşelile, de când am
început să deschid porţile partidului, aceasta a fost prima greşeală.
133
Tov. Bodnăraş: Eu am înţeles nu a tovarăşei Ana personal, ci a poziţiei politice greşite
comune, de care vorbeai în încheiere, că „chiar dacă n-au fost întâlniri organizate, totuşi e clar că
ne-am aşezat pe o poziţie politică greşită comună, care e rezultatul unui şir întreg ... " şi eu întreb de
când?
Tov. A. P.: Eu am spus că devreme ce greşită a fost politica unuia sau a altuia, şi dacă ar
fi fost şi alţii, de vreme ce am mers fiecare pe poziţii greşite, aceasta a dus la apropiere, că atunci
când a izbucnit chestiunea în partidul nostru, când s-a pus clar chestiunea devierilor, să se găsească
această poziţie comună.
Nu există chestiunea de a fi contestat numele tovarăşului Gheorghiu-Dej ca secretar
general. Tov. Dej cred că ştie mai bine ca oricine că eu n-am fost împotriva lui ca secretar general.
Tov. Moghioroş: Vreau să-ţi amintesc că atunci când făceam propuneri de combinarea
unui organ, ai spus: Nu ştiu ce rost are funcţia de secretar general.
Tov. A. P.: Am spus că poate nu-i nevoie să avem nici noi secretar general, aşa cum
n-are nici Partidul Bolşevic. Tov. Stalin e secretar.
Tov. Chişinevschi: A fost ales în 1922, în viaţă fiind Lenin, la propunerea mişcării
muncitoreşti mondiale.
Tov. A. P.: Era greşită punerea acestei chestiuni dar n-avea în nici un caz intenţia de a
micşora rolul tov. Gheorghiu-Dej.
Tov. M. Constantinescu: Dar cu ce intenţie?
Tov. A. P.: M-am gândit să fie ca în Partidul Bolşevic. A fost greşit, pentru că erau alte
condiţiuni la noi.
Tov. Bodnăraş: În condiţiile noastre, secretarul general trebuie să prezinte tocmai centru,
şi Dta. ai pus problema ,,Hai să fie o societate anonimă". Dar eu întreb dacă mai recent te-a
preocupat această problemă?
Tov. A. P.: De ce m-am izolat ... N-am înţeles.
Tov. Coliu: Ai spus ,,M-am rupt de tovarăşi, m-am izolat de tovi" şi am întrebat care e
explicaţia acestei izolări? E o simplă neglijenţă sau există o anumită cauză? Eu am înţeles izolarea
de anumiţi tovarăşi.
Tov. A. P.: Eu am spus din ce pricină. M-am îngâmfat, am făcut o serie întreagă de
greşeli, nu voiam să le văd, spuneam că e o jignire când mi se arăta, socoteam că trecutul ajunge,
consideram că m-am suit pe un soclu pe care nu mai trebuie să mă atingă nimeni şi din cauza
aceasta m-am supărat şi m-am izolat.
Dacă am dat aprobare pentru fonnarea noilor gospodării colective care au primit pământ
din rezervele de stat: Eu le-am văzut, aprobarea n-am dat-o eu.
Poziţia faţă de legionari n-am discutat-o cu nimeni, era părerea mea.
Tov. Petrescu: Şi a fost dată ca linia partidului, s-au orientat mulţi după ea.
Tov. A. P.: Da, s-au văzut şi rezultatele.
Tov. Pârvulescu: Şi aceasta la un miting la STB
Tov. Gh. Dej: Conducerea partidului n-a luat poziţie de a critica pe Ana şi a rămas
chestiunea aşa. Exista metoda de a se angaja membrii secretariatului fără control, fără aprobare.
Tov. A. P.: Şi chestiunea cu grupe de simpatizanţi am ijcut-o singură, fără să întreb pe
nimeni.
Tov. Pârvulescu: Spuneai că ai vrut să lărgeşti partidul, dar trebuia lărgit pe baza
principiului de recrutare individuală.
Tov. A. P.: Dacă făceam aşa, făceam bine, dar n-am făcut aşa. De aici au ieşit şi
recrutările prin tramvaie.
134
Nu ne-am ocupat cu gospodăriile colective în anul 1951. Sigur că era mai greu, dar
trebuia lucrat, şi am lucrat slab.
Dacă am ştiut că se repetă greşelile în secuime: Da am ştiut. Şi în Constanţa s-au repetat,
s-au luat imediat măsuri de îndreptare. Au fost arestaţi, judecaţi în faţa oamenilor cu rezultate bune.
Nu ştiu că şi-au stabilit gospodăriile colective în Gostat.
Dacă m-am angajat faţă de ministrul Israelului că vor fi eliberaţi instructorii sionişti: I-am
spus dacă nu sunt vinovaţi o să fie eliberaţi. Eu n-am intervenit pentru ei. Am pus chestiunea faţă
de atmosfera care se creează în presă şi peste tot, dacă e cazul să-i ţinem sau nu şi hotărîrea a fost
să-i judecăm şi după aceea să vedem.
Tov. Gh. Dej: De ce te-ai angajat în felul acesta, fără să fi fost o discuţie?
Tov. A. P.: Am spus că dacă nu sunt vinovaţi vor fi eliberaţi.
Tov. Gh. Dej: Ce rost a avut? După exemplul tău s-a luat Luca şi alţi tovi şi se angajau
personal, dădeau declaraţii şi pe urmă Teohari le-a dat drumul. După ce te-ai angajat ai pus
Secretariatul într-o situaţie grea, să se desolidarizeze de un secretar.
Tov. A. P.: Eu n-am spus că le dăm drumul. Rămânea să vedem dacă sunt vinovaţi.
Tov. Gh. Dej: Angajamentul se cunoştea în cercurile sioniste.
Tov. Chişinevschi: Ai pus chestiunea şi după aceea dacă e cazul să-i eliberăm. În orice
caz să nu dăm impresia că e sub o presiune.
Tov. Gh. Dej: S-a spus: Ce facem, s-a angajat Ana şi am mers şi noi pe linia asta, să-i
expulzăm, dar în primul rând să-i condamnăm, să fie publicat, să ştie poporul că i-am condamnat
pentru faptul că au îndrăznit să intre în R.P.R. fără paşaport să facă spionaj.
Tov. A. P.: Nu m-am angajat nici faţă de el, nici faţă de alţii, nici cu italienii, nici cu
sioniştii, care sunt acum arestaţi, nici cu ceilalţi.
De ce, dacă n-am fost de acord cu acţiunea de slăbire a unităţii partidului, de ce am fost
de acord cu centru paralel: Eu întâi când am văzut chestiunea aceasta, a fost un fel de apărare a mea
personal. Cum vine ac~asta, eu am lăsat să slăbească unitatea partidului? Intenţia aceasta n-am
avut-o şi atunci am pus şi chestiunea că nu sunt de acord cu punerea chestiunii în felul acesta.
Gândindu-mă, am ajuns la concluzia că fără îndoială aceasta duce la slăbirea unităţii partidului şi o
pune în pericol şi poate să ducă la crearea de centre paralele. Deci am fost de acord la început cu
centru paralel şi am contestat celălalt, pentru că mi s-a părut că, într-adevăr, centre paralele se vor
naşte, însă acolo unde se spune de slăbirea unităţii partidului e spus mai direct, e o confirmare a
unor întâlniri în timp îndelungat, sau chiar dacă nu sunt într-un timp îndelungat şi aceasta duce la
slăbirea unităţii partidului. Gândindu-mă am văzut că duc la slăbirea unităţii partidului şi pot duce
la centre paralele, la situaţii grele pentru partid, la fracţiuni în partid.
Tov. Moghioroş: Ideea aceasta e în protocol, a tovarăşului Gheorghiu, că astfel de
metode pot duce partidului nostru mari pagube. Ideea nu aparţine comisiei, ci e a tovarăşului
Gheorghiu-Dej.
Tov. A. P.: Acolo am fost de acord unde se spunea mai indirect. Dincolo e pus mai direct
şi personal.
Tov. Gh. Dej: De ce nu treci la faptul că a fi făcut declaraţii publice în legătură cu
legionarii, arată altă linie decât linia partidului, faptul de a fi luat unele iniţiative altele decât linia
partidului. Aceasta nu duce la paralelism? Prin declaraţii făcute de secretari de partid, într-un loc de
Luca, în alt loc de tine sau de alt tovarăş, de mine, de Moghioroş, Chişinevschi, dezorientăm
partidul. În aceasta vedem pericolul lipsei de unitate, sensul adânc al lipsei de unitate şi al slăbirii
unităţii, al pericolului de a ajunge chiar la grup fracţionist, la vigilenţă tocită.
Tov. A. P.: Sunt de acord.
135
Tov. G. D.: Nu-i vorba de câteva chestiuni mărunte, ci de linie. Când vorbim de legionari
şi de două linii, de două poziţii faţă de ei, nu-i vorba că am dat o casă a gospodariei colective unui
Gostat. Sau în probleme economice, în probleme de cooperaţie. lată chestiuni de linie. A existat în
practica noastră paralelism faţă de linia generală a partidului? Sigur că a existat.
Tov. A. P.: Eu nu cunoşteam cuvântarea din 1944 de care vorbea tov. Miron.
Tov. G. D.: Noi am discutat în cadrul organului, şi cu tov. Teohari am avut discuţii în
cadrul legăturii normale, când am văzut că se tratează cu Pătraşcu, când am văzut cum se tratează
problema legionarilor. Am văzut primejdia de a crea în partid iluzia despre posibilitatea convertirii
unor fiare sângeroase, fără să vreau să fac aici propagandă ce au făcut legionarii, se ştie ce au făcut
ei în acea epocă de ciumă. •
Tov. A. P.: Aceasta e greşeala principală şi a crescut pentru că niciodată n-am ridicat-o,
ca s-o pun la punct, niciodată nu m-am preocupat să văd care e greşeala.
Tov. Gh. Dej: S-a ridicat şi problema sioniştilor, a emigrărilor, în legătură cu cooperaţia,
cu alte probleme economice. De câte ori am discutat situaţia clasei muncitoare, aprovizionarea din
ce în ce mai grea, faptul că s-a scutit peste 1 milion gospodării ţărăneşti de impozite, despre
circulaţia bănească crescută, despre semne nesănătoase în economie, despre ce butoi de pulbere
pregătea Ministerul de Finanţe, să sărim cu toţii în aer, despre aşa-numita restructurare a salariilor
şi preţuri unice. Că lucrul acesta nu l-am putut face nimic măcar acum, cu prilejul celei de a doua
reforme băneşti, aceasta s-a putut constata. Dar toate acestea au format obiectul discuţiilor, dar
existau alte păreri.
Tov. A. P.: În privinţa emigrărilor exista părere comună.
Tov. Gh. Dej: Exista părerea lui Luca, faţă de care nu s-a luat atitudine fermă.
Tov. A. P.: Cu emigrările s-a pus numai chestiunea să nu plece studenţii, inginerii.
Tov. G. V~: Au plecat destui spioni. Comerţul Exterior a furnizat cele mai bune cadre.
Tov. A. P.: Tov. G. Dej a ridicat chestiunea să plece numai bătrâni.
Cum caracterizez munca lui Teohari la Interne: Am spus că la Ministerul de Interne nu
exista destulă vigilenţă faţă de duşmani, atitudine îngăduitoare, eliberarea duşmanilor, nu sunt luate
măsuri ca moşierii să nu infecteze oraşele.
Tov. Pârvulescu: Şi chiar capitala ţării.
Tov. A. P.: Moşierii, fabricanţi, negustorii ocupă loc şi noi n-avem locuinţe în Bucureşti.
Au fost eliberaţi oameni care nu trebuiau eliberaţi, nu s-au luat măsuri de judecare a celor care au
jefuit ţara.
Tov. Gh. Dej: Un „pierde-vară".
Tov. M. Constantinescu: Mai e un cuvânt ,,netrebnic".
Tov. Gh. Dej: Nu, pierde-vară e cuvântul cel mai potrivit. Şi comoditate şi pierderea
vigilenţei.
Tov. A. P.: Ce e această politică altceva decât o politică de dreapta. Ce înseamnă să nu
loveşti în duşman? De ce a muncit Teohari în felul acesta? Pentru că deşi muncitor, n-a avut
destulă ură împotriva duşmanului, a trăit şi el în comoditate, a lăsat să guste prea mult din dulceaţa
vieţii şi să nu-şi vadă de treabă.
Tov. Gh. Dej: Am început prea mult să ne îndulcim.
Tov. A. P.: Că planul de colectare e prea mare am pus greşit, pentru că m-am lăsat dusă
de cei de la Colectări, care veniseră cu liste mari de calamităţi, căutate cu lumânarea şi uşor găsite.
Şi atunci mi-am spus că planul trebuie făcut ţinând seama de aceste calamităţi, ceea ce era greşit,
pentru că s-a dovedit că ele nu erau pe departe în măsura în care ni s-au semnalat şi au rămas mulţi
care nici până acum nu şi-au dat partea lor de colectări.
136
Dacă recent am pus în discuţie sau m-a preocupat problema structurii organizatorice a
conducerii noastre: Eram câţiva şi am pus această chestiune anul trecut după concediu, că ar fi bine
să lucreze mai mulţi tovarăşi, să mai fie atraşi tovarăşi de muncă. Aceasta era chestiunea care am
pus-o, nici de fel de structură.
Tov. Bodnăraş: În sensul lichidării funcţiei de secretar general, nu?
Tov. A. P.: Numai când am spus-o lui Moghioroş, am arătat când.
Tov. Gh. Dej: Ridicăm şedinţa şi continuăm după amiază la ora 4.
*
* *
27 mai 1952
Şedinţa de după amiază.
Tov. VASILE LUCA: Tovarăşi,
Partidul şi guvernul mi-au încredinţat să conduc într-un moment greu, Ministerul de
Finanţe. Pe lângă aceasta, am avut o serie de însărcinări pe alte linii - Cooperaţia, Industria uşoară,
Comerţul, Alimentaţia, Preţurile şi o serie de alte probleme, de instituţii, ministere, care joacă un
rol foarte important în construirea socialismului în ţara noastră.
Misiunea care mi-a fost încredinţată de partid şi guvern, eu n-am dus-o la capăt aşa cum
trebuia, aşa după cum cerea de la mine partidul. N-am dus-o la capăt cu rezultate bune, pentru că
am încercat să îndeplinesc această misiune de multe ori fără ajutorul partidului, n-am apelat la
ajutorul partidului întotdeauna, ba, dimpotrivă, prin atitudinea mea nepartinică, de a respinge
critica, de a nu-mi face autocritica, am împiedicat ajutorul pe care mi l-ar fi putut da tovarăşii din
Comitetul Central, în frunte cu tov. Gheorghiu-Dej.
Am moştenit un aparat aşa cum ştiţi şi m-am înconjurat cu elemente noi care s-au dovedit
a nu fi fost membri de partid cinstiţi, ci elemente duşmănoase, străine intereselor clasei muncitoare.
De ce am respins ajutorul partidului? De ce n-am folosit acest ajutor, de ce am avut atitudinea care
am avut-o?
Am avut atitudinea aceasta din cauza desconsiderării priceperii, capacităţii tovarăşilor şi
în loc de a învăţa chiar de la cei mai slabi ca mine, mai puţin pregătiţi, i-am respins. Cum s-a
întâmplat aceasta? Am pierdut modestia comunistă care am învăţat-o în activitatea mea lungă în
partid, în mişcarea revoluţionară. Orgoliul a crescut, s-a dezvoltat în mine, că eu ştiu mai bine ca
alţii, şi n-am vrut să ascult pe nimeni. Ba mai mult, chiar la şedinţe unde s-au discutat probleme fie
în legătură cu finanţele, fie cu alte probleme, totdeauna mă ridicam întâi să vorbesc, să-mi susţin
părerile, să imprim părerea mea şi natural că tovarăşii de multe ori, gândindu-se poate la starea mea
nervoasă, faţă de atitudinea mea nepartinică în aceste şedinţe au fost împiedicaţi să-şi dezvolte
gândurile, să adâncească problemele, să judece aşa cum ar trebui să judece un colectiv. De aceea,
de multe ori părerile mele au fost primite fără o adâncă critică şi de multe ori chiar aşa cum le-am
prezentat, susţinând că totul e bine pregătit şi pus la punct.
Orgoliul, îngâmfarea aceasta, se bazau pe trecut, deşi şi în trecut am avut greşeli, am avut
lipsuri, şi nu trebuia să pierd modestia şi să fiu îngâmfat, deoarece în muncă faci greşeli, le repari,
munceşti ca să le îndrepţi. Dar ele se pot întâmpla din nou, oricât de pregătit ai fi, oricât experienţă
ai avea, fără colectivul partidului niciodată nu eşti în stare să rezolvi în mod marxist-leninist
problemele.
Tovarăşul Gheorghiu-Dej mă caracteriza de mult, şi cred că această caracterizare e justă
- că sunt superficial, nu adâncesc problemele, răsfoiesc repede şi aprob. Aşa s-a întâmplat cu o
serie de conferinţe sau articole pe care le-am scris sau am vorbit. Am vorbit de cele mai multe ori
liber, nepregătit şi desigur în asemenea condiţiuni s-au strecurat greşeli grave. Revizuind unele
stenograme găsesc azi groaznice greşeli în unele probleme. Şi tot aşa just a caracterizat tov. Dej
137
faptul că, de multe ori, o luam înainte de a fi o hotărîre înlr-o problemă sau alta, smulgeam părerile,
uitând calitatea mea că, cu aceasta angajez partidul, angajez cadrele partidului şi greşelile mele pot
avea influenţă asupra întregului partid. Şi aceste păreri nefiind bazate pe o hotărîre, desigur că se
făcea paralelism, se dă o a doua linie, conlrarie liniei partidului, pierzând vigilenţa.
Eu nu vreau să mă justific că n-am priceput, pentru că am învăţat ceva în economia
finanţelor şi am făcut şi multe acţiuni bune în această direcţie, dar treptat, lreptat, am pierdut
controlul şi în zadar mă mândream cu schimbările ce s-au făcut la Finanţe, că am trecut la
gospodăria chibzuită, că am înzeslrat înlreprinderile cu fond de rulment, am trecut la gospodărirea
cu metode socialiste, în zadar am luptat pentru economii, pentru disciplina financiară, în zadar am
luptat pentru respectarea hotărîrilor, legilor Consiliului de Miniştri în ce priveşte documentarea
pentru deschiderea de investiţii, dacă oamenii pe care i-am susţinut şi în care am avut deplină
încredere, au folosit tocmai aceste metode juste, sovietice, de a conduce înlreprinderile, pentru a
face imposibil întreprinderilor să lucreze în condiţii optime. Natural că puteau să dea fond de
rulment prea mult sau prea puţin, şi una şi alta dăunau economiei. A cere de la întreprinderi
beneficii peste puteri înseamnă că înlreprinderile calcă disciplina financiară pentru a satisface
nevoile Ministerului de Finanţe şi ori ridică preţul în mod nelegal, ori folosesc fondul de rulment şi
duc la blocare. Bugetul din punct de vedere al socotelilor se prezenta organic din punct de vedere
contabil. Şi aflu acum că nu numai Iacob sau Modoran nu erau elemente de încredere, ci şi alţii:
directorul Bugetului, care a fost înainte secretarul Organizaţiei de bază de acolo - Rubicek, şi alţii.
Deci, nefiind conlrolate cadrele, deşi am scos multă lume de acolo, totuşi, în locul celor scoşi s-au
putut strecura alţii la fel.
Eu n-am controlat, am avut încredere în Direcţia de Cadre, am avut încredere în
materialele care mi se prezentau, am iscălit aceste materiale de multe ori fără să le citesc, numai pe
baza explicaţiilor şi astfel au putut să mă inducă în eroare. Chiar ajutorul care l-am avut acolo a fost
împiedicat, derutat de aceste elemente. N-am vrut să cred lucrurile acestea, n-am putut crede în
aşa măsură în care arată documentele prezentate de subcomisie, pe care le-am citit, n-am putut
crede că s-au făcut atâtea ticăloşii, atâtea greşeli, chiar dacă unele materiale s-ar putea explica, cum
e chestiunea cu împrumutul de la bancă. E natural că oamenii necinstiţi, duşmanii, nu duc
activitatea cinstită şi acolo unde lipseşte vigilenţa, acolo reuşesc să inlroducă linia lor de sabotaj,
acţiunea lor conlrarevoluţionară, duşmănoasă. A scăpa aceasta din vedere, a nu descoperi aceste
acţiuni, a acorda încredere deplină unor elemente asupra cărora planează acuzaţii, chiar dacă n-ai
crezut aceste acuzaţii, aceasta nu-i o scuză. Nu numai că nu poţi scuza asemenea lucruri, dar
obiectiv eşti părtaş în acţiunea lor. N-am fost în stare să văd aceste lucruri din cauza orgoliului, a
lipsei de modestie şi comodităţii.
Trebuie să spun cinstit că nu sunt sănătos şi din cauza aceasta mi s-a prescris de medici o
zi şi, în ultimul timp, chiar o zi şi jumătate pe săptămână mişcare. Dar mă întreb dacă nu cumva e
patimă ce am căpătat pentru vânat şi pescuit, nu cumva aceasta a influenţat munca mea şi vigilenţa
mea.
Tov. Chişi.nevschi: Vânătoarea are darul să facă educaţia individualistă. Aceasta e
trăsătura caracteristică a vânătoarei.
Tov. Luca: Individualismul s-a dezvoltat în mine în mare măsură. Cunoaşteţi şi din
închisoare, dacă jucam şi nu câştigam, spărgeam şahul. Nu trebuie să râdeţi, tovarăşi, e de râs, dare
. . ")
ŞI lragtC ...
Tov. Bodnăraş: Ne obligai să trişăm ca să câştigi şi-ţi plăcea când câştigai!
·> Aşa este în text.
138
Tov. Luca: E tragic, pentru că n-am primit încă~ o zguduitură, ~ o lovitură, ca să mă
debarasez de aceasta, ca s-o simt pentru totdeauna.
Iată cum individualismul, orgoliul, lipsa de modestie, m-au dus la izolare. Mai mult,
trebuie să spun cinstit că duşmanul a ştiut să folosească aceasta şi a folosit foarte rafinat. N-o spun
ca scuză pentru mine, dar o spun ca învăţământ pentru toată lumea.
Când m-am instalat la Ministerul de Finanţe, primeam zilnic anonime împotriva lui
Iacob, Craiu, Cernicica, Eidlitz şi toată lumea care era în jurul meu. Era vădit că aceste anonime
porneau de la duşmani.
Tov. Liuba Chişinevschi: Ba poate că porneau de la oameni care nu îndrăzneau să-ţi
spună, şi atunci s-au gândit să-ţi scrie. Doar până la unnă s-a dovedit că tocmai aceştia erau
duşmani.
Tov. V. Luca: Nu ştiu dacă toţi aceştia sunt duşmani, în orice caz principalii dintre ei s-a
dovedit că sunt duşmani. Dar cei ce scriau scrisorile anonime au făcut-o tocmai ca să abată
vigilenţa mea, pentru că s-a dovedit cine a făcut-o, a făcut-o duşmanul, şi în aşa fel încât arăta
legătura cu spionajul. Scria, de exemplu, în aceste scrisori despre purtarea lui Cernicica faţă de
diplomaţi englezi, unele lucruri care se petrecuseră cu o seară înainte, şi dimineaţa de unde ştiau
deja să scrie? Pe urmă oamenii aceştia care au scris anonimele au fost arestaţi şi unul s-a dovedit a
fi agent de Siguranţă. Au vrut să compromită oamenii. Cu acest scop? Tocmai ca să întărească
încrederea mea în aceşti oameni când aşi fi văzut că nu-i adevărat. Şi astfel am fost derutat. Când
veneau tovarăşi şi spuneau câte ceva împotriva acestora, eu credeam că spun la fel ca duşmanii.
Şi în chestiunea cu Iacob a fost greşeala mea, că nu trebuia să mă mulţumesc să aştept
rezolvarea chestiunii lui, ci trebuia să cer categoric să fie schimbat, odată ce există asupra lui
bănuieli. N-am făcut aceasta pentru că îmi era comod. Pregătirea lui Iacob, activitatea lui şi
încrederea care am aV'Jt-o în el mi-au adormit vigilenţa, şi el a putut face o serie de acţiuni
criminale. Aceşti oameni au reuşit să folosească tocmai acest orgoliu, şi treptat, treptat, nu direct, ci
indirect, prin relaţiile între Plan şi Finanţe, să creeze o atitudine netovărăşească a mea faţă de tov.
Miron Constantinescu. Uitasem că Miron Constantinescu e membru al Biroului Politic şi dacă am
ceva cu el trebuie să discut deschis şi mai ales la şedinţe, şi mereu, încetul cu încetul, mi-au băgat
otrava neîncrederii, că Miron caută să mă submineze şi unele critici sau unele probleme care erau
ridicate de tov. Miron faţă de tov. Dej, eu le-am socotit ca intrigări şi l-am jignit pe tov. Miron.
Deci, în loc să caut să lămuresc cu el problemele, aplecam urechea la linguşiri şi toate acestea m-au
împins să port azi o asemenea răspundere.
Eu n-am făcut crime, nici trădare, nici acţiuni intenţionate legate de cineva, căci toată
viaţa mea, tot sufletul e pentru clasa muncitoare, pentru cauza clasei muncitoare. Dar, din punct de
vedere obiectiv, poţi să ai cele mai bune intenţii, am făcut acţiuni antipartinice, am mers pe o altă
linie decât linia partidului, angajându-mă în diferite probleme prin discursurile mele, am lovit în
linia partid. Aceasta înseamnă că am dus altă linie decât cea a partidului, înseamnă dăunarea
intereselor clasei muncitoare. Acest lucru n-am reuşit să-l văd adânc până azi. Am încercat să văd,
am încercat să resping din mine această neîncredere faţă de uni tovarăşi, dar otrava ce mi-a fost
băgată încetul cu încetul, făcea să fie mereu în faţa mea problema că tovarăşii aceştia caută să mă
distrugă. Pentru ce? Ce interes au aceşti tovarăşi? N-am judecat adânc, am crezut că au o ambiţie
personală faţă de mine. Deci, n-am reuşit să primesc cu toată încrederea critica care mi-a fost adusă
şi să văd greşelile mele, aşa cum văd acum, şi să analizez, să lupt împotriva lor. N-am reuşit cu tot
ajutorul care mi l-a dat comitetul Central.
La şedinţa de rândul trecut, după multă discuţie, am recunoscut o serie de fapte, am
recunoscut atitudinea mea nepartinică faţă de tovarăşi, am recunoscut că port vina principală în
139
legătură cu abaterea ţărănească că, în legătură cu reforma bănească, n-am avut atitudine justă, dar
după ce a apărut Scrisoarea Închisă iar a ieşit la suprafaţă această otravă, care a fost în mine de
neîncredere, tot socotind-o opera anumitor tovarăşi, socotind că acolo sunt fapte care n-au fost în
hotărire, pe care le contestam, şi am căutat să câştig pentru asta şi pe alţii. Tov. Chişinevschi a intrat
la mine în momentul când primisem şi citisem scrisoarea, care mi-a provocat o anumită stare
sufletească şi fizică, şi aproape l-am acuzat pe tov. Chişinevschi, iată ce aţi făcut, şi după aceea
m-am dus sus la tov. Ana. În primul rând am spus că în Scrisoare e mai mult decât a fost şi eu
înţelesesem în hotărire că Scrisoarea va fi prelucrată punându-se problemele politice, fără a pune
nume, şi natural, acest lucru ar fi fost greşit. Am spus că cu (sic!) asemenea calificare nu-i just să
rămân mai departe în postul în care sunt, nu se potriveşte. Simţeam gravitatea care s-a arătat acum,
dar şi aici m-am gândit mai mult nu la gravitatea consecinţelor abaterilor de dreapta, nu m-am
gândit la gravitatea momentului în care trebuie făcută cotitura pentru a lichida aceste abateri, ci
m-am gândit aşa: Şi eu am vină, şi alţii au vină, de ce pune pe socoteala mea toate? De fapt în
momentul acela, şi azi, nu aceasta era important în primul rând, ci important era în primul rând şi
este, de a combate şi a lichida abaterea de dreapta în partid, începând cu acei care au purtat aceasta,
în frunte cu Vasile Luca. Eu m-am gândit să mă duc la prelucrarea Scrisorii undeva. Azi socot că,
dacă m-aş fi dus, aş fi săvârşit noi greşeli, n-aş fi fost în stare s-o prelucrez aşa cum trebuie şi aş fi
făcut mai multe pagube decât folos, pentru că s-a dovedit şi pe urmă prin atitudinea mea, cu cine
am legătură în guvern, acolo nu era o atitudine fermă, ci se strecura o nuanţă de justificare.
Am scris eu şi lucruri bune şi juste dar, dacă analizăm începând de la prima reformă
bănească, formal nu m-am ridicat împotriva relaţiei stabilite, însă din felul cum am pus problema
s-a înţeles clar că iau apărarea ţărănimii, şi mai ales a ţărănimii în general în ce priveşte preţurile.
Vorbeam de chiaburime şi de îngrădirea ei, făceam critica organelor fiscale, sfaturilor populare în
legătură cu listele de chiaburi, dar am recunoscut tot acolo că normal, în condiţiunile îngrădirii,
descreşte chiaburimea şi am stabilit normal că, totuşi, nu toată chiaburimea a fost trecută pe liste.
Aveam grijă ca mijlocaşul să nu fie lovit, dar în practică mijlocaşul s-a confundat de multe ori cu
chiaburul. Nu mai vorbesc de impozitul agricol, unde eu trebuia să fiu primul care să atrag atenţia
asupra scutirii a unui milion de ţărani, dar nici n-âm crezut acest lucru când mi-a spus tov.
Gheorghiu-Dej, am contestat, m-am dus şi am verificat, şi atunci am văzut că legea aceasta
însemna de fapt scutirea unui milion de gospodării ţărăneşti, cu socotelile ce le-am făcut de a scuti
gospodăriile cu un venit până la 12.000 lei, ci m-am gândit, care gospodărie ţărănească are numai
12.000 lei venit, fiecare are mai mult şi cu cât mai mare venit cu atât mai mare socoteala.
Tov. Drăghici: Dar ţăranul nu ţine contabilitate.
Tov. Luca: Vorbesc a socoti după hectare. Tocmai aceasta a fost socoteala care s-a făcut
împreună cu Agricultura şi cu Colectările. În felul acesta, venitul impozabil al chiaburului s-a redus
la 100-120.000 lei, ceea ce era puţin, pentru că venitul unei gospodării chiabureşti era mult mai
mare, şi în plus n-a fost dusă nici acţiunea consecventă ca gospodăriile chiabureşti să fie încă
impuse cu 50%, aşa cum prevedea legea.
Deci, atât în politica de impozite, în cea de preţuri, cât şi în recunoaşterea scăderii
numărului chiaburilor în perioada aceasta, când şi unii mijlocaşi pot să se închiaburească, datorită
ajutorului dat de clasa muncitoare, de statul dictaturii proletariatului, când ţărănimea săracă se
ridică masiv la starea de ţăran mijlocaş, deci trebuia să participe după capacitatea sa la construirea
socialismului. Eu am văzut numai această transformare şi nici aceasta n-am folosit-o cum trebuie,
deşi am vorbit şi am scris despre aceasta. Dar am uitat de creşterea relativă a chiaburimii ... •
Tov. Petrescu: Nu relativă, absolută.
140
Tov. Luca: Nu absolut. Mi se pare că e formulat în discursul tov. Gheorghiu-Dej aşa. A
apărut şi în ,,Probleme Economice", un articol al lui Barbu Zaharescu, cu un citat după Stalin, care
spune că descreşte chiaburimea. Confundă desigur perioadele. E un citat din ,,Problemele
Leninismului", în perioada de îngrădire. Dacă analizăm perioada noastră de îngrădire ... •
Tov. Gheorghiu-Dej: Te rog să te limitezi la esenţialul, la problemele puse în discuţie.
Tov. Luca: Deoarece în această privinţă port răspunderea şi eu, am căutat în diferitele
mele scrieri, conferinţe, să mă conving că nu chiar aşa am spus, că nu-i justă în întregime acuzaţia.
Deci n-am înţeles profund, n-am judecat profund gravitatea acestei abateri şi am privit din punct de
vedere personal. Şi aici era mare greşeală. Acest fel de a privi din punct de vedere personal m-a
provocat la atitudinea de a scrie scrisori de protest împotriva anumitor pasagii scrise în
documentele care puneau problema că am făcut anumite lucruri pentru a induce în eroare partidul
şi guvernul. Nu era vorba de a face acest lucru, deoarece eu am procedat cu totul nejudecat, greşit.
Mai mult, la şedinţa comisiei care a lucrat la aceste propuneri am încercat să mă apăr cu greşelile
altora, să neg sau să pun în discuţie însăşi hotărîrea, spunând că ce rezultat poate să aibă o anchetă,
dacă în prealabil e deja o hotărîre care te condamnă. Desigur că sunt momente când partidul ia
atitudine şi pe urmă adânceşte cercetările. Avea atât dreptul să facă lucrul acesta şi eu n-am avut
dreptate să mă ridic în acea şedinţă împotriva hotărîrii.
De aceea socot că, cu drept cuvânt, mă pot întreba membrii Comitetului Central: Când
eşti sincer? Ai fost atunci, eşti acum? Ai fost atunci când nu recunoşteai, eşti acum când recunoşti?
Eu am trecut prin serioase frământări şi socot şi eu justă părerea că ajutorul C.C. ar fi avut efect
mult mai mare asupra mea dacă încă atunci s-ar fi luat aceste măsuri organizatorice de a fi scos din
guvern şi din postul pe care-l ocupam, cu tot mai mult socot acum că hotărirea propusă e justă.
Eu am contest.al acţiunea contrarevoluţionară, duşmănoasă, că intenţionat n-am făcut - şi
spun şi acum - n-am făcut cu intenţia de a face rău partidului sau clasei muncitoare. Dar am făcut
rău prin ceea ce am spus, prin atitudinea mea nepartinică, de cocoloşire a elementelor duşmănoase
şi de a avea încredere în ele. Am dăunat cauzei clasei muncitoare prin călcarea liniei partidului, a
disciplinei de partid, prin metodele nepartinice din activitatea mea.
S-a pus în document familiarismul, care duce acolo unde s-a arătat. N-am format
grupuleţe cu nimeni, în general, rar am venit într-o problemă sau alta la tov. Ana, şi mai rar la tov.
Teohari. N-aş putea spune însă că, în tot timpul de când noi am venit înapoi în ţară, de câte ori
ne-am întâlnit n-hlTl stat de vorbă de timpurile frumoase şi alte lucruri şi era natural, ca între
2 secretari de partid - pentru că niciodată nu ne-am întâlnit să facem grupă - dar era natural să spui
o părere despre o chestiune, dar niciodată pentru a judeca o problemă sau alta, ca în prealabil să ne
înţelegem sau să ne adunăm special înaintea şedinţei, ceea ce ar fi însemnat o grupă fracţionistă,
mai mult decât acest familiarism de a discuta o problemă sau alta între două persoane din acelaşi
organ.
Eu am fost pentru ca să avem secretar general şi am fost pentru tov. Gheorghiu-Dej.
N-am respectat însă suficient pe tov. Gheorghiu-Dej ca secretar general.
Tov. Pârvulescu: De ce, în ce a constat asta?
Tov. Luca: N-am luptat pentru autoritatea sa. De multe ori în şedinţe, nu numai la C.C.
sau la Biroul Politic unde eram între noi, dar de multe ori când erau şi alţii de faţă, îmi pierdeam
firea şi-l repezeam. N-am avut atitudinea de respect care trebuie s-o ai faţă de secretarul general al
partidului.
Şi aceasta se explică tot prin atitudinea mea individualistă, de a mă considera superior,
deşi trebuie să recunosc, că pe când eu în ultimii ani am rămas pe loc sau chiar în unele privinţe
141
poate am mers chiar înapoi, nestudiind adânc problemele, secretarul general al partidului nostru a
făcut uriaşi paşi în dezvoltarea sa, şi aceasta e garanţia că va conduce partidul şi de acum înainte, că
ştie să strângă în jurul său un Comitet Central leninist şi să conducă partidul lichidând toate
abaterile existente şi lovind în oricine care încearcă să lovească în partid, indiferent sub ce fonne,
sub ce metode.
Comitetul Central va hotărî despre soarta mea. Voi primi această hotărîre, oricare va fi ea.
Voi încerca din toate puterile şi cred că voi reuşi, privind problemele adânc, aşa cum am început să
înţeleg, voi reuşi să fiu de folos cauzei oriunde voi fi, voi lupta, voi munci din toate puterile pentru
a recuceri încrederea, care pe drept cuvânt, tovarăşii mi-au luat-o.
Desigur, nu-i potrivit pentru mine acum, după atâtea greşeli, după atâtea abateri, după
atâtea nerecunoaşteri, după atâta rezistenţă faţă de critică, fac făgăduieli, pentru că aceasta depinde
de condiţiile şi de măsura în care C.C. va găsi just să mă ajute sau să-mi respingă acest ajutor.
Cu toată situaţia grea în care mă găsesc, sper că voi primi cât mai mică posibilitate de a
mă reabilita.
Tov. Gheorghiu-Dej: Vă rog să puneţi întrebări numai dacă lucrurile nu sunt clare. Am
mai avut o şedinţă a C.C. înaintea acesteia, s-a pus la dispoziţie materialul, lucrurile sunt după
părerea mea suficient de clare, pentru a putea da cuvântul şi altor tovarăşi. Sunteţi de acord?
(Tovarăşii sunt de acord în unanimitate).
Tov. N. Ceauşescu: Documentele prezentate de Comisia de partid au pus în faţa C.C. o
serie de fapte noi, de o deosebită importanţă. După mine, de o gravitate deosebită e faptul arătat de
documentul comisiei, că, în sânul conducerii partidului nostru s-a mers pe drumul de a sparge
unitatea partidului, de a crea în sânul partidului, al conducerii partidului, o grupă opusă liniei
partidului nostru. De altfel cred că cele spuse aici de tov. Teohari şi Ana, au confinnat de fapt ceea
ce arată documentul.
Acest lucru cred că are o importanţă deosebită pentru că el arată că - în momentul când
în faţa partidului nostru, a statului, stau sarcini deosebit de mari, când problema unităţii partidului
nostru era o problemă deosebit de importantă pentru a asigura ca el să poată conduce cu succes
clasa muncitoare pe drumul socialismului, unii din tovarăşii care ocupau funcţii de răspundere, de
conducere, în loc de a pune întreaga lor muncă în aplicarea liniei partidului, s-au abătut de la linia
partidului, au contrapus liniei partidului o linie a lor proprie.
Cred că nu s-a pus suficient accentul de unde porneşte acest lucru. După mine, cred că
porneşte de la aceea că dânşii, deşi aici au declarat că au recunoscut şi că au fost de acord ca tov.
Gheorghiu-Dej să fie secretar general al partidului, dar poziţia lor oglindeşte de fapt că n-au fost de
acord şi faptul că s-au întâlnit tot timpul pe diferite probleme, arată că de fapt era acest drum de a
submina poziţia de secretar general al partidului, a tov. Gheorghiu-Dej, deci de a submina unitatea
partidului nostru.
Cred că poziţia luată aici nu a fost justă în întregime. Tovarăşii n-au mers până la capăt,
nici tov. Teohari, nici tov. Ana, de a analiza în mod comunist, ca membri de partid, şi de a căuta ca
într-adevăr să descopere cauzele şi rădăcinile care au dus la situaţia de a crea în sânul partidului un
centru paralel. Un proverb românesc spune ,,Până nu faci foc, nu iese fum". Nu odată jos în masă
se discuta, că Ana nu-i de acord cu Dej, că Teohari nu-i de acord, că ei au altă părere, împreună cu
Luca. Nu e întâmpl~tor aceasta şi faptul că răzbăteau până jos aceste discuţii. După mine, arată fără
nici o îndoială nu numai că tovarăşii gândeau, dar într-un fel sau altul au şi început să lanseze
această problemă în partid şi în jos. Consider că C.C. trebuie să ia îndeosebi faţă de această
problemă, o poziţie foarte hotărîtă.
142
Problema uni.lăţii partidului, a unităţii conducerii partidului este o problemă de o
deosebită importanţă, de prim ordin, Ia care fiecare membru de partid trebuie să ţină ca la ochii din
cap, pentru care fiecare membru de partid trebuie să lupte. Cred că e necesar ca C.C. să pună cu
toată hotărîrea şi să ia masuri faţă de acei tovi care prin atitudinea lor, prin activitatea lor, au dăunat
unităţii partidului nostru, au pus în pericol unitatea partidului nostru şi au dăunat muncii şi
activităţii partidului nostru. Eu consider că tov. Luca nici până acum n-a căutat să recunoască, ci a
căutat să justifice, că a făcut foarte multe lucruri bune, că a fost înşelat de câţiva oameni, dar n-a
arătat că n-a aplicat linia partidului, ci· dimpotrivă o linie a sa proprie, a mers împotriva liniei
partidului nostru.
Eu consider, de asemenea, că tov. Teohari n-a mers să recunoască greşelile, că tov.
Teohari, prin poziţia sa şi aici, dar şi în general prin felul cum s-a înconjurat la Ministerul de
Interne, deşi i s-au arătat cine sunt colaboratorii săi, deşi cunoaşte foarte bine cine e Jianu şi
legăturile lui cu elementele din străinătate, faptul că Jianu a înlesnit fuga unora din tară, unul a cărui
fată era însăşi secretara tov. Teohari până în 1949, şi numai după ce comisia de verificare a venit şi
a dezvăluit aceasta şi a insistat să fie scoasă, a scos-o.
Tov. G. Vlffi: Lucrează şi acum Ia Interne.
Tov. N. Ceauşescu: Ceea ce arată că tov. Teohari nu că n-a cunoscut problemele, dar n-a
lucrat pentru a aplica hotărîrile organelor de partid. Noi în Armată, un sublocotenent dacă face o
prostie, dacă se încurcă cu o femeie, mergem până la a-l scoate din armată. Eu cred că însuşi tov.
Teohari a mers pe drumul acesta, cu soţia unui subaltern al său, ceea ce arată poziţia nejustă,
morală, care pentru noi cred totuşi că trebuie pusă cu severitate. Mie mi s-a răspuns de multe ori:
Ce-mi spui mie, că uite ce face un secretar al partidului". Cred că şi atitudinea morală trebuie să
constituie o problemă. Nu-i întâmplător că tov. Teohari s-a încurcat cu o fată de popă, care n-a avut
nimic cu mişcarea noastră nici în trecut şi nici acum, şi care a ajuns să vină la Universitatea de
partid a C.C. alături de noi. Însuşi acest lucru a creat o anumită stare de lucruri în sânul activiştilor,
care fără îndoială n-a fost de natură de a întări autoritatea conducerii.
Eu consider faţă de problema ridicată de document că şi în munca mea în această
perioadă, pe care mi-am analizat-o serios, am avut o serie de lipsuri. Acesta a fost un prilej pentru
mine de a analiza felul cum muncesc pentru a rezolva sarcinile de partid şi unde mă aflu acum.
Cred că e necesar să se întărească şi mai mult controlul partidului, al conducerii
partidului, asupra felului cum membrii de partid îşi îndeplinesc sarcinile, de atitudinea care o au în
diferite probleme.
Cred că propunerile nu sunt consecvente, cred că trebuie completat Documentul propune
o serie de măsuri privind pe tov. Luca. Eu cred că am face iarăşi o muncă pe jumătate, şi din nou ar
trebui să venim în faţa membrilor de partid şi să le explicăm, dacă nu s-ar lua masuri organizatorice
şi faţă de tov. Teohari şi Ana, în raport cu vina pe care au avut-o în abaterea de dreapta şi îndeosebi
în problema atitudinii faţă de unitatea partidului, pe care o consider deosebit de gravă şi faţă de care
cred că C.C. trebuie să ia poziţie.
Tov. Drighici: Sunt complet de acord că punerea în discuţie a hotărîrii C.C. e un fapt
care nu poate fi calificat altfel decât fracţionist şi el e de natură de a pune în pericol unitatea
partidului nostru. Eu cred că tovarăşii au subapreciat nu numai pe tov. Gheorghiu-Dej, ci au
subapreciat însuşi CC-ul, au subapreciat organul de partid. Există o concepţie de castă după mine,
că statutul partidului e valabil pentru proşti, pentru ăia mai mici, însă pentru tovarăşii de răspundere
statutul partidului nu poate fi valabil. La fel regulile şi principiile noastre organizatorice, sunt
valabile tot pentru proşti, însă nicidecum pentru tovi care s-au pretat la astfel de acţiuni dăunătoare,
la fracţionism. Există din păcate o concepţie străină principiile noastre organizatorice, o concepţie
143
de federalism, fiecare pe moşia lui, pentru că tovarăşii se sustrăgeau controlului, nu numai tov.
Luca se sustrăgea controlului tovarăşului Gheorghiu-Dej, care are drept să facă control până jos, în
calitate de secretar general. Acestea sunt principiile noastre organizatorice, acestea sunt principiile
centralismului democratic, acestea sunt principiile construcţiei noastre de partid. Însă tovii se situau
pe linia aceea, că ce să-mi faci mie? O problemă de atitudine federalistă, social-democrată, faţă de
principiile noastre organizatorice, şi nici de acum o concepţie stalinistă asupra principiilor noastre
organizatorice. După mine, această concepţie străină, federalistă, îşi găseşte rădăcini în însăşi
devierea de dreapta pe care s-au situat ei, pe care au mers.
Eu vreau să mă refer puţin la Ministerul de Interne, pentru că devierea de dreapta s-a
reflectat din plin la Ministerul de Interne. Critica şi autocritica nu e privită în Ministerul de Interne
de către titularul ministerului, ca o lege de dezvoltare a muncii, nu-i privită de titularul ministerului
ca o lege care ne ajută în descoperirea greşelilor, abaterilor, o lege care contribuie la dezvoltarea
muncii noastre, fără de care partidul nostru, întreaga muncă profesională nu poate să se dezvolte.
Munca de partid nu-i privită că aceea care diminuează, care contribuie la întărirea combativităţii
aparatului nostru de stat, la ridicarea muncii profesionale, mai ales într-un sector atât de delicat,
care are de luptat cu duşmanul.
Am găsit în Ministerul de Interne, când am fost trimis de partid, o stare de încremenire,
trei generali se sfădeau acolo toată ziua şi n-aveau altceva de făcut decât discutau dacă critica poate
fi sau nu poate fi aplicată, şi aceasta lângă tov. Teohari. Mi-a făcut impresia că sunt ajutat, că tov.
Teohari mă ajută, până la un moment dat, însă, din unele date pe care le-am obţinut după aceea,
am căpătat siguranţa, nu impresia, că tov. Teohari de la bun început a avut o atitudine potrivnică,
împotriva mea şi a muncii de partid.
La o şedinţă în luna februarie, când s-a discutat situaţia creată unora din comandamentele
noastre unde existau multe greutăţi pe care le făceau comandantul, locţiitorul politic şi încă un
ofiţer, care se situau pe linia de a crea o atitudine de gaşcă şi de rezistenţă împotriva muncii de
partid şi profesionale, şi în special împotriva criticii, după ce a reieşit clar acest lucru, care era
elementul de bază al şedinţei, tov. Teohari a luat o poziţie lipsită de obiectivitate şi împăciuitoristă.
Deci acolo se vorbea de muncă şi se arătau cu date concrete abateri grave în cadrul
comandamentului respectiv şi se punea problema tragerii la răspundere a acestui grup, unde se
califica politiceşte acest grup, tov. Teohari s-a împotrivit luării de măsuri aşa cum Direcţia Politică
susţinea, ba mai mult, a mers până acolo încât a calificat poziţia Direcţiei Generale a Poliţiei drept
o poziţie a mea personală, ca o poziţie antipartinică faţă de acest grup şi a falsificat însuşi rolul
Direcţiei Generale a Poliţiei. Direcţia Generală a Poliţiei, care e în cadrul Ministerului de Interne
organul de conducere al muncii de partid, tov. Teohari a spus că nu Direcţia Generală a Poliţiei are
acest rol, ci el, este acela care conduce partidul în minister, că Direcţia Generală a Poliţiei e numai
un aparat. Ori, în afară de rolul de aparat, de Secţie Militară, a C.C., aşa cum e D.S.P.A., avem
rolul de conducere, de organ de partid, şi nicidecum de aparat al tov. Teohari. Şi spunea că într-
adevăr a existat grupa, dar atitudinea lor nu se îndreaptă împotriva ministerului, ci a Direcţiei
Generale a Poliţiei, iar cauzele, faptul că aceste elemente refuzau să primească critica, aveau
atitudine păcătoasă de pălăvrăgeală, de ironizare a măsurilor care se recomandau, a efortului
Direcţiei Generale a Poliţiei de a îndrepta munca şi persista în menţinerea acestei atmosfere, tov.
Teohari le nega. Am fost indignat de această poziţie. Însă din această şedinţă a mai reieşit că unul
din miniştri adjuncţi a spus la un fapt întâmplat după o lună după ce am intrat eu, şi anume când am
cerut scoaterea unui comandant dintr-o unitate de pe frontieră, pentru spargerea unităţii militare,
despărţirea muncii politice de partea militară, contribuind şi el şi locţiitorul politic la o situaţie
gravă de indisciplină, la cererea mea să fie scos, a reieşit din cele spuse de ministrul adjunct că tov.
144
Teohari a calificat drept şantaj poziţia mea şi angaja discu~ în spatele meu, fără să-mi spună mie
nimic. Eu înţeleg, pot să fac greşeli în munca mea, dar să-mi spună în fată, să mă tragă la
răspundere, nu să mă vorbească în spate şi în faţă să-mi zâmbească.
Poziţia aceasta de duplicitate a tov. Teohari care s-a manifestat şi alte ori, a încurajat
unele elemente antipartinice din jurul conducerii ministerului, creând o stare de rezistenţă faţă de
introducerea metodelor partinice, dedându-se chiar la crearea de atmosferă împotriva mea.
După şedinţă i-am comunicat că nu sunt de acord cu concluziile pe care le consider
împăciuitoriste şi lipsite de obiectivitate, că nu s-a referit la muncă şi nu-i justă această poziţie. La
această atitudine a mea, tov. Teohari mi-a spus: Du-te şi te răcoreşte la cap şi să vii după aia. Într-
adevăr, trebuia să plec, aveam treabă în provincie. Am venit după aceea şi am început din nou
discuţia. Eram în situaţia să viu să ridic problema în faţa Secretariatului, atitudinea aceasta a lui
Teohari, însă a intervenit ceva, şi anume, cum am venit, tov. Teohari a spus: Poţi să-i critici, poţi să
te ocupi de ei, e vorba de lipsurile lor! Bine, am întrebat, dar ce înseamnă asta? Aceasta a contribuit
să mă facă să cred că se mai poate face treabă. Iar se aprindea şi intervenea în felul acesta.
Situaţia momentană: În lupta pentru îndreptarea muncii în cadrul Ministerului de Interne,
am călcat pe mulţi pe picioare, unora le-am tăcut poate şi câte un cucui, însă era o situaţie tare
păcătoasă, elemente antipartinice, de exemplu loc~tori politici nişte ţârcovnici care vorbiseră în
biserică şi acum veniseră să facă muncă politică, şi care pur şi simplu habar n-aveau de muncă
politică, care nu făceau altceva decât să gâtuie critica şi să împiedice acolo viaţa de partid. Dacă
îndrăznea cineva să spună un cuvânt, să critice, elementele acestea erau îndepărtate. Situaţia
aceasta a fost caracterizată foarte bine într-o şedinţă a noastră, unde un lt. major critica lipsuri în
muncă şi un maior de securitate, şeful unei regiuni, a spus: O să te faci tu căpitan când mi-oi vedea
eu, ceafa! Adică erau chiar ameninţaţi oamenii care criticau. Criteriile de ridicare a cadrelor sunt
linguşirea şi dacă şti să te dai bine pe lângă şef, nu munca profesională, lupta pentru îndreptarea ei.
Aceste criterii pleacă de la conducere. Nu întâmplător în jurul nostru avem elemente slabe, în afară
de tov. Pintilie, care a fost trimis din afară, restul sunt elemente slabe şi în general, în ceea ce
priveşte îndeplinirea muncii de conducere, elemente care stau foarte slab. Şi exemplul acesta în
disciplină şi comportare pleacă de sus şi strică chiar unele elemente tinere, bune, active, devotate.
Atitudinea aceasta şovăielnică, împăciutoristă, care vine de la ministru, strică oamenii.
E ţinut în cadrul Ministerului de Interne Jianu. Am ridicat încă pe când eram la Secţie
problema lui. Am făcut parte din comisia care l-a anchetat. A recunoscut în faţa noastră că, în timp
de 4 luni a avut legături numai cu 18 femei, toate legate de speculanţi, bandiţi, elemente cu
mentalitate de lumpenproletar, învechit şi nicidecum un ministru adjunct. E ruşinos ca în cadrul
Ministerului de Interne, ca ministru adjunct să stea un astfel de element. Am cerut scoaterea lui.
(Continuare tov. Drăghici).
Tot timpul m-am lovit de împotrivirea tov. Teohari. Cer scoaterea lui Jianu pentru faptele
lui, el a organizat un grup care s-a pretat la orgii şi el a organizat acest grup împotriva partidului,
învăţa oamenii ce să spună, să nu iasă la iveală faptele murdare. Erau legaţi cu duşmani, cu
străinătatea, o serie de bandiţi, aventurieri trimişi în străinătate prin el. Primeau cadouri de la ei.
Tov. Teohari cunoaşte, a avut referatul.
Mie mi se reproşează că nu pot să mă port cu oamenii. Am avut o sarcină specială de la
tov. Gheorghiu, cu tov. Liuba şi Pârvulescu. Mi s-a reproşat că, în sancţiunile propuse, este tot
această poziţie că nu ştiu să mă comport cu oamenii.
Se cultivă lipsa simţului de răspundere. Oamenii nu sunt criticaţi pentru abaterile lor, nu li
se pretinde să ducă sarcinile la îndeplinire.
145
În Direcţia Generală a Miliţiei există o atitudine de tărăgănare pe linia profesională. Am
ridicat această problemă în faţa tov. Teohari să schimbe pe cutare şi cutare. Nu, zice, să-l educăm.
A ajuns ca să spună de aparatul politic: lasă.să vorbească ei, _aşa spun ăştia când vin la început şi
după ce o să se obişnuiască şi ei o să meargă lucrurile mai departe.
Am sesizat acestea tov. Teohari, nu vrea să ia măsuri. În ultimul timp venea pennanent
cu exemplul tov. Gheorghiu, că tov. Gheorghiu spune, că dacă am avea asemenea cadre, ca aici în
celelalte ministere. Că dăm oamenii ai noştri afară şi ajung la alte ministere şi ajung miniştri. Era
vorba de o eroare care s-a făcut la Industria Alimentară. Prin poziţia aceasta .a titularului
ministerului, de încurajare a elementelor antipartinice, a cultivat lipsa simţului de răspundere. După
mine se contribuie direct la diffi!nuarea combativităţii aparatului -Ministerului de Interne, a
aparatului de stat, şi în felul acesta oamenii nu pot să-şi ducă la îndeplinire sarcinile. ·
A spus tov. Teohari în aceeaşi şedinţă: ce înseamnă asta? Inainte ain trăit ca fraţii şi acum
a venit Drăghici şi ce tot vrea el să încurce lucrurile? Dacă mă duc în contţol la o unitate şi găsesc
lipsuri iau poziţie critică, arăt sarcinile, cum trebuie să meargă, şi când viri· înapoi şi mă întreabă
tov. Teohari cum stă, spun: prost- şi vreau să dezvolt, iar el zice: numai prost găseşti unde te duci.
Observ din partea lui nu o poziţie serioasă de a lichida aceste greşeli, <,i de cocoloşire a
greşelilor, de împăciuitorism. Şi cred că este un mare pericol acest lucru pentru. că în cadrul
Ministerului de Interne, un conducător care dă şi linia politică şi profesională, a da o astfel-de linie
înseamnă să· ne situăm nu pe linia luptei de clasă, ci pe linia stingerii luptei· de clasă, pe ·o _linie
buharinistă.
Eu sunt rupt de problemele muncii profesionale. Degeaba a spus tov. Teohari ·că mă
cheamă la'şedinţe unde se discută schemele trupelor, ale altor formaţiuni. Asta nu este munca de
conlucrare cu aparatul politic, cu Direcţia Generală Politică, cu ministrul adjunct. Ministrul adjunct
trebuie să·' fie antrenat în munca profesională, cunoaşterea muncii profesionale, cunoaşterea
cadrelor şi astfel se poate lucra pentru îndeplinirea sarcinilor.
Se merge pe linia de a se arunca răspunderea pe organizaţiile de partid, mai ales în
ultimul timp. Tov. Pintilie şi el se pomeneşte vorbind câte ceva, care c~ că este sub influenţa tov.
Teohari că nu ved~ până la nas. Este vorba de o discuţie care am avut-o recent, la o şediriţă unde
era vorba de Direcţia Transporturilor şi unde s-au constatat lipsuri foarte grave, de un cimitir de
maşini care a fost lăsat în părăsire, făra pază, făra accesorii şi se căuta care sunt cauzele, ca atunci
tov. Pintilie să spună că organizaţia de bază e de vină şi sindicatele. N-am mai putut şi am spus:
terminaţi cu prostiile acestea; atunci când vorbeşti de organizaţia de bază ştiaţi foarte bine ce slabă
era datorită metodelor nepartinice. În ce priveşte elementele din munca profesională, nu se gândea
la ele. Vara trecută am ridicat problema acelor elemente din Direcţia Transporturilor şi am cerut
scoaterea lui Dragu şi a altora şi abia la sfârşitul anului s-au luat măsuri.
Problema de a depersonaliza însăşi răspuncierea, de a vorbi de probleme, în general, că
răspunderea o poartă ba sindicatul, ba organizaţia de bază, făra concretizarea persoanelor, socotesc
că este o poziţie foarte periculoasă. În această privinţă chiar tovarăşul Stalin în Volumul 13 ne
spune că birocratismul şi conţopismul ... •
Problema aceasta a depersonalizării răspunderii, a nu vorbi de cine trebuie să răspundă, o
socotesc o poziţie foarte periculoasă. Tov. Pintilie invoca, că spune ,,Pravda", Scânteia", de
răspundere a organizaţiilor de partid. Sunt de acord că trebuie să răspundă de munca profesională,
dar în măsura în care munca lor este precizată şie ele sunt antrenate în munca profesională alături
de conducătorul respectiv, răspund de toate deficienţele şi abaterile în muncă.
146
În ceea ce priveşte problema altor ministere. Am lucrat cu tov. Teohari şi la Secţie şi pot
să spun căde la bun început, de la înfiinţarea Secţiei Administrativ-Politice, m-am ocupat atât de
justiţie, cât şi de celelalte ministere. Trebuie să spun că problema combativităţii aparatului nostru, a
muncii Justiţiei, a muncii Ministerului Sănătăţii, este într-o stare destul de deplorabilă. În Justiţie de
un an se vorbeşte despre Procuratură, despre punerea la punct a Justiţiei şi azi stă pe baza vechilor
judeţe şi eu găsesc că tov. Teohari dă dovadă de aceeaşi lipsă de hotărîre în ce priveşte ducerea
sarcinilor la bun sfârşit.
Am fost în Putna şi am găsit acolo vreo 30 podgoreni într:un sat care nu veneau să-şi
lucreze viile cu câte 30 ha. Am chemat şeful Miliţiei şi l-am întrebat: voi ce faceţi? Avem ordin ca
să nu acţionăm. I-am spus: treceţi la treabă şi luaţi măsuri. Ce măsuri să iau? Situaţia este
următoare: banditul de chiabur s-a cărat de la moşie şi a lăsat o babă şi cu asta să mergem în faţa
Justiţiei? Trebuie găsit chiaburul care stă la Bucureşti, munceşte la o cooperativă sau în altă parte.
Am cerut Miliţiei să ia măsuri, am raportat tov. Teohari, că s-a făcut raport către Secretariat, că se
vor lua măsuri. Cu greu s-au luat măsuri.
În general problema de a privi în sensul acesta fraudele, hoţiile, lipsurile, există o lipsă de
combativitate în ceea re priveşte descoperirea hoţiilor, în sectorul cooperatist se fură ca în codru, în
gospodăriile agricole de stat, iar Ministerul de Interne s-a situat pe poziţie legalistă.
Tov. L. Rlutu: Vreau să subliniez un lucru. În cursul zilei de azi conţinutul materialului
care ne-a fost prezentat şi în special referatul Comisiei care a cercetat situaţia Ministerului de
Finanţe, socot că Plenara trebuie să dea o apreciere profund pozitivă acestor documente, ca
documente de mare valoare, care aduc lucruri principial noi faţă de şedinţa Plenară din trecut. În
deosebi, elementul nou constă în aceea că, în lumina nenumăratelor fapte sprijinite pe o
documentaţie temeinică, se desprinde de aici că, datorită acaparării unei serii de posturi cheie în
aparatul nostru economic n-am avut de a face numai cu abateri de dreapta, ci cu o linie de sabotare
a construcţiei socialismului, de restaurare a capitalismului. Acest lucru este cu atât mai necesar să-l
stabilim, încât unii au încercat să muşamalizeze lucrurile şi să ne arunce înapoi chiar faţă de
Plenara trecută şi Scrisoarea Închisă a C.C.
Eu nu mă pot declara satisfăcut de ceea ce am auzit aici din partea lui Vasile Luca. Socot
că Plenara ar trebui să respingă cele spuse aici. Ni s-a spus: orgoliu, nervozitate, aplecarea urechii
la linguşitori, lipsă de modestie şi alte elemente, care au fost în realitate, însă din acestea nu se naşte
abaterea de dreapta din lipsă de modestie să se ajungă la acţiuni cu caracter contrarevoluţionar. Nu
a căutat să dea un răspuns cinstit, care este originea abaterii de dreapta, a acestei poziţii. Că a căzut
sub influenţa acestor elemente: Luaţi toate acţiunile care sunt enumerate aici şi luaţi tipăriturile,
lecţiile şi cuvântările lui Luca şi veţi găsi că fiecare acţiune sunt traduceri în viaţă a unor teorii
formulate de Luca una după alta. Eu pot pentru fiecare problemă să arăt formularea teoretică şi
apoi traducerea în viaţă.
Aici nu este vorba de Iacob, Vijoli etc. Ei au fost acolo tocmai pentru că s-a dus o
asemenea politică. Toate chestiunile au fost învăluite în demagogie, cu privire la disciplina de stat
şi economic. Pe socoteala cui? De ce nu s-a făcut economie pompându-se bani de la chiaburi
pentru nevoile construirii socialismului?
Tov. Apostol: S-au făcut economii de clasa muncitoare.
Tov. Rlutu: S-au făcut economii neplătindu-se salarii la 200 mii muncitori. N-am fi avut
nevoie de atâtea economii dacă n-am fi eliberat atâţia chiaburi. ,,Nu toată chiaburimea a fost pusă
pe listă". Majoritatea chiaburilor n-a plătit ca chiabur. Iar faţă de chiaburime s-a spus următorul
lucru. Vă citesc încă un citat dintr-o expunere făcută la Jdanov ... ,,au fost daţi în judecată chiaburi
pentru fleacuri, de pildă că nu şi-au predat cota la colectări ... "
147
Nu sunt lucruri întâmplătoare, sunt teze teoretice, concepţii bine detenninate şi au fost
traduse în practică de alde Vijoli şi alţi bandiţi.
Deschideţi lucrările tovarăşului Stalin şi veţi vedea cum se cheamă aceasta, de
caracterizare buharinistă, veţi vedea punct cu punct poziţia lui Luca (citeşte). Planul lui Buharin
era: ,,normalizarea" pieţii, admiterea jocului liber al preţurilor pe piaţă şi ridicarea preţurilor la
cereale, dezvoltarea prin toate mijloacele a gospodăriei ţărăneşti individuale paralel cu o oarecare
încetinire a ritmului de dezvoltare a colhozurilor şi sovhozurilor, colectarea cerealelor să fie lăsată
în voia lucrurilor etc. Iar în concluzie: ,,cheia reconstrucţiei agriculturii este dezvoltarea gospodăriei
ţărăneşti individuale".
Luca a mers mai departe, el a spus că dezvoltarea gospodăriei ţărăneşti este cheia
dezvoltării întregii noastre economii. Aici avem de a face cu o politică trotzchist-buharinistă tipică.
Nu putem să ocolim lucrurile. Am auzit că Luca s-a declarat nemulţumit că s-a recomandat
volumul 12 şi 13 a tovarăşului Stalin, el spunea că mai bun era volumul 6. Eu socot că mai bine e
12 şi 13.
N-a fost prelucrare unde să nu fi pus întrebarea: această abatere n-a fost buharinistă? Şi
noi am dat din colţ în colţ şi n-am răspuns.
Din ceea ce am auzit din partea tov. Teohari şi Ana cred că nu a mulţumit pe nimeni, iar
în ceea ce priveşte pe tov. Teohari pot spune că în lumina acestor fapte, a acestei întâmplări cu
grupul de sabotori de la Petrol, trebuie spus că a fost bine cunoscut de muncitorii din Valea
Prahovei, un corespondent a publicat în presa sovietică, au trecut doi ani şi jumătate şi n-a apărut şi
acum este clar că în timp ce în alte state de democraţie populară organele scot la iveală o serie de
bandiţi organizaţi, la noi în ţară s-a creat o teorie putredă a situaţiei specifice, că în ţara noastră
lucrurile acestea nu se întâmplă. Uite ce spune tovarăşul Stalin în 1937: ,,dar nu este logic că, cu cât
mergem înainte cu atât mai mulţi spioni şi diversionişti trimit în ţara noastră?!" Ce a făcut
Ministerul de Interne? Eu socot că tov. Teohari nu a îndreptăţit încrederea când a fost trimis acolo
şi nu poate rămâne în acest post şi nici ca secretar al C.C.
În ce priveşte pe tov. Ana, a ocolit foarte multe lucruri. Tov. Ana nu numai că s-a situat
pe aceeaşi linie cu împăciuitoriştii, ci cu oportunismul de dreapta şi vreme îndelungată duce o
politică oportunistă în special în problema transformării socialiste a agriculturii şi Ministerul
Agriculturii este un focar şi nenorocita aceea de Secţie Agrară sunt principalii purtători ai abaterii
de dreapta. S-a dat dispoziţia scoaterii chiaburilor, iar acum câteva luni s-a dat telefonic că dacă
într-o regiune va fi dubiu să se supună conducerii C.C. şi C.C. va hotărî pentru fiecare caz în parte
pe întreaga ţară.
Tov. Ana a fost şi purtătoarea acestor concepţii greşite. Nu este vorba de abatere de
dreapta în partid, nici a întregului partid. În şedinţa Biroului Organizatoric a privi toate aceste
abateri nu ca abateri împotriva liniei în partid, ci a întregului partid, că a existat o linie a partidului
şi altă linie urmată de purtătorii oportunismului, ne-a apărat foarte mult această abatere şi trebuie
luată în considerare şi situaţia internaţională.
Unii tovarăşi au căutat să privească, că ne pare bine, sau rău. Ne pare rău că noi cu
întârziere am pus în mod deschis această problemă. Ne pare bine că o punem acum cu toată
ascuţimea.
Sunt cu totul de acord cu propunerile din document, că aceste probleme, sau majoritatea
lor să fie lămurite în mod deschis partidului şi clasei muncitoare şi cu cât mai repede vom face, cu
atât mai bine. Cine se ascunde că o să fie confuzii etc. nu este sincer, este făţarnic. Avem
experienţa prelucrării Scrisorii, care a dus la întărirea partidului.
148
Foarte dureros în legătură cu subminarea unităţii partidului. Este vorba de lucruri foarte
periculoase şi partidul trebuie s-o spună oricui că nu va tolera călcarea unităţii, că nu este vorba de
orice fel de unitate, pentru noi poate fi numai unitate revoluţionară pe linie leninist-stalinistă şi în
jurul tov. Gheorghiu-Dej şi cu toţii trebuie să luptăm pentru combaterea necruţătoare a abaterii de
la aceste principii.
Tov. Luca: Să-mi dai textul acelei lecţii.
Tov. Liuba Chişinevschi: Azi e o şedinţă deosebit de importantă a C.C. unde se pune în
discuţie o abatere gravă de la linia Partidului şi unde se cere luare de poziţie a C.C. pentru a întări şi
ridica întreaga muncă a partidului nostru.
Eu sunt de acord cu tov. Răutu că aici nu este vorba de a veni şi de a judeca din punctul
de vedere al părerilor dacă pare bine sau rău. Nouă trebuie să ne pară bine că venim şi punem cu
toată hotărîrea luarea de măsuri pentru întărirea unităţii Partidului în jurul C.C. şi a tov. Gheorghiu.
Documentul prezentat de partid ne arată că avem de judecat un caz grav de trădare în
partid. Tovarăşul Stalin ne învaţă că linia partidului trebuie păzită ca ochii din cap şi trebuie să
spunem că, în partid la noi, nu poate să existe o linie de mijloc. Cine a deviat de la linia partidului şi
continuă cu această linie, se situează în afara liniei partidului, acela devine un trădător al intereselor
clasei muncitoare. Pe această poziţie eu socotesc că s-a situat Luca şi Teohari.
Care este poziţia lui Luca? După ce este ideologul luptei împotriva partidului, după ce s-a
înconjurat de duşmanii vădiţi, după ce a făcut atâtea pagube în mersul pe drumul construirii
socialismului, ce-l interesează acum? Dacă este sau nu atinsă persoana lui, onoarea persoanei lui.
Nu-l interesează cum răspunde în faţa clasei muncitoare faţă de abateri grave, daune chiar
materiale de miliarde, care au îngreunat situaţia economică a clasei muncitoare. Această atitudine a
lui, poziţia, cu toate că C.C. i-a dat toate posibilităţile să judece, să vadă care trebuie să fie o poziţie
a unui comunist adevărat, a dovedit că el nu înţelege. În decurs de 2 luni şi jumătate nu numai că n-
a căutat să ia poziţie, dru- să deruteze partidul, să vină cu proteste împotriva comisiei de partid care
a stabilit acestea, ca atare el n-are ce căuta în C.C. şi trebuie predat Comisiei Controlului de Partid
pentru a fi judecat.
A fost ridicată în document şi problema lui Teohari. Ce poziţie a avut el în faţa C.C.?
După părerea mea a avut o poziţie a unui om care nu vrea să spună nimic şi spune numai câte un
cuvânt ca să nu scape ce nu vrea el. Asta este poziţia în faţa C.C.? dovedeşte că el are ceva de
ascuns. N-a putut să judece pe Luca pentru că vina nici la Interne nu e mai mică. Se înconjura cu
elemente trădătoare, Jianu, Cristescu, Birtaş, care pe el l-a trădat. Cum poate să ia poziţie faţă de
trădători când el singur a fost trădător. M-am legat şi de Drăghici şi i-am spus: ce caută la voi Jianu,
Birtaş? Şi mi-a răspuns: îl ţinem, tov. Teohari socoteşte că trebuie să-l ţinem. Au fost ridicate
aceste lucruri, dar nu le-a luat în considerare.
Cred că n-a fost sincer că venea la tov. Gheorghiu cu toate problemele şi n-a vrut să
ocupe timp. Cred că poziţia lui Teohari se explică tocmai prin faptul că nu a socotit conducerea
partidului şi conducerea tov. Gheorghiu, nu l-a recunoscut în fond ca secretar general şi de aceea a
avut această poziţie de a merge de la unul la altul şi nu venea cu problemele de a le rezolva unde
trebuia.
Acolo unde trebuie să fie cea mai mare vigilenţă, la Ministerul de Interne, trebuie să
apere ţara noastră împotriva duşmanului şi dacă suntem consecvenţi şi lupta de clasă se ascute, ne
trimit duşmani şi din afară, trebuie să spun că el nu poate să rămână în acest post şi în conducerea
partidului.
Trebuie spus că nu înţeleg poziţia tov. Pantiuşa. Cer să ia cuvântul să-şi spună părerea. El
a lucrat tot timpul împreună şi cred că este firesc ca C.C. să-i ceară să ia poziţie. Nu ştiu dacă şi el a
149
avut poziţie şovăitoare. Într-o zi am avut o chestiune cu Birtaş şi i-am spus. El s-a supărat foarte
mult: ce tot pisaţi? Ce aveţi tot cu noi, cu Ministerul de Interne?
În ce priveşte pe tov. Ana, trebuie să spun că tov. Ana trebuie să răspundă în faţa
partidului de poziţia pe care a luat-o, pentru că nu este o chestiune simplă, este o chestiune gravă,
dacă luăm numai această poziţie de participare la abaterea de dreapta şi de încurajare a lui Luca şi
Teohari. Este firesc că dacă ar fi luat poziţie faţă de atitudinea lui Luca şi Teohari, astfel, s-ar fi
prezentat lucrurile. De ce au tras la tov. Ana? Pentru că au simţit un sprijin şi ajutor.
Merg mai departe. Trebuie să vadă tov. Ana de ce a avut această atitudine, cauzele, cărui
fapt se datoreşte că ei au venit la dânsa şi cred că cauza este aceea că şi la tov. Ana a existat această
nerecunoaştere a conducerii partidului, a tov. Gheorghiu. Este un lucru grav. Ea trebuia să
analizeze bine aceste lucruri şi să vină în faţa C.C. să le analizeze.
De ce tace tov. Voitec. Documentul tot spune că a băgat duşmani acolo, că s-a furat,
partidul atrage atenţia, iar el tace chitic. Să ia poziţie şi să spună de ce nu-şi ia răspunderea a ceea
ce a făcut?
Tov. Voitec: Sunt numai date preliminare, am socotit că, în şedinţă, problema cooperaţiei
n-are să fie pusă.
Întrucât cooperaţia în mare majoritate activează la sate şi tov. Luca a fost purtătorul de
cuvânt al devierii de dreapta şi dânsul era reprezentantul partidului cu toată autoritatea ca secretar
de partid şi îndrumător politic a cooperaţiei, s-a resimţit în câmpul cooperaţiei această abatere de
dreapta. Ea s-a resimţit în privinţa preţurilor, în privinţa cadrelor, fraude.
Tov. Gheorghiu-Dej: S-au spus lucrurile acestea. Nu repeţi decât ce a spus tov.
Chişinevschi.
Tov. Luca: Bandiţii, hoţii eu i-am băgat acolo?
Tov. Gheorghiu-Dej: Dacă Dta ai vreo contribuţie?
Tov. Voitec: Recunosc şi lipsurile mele şi lipsa cea mai mare a fost timorarea, n-am avut
hotărîrea să atrag atenţia tov. Luca. Eu la cooperaţie am fost mai mult nominal, pentru că s-a lucrat
mai mult cu ceilalţi din colectiv, cu mine mai puţin. În ce priveşte achiziţiile .. :
Tov. Gheorghiu-Dej: O să discut problema cooperaţiei. Nu asta e la ordinea de zi.
Tov. Voitec: Din lipsa mea de vigilenţă că n-am venit deschis în faţa partidului şi a tov.
Gheorghiu, s-a făcut o serie de lucruri care puteau să fie evitate.
În legătură cu propunerea, eu nu mai sunt de IO luni. Faceţi propuneri ca să fie înlocuită
conducerea printr-o comisie de organizare şi fac o observaţie: mişcarea cooperatistă face parte din
mişcarea cooperatistă internaţională, cu ajutorul cooperaţiei sovietice trebuie găsită formula, pentru
că bandiţii vor căuta să scoată cooperaţia din Alianţă.
Tov. Gheorghiu-Dej: Aş ruga pe tovarăşii care s-au înscris la cuvânt şi n-au posibilitate
să spună ce au de spus, să scrie punctul lor de vedere şi vom ataşa la stenograma respectivă. Dacă
sunteţi de acord, altfel o să se întindă discuţiile prea mult. Să ia cuvântul câţiva tovarăşi din
prezidiu şi să trecem la luare de măsuri. Comisia care a fost aleasă de Dv. şi-a terminat lucrările,
are proiectele pregătite şi o să le supună aprobării C.C. Am discutat, lucrurile pregătite şi o să le
supună aprobă.iii C.C. Am discutat, lucrurile sunt clare şi trebuie să luăm măsuri. Viaţa merge
înainte şi lucrurile nu ne aşteaptă. Foarte mult ar fi de spus, dar şi mai mult de făcut.
V-aş ruga deci să renunţaţi la cuvânt.
Tov. G. Vas.s: Propun ca tov. Pantiuşa să ia cuvântul.
150
Tov. Gheorghiu-Dej: De ce este important? O să scrie, aşa cum scriu şi ceilalţi membri
aiC.C.
Sunteţi de acord? (Toţi tovaraşii sunt de acord)
Tov. AL Moghioroş: Tovaraşi, problema pusă în faţa Comitetului Central cred că,
pentru toată lumea, e clară, nu suferă nici o îndoială.
Luca, în cuvântarea care a ţinut-o, merge pe aceeaşi linie pe care a mers şi rândul trecut la
C.C. Eu socot că n-am făcut nici un pas înainte. Se învârteşte în jurul persoanei sale însuşi, în
exprimările sale că ,,Eu am introdus finanţarea întreprinderilor, eu am introdus hozrasciotul' ... "
Acest „eu" merge ca un fir roşu chiar în ceea ce a spus aici. Vrea să reducă poziţia sa la aceea că e
nervos, că e ambiţios, nici măcar nu a spus atât, că e orgolios, superficial. Însă aici nu-i vorba nici
de lipsă de modestie - desigur că are şi ea importanţă în anumite momente, însă aici, în problema
aceasta, lipsa de modestie n-a avut un rol hotăritor nici poziţia aceasta de încrezut, care consideră
că e buricul pământului şi mare finanţist. S-a dovedit că mare finanţist de fapt n-a fost, ci a fost
folosit de duşmani, şi el zice că n-a ştiut, însă a ştiut să lupte ca Ministerul de Finanţe să fie pus
deasupra tuturor ministerelor, un supraminister, a înlocuit de fapt într-o serie de domenii Consiliul
de Miniştri, şi unde era posibil a dus o politică de ruinare.
La şantierul Canalului a fost o luptă foarte puternică, foarte ascuţită, de a-l împiedica, şi
nu e meritul lui, ci al tovaraşului Gheorghiu, că acest lucru nu s-a întâmplat. Dau un exemplu: el
cerea documentaţie completă tehnică, înainte de a deschide finanţarea investiţiilor. În URSS, după
atâţia ani de zile, nici azi nu se cere în această măsură documentaţia tehnică şi sunt unele şantiere
care se deschid pe baza unei hotăriri a Consiliului de Miniştri. Dar, mai mult, când se prezenta
documentaţia tehnică completă a întreprinderilor sau ministerelor, conducerea B.C.I., până să
aprobe deschiderea de credite, avea nevoie de 3-4 luni de studiu. Aparatul de control tehnic al
B.C.I. e numai pe sfert şi vai de capul nostru din cebandiţi e compus. La o serie de întreprinderi
socialiste a fost împiedicată deschiderea finanţării creditelor, pentru simplul fapt că nu aveau
pregătită dinainte documentarea tehnică completă. Şi trebuie avut în vedere că Banca de Stat şi
B.C.I., cu aparatul lor de sus până jos au rămas în marea majoritate cu ceea ce au avut în trecut. De
exemplu, la Ministerul de Finanţe, din 32.000 funcţionari, 22.000 sunt cei care au fost, iar cei
10.000 noi şi, din aceştia, jumătate sau trei sferturi sunt tot foşti funcţionari care provin din alte
instituţii, dintre care mulţi sunt bandiţi. De exemplu, directorul Filialei din Caransebeş a Băncii a
fost ministru în Italia.
S-a vorbit despre poziţia teoretică şi practică, contrarevoluţionară a lui Luca. E clar, în ce
priveşte politica fiscală, statul a fost păgubit cu multe miliarde. Dar pe lângă aceste pagube
materiale, avem o pagubă imensă politică, a însemnat orientarea noastră înapoi, reţinerea de a
merge înainte. În politica de construcţii, de investiţii, au fost frânări, şi frânarea construirii
instituţiilor, fabricilor şi mai ales în domeniul activităţii economice, în industria grea, prin
planificarea fondului de rulment al întreprinderilor. Ştiţi cum s-a făcut: pe baza cererilor
întreprinderilor, în conformitate cu sarcinile de plan, ele veneau la Craiu şi propuneau suma. Craiu
lua şi tăia la jumătate: De ce ceri 20 milioane, ajunge 10! Dar pe ce criteriu? Nici un criteriu, în
mod arbitrar. Reducea fie la jumătate, fie la un sfert. Aceasta era metoda, şi tov. Luca n-a văzut.
Dar cel mai interesant e alt lucru. Se venea la Luca cu probleme foarte grele. Întreba pe secretar:
Dar Iacob a văzut? N-a văzut. Atunci arunca înapoi hârtia. Tot ce prezentau oamenii, 90% din
• În limba rusă, ,,autogestiune".
151
documentele importante care priveau viaţa economică şi financiară a ţarii noastre, fără
consimţământul lui Iacob n-a mers.
Tov. Luca: Nici fără Dobrohutov.
Tov. Moghioroş: Tov. Dobrohutov a fost înşelat, i s-au prezentat lui alte cifre decât
realitatea.
Ia să vedem cum a fost posibil că Ministerul de Finanţe a fost împănat de această bandă
contrarevoluţionară. Iată ce spune tov. Luca la instalare, în 1947. Citez din discursul ţinut de el:
„Voi promova după merite, elementele capabile şi cinstite care mă vor ajuta în îndeplinirea
sarcinilor Ministerului de finanţe, indiferent de apartenenţa lor politică". Mai departe: ,,Până acum
la baza selecţionării cadrelor a stat criteriul politic".
Mai târziu, în 1951, spune: ,,Sarcina de politică a momentului de faţă, respectiv de a
primi cadrele, a fost înfăptuită în bună măsură la Ministerul de Finanţe. De acum înainte, criteriul
de bază în selecţionarea cadrelor îl constituie problema pregătirii profesionale".
Prin urmare, tov. Luca a considerat că vechiul aparat a fost primenit, de acum înainte
n-avem altă treabă decât să le pregătim profesional, aceasta e ideea, deşi tov. Luca ştia că acest
aparat nu a fost primenit şi adresele comitetelor regionale trimise la direcţia de cadre a
Ministeruluie Finanţe, Ia Secţiile C.C., numai cele ce am reuşit să strângem, trec de câteva mii.
Soarta majorităţii a fost să fie aruncate Ia coşul de hârtii, pentru că Ministerul Finanţelor a dat
ordin: fără aprobarea Ministerului Finanţelor nu pot fi schimbaţi funcţionarii ministerului în
organele sale exterioare, şi atunci comitetele regionale au fost nevoite să se adreseze de multe ori
Direcţiei Ministerului de Finanţe, dar cererile n-au fost rezolvate.
Prin urmare, tov. Luca n-are dreptul moral să spună că a fost primenit aparatul său, pentru
că el a împiedicat aceasta. Partidul a dat ajutor. Degeaba caută să arunce pe spinarea partidului. Dar
el a respins acest ajutor. De aceea consider că tov. Luca în cuvântul său n-a mers până la capăt.
În ce priveşte tov. Teohari, cred că, în ce a spus aseară, n-a căutat să vadă care e rădăcina
poziţiei sale deschis şi cinstit, că poziţia sa nu e a unui simplu împăciuitorism, ci că el a pierdut
simţul de clasă, s-a bălăcit în mocirla mic burgheză, s-a complăcut în această mocirlă, a adâncit-o,
a fost lipsit de dorinţa şi voinţa de a ieşi din ea. Deşi, trebuie să spunem, tov. Teohari a primit ajutor
permanent de la tov. Gheorghiu. Şi ajutorul a fost, tovarăşe Teohari, de a te critica, de a-ţi arăta ce e
de făcut. Însă tov. Teohari n-a căutat să vadă ce e cu el, deşi e muncitor, să vadă unde a alunecat şi
care e ieşirea.
De aceea susţin concluzia comisiei, care a fost prezentată aici şi consider că e justă. Însă
trebuie să mergem mai departe şi anume C.C. trebuie să judece acum de a merge mai departe, până
la capăt, învăţând din ce am făcut în prima noastră şedinţă, când n-am mers până la capăt, şi de data
aceasta să mergem până la capăt.
Tov. P. Borilă: Tovarăşi, discutăm în şedinţă Plenară, a doua oară în decurs de mai puţin
de 3 luni, problema devierii de dreapta în partidul nostru. Am discutat şi problema
împăciuitorismului. De fapt, acestea sunt gemene, e un lucru cu 2 feţe. S-a discutat aceasta la
Secretariat, la Biroul Politic, la Comisie, se discută pentru că, aşa o problemă de mare importanţă
nu poate rămâne nerăscolită, pentru că, Comisia a stabilit noi fapte şi documente, în această
privinţă, pentru că dacă nu se va zdrobi complet linia deviatorilor şi la timp, vom pricinui un foarte
mare rău. Discutăm problema aceasta, pentru că însăşi deviatorii pun în discuţie de mai multe ori şi
în locuri diferite.
Tov. Luca n-a fost sincer nici acum, nici în decursul tuturor discuţiilor. Cu ce scop ridică
problema la fiecare organ al partidului, la Secretariat, la Biroul Politic, la Comisie, la unul sau altul
din tovarăşi, recunoaşte ca pe urmă iar să nege abaterea sa. Cu ce scop? Oare n-a fost o încercare
152
de a căuta susţinători, de a se sparge unitatea conducerii partidului nostru? Eu cred că da. Aceasta
vrând-nevrând, duce acolo şi acesta pare să fie şi scopul. Dacă e aşa, cum se numeşte atunci
această încercare, dacă nu încercare de fracţionism? Numai că n-a fost curajul de a se recunoaşte
deschis, în faţa C.C., aşa cum trebuie. N-a fost oare exact la fel şi cu deviatorii din Partidul
Bolşevic, care luptau împotriva liniei partidului, împotriva lui Lenin şi Stalin şi a operei de
construire a socialismului în URSS, iar când rămâneau izolaţi, demascaţi, făceau declaraţii false,
demagogice, cu scopul de a înşela vigilenţa partidului şi a continua cu mai multă tărie să lupte
împotriva partidului, pentru restaurarea capitalismului în Uniunea Sovietică?
La fel şi aici poziţia lui Luca. Politica lui e o politică de restructurare a capitalismului. N-a
avut curajul să recunoască unde duce aceasta. Citind şi studiind lucrarea tov. Stalin despre devierea
de dreapta, despre Buharin şi alţii, precum şi despre împăciuitorişti, se vede clar unde duce politica
aceasta, se vede clar că deviatorii de la noi repetă clar cele făcute de Buharin şi alţii asemănători.
Aceasta n-au văzut-o tov. Teohari şi Ana? Eu cred că au văzut. Nu-i clar oare acum, după 3 luni de
prelucrare a Scrisorii Închise, ce înseamnă această politică? Sigur că e clar şi s-a dovedit justă
Plenara noastră din 29 februarie. Aceasta se vede foarte bine şi în şedinţele organelor conducătoare
ale organizaţiilor de bază ale partidului, care condamnă foarte aspru pe toţi deviatorii. Aceasta n-au
văzut tov. Teohari şi Ana? Sigur că au văzut.
Au văzut la fel că, Comisia a dovedit ,încă odată, linia antipartinică a lui Luca. Nu văd
tov. Ana şi Teohari că linia şi politica lui Luca e negarea rolului clasei muncitoare, rolului
partidului ca conducător, negare care duce la restaurarea capitalismului, şi că această abatere nu-i a
partidului, că partidul a avut o linie justă? Sigur că tov. Ana şi Teo ştiu lucrul acesta, îl văd foarte
bine.
E oare linia lui Luca întâmplătoare sau o greşeală oarecare? Nu, sigur că nu, acestea sunt
abateri în problema fundamentală a partidului şi nu sunt noi, ci vechi. Luca a fost şi altă dată, cu
mulţi ani în urmă, sancţionat foarte sever de conducerea partidului şi de alte organe pentru
atitudinea sa antipartinică în acest soi de abateri. Deci, linia lui Luca împotriva partidului nu e ceva
nou. Aceasta o ştia tov. Ana, Teohari. Dar atitudine n-au luat.
Se pune întrebarea, ce neliniştea atunci pe tov. Teohari, pe tov. Ana, de ce îl susţine tov.
Ana şi ce frământări a avut în această problemă? Nu s-a frământat nici Teohari, nici Ana, nici nu
vorbesc de Luca, că duşmanul lucrează, că nu puteau să ne ocolească pe noi imperialiştii, că e
sabotaj, trădare, spionaj, că sunt încercări de a se submina succesul reformei băneşti, că e
încercarea de a se lovi interesele existenţei regimului nostru, unitatea partidului. Nu numai că nu
s-au frământat în problema aceasta, ba dimpotrivă, susţineau linia antipartinică, de a acoperi
abaterea lui Luca.
Oare e întâmplătoare această atitudine a tov. Teohari şi a tov. Ana? Eu cred că nu-i nici o
întâmplare. În ce condiţiuni îşi arată poziţia sa mai deschisă faţă de linia partidului? În ascuţirea
luptei de clasă, în timpul când imperialiştii pregătesc un nou război împotriva Uniunii Sovietice şi a
ţărilor de democraţie populară. În al cui interese această atitudine faţă de abatere? Sigur că nu în
interesul partidului, nu în interesul poporului, nu în interesul lagărului socialismului. Nu ştiu dacă
aceasta se poate numi simplu împăciuitorism. Unde duce cererea de a se revizui Scrisoarea Închisă,
hotărîrea Plenarei, hotărîrea partidului, unde duce un ministru de Interne împăciuitorist, alt secretar
de partid împăciuitorist, încercarea de a se arunca vina tov. Luca asupra întregului partid, asupra
altor tovarăşi din conducere, care sunt pe linia justă a partidului, care trasează linia justă a
partidului? Unde duce aceasta, ca 3 secretari să se adune şi să discute probleme de acest fel? Nu
duce oare la crearea de grupe separate în partid, nu-i o încercare de a se crea un grup antipartinic,
fracţionist? E oare aceasta o întâmplare, e oare ceva nou din timpul de când a ieşit la iveală această
abatere?
153
Eu cred că nu-i nici o întâmplare, numai că n-au fost cinstiţi până la capăt, să recunoască
deschis aici, de când şi cu ce scop au făcut aceste adunări, ce se discuta, cine ce probleme ridica.
Dacă recunosc linia partidului, dacă n-au nimic de ascuns de partid, atunci de ce nu
vorbesc la partid, în faţa Biroului, de ce nu se vorbeşte în faţa Plenarei C.C. să ni se spună deschis
şi nu cu ocoliri, cum au făcut-o Teohari şi Luca.
Dacă n-a fost încercarea de a se vorbi împotriva unor tovarăşi din Biroul Politic, în frunte
cu tov. Gheorghiu-Dej sau numai împotriva tov. Gheorghiu-Dej, sub diferite pretexte, de o
perioadă mai lungă.
Dacă n-au fost încercări de a se compromite unii tovarăşi cinstiţi din conducerea
partidului sub diferite metode, sub diferite pretexte, cum sunt Chişinevschi, Apostol, Chivu, Miron
şi alţii? Au fost asemenea lucruri, numai că nu s-au spus.
Dacă sunt de acord cu linia partidului, de ce n-o aplică? Dimpotrivă, linia justă a
partidului, a fost de fapt sabotată.
Cum se numeşte aceasta, că Ana şi Teohari declară că sunt de acord cu hotărîrea
partidului, dar susţin pe Luca, cer revizuirea hotăririi Plenarei C.C., cer schimbarea conţinutului
Scrisorii? Împăciuitorism nu-i altceva decât pactizarea cu devierea şi deviatorii, cu linia opusă
partidului, adoptarea liniei antimarxiste, antileniniste. Fiecare a avut posibilitatea de a recunoaşte
deschis greşelile care le-a făcut, crimele, până a ajuns prin purtarea sa, prin munca-sa, prin tolerarea
elementelor în jurul său, în toate departamentele pe care le-a avut, dar mai ales la Finanţe şi la
Bancă.
Tov. Teohari a avut după mine o atitudine foarte proastă aici, antipartinică. Nu numai că
n-a recunoscut, dar eu cred că ascunde multe lucruri faţă de partid. Nu se vorbeşte aşa. Puteai să
vorbeşti mult mai deschis. S-a simţit că toate acestea au fost demagogie, au fost o înşelare a
Comitetului Central.
Eu sunt de acord cu tovarăşii care spun că tov. Luca şi-a schimbat poziţia şi că acum, în
ultima cuvântare, n-a spus încă deschis în ce constă aceste lucruri. Problema de fond nu s-a
recunoscut, nici nu s-a amintit chiar.
Tov. Ana a spus multe, dar nu s-a dus până ca capăt. Ea a recunoscut de fapt existenţa a
două linii în partid: una - linia justă a partidului şi alta, care spune că n-a fost organizată, n-a fost
pusă la cale, dar pe care a recunoscut-o. De fapt a recunoscut că există un grup, numai că n-a spus
că e organizat, şi lucrul acesta e demult. Dar era mult mai bine dacă se ducea până la capăt, să vadă
Plenara în ce au constat toate acestea.
Cu zdrobirea completă a oportunismului, a devierii de dreapta şi de orice fel, cu
demascarea şi lichidarea împăciuitorismului, pe care fără îndoială o va face cu hotărîre şi fără nici o
şovăială partidul, noi ne vom întări şi mai mult, vom merge hotărît pe drumul pe care merge
Uniu.nea Sovietică, pe drumul lui Lenin şi Stalin şi sub conducerea tovarăşului Gheorghiu-Dej vom
lichida orice împotrivire care vine să lovească în partid, în conducerea, în unitatea sa, în drumul
spre comunism şi vom construi socialismul în ţara noastră după exemplul Uniunii Sovietice, după
învăţătura tovarăşului Stalin.
Cuvântarea în Plenara C.C. al P.M.R. din 27 mai 1952
Tov. Miron Constantinescu: Tovarăşi şi tovarăşe, întâi ţin să subliniez acordul meu
deplin cu raportul prezentat de tov. Apostol în şedinţă.
În legătură cu discutarea raportului şi cu cuvântul luat aici de tovarăşii Luca, Ana şi
Teohari, cred că e necesar să subliniem că aici nu s-au discutat cazuri sau explicaţii psihologice ale
unor fenomene. Nu pot fi considerate satisfăcătoare nici pe departe, nu se pot explica gravele
abateri comise, prin îngâmfare sau prin alte explicaţii de acest gen. E clar, după discuţiile care au
154
avut loc aici, că, la aceşti trei tovarăşi, e o poziţie comună, că această poziţie comună n-are o bază
psihologică ci una ideologică şi politică, are o bază social-economică. În fond, baza poziţiei lor
comune e neînţelegerea mecanismului luptei de clasă în ţara noastră în condiţiile trecerii de la
capitalism la socialism, poziţie complet greşită şi opusă liniei partidului în problemele
fundamentale ale constituirii socialismului în ţara noastră, în problema dictaturii proletariatului, a
consolidării regimului de democraţie populară în problema industrializării socialiste a ţării, în
problema transformării socialiste a agriculturii şi în problema cea mai importantă, a construirii
partidului.
Tovarăşii au această platformă comună nu de acum. Convingerea mea e că o au de mult.
Ceea ce s-a petrecut cu prilejul reformei băneşti este că s-a spart buboiul. Reforma bănească a fost
nodul contradicţiilor, a fost momentul în care s-a produs această clarificare în partidul nostru.
Întâi s-a clarificat că avem de a face cu abatere de dreapta; apoi că există împăciuitorism
faţă de abaterea de dreapta, iar acum s-a clarificat că nu-i vorba de simplu împăciuitorism, ci de
fond, sub aspectul de împăciuitorism se ascund tot deviatori de dreapta.
Tov. Stalin spune aşa în lucrarea sa ,,Despre abaterea de dreapta":
,,Atunci când se declară război devierii de dreapta, deviatorii se transformă în
împăciuitorişti şi pun partidul într-o situaţie dificilă. Pentru"
Aceasta e situaţia şi în partidul nostru. Iată poziţia tov. Teohari la Ministerul de Interne.
Nu mai vreau să pomenesc (ceea ce s-a vorbit aici) în legătură cu legionarii, sioniştii, complotiştii
din petrol, Şraier şi alţii, tot felul de spioni şi bandiţi. Poziţia aceasta e clar că exprimă o totală lipsă
de combativitate împotriva duşmanului de clasă, înseamnă în fond capitulare împotriva
duşmanului de clasă în această muncă. De aceea împăciuitorismul şi graba cu care tovarăşul
Teohari a sărit în apărarea tov. Luca, exprimă conţinutul real al poziţiei tov. Teohari, care e aceea
de deviator de dreapta. Iată de ce consider că trebuie să respingem explicaţiile psihologice,
încercarea de a prezenta aceste lucruri drept cazuri personale şi trebuie să-i considerăm aşa:
1. Că avem aici de a face cui o linie diferită şi opusă liniei partidului şi e clar că o linie
diferită nu poate fi decât opusă liniei partidului.
2. Concluzia firească că acei care exprimă această linie, care au exprimat-o şi introdus-o
în sectoarele lor de activitate, s-au ridicat împotriva partidului şi reprezintă deci, indiferent dacă au
ţinute şedinţe organizate sau neorganizate, aceasta n-are importanţă principială, exprimă o IJ.OZiţie
fracţionistă faţă de conducerea partidului şi faţă de partid. Aceasta e concluzia logică pe care eu o
trag din analiza cuvântărilor tovarăşilor, din analiza poziţiei lor.
A spus cineva aici că au fost două grupuri în conducerea partidului. Cred că aici e vorba
de o parte de partid, în frunte cu C.C. şi cu tov. Gheorghiu-Dej, şi de partea cealaltă un grupuleţ,
conştient sau inconştient, organizat sau neorganizat, dar care în fond are o poziţie antipartinică, o
poziţie împotriva C.C., împotriva liniei C.C., împotriva partidului în fond, în toate problemele
fundamentale ale constituirii socialismului, o poziţie comună. Împotriva cui era îndreptată sabia, de
pildă, pe care o mânuia tov. Luca? În şedinţa trecută şi acum, mai mulţi tovarăşi au ridicat
chestiunea purtării tov. Luca faţă de ei. Aceasta este o problemă importantă de morală, de relaţii
tovărăşeşti. Dar, dacă o analizăm politiceşte, în ansamblu, ce exprimă faptul că tov. Luca toate
loviturile le ţintea împotriva celor mai buni membri de partid? Înseamnă că sabia tov. Luca era
îndreptată împotriva partidului, împotriva cadrelor partidului, împotriva celor mai buni tovarăşi din
partidul nostru, în frunte cu tov. Gheorghiu-Dej. Acesta e conţinutul politic al purtării sale, şi
aceasta nu se poate explica prin nervi, prin boală şi alte lucruri, că bolnavi poate sunt multe din
- • Lipsă în text.
155
cadrele noastre de partid, şi mai ales care au stat prin închisori, dar aceasta nu poate explica linia
politică şi poziţia în relaţiile cu tovarăşii.
Tov. Pârvulescu: Luca a spus adevărul: Veninul duşmanului de clasă l-a vărsat
împotriva partidului.
Tov. Miron Constantinescu: Cei care l-au sprijinit, l-au sprijinit să îndrepte sabia
împotriva partidului. Aceasta trebuie să fie clar.
Sigur că aceste lucruri sunt poate amare. Tov. Stalin, într-un pasagiu din cuvântarea sa
,,Despre abaterea de dreapta în P.C.(b)U.S.", vorbeşte de anumite aspecte amare ale acestei lupte
împotriva devierii de dreapta, dar arată că partidul nu este un cartel de prieteni personali. Partidul
nostru e partidul clasei muncitoare, avangarda clasei muncitoare, noi aici nu putem privi aceste
lucruri sub aspectul minor al relaţiilor. Trebuie privite principial, politic, lăsând la o parte toate
aceste sentimente care s-au format în închisori, la băieţi şi fete. Nu acestea pot să cântărească aici.
Trebuie luat poziţie principială şi fermă în această privinţă. Faptul că au avut o linie proprie, faptul
că au avut o platformă comună, faptul că au îndreptat sabia împotriva partidului, ce înseamnă în
fond? Că avem de a face cu fracţionism în partid. Şie foarte greu, când e vorba de fracţionism, să
distingi aici cum se împletesc firele duşmanului, însă clare că duşmanul nu poate să nu folosească
acest lucru. Acesta e în firea luptei de clasă, că duşmanul caută să se agaţe de orice-i poate folosi.
El a simţit de mult, tovarăşe Luca, că dta. te-ai ridicat împotriva conducerii partidului, şi a căutat să
te cuprindă, să te înconjoare. Aici nu-i numai lipsa de vigilenţă. E faptul că duşmanul a simţit
duşmănia Dtale. faţă de partid şi atunci s-a grăbit să te înconjoare, să te folosească împotriva
partidului. Aceasta e ceea ce exprimă conţinutul poziţiei dumitale.
În legătură cu cuvântările tovarăşilor aici, sunt de acord cu ceea ce a spus tov. Borilă.
Cred că trebuie să subliniem că, la tov. Ana, s-a produs un fenomen foarte nesănătos de rupere de
partid, de rupere de masă, spiritul ei revoluţionar s-a tocit în anii aceştia, s-a produs un fenomen de
aristocratizare şi că acest lucru trebuie să fie spus în faţă tovarăşei Ana, să caute să remedieze acest
lucru. Consider că poziţia luată în cuvântarea sa de azi dimineaţa şi în răspunsurile pe care le-a dat,
e mai bună decât aceea a lui Luca şi Teohari, că tqv. Ana a căutat să meargă mai adânc, însă n-a
mers până la capăt. Orgoliul tov. Ana a făcut-o să se considere drept singura în stare să dea linia
partidului nostru. De 7 ani de când sunt membru al Biroului Politic, aproape la toate şedinţele
Biroului Politic, am văzut, parcă atunci când tov. Gheorghiu-Dej trasă o linie, se căuta să se
contrapună o altă linie, chiar dacă nu era nici un rost nici măcar să se discute justeţea directivei tov.
Gheorghiu-Dej. Aceasta încerca tov. Luca, tov. Ana, Teohari era scutierul lor, el nu era atât de
activ pentru că simţea slăbiciunea pregătirii sale ideologice şi n-avea îndrăzneala să ia cuvântul,
pentru că din punct de vedere al pregătirii sale politice e foarte redusă. Dar spunea: ,,Eu sunt de
acord cu tov. Ana", aproape la fiecare dezbatere. De ce mereu cu tov. Ana eşti de acord, de ce nu
eşti de acord cu tov. Gheorghiu-Dej, de ce când ~ să te duci undeva nu te duci la tov. Gheorghiu-
Dej ci la tov. Ana? Aceasta exprimă caracterul relaţiilor antipartinice ale acestor tovarăşi.
Cu tov. Teohari cred că s-a produs acest fenomen, că a căzut în mocirla mic burgheză şi
nu mai e vorba de tocire, ci de lipsa spiritului revoluţionar, care s-a manifestat prin ceea ce s-a spus
aici.
Plenara noastră de azi consider că trebuie să însemne un pas mare înainte faţă de cea de
rândul trecut. Plenara de rândul trecut a demascat în faţa partidului oportunismul. Plenara aceasta
trebuie să întărească lupta împotriva oportunismului şi să arate că împăciuitorismul e tot
oportunism, tot deviere de dreapta şi faţă de el trebuie luptat cu aceeaşi dârzenie ca şi faţă de
oportunism. Noi nu puteam spune semnul egalităţii între poziţia luată de tov. Ana şi cea luată de
ceilalţi. E necesar ca tovarăşii care au reprezentat această deviere să precizeze clar recunoaşterea că
156
au mers pe o linie greşită, contrarie liniei partidului. În al doilea rând, recunoscând că au dus o
acµune împotriva partidului, coordonată într-un fel sau altul, să lichideze complet cu aceasta şi să
lupte efectiv împotriva rămăşiţelor devierii de dreapta în partidul nostru.
Închei prin a arăta că tov. Gheorghiu-Dej, încă acum 2 ani, în 7 Aprilie 1950, a prevenit
partidul prin articolul său ,,Lupta de clasă în România în etapa actuală", unde a arătat într-o formă
clară că trebuie contrapusă abaterii care se manifestă „concluzia că trebuie să ducem o politică
proletară de clasă, o politică neşovăitoare de construire a socialismului, bazată pe ofensiva
neîntreruptă împotriva capitalismului. Experienţa bolşevismului ne învaţă că principala condiţie a
construcµei socialiste victorioase este consolidarea dictaturii proletariatului". Şi apoi preciza că:
,Zdrobirea împotrivirii duşmanului de clasă şi izolarea lui de masa ţărănimii pe baza întăririi
alianţei clasei muncitoare cu ţărănimea muncitoare în scopul atragerii acesteia pe făgaşul socialis-
mului, constituie în ţara noastră conţinutul principal al luptei de clasă în condiµile regimului de
democraµe populară". Iată clar precizată linia partidului, aceea care acum, cu prilejul celei de a
doua plenare, a format arma de luptă împotriva devierii.
În ceea ce priveşte vigilenţa revoluµonară, tov. Gheorghiu-Dej, anul trecut în septembrie,
spunea:
,,Ar fi o iluzie primejdioasă să credem că în partidul nostru n-au mai rămas elemente
duşmănoase nedescoperite. Fiind partid de guvernământ, forţa conducătoare în regimul democraµe
populară, este neîndoielnic că în rândurile partidului .nostru şi în special în conducerea sa, vor
încerca şi în viitor să se infiltreze elemente străine. Moliciunea oportunistă, împăciutorismul faţă de
duşmanul de clasă, tendinţele naµonaliste, toleranţa faţă de greşeli şi lipsuri, lipsa de tărie morală,
îngâmfarea, constituie condiţii prielnice pentru infiltrarea în rândurile noastre a agenţiilor
duşmanului".
Tovarăşă Ana şi tovarăşe Teohari, aţi fost preveniţi unde duc aceste abateri şi unde duc
aceste manifestări antipartinice, însă n-aţi ţinut seama de această prevenire.
Tovarăşi, cred că trebuie să exprimăm aici bucuria noastră de a avea un conducător de tip
stalinist, un conducător proletar cume tovarăşul Gheorghe Gheorghiu-Dej. Tot Comitetul Central,
întregul partid, zid în jurul tovarăşului Gheorghiu-Dej, mobilizând clasa muncitoare, ţărănimea
muncitoare, în lupta împotriva devierii de dreapta, a împăciutorismului, care camuflează devierea,
vom înfăptui sarcinile care stau în faţa noastră şi vom îmbunătăţi munca de constituire a
socialismului în ţara noastră. (Aplauze).
Tov. Gheorghiu-Dej: Propun să facem o pauză, după aceea să fie citite rezoluţiile.
Rog tovarăşii din C.C. să aprobe propunerea ca tovarăşii din prezidiu şi ceilalµ tovarăşi
care n-au putut să-şi exprime părerile aici, pentru a nu lungi şedinţa noastră, întrucât sunt foarte
multe probleme curente, sunt multe treburi pe linie de stat, de partid, de sindicat, tovarăşii să
renunţe să mai ia cuvântul. De altfel cred că problemele au fost suficient clarificate. Există dorinţa
de a ataşa părerile tovarăşilor care n-au luat cuvântul, pe care ei le vor expune în scris, la
stenograma şedinţei. Consider că trebuie să aprobăm.
Pun la vot propunerea.
- Se aprobă în unanimitate.
-Pauză-
Tov. Gheorghiu-Dej: Tovarăşi, să dăm citire rezoluµilor. Are cuvântul tov. Apostol.
Tov. Apostol: (citeşte Rezoluµa Plenarei C.C. al PMR asupra rezultatelor verificării
activităţii şi organizării sistemului financiaro-bancar).
Tov. Gh. Dej: În legătură cu Proiectul de Rezoluţie e vreo obseivaţie?
157
Tov. Gh. Stoica: 1. Nu ştiu de ce n-ar fi numele acelui responsabil de la Secţia Plan-
Finanţe.
2. Toţi tovii care au vorbit, au condamnat poziţia tov. Teohari şi au cerut şi măsuri
organizatorice.
Tov. Gh. Dej: Pentru asta e altă rezoluţie. În legătură cu asta?
Tov. Gh. Stoica: În ce priveşte caracterizarea poziţiei membrilor de partid, ar trebui
adăugat că organizaţiile de partid duc luptă activă pentru lichidarea abaterii de dreapta, şi acest
lucru Plenara trebuie să-l constate.
Tov. Gh. Dej: Pun la vot propunerea tov. Stoica. Cine e pentru?
(Se primeşte în unanimitate, prin vot deschis)
Tov. Chişinevschi: În ce priveşte responsabilii de la Plan-Finanţe, au fost mai mulţi.
Aceasta dă mâna liberă partidului să vadă cine răspunde.
Tov. Luca: Sunt de acord cu Rezoluţia, însă e acolo un pasaj care în presă a fost publicat
altfel. De altfel eu n-am participat la hotărîrea cu privire Ia plata salariilor pe chenzina din ianuarie.
Şi în presă a fost publicat că Vijoli şi Iacob au împiedicat. Mi se pare că eram undeva plecat atunci,
şi aici scrie că eu n-am plătit salariile, pe când în presă a fost publicat că Vijoli e vinovat.
Tov. Moghioroş: Nu poţi să nu porţi răspunderea.
Tov. Gh. Dej: S-ar putea spune ,,Răspunde şi pentru faptul că Vijoli n-a făcut plata ... în
felul acesta.
Tov. Chişine„schi: În Rezoluţie nu e pus cum spunea Luca. E pus aşa: ;,N-au îndeplinit ... "
Rămâne cume în Rezoluţie.
Tov. Petrescu: În cuvântările tovarăşilor s-a făcut aprecierea că există tocmai o acţiune
de fracţionism. Din moment ce această apreciere a fost făcută, şi eu personal şi ceilalţi tovarăşi
suntem de acord cu ea, nu ştiu dacă nu trebuie înscrisă. Părerea mea e că trebuie înscrisă. ·
Tov. Apostol: (citeşte): un fel de spargere a conducerii ... " e clar, nu trebuie schimbat.
Tovarăşii sunt de acord să rămână cum s-a tre.cut.
Tov. Ofelia Manole: Într-un loc e trecut „tov. Luca a început să introducă linia sa
proprie". Mie mi se pare că nu e just. Poate „linia duşmănoasă". E linia buharinistă, capitalistă,
duşmănoasă.
Tov. Gh. Dej: Se spune că e linia de dreapta, şi aceasta e proprie tovarăşului Luca.
Tovarăşii sunt de acord.
Tov. Gh. Dej: Pun la vot Proiectul de Rezoluţie. Cine e pentru?
Se primeşte în unanimitate.
Cine e contra? Cine se abţine? Nimeni.
Comitetul Central în unanimitate a votat Rezoluţia.
Al doilea proiect de Rezoluţie. Tov. Chişinevschi are cuvântul.
Tov. I. Chişinevschi: (Citeşte rezoluţia Plenare C.C. al P.M.R. din 27 mai asupra
activităţii tovarăşului Teohari Georgescu în conducerea Ministerului de Interne)
Tov. Gheorghiu-Dej: Sunt observaţii?
Tov. Stoica: La introducere se vorbeşte de „ordinea publică". Cred că n-ar fi rău să se
vorbească într-un asemenea document de „ordinea revoluţionară".
Se primeşte propunerea.
Greu o să înţeleagă partidul, şi chiar eu înţeleg greu, cum merge o asemenea rezoluţie, cu
rămânerea în C.C. a tov. Teohari.
158
Tov. Gh. Dej: La întrebarea dacă, totuşi Ministerul de Interne a avut ceva rezultate în
lupta împotriva duşmanului, sau nu a avut, a nu vorbi despre aceste rezultate înseamnă a da un vot
de blam însăşi conducerii partidului. Trebuie pus şi asta.
Tov. Moghioroş: Propun ca C.C. să dea mandatul Secretariatului să facă îmbunătăţirea
Rezoluţiei.
Tov. Răutu: Aceasta nu-i o problemă de redactare, ce a ridicat tov. Stoica, e vorba de
rămânerea sau nerămânerea tov. Teohari în Comitetul Central.
Tov. Stoica: Şi mie mi-e greu să înţeleg. Şi mai greu va fi pentru partid, faţă de asemenea
acte care privesc sarcinile de bază: împăciuitorism începând cu legionarii, pact cu legionarii şi
celelalte fapte care au făcut ca nucleul care trebuie să fie cel mai vigilent, cel mai devotat
partidului, care trebuia să facă să nu poată exista cea mai mică abatere, nu mai vorbesc de faptele
până la reforma bănească, dar după reformă, pentru asigurarea introducerii reformei şi a liniei
partidului, n-a fost loial faţă de conducerea partidului, n-a informat. Toate aceste lucruri cred că fac
incompatibilă rămânerea tov. Teohari în C.C.
Tov. Chişinevschi: Comisia e de acord cu propunerea de a se îmbunătăţi Rewluţia. Ea a
fost făcută în pripă, ţinându-se cont de caracterul discuţiilor. Desigur că asupra ei mai trebuie încă
mult lucru. Aşa că, cred că Plenara o să fie de acord, lăsându-se ca bază acest text, să fie
îmbunătăţit de Secretariat.
Tov. Gh. Dej: În legătură cu propunerea tov. Stoica, cine are de spus ceva?
Tov. Vinţe: Eu cred că tov. Stoica s-a lăsat mai mult impresionat de însuşirea unei serii
de fapte, care cred că, dacă s-ar studia mai temeinic, şi aşa cum s-a făcut propunerea de a
îmbunătăţi această rewluţie şi cu partea pozitivă, arătându-se activitatea şi munca partidului nostru
în acest sector, unde au fost şi rezultate, cred că chiar şi întreaga activitate a Ministerului de Interne
ar apare într-o altă lumină. La fel şi aprecierea făcută de C.C. nu poate fi alta decât cea propusă de
comisie, adică scoaterea tov. Teohari din Secretariat, din Biroul Politic, din Biroul Organizatoric,
scoaterea din toate funcţiile de stat şi trimitere la muncă de jos, pentru că totuşi în privinţa tov.
Teohari, Plenara a constatat o poziţie împăciuitoristă. Dar nu poate fi pus exact pe aceeaşi poziţie
cu Luca. Cred că propunerea făcută de comisie e justă şi s-o susţinem spre aprobare de către C.C.
Tov. Coliu: Faţă de abaterea tov. Teohari şi faptele discutate în Plenara C.C., eu nu sunt
de acord cu cele spuse de tov. Vinţe şi sunt de acord cu propunerea tov. Stoica, ca tov. Teohari să
fie scos şi din C.C.
Tov. G. Va.s.s: Cred că, dacă documentul ar vorbi mai larg de activitatea tov. Teohari de
când a luat el Ministerul de Interne, ar apărea într-o altă formă activitatea de la Ministerul de
Interne. Aici s-au scos, în special, în evidenţă lipsurile. Totuşi ştim că în perioada din 1946 încoace,
la Ministerul de Interne au avut loc o serie de acţiuni de mare valoare pentru partidul nostru.
Amintiţi-vă de arestarea grupului Mihalache, o serie de alte grupuri de terorişti, procesele care au
avut loc ... • dacă e vorba să punem în cumpănă, cred că trebuie avut în vedere că la Ministerul de
Interne au fost şi o serie de rezultate, n-au fost suficiente, e adevărat în raport cu necesităţile, cu
situaţia ţării noastre, însă cred că pentru aceste rezultate care totuşi au fost la Ministerul de Interne,
tov. Teohari poate rămâne mai departe membru al C.C. şi să fie trimis la munca de jos.
Tov. Moghioroş: Eu înţeleg că unii tovarăşi sunt nerăbdători şi se grăbesc să tragă ultima
concluzie, dar socot că nu-i just şi nu trebuie să ne pripim. Timp este. E clar că tov. Teohari nu
poate rămâne în postul pe care 1-a deţinut până acum, dat fiind poziţia care a avut-o. Însă cred că
propunerea de a rămâne în C.C. şi de a fi trimis la munca de jos e bună, depinde de el să
159
dovedească că a înţeles, că primeşte nu formal, ci în fapt, că învaţă din greşelile comise în poziţia
sa greşită şi că merge până la capăt cu recunoaşterea. C.C. şi partidul nostru e dator să-i dea ajutor
acestui tovarăş. Şi trebuie să-i dea ajutor, căci tov. Teohari poate să revină.
Într-adevăr, documentul prezentat de comisie are această parte negativă, că vede numai
lucrurile negative, însă atâţia ani au trecut şi cu toată poziţia faţă de Pătraşcu, faţă de legionari etc.,
cu toţii trebuie să recunoaştem ceea ce a făcut bine. Ar fi o greşeală să nu recunoaştem. De aceea,
cred să fim de acord cu propunerea făcută în Proiectul de Rezoluţie.
Tov. Pârvulescu: Sunt de acord cu propunerea comisiei şi cu concluziile tov.
Moghioroş.
Tov. Gh. Dej: În legătură cu îmbunătăţirile ce trebuie aduse Rezoluţiei, în ce priveşte
partea cu lucrurile pozitive ce s-au făcut la Ministerul de Interne, cine e pentru?
C.C. primeşte în unanimitate.
Cine e contra, cine se abţine? Nimeni.
Ca îmbunătăţirea să fie făcută de Secretariat, supusă Biroului Politic şi comunicată în
grupuri celorlalţi membri ai C.C., pentru a avea aprobare - cine e pentru?
Se aprobă în unanimitate. ·
Cirie e contra. Cine se abţine? Nimeni.
Cine e pentru propunerea Comisiei de partid ca tov. Teohari să rămână membru al C.C.,
cu cele menţionate în Proiectul d~ Rezoluţie şi cele arătate de tovarăşii care au luat cuvântul?
Se aprobă cu marea majoritate.
Cine e contra?
Tov. Coliu: Eu.
Tov. Gh. Dej: Cine se abţine? Nimeni. Tov. Teohari ce are de spus?
Tov. Teohari Georgescu: Tovarăşi, am o mare vină în faţa Comitetului Central. Am
comis grave greşeli de la linia partidului. Am sprijinit devierea de dreapta din partidul nostru, am
sprijinit pe purtătorul acestei devieri de dreapta din partidul nostru, pe Luca. Am mers pe linia de a
crea - organizat sau neorganizat - un grup duşman împotriva partidului nostru şi a liniei partidului
nostru, şi mă simt foarte vinovat în faţa voastră şi în faţa partidului.
Mă simt vinovat, tovarăşi, că, deşi muncitor şi pornind la început cu hotărîrea de a-mi
îndeplini sarcinile date de partid, de a lupta cu hotărîrea pentru nimicirea elementelor
contrarevoluţionare care ar încerca să împiedice numărul nostru înainte, n-am dat dovadă de spirit
de clasă hotărî!., mi s-a tocit vigilenţa şi s-a putut întâmpla ceea ce voi aţi arătat azi aici. Criticile ce
mi le-aţi adus mie, muncii mele, cu cât au fost mai aspre, cu atât le-am considerat mai cu folos
pentru mine, le-am considerat ca un ajutor şi le consider ca atare, şi îmi iau în faţa partidului,
angajamentul că, acolo unde am să fiu trimis, am să lupt cu toată hotărîrea pentru aplicarea liniei
partidului, împotriva tuturor deviatorilor, împotriva tuturor acelora care vor încerca să calce linia
partidului. Voi căuta să lupt cu toată hotărîrea pentru a merita numele sÎant de comunist.
Sunt complet de acord cu analiza raportului prezentat azi aici.
Complet de acord cu concluziile şi vă rog tovarăşi, rog pe tov. Gheorghiu-Dej şi
Comitetul Central să-mi dea ajutor ca să devin un luptător hotărît pentru cauza partidului nostru,
pentru cauza clasei muncitoare, pentru victoria partidului nostru, pentru ca partidul nostru,
Comitetul nostru Central, în frunte cu tov. Gheorghiu-Dej să conducă ţara noastră pe drumul
socialismului.
Tov. Gheorghiu-Dej: Trebuie alese organele de partid, noua compoziţie a organelor de
partid. Biroul Politic, Biroul Organizatoric şi Secretariatul.
160
Pentru ::i. da mai multă operativitate, mai multă coeziune acµunii de conducere a
partidului, în organele noastre să nu mai fie un număr aşa mare de membri. Erau mi se pare 17.
Biroul Politic să se alcătuiască din 9 membri. Biroul organizatoric din 11 şi Secretariatul din
5 membri.
Propun pentru Biroul Politic pe următorii tovarăşi:
Gheorghiu-Dej Moghioroş
Chişinevschi Miron Constantinescu
Gheorghe Apostol Chivu Stoica
Emil Bodnăraş Petre Borilă
Pârvulescu Constantin
ca supleanµ:
Rangheţ, care e bolnav, şi propun să nu fie schimbat, având în vedere şi starea sănătă~;
Coliu, şi urmând ca într-o şedinţă viitoare Plenară să mai atragem un supleant
Propun pentru Biroul Organizatoric pe tovarăşii:
Petre Borilă Chivu Stoica
Ana Pauker Gheorghe Stoica
Răutu Florescu
Sorin Toma Liuba Chişinevschi
Ceauşescu.
Propun pentru Secretariat pe următorii tovarăşi:
Gheorghiu-Dej Chişinevschi
Moghioroş Miron Constantinescu
Gheorghe Apostol
Pun la vot. (Tov. Gheorghiu-Dej pune la vot individual pe fiecare din tovarăşii propuşi)
Toµ tovarăşii propuşi sunt aprobaµ în unanimitate.
Tov. Gh. Dej: Comitetul Central a ales noul Birou Politic, noul Birou Organizatoric şi
noul Secretariat, în unanimitate.
(Aplauze prelungite)
Tov. Ră<Mceanu: Tovarăşi, eu consider just că nu mai fac parte nici din Biroul Politic,
nici din Secretariat, pentru că sunt tovarăşi mult mai ridicaµ decât mine pentru aceste sarcini.
Faptul că am ajuns în Secretariat şi Biroul Politic e nu atât urmare a calităµlor mele de comunist,
cât a unificării. Aş dori însă ca, C.C. să constate că acest lucru n-are nici o legătură cu abaterea de
dreapta, cu problemele care s-au pus azi aici, pentru că fiecare fără îndoială în opinia publică o să
de facă o legătură.
Tov. Gh. Dej: Aşa multe legături se fac! Dacă o să ne ocupăm să dăm explica~, la toµ
nebunii ... •> În C.C. nu s-a discutat nici Rădăceanu, nici altcineva. S-a discutat problema în legătură
cu devierea de dreapta, aşa că n-are legătură nici cu tine, nici cu alµi. De comentat e posibil să
comenteze unii sau alµi. O să comenteze şi pe urmă o să înceteze.
Tov. Gh. Gheorghiu-Dej: Tovarăşi, şedinţa noastră Plenară a luat sîarşit prin alegerea
unor noi organe ale conducerii noastre: Secretariat, birou Politic, Birou Organizatoric.
Alegerea noilor organe a fost necesară: în primul rând pentru că se descompletaseră
organele noastre; în al doilea rând, şi poate cel mai important, pentru a da un cadru mai restrâns
acestor organe, care erau greoaie, pentru a da posibilitate Secretariatului, Biroului Politic, Biroului
'J Aşa este în text.
161
organizatoric să lucreze mai operativ, cu mai multă coeziune, mai organizat, mai planificat, pentru
a putea duce la îndeplinire sarcinile care stau în faţa partidului şi statului.
În faţa noilor organe alese de C.C., în faţa C.C.-ului, a partidului, a clasei muncitoare,
stau foarte mari şi serioase sarcini. Ele sunt cunoscute de poporul nostru, sunt cunoscute de clasa
muncitoare şi de partid. În activitatea noastră practică, în aplicarea în practică a hotăririlor
partidului şi guvernului, am fost întrerupţi, am fost nevoiţi să discutăm multe zile şi ore în legătură
cu devierile pe care le cunoaşteţi, care au fost caracterizate în această şedinţă şi care se prelucrează
în partid. Se vor aduce noi documente, cele două rezoluţii care le-aţi votat şi care completează
Scrisoarea Închisă. De data aceasta se va discuta nu închis ci deschis, pentru înarmarea partidului,
pentru lămurirea lui, pentru a lichida din rădăcină abaterile care s-au arătat şi cauzele acestor
abateri despre care s-a vorbit în şedinţa noastră Plenară trecută şi în şedinţa Plenară de azi.
Parcă e ca o lege ca, atunci când în faţa partidului şi a clasei muncitoare intervin sarcini
noi, mai grele, să se investească în partidul nostru oameni care să se desprindă de linia C.C., de
linia partidului, să manifeste alte păreri decât cele stabilite de conducerea partidului. Aşa, am avut
greutăţi, nu mici, cu prilejul primei reforme băneşti şi ecoul lor s-a prelungit până în preajma, în
timpul şi după ce-a de a doua reformă bănească. Aceste manifestări, care au fost caracterizate aici,
s-au conturat pe deplin în dezbaterile comisiei de partid, în materialele strânse cu prilejul pregătirii
noii reforme băneşti şi concluziile ce rezultau din acest material voluminos şi bogat. Ele au fost pe
deplin conturate în discuţiile şi hotăririle luate în Plenara noastră de rândul trecut şi mai puternic
subliniate în Plenara noastră de azi.
În asemenea împrejurări importante, când partidul e chemat să îndeplinească anumite
măsuri mari, ca acea în legătură cu reforma bănească şi altele, ca o lege, se investesc asemenea
momente când membrii de partid cu trecut, cu experienţă, se abat de la linia C.C.-ului. S-au arătat
aici şi cauzele şi s-ar mai putea aduce foarte multe dovezi şi fapte în această privinţă, pentru a
îmbogăţi cunoştinţele noastre despre izvoarele, cauzele care determină pe unii sau alţii să alunece
fie Ia stânga, fie la dreapta, sau să devină împăciuitorişti.
După părerea mea, principala cauză e pierderea simţului partinic, neînţelegerea regulilor
partinice. Încercarea de a merge alături de linia partidului sau împotriva liniei partidului trebuie
considerată ca o influenţă venită din afara rândurilor partidului, căreia i-au putut cădea victimă unui
sau alţii dintre tovarăşii noştri, se datoreşte rămăşiţele influenţelor vechi asupra oamenilor, a
metodelor vechi de lucru cunoscute în mişcarea noastră şi care au dat atâta bătaie de cap mişcării
noastre. Nu e un lucru nou ceea ce spun şi e cunoscut în primul rând de cadrele de bază ale
partidului. Ele cunosc frământările fracţioniste care au avut loc în partidul nostru pe timpuri,
metodele folosite de fracţionişti în acele împrejurări, daunele care le-au adus mişcării revoluţionare
din România frământările fracţioniste de atunci, care au împins mişcarea înapoi. Pe atunci mişcarea
noastră nu numai că a fost oprită pe loc, dar cu mare greutate s-a ridicat şi a pornit din nou înainte,
când şi când se mai ivea un hop, o greutate, dar partidul a ştiut să învingă aceste greutăţi, după cum
partidul a ştiut să învingă toate greutăţile care s-au ivit în calea sa, după eliberarea noastră de către
Armata Sovietică şi nu puţine greutăţi am avut de întâmpinat, după cum şi azi, faţă de greutăţile
cunoscute, partidul nostru, cu toată hotărîrea, s-a ridicat împotriva devierii de dreapta, împotriva
abaterii ţărăneşti, a luat curs de prelucrare cu întregul partid, de mobilizare, de educare a lor.
Făcând aceasta, îmbogăţind cu noile materiale - fiindcă azi cunoaştem mai mult decât am cunoscut
ieri - vom ridica partidul nostru pe o treaptă încă necunoscută până azi.
Eu consider că cele ce s-au discutat în Plenara noastră şi în Comisia de partid, în organul
de partid, şi măsurile luate, vor avea o importanţă deosebită pentru partid, aş putea spune că
înseamnă o cotitură în viaţa internă de partid, va însemna primii paşi tăcuţi pe linia bolşevizării
partidului nostru.
162
Noi cu toţii încă mai avem multe rămăşiţe din trecut, rămăşiţe social-democrate, metode
social-democrate, comoditate, s-a tocit la mulţi simţul intransigenţei revoluţionare, simţul de clasă,
simţul partinic de răspundere. Desigur, în perioada ilegalităţii, când te adunai pe ascuns, te fereai de
agenţi, de poliţie, te prindea, te freca, te bătea, trăiai o viaţă grea, trudnică dar frumoasă, foarte
frumoasă. Pe oricare dintre oamenii care au muncit în timpul ilegalităţii, dacă l-am întreba, cu câtă
mândrie îşi va aduce aminte de locurile pe unde a umblat, de oamenii cu care s-a întâlnit, atât de
revoluţionari, cât şi de păcătoşii de care au dat în viaţa lor, cu plăcere îşi va aduce aminte de aceste
momente.
Ce s-a întâmplat, după ce partidul nostru a devenit principala forţă politică şi azi prutidul
de guvernământ, care poartă răspunderea conducerii ţării? De unde moleşeala asta burgheză, de
unde manifestările astfel nesănătoase din rândurile noastre. Ne-am dat, mulţi dintre noi, la viaţa
uşoară, am devenit comozi, am început să ne simţim bine - şi mai bine - şi mai bine - şi am uitat
zilele şi nopţile, şi ceasurile când nu mâncam, când era mare lucru dacă aveam o bucată de pâine,
când primeam 20 de lei de la partid să trăim 3-4 zile. Au fost şi pe atunci unii care se băteau după
:>
punga de bani, îi cunoşteam .. De ce oare azi să nu ne aducem aminte de atunci? Nimeni nu
spune să mergi cu petice, să duci o viaţă de schimnic. Dar cât îi trebuie unui om. Nu-i trebuie mult!
Şi să ţinem seama că în perioada de construcţie a socialismului, când totul trebuie socotit, fiecare
leu, când trebuie făcute economii, apoi într-adevăr să facem economii, fiecare leu să-l socotim bine
şi să nu-l dăm din mână pungaşilor din Cooperaţie, care s-au aciuit acolo, să nu-l lăsăm pe mâna
bandiţilor din Ministerul de Finanţe sau din bancă, ci să luptăm pentru acest leu, căci e leul
poporului.
Vorbim de acumulare socialistă, cerem clasei muncitoare să mărească productivitatea
muncii, să micşoreze preţul de cost, să facă noi întreceri socialiste şi noi, la locurile unde ne pune
partidul, nu suntem în stare să apărăm acest bun al poporului, al clasei muncitoare. Are oare drept
clasa muncitoare să ne tragă la răspundere pentru toate aceste blestemăţii? Sunt convins, că dacă
s-ar fi pus în faţa clasei muncitoare să judece toate aceste lucruri pe care voi le cunoaşteţi, desigur
că n-ar fi fost bine de acei care au căzut în asemenea vini. Iată pentru ce trebuie recunoştinţă nu atât
faţă de conducerea partidului, că, totuşi i-a dat tovarăşului Luca posibilitate să muncească, să
dovedească cinstea, devotamentul, să-şi îndrepte greşelile, să se îndrepte pe sine, să se îndrepte în
primul rând faţă de clasa muncitoare, faţă de care e obligat şi din sânul căreia a ieşit el. El a uitat că
a fost muncitor, a uitat că a trăit prin orfelinate, şi şi-a văzut mai mult de peştele lui şi de vânat, s-a
înconjurat cu Eidlitz şi cu toţi păcătoşii de acolo, s-a îndepărtat de tovarăşii lui de muncă, nu-i mai
credea, ba dimpotrivă, îi privea cu ochi potrivnici, şi-l credea pe Eidlitz. Şi Eidlitz îi punea la
dispoziţie tren să meargă la vânat .. : Nu ştiu dacă l-aţi citit pe Tartarin din Tarascon, foarte frumos
îl descrie pe micul burghez caraghios. Cum de n-a văzut Luca lucrul acesta? Tocmai spre sfârşitul
dezbaterilor a început să-şi dea seama.
Eu vreau să-i adresez de aici un cuvânt tovarăşului Luca:
Îţi trebuie încă mult timp să lucrezi asupra ta. Să nu-ţi închipui că mergând la munca de
jos, ca simplu membru de partid, o să-ţi fie aşa uşor. O să-ţi fie foarte greu, ai să simţi priviri din
toate părţile asupra ta. Trebuie tărie, trebuie să vii deschis să spui: Da, tovarăşi, am greşit, partidul
pentru aceasta m-a criticat, mi-a arătat că n-am înţeles. Am să caut să muncesc, n-am să mă ridic
niciodată împotriva partidului, oriunde am să mă găsesc.
N-o să fie aşa uşor. Nu-i uşor să cobori din posturi mari, înalte. Dar poate că noi l-am
stricat pe Luca, dându-i atâtea posturi şi onoruri: secretar al partidului, membru în Biroul Politic, în

- Aşa este în text.
163
Biroul Organizatoric, vicepreşedinte al Consiliului, ministru de Finanţe şi mai ştiu eu în ce alte
„comisii" şi comitete! Stricăm pe oameni încărcându-i cu funcţii nenumărate, ajung să gândească
cum a gândit Ana şi la care s-a referit, că e ceva care i se cuvine şi „ce aveţi cu mine"?
A pierdut şi bunul simţ. Hai să ne uităm o clipă la modul de viaţă. Partidul ne dă tot ce
trebuie. Ai să găseşti la unii membri ai C.C. găinărie, câte o văcuţă cu lapte .. : s-au îmburghezit, se
închiaburesc şi noi ne punem sarcina de îngrădire a chiaburimii, şi nu lichidăm chiaburii din
Comitetul Central. Iată până unde ne împinge influenţa mediului înconjurător. Ce, dacă am să am o
văcuţă de lapte, am s-o mulg şi eu .. : Da la colectări dai, dar impozit plăteşti ca un chiabur? Nu!
Foarte greşit, foarte dăunător, schimbă imediat felul de a vedea al oamenilor, îi dau privire şi simţ
de proprietar. Oricât de mic ar fi copilaşul, nici nu poate încă lega două vorbe, când îi dai o jucărie,
ţipă: ,,Ea mea!" Acest „al meu" se leagă de om de când face primii paşi în viaţă. Nu mai vorbesc
de cavalerii Ordim1l11i ,,Mihai Viteazul", care primiseră nu ştiu ce proprietăţi, noroc că au scăpat de
ele, că era vai de capul lor! Iată cum te influenţează mediul.
Deci, atenţie şi asupra modului de viaţă. Alţii căpătaseră boala conducerii maşinii, ca
nişte dandy se plimbă. Şi azi mai sunt unii, dacă nu sunt lângă volan sunt morţi. El trebuie să
conducă maşina! Ce să-i faci, dacă trebuie?! .. : De unde sunt gusturile acestea aristocratice? Păi,
dacă îţi place şoferia, te trimitem mâine acolo, că avem nevoie de şoferi. Aşa e, tovarăşe Maurer?
Consider că nu ne uităm destul în jurul nostru. E posibil câte odată să nu vezi, dar îţi mai
atrag atenţia ceilalţi: Nu-i bine aşa! Asta atunci când se duce o muncă colectivă, tovărăşească, nu
relaţii familiariste. Şi noi am stat în închisoare, ne-am legat sufleteşte, prin câte n-am trecut, dar
există o limită. Această limită e linia partidului, sunt sarcinile, sunt hotărlrile de partid. Mai departe
nu poţi merge. Şi nu-i faci un bine, nu-i un act prietenesc, dacă pretinzi că ţii la cineva, să nu-l
critici.
La noi critica şi autocritica erau nişte lucruri de paradă, cum s-ar îmbrăca cineva cu
pompoane frumoase, sau era trâmbiţată de-ţi împuia urechile. Cum vă închipuiţi ca jos să existe
critică şi autocritică, atunci când în C.C. e înăbuşită, când în C.C. se instaurează un sistem
araccevist, relaţii aşa dăunătoare, ca cele arătate aici în legătură cu tov. Luca. Să spunem că nu i s-a
spus, că nu i s-a atras atenţia? De câte ori nu i s-a atras. Dar după Luca s-a luat şi Ana. Şi ea a
început să vorbească aşa. Dacă cineva se interesa puţin de unul din sectoarele conduse de dânsa,
numai decât privea aceasta parcă cineva are ceva cu dânsa, ca un act de neîncredere în capacitatea
ei de muncă şi începea să strige: Lăsaţi-mă la dracu! Atunci să mă scoateţi, să nu mai lucrez aici!
De unde mentalitatea aceasta, ca un feudal care nu pennite celuilalt feudal să intre pe moşia lui.
Dar ce, sectoarele unde conducem unul sau altul sunt o moşie personală? Au văzut oamenii aceştia
că au fost scoşi de C.C. şi vor mai fi scoşi, au văzut că nu sunt oameni de neînlocuit. Şi aceasta e
valabil pentru oricare dintre noi.
S-a pierdut şi disciplina, au început să se gândească la alte lucruri decât la aplicarea în
practică a hotărlrilor partidului. Sigur, e jenant când se vorbeşte despre tine. Vorbea un tovarăş că
nu mi-a recunoscut autoritatea, nu mi-a recunoscut capacitatea. Pentru mine important e ca partidul
să meargă înainte, şi să meargă bine, să facem cât mai puţine greşeli, să construim ceea ce şi-a
propus partidul, să construim socialismul, iar în ce priveşte funcţia şi persoana, aceasta nu-i o
funcţie nici a lui Ana, nici a mea, nici a lui Luca, nici a oricăruia dintre noi, e o funcţie normală a
C.C.-ului. azi poate să spună Dej, mâine altul. Nu-i o moşie personală. Sigur, e jenant când se tot
discută chestiunea asta, ca şi cum ar fi vorba de discuţia cine să fie. Eu am mai asistat odată la

Aşa este în text.
164
scene din acestea. Eram pe atunci mai tinerel. A fost o scenă între doi oameni - sunt aici - unul
căzuse în puşcărie, rămăsese celălalt. Nu stă mult, se întoarce din puşcărie şi pretinde locul care l-a
ocupat mai înainte, şi se nasc certuri între ei, unul trage de aici, celălalt de dincolo. Poftim şi
împacă-i! dar nu era clar, că aceasta nu-i o funcµe a mea, a alta, e a Comitetului Central, să
hotărască cine să aibă legătura, cine să deµnă răspunderea aceasta, dar să nu mă cert eu cu tine
pentru o func~e pe care o fixează conducerea partidului. E aşa, tovarăşe Stoica?
Tov. Stoica: Este!
Tov. Gh. Dej: Am avut nenumărate prilejuri asemănătoare. Lucrurile acestea îmi trăiesc
viu în minte. Şi ce am văzut negativ la unii, mi-am spus: Asta nu trebuie s-o fac eu; şi ce am văzut
pozitiv mi-am spus: Aşa trebuie să fac şi eu! E posibil că, în unele împrejurări n-am reuşit pe
deplin să mă ridic la înălµmea acestor modele, spre care tinde orice om de bine. Dar greşeala e
atunci când nu faci efort, când repezi. De acolo vine cauza. Aceasta are rădăcini mult mai adânci la
tov. Luca. Metodele folosite de el, comportarea lui faţă de oameni nu e nouă, e veche de când
lumea.
Odată am avut prilejul să mă ciocnesc cu tov. Luca încă în 1932. De faţă era şi tov.
Petrescu, când mi-a spus: Du-te la dracu, pleacă la dracu! I-am spus: Cu tine nu vreau să mai am de
a face. Să raportezi la conducerea partidului să-mi trimită altă legătură, tu nu eşti adevărat
comunist. Relaţiile între membrii de partid nu sunt relaţii ca între căprar şi soldat. Eu n-am permis
niciodată nimănui să-mi calce demnitatea! Şi am plecat. M-a întors înapoi Petrescu.
Tov. Luca: Eu m-am dus după tine.
Tov. Gh. Dej: Şi mi-ai spus: Tu nu înţelegi critica! Asta nu e critică, asta e bătaie de joc.
Asta e critica: partinică, principială, faţă de probleme, faţă de linia generală a partidului. Iar în ceea
ce priveşte oamenii, să ai răbdare, să munceşti, să te lupµ pentru fiecare om să-l salvezi, să-l ridici,
să-l ajuµ să scape dintr-un moment nechibzuit. Dar când am de a face cu un duşman, atunci nu
numai că nu e vorba să-l salvezi, dar îi dai un picior să se ducă în fundul mocirlei. Deci,
comportarea faţă de oameni, aşa cum reiese din dezbateri, trebuie să fie un învăţământ pentru tov.
Luca pe viitor.
Ai 54 de ani, eşti încă în condiµuni fizice satisfăcătoare, ai posibilitatea să lupµ cu toate
aceste rămăşiţe şi greutăµ, tovarăşe Luca, şi să fii un soldat credincios partidului şi disciplinat,
pentru că toată viaţa ta ai avut în tine, în sângele tău, ceva de anarhist. N-ai avut răbdare să stai pe
un loc. Sari ca o păsărică pe o cracă, nu studiezi cu răbdare, să cunoşti problemele şi abia atunci să
le expui, pentru că nu vorbeşti tu, Luca,: Eu am zis, eu sunt ministrul de Finanţe, eu răspund, sau
faci declaraµi, scop la repezeală din buzunar un discurs, tragi dintr-un condei un articol. Asemenea
lucruri caracterizează oamenii superficiali, uşurateci. Acum te scarpini în cap şi începi să te uiµ la
ce ai făcut. E adevărat, sunt momente de dezorientare, uneori datorate lipsei de pregătire teoretică
marxist-leninistă. Dar stai şi te uiµ, revezi de câteva ori, înveµ, te documentezi, fiecare cuvânt spus
la locul lui, pentru că nu-i vorba numai de autoritatea ta, e vorba de autoritatea conducerii, şi acest
lucru e valabil pentru fiecare dintre noi, în special pentru oamenii care au munci de răspundere,
care n-au voie să întreprindă acte personale, ci numai acte de iniµativă în centrul liniei generale a
partidului, în legătură cu luarea tuturor măsurilor pentru a aplica cât mai conştiincios, în practică,
sarcinile partidului. Şi acestuia i se spune: Bravo, mai bine, mai frumos ai făcut treaba decât
celălalt!
Ne găsim în perioada de constituire a socialismului. Ori, aceasta înseamnă să cunoşti
temeinic lucrurile, nu mai merge cu discursuri generale, dacă vrei să conduci lucrurile, altfel te
conduc ele pe tine. Toate necazurile noastre sunt pentru că nu studiem îndeajuns, suntem leneşi, ne
iwlăm. Un proiect de hotărire, ne uităm la el, apoi se strâng 7-8 în jurul acestui material şi pierdem
165
o săptămână, şi apoi durează 6 luni până să fie gata o rezoluţie pentru a caracteriza, a combate, a
îndrepta linia cu privire la construcţia colhoznică în ţara noastră, Ia întovărăşiri etc. E încă în
această privinţă multă superficialitate în muncă, care trebuie lichidată. De la noi se transmite până
jos. Cum lucrăm noi, aşa se lucrează şi în jos.
Deci, consider că temele discutate în Plenara C.C., în legătură cu devierea de dreapta, cu
existenţa împăciuitorismului, precum şi a manifestărilor de paralelism în conducerea partidului
nostru, lichidarea devierii oportuniste, împăciuitoriste şi oricărei încercări de paralelism, va duce
partidul nostru, sigur şi hotărît pe calea bolşevizării, va creşte disciplina în partidul nostru, va face
să fie o disciplină de fier. Cuvântul conducerii să fie lege, de la care nu se poate abate nimeni, a
trage la răspundere pe oricine s-ar duce oricât de puţin la o parte, a nu fi sentimental, a pune la locul
potrivit pe cei care se pricep, bine verificaţi, numai aşa vom întări unitatea, vom avea o unitate de
fier în partid, o disciplină corespunzătoare, numai astfel vom pune partidul în condiţiile să crească,
să se dezvolte în mod sănătos, să asigure acest curs de bolşevizare a partidului nostru. Aceasta să
fie ca o sarcină pentru întărirea partidului, pentru bolşevizarea lui.
Avem multe elemente contrarevoluţionare în partid. Trebuie să ne scăpăm de ele. Să
atragem în partid tot ce e mai sănătos, mai dinamic, elementele cele mai avansate din sânul clasei
muncitoare, să asigurăm o compoziţie socială corespunzătoare şi să ducem o luptă neîntreruptă
împotriva duşmanului, care caută să se infiltreze în rândurile noastre, în clasa muncitoare sau în
rândurile ţărănimii muncitoare, să ridicăm conştiinţa clasei muncitoare la nivelul conştiinţei de
clasă conducătoare, care construieşte, să muncim în aşa fel încât fiecare zi să constituie noi paşi
înainte pe calea întăririi alianţei clasei muncitoare cu ţărănimea muncitoare, să nu mai facem atâtea
prostii câte am făcut, dacă s-ar putea, să nu mai facem deloc, sau mai puţine, să nu slăbim lupta
împotriva duşmanului revoluţiei, în primul rând a elementelor chiabureşti, să ridicăm vigilenţa la
nivelul împrejurărilor în care ne găsim, să nu uităm nici o clipă că duşmanul poate să pătrundă
oriunde, cum a putut pătrunde la Ministerul de Interne, deci nu numai la Ministerul de Finanţe,
adevărat poate mai puţin, dar şi în alte părţi poate să pătrundă. Pârghiile principale în fiecare
instituţie trebuie să fie în mâini sigure. Dacă ai la pârghiile de comandă oameni siguri, devotaţi şi
pricepuţi, şi controlaţi, fără îndoială că poţi face minuni. O să fie atunci şi cadre, şi ordine, şi
disciplină. Fără îndoială, întărirea disciplinei pe linie de partid se va răsfrânge şi asupra statului.
Deci, am avut un moment de oprire în munca noastră. Plenara noastră a fost necesară
pentru a lămuri şi a pune la punct tot ceea ce s-a arătat aici, spre a merge mai departe. Stăm de
acum aici de 2 zile, şi probabil sunt o mulţime de probleme care aşteaptă pe linie de stat. Trebuie să
întărim nu numai partidul, dar şi statul, toate verigile statului şi, în principal acea verigă a statului
despre care s-a vorbit aici, organele Ministerului de Interne. Trebuie îndreptată toată atenţia asupra
acestui minister, dat tot sprijinul Ministerului de Interne, create condiţiuni optime şi controlat
pentru a-şi putea îndeplini funcţiile sale, de cea mai ascuţită spadă a dictaturii proletariatului, cel
mai puternic instrument de luptă împotriva duşmanilor interni şi spionilor, trădătorilor din afară
care vin în ţara noastră.
Eu sunt convins că, aducând la cunoştinţa partidului toate lucrurile acestea, prelucrând
temeinic, controlând felul cum se prelucrează, aplicând în practică spiritul acestor materiale şi
hotărîrile partidului nostru se va întări considerabil, va tresări că cel mai perfect instrument. Partea
cea mai bună şi cred că, partea cea mai bună e şi cea mai numeroasă în partidul nostru are să aplice
cu conştiinciozitate aceste hotărîri, se va ridica nivelul muncii de partid, vom scoate din rădăcină
acest oportunism de dreapta şi împăciuitorism, cum a fost caracterizat aici, care constituie pericolul
principal în împrejurările noastre. Am văzut ce a fost la Ministerul de Interne, la Ministerul de
Finanţe, şi o să găsim aceasta în multe alte instituţii şi ramuri de activitate.
166
Trebuie să mărturisesc că şi eu n-am avut destulă fermitate, m-am bălăbănit puţin.
Desigur aş putea şi eu să vin cu explicaţii din acestea de ordin sentimental, dar n-are nici un rost, e
o copilărie, bălăbăneala e bălăbăneală. A început greu, am mers din ce în ce mai repede în
dezbaterile noastre în legătură cu abaterea de dreapta şi la un moment dat ne-am oprit pe loc şi am
început să ne uităm cum se uită nişte oameni care sunt într-o pădure, într-un luminiş şi se învârtesc
în el, însă nu ajung la capăt. N-am mers până la capăt, n-am tras consecinţele şi aceasta poate slăbi
prestigiul şi autoritatea Comitetului Central. Pe bună dreptate o să spună membrii de partid: Ori nu
sunt adevărate cele ce spuneţi, şi atunci de ce vorbiţi, poate de aceea nu luaţi nici măsuri
organizatorice pe linie de partid împotriva lui, sau dacă sunt adevărate, fiţi consecvenţi şi lua~
măsuri organizatorice. Nu există două căi, nu există compromis în această privinţă. Membrii de
partid pretutindeni au ridicat această chestiune. Acum propagandiştii, agitatorii, cadrele noastre ale
C.C., cadrele de mijloc, de jos, vor putea da răspuns Ia toate întrebările care se pun, pentru că s-au
luat şi măsuri organizatorice, nu ne-am oprit pe loc.
Consider că aceste măsuri care au fost luate sunt corespunzătoare cu întreaga
documentare şi cu aprecierile făcute aici. Ce e important şi trebuie să înţeleagă tov. Luca e că e un
ajutor care i s-a dM criticându-l, arătându-i-se greşelile, arătându-i-se calea de lichidare a acestor
lipsuri personale.
La fel şi cu tov. Teohari. Sigur, C.C. e în drept să spună: Foarte frumos, am ascultat
declaraţia tov. Teohari, ia însă să vedem la practică! Pe vorbe nu mai credem, acum credem numai
pe fapte. Aşa că, chestiunea dacă să rămână sau nu în C.C., nu acesta este lucrul cel mai important
acum, ci importante să i se dea posibilitatea tov. Teohari să-şi îndrepte greşelile, să i se dea ajutor
să-şi ridice nivelul ideologic, cultural. Are posibilitate, numai să vrea. Şi partidul o să controleze
cum îşi ţine angajamentul.
La fel cu tov. Ana. Eu cred că trebuie Plenara noastră să nu se mai mărginească numai la
cele apreciate. Ana nu-i un membru de partid care a venit de ieri, de alaltăieri în mişcarea noastră.
Are experienţă, cunoaşte foarte bine procesul dezvoltării mişcării noastre, cunoaşte şi metodele
folosite în timpul frământărilor fracţioniste prin care a trecut mişcarea noastră şi poate face o
analogie cu anumite manifestări în legătură cu cele ce s-au ridicat aici. Tocmai pentru aceasta cred
că ar trebui să i se dea tovarăşei Ana din partea C.C. un avertisment, să ştie tovarăşa Ana că
asemenea metode C.C.-ul le sancţionează cu cea mai mare severitate.
Supun Comitetului Central această propunere, cu convingerea că şi tovarăşa Ana, şi noi
toţi, care luăm hotărirea aceasta, o vom aduce la îndeplinire cu conştiinciozitate.
(Aplauze puternice)
Tov. Moghioroş: Pun la vot propunerea făcută de tov. Gheorghiu-Dej.
Cine e pentru? Unanimitatea.
Cine e contra? Nimeni.
Cine se abţine? Nimeni.
Plenara a primit propunerea în unanimitate.
Tov. Gheorghiu-Dej: Să fie trecută în documentele Comitetului Central.
Tov. Moghioroş: Tovarăşi, propun ca din membrii supleanţi ai C.C., să fie aleşi ca
membri plini în C.C. următorii tovarăşi:
Ceauşescu Niculae, Vass Ghizela şi Stoica Gheorghe.
Pun la vot.
Cine e pentru tov. Ceauşescu? Unanimitatea.
167
Cine e pentru tov. Vass Ghizela? Unanimitatea.
Cine e pentru tov. Gh. Stoica? Unanimitatea.
În unanimitate tovarăşii sunt aleşi ca membrii plini ai C.C.
Tov. Răutu: Ar trebui trecut „cooptaţi", pentru că ei au fost aleşi la Congres.
De acord.
Tov. Gheorghiu-Dej: Nemaifiind nimic la ordinea de zi, declarăm închisă şedinţa
Plenară a Comitetului Central.
Adaos la stenograma şedinţei Plenare a C.C. al P.M.R.

din 26-27 mai 952
Tov. I. Niculi: Din ancheta făcută de comisia aleasă în şedinţa Plenarei C.C. din
29 februarie-I martie 1952 şi documentele prezentate în şedinţa de ieri de către comisie, reiese clar
şi de netăgăduit vinovăţia tov. Luca.
Linia partidului în chestiunea economico-financiară a fost trasată clar la Conferinţa
Naţională a Partidului din 1945, în propunerile făcute de partid pentru redresarea economică şi
financiară a ţării, precum şi la Congresul de Unificare a Partidului din februarie 1948.
Deci, în această problemă, factorii răspunzători de la Ministerul Finanţelor, Banca de Stat
şi cea de Investiţii şi, în special, tov. Luca, trebuiau să lupte cu dârzenie şi hotărîre pentru aplicarea
ei întocmai. Ori, tov. Luca nu a făcut acest lucru, însă a făcut un fapt destul de grav, şi pentru
aceasta trebuie să primească sancţiunea cuvenită. A călcat în mod grosolan linia partidului şi şi-a
introdus la Finanţe linia sa proprie, care a dus la rezultate grele pentru economia ţării.
Documentele prezentate de comisie în privinţa celor constatate la Finanţe şi la instituţiile
de bancă, ca şi în Cooperaţie, sunt precise, aşa că eu nu le voi mai enumera. Desigur sancţiuni se
vor lua, dar miliardele şi iar miliardele pierdute şi care sunt trecute în document, nu se vor întoarce
în vistieria Republicii.
Pentru mine este clar ca lumina zilei. Partidul are o linie singură. Cine se abate de la ea,
oricine ar fi acela, fie că se află într-un post de răspundere mai mare sau mai mică, trebuie
sancţionat cât mai aspru, pentru că dacă nu se procedează aşa, unitatea şi disciplina de partid, liber
consimţită, poate fi primejduită
Tov. Stalin, în Jurământul făcut la moartea lui Lenin, a spus despre unitatea partidului
,,Părăsindu-ne, tovarăşul Lenin ne-a poruncit să păstrăm unitatea partidului ca lumina ochilor. Îţi
jurăm, tovarăşe Lenin, că vom îndeplini cu cinste şi această poruncă a ta!"
Cum am păstrat unitatea partidului nostru tov. Luca, Teohari şi Ana, care au fost
întemeietorii Partidului Comunist Român. Ca miniştrii la Finanţe, Externe şi Interne, s-a văzut, în loc
să lucreze şi să se sfătuiască cu conducerea partidului, au lucrat de unul singur şi rezultatele la care au
ajuns trebuie să dea de gândit tuturor tovarăşilor cu munci de mare răspundere în partidul nostru. Şi
întrebările precise puse de tov. Gheorghiu-Dej celor vizaţi, şi răspunsurile evazive date de ei, au făcut
dovada încercării de a face gol în jurul iubitului nostru conducător, tov. Gheorghiu-Dej.
De aceea, eu sunt cu totul de acord cu documentele prezentate în şedinţă şi cu concluziile
Comisiei de anchetă, atât cele de la Finanţe, cât şi cele de la Cooperaţie.
168
Cine nesocoteşte linia şi îndrumările partidului, trasate de Congres şi puse în aplicare de
C.C., Biroul Politic şi Secretariat, n-are ce căuta în rândurile Partidului şi mai ales în posturi de
mare raspundere.
În cie priveşte atitudinea de împăciuitorism a tov. Teohari, eu sunt de acord cu cele spuse
de tovarăşii ~ilalţi şi cu propunerile făcute de tovarăşii Gh. Stoica, Constantin Craciun şi
Ceauşescu.
· Îmi permit să reamintesc tovarăşului Luca, Teohari şi Ana, ce ne învaţă tov. Stalin, care
în Opere, voi. 12, vorbind despre prietenie, ne spune: ,,Prietenia personală nu poate fi pusă pe
acelaşi plan cu politica, deoarece, cum se spune, slujba-i slujbă şi drujba-i drujbă. Slujim cu toţii
clasa muncitoare, şi dacă interesele prieteniei personale se despart de interesele revoluţiei, prietenia
personală trebuie trecutA pe planul al doilea. Noi, ca bolşevici, nu putem pune altfel chestiunea".
Voi sta neclintit alături de partid şi de iubitul nostru conducător, tovarăşul Gheorghe
Gheorghiu-Dej.
Tov. Const. Mateescu: Raportul Comisiei de partid aduce fapte noi în devierea de
dreapta ce demască acţiunile duşmănoase duse în sectorul financiar-bancar contra liniei partidului
nostru şi a statului. Pwtătorul acestei devieri este V. Luca. Politica ţărănească nemarxistă dusă de
Luca împotriva liniei partidului, politica care a tratat ţărănimea ca un tot şi care de fapt a avantajat
pe chiaburi şi elementele capitaliste de la sate, este confirmată şi de un fapt mărunt, dar
semnificativ.
Era imediat după scoaterea lui Luca de la Finanţe, când încă nu începuse prelucrarea
Scrisorii Închise. A venit la mine directorul planificării, membru de partid, şi-mi spune: Uite ce se
vorbeşte la sate de către chiaburi, că a fost scos de la Finanţe ministrul care ţinea cu ţăranii.
Aceasta dovedeşte în plus că chiaburii şi elementele speculative capitaliste de la sate,
duşmani ai regimului nostru, au simţit căldura radiată de politică dusă de Luca şi aceştia au simţit o
lovitură atunci când a fost scos Luca.
În Plenara din martie, când deşi destul de greu, Luca a recunoscut aşa după cum se ştie că
a dus o politică ţărănească nemarxistă împotriva liniei juste a partidului, am crezut că această
recunoaştere este sinceră. Dar faptul că a pus din nou în discuţie hotărirea Plenarei şi a căutat să
mobilizeze şi pe alţi tovarăşi ca Ana şi Teohari pentru a lua o poziţie comună, în vederea
modificării hotărîrii Plenarei C.C. dovedeşte că nu a fost sincer.
Tov. Ana şi Teohari, în loc să combată pe tov. Luca şi să nu admită nici un fel de discuţii
în afara conducerii partidului, l-au sprijinit pe Luca. Această atitudine împăciutoristă antipartinică
este clar că nu putea să întărească vigilenţa şi fermitatea la tov. Teohari. Eu am cerut să fie scoase
din Valea Jiului elementele duşmane care fac agitaţie şi provocări, care împing la sabotaje, dar nu a
fost luată nici o măsură, deşi au trecut 8 luni de atunci şi a fost trimis şi material din Valea Jiului cu
elemente duşmane.
Eu sunt de acord cu concluziile puse în raportul Comisiei de partid şi cu cele spuse de
tovarăşi aici, în Plenară, şi consider că luarea măsurilor organizatorice fenne contra deviatorilor şi
împăciuitoriştilor şi prelucrarea în organizaţiile de partid, va duce la întărirea unităţii partidului
nostru şi se va face zid în jurul conducătorului nostru, tov. Gh. Gheorghiu-Dej.
Tov. L. Sălljan: În cadrul discuţiilor la şedinţa C.C. din 26-27 mai 1952, în legătură cu
raportul comisiei însărcinate cu anchetarea stărilor de lucruri de la Ministerul Finanţelor, cât şi a
sectoarelor de lucru ale tov. Luca precum şi abaterile tov. Ana Pauker şi Teohari Georgescu, am de
spus următoarele:
169
Prelucrând Scrisoarea Închisă a C.C. în Regiunile Sibiu şi Iaşi a reieşit prin poziţia
organelor şi membrilor de partid justeţea documentului pe care şi l-au însuşit în întregime, arătând
exemple din regiunea lor.
În Regiunea Sibiu, din 2700 chiaburi, avem în evidenţă numai 700. Dispoziţii date de
Ministerul Finanţelor să nu ţină la curent partidul în legătură cu problemele financiare-bancare.
Cum se repartizau creditele la cei ce au cu ce acoperi sumele, la elemente chiabureşti îndeosebi.
Despre posibilităţile crescute ale ţărănimii de a contribui cu mult mai mult la construirea
socialismului în ţara noastră, în ce priveşte impozitele, colectările, achiziţiile, şi alte multe aspecte.
Din cauză că Vasile Luca a rămas în conducerea partidului şi guvernului, a produs multă
confuzie. Astfel, unii socoteau că C.C. este egal de vinovat cu Luca şi de aceea nu s-au luat măsuri
organizatorice împotriva lui, alţii - cazul de la Sighişoara - arătau că jos se iau măsuri, sancţiuni
prea aspre împotriva celor ce au lipsuri şi să se ia exemplul C.C. care nici pentru asemenea abateri
grave, ca ale lui Luca, nu a luat măsuri statutare.
Raportul Comisiei de partid cu privire la Vasile Luca, la abaterile lui, stabileşte în mod
zdrobitor acţiunile criminale de la Ministerul de Finanţe ale lui Iacob, Vijoli etc., sub conducerea
lui V. Luca.
Socotesc că Luca, în cuvântul pe care l-a expus în această şedinţă, n-a fost sincer şi a
căutat să diminueze şi să ascundă vina sa, arătând că i s-au ,,strecurat" în articole şi lecţii unele
„greşeli" şi „lipsuri". Adevărul e că Luca în toate ocaziile a căutat să dovedească şi să introducă
într-o serie de domenii linia sa politică contrarie liniei C.C. În afara celor expuse în raportul
Comisiei, îmi amintesc de o lecţie ţinută de Luca la Universitatea serală de partid, unde prezenta
Ministerul Finanţelor nu numai deasupra altor ministere, ci şi deasupra Consiliului de Miniştri şi a
conducerii Partidului, că el, Ministerul Finanţelor este acela ce hotărăşte ce trebuie finanţat şi ce nu
El recunoaşte că „câteodată o lua înainte în anumite probleme" dar nu spune că o lua
prost şi că o lua în scopul de a se prezenta pe sine mai sus decât partidul, decât C.C. şi conducătorul
nostru tov. Gheorghiu-Dej, că o lua înainte pentru a influenţa partidul pe linia oportunistă de
abatere de dreapta.
V. Luca îşi mai pennite să spună că „tot sufletul său l-a pus pentru clasa muncitoare",
când documentele prezentate arată clar că numai pentru clasa muncitoare nu şi-a pus sufletul, ci
pentru chiaburime. Fiecare frază pe care a spus-o dovedeşte că nici astăzi nu vrea să recunoască, că
voia să ducă partidul pe linia abaterii de la socialism, că a lovit în mod intenţionat partidul şi clasa
muncitoare.
Mă declar de acord cu propunerile Comisiei, de scoatere a lui V. Luca din organele de
conducere de partid şi de stat şi trimiterea lui spre cercetare la Comisia Controlului de Partid.
Dacă pe V. Luca l-am cunoscut că nu e partinic şi are unele lipsuri principiale, încă de
când eram la Ministerul Sănătăţii, apoi de la tov. Teohari declar că nu mă aşteptam nici pe departe
la asemenea fapte şi atitudini. Din protocolul citit şi îndeosebi din declaraţiile tovilor din C.C.
asupra lui Teohari, mi-a reieşit clar cât s-a abătut de la linia partidului, câte de mititel politiceşte şi
totuşi voia să se situeze deasupra conducătorului partidului nostru, tov. Gheorghiu-Dej. După
părerea mea, împăciuitorismul la Teohari nu este caracterizarea cea mai reală, el este deviator de
dreapta destul de vechi. Regretul este că tovi care au ştiut aceste fapte, arătate şi în şedinţă, nu le-au
pus în faţa conducerii partidului mai de mult pentru a se lua măsurile cuvenite. Faptele grave ale lui
Teohari nu puteau duce, e clar, decât la fracţionism, pe care l-a început prin încercarea de a
schimba hotărîrile Plenarei din 1 martie 1952.
Socotesc că Teohari n-a fost sincer. El n-a recunoscut nici măcar faptele puse în faţa lui.
Cred că C.C. trebuie să cerceteze mai departe pe Teohari.
170
,,Autocritica" lui a fost sub nivelul unui simplu membru de partid.
Sunt de acord cu propunerile comisiei şi ale acelor tovi care au cerut scoaterea lui din
Biroul Politic, C.C. şi din guvern.
Cât priveşte pe tov. Ana, sunt de acord cu acei tovi care au arătat că rădăcinile
împăciuitorismului la ea sunt abaterile de dreapta pe care le-a săvârşit, dar cred că nu e principala
cauză. Cred că apărarea lui Luca însemna apărarea unuia dintre cei ce desconsidera pe secretarul
general al partidului, socotindu-se pe sine, aşa după cum singură a recunoscut, ,,de neatins", mai
presus de toate.
Cred că tov. Ana a continuat slăbirea unităţii partidului prin poziţia pe care o avea în
diferite ocazii, atât în problemele principiale, mergând câteodată pe altă linie politică decât a
partidului, cât şi în problemele neprincipiale, nesocotind pe tov. Gheorghiu-Dej.
Totuşi cred că tov. Ana în autocritica sa a dat dovadă de mai multă sinceritate decât Luca
şi Teohari.
Nu sunt de acord cu felul de a lua asupra sa principala vină a lui Vaida în legătură cu
activitatea Ministerului Agriculturii şi chiar a lui Luca. Aceasta face parte, de asemenea, din
fonnele împăciuitorismului, de diminuare a abaterii principalilor vinovaţi.
Fiecare dintre noi, unii mai mult, alţii mai puţin, am putea vorbi despre abateri şi lipsuri
din activitatea noastră sau a organelor de stat sau partid unde lucrăm, dar cred că aceasta, în
momentul de faţă, ar duce la abaterea discuţiilor de la problema centrală, aceea a întăririi unităţii
partidului, a îndreptării abaterii de dreapta, a lichidării împăciuitorismului.
Sunt de acord cu propunerile Comisiei în legătură cu tov. Ana.
Hotărirea fiecăruia dintre noi trebuie să fie de a învăţa din abaterile săvârşite de Luca,
Teohari şi Ana, precum şi din propriile lipsuri, de a întări partidul, conducerea sa în frunte cu tov.
Gheorghiu-Dej.
Tov. D. Coliu: Tovarăşi, ascultând cu atenţie documentul prezentat Plenarei C.C. de
către comisia de partid însărcinată de Plenara C.C. din 29 februarie- I martie, pentru cercetarea
activităţii Ministerului de Finanţe în perioada 1947-1952, mi-am dat pe deplin seama că faptele
criminale săvârşite de conducerea Ministerului de Finanţe în frunte cu Vasile Luca, erau îndreptate,
în primul rând şi în primul rând, împotriva unităţii partidului nostru, împotriva liniei partidului,
împotriva construirii socialismului în patria noastră.
Just este subliniat în documentul prezentat, că Vasile Luca a opus partidului nostru o
linie proprie - linia oportunistă contra liniei staliniste duse de partid.
La fel consider justă precizarea în document că „linia oportunistă a lui Luca s-a întărit
strâns cu faptele criminale săvârşite la Ministerul Finanţelor''.
Am ferma convingere că demascarea şi nimicirea în faţă a oportunismului de dreapta,
manifestat în partidul nostru, şi al cărui exponent principal a fost Vasile Luca, susţinut de Teohari
Georgescu şi Ana Pauker şi măsurile ce le va lua C.C. împotriva lor, nu vor slăbi partidul nostru, ci
din contra, vor duce la întărirea lui. Membri de partid simpli, organizaţiile de partid, clasa
muncitoare, va primi cu adâncă satisfacţie măsurile luate şi se vor uni şi mai strâns în ajutorul
Comitetului său Central, în frunte cu tov. Gheorghiu-Dej.
Nu odată în decursul istoriei sale, duşmani au încercat să distrugă dinăuntru unitatea
partidului nostru, dar nu le-a mers. Vasile Luca, ca vechi fracţionist, încearcă din nou să abată
partidul nostru de la linia leninist-stalinistă, dar a dat greş şi de data aceasta. Prins asupra faptelor
de netăgăduit, Luca încearcă să ne înşele vigilenţa revoluţionară.
Nu sunt deloc întemeiate vorbele lui Luca, cum că ,,a greşit" din cauză că s-a rupt de
partid, de conducerea partidului şi că din cauza îngâmfării lui a greşit. Adevărul e altul şi anume că
171
Luca a căutat să contrapună partidului o linie proprie a lui, care în fond nu avea alt scop decât acela
de a slăbi unitatea partidului, de a pune piedici în calea noastră spre construirea socialismului.
Tovarăşi, eu am avut ocazia, după apariţia Scrisorii Închise a C.C., adresată membrilor de
partid să vin în contact mai des cu Vasile Luca în muncă, prin faptul că dânsul primise sarcina ca
secretar al C.C. să ajute în muncă Regiunea Prahova. Cu această ocazie mi-am dat seama că
promisiunile făcute de Luca la Plenara C.C. din 29 februarie-I martie erau completamente false.
În discuţiile cu mine s-a manifestat deschis că nu este de acord cu Scrisoarea Închisă, deşi
a votat la Plenară. El afirma că faptele sunt „umflate" şi că felul cum se prelucrează, el nu este de
acord, fiindcă prelucrarea este tendenţioasă şi că nu este „dracul aşa de negru cum este prezentat".
La fel, Luca susţinea că tezele expuse în broşurile lui sunt juste, că chiar dacă au unele greşeli
,,mici", însă în fond ele sunt juste. In faţa activului de conducere a Regionalei, unde a luat cuvântul
de două ori în probleme economice, a vorbit în mod demagogic, fără a pomeni că el este
principalul vinovat în problema abaterii de dreapta ţărănească. Cuvintele lui erau ,,noi am greşit,
noi am topit chiaburii, organizaţiile de partid poartă vină" şi multe altele, căutând să arunce vina sa
pe seama întregului partid.
Cât priveşte despre lipsurile Ministerului de Finanţe şi situaţia cadrelor sau munca
aceasta, nu a suflat nici un cuvânt.
Faţă de aceste manifestări ale lui Luca, eu am poziţie deschisă de combatere a lui,
atrăgându-i atenţia că el nu a învăţat nimic din Plenara C.C. din 29 februarie-I martie. La toate
aceste intervenţii ale me-le, Luca desigur încerca să amelioreze lucrurile, că desigur are şi el 110 parte
de vină, dar nu aşa cum se spune". Eu i-am propus să participe la şedinţele cu activul unde se
prelucra Scrisoarea Închisă, însă Luca a refuzat categoric să participe, spunând cu ură, că „el nu are
ce căuta acolo, fiindcă lucrurile nu stau aşa cum sunt prezentate".
Aceste manifestări ale lui Luca eu le-am adus la timp la cunoştinţa tov. Gheorghiu-Dej şi
tov. Moghioroş. Mi-am exprimat părerea faţă de tov. Gheorghiu-Dej că Luca este laş şi nu este
deloc sincer faţă de partid şi că facem o greşeală ~ dacă îl vom ţine mai departe să conducă
sectorul economic de care s-a preocupat înainte.
Tovarăşi, cele arătate mai sus mi-au întărit convingerea şi mai mult că Luca nu este sincer
faţă de partid şi ca atare şi cele spuse de el în Plenara de astăzi nu pot fi luate drept cuvinte de
recunoaştere sinceră a abaterilor sale grave. Părerea mea - şi susţin acest lucru - este că linia lui
Luca este frate bun cu linia buharinistă-troţkistă-costovistă şi alţi de teapa lor.
Consider ca ceva cu totul neîntâmplător poziţia tov. Teohari Georgescu şi Ana Pauker.
Nu ne pot înşela vigilenţa revoluţionară aceşti doi tovi, care în cuvântările lor au fost nesinceri, nu
au spus adevărul, căutând să-şi ascundă greşelile lor ideologice prin fraze cu totul nejuste şi false în
fond (,,ne-am rupt de mase, de partid, ne-am îngâmfat şi de aceea am greşit"). Adevărul este altul,
tovarăşi, că prin poziţia lor, adoptată într-o perioadă destul de îndelungată, ei s-au situat alături de
Luca, l-au susţinut, şi împreună s-au ridicat în mod organizat împotriva liniei partidului, aşa cum
reiese clar din documentul prezentat Plenarei noastre.
Ei, Teohari şi Ana nu vor să arate sincer că împăciuitorismul şi oportunismul lor s-a
înrudit de minune cu linia lui Luca şi că nu este vorba de ,,nepricepere" aşa cum încearcă să
prezinte ei lucrurile, dar că la baza acestei linii, stă înţelegerea cu Luca de a opune partidului o
platformă politică comună, stabilită împreună timp îndelungat.
Tovarăşi, devierea oportunistă de dreapta, al cărei ideolog principal este Luca, urmat de
Teohari şi Ana, este o acţiune organizată de a lovi în unitatea partidului nostru, de a slăbi
autoritatea tov. Gheorghiu-Dej, de a nu-l recunoaşte ca conducător al partidului nostru. Eu cunosc
unele fapte care pot să întărească cele ce am afirmat mai sus. De exemplu în 1946-47, tov. Petrescu
172
Dumitru, actualul Ministru de Finanţe, mi-a arătat un material despre care cred că el a sesizat
partidul. Tov. Petrescu arăta în acest material cum că deţine fapte concrete de existenţa unor grupe
care duc o acţiune de subminare a autorităţii tov. Gheorghiu-Dej. El susţinea că Valter Roman, pe
atunci general de armată, avea dese întâlniri cu Boicu (Bibi), actualmente general la M.A.I. şi col.
dr. Brii! şi alţi tovi evrei, care se întâlnesc des şi discută pe socotelile tov. Gheorghiu, cum că este
incapabil de a conduce partidul, că Ana este mult mai deşteaptă şi că în fond ea este conducătorul
partidului. Tov. Petrescu arăta în material cum că Valter Roman în faţa lui s-a manifestat împotriva
unui articol al tov. Gheorghiu apărut în „Scânteia", cum că nu valorează nimic şi alte lucruri care
nu mi le pot aminti acum. Materialul despre care arăt, l-am citit împreună cu tov. Petrescu, aceasta
pentru că pe acea vreme lucram împreună cu problema militară. Ştiu că tov. Petrescu mi-a spus că
a predat acest material Comisiei Controlului de Partid şi că a sesizat şi pe tov. Teohari şi alţii, pe
care nu mi-i amintesc acum. Eu nu am adus la cunoştinţa conducerii partidului, fiindcă eram
singuri că tov. Petrescu a predat acest material unde trebuie.
După cât îmi amintesc, Valter Roman la un timp scurt a fost scos din Armată, dar nu pot
să afirm dacă are o legătură cu materialul prezentat de Petrescu partidului. Părerea mea este să se
ceară acest material şi tov. Petrescu să fie rugat să dea detalii cu privire la acest caz. De asemenea
sunt de părere să se cerceteze cum Valter Roman a ajuns în fruntea Ministerului Poştelor.
Tovarăşi, înfierez cu hotărîre acţiunea duşmănoasă a lui Luca şi poziţia împăciuitoristă
oportunistă a lui Teohari şi Ana. Sunt în totul de acord cu documentul prezentat plenarei noastre
cât şi cu măsurile propuse de Comisie. Am ferma convingere că partidul nostru va ieşi mai puternic
în urma măsurilor ce vor fi luate de Plenara C.C.
În ce mă priveşte pe mine, tovarăşi, eu mă simt mai întărit în urma acestei Plenare şi voi
lupta cu şi mai mare fermitate pentru zdrobirea în faţă a oricărei încercări care va căuta să slăbească
unitatea politico-morală a partidului nostru. Îmi voi ascuţi şi mai mult vigilenţa revoluţionară şi voi
lupta mai hotăn'"t pentru aplicarea în viaţă a liniei leninist-staliniste a partidului nostru drag, în frunte
cu tov. Gheorghiu-Dej.
D.A.N.l.C.,fond C.C. al P.C.R. -Cancelarie, dosar41/1952,f. 2, 4-152.
23. 1952, mai, 29. Stenograma şedinţei Biroului Politic al C.C. al P.M.R. privind
repartizarea muncii pe linie departid (Birou Politic, Secretariat) şi de stat
Stenograma
şedinţei Biroului Politic al C.C. al PM.R.
din 29 mai 1952
Au fost prezenţi tovarăşii: Gheorghe Gheorghiu-Dej, Alexandru Moghioroş, Miron

Constantinescu, Gheorghe Apostol, Chivu Stoica, Emil Bodnăraş, Petre Borilă şi Constantin
Pârvulescu.
Ordine de zi:
1. Repartizarea muncii în Biroul Politic şi Secretariat
2. Repartizarea muncii pe linie de Stat.
Pe linie de partid, Biroul Politic a aprobat împărţirea muncii în felul următor:
Tov. Gheorghiu-Dej
173
Conducerea şi coordonarea întregii munci de partid şi de stat
Tov. L Chişinevschi
1. Secţia Propagandă
2. Secţia Externă
3. Direcţia Superioară Politică a Armatei
4. Direcţia Superioară Politică a M.A.I.
5. Secţia Administrativ-Politică
6. Secţia Cadrelor Exterioare.
Tov. Al. Moghioroş
1. Secţia Organelor Conducătoare de Partid
2. Sectorul de Verificare al Cadrelor
3. Gospodăria de Partid
4. Cancelaria C.C.
5. C.C. U.T.M.
Tov. Miron Constantinescu
1. Secţia Plan-Finanţe
Tov. Gh. Apostol
1. Secţia Agrară
2. Direcţia Politică a Ministerului Agriculturii
3. Sindicatele
Tov. C. Pârvulescu
Preşedinte al Comisie de Control
Tov. Chivu Stoica:
1. Secţia Industria Grea
2. Secţia Industria Uşoară
3. Direcţia Politică a Transportului
Tov. Petre Borilă
Frontul Plugarilor
Comitetele Naţionale
Tov. Emil Bodnliraş
Ministru al Forţelor Armatei R.P.R.
Tov. Ana Pauker
U.F.D.R.
Tov. Gheorghiu-Dej: Biroul Politic este deci de acord cu această împărţire a muncii pe
linie de partid.
Va trebui să întărim serios Secţia Agrară.
Trecem la punctul 2 al ordinei de zi: împărţirea muncii pe linie de stat.
Tov. Miron Constantinescu: (citeşte lista ministerelor, comitetelor de stat, comisiilor de
stat şi direcţiilor generale care nu fac parte din Birourile Consiliului de Miniştri):
Ministerul Afacerilor Interne Tov. Gheorghiu-Dej
Ministerul Forţelor Armate (membru în prezidiu) Tov. Gheorghiu-Dej
Direcţia Gen. a Canalului Dunăre-Marea Neagră Tov. Gheorghiu-Dej
Preşedintele Comitetului de Stat al Planificării (memb. prez.) Tov. M. Constantinescu
Dir. Gen. a Rezervelor de Mat. lnd. şi Alimentare Tov. M. Constantinescu
Comisia de Stat Tov. M. Constantinescu
Direcţia Generală a Preţurilor Tov. M. Constantinescu
174
Direcµa Generală de Statistică Tov. M. Constantinescu
Ministerul Finanţelor (membru în Prezidiu) Tov. Dtru Petrescu
Preşed. Comitetului de Stat al Aprovizionării (membr. prez.) Tov. Stanciu Emil
Comisia de colaborare tehnico-ştiinµfică Tov. Stanciu Emil
Direcµa Generală Hidrometeorologică Tov. Stanciu Emil
Ministerul Comerţului Exterior Tov. Gheorghiu-Dej
Comitetul de Stat pentru Tehnică Tov. Chivu Stoica
Comitetul Construcµilor Tov. Chivu Stoica
Comisia pentru muncă, norme şi salarii Tov. Chivu Stoica
Controlul de Stat Tov. Borilă Petre
Ministerul Justiµei Tov. Borilă Petre
Arbitrajul de Stat Tov. Borilă Petre
Ministerul Cultelor Tov. Borilă Petre
Direcµa Generală a Rezervelor de Muncă Tov. I. Chişinevschi
Direcµa Generală a Presei şi Tipăriturilor Tov. I. Chişinevschi
Comisia Centrală a Aviaµei Sportive Tov. I. Chişinevschi
Agenµa Română de Presă Tov. I. Chişinevschi
Ministerul Sănătăµi Tov. I. Chişinevschi
Crucea Roşie Tov. I. Chişinevschi
Ministerul de Externe Tov. Ana Pauker
Comitetul Premiului de Stat Tov. Ana Pauker
Ministerul Prevederilor Sociale Tov. Ana Pauker
Institutul Relaµilor Cult cu Străinătatea Tov. Ana Pauker
Tov. Gheorghiu-Dej: Ce aveµ de obiectat?

Tov. Chivu: Comisia de Stat pt. muncă, norme şi salarii este strâns legată de Plan şi este
la mine. Vă rog să o treceµ la tov. Miron.
Tov. Gheorghiu-Dej: Este just. Primim propunerea tov. Chivu? (Toµ tovarăşii sunt de
acord).
Tov. Apostol: În scurtă vreme va trebui să treacă la C.G.M., în U.R.S.S. aşa este.
Tov. Gheorghiu-Dej: Mai târziu. Deci s-a primit de către Biroul Politic propunerea tov.
Chivu de a se trece Comisia de norme şi salarii sub controlul tov. Miron Constantinescu.
Altă propunere nu mai este?
Deci, s-au primit propunerile Secretariatului de modul de împărµre a comitetelor şi
instituµilor care nu intră în sistemul nici unui birou pe ramuri.
Acum trecem la împărµrea birourilor pe ramuri.
Tov. Miron Constantinescu: (citeşte)
Tov. Gheorghiu-Dej: În Biroul Industriei Grele unim Transporturile şi
Telecomunicaµile, pentru că trebuiesc unite. Este un birou greu. Pe Loncear îl facem ministru al
Metalurgiei şi îl eliberăm pe Chivu.
Pe tov. Vasilichi îl trecem şeful Secµei Industriei Uşoare din cadrul C.C., să-i dăm o
muncă concretă.
Tov. Pârvulescu: Perioada din Franţa nu s-a putut verifica cum trebuie, a avut munca de
răspundereacolo, n-a respectat regulile conspiraµei şi din cauza aceasta a căzut.
Tov. Gheorghiu-Dej: Este ceva grav, suspect?
175
Tov. Pârvulescu: Mai sunt declaraţiile lui ..... ." care este deţinut în Ungaria care arată că
el a venit cu un mareşal titoist în avionul organizat de ei.
· Tov. Moghioroş: Toţi au venit de acolo aşa.
Tov. Gheorghiu-Dej: Şi Gaston şi alţii.
Tov. Pârvulescu: Materialul care îl deţinem până acum este pe linia aceasta.
Tov. M. Constantinescu: El este în Biroul Industriei Grele şi aici trece şeful industriei
uşoare.
Tov. Gheorghiu-Dej: Eu propun în legătură cu tov. Vasilichi, dacă se cunoaşte şi sunt

dovezi despre dânsul că este un om suspect, că nu prezintă garanţie, atunci îl scoatem de la muncă.
Dacă avem dovezi că este duşman, a fost informator, trădător, atunci s-a terminat, punem
chestiunea pe ordinea de zi, scoaterea lui din partid şi trimiterea sa în cercetarea organelor de stat.
Iar dacă nu avem, noi n-avem dreptul după statut să îndepărtăm din muncă un om şi deocamdată
după câte ştiu eu nu sunt asemenea dovezi. Poate să fie pus să conducă Secţia Industrie Uşoară?
Tov. Pârvulescu: Eu cred cu ceea ce ştim noi, poate.
Tov. Gheorghiu-Dej: Atunci propunerea de a pune pe tov. Vasilichi ca şeful Secţiei
Industriei Uşoare se primeşte? (Toţi tovarăşii sunt de acord)
Deci Biroul Politic este de acord să-l însărcinez ca şef al Secţiei Industriei Uşoare pe tov.
Vasilichi.
În al doilea rând propun ca Comisia (sic!) Controlului de Partid să vină cu concluziile în
faţa Biroului Politic în legătură cu situaţia lui Vasilichi, nu putem să lăsăm oamenii aşa.
Alcătuirea unei singure societăţi Sovrompetrol este a lui Vasilichi. A avut anumite
neînţelegeri şi ieşiri. A fost prizonierul specialiştilor de acolo şi a vorbit cu limbajul specialiştilor şi
a adoptat părerile lor în anumite privinţe, nu pot să mă pronunţ dacă sunt antisovietice sau nu, ele
însă au produs anumite impresii tovarăşilor sovietici şi a exprimat poate anumite păreri ale unor
specialişti care aveau într-adevăr sentimente antisovietice. Aceasta se poate. Dar a spune că are
atitudine antisovietică nu aş putea să spun.
Şi mai este documentul ce a venit de la Budapesta.
Nu mai este membru al Biroului Politic, numai în C.C.
Există materialul pentru scoaterea din partid şi trimiterea în faţa unei comisii de anchetă?
Tov. Miron Constantinescu: Nu există.
Tov. Gheorghiu-Dej: Este un duşman? Este membru de partid, deci trebuie săi se dea o
sarcină, este membru al C.C. nu poate să rămână fără o muncă concretă, că se descompune.
Trebuie deci dată ceva. S-a primit propunerea? (Toţi tovarăşii sunt de acord). Şi cu atât mai bine că
îl scoatem din Biroul Industriei Grele şi trece la Industria Uşoară.
Tov. Pârvulescu: Sunt de acord.
Tov. Gheorghiu-Dej: Să duceţi lucrurile până la capăt şi să veniţi cu concluziile.
Tov. M. Constantinescu: (Citeşte Biroul Industriei Uşoare)
Tov. Gheorghiu-Dej: Se propune Pavel Ştefan în locul lui Prisnea, la Gospodăria
Silvică se propune Suder Mihai şi ca preşedinte al Cooperaţiei Meşteşugăreşti, Vaida Vasile. La
Agricultură este depăşit şi la Agricultură propunem pe Prisnea. Aveţi vreo obiecţie la propunere?
(Tovarăşii sunt de acord).
Tov. Bodnăraş: Tov. Borilă rămâne şi preşedintele Controlului de Stat şi în cadrul
muncii lui pe linie de stat el nu poate să se controleze.
Tov. Gheorghiu-Dej: Este vremelnic. O să găsim pe cineva.
176
Dumitru, actualul Ministru de Finanţe, mi-a arătat un material despre care cred că el a sesizat
partidul. Tov. Petrescu arăta în acest material cum că deţine fapte concrete de existenţa unor grupe
care duc o acţiune de subminare a autorităţii tov. Gheorghiu-Dej. El susţinea că Valter Roman, pe
atunci general de armată, avea dese întâlniri cu Boicu (Bibi), actualmente general la M.A.I. şi col.
dr. Brill şi alţi tovi evrei, care se întâlnesc des şi discută pe socotelile tov. Gheorghiu, cum că este
incapabil de a conduce partidul, că Ana este mult mai deşteaptă şi că în fond ea este conducătorul
partidului. Tov. Petrescu arăta în material cum că Valter Roman în faţa lui s-a manifestat împotriva
unui articol al tov. Gheorghiu apărut în „Scânteia", cum că nu valorează nimic şi alte lucruri care
nu mi le pot aminti acum. Materialul despre care arăt, l-am citit împreună cu tov. Petrescu, aceasta
pentru că pe acea vreme lucrăm împreună cu problema militară. Ştiu că tov. Petrescu mi-a spus că
a predat acest material Comisiei Controlului de Partid şi că a sesizat şi pe tov. Teohari şi alţii, pe
care nu mi-i amintesc acum. Eu nu am adus la cunoştinţa conducerii partidului, fiindcă eram
singuri că tov. Petrescu a predat acest material unde trebuie.
După cât îmi amintesc, Valter Roman la un timp scurt a fost scos din Armată, dar nu pot
să afirm dacă are o legătură cu materialul prezentat de Petrescu partidului. Părerea mea este să se
ceară acest material şi tov. Petrescu să fie rugat să dea detalii cu privire la acest caz. De asemenea
sunt de părere să se cerceteze cum Valter Roman a ajuns în fruntea Ministerului Poştelor.
Tovarăşi, înfierez cu hotărîre acţiunea duşmănoasă a lui Luca şi poziţia împăciuitoristă
oportunistă a lui Teohari şi Ana. Sunt în totul de acord cu documentul prezentat plenarei noastre
cât şi cu măsurile propuse de Comisie. Am ferma convingere că partidul nostru va ieşi mai puternic
în urma măsurilor ce vor fi luate de Plenara C.C.
În ce mă priveşte pe mine, tovarăşi, eu mă simt mai întărit în urma acestei Plenare şi voi
lupta cu şi mai mare fermitate pentru zdrobirea în faţă a oricărei încercări care va căuta să slăbească
unitatea politico-morală a partidului nostru. Îmi voi ascuţi şi mai mult vigilenţa revoluţionară şi voi
lupta mai hotădt pentru aplicarea în viaţă a liniei leninist-staliniste a partidului nostru drag, în frunte
cu tov. Gheorghiu-Dej.
D.A.N/.C..fond C.C. al P.C.R. - Cancelarie, dosar41/1952,f. 2, 4-152.
23. 1952, mai 29. Stenograma şedinţei Biroului Politic al C.C. al P.M.R. privind
repartizarea muncii pe linie de partid (Birou Politic, Secretariat) şi de stat
Stenograma
din 29 mai 1952
Au fost prezenţi tovarăşii: Gheorghe Gheorghiu-Dej, Alexandru Moghioroş, Miron

Constantinescu, Gheorghe Apostol, Chivu Stoica, Emil Bodnăraş, Petre Borilă şi Constantin
Pârvulescu.
Ordine de zi:
1. Repartizarea muncii în Biroul Politic şi Secretariat
2. Repartizarea muncii pe linie de Stat.
Pe linie de partid, Biroul Politic a aprobat împărţirea muncii în felul următor:
Tov. Gheorghiu-Dej
173
Conducerea şi coordonarea întregii munci de partid şi de stat
Tov. L Chişinevschi
1. Secţia Propagandă
2. Secţia Externă
3. Direcţia Superioară Politică a Armatei
4. Direcţia Superioară Politică a M.A.I.
5. Secţia Administrativ-Politică
6. Secţia Cadrelor Exterioare.
Tov. Al. Moghioroş
1. Secţia Organelor Conducătoare de Partid
2. Sectorul de Verificare al Cadrelor
3. Gospodăria de Partid
4. Cancelaria C.C.
5. C.C. U.T.M.
Tov. Miron Constantinescu
1. Secţia Plan-Finanţe
Tov. Gh. Apostol
1. Secţia Agrară
2. Direcţia Politică a Ministerului Agriculturii
3. Sindicatele
Tov. C. Pârvulescu
Preşedinte al Comisie de Control
Tov. Chivu Stoica:
1. Secţia Industria Grea
2. Secţia Industria Uşoară
3. Direcţia Politică a Transportului
Tov. Petre Borilă
Frontul Plugarilor
Comitetele Naţionale
Tov. Emil Bodnăraş
Ministru al Forţelor Armatei R.P.R.
Tov. Ana Pauker
U.F.D.R.
Tov. Gheorghiu-Dej: Biroul Politic este deci de acord cu această împărţire a muncii pe
linie de partid.
Va trebui să întărim serios Secţia Agrară.
Trecem la punctul 2 al ordinei de zi: împărţirea muncii pe linie de stat.
Tov. Miron Constantinescu: (citeşte lista ministerelor, comitetelor de stat, comisiilor de
stat şi direcţiilor generale care nu fac parte din Birourile Consiliului de Miniştri):
Ministerul Afacerilor Interne Tov. Gheorghiu-Dej
Ministerul Forţelor Armate (membru în prezidiu) Tov. Gheorghiu-Dej
Direcţia Gen. a Canalului Dunăre-Marea Neagră Tov. Gheorghiu-Dej
Preşedintele Comitetului de Stat al Planificării (memb. prez.) Tov. M. Constantinescu
Dir. Gen. a Rezervelor de Mat. lnd. şi Alimentare Tov. M. Constantinescu
Comisia de Stat Tov. M. Constantinescu
Direcţia Generală a Preţurilor Tov. M. Constantinescu
174
Direcţia Generală de Statistică Tov. M. Constantinescu
Ministerul Finanţelor (membru în Prezidiu) Tov. Dtru Petrescu
Preşed. Comitetului de Stat al Aprovizionării (membr. prez.) Tov. Stanciu Emil
Comisia de colaborare tehnico-ştiinţifică Tov. Stanciu Emil
Direcţia Generală Hidrometeorologică Tov. Stanciu Emil
Ministerul Comerţului Exterior Tov. Gheorghiu-Dej
Comitetul de Stat pentru Tehnică Tov. Chivu Stoica
Comitetul Construcţiilor Tov. Chivu Stoica
Comisia pentru muncă, norme şi salarii Tov. Chivu Stoica
Controlul de Stat Tov. Borilă Petre
Ministerul Justiţiei Tov. Borilă Petre
Arbitrajul de Stat Tov. Borilă Petre
Ministerul Cultelor Tov. Borilă Petre
Direcţia Generală a Rezervelor de Muncă Tov. I. Chişinevschi
Direcţia Generală a Presei şi Tipăriturilor Tov. I. Chişinevschi
Comisia Centrală a Aviaţiei Sportive Tov. I. Chişinevschi
Agenţia Română de Presă Tov. I. Chişinevschi
Ministerul Sănătăţii Tov. I. Chişinevschi
Crucea Roşie Tov. I. Chişinevschi
Ministerul de Externe Tov. Ana Pauker
Comitetul Premiului de Stat Tov. Ana Pauker
Ministerul Prevederilor Sociale Tov. Ana Pauker
Institutul Relaţiilor Cult. cu Străinătatea Tov. Ana Pauker
Tov. Gheorghiu-Dej: Ce aveţi de obiectat?

Tov. Chivu: Comisia de Stat pt. muncă, norme şi salarii este strâns legată de Plan şi este
la mine. Vă rog să o treceţi la tov. Miron.
Tov. Gheorghiu-Dej: Este just. Primim propunerea tov. Chivu? (Toţi tovarăşii sunt de
acord).
Tov. Apostol: În scurtă vreme va trebui să treacă la C.G.M., în U.R.S.S. aşa este.
Tov. Gheorghiu-Dej: Mai târziu. Deci s-a primit de către Biroul Politic propunerea tov.
Chivu de a se trece Comisia de norme şi salarii sub controlul tov. Miron Constantinescu.
Altă propunere nu mai este?
Deci, s-au primit propunerile Secretariatului de modul de împărţire a comitetelor şi
instituţiilor care nu intră în sistemul nici unui birou pe ramuri.
Acum 'trecem la împărţirea birourilor pe ramuri.
Tov. Miron Constantinescu: (citeşte)
Tov. Gheorghiu-Dej: În Biroul Industriei Grele unim Transporturile şi
Telecomunicaţiile, pentru că trebuiesc unite. Este un birou greu. Pe Loncear îl facem ministru al
Metalurgiei şi îl eliberăm pe Chivu.
Pe tov. Vasilichi îl trecem şeful Secţiei Industriei Uşoare din cadrul C.C., să-i dăm o
muncă concretă.
Tov. Pârvulescu: Perioada din Franţa nu s-a putut verifica cum trebuie, a avut munca de
răspundere acolo,
n-a respectat regulile conspiraţiei şi din cauza aceasta a căzut.
Tov. Gheorghiu-Dej: Este ceva grav, suspect?
175
Tov. Pârvulescu: Mai sunt declaraţiile lui ..... : care este deţinut în Ungaria care arată că
el a venit cu unmareşal titoist în avionul organizat de ei.
· Tov. Moghioroş: Toţi au venit de acolo aşa.
Tov. Gheorghiu-Dej: Şi Gaston şi alţii.
Tov. Pârvulescu: Materialul care îl deţinem până acum este pe linia aceasta.
Tov. M. Constantinescu: El este în Biroul Industriei Grele şi aici trece şeful industriei
uşoare.
Tov. Gheorghiu-Dej: Eu propun în legătură cu tov. Vasilichi, dacă se cunoaşte şi sunt

dovezi despre dânsul că este un om suspect, că nu prezintă garanţie, atunci îl scoatem de la muncă.
Dacă avem dovezi că este duşman, a fost informator, trădător, atunci s-a terminat, punem
chestiunea pe ordinea de zi, scoaterea lui din partid şi trimiterea sa în cercetarea organelor de stat.
Iar dacă nu avem, noi n-avem dreptul după statut să îndepărtăm din muncă un om şi deocamdată
după câte ştiu eu nu sunt asemenea dovezi. Poate să fie pus să conducă Secţia Industrie Uşoară?
Tov. Pârvulescu: Eu cred cu ceea ce ştim noi, poate.
Tov. Gheorghiu-Dej: Atunci propunerea de a pune pe tov. Vasilichi ca şeful Secţiei
Industriei Uşoare se primeşte? (Toţi tovarăşii sunt de acord)
Deci Biroul Politic este de acord să-l însărcinez ca şef al Secţiei Industriei Uşoare pe tov.
Vasilichi.
În al doilea rând propun ca Comisia (sic!) Controlului de Partid să vină cu concluziile în
faţa Biroului Politic în legătură cu situaţia lui Vasilichi, nu putem să lăsăm oamenii aşa.
Alcătuirea unei singure societăţi Sovrompetrol este a lui Vasilichi. A avut anumite
neînţelegeri şi ieşiri. A fost prizonierul specialiştilor de acolo şi a vorbit cu limbajul specialiştilor şi
a adoptat părerile lor în anumite privinţe, nu pot să mă pronunţ dacă sunt antisovietice sau nu, ele
însă au produs anumite impresii tovarăşilor sovietici şi a exprimat poate anumite păreri ale unor
specialişti care aveau într-adevăr sentimente antisovietice. Aceasta se poate. Dar a spune că are
atitudine antisovietică nu aş putea să spun.
Şi mai este documentul ce a venit de la Budapesta.
Nu mai este membru al Biroului Politic, numai în C.C.
Există materialul pentru scoaterea din partid şi trimiterea în faţa unei comisii de anchetă?
Tov. Miron Constantinescu: Nu există.
Tov. Gheorghiu-Dej: Este un duşman? Este membru de partid, deci trebuie săi se dea o
sarcină, este membru al C.C. nu poate să rămână tără o muncă concretă, că se descompune.
Trebuie deci dată ceva. S-a primit propunerea? (Toţi tovarăşii sunt de acord). Şi cu atât mai bine că
îl scoatem din Biroul Industriei Grele şi trece la Industria Uşoară.
Tov. Pârvulescu: Sunt de acord.
Tov. Gheorghiu-Dej: Să duceţi lucrurile până la capăt şi să veniţi cu concluziile.
Tov. M. Constantinescu: (Citeşte Biroul Industriei Uşoare)
Tov. Gheorghiu-Dej: Se propune Pavel Ştefan în locul lui Prisnea, la Gospodăria
Silvică se propune Suder Mihai şi ca preşedinte al Cooperaţiei Meşteşugăreşti, Vaida Vasile. La
Agricultură este depăşit şi la Agricultură propunem pe Prisnea. Aveţi vreo obiecţie la propunere?
Tov. Bodnăraş: Tov. Borilă rămâne şi preşedintele Controlului de Stat şi în cadrul
muncii lui pe linie de stat el nu poate să se controleze.
Tov. Gheorghiu-Dej: Este vremelnic. O să găsim pe cineva.
176
Tov. Moghioroş: E bazat pe încredere.
Tov. Chişinevschi: Timp de câteva săptămâni să-şi pregătească cadre.
Tov. Gheorghiu-Dej: La Controlul de Stat trebuie găsit un om care într-adevăr poate să
asigure continuitatea şi să ducă la bun sfârşit sarcinile, altfel îl punem formal şi pentru că este şi
preşedintele Comisiei Controlului de Stat să rămână numai cu asta? Este membru al Biroului
Politic. Eu cred că o să poată face faţă. De acord? (De acord). Deci Biroul Politic primeşte
propunerile.
Tov. Pârvulescu: Şi în locul lui Agiu trebuie să găsim pe cineva.
Tov. Gheorghiu-Dej: Se primeşte împărţirea aceasta? (Tovarăşii sunt de acord).
Încă un lucru. Ne-am gândit că primele măsuri şi cele mai urgente care stau în faţa
partidului şi statului sunt: întărirea conducerii Ministemlui Agriculturii şi Ministerului Industriei
Alimentare, măsuri dec; în aceste două sectoare de care depinde asigurarea în cea mai mare măsură
a ordinei în circulaţia şi îmbunătăţirea stării materiale, aprovizionarea muncitorilor. Aşa că lucrul
acesta trebuie făcut deîndată. Prea multe schimbări în viaţa de stat nu este bine să facem deodată.
Schimbăm pe Vaida, o să trebuiască să schimbăm pe Diaconescu şi trebuie luate măsuri de întărire
a conducerii acestor sectoare. În rest să rămânem aşa cum suntem. La Cooperaţie lăsăm mai
departe pe Agiu. Ministerul Agriculturii trece la Cooperaţia Meşteşugărească. Vom schimba după
câtva timp, nu imediat, după ce avem un studiu complet.
Atrag atenţia ca fiecare schimbare să nu fie făcută numai de sus, ci imediat sectorul să
grupeze oamenii să facă schimbări interioare pentru întărirea conducerii de la bun început. De
acord? (Tovarăşii sunt de acord).
Tov. Chivu: Să despărţim Ministerul Industriei Chimice. N-o să poată să cuprindă
Loncear.
Tov. Gheorghiu-Dej: Nu este bine. Eu nu sunt de acord cu propunerea.
Tov. Bodnăraş: La Departamentul Special cine trece?
Tov. Chivu: Cristali.
Tov. M. Constantinescu: Prezidiul şi Biroul Guvernului.
Preşedintele Consiliului de Miniştri Dr. P. Groza
Prim vicepreşedinte Gheorghiu-Dej
Vicepreşedinte Chivu Stoica
Vicepreşedinte I. Chişinevschi
Vicepreşedinte Gh. Apostol
Vicepreşedinte Ana Pauker
Membrii Prezidiului:
Miron Constantinescu Dumitru Petrescu
Petre Borilă Emil Stanciu
Biroul Prezidiului:
Gheorghiu-Dej Chivu Stoica
I. Chişinevschi Oh.Apostol
Al. Moghioroş
Tov. Gheorghiu-Dej: De acord? (Tovarăşii sunt de acord).
Încă o problemă foarte serioasă care trebuie s-o supunem Biroului Politic pentru că va
trebui să fie luată o hotărîre în această privinţă.
După ce luăm toate aceste măsuri, trebuie încă de acum să dăm curs pregătirii schimbării
lui Groza. Să unificăm funcţiile statului şi partidului într-o singură mână.
(Tovarăşii cu toţii sunt de acord)
177
Să se simtă că este o conducere unitara, fennă şi întrucât Groza ne este prieten şi a adus
servicii partidului şi ţării, este un om care ascultă, va trebui să-i dăm o funcţie corespunzătoare. El are
influenţa asupra anumitor pături ale populaţiei ţării, în special ţărănimea, mica burghezie, are şi
anumită experienţă acumulată şi a mai crescut muncind cu noi, totuşi nu este un comunist Însă un om
disciplinat, care ascultă. Întrucât Parhon a îmbătrânit şi trebuie să apreciem că noi n-am dat suficientă
importanţă Prezidiului Marii Adunării Naţionale, a fost formal, va trebui în viitor şi aici să intre în
normal. Cred că, cel mai nimerit loc, pentru Groza ar fi preşedinte, în locul lui Parhon. Însă aceasta
trebuie făcut aşa ca să nu sufere Parhon, să se dedice lucrărilor ştiinţifice, pe linie de A.R.L. U.S.
Tov. Chişinevschi: Este mare om de ştiinţă, preşedinte de onoare al Academiei.
Tov. Gheorghiu-Dej: Să vorbim cu dânsul ca el să facă această cerere de eliberare din
funcţia de preşedinte, că îi răpeşte timp şi vrea să se dedice ştiinţei, cere partidului şi guvernului şi
vom fi de acord. Cine să-I înlocuiască? N-avem altă candidatură decât Groza. Să convocăm
sesiunea Marii Adunări naţionale şi să luăm aceste măsuri de schimbare a lui Groza.
În ce priveşte înlocuirea lui Groza trebuie să ne pronunţăm pe cine trebuie să punem
preşedinte al Consiliului de Miniştri.
Tov. Chişinevschi: Este o necesitate să fie tov. Gheorghiu.
Tov. Bodrulraş: Rezultă şi din formularea atribuţiilor.
Tov. Miron Constantinescu: Conducerea şi coordonarea muncii de partid şi de stat.
Tov. Gheorghiu-Dej: Deci, Biroul Politic este de acord să desemneze pe Gheorghiu-
Dej, În cât timp să facem? Propun să facem cât mai curând. Tov. Moghioroş şi Chişinevschi să ia
măsuri organizatorice de pregătire a acestui lucru, convocarea Marii Adunării Naţionale şi să pună
pe ordinea de zi acest lucru şi să mai găsim şi alte chestiuni.
Tov. Miron Constantinescu: Raionarea.
Tov. Gheorghiu-Dej: Este o chestiune cu care trebuie să mai aşteptăm.
Planul de desfăşurare a acţiunii să supuneţi Biroului Politic şi în cursul săptămânii
viitoare să fixăm ziua când să fie convocată Marea Adunare Naţională şi până atunci toate lucrurile
să fie puse la punct. Un grafic de realizare a sarcinilor puse de Biroul Politic.
Cu Parhon o să vorbim noi trei: Eu, Chişinevschi şi Pârvulescu. Şi după ce a făcut
scrisoarea ne întâlnim cu Groza, stăm de vorbă cu el.
Tov. Bodrulraş: EI adresează scrisoarea Consiliului de Miniştri?
Tov. Chişinevschi: Secretariatul General al partidului şi preşedintelui Consiliului de
Miniştri.
Tov. Bodrulraş: Şi Groza singur o să vină să spună: uite scrisoarea, hai să ne stltuim.
Tov. Gheorghiu-Dej: Noi putem după masă să stăm de vorbă cu Parhon.
Tov. M. Constantinescu: La începutul lui iunie putem convoca Marea Adunare
Naţională, în 8-10 iunie.
Tov. Gheorghiu-Dej: Mai devreme.
Tov. Miron Constantinescu: Să ne gândim ce ordine de zi punem.
Tov. Chişinevschi: O să ne gândim.
Tov. Gheorghiu-Dej: De acord? (Toţi tovarăşii sunt de acord).
Încă un lucru: cine aduce la cunoştinţă celor care au funcţii de partid? Tov. Moghioroş şi
pe linie de stat eu şi Chişinevschi.
Tov. Borilil: Să facem în şedinţa Prezidiului pe linie de stat
Tov. Gheorghiu-Dej: Just Cu asta am terminat ordinea de zi .
...
D.A.N.l.C..fond C.C. al P.C.R. - Cancelarie, dosar44/1952,f 2-10
178
24. 1952, mai 29. Procesul-verbal şi stenograma şedinţei Biroului Politic al C.C. al
P.M.R. referitoare la: desfăşurarea sesiunii Marii Adunări Naţionale; declaraţia Guvernului
Român în legătură cu semnarea la Bonn a „Tratatului General"; limitele în care membrii
Biroului Politic pot să informeze pe alţi membrii de partid asupra problemelor discutate în
şedinţă; trimiterea la Comitetele regionale de partid a proceselor-verbale ale şedinţelor Biroului
Politic, Plenarelor şi a Secretariatului C. C. al P.M.R. ş.a.
Proces-verbal Nr. 13
al şedinţei Biroului Politic al
C.C. al P.M.R.
din 31 mai 1952
Iau parte la şedinţă tovarăşii: Gh. Gheorghiu-Dej, Iosif Chişinevschi, Alexandru

Moghioroş, Miron Constantinescu, Gheorghe Apostol, Chivu Stoica, Petre Borilă şi
Constantin Pârvulescu.
Prezidează tovarăşul Gheorghe Gheorghiu-Dej.
Biroul Politic în urma discuţiunilor şi a propunerilor făcute în şedinţă, a luat în
unanimitate următoarele hotărîri:
I. Cu privire la desfăşurarea sesiunii Marii Adunări Naţionale.
1. Se vor supt.ne aprobării Marii Adunări Naţionale:
- Proiectul de Lege pentru organizarea judecătorească;
- Proiectul de Lege pentru înfiinţarea Procuraturii R.P.R.;
- Proiectul de Lege pentru organizarea instanţelor şi procuraturilor militare.
- Proiectul de Lege pentru ratificarea decretelor emise de Prezidiul Marii Adunări
Naţionale.
- Scoaterea din Comisia pentru pregătirea Proiectului noii Constituţii a lui Vasile Luca şi
a lui Teohari Georgescu.
- O moţiune de protest împotriva arestării lui Jacques Duclos.
- O moţiune de protest împotriva atrocităţilor comise de imperialiştii americani în insula
Kociedo.
2. Se va citi scrisoarea prin care tov. C.I. Parhon cere să fie eliberat din funcţiunea de
Preşedinte al Prezidiului Marei Adunări Naţionale.
Se va alege comisia pentru desemnarea candidaturii în funcţia de preşedinte al Prezidiului
Marii Adunări Naţionale care va propune candidatura tov. Dr. Petru Groza.
Se va întruni Prezidiul Marii Adunări Naţionale care va propune candidatura tov. Gh.
Gheorghiu-Dej în funcţia de preşedinte al Consiliului de Miniştri al R.P.R.
II. Cu privire la atitudinea faţă de primirea de către Truman a unei delegaţii a
,,Comitetului Deportaţilor" din România.
Se va lua poziţie în presă faţă de declaraţiile lui Truman în grădina Casei Albe, printr-un
articol combativ pentru demascarea imperialiştilor americani care caută să justifice amestecul în
treburile interne ale ţării noastre şi să abată atenţia de la dificultăţile în care se zbate regimul
capitalist
III. Cu privire la organizarea în luna iulie a unui schimb de 30 pionieri din Sofia şi
Bucureşti.
Sfatul Popular al oraşului Bucureşti va răspunde Sfatului Popular din Sofia că primeşte
propunerea de a organiza în timpul vacanţei un schimb de 30 de pionieri din Sofia şi Bucureşti.
IV. Cu privire la vizitarea oraşului Brăila de către un grup de cetăţeni bulgari.
179
Se aprobă cererea Ministerului Afacerilor Externe al R.P. Bulgaria de a se permite unui
grup de 600 cetăţeni bulgari să viziteze oraşul Brăila.
Sfatul Popular al oraşului va organiza primirea oaspeţilor.
V. Cu privire la felicitarea tov. V Siroky cu ocazia împlinirii a 50 de ani.
Se va trimite o scrisoare de felicitare.
VI. Cu privire la propunerile Guvernului italian în legătură cu unele persoane
condamnate în R.P.R.
Se va accepta propunerea guvernului italian de a se expulza din R.P.R. cetăţeanul italian
Pintori, în schimbul compensaţiilor cerute de Guvernul român şi în vederea restabilirii relaţiilor
economice dintre Italia şi R.P.R.
VII. Cu privire la Declaraţia Guvernului R.P.R. în legătură cu semnarea la Bonn a
,,Tratatului General".
Se aprobă textul anexat al Declaraţiei Guvernului R.P.R.
VIII. Cu privire la limitele în care membrii Biroului Politic pot să informeze pe alţi
tovarăşi asupra problemelor discutate în şedinţă.
Biroul Politic:
a) Atrage atenţia tov. Miron Constantinescu, că nu a procedat just când a informat pe alţi
tovara.şi asupra unor probleme discutate în şedinţă, fără să aibă în prealabil aprobarea şi califică
aceasta drept o slăbiciune.
b) Stabileşte că nici un membru al Biroului Politic nu poate face declaraţii care angajează
conducerea partidului şi nu poate ţine lecţii, cuvântări, sau să scrie articole, fără ca textul lor să fie
văzut şi aprobat de Biroul Politic.
IX. Cu privire la Rezoluţiile Plenarei C.C. al P.M.P. din 26-27 mai 1952
Rezoluţiile Plenarei C.C. al P.M.R. din 26-27 mai 1952 se vor prelucra ca material intern
de partid şi nu vor fi publicate în presă.
Se va publica în Scânteia un articol redacţional care va oglindi dezbaterile Plenarei şi
rezoluţiile adoptate.
X. Cu privire la trimiterea la comitetele regionale de partid a proceselor-verbale ale
şedinţelor Biroului Politic, Plenarelor C.C. şi Secretariatului C.C.
Se vor trimite procesele-verbale ale şedinţelor în care se dezbat probleme de linie; tov.
Chişinevschi va propune care procese-verbale să fie trimise comitetelor regionale.
ss. Gheorghe Gheorghiu-Dej ss. Gheorghe Apostol

ss. Iosif Chişinevschi ss. Petre Borilă
ss. Miron Constantinescu ss. Emil Bodnăraş
ss. Alexandru Moghioroş ss. C-tin Pârvulescu
ss. Chivu Stoica
Stenograma
din 31 mai 1952 dimineaţa
Au fost prezenţi tovara.şii: Gheorghiu-Dej, Iosif Chişinevschi, Alexandru Moghioroş,

Miron Constantinescu, Gheorghe Apostol, Chivu Stoica, Petre Borilă şi Constantin
Pârvulescu.
180
Tov. Gheorghiu-Dej: Primul lucru: pentru luni este convocată Marea Adunare
Naţională. Întrebarea este de ce îi dăm spre rezolvare şi s-a spus că avem Legea impozitului
agricol. Ne-am gândit că ar fi poate mai nimerit să fie sub fonna unui decret al Prezidiului, să nu
dăm în Marea Adunare Naţională, dat fiind că este vorba de un instrument care va pennite
guvernului să facă o cotitură în ce priveşte politica noastră faţă de ţărănime şi ne gândeam că poate
să meargă şi făra Marea Adunare Naţională sub fonna unui decret şi luate măsuri organizatorice,
făcută campanie în presă corespunzătoare ca fiecare să-şi facă datoria către stat şi să nu-l punem la
Marea Adunare Naţională cu prea mare atmosferă. Dacă n-avem altceva ..... • dar s-a ivit şi altceva
şi mi se pare că este foarte bine. Au fost făcute Decrete-legi pentru organizarea judecătorească.
Tov. Miron Constantinescu: Pe care le-a ţinut Teohari 3 ani.
Tov. Gheorghiu-Dej: Având în vedere necesitatea de a lua măsuri împotriva călcării
legilor .... :
Tov. Chivu: Raionarea.
Tov. Gheorghiu-Dej: N-am vorbit de raionare. Un decret pentru înfiinţarea şi
organizarea Procuraturii RPR. Sunt câteva instrumente, o să se simtă că alături de măsurile care s-
au luat, guvernul se pune la treabă, nu se încurcă, şi un decret pentru înfiinţarea instanţelor şi
procuraturilor militare.
Cred că acestea ar putea să fie aduse. Aceasta nu este o chestiune secretă, ce chestie
secretă poate fi când e vorba de organizarea justiţiei militare pe alte baze decât a fost?
Tov. M. Constantinescu: Nu este nevoie să dai amănunte.
Tov. Gheorghiu-Dej: Şi este la timp având în vedere necesitatea vigilenţei poporului, şi
combativitatea organelor noastre de stat Câţiva trebuie să ia cuvântul să vorbească de necesitatea
de a lovi în duşman, să aducă critici Justiţiei că nu-şi face datoria.
Tov. Chişinevschi: Despre doctrină socialistă.
Tov. Miron Constantinescu: Că Justiţia nu comandă pe exploatatori, speculanţi.
Tov. Gheorghiu-Dej: Şi să căutăm fapte, când pe o uşă a ieşit şi pe alta a intrat, să fie
făcută o critică foarte severă Ministerului Justiţiei.
Eu propun ca, în locul Legii impozitului agricol să venim cu acestea sub fonnă nu de
istorie, ci de lege. Iar cealaltă să atragă sub formă de decret-lege. Şi dacă sunteţi de acord atunci să
le dăm să primească aspectul de legi şi în această privinţă să dăm sarcină tov. Chişinevschi, el să
pregătească lucrul acesta. Iar tov. Moghioroş împreună cu tov. Chişinevschi să organizeze cine să
ia cuvântul, să fie ceva serios.
(Toţi tovarăşii sunt de acord).
Tov. Moghioroş: Noi ne-am gândit din cine să fonnăm Biroul Sesiunii Marii Adunării
Naţionale. (Citeşte lista).
Tov. Gheorghiu-Dej: După criticile ce vor fi aduse Ministerului Justiţiei şi organelor
justiţiei neapărat trebuie să urmeze schimbări. Trebuie schimbat Ministrul Justiţiei, trebuie întărită
această pârghie a dictaturii proletariatului, nu ne mai jucăm cu legile ţării.
Cui am dat Justiţia?
Tov. M. Constantinescu: Tov. Borilă pe linie de stat.
Tov. Moghioroş: Şi pe linie de partid tov. Chişinevschi.
Tov. Gheorghiu-Dej: N-ar fi stricat ca Justiţia pe linie de partid s-o aibă Pârvulescu. Sau
să nu amestecăm Controlul de Partid?

181
Tov. Chişinevschi: O să-i trimitem materiale.
Tov. Miron Constantinescu: Trebuie colaborare însă, nu suprapunere.
Tov. Pârvulescu: Noi sesizăm o serie de chestiuni. Noi colaborăm şi cu controlul de Stat
Tov. Gheorghiu-Dej: Să nu sesizaµ, să veniµ cu propunere concretă.
Tov. Moghioroş: După cele 3 legi urmează propuneri de jos din partea deputaµlor de
schimbare din Comisia de pregătire a noii Constituţii a lui Luca şi Teohari şi înlocuirea lor cu
Murgulescu şi Mujic. Urmează ratificarea legilor şi decretelor Prezidiului Marii Adunării
Naµonale.
După scrisoarea preşedintelui Prezidiului Marii Adunări Naµonale urmează alegerea unei
comisii pentru prezentarea unei propuneri pentru funcµa de preşedinte al Prezidiului Marii Adunări
Naµonale. În comisie propunem pe lovii: Parhon, Răutu, Moraru Stelian, Rozalia Moldovan, Racz
Gheorghe.
Tov. Gheorghiu-Dej: Cred că trebuie puse aici personalităµ.
Tov. Miron Constantinescu: Sadoveanu poate.
Tov. Moghioroş: Sau preşedintele Academiei, Săvulescu.
Tov. Chişinevschi: Poate să fie şi fără femei.
Tov. Miron Constantinescu: Poate să fie şi 7.
Tov. Gheorghiu-Dej: Nu este nevoie să fie femei, femei sunt în Marea Adunare
Naµonală şi o să voteze. Deci pe cine propunem? Pe Săvulescu sau pe Sadoveanu?
Tov. Chivu: Mai bine Sadoveanu.
Tov. Chişinevschi: Nu e bine, e membru al Prezidiului. Mai bine Săvulescu.
Tov. Gheorghiu-Dej: Bine, să fie Săvulescu.
Tov. Moghioroş: Şi scoatem pe Rozalia Moldovan şi o punem în locul lui Juhasz în
Birou ca vicepreşedinte.
Ca raportor al comisiei propun pe tov. Parhon.
După suspendarea şedinţei urmează demisia primului ministru, depunerea mandatului.
Tov. Gheorghiu-Dej: Nu demisie.
Tov. Chişinevschi: Nu poate fi ales altul până ce nu dă demisie.
Tov. Gheorghiu-Dej: Depune mandatul.
Tov. Moghioroş: După aceea urmează alegerea noului preşedinte al Prezidiului Marii
Adunări Naµonale.
Urmează o scurtă şedinţă a Prezidiului, propunerea noului preşedinte al Consiliului de
Miniştri. Urmează articolul unic în care se alege tov. Gheorghiu-Dej preşedinte al Consiliului de
Miniştri. Tov. Gheorghiu-Dej depune jurământul.
Tov. Gheorghiu-Dej: Atât. Nici un fel de declaraµe, absolut nimic. Să fie sobru.
Tov. Miron Constantinescu: În legătură cu Parhon ar fi bine să ia cineva cuvântul şi să
facă o omagiere, aprecierea meritelor lui faţă de Republică şi ştiinţă.
Tov. Chişinevschi: Scrisoarea lui oglindeşte.
Tov. Gheorghiu-Dej: Cred că nu trebuie făcut lucrul acesta, pentru că este puµn
burghez. Trebuie făcut sobru. Însăşi scrisoarea lui către Marea Adunare Naµonală conµne.
Scrisoarea poate fi publicată. Deci se primeşte textul propunerilor şi ordinea de zi a sesiunii Marii
Adunării Naµonale.
Trecem la punctul 2) al ordinei de zi.
Am aici câteva adrese trimise de unele reprezentanţe diplomatice ale noastre din
străinătate.
182
De la Washington, care anunţă că, la 28 mai, Truman a primit o delegaţie a aşa-numitelor
Comitete ale Deportaţilor din România (citeşte nota) şi reprezentantul exprimă părerea că ar fi
nimerit un proiect oficial.
Părerea mea este că un protest pentru asta nu este necesar, ci să scriem în presă, să atacăm
în presă acest fapt, să demascăm politica lui Truman şi trumanilor de a se amesteca în treburi
interne, un articol bătăios, de condamnare publică a dezertorilor, a bandiţilor care s-au sustras
pedepselor poporului, de ridicare a vigilenţei, creşterea urii poporului împotriva imperialiştilor, de
ridicarea combativităţii poporului, apărarea independenţei naţionale. În felul acesta propun să apară
un articol, dacă sunteţi de acord.
În ultimul timp se vede parcă o tendinţă pentru a distrage atenţia de la dificultăţile mari în
care se zbate sistemul capitalist, imperialist, distragerea atenţiei opiniei publice mondiale şi la noi
de la aceste dificultăţi de ordin internaţional, în primul rând. În al doilea rând, pentru a da, cică o
bază morală de sprijin, aşa-zişilor români care au fost nevoiţi să plece în bejenie le spune deschis că
România va fi din nou liberă. Numai azi este liberă. Însă acest ajutor care se oferă din partea lor
este vorba de a pune cătuşele pe cale de război, de acţiuni criminale războinice şi o intenţionată
campanie imperialistă americană, faptul că el deţine pe teritoriul Statelor Unite bande de fugari. De
ce Truman nu s-a referit la milioanele de şomeri, la legile rasiale, la politica fascistă care a introdus-o,
la jugul pus de gâtul poporului american, la politica criminală aventuristă dusă de ei etc.? A ntors f
sabia spre ei. Şi acum la noi mai ascultă unii şi alţii posturile de radio imperialiste şi negăsind un
răspuns răspândesc asemenea lucruri, aşa că noi trebuie să înteţim campania.
Sunteţi de acord?
Tov. Borili1: O observaţie. Acolo este vorba de protest.
Tov. Gheorghiu-Dej: N-o să redactăm aşa, în loc de protest un articol ţeapăn şi înteţită
campania împotriva imperialiştilor.
O altă chestiune. Din Sofia printr-o scrisoare transmisă prin Ministerul Afacerilor Externe
Bulgar, preşedintelui Sfatului Popular Bucureşti invită 30 pionieri pentru a petrece odihna în oraşul
Stalin de la 1 iulie la 1 august, în aceleaşi condiţii să vină pionieri bulgari la noi.
Dacă se aprobă lucrul acesta? (Toţi tovarăşii sunt de acord).
Al doilea mesaj. Ministerul de Externe bulgar cere permisiunea ca 600 cetăţeni bulgari să
viziteze Portul Brăila, cu un vas, fără să coboare pe teritoriul român, în 2 iunie, cu ocazia a 70 de
ani de la moartea lui Hristo Botev. Dacă admitem? Chiar dacă ar debarca.
Tov. Borili1: Dacă vin acolo, mai bine să debarce.
Tov. Gheorghiu-Dej: Eu cred nu numai să răspundem, ci să şi organizăm primirea în
oraşul Brăila, n-ar strica să-i primească preşedintele Sfatului.
Tov. M. Constantinescu: Just.
Tov. Gheorghiu-Dej: De acord? (Toţi tovarăşii sunt de acord).
3) Tov. Vilem Siroky împlineşte 50 ani. În legătură cu aniversarea Ministerului
Afacerilor Externe a propus textul unei urări pe care l-am aprobat. Consider că este necesar.
4) Apoi este vorba de o scrisoare a Guvernului italian în legătură cu unele persoane
arestate în R.P.R., printre care şi Pintori. Noi l-am condamnat, l-am prins asupra faptelor, însă
putem să-l trădăm. S-a ridicat această problemă a expulzării lui. Noi nu l-am expulzat, nu l-am pus
în libertate fiind condamnat pentru faptele săvârşite pe teritoriul R.P.R. Întrucât el la anchetă a
vorbit chiar în anumite privinţe, manifestă dorinţa de a nu fi expulzat, se aşteaptă acolo la lucruri
neplăcute. Totuşi noi am folosit acest prilej pentru a cere anumite compensaţii. Ne-au făcut multe
dificultăţi cu casa noastră, Casa Culturii, era temerea să nu fie luată de legionari şi folosită
183
împotriva noastră. În cele din unnă ei au acceptat Dau citire scrisorii noastre, (citeşte). Deci
6 puncte pe care noi le-am ridicat acolo.
Eu propun să admitem acest schimb de scrisori care să ducă la reluarea relaţiilor
comerciale normale cu italienii. Asta nu ne împiedică ca, atunci când vine un spion de-al lor să-l
trimitem la răcoare. De acord? (Tovarăşii sunt de acord).
5) O declaraţie a Guvernului R.P.R. care urmează să fie făcută în urma declaraţiei făcute
de Guvernul sovietic la nota americană privitor la încheierea Tratatului General cu Germania.
Aţi citit materialul? Aveţi vreo observaţie?
Tov. Borilă: La alin. 3 spune ,,imperialiştii americani, englezi şi francezi încearcă să
ridice piedici de neînvins."
Tov. Gheorghiu-Dej: Este termenul luat din declaraţia sovietică. În loc să ducă la
destindere internaţională, ei adaugă la dificultăţile existente şi fac imposibil găsirea unor soluţii
pentru că ridică piedici de neînvins.
Tov. M. Constantinescu: La pag. 1, alin. 4, în loc de generali ai lui Hitler să punem
,,generali hitlerişti".
Tov. Borilă: La primul tratat se spune că s-a încheiat cu Guvernul Adenauer, al doilea cu
Franţa, Belgia, Olanda şi Luxemburg. Eu spun să nu spunem cu Guvernul Adenauer; primul da,
dar al doilea cu un grup de state.
Tov. M. Constantinescu: Din această propoziţie reiese că s-au încălcat obligaţiile de la
Potsdarn. Şi prin ce? Că unilateral anumite state au semnat cu Guvernul Adenauer în '20 şi în '27 încă
odată, Adenauer a luat parte la Paris şi dacă menţinem ideea aceasta, atunci trebuie să menţinem şi
formula. Aici este vorba nu de simplă semnare, ci de călcarea acordului de la Potsdarn.
Tov. Chivu: Este bine.
Tov. Chişinevschi: Alin. 5 formularea ,,au încălcat din nou ... " nu este convingătoare, să
fie completată fraza şi mai explicită. Sensul declaraţiei este să fie mobilizator. Să se spună eventual
că încălcarea Acordului de la Potsdarn reprezintă o făţişă antrenare a Germaniei în blocul agresiv.
Tov. Gheorghiu-Dej: Să spună: Acordul de la Potsdarn, care prevede cutare şi cutare. Să
completăm deci, să fie mai explicit, în sensul arătat de tov. Chişinevschi.
Tov. M. Constantinescu: La alineatul ,,Poporul român a fost antrenat în război ... " ar
trebui spus că şi în al doilea război mondial am avut ocupaţie germană aproape 4 ani.
Tov. Gheorghiu-Dej: Eu aş spune - că aşa nu e complet - că ar trebui cam aşa,
referindu-se la cel de-al doilea război mondial, că imperialismul fascist german sprijinindu-se pe
clica trădătoare a lui Antonescu şi a cercurilor conducătoare reacţionare din România, a târât
România în război împotriva U.R.S.S. şi a adus mari pagube umane şi materiale poporului român.
A fost un fel de semi-ocupaţie germană. Să spunem într-o formă anumită, dar să nu fie pusă sub
semnul egalităţii cu ocupaţia din primul război mondial, având în vedere că în cel de-al doilea
război mondial România a fost complice. Pe unnă este legat de faptul că U.R.S.S. a eliberat ţara şi
poporul român şi a dobândit independenţa. Conţinutul trebuie formulat ca să aibă importanţă şi
pentru interior.
Tov. Chişinevschi: Nu ştiu dacă termenul „unificare naţională a Germaniei" merge.
Tov. Gheorghiu-Dej: Să ne luăm cum este în declaraţia sovietică.
Aici se spune „este interesată România în împiedicarea reînvierii militarismului". Trebuie
găsit alt termen în locul cuvântului ,,interesat", un termen mai combativ. Este pus de două ori.
Tov. M. Constantinescu: Primul poate rămâne, dar al doilea trebuie întărit. ·
Tov. Gheorghiu-Dej: Şi aici este o apreciere că în întreaga Germanic se dezvoltă
militarismul parcă este un articol de gazetă. Şi în nota sovietică se vorbeşte, dar este o constatare că
184
este împotriva intereselor poporului german. Deci trebuie schimbat în sensul acesta că poporul
german este împotrivă.
Trebuie pus un alt cuvânt în locul cuvântului ,Jnteresat". Eventual în interesul păcii şi
dezvoltării paşnice între popoare. Sau „consideră că reînvierea imperialismului agresiv german
constituie o ameninţare a construcţiei sale paşnice". În forma aceasta. Combativ.
Este poporul român, nu R.P.R., ataşat cauzei păcii? De ce nu vorbim de poporul român?
Poporul român este profund ataşat cauzei păcii şi vede în cutare şi cutare o ameninţare a păcii în
lume şi construcţiei paşnice în R.P.R. Sau aşa ceva. Este hotărît să împiedice reînvierea
militarismului şi să-şi apere independenţa. În felul acesta. Să fie combativ şi mobilizator chiar
pentru poporul nostru.
Tov. Chişinevschi: Corespunde intereselor păcii.
Tov. Gheorghiu-Dej: Corespunde intereselor păcii şi intereselor R.P.R. etc. etc.
De acord? (Tovarăşii sunt de acord).
Şi jos: ,,Lupta poporului român se împleteşte ... " are un caracter de referat. Să spunem că
asta este împotriva dorinţei de pace a tuturor popoarelor din lumea întreagă. Nu are aspect de notă.
Tov. Chişinevschi: Nu este o notă, este o declaraţie.
Tov. Gheorghiu-Dej: De acord să întărim şi aici? (Da).
La sfârşit nu ştiu dacă trebuie să spunem că ne întărim forţele.
Tov. M. Constantinescu: O să asocieze cu ultimele evenimente.
Tov. Gheorghiu-Dej: Propun să luăm din nota sovietică, să vedem cum tennină acolo.
Poporul român este hotărît să-şi apere independenţa împotriva oricăror încercări ... Sau aşa ceva. Şi
aici „pentru a preîntâmpina" nu este bine, este periculoasă această formulare, pentru că poate da loc
la interpretări. Deci facem aici îmbunătăţiri.
Tov. Chişinevschi: Pe baza observaţiilor notate în stenogramă să se dea însărcinare.
Tov. Gheorghiu-Dej: Eu propun ca această declaraţie a guvernului să fie aprobată s-o
luăm ca bază, să fie îmbunătăţită cu observaţiile făcute. Propun ca aceasta să fie făcută de doi
tovarăşi din Biroul Politic. Pe cine propuneţi?
Tov. M. Constantinescu: Pe tov. Chişinevschi.
Tov. Gheorghiu-Dej: Această declaraţie urmează să fie trimisă la Moscova să se
consulte. Nu putem lăsa pe seama Ministerului de Externe, Bunaciu şi altora. Să nu pierdem timp
întrucât azi trebuie să fie trimisă. Aş ruga pe tov. Chişinevschi. Dacă vrea să mai ceară ajutor.
Tov. Pârvulescu: Împreună cu tov. M. Constantinescu.
Tov. M. Constantinescu: Cu Răutu.
Tov. Gheorghiu-Dej: Borilă să ajute.
Tov. Pârvulescu: N-ar fi bine ca în Marea Adunare Naţională, Comitetul pentru luptă
pentru pace să facă un protest în faţa Adunării în legătură cu folosirea armei bacteriologice în
Coreea?
Tov. Chişinevschi: S-a făcut. Cu uciderile din insula Kociedo.
Tov. Moghioroş: Şi cu arestarea lui Jacques Duclos.
Tov. Gheorghiu-Dej: Cine să pregătească lucrul acesta?
Tov. M. Constantinescu: Aceeaşi comisie.
Tov. Gheorghiu-Dej: Declaraţia trebuie făcută în cursul zilei de azi. Când e gata?
Tov. Chişinevschi: La ora 6. Eu aş propune pe tov. Apostol să ajute.
Tov. Apostol: Am de ridicat o problemă pe care o consider foarte importantă. Este vorba
de o rămăşiţă a trecutului, a pălăvrăgelii. Tov. Miron Constantinescu a informat pe tovarăşii
sovietici care ne-au ajutat la pregătirea reformei băneşti şi care ne ajută în rezolvarea ei, despre
185
schimbările în guvern, împărţirea muncii în guvern şi ceea ce este mai grav, a informat despre
scoaterea lui Groza din funcţia de pregătire.
Noi nu suntem împotriva informării tovarăşilor sovietici, dar în strânsă legătură cu
problemele pentru care au fost trimişi aici şi cu problemele zilnice legate de activitatea acestora.
Pentru informarea problemelor centrale generale de partid şi guvern la noi sunt tovarăşi
autorizaţi prin care se poate transmite acest lucru tovarăşilor de sus. Cred că informarea tovarăşilor
mai mici despre problemele de partid şi guvern nu este justă. Punem într-o situaţie foarte proastă pe
tovarăşii de aici.
De aceea întreb pe tov. Miron dacă a avut mandat din partea conducerii partidului şi a
tov. Gheorghiu să informeze despre aceste lucruri pe tovarăşii sovietici.
Eu cred că se pune mai mult problema întăririi conducerii în partid, trebuie să fim strâns
uniţi în jurul tov. Gheorghiu lovind fmă cruţare toate manifestările oportuniste. Şi din partea
noastră se cere foarte multă atenţie. Toată acţiunea noastră, toată munca noastră trebuie să ducă la
întărirea unităţii de fier a partidului şi la întărirea disciplinei de partid în activitatea noastră zilnică.
Consider că tov. Miron s-a abătut de la disciplină în această privinţă şi cred ca Biroul
Politic să-i atragă atenţia în mod serios tovarăşului Miron.
Tov. M. Constantinescu: Este exact că am vorbit cu tovarăşii sovietici şi i-am informat
asupra acestei noi împărţiri a sarcinilor în cadrul guvernului. Nu-mi amintesc dacă i-am spus şi
chestiunea cu Groza, dar este posibil. Nu consider că nu e posibil.
Cred că e justă observaţia tov. Apostol şi eu primesc această observaţie, consider că şi
ceilalţi tovarăşi sunt de acord cu el.
Eu am considerat în legătură cu munca lor şi cu legăturile lor cu noi pot să informez
despre acest lucru. Tov. Gheorghiu mi-a atras atenţia să transmit chestiuni de partid.
Tov. Gheorghiu-Dej: Şi aseară am discutat cu Chivu şi l-am criticat pentru .. :
Tov. Chişinevschi: Sunt de acord cu chestiunea ridicată de tov. Apostol. Trebuie să
facem o distincţie; în transport, textile, industrie militară, în fiecare ramură este obligat pe linie
internaţionalistă să informăm despre tot ce priveşte ramura respectivă, avem Biroul Informativ şi se
întâmplă ca, pentru chestiuni centrale de stat şi partid, tovarăşii neînsărcinaţi să fie mai repede
informaţi în chestiuni care nu îi privesc direct, iar tovarăşi care au răspundere oficială şi directă nu
sunt informaţi pentru că problema n-a fost încă clarificată de Biroul Politic, pentru că, ca (sic!)
secretar de partid şi membru în guvern poate nu are suficientă informaţie, n-am reuşit ca tov.
Gheorghiu să-mi dea datele necesare sau să-mi ceară datele pentru a putea face o informare
completă şi poate să iasă foarte mari greşeli şi afară de aceasta pot să iasă şi deconspirări.
Tov. M. Constantinescu: Aceasta nu cred.
Tov. Chişinevschi: Poate să iasă, te priveşte o anumită ramură. Serghei lvanovici are în
ansamblu.
Tov. Apostol are dreptate, să ne îndeplinim această datorie internaţională, să ţinem la
curent în fiecare problemă de partid şi de stat, este un ajutor pentru noi, dar să ştim să facem
distincţie. Într-un fel privim un funcţionar superior şi un consilier sau un ambasador care
informează direct. Tov. Chivu a fost ieri criticat de tov. Gheorghiu pentru neconsultare şi consider
că a fost just.
Tov. Moghioroş: Eu sunt de acord cu problema ridicată de tov. Apostol. Aici nimeni nu
a făcut obiecţiune şi nu poate nimeni să facă obiecţie împotriva informării tovarăşilor sovietici. Nu
asta este problema, ci este vorba de reguli care sunt obligatorii pentru noi toţi. Ai sarcină de
Aşa este în text.
186
informare în domeniul tău? În acest domeniu ai dreptul s-o faci. N-ai acest mandat? N-ai dreptul.
Aceasta este o regulă în partid, o regulă de disciplină care trebuie să ne-o însuşim. Tov.
Chişinevschi are perfectă dreptate, în aceste chestiuni, trebuie să nu depăşim atribuţiunile noastre,
să nu depăşim mandatul pe care-l avem pentru că putem 1) să încălcăm reguli 2) şi să creăm
neplăceri tovarăşilor şi nici unul dintre noi n-are voie să facă acest lucru.
Mă declar de acord şi cred că tov. Miron va ţine cont de aceasta
Tov. M. Constantinescu: Sigur că da.
Tov. Chivu: Sunt de acord cu tov. Apostol, Moghioroş şi Chişinevschi. La tov. Miron
este o slăbiciune, el a comunicat tovarăşilor cu care lucrează că a plecat la Moscova.
Tov. M. Constantinescu: Că am plecat în provincie.
Tov. Chivu: Eu ştiu că oamenii aşa ştiu. A fost o dispoziţie că nu trebuie să se ştie că ai
plecat. Arsene şi alţii au ştiut că ai plecat la Moscova.
Tov. M. Constantinescu: De la mine nu au ştiut.
Tov. Chivu: Eu spun tovărăşeşte. Când sunt hotărui de partid nu se poate ca oamenii din
conducere să destăinuiască probleme importante. Chestiunea cu informarea tovarăşilor, oamenii pe
linia lor informează sus pe linia lor.
Tov. Gheorghiu-Dej: Sunt obligaţi.
Tov. Chivu: Şi primesc observaţie. Eu consider că, critica este foarte justă şi, să se
înscrie în procesul-verbal această problemă.
Tov. Borilă: Sunt de acord cu observaţiile care s-au făcut, cu critica. Vreau să adaug că
noi vorbim de experienţa sovietică, dar nu învăţăm de la sovietici în această privinţă, în privinţa
conspirativităţii vorbesc cu cine trebuie. Pe de altă parte, facem şi o impresie, ne compromitem cu
asemenea slăbiciuni. Aş propune chiar ca tov. Gheorghiu când vorbeşte să-i prevină ca o
slăbiciune, că ei o să afle.
Tov. M. Constantinescu: Eu am arătat că sunt complet de acord cu ce au spus tovarăşii.
În ceea ce priveşte chestiunea cu Ioan Ivanovici este adevărat că am discutat cu ei, i-am informat
asupra acestor reîmpărţiri a muncii şi sigur că n-am făcut bine. Eu n-am întrebat în mod special pe
tov. Gheorghiu dacă pot să-i informez.
Tov. Gheorghiu-Dej: Puteai să apreciezi singur, eşti secretar de partid.
Tov. M. Constantinescu: Este poate prelungirea unor practici.
Tov. Chişinevschi: Deosebit chestiunea cu Groza.
Tov. M. Constantinescu: Nu-mi amintesc, dare posibil.
În legătură cu ce spune tov. Chivu cred că trage o concluzie pripită după o anumită
impresie. Eu am comunicat aparatului care lucrează în imediata mea apropiere şi a văzut că am
lipsit un timp de la serviciu, am comunicat aşa: că am plecat în Transilvania, Moldova, Dobrogea
pentru inspectarea unor şantiere de investiţii şi dacă se întreabă de mine să spună că nu ştie exact la
care şantier se află pentru că merge încontinuu cu maşina de la şantier la şantier. Acesta este
singurul lucru pe care l-am spus. În ceea ce priveşte pe Arsene, este posibil ca el să fi dedus, nu de
la mine, ci atunci când a fost chemat la partid la tov. Moghioroş şi i s-a spus că eu cer anumite
materiale şi atunci şi-a pus întrebarea de ce caută materiale despre preţuri şi materiale când merge
la şantiere. Dacă aş fi făcut acest lucru aş cere sancţionarea mea pentru că este foarte grav.
Tov. Pârvulescu: Eu cred că în general în practica noastră problemele de partid şi
secretele de partid trebuie bine conspirate pentru că la mine veneau secrete de partid, transpirau şi
nu puteam, n-aveam controlul de unde, cine şi este un lucru foarte periculos. Să facem o regulă în
această privinţă. În ilegalitate era prima noastră armă împotriva duşmanului şi acela care
pălăvrăgea îl trăgeam la răspundere şi mergem până la excluderea. Cred că în situaţia actuală când
187
duşmanul caută să afle cât mai multe, noi trebuie să întărim spiritul nostru revoluţionar, vigilenţa.
În privinţa aceasta sunt de acord cu observa?ile făcute.
Tov. M. Constantinescu: Şi eu sunt de acord.
Tov. Gheorghiu-Dej: Consider foarte importantă chestiunea ridicată de tov. Apostol, ea
dovedeşte că simţul de răspundere al membrilor conducerii noastre creşte, că există înţelegerea
necesităţii întăririi disciplinei de partid şi punem chestiunea că trebuie stabilite limitele şi drepturile
pe care le are un membru în conducerea partidului nostru în această privinţă.
Aici nu punem chestiunea neinformării tovarăşilor sovietici, însă a informa organizat este
una şi a informa anarhic este alta.
Trebuie să amintesc aici, nu şti? cu to?i, poate câ?va în câteva rânduri mi s-a atras
atenţia, am fost chemat special, că, chiar atunci când organele sovietice de aici cer anumite lucruri
şi pe linie de stat 8au de partid, lucrul să fie coordonat şi mi-am pus întrebarea de ce oare această
interven?e? Pentru a uşura sarcina noastră comună de împiedicare a posibilităţii de strecurare în
afara cadrului nostru a lucrurilor care nu trebuie să străbată din cercul nostru, de a uşura sarcina
noastră de a descoperi cât mai repede şi precis unde a fost crăpătura, dacă e vorba de neglijenţă
condamnabilă sau e vorba de un act duşmănos. Că mult mai uşor po? să dai peste urechiat.
Mi s-a atras atenţia în legătură cu această informare, chiar mi s-a spus că sunt tovarăşi cu
limba lungă, cărora le place să vorbească. Noi avem zeci de documente că se dau târcoale
tovarăşilor. Iată pentru ce s-a atras atenţia că, numai atunci când este necesar, aceasta trebuie făcut
organizat şi coordonat.
Din discu?i s-a văzut cum este apreciată grupa de aici. A fost trimisă pentru probleme
financiare şi tot ce a fost legat de problemele financiare i-am informat şi atunci când s-a ridicat
Teohari şi alţii şi au ridicat chestiunea ca antipartinică informarea, era antipartinică în măsura în
care se făceau cunoscute ieşirile antipartinice, devierea, or era o datorie partinică tocmai de a face
să fie cunoscute aceste manifestări, aceste păreri exprimate în problema financiară. Ei au dispoziţii
legate de problema aceasta. Nu putem să-i folosim pentru toate problemele economice şi politice,
ei au fost trimişi numai pentru cele financiare. Pentru alte probleme economice probabil că va
trebui să ne adresăm oamenilor competenţi în materie pentru a ne ajuta.
În ce priveşte chestiunea, probabil le facem şi lor un rău. Ei sunt obligaţi să raporteze
forurilor superioare.
Tov. Chişinevschi: Precis.
Tov. Gheorghiu-Dej: Că la această convorbire tov. Miron ne-a informat despre cutare şi
sus aflând lucrul acesta îşi spun: ce le umblă limba oamenilor.
Nici tovarăşului Kavtaradze, nici tovarăşului Mitin nu i-am spus o serie întreagă de
lucruri. De ce? Că nu am primit împuternicire şi dacă e vorba de informare, n-au decât linia lor să-i
informeze. Eu nu sunt obligat. Mie nu mi s-a spus. Nu consider necesar decât numai în măsura în
care sunt legate aceste informaţii de măsurile luate pe care noi le vom lua aici. Despre necesitatea
schimbărilor care au survenit i-am informat, conducerea noastră consideră necesar cutare din
motivele cutare să luăm următorul curs. Atât. Mai mult, când am discutat cu Miron ai văzut în ce
formă s-a făcut informarea, atrăgându-i atenţia întrucât sunt chestiuni foarte secrete aş dori să
cunosc părerea Dv., atunci când va veni spre exemplu un alt tovarăş cu muncă de răspundere acolo
dacă putem să informăm în acelaşi cadru şi atunci a spus: nu, cu totul general.
Iată pentru ce şi eu consider că este un fel de rămăşiţă a stărilor vechi de lucruri pe care
noi le-am criticat şi sanc?onat că trebuie imprimat spiritul de disciplină foarte severă de a nu se
angaja secretarii în declaraţii, în convorbiri care angajează conducerea partidului, că atunci mergem
mai departe pe linia lui Luca.
188
Cum ne explicăm că, din 10 oameni, altădată mai restrâns chiar, lucruri foarte secrete de
partid şi de stat s-au auzit după câteva zile sau săptămâni şi au format obiectul interpretării la
posturile de radio străine duşmane? De unde? De la pălăvrăgeli şi poate să mai vină şi dintr-un alt
Ioc, din felul cum noi procedăm într-o anumită privinţă. De exemplu, modul cum tov. Miron
Constantinescu a instruit pe acest tov. Arsene. Dacă cineva întreabă sunt pe aceste Jocuri, să
răspundeţi că nu ştim în momentul acesta pe ce şantier este, ca ulterior să fie nevoie de anumite
date, să fie cerute de la Arsene. Dacă este în ţară poate să le ceară direct şi nu prin partid. Deci
vedeţi ce însemnătate au cele mai mici amănunte când ştii să acoperi un lucru? Ori îi spui că te
duci, ai încredere în persoana respectivă şi asta nu e greşit, îi spui: eu plec, dacă cineva întreabă
spui aşa şi aşa. Îţi spun pentru a acoperi lipsa şi răspunzi. Atunci el caută din toate punctele de
vedere să te acopere. Este şi aceasta. Depinde de felul cum faci. N-aş avea nimic împotrivă să-l
informezi în acest fel.
Tov. M. Constantinescu: N-avem dreptul.
Tov. Gheorghiu-Dej: Însă omul a dedus, este deştept.
Tov. Borilă: A spus că pleacă cu maşina şi maşina era în garaj, iar şoferul era la
instituţie. La Apostol la fel.
Tov. Gheorghiu-Dej: Deci concluzia pe care trebuie s-o tragem ca învăţăminte pentru
noi toţi. Nimeni n-are voie să se angajeze în afara hotărlrilor în probleme care angajează
conducerea fără dispoziţie prealabilă în această privinţă, în sensul de a face declaraţii, de a face acte
de iniţiativă în plus peste limitele aprecierii şi hotărlrii luate de partid pentru că aceasta produce
interpretări. Când sunt lucruri noi, să aducă în organ, se discută şi atunci pe baza aceasta
conducerea vine şi spune cutare şi cutare şi dezbaţi, mobilizezi organizaţiile de partid, pe linie de
stat etc. În cadrul hotărîrilor şi aprecierilor de partid să dansăm. Cine dansează mai bine face treabă
bună. Este vorba de a aplica hotărlrile partidului cu conştiinciozitate, a le face cunoscute, a da
lucruri pe linie de partid şi a lua măsuri organizatorice pentru realizarea hotărlrilor de partid.
Pe linia declaraţiilor, pe linia scrisului - fiecare dintre noi suntem obligaţi să scriem, să
ţinem conferinţe, referate - obligatoriu să fie aprobat de Biroul Politic. De ce? Pentru că atunci
evităm ceea ce n-a vrut să evite Luca sau alţii. Dacă am lua declaraţiile noastre din primii ani de
după eliberare şi ne-am uita, să vedeţi ce bazaconii şi formulări găsim, de ţi-e ruşine de tine însuţi.
Fiecare se întrecea să spună ceva cu moţ, vezi acolo domnia anarhismului mic burghez şi
întrecerea spiritului politicianismului burghez în diferite manifestări politice, a dus la dezorientarea
partidului, a maselor. Acum Luca îşi bate capul.
Desigur într-o măsură mai mică privesc şi pe noi unele acte din trecut determinate de
aceste stări de anarhie, însă învăţând din toate acestea, pe linia referatelor, lecţiilor, articolelor am
spus că veţi vedea într-un timp relativ scurt în şcolile de partid o serie de elevi, auditorul o să
înceapă să pună întrebări referenţilor şi dacă dintre aceştia se întâmplă să fie membri ai C.C. vai de
ei, dacă nu ştiu să răspundă. Oamenii tineri învaţă, studiază clasicii marxism-leninismului, însuşesc
repede şi a crescut nivelul ideologic şi teoretic şi încep să facă comparaţii, uite ce a spus Buharin,
ce spune Lenin şi Stalin şi dacă nu ştie să răspundă riscă să compromită nu numai autoritatea sa,
dar însăşi autoritatea conducerii. Că oare conducerea ştie ce vorbeşte omul acesta şi dacă da, de ce
tace, ce fel de conducere este.
Deci: 1) pe linia declaraţiilor, 2) pe linia lecţiilor, articolelor, şi 3) pe linia disciplinei de
partid trebuie să instaurăm o disciplină de fier, mai tare decât disciplina militară pentru că ea
presupune şi unele elemente de constrângere, nu este chiar aşa ca la partid. Aici presupune în mod
conştient supunerea obligatorie faţă de aceste reguli fără de care nu poate să existe partid comunist,
partid revoluţionar, de aplicare cu stricteţe a principiului centralismului democratic şi luptă astfel
189
pentru apărarea autorităţii fiecărui membru al conducerii noastre, la urma urmei autoritatea
conducerii partidului.
Care alt moment m-a determinat să atrag atenţia tov. Miron de câteva ori? Tocmai acest
moment. Una este ce făcea Luca când dădea cu pietre în oricine fără discernământ şi distrugerea
autoritatea membrilor de partid şi autoritatea conducerii partidului şi alta e să fii organizat şi aperi
autoritatea unui membru al conducerii când cineva încearcă s-o feştelească. Nu este permis acest
lucru. Au atras atenţia tov. Miron pentru că procedând aşa cum a procedat în câteva rânduri poate
să ştirbească autoritatea. Pe noi ne interesează să ne crească autoritatea chiar în faţa tovarăşilor
sovietici. Ce pot să spună despre noi? ,,Detskii manir"•.
Aşa că eu consider justă propunerea tov. Apostol să se atragă atenţia tov. Miron ca
aceasta să fie prima şi ultima. La timpul său i-am atras atenţia şi tov. Chivu care avea acest obicei,
de a nu se angaja, de a se stătui de a nu întreprinde acte personale care angajează conducerea. Noi
nu suntem persoane personale, ci membri ai conducerii. Tov. Chivu putea şi chiar dacă n-a fost
timp să se documenteze, este foarte bine să aibă răbdare până ce se termina şedinţa aceea şi ulterior
să spună că nu sunt de acord, nici n-am fost informat. Tovarăşii sovieticii nu s-ar angaja pentru
nimic în lume. Ei spun: vom raporta. Ei sunt membri ai Partidului Bolşevic, este lege şi trebuie să
imprimăm şi la noi. Tov. Miron a recunoscut.
Tov. M. Constantinescu: Nu numai că recunosc, dar şi sunt complet de acord cu
atragerea atenţiei, cu critica Dtale şi a tuturor, minus interpretarea tov. Chivu cu plecare, că aş fi
spus. În ceea ce priveşte pentru viitor cred că este clar fără să-mi iau angajament formal, în fond
voi avea cea mai mare grijă ca fiecare cuvânt pe care îl spun să fie numai în limita hotărîrilor şi
aprobărilor date de conducerea partidului şi nici un cuvânt mai mult sau mai puţin. Am o părere,
vin şi spun tov. Gheorghiu.
Tov. Gheorghiu-Dej: Spiritul şi sensul acelei idei despre mâna de fier, puteţi să faceţi
din mâna aceasta o mână de tinichea sau de lemn sau lut dacă nu vom şti să întărim această mână.
Tov. Chişinevschi: Totdeauna şi mai ales acum.
Tov. Chivu: Eu sunt de acord cu analiza şi sublinierea.
Tov. Pârvulescu: Aş vrea să fie lămurit dacă rezoluţia o să fie publică?
Tov. Gheorghiu-Dej: Nu în presă, dar vor fi date pentru prelucrare pentru uz intern.
Membrii de partid se vor referi la această rezoluţie.
Tov. Pârvulescu: Dar trebuie să explicăm.
Tov. Gheorghiu-Dej: Va fi un articol redacţional cu calificarea rezoluţiei şi a
dezbaterilor Plenarei de partid, însăşi Scrisoarea Închisă la care se va referi articolul nu va spune
,,Scrisoarea Inchisă", ci se va referi la scrisoarea C.C. Nu putem ascunde poporului.
Tov. M. Constantinescu: În legătură cu Scrisoarea Închisă sunt locuri unde membrii de
partid n-au luat încă cunoştinţă şi n-au dezbătut.
Tov. Gheorghiu-Dej: O să adauge evenimentele noi.
Tov. Moghioroş: Tov. Gheorghiu a dat indicaţia ca, începând de marţi, după Marea
Adunare Naţională să aibă loc şedinţele activului la C.C., la Comitetul Capitalei şi activele
comitetelor regionale. În prealabil vor fi convocaţi secretarii comitetelor regionale unde se va face
expunerea asupra problemelor acestea, tovii secretari regionali vor face şedinţe în comitetele
regionale şi pregătesc convocarea activului regional la care membrii C.C. vor fi trimişi. Înainte de
apariţia acestui articol redacţional nu putem să trecem la aceasta şi trebuie să lucrăm la rezoluţie.
• În lb. rusă: ,,Purtare copilărească".
190
Tov. Gheorghiu-Dej: Acesta e conţinutul, să repete rezoluţiile punct cu punct. Cred că
trebuie dat la memb1ii Biroului Politic să le vedem, ne strângem apoi pentru 1-2 ore. Ar fi de dorit
să faceţi fiecare observaţiile şi propunerile în legătură cu articolul redacţional. Eu vă rog, în baza
rezoluţiilor, în baza Scrisorii Închise, să faceţi aceste observaţii. Când trebuie să apară articolul?
Tov. Chişinevschi: Mâine, neapărat.
Tov. Gheorghiu-Dej: Atunci diseară să ne întâlnim la ora 7.
Tov. M. Constantinescu: Putem să citim în grupuri.
Tov. Gheorghiu-Dej: Propun ca pe tov. Bodnăraş să-l informeze tov. Apostol despre ce
am discutat în şedinţă.
Procesele-verbale care se trimit jos, să aibă aprobarea C.C.
Tov. Pârvulescu: Care procese-verbale?
Tov. Gheorghiu-Dej: Ale şedinţelor Biroului Politic, C.C., eventual şedinţelor
Secretariatului, la comitetele regionale.
Tov. Borilll: La şedinţă respectivă hotărîm să trimitem sau nu.
Tov. Gheorghiu-Dej: Propun ca tov. Chişinevschi să facă propuneri să fie trimis sau nu.
Tov. Chişinevschi: În fiecare caz în parte?
Tov. Gheorghiu-Dej: Am 7 procese-verbale a 7 şedinţe, ale Secretariatului, ale C.C. şi
Biroului Politic, le vedeţi şi propui: astea să le trimitem.
Tov. Gheorghiu-Dej: Să le facem împreună.
Tov. Gheorghiu-Dej: Să propuneţi de ce să trimitem şi că ne vor veni înapoi.
Tov. Chişinevschi: Chestiunile strict secrete.
Tov. Moghioroş: De exemplu am avut azi şedinţă, aici se hotărăşte că procesul-verbal să
fie trimis sau să nu fie trimis.
Tov. Gheorghiu-Dej: Şedinţa de azi, părerea mea e că nu trimitem. Sunt chestiuni
curente. Dar chestiuni de linie, spre exemplu dezbaterea în Biroul Politic în care sunt criticaţi
pentru abaterea de dreapta da, să vadă poziţia fiecăruia în parte.
Se primeşte? (fovarăşii sunt de acord).
Iată ce înseamnă un organ viu şi restrâns. Să vedeţi ce are să se rasfrângă în munca de
partid şi de stat!
Cu acestea putem să ridicăm şedinţa.
Stenograma
din 31 mai 1952
Au fost prezenţi tovarăşii: Gheorghiu-Dej, Iosif Chişinevschi, Alexandru Moghioroş,

Miron Constantinescu, Gheorghe Apostol, Chivu Stoica, Emil Bodnăraş, Petre Borilă şi
Tov. Chişinevschi: (citeşte Declaraţia Guvernului R.P.R. în legătură cu Tratatul General
cu Germania).
Tov. Gheorghiu-Dej: Aveţi vreo observaţie? Să luăm după pagini.
Tov. Pârvulescu: ,,Aceste tratate ... sunt vădit contrarii intereselor popoarelor iubitoare
de pace" să se adauge „constituind o primejdie".
Tov. Gheorghiu-Dej: Ce aveţi de spus în legătură cu această observaţie?
Eu aş spune să se adauge ,,şi însuşi poporului german".
191
Tov. Pârvulescu: Sunt de acord cu această fonnulare.
Tov. Borilă: La al doilea absatz•, în loc de „datele", să punem „faptele".
Tov. Gheorghiu-Dej: Datele e mai bine, eu zic să rămână aşa.
Tov. Chişinevschi: Se referă la datele şi declaraţiile lor înşişi.
Tov. Borilă: Nu ştiu dacă merge „unor generali fascisto-hitlerişti", în ruseşte e
,,nekotorâie"•.
Tov. M. Constantinescu: În spiritul limbii române „unor generali" merge.
Tov. Gheorghiu-Dej: Nu sunt numai generali fascisto-hitlerişti, sunt şi fascisto-
americani. Să rămână aşa.
Eu aş atrage atenţia asupra absatzului 2• pentru mai multă precizare ,,... în vestul
Germaniei militarismul agresiv ..." care? Militarismul agresiv gennan prusac.
Tov. Chişinevschi: Spune: în vestul Gennaniei.
Tov. Gheorghiu-Dej: Nu este precis, nu e complet.
Tov. M. Constantinescu: Şi America, Anglia, Franţa, toţi fonnează un focar.
Tov. Bodnăraş: Dacă înlocuim cuvântul ,,reconstituiesc" cu „organizează", că
organizează, în general, militarismul agresiv sau militarismul prusac.
Tov. M. Constantinescu: Prusia este tocmai în partea răsăriteană.
Tov. Gheorghiu-Dej: Să spunem: militarismul agresiv gennan.
La absatzul 3 se spune „şi s-o transfonne într-o bază a agresiunii", trebuie arătat neapărat
împotriva cui. Împotriva U.R.S.S. şi a ţărilor de democraţie populară.
Tov. Apostol: Se vorbeşte de caracterul de revanşă, poate fi şi împotriva Franţei,
împotriva vecinilor, împotriva popoarelor din Europa.
Tov. Gheorghiu-Dej: Punem: ,,şi altor popoare iubitoare de pace".
Tov. Apostol: În nota sovietică mereu se repetă „popoarele din Europa".
Tov. Gheorghiu-Dej: Atunci deci: împotriva popoarelor iubitoare de pace din Europa.
La pag. 2 e vreo observaţie?
Tov. Borilă: În al doilea absatz, unde vorbim de clica trădătoare a lui Antonescu şi
cercurile conducătoare reacţionare, să punem ideea că au cotropit România. Sau „au înrobit şi
târât".
Tov. Gheorghiu-Dej: Lucrul s-a tăcut în înţelegere cu aceşti bandiţi şi s-a creat o
atmosferă antisovietică.
Avem foarte multe recunoaşteri că atunci unii credeau că acest război este just, zăpăciţi
de propaganda lor.
Tov. Borilă: În rândul următor se spune ,,stat paşnic U.R.S.S.", mai bine ,,iubitor de pace".
Tov. Gheorghiu-Dej: Da, iubitor de pace.
Tov. Borilă: Penultimul şi ultimul absatz sunt două idei, dar se repetă, iar la pag. 3 al
treilea absatz tot aşa se termină. Măcar la al doilea să schimbăm.
Tov. Gheorghiu-Dej: Nu e nimic că se repetă, în nota sovietică mereu se repetă.
Tov. Bodnăraş: La pagina 2, ultimul aliniat poate fi pocit interpretat.
Tov. Chişinevschi: Da. Să inversăm şi va suna aşa: ,,Poporul român salută din toată
inima lupta curajoasă a poporului gennan pentru o Gennanie unită, democratică, independentă şi
• În lb. genn. ,,paragraf'.

• În lb. rusă: ,,paragraf'.
• Paragraful 2.
192
iubitoare de pace, pentru zădărnicirea maşinaţiilor razboinice ale guvernelor Statelor Unite,
Angliei, Franţei şi ale lui Adenauer".
Tov. Bodnăraş: În alineatul 2 ,, ... aducând ţara noastră pe marginea prăpastiei" trebuie
schimbat cuvântul „pe" în „la".
Tov. Gheorghiu-Dej: Penultimul aliniat: ,,Poporul român ... să-şi consacre forţele
construcţiei ... " aş spune „construcţiei paşnice". Ei şi aşa spun: ce fel de pacifişti sunteţi că faceţi
cutare şi cutare. Propun deci să spunem „construcţiei paşnice". Merge?
Tov. M. Constantinescu: Cred că este bine. Construcţiei paşnice economice şi culturale,
fără virgulă.
Tov. Gheorghiu-Dej: La pagina 3 este vreo observaţie?
Tov. Borilă: La ultimul absatz, să spunem că poporul român va lupta cu şi mai mare
hotărire, este bine de subliniat.
Tov. Chişinevschi: Să fie menţinut. Tovarăşul Stalin spune: ,,vom continua şi mai
departe politica de apărare a păcii". Să rămână cum este.
Tov. Gheorghiu-Dej: Rămâne aşa? (Tovarăşii sunt de acord să rămână).
La pag. 3 să vedem dacă nu înţelegeţi şi voi aşa. Tratatul de pace cum se încheie, cu
Germania unită? Sau pentru construirea unei Germanii unite? Aici tocmai lipseşte cu cine încheie
URSS un tratat? URSS propune să se încheie un tratat de pace cu Germania unită, ar fi bine să
repetăm şi să spunem ce spune în nota sovietică.
Tov. Chişinevschi: Nota iniţială sovietică spune că Germania este restabilită ca stat
unitar.
Tov. Gheorghiu-Dej: La ce fel de propuneri se referă acest absatz? De a alcătui o
Germanie unită iubitoare de pace etc. Cu acest fel de Germanie se pune chestiunea încheierii
tratatului de pace. Aş spune să se refacă acest pasaj în acest spirit.
Tov. Chişinevschi: În cuprinsul textului sovietic sunt deja propunerile, clauzele politice
de restabilire a Germaniei unite.
Tov. M. Constantinescu: Trebuie făcută o inversare.
Tov. Chişinevschi: E just că din punct de vedere al ordinii de bătaie nu e conceput o
Germanie unită fără încheierea unui tratat de pace.
Tov. M. Constantinescu: Şi în loc de „pentru" retragerea trupelor să spunem ,,şi"
retragerea trupelor ...
Tov. Gheorghiu-Dej: Cum va suna deci?
Tov. Chişinevschi: Guvernul R.P.R. ,,... şi sprijină cu hotărîre propunerile sovietice
pentru încheierea neîntârziată a tratatului de pace cu Germania, pentru constituirea unui stat
german unitar, democratic, independent şi iubitor de pace şi retragerea trupelor de ocupaţie din
Germania".
Tov. Gheorghiu-Dej: Totuşi formula Germania ...
Tov. Chişinevschi: Aşa e pus: tratat de pace cu Germania. Germania nu este încă unită.
În Tratatul de pace se include formula Germania unită.
Tov. Gheorghiu-Dej: Tratatul de pace se încheie cu Germania unită, cu participarea
guvernului legal recunoscut de Germania unită.
Tov. Chişinevschi: Această idee este cuprinsă în primul punct al propunerii.
Tov. Gheorghiu-Dej: Cred că e defectuos şi dă loc la interpretări.
Tov. Chivu: Cu întreaga Germanie.
Tov. M. Constantinescu: Punem cum spune Chivu, cu Germania unită.
193
Tov. Gheorghiu-Dej: Tratatul de pace să-l punem mai în urmă. Propunerile sovietice
sunt în sensul de a unifica, a retrage trupele, de a alcătui un stat unit gennan, de a încheia
neîntârziat un tratat de pace.
Tov. Chişinevschi: Nu este just. Ceea ce spui Dta, sunt ideile cuprinse din tratat.
Tov. Moghioroş: Cu Germania unită este mai bine.
Tov. Gheorghiu-Dej: S-o lăsăm aşa? Tot o trimitem Ia tovarăşi. (Tovarăşii sunt de acord
să rămână aşa).
Deci, cu observaţiile fi1cute, considerăm declaraţia aprobată.
*
* *
Trecem la al doilea punct. Articolul redacţional.
Tov. M. Constantinescu: Unii au lucrat o parte şi alţii altă parte.
Tov. Chişinevschi: Tov. Borilă a spus că nu este de acord cu unele chestiuni.
Tov. Borilă: În ·general am avut observaţii.
Tov. M. Constantinescu: Să expunem schimbul de păreri care a fost. Articolul cum a
fost prezentat în prima redactare, cuprindea cca. 10 pagini de expunere generală mai mult teoretică
şi doar 3-4 pagini care se refereau la şedinţa Plenară din 26-27 mai. Ni s-a părut că este o
dispreţuitoare. ·
În ceea ce priveşte conţinutul părţii a doua, referitor la şedinţa Plenară, ni s-a părut că este
redat foarte palid conţinutul discuţiilor, şi nu complet.
Tov. Gheorghiu-Dej: N-ar strica să ia parte şi Răutu.
Tov. M. Constantinescu: Am primit directivele din partea Dv. ca să restructurăm
articolul în sensul dezvoltării a părţii care se referă la Plenară şi ca să precizăm că aici a fost vorba
de o linie greşită, contrară liniei partidului, că a fost vorba de un grup al deviatorilor, că au folosit
metode fracţioniste şi asta spunem unde vorbim de Luca, s-a folosit metoda de distrugere a
cadrelor, să subliniem că a fost o tendinţă de gâtuire a criticii şi concluzia să reiasă că a fost un
fracţionism, o tendinţă de a slăbi unitatea conducerii partidului şi a submina, au slăbit unitatea şi
puneau în primejdie unitatea partidului. În sensul acesta am redactat din nou.
Tov. Borilă: Aici era o chestie, că nu era arătată vina lui Teohari deloc şi mai puţin a tov.
Ana şi oamenii trebuie să ştie şi să se orienteze just.
Tov. Moghioroş: Şi, la sfârşit, a fost un apel.
Tov. Gheorghiu-Dej: Trebuie accentuată lupta împotriva oricăror încercări de a slăbi
unitatea.
Tov. Borilă: Şi acolo este parcă am fi slabi. Săriţi că arde.
Tov. M. Constantinescu: Şi atunci am redactat în spiritul rezoluţiei şi a ceea ce am
considerat că poate intra, a mers pe tiparul rewluţiei.
Tov. Borilă: Nu trebuie să intrăm în amănunte.
Tov. Pârvulescu: Plenara a fost una din plenarele istorice.
Tov. Gheorghiu-Dej: Şi asta se aşteaptă.
Tov. M. Constantinescu: Partea întâi poate rămâne, primele 10 pagini trebuie
îmbunătăţite, reduse ca număr.
Tov. Borilă: Articolul trebuie să fie la nivelul Plenarei.
Tov. Gheorghiu-Dej: Să dăm citire acestui text lucrat de Miron.
Tov. M. Constantinescu: Cu tov. Moghioroş, l-a văzut şi el. (Citeşte).
Vine tov. Răutu.
Tov. M. Constantinescu: Părerea mea este că cercetarea legăturilor cu agenturile
americano-engleze nu este necesar s-o punem.
194
La sfârşit urmează un scurt capitol de sarcini. În volumul XIII Stalin, sunt puse sarcini:
curaţirea aparatului de stat, crearea de specialişti ruşi şi cadre economice, crearea de cadre
sindicale, întărirea muncii sindicale, întreceri.
Tov. Gheorghiu-Dej: Toate sunt foarte bune, dar. dacă le-am pune aici. are să provoace
o frământare nemaipomenită.
Tov. M. Constantinescu: Asta nu este scris aici. Spunem ce este în Opere.
Tov. Gheorghiu-Dej: Ce ziceţi?
Tov. Bodnăraş: Am o propunere: să luăm textul acesta ca bază, este mult mai bun,
concis, mai combativ, mai energic şi accentuează asupra a ceea ce este esenţial.
Tov. Chişinevschi: Textul este incomparabil mai bun. Am însă o propunere. Trebuie să
fie o scurtă introducere asupra realizărilor partidului. Din ce punct de vedere? Lupta împotriva
devierii de dreapta nu începe că am descoperit. Prezentarea în faţa poporului trebuie făcută că au
fost mari realizări. În toate ocaziile când s-au descoperit devieri s-au arătat rezultatele.
Tov. Gheorghiu-Dej: În legătura cu propunerea tov. Chişinevschi. ce aveţi de spus?
Tov. Chivu: Părerea mea este să fie la urmă, în încheiere.
Tov. Bodnăraş: Eu cred că nu. Dacă vom face o introducere, nu facem un bilanţ asupra
muncii partidului şi Ia urmă noi vom dilua materialul care este concentrat şi aşa de important dând
prilej ca oamenii să consacre atenţia succeselor, în loc să consacre atenţia luptei împotriva
devierilor.
Tov. Borilil: Cred că nu este nevoie, în text, se vorbeşte că ei au împiedicat dezvoltarea,
aşa că ideile sunt în text.
Tov. Moghioroş: Sub această formă că linia partidului a fost însuşită de poporul
muncitor ca propria sa linie şi legătura partidului cu masa de aici izvorăşte puterea partidului, că
linia partidului coincide cu interesele poporului muncitor şi de aceea clasa muncitoare a susţinut şi
susţine partidului nostru şi acei care se abat de la această linie lovesc în popor şi masa va susţine
partidul în lupta împotriva acestei devieri. Aceste idei cred că e bine de inclus. Nu ştiu dacă, din
concluzii şi din rezoluţii, e bine să lipsească, trebuie să dăm un citat din Lenin, care e în pag. 10 a
operelor tovarăşului Stalin, unde sunt caracteristicile oportunismului, unde explică care sunt
greutăţile descoperirii. Nu ştiu dacă aceasta am putea s-o legăm sub o formă. O frază scurtă.
Tov. M. Constantinescu: În legătura cu propunerea tov. Chişinevschi, cred că nu este
neapărat necesar. Poate fi pe scurt într-un singur pasaj, însă nu văd necesar să se menţină pagina şi
jumătate din vechiul text, unde vorbeşte câţi studenţi avem, cu cât a crescut industria alimentară.
Părerea mea e că acest lucru n-are ce căuta în acest articol.
Tov. Apostol: Şi eu cred că aşa e bine. Tovarăşul Stalin spune că părţile pozitive le
cunoaştem cu toţii.
Tov. Gheorghiu-Dej: Eu sunt de aceeaşi părere că nu este nevoie de o introducere, să
intrăm direct în subiect pornind de la Plenară. Cred că, totuşi, s-ar putem vorbi despre succese în
cuprins şi mai cu seamă în acel loc unde contrapunem linia generală a partidului liniei oportuniste
împăciuitoriste şi de subminare a unităţii de către Luca, Teohari şi Ana. Totuşi am avut o linie şi
am avut succese. Aici nu se vorbeşte de linia C.C., nu se subliniază suficient faptul că partidul
nostru a avut o linie justă. Nu se face o demarcaţie categorică între justă a partidului şi linia
oportunistă a lui Luca, sprijinit de Ana şi Teohari. Astfel riscăm să fim întrebaţi, să fie pusă sub
semn de întrebare linia generală a partidului dacă a avut o linie justă sau nu. Trebuie subliniat acest
lucru. În Plenara din 3-5 martie s-a trasat linia construcţiei socialiste; de la această linie s-au făcut
abateri, arătate, în hotărire, criticate de C.C. A luat poziţie faţă de forţarea gospodăriilor agricole
colective? A luat atitudine faţă de abateri? Deci, trebuie arătat.
195
Consider să luăm acest text ca bază, că este neîndoios bun şi are avantajul că se ocupă cu
lucruri concrete.
Tov. ruiutu: Textul acesta este, într-adevăr, mai bun şi mai combativ, însă el nu ţine
seama că există membrii de partid şi masa de oameni ai muncii care nu cunosc ce am ştiut noi şi
cadrele de partid. Masele de oameni ai muncii sunt nelămuriţi asupra unei serii de probleme tratate
în scrisoare. Acest material este prea concentrat pentru mase.
Tov. Gheorghiu-Dej: Această Scrisoare Închisă nu mai este încheiată azi. Cu 120 mii
oameni s-a prelucrat.
Această scrisoare plus materialul va fi o armă în mâna organizaţiilor de partid pentru
lămurirea maselor largi şi însăşi a Scrisorii Închise.
Tov. ruiutu: Eu spuneam în sensul că va fi prea neaşteptat pentru oameni. În scrisoare a
fost un pasaj de ce abaterea de dreapta loveşte în interesele oamenilor muncii. Materialul are mai
mult un caracter de teze.
Tov. Gheorghiu-Dej: N-avem decât să le explicăm.
Tov. ruiutu: Să-i luăm ca material de bază care să fie pe larg comentat pentru că nu ţine
seama de nivelul maselor oamenilor muncii.
Tov. Gheorghiu-Dej: Cred că Scrisoarea Închisă trebuie să devină acum o scrisoare închisă.
Tov. M. Constantinescu: Putem s-o publicăm în presă în acea zi pe pagina 2.
Tov. ruiutu: Nu este bine, sunt formulări care sunt depăşite.
Tov. Gheorghiu-Dej: Să nu ne jucăm. Scrisoarea Închisă este depăşită, ea conţinea grija
de a nu atinge autoritatea unuia sau altuia, conţine spirit împăciuitorist.
Tov. M. Constantinescu: Şi a fost atacată de membrii de partid.
Tov. Gheorghiu-Dej: În acest material ne referim la scrisoarea, nu îi spunem închisă, iar
scrisoarea să fie luată ca material documentar. Asta să fie luată în centru şi celelalte ca materiale
documentare, pentru că sunt o serie de date în munca organizaţiilor de partid de lămurire a poziţiei
oportuniste de dreapta. Scrisoarea acum devine o completare, un material adiţional şi sunt şi sarcini
acolo care rămân valabile. Iată deci scrisoarea rămâne valabilă articolul redacţional venind să
clarifice despre ce este vorba şi ce a reprezentat această manifestare, mobilizează partidul, îl
lămureşte. Eu propun deci să luăm ca bază acest articol redacţional.
În al doilea rând, să aducem îmbunătăţiri. Sunt de acord să completăm ideea tov.
Chişinevschi în acel loc unde permite. Să rezulte clar că partidul a avut o linie justă, o caracteristică
a drumului parcurs de partid, legătura indisolubilă cu poporul.
Tov. Bodnăraş: Ce spunea tov. Moghioroş.
Tov. Gheorghiu-Dej: Poporul român priveşte politica sa ca propria sa politică. Teza
aceasta trebuie să intre. De aceea partidul duce o luptă neîmpăcată pentru caracterul monolit al
partidului. Asta să intre acolo unde vorbim de gaşcă, de grup. Ultima Plenară constată o întărire a
partidului, poporul aprobă politica partidului. Şi despre lupta împotriva devierii de dreapta. Dacă
noi nu vorbim într-un pasaj mai plin despre politica generală a partidului, că ea e însăşi politica
poporului, de legătura partidului cu masele largi etc., aşa cum sunt punctele de aici, trebuie să apară
atunci când contrapunem linia partidului acestor trei deviatori, să apară că sunt trei elemente
izolate, că ele nu s-au izbit de unul sau altul sau de restul membrilor C.C:, ci de însăşi politica
partidului care este politica poporului. Cred că acest lucru ar putea să fie pus sub formă de
constatare a Plenarei din 26-27 mai, aşa cum facem constatări, cum constată Plenara faptele. Chiar
de la început se poate spune ,,Plenara constată că ... " (citeşte) După ce vorbim despre această
politică, că C.C. a avut o politică justă etc., împotriva acestei politici juste - aici Plenara constată
din nou - că s-au ridicat cutare şi cutare. Şi aici vine aliniatul 3.
196
Cred că, în felul acesta, s-ar putea pune.
Într-o constatare să introducem despre linia justă a partidului, o caracterizare a rezoluţiei,
în problema alianţei clasei muncitoare cu ţărănimea muncitoare a fost o linie justă, a fost justă în ce
priveşte construcţia T.O.Z.-urilor, hotărîrea din 3-5 martie. Politica partidului în construirea
socialismului în toate domeniile. Ne putem referi la acestea în formă de constatare în opoziţie cu
linia deviatorilor, se leagă foarte bine. Se poate spune chiar de la început acest lucru şi atunci n-o să
cadă din pod, vom arăta în scurt că partidul a avut o linie justă în cutare şi cutare, trebuie referit la
rezoluţiile şi hotărîrile de partid în această privinţă.
Cred că, acolo unde criticăm abaterea de dreapta, să ne referim şi la abaterea stângistă,
abatere care era o acoperire a oportunismului de dreapta de a compromite ideea construcţiei
colhozurilor, să nu scăpăm acest lucru. Ei au fost purtătorii acestei linii, a fost o altă linie decât a
C.C. Trebuie, deci, şi despre aceasta vorbit, arătăm cele două feţe.
Acum să trecem la conţinut. Dacă aveţi observaţii.
Tov. Chişinevschi: Nu ştiu dacă este necesar să punem data precisă 28 septembrie a
hotărîrii.
Apoi nu se va înţelege ce înseamnă a micşora circulaţia bănească.
Tov. Gheorghiu-Dej: Să hotărim să scoatem data hotărîrii, că nu e nevoie.
Ce a ridicat tov. Chişinevschi face că a apărut mult mai clar conturat sub forma de a face
constatarea, ca să nu apară numai devierea.
Tov. Chişinevschi: Sunt de acord.
Tov. Borilii: Să punem că au sabotat circulaţia justă monetară.
Tov. Chişinevschi: Au dăunat, au dezorganizat.
Tov. Gheorghiu-Dej: Au favorizat elementele capitaliste, împotriva hotărîrii partidului
şi statului, au introdus o politică de favorizare a elementelor capitaliste de la sate şi oraşe.
Tov. M. Constantinescu: Împotriva hotărîrii partidului şi guvernului ei au dus o politică
dăunătoare favorizând elementele capitaliste de la sate şi oraşe.
Tov. Chişinevschi: Au trădat secretul de partid şi de stat, asta este drept că poate să se
întoarcă împotriva noastră. Nu ştiu dacă e bine să punem.
Tov. Borilă: Pe urmă cred fiecare zvon.
Tov. Gheorghiu-Dej: Putem să spunem că ele au alimentat cu zvonuri tendenţioase, că
sursa tuturor zvonurilor tendenţioase pentru a provoca panică, nelinişte, neîncredere, mergând până
la divulgarea secretului de stat.
Tov. Chişinevschi: Să spunem numai că au trădat secretul de partid şi de stat, fără să
spunem în privinţa reformei băneşti.
Tov. Gheorghiu-Dej: Să spunem în alt loc.
Tov. Pârvulescu: Despre secretul de partid şi de stat se spune în scrisoare. Membrii de
partid sunt lămuriţi în această privinţă.
Tov. Gheorghiu-Dej: Să spunem despre zvonuri tendenţioase, diversioniste, pentru a
provoca neîncredere, dezorientare.
Tov. Bodnăraş: O să pună iarăşi în discuţie că activiştii au spus că nu o să fie reformă.
Tov. Moghioroş: Să spunem că a acţionat o bandă care difuza zvonuri, fără să spunem
de reforma bănească.
Tov. Gheorghiu-Dej: Sigur, se poate spune. Acolo unde se vorbeşte de Bancă şi
elementele duşmănoase, nu la reforma bănească.
Tov. Chişinevschi: Jos nu ştiu dacă este bine să spunem „aceste sabotări".
Tov. Gheorghiu-Dej: Da, asta trebuie scos.
197
Tov. Moghioroş: Dar nu putem pune principiile organizatorice capitaliste?
Tov. Gheorghiu-Dej: Nu este nevoie, o să facem.
Tov. Moghioroş: Pentru că este caracteristic, că ei au menţinut principiile sistemului
financiar capitalist.
Tov. Gheorghiu-Dej: Nu e nevoie. Despre asta putem vorbi în alte articole. Propun să
ştergem acest pasaj.
Tov. M. Constantinescu: Şi eu cred că se poate şterge.
Tov. Gheorghiu-Dej: Deci, rămâne să scoatem.
Eu propun jos la pagina 2 unde se spune „au ocrotit pe jefuitorii proprietăţii socialiste" să
spunem „bunurile poporului", e mai mobilizator.
Tov. M. Constantinescu: Şi una şi alta. Completăm cu „bunurile poporului".
Tov. Moghioroş: La pag. 3, unde se sfârşeşte „principalul exponent", între aceste două
aliniate să fie un citat de Lenin dintre Opere, Stalin voi. XII, pag. 10, unde redă caracteristicile
fundamentale ale oportunismului.
Tov. M. Constantinescu: Eu sunt de acord.
Tov. Gheorghiu-Dej: Foarte just. Tot la absatzul acesta purtătorul principal şi ideologul
abaterii de dreapta, ori punem între ghilimele, ori purtătorul principal.
Tov. M. Constantinescu: Între ghilimele. M-am gândit la filozoful ţărănesc.
Tov. Gheorghiu-Dej: Să spunem purtătorul principal, principalul exponent.
Tov. Chivu: Al teoriilor.
Tov. Gheorghiu-Dej: Lasă teoriile. El a făcut în practică.
Tov. M. Constantinescu: Citatul de care spune tov. Moghioroş nu e tocmai potrivit,
trebuie altul.
Tov. Gheorghiu-Dej: La pag. 3. cred că una din consecinţele politicii duse de Luca în
domeniul finanţelor a fost aceea că a slăbit leul şi prin aceasta a slăbit puterea de cumpărare a
salariilor, a înrăutăţit starea materială a maselor.
Tov. M. Constantinescu: Pentru asta trebuie un punct special. E foarte important.
Tov. Gheorghiu-Dej: Leul nu mai îşi putea îndeplini funcţia, nu mai arăta nici ţăranul
interes pentru acest leu, nu mai aducea marfă la oraş. Deci legat de chestiunea aceasta, favorizarea
comerţului speculativ, a dus la slăbirea legăturii de schimb între sat şi oraş, slăbirea leului, prin acea
slăbire a puterii de cumpărare a salariilor, legat de punctul acesta. Nu trebuie un punct separat.
Cred că observaţia tov. Răutu este justă în acest sens, să nu fie rezoluţie, ci articol
redacţional. Să îmbunătăţim deci, în acest sens. Şi nici nu e nevoie de puncte, ci puse linii.
Tov. Răutu: Trebuie prezentat ca fraze, ca idei.
Tov. Gheorghiu-Dej: La pct. 5 aş propune să ştergem punctul privitor la importul de
maşini etc.
Tov. M. Constantinescu: Dar a fost această chestiune.
Tov. Gheorghiu-Dej: Noi avem o obligaţie să mergem în continuu pe măsura creşterii
puterii la exportul de bunuri de consum, pentru că ţara noastră are această posibilitate, tocmai
pentru că nu este complet şi poate da loc la interpretări şi întrucât va fi citit de toţi reprezentanţii din
Consiliul de Ajutor Economic Mutual.
Tov. M. Constantinescu: Bârlădeanu nu ne-a informat exact asupra punctului de vedere
al C.A.E.M.
Tov. Gheorghiu-Dej: Nu este nevoie de punctul 5, nu micşorează tăria.
Tov. Chişinevschi: Se spune întovărăşiri T.O.Z., înseamnă acelaşi lucru. T.O.Z. trebuie
pus în paranteză.
198
Tov. Gheorghiu-Dej: Aici unde se vorbeşte de frânarea sectorului socialist, o să spună
că se iau toate frânele şi o să meargă înainte fără frână. Cred că mai trebuie completat. Partidul
nostru a fost pus în faţa unor abateri de la linia partidului în construcţia colhoznică, cine sunt
purtătorii acestei abateri.
Tov. M. Constantinescu: Tăiem partea cu frâna şi lăsăm pct. 2, subminarea etc.,
spunem concret.
Tov. Gheorghiu-Dej: Aşa e bine.
Tov. Apostol: Să fie scos ,Jntelectualii salariaţi", la pag. 4.
Tov. M. Constantinescu: La noi intelectualii, unii sunt salariaţi.
Tov. Răutu: Intelectualii muncitori este mai potrivit.
Tov. M. Constantinescu: De acord.
Tov. Chişinevschi: Nu este bine.
Tov. M. Constantinescu: Atunci ,Jntelectualilor".
Tov. Gheorghiu-Dej: La pag. 4, absatzul 2: ,,toate acestea nu sunt întâmplătoare...
practicate de Luca în perioada ilegalităţii". Nu e bine, eventual ,Jn timpul când partidul era în
ilegalitate" sau aşa ceva. De ce să nu ne referim la frământările fracţioniştilor din 1930, de atunci
păstreaz.ă metodele acestea, se ştie.
Tov. Moghioroş: Şi după aceea.
Tov. Gheorghiu-Dej: Aceasta e cel mai important, în frământările fracţioniste din 1930,
'31 el a jucat un rol important.
Tov. Pârvulescu: El a fost membru al Biroului Politic, a spart sindicatele, a atras
tineretul.
Tov. Gheorghiu-Dej: Da, trebuie spus.
Tov. M. Constantinescu: Eu nu le cunosc.
Tov. Gheorghiu-Dej: În 1929, '30, '31 în luptele fracţioniste când a jucat un rol
important, a avut muncă importantă.
Tov. Pârvulescu: El a fost scos din muncă şi trimis la muncă de jos.
Tov. Gheorghiu-Dej: Trebuie spus că partidul nu uită. Propun ca această parte să fie
redactată împreună cu tov. Pârvulescu.
Tov. Chivu: Şi din 1938-39 despre bresle.
Tov. Gheorghiu-Dej: Da, să spunem şi despre aceasta, ca o continuare a acelor abateri.
Tov. Pârvulescu: El a avut şi altele, dar acestea sunt cele mai importante.
Tov. Gheorghiu-Dej: Trebuie spus într-o frază. Vasile Luca a intrcxius în partidul nostru etc.
Tov. M. Constantinescu: Dar unde au fost ceilalţi? Totuşi nu putem considera că a fost
în întregul partid un regim araccevist.
Tov. Gheorghiu-Dej: Introducerea unui regim de înăbuşire a criticii şi autocriticii.
Tov. Răutu: Să ne oprim în sectoarele unde a muncit, ca să nu apara tot partidul.
Tov. Bodnăraş: În partid şi-a făcut curs un araccevism pe toată linia.
Tov. Gheorghiu-Dej: A avut influenţă. Şi tu ai aplicat metode aracceeviste şi Miron şi
Chivu şi Apostol, că „te dau cu capul de toţi pereţii", vrând-nevrând a influenţat pe oameni.
Vasile Luca a introdus în partid ...
Tov. Chişinevschi: Folosirea metodei ....
Tov. Gheorghiu-Dej: E mai bine aşa. Da, a folosit metode de gândire a criticii şi
autocriticii în sectoarele pe care le conducea direct, a creat o atmosferă de favoriz.are a elementelor
linguşitoare, a dăunat creşterii sănătoase a cadrelor şi a redus din elanul lor etc. Asta este foarte bun.
Cuvântul ,,aracceevist" trebuie scos pentru că nu este cunoscut De pus eventual „de cazarmă".
199
Tov. M. Constantinescu: S-a schimbat situaţia cu armata şi nu se poate spune aşa.
Eventual „basibuzuci"
Tov. Bodnăraş: Nu mai este aplicat, dar în popor merge expresia.
Tov. Gheorghiu-Dej: Spunem numai de intimidare.
Tov. M. Constantinescu: Înăbuşire.
Tov. Gheorghiu-Dej: A fost încurajat de unii tovi. Noi toţi l-am încurajat prin neluare de
atitudine. A fost încurajat permanent de tov. Teohari Georgescu şi Ana Pauker. Aici să nu spunem
antistatal, să spunem antipartinic şi atât. Punem în altă parte antistatal.
Tov. M. Constantinescu: Atunci tăiem de aici o serie de lucruri.
Tov. Gheorghiu-Dej: Da, tăiem.
Tov. Răutu: ,,Tovarăşi de drum", în limba rusă înseamnă că merge alături. În româneşte
se poate înţelege că merge pe aceeaşi linie şi atunci de ce nu se iau acelaşi măsuri?
Tov. Gheorghiu-Dej: Adevărat.
Aici se taie: ,,unii tovi ... "
Tov. M. Constantinescu: Tot?
Tov. Chişinevschi: ,, ... care au avut o atitudine de sprijinire".
Tov. Gheorghiu-Dej: Au încurajat printr-o atitudine împăciuitoristă faţă de abaterea de
dreapta,~ cuvântul „permanent". Aici „Chiar după reforma bănească ... "
Tov. M. Constantinescu: Acest pasaj cade. Continuă aşa: ,ln legătură cu ... poartă o
mare răspundere tov. Ana Pauker".
Tov. Chişinevschi: Dacă vorbim de tov. Ana acolo, aici nu este nevoie.
Tov. Gheorghiu-Dej: Eu aş propune să ne ocupăm un moment de poziţia tovarăşei Ana,
că în ultima şedinţă Plenară, ea însăşi a recunoscut.
Tov. Chivu: Este mai jos.
Tov. Gheorghiu-Dej: Bine. Împăciuitoriştii sunt ei doi. Cred că este suficient, nici nu
mai e nevoie de .. :
Tov. M. Constantinescu: Tăiem toată fraza. Am tăiat 2 pasaje întregi şi am legat într-un
singur loc Teohari Georgescu şi Ana Pauker şi aici s-a arătat ce a făcut Teohari Georgescu şi Ana
Pauker şi propun să se introducă alte două pasaje, în unul să se spună ce a făcut Teohari Georgescu
şi în altul ce a făcut Ana Pauker.
Tov. Gheorghiu-Dej: Miron are dreptate. Trebuie două pasaje şi la urmă îi unim pe toţi
3 subliniind un fapt nou, acela că ei s-au întâlnit, au avut discuţii separate. Aşa cum a recunoscut
tov. Ana în şedinţă, după însăşi faptele recunoscute de către Ana Pauker, în şedinţa din 26-27 mai,
unde ea a spus lucruri foarte grave. Între Luca, Teohari şi Ana au avut loc discuţii, au pus în
discuţie însăşi hotărîrea C.C., au călcat regulile de partid şi au ascuns partidului acest lucru. A
recunoscut la Plenară.
Tov. Borilă: Aici se spune că tov. Ana şi-a recunoscut greşelile.
Tov. Gheorghiu-Dej: Nu greşelile. A recunoscut ce? Că poziţia sa faţă de devierea de
dreapta în Plenara anterioară a fost formală, că a avut o atitudine formală deşi a luat poziţie de
combatere a devierilor lui Vasile Luca, aceasta a fost formală, în fond şi ea a recunoscut că a avut
devieri de dreapta, că l-a sprijinit pe Luca, că s-au întâlnit şi au discutat hotărîrea C.C. Lucrul acesta
trebuie spus clar aici.
Tov. M. Constantinescu: Aceasta se arată în pasajul despre tov. Ana Pauker, despre
Teohari Georgescu se arată partea lui ce este adevărat şi ce a recunoscut.
Aşa este în text.
200
Tov. Gheorghiu-Dej: Cu Teohari trebuie fonnulat mai plin. Aici este foarte puţin spus.
El a introdus acest împăciuitorism şi în organele de stat, faţă de duşmani.
Tov. M. Constantinescu: Trebuie văzut dacă într-un articol să punem chestiunea cu
Internele.
Tov. Gheorghiu-Dej: Bun. Trebuie pus un pasaj mai plin.
Tov. Moghioroş: În activitatea sa a introdus linie împăciuitoristă.
Tov. M. Constantinescu: Sigur.
Tov. Gheorghiu-Dej: Şi nu mai mult decât a recunoscut Ana în şedinţa Plenară. Noi
n-avem dreptul să ascundem acest lucru că a luat poziţie fonnală de combatere a lui Luca la
Plenara din 1 martie. În fapt, dânsa a sprijinit pe Vasile Luca.
Tov. Pârvulescu: Şi a acoperit propriile ei abateri.
Tov. Gheorghiu-Dej: Aşa. S-a întâlnit cu Teohari şi Luca, au pus în discuţie revizuirea
liniei partidului şi hotărîrii C.C. călcând regulile de partid slăbind prin aceasta unitatea conducerii,
punând în pericol însăşi munca de partid. Şi acest lucru l-au ascuns partidului.
Tov. M. Constantinescu: Este pus aici.
Tov. Gheorghiu-Dej: Cuvântul ,,familiariste" trebuie scos.
Tov. Borilă: Este aprecierea că n-a mers până la capăt?
Tov. M. Constantinescu: Este.
Tov. Gheorghiu-Dej: Şi ea nu şi-a făcut autocritică. În declaraţia făcută în Plenară a spus
că, în mod fonnal, a luat poziţie critică faţă de devierea de dreapta, că şi-a ascuns propriile devieri
de dreapta, că le-a introdus în Ministerul Agriculturii şi la Colectări. Strânse în buchet toate acestea.
Că şi-a recunoscut greşelile nu este drept, ci a recunoscut unele greşeli.
Tov. M. Constantinescu: Nu spunem nici declaraţie, nici autocritică, ci că a recunoscut
unele greşeli.
Tov. Gheorghiu-Dej: Fără ,,incomplet".
Tov. M. Constantinescu: Trebuie şi incomplet şi n-a mers până la capăt.
Tov. Gheorghiu-Dej: Fără să meargă până la capăt. Aşa e cel mai bine.
Cum rămâne cu Teohari Georgescu? Facem un pasaj plin cu Teohari Georgescu şi Ana
Pauker, numai să nu se repete.
Tov. M. Constantinescu: Pasajul de la pag. 5 îl punem acolo.
Tov. Gheorghiu-Dej: Sigur şi completat pentru Ana tot aşa.
Tov. M. Constantinescu: Să mai intercalăm „practicat în activitatea sa la Ministerul de
Interne".
Tov. Gheorghiu-Dej: În munca sa. Fără Ministerul de Interne.
Tov. M. Constantinescu: În activitatea sa.
Am tăiat pasagiul „C.C. a hotărît continuarea intensă a cercetărilor".
Tov. M. Constantinescu: La avertisment tov. Moghioroş a pus un semn de întrebare
dacă să punem.
Tov. Bodnăraş: Trebuie să punem.
Tov. Chişinevschi: Şi eu mi-am pus problema că fiind ministru de Externe, dacă poate
să fie pus.
Tov. Gheorghiu-Dej: Plenara a hotărît să nu mai facă parte din Biroul Politic şi
Secretariat.
Tov. M. Constantinescu: Asta nu trebuie pusă. Dacă nu vom pune aşa, se va pune
întrebare.
201
Tov. Pârvulescu: Este un articol de linie.
Tov. Chişinevschi: Şi din acest punct de vedere trebuie pus.
Tov. M. Constantinescu: Să spunem: ,,a avertizat-o asupra greşelilor făcute".
Tov. IUutu: Dar ce e rău că a dat avertisment? E o măsură de partid statutară.
Tov. Bodnăraş: I-a pus în vedere, acesta este avertisment.
Tov. Pârvulescu: Şi partidului şi tovarăşei Ana o să-i folosească.
Tov. M. Constantinescu: Tot partidul se va întreba care este rezultatul, ce măsuri a~ luat
după cele spuse despre tov. Ana? Formulăm fie că „au avertizat pe tov. Ana", fie această formulă
scurtă cu avertisment.
Tov. Moghioroş: De ce nu spunem că a fost scoasă din muncă?
Tov. Gheorghiu-Dej: Plenara criticând cu severitate devierile tov. Ana Pauker i-a dat un
avertisment şi a hotăn"t ...
Tov. Borilă: Invers, a hotărît scoaterea.
Tov. Chişinevschi: Nu este just.
Tov. M. Constantinescu: Noi n-am luat o rewluţie pentru Ana, pentru Luca şi Teohari,
unde facem o caracterizare şi ca urmare hotărîm scoaterea ei. S-au făcut alegeri şi la alegere n-a
mai fost aleasă.
Tov. Moghioroş: Este just.
Tov. M. Constantinescu: Plenara criticând cu severitate - aşa cum a spus tov.
Gheorghiu - i-a dat un avertisment. A fost hotărîre. Plenara criticând cu severitate devierile de
dreapta ale tov. Ana Pauker a hotărît în unanimitate să-i dea un avertisment.
Tov. Gheorghiu-Dej: Şi într-un alt loc unde vorbim de alegeri să arătăm, că sunt
interpretări peste tot.
Tov. M. Constantinescu: Putem continua aici. Cu prilejul alegerii noilor organe, tov.
Ana Pauker n-a mai fost aleasă în Secretariat şi Birou Politic.
Tov. Chişinevschi: Să spunem devieri, pentru că au fost şi de dreapta şi de stânga.
Tov. Pârvulescu: Ulterior am aflat că ea a avut atitudine împăciuitoristă la Comintern
unde s-a judecat lupta frac~onistă.
Tov. Gheorghiu-Dej: Neapărat în pasajul care contrapune linia justă a partidului, când
ne referim la abaterea în construcţia colhoznică să vorbim despre abaterea de stânga, e foarte
important. Să se ştie că a fost purtătoare şi ea şi Luca.
La pasajul următor ,,ritm şi mai viu".
Tov. M. Constantinescu: Să tăiem.
Tov. Gheorghiu-Dej: Şi aplicarea cu fermitate a hotărîrilor şi liniei partidului în opera de
construire a socialismului.
Tov. M. Constantinescu: Şi acum vin sarcinile.
Tov. Chişinevschi: 1) Prima sarcină lichidarea din rădăcină a oportunismului de dreapta,
a împăciuitorismului.
2. Întărirea disciplinei de partid şi lupta împotriva oricărei devieri de la disciplina de fier a
partidului şi principii.
Tov. Pârvulescu: Unitatea partidului.
Tov. Gheorghiu-Dej: 3) Lupta împotriva oricărei încercări de a slăbi unitatea partidului.
Lupta pentru întărirea unităţii partidului.
4) Lupta împotriva oricărei devieri care slăbeşte alianţa clasei muncitoare cu ţărănimea
muncitoare, pentru întărirea acestei alianţe, baza regimului de democraţie populară şi garanţie a
succesului deplin a construirii socialismului în ţara noastră.
202
5) Aplicarea întocmai a hotăruilor partidului şi statului. Întărirea statului.
6) Combaterea oricărei manifestări de slăbire a disciplinei de stat. Despre legi, hotăruile
partidului şi legilor statului, ca să ştie că legea este lege pentru toată lumea.
7) Pentru îndeplinirea sarcinilor Planului de 5 ani, chezăşia ridicării nivelului material şi
cultural a maselor celor ce muncesc de la oraşe şi sate.
8) Ridicarea vigilenţei revoluţionare în partid şi pe linie de stat, ridicarea vigilenţei
poporului împotriva uneltirilor la independenţa naţională.
Despre ideea întăririi statului neapărat trebuie spus tare de tot şi combaterea oricărei
tendinţe de moleşeală sau de delăsare. Moleşeala este un cuvânt mai plastic. ,,Duşmanul de clasă"
acest cuvânt trebuie legat.
Trebuie pus într-o ordine să fie scoasă faţa partidului şi unitatea sa.
Tov. Chivu: Şi despre ridicare de cadre noi.
Tov. Gheorghiu-Dej: Foarte bine, cadre de tip stalinist.
Trebuie pus într-un loc, fie la sarcini sau spre sfărşit unde vorbim de lupta partidului
pentru unitatea sa, împotriva slăbirii unităţii, să caracterizăm că hotărîrea plenarei şi măsurile luate
de Plenară înseamnă o cotitură în viaţa internă de partid foarte mare, îndreptarea partidului pe calea
bolşevizării sale. De dat ideea aceasta.
Tov. Răutu: Un pas spre drumul bolşevizării.
Tov. Bodnăraş: Cultivarea prieteniei cu U.R.S.S. şi a dragostei pentru Stalin.
Tov. Gheorghiu-Dej: Da, da.
Tov. M. Constantinescu: Asta nu ca sarcină, ci ca închiriere a întregului articol.
Tov. Gheorghiu-Dej: În încheiere, e just. Întărirea prieteniei cu U.R.S.S., garanţie a
independenţei naţionale şi suveranităţii noastre de stat.
Tov. Borilă: N-am auzit aici dacă s-a pus despre păstrarea secretului de partid şi de stat.
Tov. Gheorghiu-Dej: Nu este pus. Să punem ca sarcină, la vigilenţă.
Tov. Borilă: Şi neapărat este nevoie aici să spunem că noile organe sunt chezăşie a
unităţii.
Tov. M. Constantinescu: Asta este.
Tov. Gheorghiu-Dej: Cum este pus? Ia citeşte.
Tov. M. Constantinescu: (Citeşte)
Tov. Borilă: De orice încercare de spargere ...
Tov. Gheorghiu-Dej: Nu este necesar. La început, trebuie vorbit despre linia justă a
partidului, în politica de industrializare a ţării, în politica de construire socialistă a agriculturii şi
contrapusă acestei linii pe deviatori.
Deci, rămâne valabil ce am discutat.
Tov. M. Constantinescu: Am o propunere să fie însărcinaţi mai mulţi tovarăşi pentru că
este târziu ca să apară materialul, să se împartă în părţi, Răutu, Chişinevschi şi eu.
Tov. Răutu: Nu poate să apară mâine dimineaţă în formă serioasă numai dat peste cap.
Propun să apară marţi.
Tov. Chivu: Luni nu se poate?
Tov. Răutu: Putem scoate ediţie specială luni, dar produce o impresie.
Tov. M. Constantinescu: Părerea mea este că noi putem să-l facem în noaptea aceasta,
cu condiţia să luăm 4 oameni.
Tov. Răutu: Pierdem toate trenurile, dacă nu se trage „Scânteia" până la ora 1 noaptea.
Tov. Gheorghiu-Dej: Eu sunt de acord cu propunerea să apară marţi.
Tov. Răutu: Să nu fie mai mulţi de 3 tovi.
203
Tov. Chişinevschi: Ajunge Miron şi Răutu.
Tov. Gheorghiu-Dej: Aş propune pe Apostol şi Răutu.
Tov. Răutu: Miron a făcut materialul de bază.
Tov. Gheorghiu-Dej: Lăsaţi-l pe Miron, apucaţi-vă de treabă. Prezentaţi textul spre
aprobare luni.
Tov. M. Constantinescu: Luni este Marea Adunare Naţională.
Tov. Răutu: O să apară în presă concomitent cu documentele Marii Adunări Naţionale.
Tov. Chişinevschi: Asta este un defect.
Tov. Răutu: Atunci să înceapă sesiunea Marii Adunări Naţionale luni după-masă.
Tov. M. Constantinescu: De ce la nevoie să nu apară un număr luni?
Tov. Moghioroş: Nu este obişnuit.
Tov. M. Constantinescu: Nici acesta nu este un eveniment obişnuit.
Tov. Gheorghiu~Dej: Lăsăm marţi. N-are să micşoreze absolut nimic faptul că vor apare
lucrările Marii Adunării Naţionale, dimpotrivă abia vor înţelege sensul hotăririlor Marii Adunării
Naţionale, va fi centrul opiniei publice şi în interior şi în exterior.
Tov. Chivu: Să terminăm marţi Marea Adunare Naţională.
Tov. Gheorghiu-Dej: De ce? Deci să hotărîm să apară marţi. De acord? (Toţi tovarăşii
sunt de acord). Să hotărîm ca tovarăşii să înceapă de pe acum, Miron, Apostol şi Răutu.
Tov. M. Constantinescu: Toată ziua n-am fost la Plan.
Tov. Gheorghiu-Dej: De acea n-am vrut să-l însărcinăm pe el, are dreptate. Lucrurile
sunt clare, să lucraţi voi amândoi, tov. Miron lucrează cu voi în seara asta, mâine este eliberat şi
răspundeţi amândoi luând ca bază acest material .
.....
D.A.N.l.C..fona CC. al P.C.R. - Cancelarie, dosar45/1952,f. 2-52
25. 1952, iunie 12. Procesul-verbal şi stenograma şedinţei Biroului Politic al CC. al
P.M.R. privind: întărirea activităţii comitetelor executive ale sfaturilor populare comunale;
colaborarea econumică dintre România şi Ungaria; introducerea unor modificări în raionarea
administrativ-teritorială a României ş.a.
PROCES VERBAL Nr. 14

al şedinţei Biroului Politic al C.C. al P.M.R.
din 12 iunie 1952
Participă la şedinţă tovarăşii: Gheorghe Gheorghiu-Dej, Alexandru Moghioroş,

Gheorghe Apostol, Miron Constantinescu, Chivu Stoic.a, Emil Bodnăraş, Petre Borilă şi
Prezidează tov. Gheorghe Gheorghiu-Dej.
Ordinea de zi:
1. Problema întăririi activităţii comitetelor executive ale sfaturilor populare comunale.
2. Rezultatele muncii Comisiei mixte desemnate de Guvernele R.P.R. şi R.P. Ungare
pentru încheierea unor convenţii privind colaborarea economică dintre R.P.R. şi R.P. Ungară.
3. Introducerea unor modificări în raionarea administrativ-teritorială a R.P.R.
204
1. Tov. Gheorghe Gheorghiu-Dej a arătat că, din studiul compoziţiei sociale a comitetelor
executive ale sfaturilor populare comunale reiese că, în compunerea lor sunt foarte multe elemente
mic-burgheze, anarhice, iar elementul muncitoresc de conducere în aceste comitete executive
reprezintă un procent foarte mic.
De aceea sfaturile populare nu-şi pot îndeplini cum trebuie sarcinile multiple ce stau în
faţa lor în aplicarea politicii partidului şi a legilor ţării, la sate.
Tov. Gheorghiu-Dej a arătat în continuare că se impun măsuri pentru întărirea activităţii
organelor locale ale puterii de stat, în toate domeniile, şi în primul rând schimbarea situaţiei
existente în comitetele executive ale sfaturilor populare comunale, prin îmbunătăţirea compoziţiei
lor sociale.
În acest scop, propune selecţionarea, instruirea şi trimiterea unui număr de 8-10.000
muncitori în conducerea sfaturilor populare comunale.
Biroul Politic aprobă în unanimitate propunerea şi însărcinează pe tov. Al. Moghioroş să
ia măsurile pentru aplicarea acestei hotăriri.
2. Biroul Politic ascultând expunerea tov. Miron Constantinescu în legătură cu încheierea
unor convenţii privind colaborarea economică între R.P.R. şi R.P. Ungară:
a) Consideră că încheierea convenţiilor de colaborare economică între R.P.R. şi R.P.
Ungară corespunde intereselor economice şi politice ale ambelor ţări, contribuie la dezvoltarea
industrială a ţării noastre şi întăreşte prietenia şi colaborarea frăţească între poporul român şi
poporul maghiar şi aprobă semnarea acestor convenţii;
b) Apreciază că tov. Miron Constantinescu a îndeplinit sarcina ce i-a fost încredinţată de
Biroul Politic de a duce discuţiile din partea Guvernului R.P.R.
3. Biroul Politic:
a) Primeşte în unanimitate propunerile de modificări în raionarea administrativ-teritorială
a R.P.R., arătate în referatul anexat;
b) Stabileşte ca modificările să fie aplicate în practică până la 1 iulie 1952. În acest scop
se va constitui o comisie de partid şi de stat, care va lucra sub conducerea tov. Al. Moghioroş.
ss. Gheorghe Gheorghiu-Dej, Iosif Chişinevschi,

Alexandru Moghioroş, Gheorghe Apostol, Petre
Borilă, Emil Bodnăraş, Constantin Pârvulescu, Chivu
Stoica, Miron Constantinescu
Stenograma
din 12 iunie 1952
Au luat parte la şedinţă tovarăşii: Gheorghiu-Dej, Alexandru Moghioroş, Miron

Constantinescu, Gheorghe Apostol, Emil Bodnăraş, Petre Borilă, Chivu Stoica şi Constantin
Pârvulescu.
Tov. Gheorghiu-Dej: ... :• Consider că rezultatele au fost bune.
Aşa este în text.

•• Aşa este în text.
205
Cred că este necesar ca în Protocolul şedinţei noastre de azi să considerăm ca stare aceste
lucruri. Consideram că tov. Miron Constantinescu şi-a dus la îndeplinire sarcina care i-a fost
încredinţată de către Biroul Politic. Scurt despre importanţa rezultatelor politice şi economice.
Şi să fie înscris în ordinea de zi ca prim punct că v-am informat asupra rezultatelor
tratativelor cu tov. Vass.
Dacă sunteţi de acord? (Tovarăşii sunt de acord).
La punctul 2) al ordinei de zi avem un referat de 3 pagini, cred că majoritatea dintre voi îl
cunoaşteţi, totuşi, aş propune să-l citim şi să ne pronunţăm.
Tov. Bodnăraş: (Citeşte).
Tov. Gheorghiu-Dej: Detaliile să nu le mai citim.
Aveţi vreo observaţie? Comisia a lucrat mult, s-au consultat pe linie de partid, cu masele,
s-au primit şi propuneri de jos.
Tov. Chivu: De acord.
Tov. Apostol: Şi eu sunt de acord.
Tov. Pârvulescu: O observaţie. Tulcea nu este legată cu Galaţi, toate legăturile istorice
sunt cu Constanţa şi până când n-o să avem pod o să fie condiţiuni foarte grele de comunicaţie. Nu
ştiu dacă cu această ocazie n-am putea să îndreptăm lucrul acesta. Eu am fost secretar regional în
Dobrogea şi ştiu că este o greutate foarte mare mai ales când încep revărsările. Şi apoi Canalul
concentrează toată Dobrogea.
Tov. M. Constantinescu: Aici mă deosebesc de tov. Pârvulescu. Din punct de vedere
istoric Tulcea are unele legături cu Constanţa, făcea parte din provincia Dobrogea. Însă din punct
de vedere economic - şi acesta îl consider că este criteriul de bază - azi, Tulcea este foarte strâns
legată cu Galaţi. Noi am avut aici o consfătuire la care au venit secretarii regionali din Galaţi şi
Raionul Tulcea şi din această consfătuire care a fost stenografiată, a reieşit că din punct de vedere
economic, Tulcea este foarte legată de Galaţi. În primul rând pescuitul de zeci de ani merge spre
frigoriferele de la Galaţi şi acolo se răspândeşte în toată ţara, apoi din punct de vedere ale celorlalte
ramuri de activitate: navigaţie pe Dunăre, construcţii navale, şantiere navale, sunt legaţi din punct
de vedere al aprovizionării cu alimente. Pescarii din Deltă se aprovizionează din Galaţi, plus că,
Constanţa nici n-are posibilităţi de aprovizionare acum.
În perspectivă privind chestiunea transformării Deltei, conform indicaţiilor date de tov.
Gheorghiu, pregătim un material, din acest studiu reiese că Delta, opera ei de transformare, este
strâns legată cu centrele industriale Galaţi şi Brăila, cu fabricile metalurgice care vor aproviziona
cu maşini lucrările de transformare.
Dacă îi întrebăm pe pescarii din Deltă, nici unul nu pleacă până la Constanţa, ci la Galaţi.
Şi din punctul de vedere al legăturilor socialiste de schimb este cu Galaţi, dar şi a micilor
producători este tot cu Galaţi.
Din punct de vedere economic şi social consider că Delta şi Tulcea sunt foarte strâns
legate de Galaţi şi Brăila, la fel din punct de vedere al cadrelor muncitoreşti, al conducerii de către
clasa muncitoare a pescarilor.
Tov. Pârvulescu: Eu sunt de acord, dar chestia cu peştele era o chestie comercială, dar,
în momentul actual, căile de comunicaţie nu sunt şi trebuie să facă drumul înconjur.
Tov. Bodnăraş: Au fost recent convocaţi secretarii, a fost o consfătuire. Fără Jurilovca a
trecut întregul Raion la Galaţi. Jurilovca a trecut la Constanţa.
Tov. Chivu: Eu sunt de acord cu propunerile. În legătură cu Tulcea să se ţină cont de
posibilităţile de trai ale pescarilor.
Tov. M. Constantinescu: Pescuitul de mare s-a separat de pescuitul de Deltă.
Tov. Gheorghiu-Dej: Să hotărîm întâi asupra documentului în întregime. Cine este
pentru? (Toţi tovarăşii votează pentru).
206
În legătură cu chestiunea ridicată de tov. Pârvulescu sunt argumente interesante,
importante, argumentul istoric sigur nu trebuie neglijat, însă noi ştim că aspectele istorice se
determină de relaµile economice. Ce este mai judicios? Părerea n-aş putea să pronunţ acum, ce
importanţă are dacă e la Galaµ sau la Constanţa. După cât îmi aduc aminte în anii trecuµ, tot timpul
auzeam pe gălăţeni despre Tulcea, Măcin, vorbind. Legătura pe Dunăre e asigurată.
De aceea eu aş propune ca această problemă s-o primim aşa cum se propune şi vom
vedea în viitor. Cred că, din punct de vedere economic, este mai important.
Tov. Moghioroş: Şi economic şi din punct de vedere al apărarii.
Tov. Gheorghiu-Dej: Deci am hotă.rît aşa.
Am avut două puncte la ordinea de zi: 1) despre rezultatele muncii comisiei însărcinate
cu aducerea la îndeplinire a sarcinilor de colaborare cu Ungaria şi 2) chestiunea cu raionarea. S-a
primit atât primul punct, cât şi al doilea. Urmează să fie aplicat în practică. În cât timp?
Tov. Moghioroş: Până la 1 iulie.
Tov. Gheorghiu-Dej: Aş atrage atenµa să procedăm în aşa fel ca să nu împiedice
pregătirea colectărilor etc.
Tov. Moghioroş: Pe linie de stat cine este însărcinat?
Tov. Gheorghiu-Dej: Trebuie o comisie, pe linie de stat şi de partid, un colectiv de
oameni care să ducă la îndeplinire.
Tov. M. Constantinescu: Aş propune pe tov. Moghioroş.
Tov. Gheorghiu-Dej: Nu face partidul asta, este o treabă de stat, în care să intre şi Beie,
de la Ministerul de Interne.
Tov. Moghioroş: Cei care s-au ocupat.
Tov. Bodnăraş: Sunt de făcut decretele.
Tov. Gheorghiu-Dej: De făcut un proiect de hotă.rîre interioară scurt, că se însărcinează
o comisie alcătuită din cutare să aplice în practică cutare, de la data cutare, până la data cutare. Şi
asta se poate face azi.
Cu asta ridicăm şedinţa.
,.,
D.A.N.l.C.,fond CC. al P.C.R. - Cancelarie, dosar49/1952,f. 3-8.
P.M.R. referitoare la. probleme legate de apărare; trimiterea telegramelor preşedintelui
Consiliului de Securitate al O.N. V. privind primirea Republicii Populare Române în cadrnl acestei
organizaţii internaţionale; ajutornl acordat R.P.D. Coreene; înfiinţarea unor noi Sovromuri ş.a.

din 21 iunie 1952
Participă la şedinţă tovarăşii: Gheorghe Gheorghiu-Dej, Iosif Chişinevschi, Gheorghe

Apostol, Miron Constantinescu, Emil Bodnăraş, Chivu Stoica, Petre Borilă şi Constantin
Pârvulescu.
Biroul Politic a luat în discuµe şi a aprobat în unanimitate următoarele propuneri:

I. Cu privire la Proiectul de cifre de control pe anul 1953.
207
Biroul Politic aprobă Proiectul de cifre de control pe anul 1953 prezentat de C.S.P. cu
menţiunea de a fi îmbunătăţit cu observaţiile şi orientarea primite în şedinţă.
Propunerile aprobate vor constitui directivele Biroului Politic cu privire la cifrele de
control pe anul 1953.
II. Cu privire la problemele apărării.
Biroul Politic cere tuturor organelor şi organizaţiilor de partid şi instituţiilor de stat să
pună în centrul preocupărilor lor sarcinile şi obligaţiile în legătură cu problemele apărării şi să le
rezolve înaintea altor probleme.
Tovarăşii Emil Bodnăraş şi Chivu Stoica vor examina împreună cu tov. Dumitru Coliu
mersul îndeplinirii sarcinilor în legătură cu problemele Sectorului Special şi vor lua măsuri pentru
înlăturarea lipsurilor şi a greutăţilor.
Se va atrage atenţia departamentelor şi instituţiilor care au sarcini în legătură cu apărarea
că sunt obligate să prezinte din timp cererile lor pentru anul 1953 şi să vegheze ca aceste cereri să
fie bine studiate pentru a se evita introducerea de modificări după definitivarea cifrelor de control;
cei care vor prezenta cereri neîntemeiate sau date inexacte vor fi traşi la răspundere.
m. Cu privire la trimiterea unor telegrame preşedintelui Consiliului de Securitate al
O.N.U.
Proiectele telegramele Guvernului R.P.R. în legătură cu primirea ţării noastre în cadrul
O.N.U. şi în legătură cu folosirea annei bacteriologice de către imperialiştii americani, vor fi
îmbunătăţite de tovarăşul I. Chişinevschi şi trimise tovarăşului I.A Malik, preşedintele Consiliului
de Securitate al O.N.U.
IV. Cu privire la atitudinea fată de cererea lugoslaviei de a se revizui statutul Comisiei
Dunării.
Biroul Politic este de acord cu următoarele propuneri ale Ministerului Afacerilor Externe:
a) cerea Iugoslaviei va fi pusă pe ordinea de zi la prima sesiune a Comisiei Dunării şi
demascată ca o provocare care urmează să dea prilej Iugoslaviei să se retragă din Comisie;
b) pentru examinarea cererii Iugoslavi ei se va propune desemnarea unei comisii speciale
care să prezinte rezultatul la viitoarea sesiune a Comisiei Dunării;
c) să se acorde Iugoslaviei un post de adjunct al Secretariatului Comisiei, două posturi de
şef de serviciu şi două posturi de subşef de serviciu.
V. Cu privire la unele măsuri în legătură cu Biroul Consiliului de Asistentă Economică
Mutuală.
Tov. Miron Constantinescu va fi legătura Guvernului R.P.R. cu Biroul C.A.E.M.
Pe lângă Consiliul de Miniştri se va înfiinţa un birou compus din trei-patru, care se va
ocupa special de problemele C.A.E.M.
Tov. Miron Constantinescu va propune un tov. de mare încredere cu cunoştinţe
economice ca delegat al R.P.R. în Biroul C.A.E.M.; va propune de asemenea două elemente tinere
cu origine sănătoasă şi cu perspective de dezvoltare în funcţii de consilieri la C.A.E.M.
VI. Cu privire la ajutorul acordat R.P.D. Coreene.
Tov. Miron Constantinescu va examina dacă cererile suplimentare ale Guvernului R.P.D.
Coreene pot fi satisfăcute fără să afecteze planul şi va lua măsurile necesare pentru aducerea la
îndeplinire a hotărîrii de ajutoare.
VII. Cu privire la Acordul Economic cu R.P. Bulgaria.
Biroul Politic este de acord să se ceara printr-o scrisoare adiţională mărirea preţului
curentului electric fumizat Bulgariei la echivalentul preţului stabilit de Uniunea Sovietică pentru
208
curentul electric fumizat ţării noastre; să se ceară, de asemenea, ca uzina noastră să fumizeze curent
electric tot timpul şi nu numai în orele de vârf.
VIII. Cu privire la înfiinţarea unor Sovromuri noi.
Biroul Politic:
a) Este în principiu de acord cu înfiinţarea Sovrom-Utilaj-Petrolifer şi Sovrom-Naval;
b) Recomandă ca Protocolul pentru înfiinţarea celor două Sovromuri să fie semnat pe
baza evaluărilor preliminare făcute de Comisiile Mixte sovieto-române, cu menµunea ca, în termen
de 6 luni, să se facă evaluarea definitivă atât a Sovromurilor noi, cât şi a celor vechi pentru care nu
există încă evaluare definitivă;
c) Consideră că nu se poate pronunţa nici principial, nici practic asupra propunerii părţii
sovietice de preluare în arendă, de către statul român a unor întreprinderi austriece aflate în R.P.R.,
deoarece nu a studiat documentaµa în legătură cu această problemă.
IX. Cu privire la propunerea C.C. al U.F.D.R. de a organiza o colectă de bani şi alimente
pentru copiii coreeni găzduiţi în R.P.R.
Biroul Politic nu este de acord cu organizarea de colecte pentru copiii coreeni în R.P.R.,
întreµnerea lor fiind suportată de către stat.
X. Cu privire la acordarea unui ajutor mamei lui Andrei Prot.
Se aprobă trimiterea de către F.I.A.P. a unui ajutor în banii marnei luptătorului Andrei Prot.
ss. Gheorghe Gheorghiu-Dej, Miron

Constantinescu, Constantin Pârvulescu,
Alexandru Moghioroş, Petre Borilă, Chivu
Stoica, Gheorghe Apostol
Stenograma
şedinţei Biroului Politic al C.C. al P.M.R
din 21 iunie 1952

Apostol, Miron Constantinescu, Emil Bodnăraş, Chivu Stoica, Petre Borilă, Constantin
Pârvulescu.
Prezidează tov. Gheorghiu-Dej.
Tov. Gheorghiu-Dej: Caută să slăbească puterea de izbire a partidului şi, ce-i mai grav
şi mai periculos, scopul de a submina încrederea partidului, a clasei muncitoare în conducerea de
partid, a slăbi disciplina de partid. Aceasta e o tendinţă cu diferite aspecte şi, de la bun început, cele
mai neînsemnate manifestări în acest gen trebuie bine analizate şi adus pe oameni pe linia
hotărîrilor CC, pe linia articolului redacµonal, a documentelor de partid. Tot focul îndreptat asupra
devierii de dreapta, mobilizat partidul pentru a înţelege conµnutul devierii de dreapta, daunele ce
le-a adus şi le putea aduce dacă nu se înarmează partidul împotriva deviatorilor despre care e vorba
în document. Drept are fiecare să pună întrebări.
Iată o nuanţă la Ministerul de Externe, care fără îndoială o s-o întâlnim în foarte multe
locuri: a fost luată sub foc foarte puternic metoda de comandă, de oameni cu stagiu în partid, fără
să înţeleagă, fără să explice ce înţeleg d-lor spunând prin aceasta. Ce vrei îndreptând focul
împotriva metodei de comandă? Acesta e principalul pericol la noi? Slavă Domnului, că numai de
Aşa este în text.
209
asta nu s-au putut plânge Luca, Ana şi Teohari. Ei au făcut ce au poftit. Accentul trebuie pus
dimpotrivă pe disciplina de fier, să nu avem nici cea mai mică abatere de la disciplina partidului, a
socoti disciplina de partid şi de stat în centrul preocupărilor membrilor de partid, pentru că aceasta
duce la stabilirea unităţii de acţiune a partidului. Aici am avut de-a face cu o masă de elemente
mic-burgheze, care nu se împacă cu disciplina, care nu se împacă cu ordinea. Întotdeauna micul
burghez o să ţipe că se înăbuşă individualitatea, că nu e libertate, atunci când îi dăm dispoziţie să
aducă la îndeplinire cutare lucru. Una e centralismul democratic, dar odată ce există o hotărîre, de
sus până jos, toată lumea trebuie să se supună în modul cel mai conştiincios. Aici nu mai stau cu
Dta. de vorbă, trebuie făcut cutare lucru, e hotărîre, nu mai supun discuţiei o hotănre odată luată de
un organ superior, mata n-ai decât să pui întreaga ta capacitate, pricepere, pentru a aplica în
practică, nu a discuta dacă trebuie sau nu. Interesant, că rezultatul primelor dezbateri la Ministerul
de Externe a fost că, în loc să ducă la întărirea disciplinei, a pus la pământ disciplina, în loc să
producă ordin, a provocat dezordine. Fiecare spunea: Ştiţi, extraordinar ce uşurată răsuflă lumea,
aşa liber!. .. Foarte frumos! Păi cum să nu se simtă micul burghez bine când scapă de corsetul
disciplinei? Dar, a doua zi, au lipsit de la lucru o mulţime. Acesta e rezultatul acestei şedinţe la
nivel înalt? Sigur că n-ar trebui să fie aşa. Acest fenomen o să-l întâlnim, în primul rând, în
instituţiile de stat, unde domină elementul mic-burghez, o să întâlnim pretutindeni această tendinţă
acolo unde influenţa concepţiei mic-burgheze, rămăşiţelor mic-burgheze sunt mai puternice, chiar
în rândul muncitorilor. Şi mai ales elemente duşmănoase, obscure şi străine, vor căuta să folosească
acest moment pentru a distruge disciplina Iată de ce această preocupare cu metodele de comandă
ca şi cum acesta ar fi pericolul principal acum, nu-i justă.
Pe urmă tendinţa de a se sustrage, de a confunda greşelile, devierile, pe deviatori, cu
întregul partid, cu conducerea partidului, şi indiferent sub ce nuanţă s-ar manifesta, mai slab, mai
tare, mai mijlociu, ea trebuie cu foarte multă grijă să fie privită de noi din toate părţile, şi chiar dacă
e un singur caz izolat, trebuie să facem un caz, trebuie combătut pe toate feţele, pentru înarmarea
activului de partid. A nu permite duşmanului încă o tendinţă care se observă, tot atât de
periculoasă, aceea de a pune astfel lucrurile încât să se înţeleagă că ar fi vorba aici nu de o luptă
împotriva unor deviatori de la linie, de la principiile de partid, ci o ceartă între persoane. Aceasta iar
e o tendinţă nesănătoasă, foarte greşită, dăunătoare, şi oriunde scoate capul, indiferent cine o fi,
trebuie combătut cu toată străşnicia, pentru că ea duce acolo unde se manifestă, dacă nu-i
combătută, acolo I 00-500 de oameni se răspândesc şi poartă cuvântul acesta de oriunde în jos.
Iată de ce trebuie combătută orice încercare de a se abate de la documentul de partid. În
documentul de partid nu veţi vedea că e vorba de vreo ceartă între persoane. Or, din buletinele
informative primite, vedem că duşmanii noştri de peste graniţă şi din interior, printre altele
interpretează şi, în acest mod, interesant: că aici a fost o luptă surdă între persoane pentru putere.
De ce interpretează duşmanul aşa? Tocmai pentru a dezorienta, a provoca confuzie în rândurile
noastre, în rândurile clasei muncitoare. Şi la posturile de radio imperialiste tot aşa se vorbeşte. Mai
rămâne să vorbim şi noi sau să nu combatem pe cei care iau această poziţie falsă, că n-a fost vorba
de o deviere, ci de o luptă între persoane pentru putere, subminând întreaga noastră platformă şi
bază de acţiune. Ce tot sporovăiesc despre deviere, acestea sunt motivele care se pun întotdeauna
pentru a înlătura pe cutare sau cutare. - Deci trebuie să avem mare atenţie aici. Întrebarea care s-a
pus la Academia Militară e interesantă. Eu nu pot spune despre acest om nimic, că e un element
duşmănos, dar e interesant conţinutul întrebării, care merită să fie analizat. Ea conţine anumite
dedesubturi, o tendinţă de care vorbeam: dacă a ştiut tov. Gheorghiu-Dej, Comitetul Central,
despre activitatea duşmănoasă fracţionistă a lui Luca, a tov. Teohari şi Ana, de ce n-a luat măsuri
dinainte, de ce a ascuns partidului?
Tov. Apostol: Şi la Timişoara s-au ridicat întrebări de acestea, fără a spune că s-a ascuns:
dacă s-a ştiut, de ce nu s-au luat măsuri?
210
Tov. Chişinevschi: Aşa e în fiecare partid, când se ridică lupta împotriva devierilor şi se
dă ceva din trecut, se întreabă de ce nu s-au luat măsuri.
Tov. Gh. Dej: Trebuie răspuns: Aceasta vă frământă pe Dvs., de ce nu vă preocupă
documentul? De ce vă desprindeţi pentru o clipă chiar de conţinutul documentului de partid, de ce
vă îngrijorează lucrul acesta? De ce poţi să-ţi închipui că poate a fost prea devreme, poate nu era
destul de conturată acţiunea unora dintre membrii conducerii partidului şi putea fi o alarmă falsă.
Când aceasta a devenit cu totul clar, când conducerea de partid, conducerea de stat s-a ridicat, ce
rost are să se vină cu întrebarea că nu s-a văzut mai înainte. Dar voi aţi văzut?
Tov. M. Constantinescu: Mulţi viteji se arată după război.
Tov. Gh. Dej: Aceasta se leagă de cuvântarea mea de la aniversarea a 30 de ani, acolo
am vorbit în alt mod. A fost poate o lipsă, a fost o delicateţe, o încercare de a-l ajuta, de a-l ţine pe
linia partidului, de a-l obliga să folosească metode partinice şi tovărăşeşti. Aşa tov. Stalin, când s-a
ridicat împotriva troţkiştilor, şi când se cerea capul lui Buharin, a spus: Vreţi capul lui Buharin, să
ştiţi că n-o să-l dăm! Şi acum o să vină cineva să-i impute de ce a spus aşa? Nici dintre noi, cu
excepţia câtorva tovi mai vechi din partid, nu a fost cunoscută situaţia lui Luca. Eu am cunoscut-o
foarte vag, într-o formă foarte generală, încât nu s-a preocupat chestiunea aceasta, ci omul să facă
treabă, să-şi îndeplinească datoria. Forurile superioare internaţionale s-au pronunţat în această
privinţă, omul a fost în Uniunea Sovietică. Şi Ana a fost în Uniunea Sovietică. Pe Teohari noi
singuri l-am cunoscut, cine putea să-şi închipuie că o să ajungă lucrurile aici? Observăm cu toţii că
nu-i ceva sănătos. Ba unul ba altul se ridica, ridica chestiunea fracţionismului, dar nu era necesar, ar
fi fost şi prea devreme. Noi aceasta n-o putem spune public. Îmi aduc aminte cu ce autoritate a
venit Ana în ţară, Luca, cum jonglau cu experienţa Uniunii Sovietice, aduceau fel de fel de idei şi
păreri. Ei au fost purtătorii deschiderii largi a porţilor. Eu am luat atitudine la Plenara unde s-au
discutat probleme organizatorice, l-am bătut pe Miron, dar eram conştient ce făceam. L-am bătut
dar ştiam că nu-l bat pe Miron, ci pe cel care a iniţiat aceasta, şi aşteptam ca acel care a iniţiat, care
a dat linia aceasta, să spună: Dar pentru ce îl baţi pe Miron, Miron nu-i de vină, eu am susţinut, -
Miron a venit după aceea la mine şi mi-a spus că e just, mi-a spus cum stau lucrurile, mi-a spus
mie, dar n-a luat atitudine în Plenară, să fi spus: Sunt complet de acord cu critica făcută de tov. Dej,
dar nu eu am iniţiat ...
Tov. M. Constantinescu: Eu am spus partea întâi, dar nu şi a doua.
Tov. Gh. Dej: Să fi spus: Trebuie să arăt aici în faţa Plenarei, eu am înţeles că aceasta e
linia conducerii partidului, am şi fost criticat pentru aceasta că sunt sectar, mi s-au adus exemple
cum s-a mărit partidul din Italia etc. O asemenea muncă, desigur, trebuia să se termine cu lucruri
negative. Sau, de câte ori în şedinţele noastre, primul care lua cuvântul era Luca, parcă un făcut. Şi
ţinea un discurs de un ceas. Când începeau discuţiile intervenea Ana, şi spunea câteva ceva cu
hocus-pocus, cu autoritatea ei. Eu prezidam foarte frumos. Cine mai ia cuvântul? Teohari spunea:
Eu sunt de acord cu tov. Ana. Nu înseamnă că nu mi-am spus părerea în problemele principale,
fundamentele de partid, am luat poziţie. Dar nu era coaptă situaţia, nu erau convinşi, nu erau
lămuriţi, clarificaţi asupra poziţiei lor, majoritatea tovilor noştri. Ia închipuiţi-vă că m-aş fi ridicat
eu, ce ar fi ieşit! Dar cum să spui toate lucrurile astea public? Sigur că nu poţi. Dar când se pun
asemenea întrebări, trebuie privite ca o diversiune, pentru a distrage atenţia membrilor de partid de
la conţinutul şi linia documentului. Are dreptul membrul de partid să pună întrebări, dar are şi cel
care conduce şedinţa dreptul să spună: Ce te interesează pe mata lucrul acesta? Doar scrie în
document: conducerea partidului a descoperit târziu, abia cu prilejul celei de a doua reforme
băneşti, abia atunci ne-am pus şi am analizat mai organizat, mai planificat. Noi, chiar la Scrisoarea
Închisă, n-am cunoscut mare lucru. Abia comisiile de partid au scos la iveală o serie de materiale.
211
Ce ştim azi e mai mult decât am ştiut în timpul când am ştiut în timpul când s-a întocmit
documentul de partid, când s-a făcut darea de seamă asupra reformei băneşti. Dacă iei acel
document, poţi să vezi cum a evoluat, cum a mers crescând, pe măsură ce am fost convinşi. Stăruia
grija: nu cumva să-l prăpădim pe Luca, în Joc să vedem partidul. Sigur, a fost în anumită măsură o
lipsă a conducerii partidului nostru, o lipsă serioasă de combativitate. Şi acesteia putem să-i găsim
originea. Doar se ştie că tot timpul oamenii au fost împiedicaţi de a lua poziţie, au fost relaţii de
terorizare a oamenilor, de nimicire a iniţiativei şi chiar a demnităţii de om. În asemenea condiţiuni
cum să mai ridice cuvântul Chivu, când îi dădea cu piciorul în spate şi-i spunea: Eşti un prost, un
incapabil, pleacă de aici. La fel lui Miron şi altora.
Tov. Pârvulescu: Pe mine la Plenară nu m-a repezit?
Tov. Gh. Dej: O politică de descurajare a oamenilor.
Iată pentru ce consider important să fim foarte atenţi. Are dreptul fiecare să pună
întrebări, dar datoria noastră este să-i ţinem concentraţi asupra documentului.
Tov. Pârvulescu: Oamenii cinstiţi pun problema ce mai caută Luca în partid?
Tov. Gh. Dej: Conducerea partidului şi-a luat obligaţia să ajute, să critice pe tov. Ana,
dar depinde în mare măsură de ea. Nu putem pune capete pe tăietor. Am procedat cu grijă. Cine a
pus suflet în munca de ridicare de cadre şi cine îşi dă seama ce este aceea muncă de cadre, ce
înseamnă datoria de comunist pentru a ridica oameni, a ridica noi cadre, pe acela desigur că are să-l
doară, nu-i convine să lovească, să distrugă oameni, nici nu avem aşa cadre. Dacă ne aruncăm
privirea în jurul nostru, abia acum cresc, se ridică şi datoria noastră este de a ne lupta pentru fiecare
om. N-a fost cazul lui Luca. Sunt oameni şi oameni. Faţă de unii vom aplica metoda să te lupţi, să-i
ajuţi, dar cu altul nu merge.
Tov. Bodnăraş: Şi cu Luca am încercat destul.
Tov. M. Constantinescu: Cu o răbdare de fier.
Tov. Pârvulescu: La Congresul al IV-iea el l-a susţinut pe Koples. Mi-au spus oameni
care au fost la Congres. Acum am auzit că a fost cu .. ." în secuime la vânat.
Tov. Gh. Dej: Deci, ei sunt aceia care au întreţinut în partid spiritul descompunerii,
dezordinei, atmosfera aracceevistă, de teroare, de batjocorire a oamenilor. Nu mai creşteau oameni.
Tov. Pârvulescu: Pe Emil Popa a vrut să-l distrugă pentru că a fost pus de Comisia de
Control să facă o anchetă ...
Tov. Gh. Dej: Sunt şi alţii. Dacă ar fi apărut mai devreme, ar fi apărut ca o luptă fără de
principii. Dacă ar fi muncit, ar fi păstrat legăturile de partid, n-ar fi făcut ce a făcut. Nimeni nu s-ar
fi atins de ei, ar fi muncit mai departe, ar fi mers lucrurile frumos.
Să intrăm în ordinea de zi. Cred că e bine că am ridicat aceste probleme, pentru a ţine
mereu sub foc asemenea manifestări. Eu am spus tov. Chişinevschi să meargă după masă la
Academie. Ar fi bine şi la activul central al Armatei, unde a decurs bine, după cum mi s-a raportat.
Acum s-a ivit aceasta şi trebuie controlat până jos.
Tov. Apostol: La Timişoara s-a ridicat o întrebare: Dacă nu s-ar putea face o asemănare
între ce s-a întâmplat la noi, cu ce s-a întâmplat în conducerea Partidului Comunist German, când
Thălmann a fost băgat în aceeaşi oală cu un secretar din Hamburg, scos, şi apoi s-a revenit.
Tov. Gh. Dej: De unde au luat asta?
Tov. M. Constantinescu: Din volumul XII al Operelor tov. Stalin. Întrebarea aceasta
este o întrebare parşivă, ca şi cum Luca e o victimă.
Tov. Gh. Dej: Acestea trebuie grupate toate şi combătute.
212
Este, de exemplu, Dan Ştefan, a fost troţkist, scos din partid, şi pe care Luca l-a băgat la loc.
Tov. Pârvulescu: Luca a cerut socoteală de ce nu-l bagă pe Mi.iler sau Friedman. A
ajuns la editura noastră şi a crăpat în ziua când trebuia să-i aducem la cunoştinţă că-l scoatem
pentru că a fost provocator. N-a ridicat oameni cinstiţi.
Tov. Gh. Dej: Despre hotărîrile partidului şi procesul care are loc în partid, de întărire, de
consolidare a dictaturii proletariatului, a forţei partidului, vorbesc toate gazetele din străinătate,
toate posturile de radio străine, care urlă în diferite chipuri, interpretează în diferite feluri, se dă o
atenţie cum nici lui Slanski nu i s-a dat.
Tov. Chişinevschi: În Italia au fost 150 articole în legătură cu aceasta.
Tov. Gh. Dej: Aseară mi s-a adus la cunoştinţă că adjunctul de la Banca de lnvesti~i a
venit la C.S.P. şi a cerut copiile adreselor C.S.P. şi material documentar în legătură cu investiţiile
militare. De ce aveţi nevoie? Nu pot să fac operaţiuni de finanţare, deoarece au dispărut originalele.
Ori le-a ridicat Moghioroş, Sălăjan sau Coliu, în orice caz trebuie neapărat limpezită această
situaţie, e un caz foarte grav. Ori a dispărut în timpul acesta, ori dinainte, în orice caz ele au fost la
Weiss.
Tov. M. Constantinescu: Azi noapte el a fost anchetat şi spune că sunt în safe. Pantiuşa
spune că a găsit unele. Trebuie controlat dacă sunt toate.
Tov. Gh. Dej: Poate n-avea interes să ia documentele originale.
Să trecem la ordinea de zi: E un referat cu privire la Proiectul de Cifre de control pe anul
1953. Am convocat această şedinţă cu scopul de a stabili în linii mari orientarea noastră cu privire
la cifrele de control. Aţi primit documentul, să-l citim.
Tov. M. Constantinescu: Citeşte documentul.
Cu privire la faza întâi, s-au dat indicaţii ca la sfârşitul lui 1953 să avem toate lucrările
terminate, pentru ca, în cazul când intervin unele evenimente, să nu fim cu lucrările neterminate.
În ce priveşte sarcinile de investiţii, nu toate investiţiile se fac din venitul naţional al
României. O parte e din aport sovietic, adică economia noastră nu trebuie să suporte integral 450
miliarde lei vechi, ci 400, pentru că restul vine din aport al Uniunii Sovietice sau al Ungariei.
Tov. Gh. Dej: Cât reprezintă din venitul naţional volumul total al investiţiilor?
Tov. M. Constantinescu: Cca 30% anul viitor. Anul acesta 35% şi mai vine şi din
venitul URSS, deci vreo 40%. În Iei noi 22 miliarde. Dacă scădem ce vine din URSS şi Ungaria e
circa 20 miliarde.
Tov. Chivu: Referatul acesta e Proiect de Directive pentru Plan?
Tov. M. Constantinescu: Va constitui Directiva pentru întocmirea planului. Noi avem la
baza lucrărilor cifrelor din Planul cincinal, dar trebuie introdus o serie de modificări. Dacă C.C. e
de acord cu aceste modificări, trebuie să intervină majorări în Planul cincinal şi, în agricultură, e
vorba de modificări în sens mai lent.
Tov. Gh. Dej: În 1952 cât era la investiţii?
Tov. M. Constantinescu: 396 miliarde lei vechi, adică 19 miliarde lei noi. Pe 1953 e
prevăzut numai cu 2 miliarde mai mult ca anul acesta. În aceste 396 miliarde sunt cuprinse anumite
lucruri din import, care acum începem să ne convingem că nu vor sosi anul acesta, de vreo
25 miliarde, diferite instalaţii din Cehoslovacia, Ungaria, ţări de democraţie populară, care acum
încep să anunţe că nu pot trimite. Aşa că realitatea e nu 396, ci cam 370, adică 18,5 miliarde pe
1952. Chiar din U.R.S.S. unele lucruri pentru electrificare se amână.
Tov. Gh. Dej: Deci practic vor fi 18,5 miliarde, ca sumă globală. Probabil că nici
procentul de 35% nu-i întru totul corespunzător, nu-i raportat la scăderea Ia 18,5 miliarde.
213
Tov. Apostol: Suma de 22 miliarde e greu de realizat dacă nu presăm pe producţia de
materiale de construcţie.
Tov. M. Constantinescu: E prevăzut ciment dublu. Cimentul, anul viitor, nu va mai fi o
greutate. La lemn se face mare risipă.
Tov. Gh. Dej: E vădit act de sabotaj cum unele elemente împing la consum.
Tov. Bodnăraş: La energie electrică, 150.000 kw. Asigură nevoile producţiei?
Tov. Gh. Dej: O să avem şi rezervă.
Tov. Chişinevschi: Cred că nu-i bine spus: Lichidarea abaterii de dreapta din economia
noastră. E doar şi în politică.
Tov. Bodnăraş: Dacă în cifrele de control sunt prevăzute lucruri în legătură cu
dezvoltarea reţelei de telecomunicaţii.
Tov. M. Constantinescu: Tot ce s-a cerut din partea Ministerului Forţelor Armate şi a
ministerului, tot ce s-a comunicat.
Tov. Chivu: El n-a depus planul complet. Cu Walter avem mari greutăţi. S-ar putea
spune că sfidează Legea de stat a planificării. Poate a fost îndrumat de Teohari. Vine când îi place
cu propuneri de modificare, fără să ţină seama de nimic: Am ordin de sus.
La rezervele de muncă anul acesta e dat peste cap de la jumătatea anului. Propun să se
pună o rezervă la muncitori calificaţi.
Tov. M. Constantinescu: Pe hârtie putem să punem, dar să aplicăm şi în practică.
Tov. Gh. Dej: Cred că trebuie să avem o rezervă. Şi documentul şi cuvântul lui Miron
subliniau această importanţă, arătată de experienţa Uniunii Sovietice în legătură cu rezervele
financiare, ca rezerve absolut necesare. Deci rezerve potrivit cu domeniul de activitate, şi la materii
prime, la semi-fabricate. Rezerve de muncă e sarcina tocmai a Rezervelor de Muncă. Desigur,
ţinând seama de stadiul nostru de dezvoltare, cred că ar fi o greşeală dacă n-am da şi ministerelor
posibilitatea să califice. Cred că în planul de cadre să punem. Aici avem o rezervă financiară şi
putem hotărî de la caz la caz.
Tov. Apostol: Foarte mult depinde de condiţiile de cazare. Trebuie revizuit şi acest lucru.
Tov. Gh. Dej: Da, şi concret. Planul de cadre, mijloace de realizare, rezerve. Sigur planul
cincinal a prevăzut în mare, nu se pot da aici detaliile.
Are cineva vreo observaţie?
Tov. Apostol: Sunt de acord cu propunerile făcute de tov. Miron. Am o mică observaţie:
ca la condiţiile care trebuie să ducă la un ritm de creştere în 1953, în afară de înfiinţarea noilor
Sovromuri, de utilizarea fondului de timp de lucru, trebuie să facem întreceri socialiste şi
mobilizarea maselor de muncitori, fără ei nu putem face.
Tov. Gh. Dej: Aici e vorba numai de cifrele de control. O să punem şi asta.
Tov. Apostol: Metoda întrecerilor socialiste e una din condiţiile principale.
Tov. M. Constantinescu: E pusă la început.
Tov. Gh. Dej: Acesta e un referat cu privire la Proiectul de cifre de control pe 1953. A
fost cerut cu scopul de a da posibilitate Biroului Politic să cunoască stadiul lucrărilor în această
privinţă şi dacă mai e de dat vreo indicaţie pentru munca în continuare, să fie date acum, să nu
aşteptăm până e gata, pe urmă să constatăm că trebuie refăcut. Să existe din partea Biroului Politic,
o anumită directivă, o crientare. Conţinutul referatului arată că orientarea, în linii generale, pe care
s-a mers, e conformă cu Directivele C.C., cu Planul cincinal şi pe baza rezultatelor obţinute în
cursul primului semestru al anului 1952 şi cu perspectivele pe care trebuie să le aibă în vedere.
Deci, are o privire multilaterală. Totuşi, cred că ar trebui să dăm următoarele directive:
214
În proiectul de Cifre de control care va fi întocmit definitiv, de la început să fie enumerate
principalele sarcini:
1. Despre consolidarea succeselor politice şi economice în legătură cu descoperire
devierii de dreapta, descoperirea politicii ţărăneşti nemarxiste, ca un preambul în lumina
rezultatelor muncii partidului nostru de prelucrare a documentelor principale de partid, pentru că,
fără îndoială, prelucrarea aceasta duce la schimbări foarte serioase în activitatea partidului, în
sensul pozitiv al cuvântului, fiindcă mobilizează întreaga forţă a partidului, ridică nivelul conştiinţei
partinice, legătura partidului cu masa, creşte simţul de răspundere, simţul disciplinei şi conştiinţa
îndeplinirii îndatoririlor membrilor de partid. Întregul partid, clasa muncitoare, oamenii muncii
sunt orientaţi către documentele prelucrate, împotriva devierii de dreapta, şi aceasta nu poate să nu
ducă la o îmbunătăţire, la o ridicare considerabilă a activităţii în toate domeniile vieţii de partid şi
economice. Se va munci mai organizat., cu mai mult simţ de răspundere. Deci în preambulul
documentului care va prezenta cifrele de control pe 1953, să fie nu numai o afirmare a necesităţii
de a consolida succesele politice şi economice în legătură cu descoperirea devierii de dreapta, dar şi
mobilizarea cu scopul de a întări încrederea de la bun început că, cele ce se propun aici nu numai
că sunt posibile, dar şi că trebuie să fie realizate. Aceasta înseamnă una din condiţiile de bază,
fundamentale pentru realizarea sarcinilor. Tot în acest preambul, ca orientare, ca directivă de
principii, de altfel e conţinutul întocmai al planului, să fie făcută pe baza dezvoltării continue a
industrializării ţării. Aceasta e poziţia de principiu, în contrapunere cu tezele şi practica lui Luca.
2. Despre asigurarea unei normale circulaţii a mărfurilor, pe baza preţurilor unice, în
legătură cu ridicarea sistemului de aprovizionare pe cartele. Aici vreau să atrag atenţia asupra unui
lucru: să nu ne angajăm în documentul care va prezenta cifrele de control. Noi ne-am angajat
public într-o formă generală, n-am pus un termen rigid realizării acestui obiectiv. Lichidarea
sistemului de aprovizionare pe cartelă e în funcţie de acumularea de rezerve. Cunoaşterea
temeinică a acestor rezerve, descoperirea izvoarelor de alimentare continuă a pieţii cu produse
necesare de larg consum, alimentare, industriale, în perspectiva creşterii din ce în ce mai mult a
nevoilor populaţiei. Pe11.tru că, chestiunea lichidării sistemului de aprovizionare pe cartelă, dacă nu
se bazează pe rezerve certe, în cantităţi corespunzătoare, dacă nu se asigură izvoare de alimentare a
acestor rezerve, putem să avem întreruperi, şocuri în anumite perioade şi putem să compromitem
însăşi ideea lichidării sistemului de aprovizionare pe cartelă. Să nu păţim ce au păţit tovarăşii
polonezi şi unguri, să învăţăm din experienţa lor şi în concret, să se studieze, aici să se pună mai
degrabă accentul în document, să se studieze temeinic şi să se stabilească sarcini cu privire la
rezervele necesare. Deci, orientarea să fie în direcţia aceasta, de a acumula rezerve de produse
alimentare industriale, de a crea condiţiuni de asigurare a aprovizionării continue a pieţii. Pentru
îndeplinirea acestui obiectiv, accentul să fie mai mult pus pe aceasta decât pe afirmarea sarcinii de
lichidare a cartelelor, întrucât noi abia am început să pregătim. Considerăm aceasta ca primii paşi
făcuţi, însă pentru a porni la un studiu temeinic a izvoarelor de unde se vor constitui rezerve de
produse alimentare şi industriale trebuie stabilit un plan, sarcini concrete, însărcinat oameni, avem
deja colectivul şi sigur că trebuie să cerem un ajutor din partea Uniunii Sovietice, să trimită o grupă
de oameni, alţii decât cei care au lucrat la reforma bănească, întrucât aceia se pricep la probleme
financiare, ori aici sunt probleme de altă natură, probleme de circulaţie, de producţie, de
planificare, de preţuri, de salarii, e vorba de un volum de lucrări nu mai mic decât cel care a fost
întocmit pentru reformă, ci probabil mult mai mare. Iată de ce cred că în această privinţă va trebui,
la acest punct, să punem accentul pe sarcina de a crea condiţiuni, de a porni la pregătirea
condiţiunilor, la pregătirea rezervelor, fără să ne angajăm în cifrele de control că o să facem până la
sîarşitul anului sau la începutul anului 1953.
215
Tov. M. Constantinescu: În referat noi vom formula cum aţi spus. Însă trebuie să
prezentăm la timpul său C.C.-ului, Consiliului de Miniştri, cifrele concrete pentru 1953. În
elaborarea acestor cifre, pe ce ipoteză mergem, că anul 1953 va fi cu sau fără cartele?
Tov. Gh. Dej: Să nu ne pronunţăm.
Tov. M. Constantinescu: Dar trebuie să dăm cifrele ca ministerele să poată lucra.
Tov. Gh. Dej: Noi să le numim preliminare, pentru că va veni echipa de tovarăşi
sovietici şi vom şti precis ce avem de tăcut. Trebuie găsită o formulă să nu ne angajăm.
Tov. M. Constantinescu: Între iulie şi septembrie, ministerele pe ce cifre lucrează? Cred
că să dăm ca cifră de control planul de circulaţie a mărfurilor, ca şi cum şi anul viitor vom merge
tot pe sistemul de cartelă, iar abia în toamnă, când vom veni cu cifrele de plan, vom da cifrele fără
cartelă, dacă va fi cazul. Dacă dăm în iulie cifrele ca şi cum am merge fără cartelă, cu ocazia
prelucrării în minister, va şti toată ţara că cifrele de control pe care lucrează ministerele sunt fără
cartelă.
Tov. Gh. Dej: Noi ştim cu ce scop, ce facem, dar să nu arătăm scopul, ci să strângem
rezervele alimentare şi industriale în cantităţile prevăzute de ipote:za aceasta. Pentru această rezervă
să fie un capitol special. Noi înţelegem că acestea sunt destinate tocmai creării condiţiunilor
acestea.
Tov. Bodnăraş: Rezervele au şi aspect de apărare. În acest capitol vor intra toate
rezervele?
Tov. Gh. Dej: Pentru asigurarea unei normale şi tot mai intense circulaţii a mărfurilor,
fără să spunem „pe ba:za preţurilor unice" pentru anul 1953, trebuie acumulate rezerve într-un
volum de .. : şi dăm cifrele de control.
Tov. Bodnăraş: Vasăzică aceasta e altă chestiune.
Tov. Gh. Dej: O asemenea formulă trebuie găsită.
Tov. M. Constantinescu: Formularea e uşor de găsit. În cifre trebuie să vedem ce dăm.
Tov. Gh. Dej: Noi putem explica aşa: pe bază de preţuri unice, sau în sensul asigurării
unei normale circulaţii a mărfurilor, unei mai intense circulaţii, în acest scop trebuie create rezerve.
Tov. Chişinevschi: Dar documentele Biroului Politic precizează chestiunea cu cartelele.
Tov. Gh. Dej: E suficient că ne-am angajat odată. Noi suntem oameni de lucru. Pregătim
condiţiile, stabilim cifrele de control pentru acumularea de rezerve, ştim că pe acestea le creăm cu
scopul de lichidare a sistemului de aprovizionare pe cartele. Când vom face asta rămâne să stabilim
ulterior, însă să rezulte că am luat curs spre aceasta. Dacă se primeşte această orientare?
De acord.
Tov. M. Constantinescu: Deci, Ministerul Comerţului Interior şi cooperaţia primesc
cifrele de control ca şi cum am merge pe cartelă. Ministerele nu primesc referatul, acesta rămâne ca
document intern, şi tabele cu cifrele de control.
Tov. Gb. Dej: Eu văd în aceste cifre două elemente principale: cantităţile de produse
alimentare, industriale, necesare sistemului de aprovizionare pe cartelă. E simplu, nu-i complicat, şi
va fi clar.
3. Crearea condiţiunilor mai favorabile pentru dezvoltarea agriculturii prin cooperative şi
crearea de rezerve de stat necesare de produse alimentare.
4. A preci:za cantitatea producţiei de cărbuni, petrol, metale, energie electrică şi a
mărfurilor de larg consum industriale.
5. A preci:za în procente creşterea productivităţii muncii şi micşorarea preţului de cost.
Aşa este în text.
216
6. A preciza creşterea numerică a clasei muncitoare şi izvoarele completării rezervelor de
muncă.
7. Volumul investiţiilor în construcţii:
a. Planul pe 1952
b. Realizări aşteptate
c. Proiecte de investiţii pe 1953
8. A preciza principiile politicii fiscale de impunere şi orientativ limitele bugetului.
Tov. M. Constantinescu: Aceasta ea Ministerului de Finanţe.
Tov. Gh. Dej: Noi nu mai mergem ca până acum, când Ministerul de Finanţe se
considera un supraminister, deasupra celorlalte. C.S.P. e primul organ de planificare socialistă,
instrument de construcţie planificată a socialismului.
9. A preciza politica salariilor şi politica preţurilor pentru produsele agricole şi cele
industriale. Mergem noi pe linia măririi salariului nominal sau pe linia măririi salariului real?
Tov. M. Constantinescu: Salariile nominale aproape nu cresc.
Tov. Gh. Dej: Tocmai aceasta trebuie de imprimat. Mergem pe linia acceptării
tendinţelor de creştere a salariului nominal? Tendinţe din acestea au fost în cursul anului 1952 şi
ele se pot repeta. Deci trebuie să fie clar pentru toată lumea că în nici un caz nu se acceptă. Aceasta
e poziţia principială pe care o imprimăm documentului, că mergem pe linia creşterii salariului real,
pe linia creşterii productivităţii, plus principiul creşterii productivităţii muncii, pe linia scăderii
preţului de cost la produsele industriale şi de larg consum. Deci, întărirea leului, mărirea puterii de
cumpărare a leului, a salariilor, iată grupate într-un buchet, imprimat politica partidului şi statului
cu privire la această problemă, aceasta e directiva pe baza căreia trebuie întocmite cifrele de
control.
10. A preciza linia de dezvoltare agricolă pe ramuri:
a. Cereale, furaje, culturi tehnice
b. În direcţia socială: sectorul de stat, sectorul cooperatist.
c. A fixa precis crearea de rezerve de cereale, furaje.
11. Probleme speciale în planul de stat. Prin aceasta se înţelege acel număr de măsuri şi
sarcini legate de apărarea ţării.
Prin întrebări am lămurit câteva chestiuni.
De ce C.S.P. prevede pe 1953 pentru investiţii 22 miliarde şi jumătate? În 1952, ţinând
seama de faptul că nu se vor realiza din import o serie de obiective, în total se va realiza cca
18 miliarde şi jumătate. În legătură cu aceasta cred că ar trebui să recomandăm la întocmirea
cifrelor de control pentru investiţii, maximum 20 miliarde, mai mult în nici un caz.
Tov. M. Constantinescu: Din venitul naţional intern.
Tov. Gh. Dej: E de văzut în ce măsură se adaugă la cele 20 miliarde ale noastre partea de
aport sovietic şi ungar la investiţii. Să analizăm, să vedem această problemă din toate punctele de
vedere. Deci mai mult de 20 miliarde la investiţii în nici un caz. De analizat toate aspectele în
cadrul acelui colectiv alcătuit în urma hotărîrii conducerii partidului nostru. Noi avem un colectiv
de economişti., tovarăşi care au de acum şi pregătire politică, din care face parte şi tov. Apostol, un
colectiv destul de bun, nu toţi, dar un număr dintre ei, cei mai pregătiţi. Acest colectiv să analizeze
toate aceste aspecte.
Trebuie mers pe linia concentrării asupra obiectivelor mari. Obiectivele mici lăsate mai
curând pe seama mijloacelor şi forţelor locale.
Tov. M. Constantinescu: Dar tot se calculează. În cele 22 miliarde şi jumătate sunt şi
investiţiile CGM din fonduri proprii şi ale sfaturilor populare, nu e numai ce dă statul.
217
Tov. Gh. Dej: Tocmai de aceea spun că trebuie analizate toate aspectele lucrurilor, în
special în chestiunea aceasta. Atrag atenţia că bulgarii din venitul lor naţional merg cu cca. 18% la
investiţii.
Tov. M. Constantinescu: Uniunea Sovietică cu 22% de la început şi până azi. Când am
vorbit cu tov. Saburov mi-a spus că poate merge până la 33%, în mod excepţional. Bulgaria nu
face o serie de fabrici, de industrie grea. Ea are indicaţii de la CAEM să nu facă fabrici de tractoare,
de maşini unelte. Ungurii au moştenit o industrie foarte puternică. Noi acum am fixat ritmul să nu
mergem decât cu 30%.
Tov. Gh. Dej: Mai calculaţi, ţinând seama de cele recomandate, vedeţi cum se va
răsfrânge aceasta asupra venitului naţional, sub ce formă.
Iată, acestea sunt propunerile pe care le fac în legătură cu întocmirea cifrelor de control
pentru Planul pe 1953. Ele sunt menite să îmbunătăţească referatul, să precizeze mai mult
orientarea care trebuie să stea la baza întocmirii materialului. În linii generale sunt de acord cu acest
document şi propun să-l primim, cu menţiunea de a se ţine seama de orientarea dată.
Tov. M. Constantinescu: Acum putem face un document directive ale Biroului Politic.
De acord.
Tov. M. Constantinescu: În legătură cu apărarea ţării, abia se aproba Planul de investiţii
şi trebuia să începem cu restructurări. Aş vrea să cer Biroului Politic să se dea directiva, ca şi
Ministerul Forţelor Armate, Ministerul Afacerilor Interne şi Telecomunicaţii, precum şi celelalte
ministere care contribuie la apărare, să prezinte propunerile şi nevoile lor, acum, vara, când se
întocmeşte planul, ca să avem posibilitatea să-l facem cunoscând toate nevoile, fiindcă altfel
reîncepem cu restructurarea planului. Eu am vorbit cu tov. Bodnăraş şi el mi-a promis că la
sfârşitul lui iunie, va putea să ne dea unele prime date. Propun ca Biroul Politic să dea aceasta ca o
directivă pentru Sectorul Special.
Tov. Gh. Dej: Eu susţin această chestiune, pentru că e logic să nu venim după ce am
hotărît planul, cu tot felul de schimbări. Aceasta încalcă disciplina pe plan, planul nu mai e plan, şi
încurajează pe netrebnici şi incapabili. Trebuie ţinut însă seama că noi în 1952 am avut o situaţie cu
totul deosebită. Am fost nevoiţi şi toate democraţiile populare au fost obligate să facă mărirea
planului şi a fost just. Practica arată că a trebuit să mergem pe această linie, chiar dacă n-am stabilit
aceasta într-un document special, de fapt am mărit sarcinile de plan. Aceasta a produs unele
greutăţi, însă în linii mari putem spune că ne-am ţinut de plan, atât în 1951, şi chiar în primul
semestru al anului 1952.
Consider necesară sublinierea tov. Miron pentru că acum avem mai multă experienţă
decât în 1950 şi 1951 în probleme speciale. De aceea va trebui pus ca sarcină tovilor de la
Ministerul Forţelor Armate şi celelalte organe care se ocupă cu probleme de apărare, să-şi
întocmească din timp şi temeinic un program de lucru, ca să poată fi inclus în plan şi realizat ca
atare.
Totodată aş vrea să profit de acest prilej pentru a atrage atenţia asupra unui alt aspect şi
anume .că începând cu Biroul Politic şi până la ultimul muncitor, toţi trebuie să considerăm
sarcinile şi obligaţiile de apărare a ţării ca fiind în centrul preocupărilor partidului şi guvernului. Să
nu uităm nici un moment împrejurările internaţionale, faptul că situaţia se agravează din ce în ce
mai mult şi deci, orice facem, orice construim, să nu scăpăm din vedere sarcinile pentru armată. Şi
în limbajul nostru, şi de câte ori avem prilejul, fie chiar aceia dintre noi care nu răspund direct de
problemele de apărare, unde au contact cu asemenea probleme să prefere să pună pe toate celelalte
la o parte şi să le rezolve, în primul rând, pe acestea militare. Dacă porneşte de la noi această grijă,
atunci şi titularii diferitelor ministere vor trebui să le privească ca atare. Sunt încă greutăţi în ce
218
priveşte producţia militară. Avem însă asigurări că, până la sfârşitul anului, vom realiza şi ce au
rămas în urmă. În acelaşi timp, printr-o analiză făcută la Ministerul Forţelor Armate asupra
mersului îndeplinirii sarcinilor cu privire la producţia militară, se constată că sunt în continuare
greutăţi încă, deşi au fost strânşi miniştrii şi am discutat, deşi s-a atras atenţia asupra importanţei,
totuşi se continuă cu aceeaşi atitudine. N-am reuşit probabil să facem simţit lucrul acesta, că e
obligaţia cea mai serioasă pentru toţi, de la ministru şi până la muncitori. E o comandă militară,
trebuie făcută nu numai la timp dar şi în bune condiţiuni. Am raportat tov. Bodnăraş despre
aceasta. Am recomandat ca cei din conducerea Ministerului Forţelor Armate să se întâlnească cu
tov. Chivu, Coliu, există şi un raport din partea acestui organ, să-l discutaţi, nu de pe poziţia celui
care se apără, ci de pe poziţia omului care verifică întrucât corespunde, poate că o fi scăpat ceva,
poate nu corespunde, şi de precizat ce şi unde, din ce cauză n-a mers cutare, măsuri practice
operative şi nu de a stabili mereu ce n-am realizat, căci atunci, într-adevăr, duce la demobilizare, la
panică şi la nerealizare. Eu am mare încredere în posibilitatea de realizare a sarcinilor şi această
încrederea porneşte de acolo, că avem condiţiuni, numai să ştim să lucrăm operativ, fără „am
decretat şi decretăm". Nu de făcut referate în care să faci din ţânţar armăsar, ci cu foarte mare grijă
şi din timp, nu aşteptat până ce lucrurile devin aşa că trebuie să trimiţi oamenii în faţa justiţiei. Tov.
Bodnăraş, Chivu, să se aşeze cu Coliu, cu Loncear, să studieze fiecare punct, lăsând aprecierile, pe
mine mă interesează fapte, de ce nu s-a realizat. Sunt cauze şi subiective şi obiective, trebuie văzut.
De unde nu-i, nu se poate face. Dacă îţi lipseşte la focos o maşinărie, nu poţi face stiva de focoase
şi din cauza unui mic detaliu nu se poate realiza planul. Nu mă pricep la acestea, dar sunt şi eu
meseriaş, îmi dau seama, dacă îţi lipseşte un element-două, dacă n-ai cu ce încărca, stai şi te uiţi.
Aşa că trebuie văzut concret, obiectiv, şi unde sunt cauze, de ce natură, cum pot fi înlăturate, numai
aşa putem mobiliza oamenii. Altfel, dacă aruncăm mereu cu pietre, o să demobilizăm, o să speriem
oamenii şi o să prefere să-i bagi la închisoare decât acolo.
Problema cea mai importantă a cadrelor şi a maşinilor speciale, precum şi a unor
materiale. Procesul tehnologic, dacă ai maşini, îl poţi fixa, dar dacă nu ai, nu poţi. Cadre de
asemenea. Problema cadrelor trebuie analizată de voi sub toate aspectele. Dacă mergem mai
departe pe linia aceasta că trebuie să aşteptăm până securitatea o să dea aviz că poate să lucreze
cutare inginer, maistru, muncitor calificat, datorită trecutului său, sunt convins că nu vom găsi
asemenea oameni. Totuşi, trebuie găsită o soluţie. Ori importăm de undeva muncitori calificaţi,
maiştri şi ingineri, câţi trebuie a satisface volumul producţiei. Şi dacă nu, atunci ce putem face. Ori
aşteptăm până ce creştem cadre speciale. Sau întrebuinţezi pe cei pe care-i ai, punându-i în anumite
condiţiuni. E un risc, dar trebuie văzut care e cel mai mare risc. Trebuie să nu mai aşteptăm prea
mult să punem la punct lucrurile acestea.
Tov. M. Constantinescu: Am o propunere: peste câteva zile se termină planul
semestrial. La vreo 10 zile, să fie convocaţi, aşa cum am convocat când am dat sarcini, miniştrii
respectivi.
Tov. Gh. Dej: Eu trebuie să ştiu precis, concret, de ce nu s-a făcut.
Tov. M. Constantinescu: O să facem raportul scris, ce sarcini s-au făcut şi ce nu s-a
făcut, şi de ce nu s-a făcut.
Tov. Bodnăraş: Vom prezenta un document concret.
Tov. Gh. Dej: Pe mine mă interesează date, că de apreciat ne pricepem şi noi să
apreciem. Dar scurt. Deci, trebuie reţinute două momente: primul, ridicat de tov. Miron, ca
tovarăşii de la Ministerul Forţelor Armate şi ceilalţi, să ţină seama că nu mai e nici 1950, nici 1951
şi nu se mai admit lucrurile care s-au admis în 1951. Vom trage la răspundere pentru orice
inexactitate, pentru cereri neîntemeiate, şi acestea sunt ca regulă generală atunci când nu se
219
studiază serios lucrurile. În legătură cu fortificaţiile facem o reducere mare de consum de materiale,
20.000 tone ciment - anul acesta, şi 100.000 tone de fier. Ce arată asta? A fost studiul temeinic
întocmit? Nu, a lipsit ceva. Şi ce a lipsit atunci a venit ulterior. Dar, dacă nu facem acest studiu,
înseamnă că trebuie să pierdem sute de mii de tone de ciment, fier şi câte ore de lucru şi câţi bani?
Deci, trebuie frânată această atitudine la unele elemente din conducerea Ministerului Forţelor
Armate care zic: de vreme ce e aşa o conjunctură internaţională, e nevoie de tăcut cutare, facem şi
basta! Ei înşişi trebuie să-şi bată capul să găsească soluţiile cele mai economice, cele mai
convenabile, să satisfacă pe deplin obiectivele care se propun. Deci, tovarăşe Miron, vom trage la
răspundere pe cei ce vor trimite în batjocură materialele, vom considera ca un act neserios din
partea celor care trimit asemenea materiale.
În al doilea rând, de aici pornind, de la Biroul Politic, până la ultimul om, aceasta să ne fie
preocuparea centrală, să nu spunem că este răspunderea tov. Coliu sau a lui Bodnăraş. Oriunde ne
ducem, aceasta să fie prima preocupare. Te duci la o întreprindere care are sarcini militare, trebuie
să te interesezi în mod special cum merge.
* *
Sunt două note de la Externe care se trimit lui Malik la O.N.U., una privitoare la primirea
noastră în O.N.U. şi susţinerea delegatului U.R.S.S. care ridică această problemă acolo, să vadă că
e dorinţa din partea noastră. Şi a doua, împotriva folosirii armei bacteriologice. Dacă sunteţi de
acord, tov. Chişinevschi să le pună la punct şi să le înainteze. Cred că trebuie să nu ne răţoim aşa,
trebuie pus cumpătat.
* *
Mai e o chestiune, ridicată la Comisia Dunării de delegatul lugoslaviei. E vorba de
acordarea unor posturi la 5 iugoslavi, fiecare cu misiunea lui. O să fie o bătaie de cap pentru
organele noastre de securitate, însă consider că e necesar să fim de acord cu aceasta. (Citeşte
propunerile).
De acord.
Tot tov. Chişinevschi e însărcinat cu aceastll.
* *
Am un raport al lui Gogu Rădulescu cu privire la Biroul C.A.E.M., în care ar fi câteva
chestiuni: necesitatea c;:1 reprezentantul român să participe în mai mare măsură la lucrările de la
Moscova. Trebuie desemnat un reprezentant pennanent, însă în nici un caz nu pe el, nici Donat.
(Citeşte raportul). Trebuie căutat un tov. care are ceva cunoştinţe şi care poate să crească, dar un
om de mare încredere. Apoi chestiunea desemnării unei legături superioare pe linie de guvern.
Până acum era Luca, dar el nu se prea interesa. Această legătură venea mereu la mine. Cred că
nonnal ar fi s-o aibă Miron.
Tov. M. Constantinescu: Da, e legat. De fapt, Gogu Rădulescu pentru toate datele vine
la Plan.
Tov. Gh. Dej: Pregătirea materialelor în legătură cu problemele Ministerului Comerţului
Exterior le tăcea Ministerul Comerţului Exterior sub conducerea lui Bârlădeanu. Celelalte de la
C.S.P. Cred că, în această privinţă, ar trebui să luăm unnătoarea măsură organizatorică: poate n-ar
strica să creăm aici un Birou la Consiliul de Miniştri, care să se ocupe special cu problemele
Consiliului de Ajutor Economic Mutual, cu câţiva tovarăşi, care să ţină legătura cu tov. Miron, să
pregătească lucrurile.
De acord.
Tov. M. Constantinescu: Să nu fie la Ministerul Comerţului Exterior, ci la Consiliul de
Miniştri.
220
Tov. Gh. Dej: Pe lângă reprezentantul oficial pe care îl vom desemna şi pe care trebuie
să-l propunem, să se alcătuiască şi biroul acesta, să aibă un safe, să aibă tot ce trebuie ca să nu
umble peste tot, documentele, să fie toate concentrate într-un loc.
În afară de reprezentantul oficial avem dreptul la doi consilieri. Cred că ar trebui tot
Miron să propună pe lângă reprezentantul nostru acolo, doi tovi cu titlul de consilieri, să fie două
elemente tinere, care să lucreze la Moscova, cu perspective de creştere, să stea acolo un an-doi şi
apoi îi schimbăm. O să fie o mare şcoală. Tov. Miron să ne facă propuneri în acest sens. Ar putea fi
trimişi 2 tovi care termină Institutul de la Moscova, sau alµi care au terminat aici, însă, în orice caz,
elemente de origine sănătoasă, de origine muncitorească, să nu fie mic - burghezi, cu perspective
de creştere.
* *
În sfârşit e un proiect de hotărlre care trebuie aprobat de guvern pe baza unui raport tăcut
de Bârlădeanu, cu privire la ajutorul hotărît de noi ce trebuie dat Coreei. Se adresează guvernului
pentru a aproba textul hotărîrii. Aş propune şi aici ca tov. Miron să se îngrijească de îndeplinirea
tuturor formalităµlor şi dacă e ceva peste puterile noastre, ceva care afectează planul sau din punct
de vedere financiar, să sesizeze. Ei au dat la aceste mărfuri standuri sovietice la unele, ori noi
n-avem, sau au cerut unele produse care ar trebui importate. Aşa că le vom spune tovarăşilor
coreeni că dăm ce avem, în limitele permise de economia noastră. De altfel a avut un efect foarte
mare ajutorul dat către Coreea, care a fost primit cu mare entuziasm. Am primit şi o scrisoare din
partea tovarăşilor de acolo, de la o adunare festivă închinată întâlnirii cu delegaµa poporului român
în frunte cu tov. Elena Stoia.
Tov. Chişinevschi: Să o publicăm.
Tov. Gh. Dej: Nu e bine de publicat. E cam prea exagerat ajutorul dat de noi.
Tov. Chişinevschi: Kim Ir Sen a spus.
Tov. Gh. Dej: Lasă să spună el. Noi să ne referim spunând că am primit o scrisoare.
Tov. M. Constantinescu: Poate să extragem anumite pasaje să publicăm.
Tov. Chişinevschi: Are influenţă asupra poporului, mobilizează. Părerea mea e că se
poate publica întreaga scrisoare.
Tov. Gh. Dej: De exemplu: .... : să justificăm încrederea Dvs. şi speranţa ce o puneµ în noi!
Tov. Chişinevschi: Asta putem s-o lăsăm afară. -Atunci publicăm extrase.
* *
Tov. M. Constantinescu: Vă
reamintesc că Biroul Politic trebuie să dea aprobare pentru
semnarea acordului cu Bulgaria, care trebuie să se încheie azi-mâine la Sofia.
Tov. Gh. Dej: S-au ridicat câteva probleme de mărire a volumului de schimb. Nu se
echilibrează complet volumul schimbului, însă ca regulă generală, în timpul aplicării în practică,
intervin noi cereri. Ce e important e chestiunea cu energia electrică. Aseară m-am documentat.
Rezultă că noi am pierdut la treaba asta o mulµme de parale. E o convenµe până în 1960. Ne-a
băgat bine la cutie Kostov. Convenµa a fost semnată înaintea noastră. A fost stabilit preţul de 0,05
fr. elv., adică cam 1,70 lei vechi kw. Oră. Şi a creat o diferenţă de 2,10 lei vechi în dezavantajul
nostru. Ulterior, în cursul anului 1950 sau 1951 s-a reuşit să se mişte preţul cu circa 40%, adică de
la 0,05 la 0,07 fr. elveµeni. Totuşi, în 1950, noi pentru 22 milioane kw. oră cât am fumizat x 2,1
am avut o pierdere de 46 milioane lei vechi, plătită din fondul de egalizare. În 1951, pentru 18
milioane kw., 40 mii. lei vechi iar în 1952 la preţul existent, pentru 20 milioane kw. oră vom avea
28 milioane lei vechi pierderi. Noi procurăm într-un orăşel mic aproape de frontiera cu URSS - la
Ungheni- curent din URSS şi plătim 0,13 ruble kw. oră, adică 0,13 fr. elv., în timp ce bulgarilor le
221
dă cu 0,07 fr. elv., adică aproape pe jumătate. În primul rând e nejust faptul că noi exportăm
energie electrică. Noi nu putem fi o ţară exportatoare de o energie electrică. Planul de electrificare e
făcut ţinând seama de nevoile dezvoltării industriei şi n-am prevăzut export de energie electrică.
Dacă ar fi fost vorba de o asemenea convenţie ca cea încheiată cu Ungaria, că dai şi primeşti, e un
schimb de energie electrică pentru a te completa, un fel de ajutor reciproc, mai merge, dar noi de la
bulgari nu primim altceva nimic. Dăm energie electrică şi mai dăm şi bani. Noi, în interior, plătim
3,70 kw. fără taxe, cu taxe aproape 7 lei. Nu există preţ internaţional, avem însă cu URSS o
convenţie, primim din partea ei cu 0,13 ruble. Propun să cerem printr-o scrisoare adiţională cu
prilejul semnării acordului, pe care să-l semnăm, şi în această scrisoare să ridicăm problema
preţului şi să nu fumizăm energia electrică sub preţul la care cumpărăm noi din URSS, pentru că a
vinde mai ieftin decât URSS e şi politiceşte nejust. Am dat indicaţie în acest sens, să nu primească
nici o leţcaie mai puţin. În al doilea rând, să obţinem o reducere a puterii de vârf, completând în alte
ore aceeaşi cantitate de energie. Să reducem adică consumul la orele de vârf. Bulgarii folosesc
pentru irigaţii, peni.lu necesităţile uzinelor lor, iar la orele de vârf pentru noi, ne cer să le ţinem la
dispoziţie o anumită cantitate de energie electrică, pe care o folosesc să completeze la dânşii numai
ore de vârf. Energia electrică de vârf costă mai scump decât cea obişnuită. Ei au adus argumentul
că e din reţea regională. N-au decât să creeze la ei rezerve de vârf. Aceste două chestiuni să se
introducă în scrisoare.
Tov. M. Constantinescu: Ei au o situaţie electrică mai bună ca noi. Ei au bare naţionale.
Ca volum noi producem mai mult.
Tov. Gh. Dej: Construcţia socialismului înseamnă socoteală. Să ne spună dacă vor să le
dăm un cadou în fiecare an ... • Ei aduc argumentul că noi suntem o ţară bogată. Dacă ar fi uzina lui
Dej, a lui Chivu sau Pârvulescu, mai merge. Categoric nu se poate, fie că se supără sau nu.
Tov. M. Constantinescu: Informativ vreau să aduc la cunoştinţă o propunere a unui tov.
specialist în probleme de electricitate, şeful Diviz.iei Electrice. Altceva ar fi dacă tovii bulgari de la
centralele lor ne-ar da pe Canal electricitate, unde avem şi noi nevoie, ar fi un schimb.
Tov. Gh. Dej: Când s-a încheiat convenţia, era acolo Ştefanov, care se vedea că e un hoţ.
Ne-au tras pe sfoară.
Cred că ar fi important ca tov. Miron să ne informeze în legătură cu discuţiile privitoare
la Sovromuri.
* *
Tov. Miron Constantinescu: Din însărcinarea C.C. şi Consiliului de Miniştri s-au dus
discuţii cu tov. Iatrov şi ceilalţi tovi sovietici în legătură cu înfiinţarea a două Sovromuri noi:
Sovrom Utilaj Petrolifer şi Sovrom-Naval. Primul se va ocupa de producerea de agregate de
rafinării şi utilaj petrolier şi va fi construit din circa 15 întreprinderi mari, printre care mai
importante ,,Reşiţa", ,,1 Mai" Ploieşti şi altele. Tovii au propus şi s-a discutat principial înainte ca o
întreprindere de stat, cum e cea din Târgovişte, Bacău, să nu intre ca aport al statului român, ci ca
aport mixt şi pentru jumătate din valoarea acestor fabrici să ne dea în schimb unele din
întreprinderile sovietice existente în România, foste proprietăţi germane. Cu valoarea lor se va
răscumpăra jumătate din valoarea întreprinderilor din Târgovişte, Bacău şi acelea care erau în
arendă vor deveni proprietatea Sovrom. Acesta e principiul de organizare şi profilul acestor
întreprinderi. Propunerea de ambele părţi e ca aceste Sovromuri să ia fiinţă cât mai curând, pentru
ca să poată începe măsurile pregătitoare în vederea producţiei de rafinării. Dacă nu începem
imediat, suntem în pericol să nu putem prelucra petrolul.
222
Al doilea, Sovrom-Naval: până acum în cadrul Sovrom Transport existau câteva şantiere
navale, la Galaţi, Constanţa, Brăila, Turnu-Severin. Acestea aparţin statului român şi erau arendate
Sovrom Transportului. Din partea reprezentantului sovietic în comisia mixtă s-a venit cu
propunerea de a intra cu aceste întreprinderi, sub formă de aport sovietic şi român, în cadrul unui
nou Sovrom, Sovrornsudostroi. Ideea a fost formulată acum un an de tov. Chivu şi supusă
aprobării conducerii noastre, apoi la Moscova, şi acum s-a trecut la măsuri practice. Pentru
jumătate din valoarea lor, partea sovietică urmează să ne dea în schimb întreprinderile sovietice
existente la Ţeba, Arad. Prin aceasta se va separa funcţia de transport de la Sovrom Transport de
funcţia de producţie metalurgică şi se va crea un Sovrom special de construcţii de vase fluviale şi
maritime. Se propune ca şantierul de la Galaţi să se specializeze în construcţia de vase maritime de
tonaj mijlociu, până în 5000 tone. Va deveni cel mai mare şantier naval din toată Europa sud-
estică. Constanţa va fi şantier de reparaţii de vase maritime. Brăila va construi vase fluviale iar
T. Severin va repara. Şantierul „Viitorul" rămâne pentru nevoi speciale. Toate întreprinderile
menţionate intră ca aport mixt, singur Şantierul Naval de la Turnu Severin va rămâne mai departe
închiriat. Am pus problema ca, în perspectivă, şi acesta să devină tot aport mixt.
Amândouă aceste protocoale sunt pregătite, au fost depuse la cabinetul tov. Gheorghiu,
s-au făcut mici îmbunătăţiri de formulare şi s-a introdus o singură îmbunătăţire de fond la cererea
părţii româneşti, ca Reşiţa Metalurgie să rămână în cadrul Planului cincinal, pe lângă sarcinile de
utilaj petrolier, ca să nu producă perturbări. Tovii sovietici au fost de acord şi s-a făcut un Protocol
adiţional, un document special, în care se menţionează că în primul cincinal, Reşiţa rămâne cu
sarcinile fixate. Loncear a ridicat problema ca pe lângă sarcinile din cincinal, reşiţa să facă şi ce
nu-i prevăzut în plan pentru Podul Dunăre şi furnale. Tovii sovietici au spus că nu sunt împotrivă,
dar trebuie introdus în fiecare plan anual. S-a stabilit ca în septembrie, să se asculte un raport al
Reşiţei şi să se ia măsuri.
A rămas o singură problemă în discuţie, neoficial, sub forma unei dorinţe personale: ca
evaluarea care s-a făcut acum a valorilor întreprinderilor româneşti şi sovietice, făcute într-un timp
foarte scurt, de 2 săptămâni - au fost comisii Sovrom pe teren şi au făcut evaluări rapide - să fie
luate drept evalu.l\ri definitive. La aceasta am răspuns că n-avem mandat să primim astfel de
propuneri, punctul de vedere care a fost trasat de Consiliul de Miniştri a fost ca aceste evaluări să
fie considerate aproximative, urmând ca ele să nu împiedice semnarea Protocolului, care poate fi
semnat pe baza lor şi după aceea să se dea un termen, până la 1 ianuarie, până la care să se facă
evaluări definitive de oameni care să stea acolo şi să facă evaluări serioase. Ei ridică obiecţiunea că
nu va duce la o diferenţă prea mare şi întrucât e vorba de valori echivalente, nu-i cazul să lungim.
Noi am spus că nu putem să ne angajăm, rămânem la punctul de vedere care a fost stabilit. Aceasta
şi din punct de vedere al preciziei contabile şi al evidenţei. Aceasta a rămas unica chestiune care
nu-i definitiv rezolvată. Au spus că, dacă noi considerăm aşa, vor transmite aceasta Guvernului
sovietic. După ce se va întoarce Iatrov, atunci se va putea semna protocoalele pregătite.
Tov. Chivu Stoica: Ieri am avut încă o întrevedere pe chestiuni de organizare a Reşiţei şi
Sovromchim, cu Loncear, şi la urmă s-au ridicat din nou, dacă se poate să atrag atenţia tov. Miron
că ei menţin părerile lor privitoare la evaluare.
Tov. Bodnăraş: Ce importanţă practică are?
Tov. Chivu: Ca să nu se mai facă muncă de câteva luni de evaluare.
Tov. M. Constantinescu: Şi că pentru Sovromurile existente evaluarea nu s-a făcut nici
până azi. La care am răspuns că aceasta nu face decât să reflecteze mai mult cum se muncea la
Ministerul de Finanţe până acum, care a tărăgănat. E just ca ei să fie nemulţumiţi de această
tărăgănare, dar de data aceasta se va stabili un termen până la care se va face evaluarea.
223
Tov. Gh. Dej: Interesant ce a reieşit din informaţiile făcute periodic în timpul
convorbirilor, că într-o serie de întreprinderi date cu chirie, în arendă, au fost aduse maşini, utilaj
nou din import. Noi am aflat de aceasta acum. Chiriaşul a adus iar proprietarul a aflat de lucru
acesta spre sfârşit. Şi aceasta caracterizează că partea noastră nu s-a interesat şi nu-i exclus că unele
elemente de la Finanţe să spună: Ce-mi pasă, cu scopul de a crea dificultăţi, de a da apa la moara
duşmanului. De ce a durat evaluarea? Pentru că nu s-a interesat ca să se facă. S-au dus pe teren
comisia mixtă a săptămână. De unde până aici se făcea pe baza datelor o evaluare, de exemplu se
punea semnul egalităţii între Combinatul Teba şi industriile de la Galaţi sau Constanţa, a fost destul
numai o săptămână să vadă că e o deosebire destul de mare.
Tov. M. Constantinescu: S-au rectificat cifrele în favoarea noastră cu 800 milioane.
Tov. Gh. Dej: Aceasta arată ce s-a putut evalua în birou. Dacă s-ar pune problema
evaluării în 6 luni ca obligaţie pentru ambele părţi, ar însemna o mai precisă evaluare a lucrurilor, o
evidenţă şi un lucru concret, atunci s-ar putea spune: evaluarea e de atât şi atât. Nu-i vorba de un
milion în sus sau în jos, dar pot fi diferenţe mai mari, şi socotelile sunt socotelile. De exemplu
lucrul nou care l-am auzit ieri de la Miron: S-au făcut importuri de utilaj pentru investiţii pentru
Sovrom Petrol, credit sovietic trimis în România pentru maşini. Întrucât s-a mers pe linia de a face
maşini în ţară, am avut o mare cantitate, însă la preţ e o diferenţă faţă de preţurile internaţionale.
Începând din anul 1949 până azi, s-a ridicat o diferenţă de 137 milioane lei noi.
Tov. M. Constantinescu: Ca Sovrom să aibă un singur preţ, s-a luat preţul internaţional.
Ei au plătit preţul intern în lei şi acum cer restituirea diferenţei în lei noi. Suma aceasta va trebui
plătită. Greşeala e că trebuia să se plătească în fiecare an şi atunci am fi lichidat cu această datorie
de 2 ani, nu după reforma bănească.
Tov. Gh. Dej: Pentru mine e un lucru nou. Asta au făcut-o Iacob, Modoran. Ei căutau să
apară ca oameni foarte devotaţi şi să ne trezim tocmai acum cu o datorie de 137 milioane.
Tov. M. Constantinescu: Fondul acesta ei vor să-l investească în industria noastră.
Tov. Gh. Dej: Luca a lovit şi în Sovrom şi în interesele circulaţiei băneşti acum.
Important e de subliniat faptul că se deosebeşte de la cer la pământ modul de a lucra de azi în
comisia mixtă cu cel din trecut. Azi se respectă o ordine de zi precisă, se studiază materialele şi
partea noastră a venit permanent pregătită în şedinţă, încât a determinat partea sovietică să
sublini_e_~ acest lucru. Au mers pe teren, au făcut evaluările nu numai din birou. Însuşi Iatrov a
spus că e o practică bună şi recomandă să se ţină şi în viitor seama de acest lucru. S-au dus la
întreprinderi să_se intereseze. Ei au aflat de chestiunea aceasta cu minerii. Toate acestea arată un
curs nou care s-a luat şi acesta e un lucru pozitiv de mare importanţă.
A rămas să se clarifice chestiunea arenzilor. A fost ridicată şi a fost reţinută. Se vede că se
merge pe linia de lichidare a acestor arenzi. În al doilea rând, chestiunea cu evaluările şi a treia, cu
şantierul de la Brăila.
Tov. Chivu: La Brăila sunt două şantiere. Brăila repară vasele armatei şi construieşte
însă pe malul Dunării. Din punct de vedere al utilării sunt primitive. Toată baza tehnică, oamenii,
ingineri, tot ce e calificat, plus utilajul să le mutăm într-un şantier în bazinul Brăilei.
Tov. Bodnăraş: Portul Brăilei va deveni o bază militară.
Tov. Gh. Dej: Armata trebuie să aibă un şantier în care să-şi facă reparaţiile şi anumite
construcţii, un şantier modem, să-l utilăm cu maşini din ţară, cu regrupări, mergând pe linia
utilizării cât mai complete, pentru că sunt întreprinderi care au mai mult utilaj decât e nevoie. Cred
că soluţia lor e bună. Trebuie făcut un plan. Militarii voştri sovietici să pregătească proiectul.
Tov. M. Constantinescu: Propun să se examineze şi ipoteza bazinului nou Galaţi.
Tov. Gh. Dej: Ce părere ai cu evaluarea?
224
Tov. M. Constantinescu: Am spus să se semneze pe baza evaluării preliminare şi să se
stabilească un termen până la 1 ianuarie în care să se facă evaluarea. De asemenea şi pentru toate
evaluările care s-â:J tărăgănat şi să se introducă astfel evidenţa şi contabilitatea. Aceeaşi situaţie e la
Ucea, unde s-a semnat de 2 ani, şi încă n-avem evidenţă. Aceasta nici n-ar stânjeni munca. Eu sunt
convins că guvernul sovietic dacă ar şti că nu-i evidenţă, ne-ar critica.
Tov. Chivu: Să se amintească că, până la 1 ianuarie, să se termine cu toate evaluările.
Tov. Gh. Dej: Eu am fost izolat de aceste probleme aşa că nu le cunosc. Unicul
sovromist era Luca, iar ceilalţi erau antisovromişti. Una din chestiunile puse categoric este că
socotelile trebuie încheiate în fiecare an, nu aşteptat, sau dacă hotărîm, la trei ani, dar să avem
socoteală.
Tov. M. Const.: Modoran a împiedicat ca Sovromurile să aibă plan financiar. Şi după
aceasta venea Luca cu chestiunea pagubelor. Trebuie ca fiecare Sovrom să aibă plan financiar.
Tov. Gh. Dej: Consider just că trebuie făcută evaluare temeinică. Să considerăm
evaluările comisiei mixte ca preliminare, să se semneze protocoalele, să înceapă imediat
organizarea activităţii şi, în termen de 6 luni, să se încheie evaluările definitive. E bine să se facă
chiar dacă o să fie o diferenţă neînsemnată. Dar cred că nu poate fi vorba de o evidenţă
neînsemnată, pentru că într-o săptămână nu se poate evalua.
Tov. M. Constantinescu: Metoda e stabilită pe baza cataloagelor A.M.B.
(Amortismente Mijloace de Bază) şi U.M.B. (Uzaj Mijloace de Bază), cu verificarea pe teren.
Tov. Gh. Dej: Şi eu sunt de acord, şi o vom prezenta ca pasărea Biroului Politic.
Tov. M. Constantinescu: Există o situaţie de neclaritate cu Austria din cauză că n-a fost
semnat tratatul de pace. Propun să le luăm noi cu chirie.
Tov. Gh. Dej: Mai rămân întreprinderi sovietice?
Tov. M. Constantinescu: Da, vreo 8. Textile şi de bunuri de consum.
Tov. Gh. Dej: Chestiunea cu schimbul e o situaţie bună, clară. În chestiunea cu arenzile
trebuie să mai vedem. Suntem un stat care arendează întreprinderi industriale tot statului, pentru că
Sovrom sunt statul român şi statul sovietic. De exemplu Ucea. Principial nu prea e politic. Eu nici
n-am cunoscut situaţia. Puteam să ridic chestiunea aceasta într-o împrejurare oarecare, dacă aceasta
n-are vreo răsfrângere politică. Are dezavantajul că proprietarul a dat cu arendă şi nu s-a mai
interesat. Chiriaşul are alte sarcini. El plăteşte arenda. Reparaţiile trebuie să le facă proprietarul şi
proprietarul n-are bani. ,.
Tov. M. Constantinescu: E o situaţie creată de finanţiştii lui Luca.
Tov. Gh. Dej: Vreau să ştiu ce înseamnă asta. Am fost informat că au fost discuţii că nu
ne-am îndeplinit obligaţiile, n-am reparat. Au fost introduse maşini noi. Una din sarcinile care
trebuie să se pună acestui organ de pe lângă Consiliul de Miniştri e să studieze fiecare lucru, să
informeze conducerea partidului.
Deci, în chestiunea arendării întreprinderilor mi-ar fi greu să mă pronunţ. Nici nu ştiu ce
fel de întreprinderi sunt, trebuie studiat. Trebuie văzut dacă principial suntem pentru arendă. Să
spunem că Biroul Politic nu se poate pronunţa înainte de a cunoaşte problema principial şi practic.
Tov. M. Constantinescu: Cerem să ne prezinte documentaţia.
Tov. Chivu: Dacă sunt proprietăţi austriece particulare, intră în naţionalizare.
Tov. Gh. Dej: (adresându-se tov. Miron) La convorbirea aceasta o să luăm parte
amândoi.
* *
Tov. Gh. Dej: U.F.D.R. a venit cu propunerea în legătură cu Coreea, de strângere de
alimente, bani, porci, pentru cei 500 copii ce i-am adus în ţară. Suntem împotrivă, noi i-am adus
aici, trebuie să-i ţinem, adică statul.
225
De acord.
Tov. Gh. Dej: Altă problemă e cu mama lui Andrei Prot, o bătrână care trăieşte în Franţa
şi o duce foarte greu. S1Jnt 2 propuneri: să-i trimitem ajutor din ţară, ori s-o aducem aici. Eu înclin
spre ajutorarea ei acolo. FIAP să-i trimită un ajutor, nu pensie, din când în când.
De acord.
Tov. Chişinevschi: Mai avem câteva chestiuni, în legătură cu schimbările în Ministerul
de Externe, Sănătate, Justiţie .. .'
Tov. Gh. Dej: Vom ţine şedinţă luni după masă, la ora 5.
...
D.A.N.I.C.,fond CC al P.C.R. - Cancelarie, dosar 5411952,f. 3-30.
P.M.R. cu privire la: numiri şi schimbări în conducerea unor ministere, printre care şi cea a Anei
Pauker, din funcţia de ministru al Afacerilor Externe; autocritica făcută de Vasile Luca, Ana
Pauker şi Teohari Georgescu; semnarea Acordului de colaborare culturală cu Republica
Populară Chineză ş.a.
Proces-Verbal Nr.16
din 23 iunie 1952

Apostol, Alexandru Moghioroş, Miron Constantinescu, Emil Bodnăraş, Chivu Stoica, Petre
Borilă şi Constantin PârvulesctL
Biroul Politic în urma discuţiilor şi a propunerilor făcute în şedinţă a luat în unanimitate

următoarele hotărîri:
I. Cu privire la numiri şi schimbări în conducerea unor ministere.
1. Tov. Mureşanu Alexandru, actual consilier ministerial pentru Spate la Ministerul
Afacerilor Interne va fi numit ministru adjunct la Ministerul Afacerilor Interne.
Vor fi numiţi în funcţii în cadrul Ministerului Afacerilor Interne tovarăşii: Demeter
Alexandru, Dănălache Florian şi Vintilă Marin.
Vor fi scoşi din sistemul Ministerului Afacerilor Interne următorii: Jianu Marin, Pavel
Cristescu, Ivanovici Dumitru şi Adorjan Gheorghe.
Tovarăşii Iosif Chişinevschi, Alexandru Moghioroş şi Constantin Pârvulescu vor
prezenta propuneri pentru completarea funcţiilor de ministru adjunct şi comandant al
Comandamentului General al Miliţiei.
Se vor forma comisiuni pe regiuni care vor verifica un număr de 2500 membri de partid
pentru completarea cadrelor Ministerului Afacerilor Interne, cu menţiunea de a nu fi luaţi
muncitori calificaţi din industria petrolieră, carbonieră, siderurgică, construcţii de maşini, chimie şi
alte ramuri importante.
226
Se va constitui un colectiv în cadrul Ministerului Afacerilor Interne sub conducerea
ministrului sau a unui ministru adjunct pentru a urmări şi recomanda cadrele, a vedea cum sunt
folosite şi a le redistribui după capacitatea lor.
Ministerul Afacerilor Interne va lua măsuri de calificare a întregului personal, trecându-l
prin rotaţie prin diferite şcoli politice şi profesionale; va lua, de asemenea, măsuri de recrutare în
cadrul Direcţiei Generale a Securităţii a unor tovarăşi cu pregătire intelectuală în diferite specialităţi
- ingineri etc., tineri absolvenţi ai şcolile technice superioare, institute etc.
2. Tov. Ana Pauker va fi eliberată din funcţia de ministru al Afacerilor Externe.
Tov. S. Bughici va fi eliberat din funcţia de ambasador al R.P.R. la Moscova şi va fi
numit ministru al Afacerilor Externe.
Tov. N. Cioroiu va fi eliberat din funcţia de ministru al R.P.R. la Londra şi va fi numit
ministru adjunct la Ministerul Afacerilor Externe.
Tov. Dalea Mihai va fi numit ambasador extraordinar şi plenipotenţiar al R.P.R. la
Moscova.
Tov. Ana Toma va fi eliberată din funcţia de ministru adjunct la Ministerul Afacerilor
Externe.
3. Tovii Marcel Popescu şi Ana Toma vor fi numiţi în funcţii de miniştri adjuncţi la
Ministerul Comerţului Exterior.
Tov. Novac Mauriciu, ministru adjunct la Ministerul Comerţului Exterior va fi verificat
pe linie de partid şi de stat.
Tov. Gogu Rădulescu va fi scos din funcţia de ministru adjunct la Ministerul Comerţului
Exterior şi trimis î11 cercetarea Comisiei Controlului de Partid.
Ministrul Comerţului Exterior:
a) Va completa, în termen de 2 luni, toate reprezentanţele comerciale din străinătate cu
elemente muncitoreşti care vor fi chemate periodic la cursuri de pregătire.
b) Va înfiinţa o şcoală superioară pentru pregătirea de cadre, la care vor fi repartizaţi
studenţi de la alte institute de învăţământ superior cu origine sănătoasă şi cu perspective.
c) Va alcătui o listă de 50-60 tovi bine verificaţi şi de încredere pentru a fi trimişi în
străinătate când este nevoie.
Organele de Securitate vor verifica întregul personal al Ministerului Comerţului Exterior.
Prezidiul Consiliului de Miniştri va asculta un raport de activitate al Ministerului
Comerţului Exterior.
4. Tov. Anton Tatu Jianu va fi numit Procuror General al R.P.R. în locul tov. Voitinovici
Al., care va fi eliberat din această funcţie.
Tov. Paraschivescu-Bălăceanu va fi verificat pe linie de partid şi de stat în vederea
numirii lui într-o muncă de răspundere.
Tovarăşii I. Chişinevschi şi P. Borilă vor da însărcinare unui colectiv să întocmească o
situaţie a juriştilor tineri care au studiat sub regimul nostru, elemente capabile, bine verificate,
ţinând seama şi de originea lor socială şi naţională pentru a fi promovate în funcţii de răspundere în
cadrul Ministerului Justiţiei şi Procuraturii.
Se va constitui pe lângă Consiliul de Miniştri un colectiv de jurişti din tovarăşii: St.
Niţulescu, I.Oh. Maurer, Marin Aorea Ionescu, Zigveanu şi P. Belle, pentru a verifica şi a pune de
acord toate legile existente.
II. Cu privire la autocritica lui V. Luca si a tov. Ana Pauker si Teohari Georgescu.
1. Tovarăşii Al. Moghioroş, C. Pârvulescu şi P. Borilă vor cere lui V. Luca să facă în
scris autocritica pentru devierile comise; dacă aceasta nu va fi satisfăcătoare îi vor pune întrebări
pentru a lămuri toate faptele şi cauzele acestor fapte.
227
Se va cere apoi lui V. Luca o autobiografie amănunţită.
2. Tovarăşii Al. Moghioroş, Gh. Apostol şi Petre Borilă vor cere tov. Ana Pauker să
completeze scrisoarea autocritică pe care a trimis-o Biroului Politic cu faptele pe care nu le-a arătat,
să analizeze cauzele faptelor ei şi o vor ajuta prin întrebări să ducă autocritica până la capăt.
Vor cere de asemenea tov. Teohari Georgescu să facă autocritică scrisă şi dacă nu va fi
satisfăcătoare îi vor pune întrebări pentru completarea ei.
m. Cu privire la schimbul instrumentelor de ratificare a Acordului de colaborare culturală
dintre R.P. Chineză şi R.P.R.
Se va publica în presă o notă asupra schimbului instrumentelor de ratificare a Acordului
cultural între R.P. Chineză şi R.P.R.
IV. Cu privire la unele probleme ale Ministerului Comertului Exterior.
Biroul Politic este de acord să fie supuse Biroului Consiliului de Miniştri şi Comisiei
Valutare următoarele probleme ale Ministerului Comerţului Exterior:
1. Despre riscurile ce decurg din cumpărările ce se contractează în ţările capitaliste din
Apus.
2. Despre începerea discuţiilor cu Danemarca în vederea reluării raporturilor comerciale.
3. Despre func~onarea acordurilor cu Elveţia.
4. Despre primirea în compensaţie a unor mărfuri secundare.
5. Despre aprobarea principiilor evidenţei comerţului exterior.
6. Despre introducerea în proiectele obiectelor industriale angajate în Uniunea Sovietică a
unor măsuri de organizare a apărării anti-aeriene locale.
7. Despre cererea guvernului albanez de a i se livra înainte de termen o cantitate de
cereale.
8. Despre trimiterea unei scrisori Consiliului de Miniştri al Uniunii Sovietice în legătură
cu unele dificultăţi în procurarea utilajului pentru Canal.
9. Despre semnarea acordului comercial cu R.P.Chineză.
10. Despre răspunsul la cererea Guvernului Cehoslovac în legătură cu livrarea unei
cantită~ de carne.
11. Despre problema balanţei de piă~.
ss. Gheorghe Gheorghiu-Dej, Miron Constan-

tinescu, Alexandru Moghioroş, Chivu Stoica,
Gheorghe Apostol, Iosif Chişinevschi, Petre
Borilă, Emil Bodnăraş, Constantin Pârvulescu
Stenograma
şedinţei Biroului Politic al C.C. al P.M. R.
din 23 iunie 1952
Au luat parte la şedinţă tovarăşii: Gheorghe Gheorghiu-Dej, Iosif Chişinevschi,

Alexandru Moghioroş, Miron Constantinescu, Gheorghe Apostol, Emil Bodnăraş, Chivu
Stoica, Petre Borilă şi Ctin Pârvulescu.
Tov. Gheorghiu-Dej: Şedinţa Biroului Politic are la ordinea de zi unele probleme

organizatorice în legătură cu Ministerul de Interne, Ministerul Afacerilor Externe şi Ministerul
Comerţului Exterior. Tov. Chişinevschi va face câteva propuneri.
228
Tov. Chişinevschi: Candidaturile pentru ministrul adjunct la Ministerul de Interne sunt
încă în studiu. Propunem ca actualul consilier ministerial Mureşan Al. să fie numit ministru
adjunct.
Se propune scoaterea imediată a lui lvanovici Dumitru şi înlocuirea lui cu Demeter
Alexandru care îndeplineşte funcţia de şef-adjunct al Secţiei Administrativ-Politice a C.C., în
funcţia de director de cadre a Ministerului Afacerilor Interne cu gradul de colonel, deocamdată, o
să vedem dacă o să corespundă.
Scoaterea colonelului Adorjan şi numirea ca şef al Secţiei de Propagandă cu gradul de
colonel a tov. Dănălache Florian, secretar cu problemele de propagandă în Regiunea Prahova.
Numirea lui Vintilă Marin, instructor la Secţia Industria Uşoară, în cadrul Securităţii.
În funcţia de procuror general - legea ne obligă ca, până la 1 august, să fim gata cu
organizarea Procuraturii - actualul procuror general Voitinovici nu poate, - să fie numit Anton
Tatu Jianu, să i se dea 2 specialişti ca adjuncţi, unul de meserie.
Tov. Bodnăraş: Pentru procurorul militar aveţi pe cineva?
Tov. Chişinevschi: Punem deocamdată în locurile cele mai arzătoare.
În baza indicaţiilor date de tov. Gheorghiu pentru a face ordine în legătură cu decretele şi
legile, să nu fie legi de aceeaşi natură care se suprapun etc., să se constitue o comisie pentru
verificarea şi coordonarea legilor existente etc., o comisie pe lângă Consiliul de Miniştri în care să
intre actualul ministru al Justiţiei Niţulescu, Maurer să fie eliberat de la Societatea pentru
Răspândirea Ştiinţei, Zroveanu de la Consiliul de Miniştri„ Marin Florea Ionescu şi Petre Belle.
Nu ca o comisiune permanentă.
Tov. M. Constantinescu: Ce este cu Adorjan?
Tov. Chişinevschi: Situaţia lui este neclară, a lucrat foarte prost, a fost împăciuitorist. E
cererea unanimă a tovarăşilor de la Ministerul Afacerilor Interne.
Tov. M. Constantinescu: În legătură cu Cristescu Pavel, dacă nu intră în zona de
schimbări.
Tov. Chişinevschi: Acum discută Drăghici cu Mureşanu în legătură cu Alexandru Ion
de la C.G.M., era o propunere să fie numit Comandantul Miliţiei.
Tov. Borilă: Nu ştiu ce poziţie are Burcă, s-a stricat acolo.
Tov. Chişinevschi: Secţia lucrează acum la o serie de alte propuneri.
Tov. M. Constantinescu: Nu s-a schimbat nici un ministru adjunct?
Tov. Chişinevschi: Hotărîre este că Jianu trebuie scos, asta nici nu se discută. Poate să
fie propus Alexandru Ion.
Tov. Apostol: Va slăbi munca la C.G.M. Alexandru are perspective, poate fi un bun
preşedinte al C.G.M.
Tov. Gheorghiu-Dej: Propune pe altcineva.
Ei, ce ziceţi de propuneri? De Mureşan ce ziceţi, e bun? Dănălache Florian?
Tov. Moghioroş: Pentru muncă politică e bun. Noi am vrut să-l punem prim-secretar, iar
pe Ene să-l dăm la Agricultură.
Tov. Gheorghiu-Dej: Îl primim pe Dănălache? Să-l confirmăm (Da).
Demeter? E bun.
Tov. Borilă: E bun, dar să nu fie cel mai mare.
Tov. Gheorghiu-Dej: Deci, au fost confirmaţi: Mureşanu, Demeter, Dănălache şi
Vintilă Marin.
Ce ziceţi de Anton Tatu Jianu?
229
Tov. Pârvulescu: Eu am fost întrebat, mi-am dat asentimentul. A condus un sector în
ilegalitate. A lucrat la Dâmboviţa.
Tov. M. Constantinescu: Merge, a fost muncitor la S.T.B., mecanic. Este foarte
cunoscut.
Tov. Chivu Stoica: E bun.
Tov. Pârvulescu: A făcut ceva greşit de morală în Dâmboviţa. Neavând altul mai bun
cred că putem să-l acceptăm.
Tov. Gheorghiu-Dej: Nu este chiar potrivit.
Tov. Apostol: Poate să sară peste cal.
Tov. Chişinevschi: O să-l ţinem în mână.
Tov. Gheorghiu-Dej: Hai să-l punem, îl ţinem în mână. Îl aprobăm? (De acord).
Tov. Apostol: Şi la Sfatul Popular cine rămâne?
Tov. M. Constantinescu: Astea nu rezolvă problemele de acolo.
Tov. Gheorghiu-Dej: Dacă îi trimitem pe aceştia, ai principalele elemente.
Tov. M. Constantinescu: Mă gândesc la scoaterea lui Jianu şi Cristescu.
Tov. Chişinevschi: Mâine venim cu propuneri.
Tov. Gheorghiu-Dej: Propun ca tov. Chişinevschi, Moghioroş şi Pârvulescu împreună
să se oprească asupra întocmirii candidaturilor, să vadă situaţia lor, s-o cerceteze bine şi să propună,
fără să facem şedinţă de Birou Politic.
Tov. M. Constantinescu: Adică luăm hotărîrea principială de scoatere a lui Jianu Marin
şi Cristescu Pavel.
Tov. Gheorghiu-Dej: Da. În legătură cu comisia aceea,juridică, sau cum i-om zice, este
vorba de un colectiv de oameni care au pregătire juridică, să vadă legile, să le pună de acord.
Tov. Bodnăraş: Cine are conducerea colectivului?
Tov. Chişinevschi: Niţulescu.
Tov. Gheorghiu-Dej: Nu este un altul? Nu mai avem jurişti din ilegalitate?
Tov. Pârvulescu: Dacă Niţulescu este condus, el face treabă. E cinstit.
Tov. M. Constantinescu: Au ieşit în ultimii ani de la Facultatea de Ştiinţe juridice o
serie de tineri capabili, aceştia trebuie să-i activizăm.
Tov. Gheorghiu-Dej: În subcomisii, pe probleme. De fapt, Maurer este comod, dar e
bine că e cu Niţulescu, o să-l silească pe Maurer să lucreze. Să primim propunerea. Greul o să-l
ducă Maurer, este şi priceput şi dacă i se dă posibilitate o să lucreze.
Tov. Moghioroş: Ce ziceţi de Paraschivescu-Bălăceanu?
Tov. Gheorghiu-Dej: Foarte bun. Este foarte priceput, da, pe ăsta să-l punem. Mă
gândesc să-l punem ca adjunctul lui Tatu la Procuratură.
Tov. Chişinevschi: Ori aici ori la Justiţia ca ministru adjunct.
Tov. M. Constantinescu: E un om cu autoritate.
Tov. Bodnăraş: El poate face mai mult, de ce să-l punem adjunctul lui Tatu?
Paraschivescu-Bălăceanu e foarte bun ca ministru la Justiţie, ca procuror general putem pune
elemente bune care nu trebuie să fie oameni de suprafaţă.
Tov. Borilă: În Uniunea Sovietică l-au pus pe Vâşinschi şi au dat mare importanţă
Procuraturii.
Tov. M. Constantinescu: În perioada noastră de acum mai mare importanţă are
procuratura decât ministerul, fără desigur a diminua importanţa ministerului.
Tov. Chişinevschi: Este bună idea să-l punem pe Bălăceanu procurator general adj.
230
Tov. Gheorghiu-Dej: Eu cred că-l punem, ca ministru al Justiţiei, el poate colabora cu
Tatu şi să-lajute. Pentru prim-adjunct al procuraturii general să găsim unul bun, cunoscător.
Să fie verificat Paraschivescu-Bălăceanu, de văzut dacă n-a fost informator, mason etc.
De când este cu noi?
Tov. Pârvulescu: În timpul războiului a fost folosit din plin. În procesul lui Vinţe.
Tov. Moghioroş: Şi mai înainte. A luat atitudine împotriva legilor rasiale.
Tov. Gheorghiu-Dej: Faceţi o verificare pe linie de partid şi pus şi pe cei de la securitate,
dar fără să se ştie pentru ce decât ministrul, pentru ca să ştie să facă o verificare completă. Este un
om cu prestigiu, bun cunoscător, este un om ferm.
Dacă se aprobă acest principiu de atragere a elementului tânăr ieşit din şcoli, muncitor, să
fie verificat pe toate liniile, să nu mai venim cu propuneri la şedinţa Biroului Politic.
Tov. Chişinevschi şi Borilă să ia măsuri să dea însărcinare unui colectiv să facă o situaţie
cu toţi tinerii jurişti, cu origina lor. Caracteristici, îndeosebi cum au studiat în şcoală, dacă au studiat
justiţia socialistă, de văzut cei care au dat tezele de doctorat. Ar trebui bine verificaţi şi mobilizat
Ministerul Justiţiei şi Procuratura să vă propună.
Tov. Borilă: Secţia. .
Tov. Gheorghiu-Dej: Aşa. De avut grijă să fie şi sub raportul acesta din punct de vedere
social, naţional.
Tov. Chişinevschi: Mai este o propunere de a se da Ministerului Afacerilor Interne 2500
membri de partid, să se formeze comisii pe regiuni, compus din şeful Secţiei Politice, a Secţiei şi
Ministerului Afacerilor Interne pentru verificare şi de sus să fie coordonată de Secţia Organelor
Conducătoare şi Secţia Administrativ-Politică. Aceste cadre sunt necesare pentru împrospătarea
aparatului Ministerului Afacerilor Interne cu cadre noi.
Tov. Moghioroş: Eu aş lărgi propunerea, să fie o comisie în cadrul Ministerului
Afacerilor Interne care să studieze redistribuirea cadrelor, pentru că a fost dusă o politică de punere
pe linie moartă a cadrelor bune. La trupele Ministerul Afacerilor Interne sunt ţinute elemente foarte
bune jos, să fie ridicate acestea în primul rând acolo în funcţii de răspundere şi golul să fie
completat.
Tov. Chişinevschi: Şi pentru Securitate, Miliţie, trupe, şcoli.
Tov. Gheorghiu-Dej: Se primeşte de a fi verificaţi 2500 membri de partid şi propunerea
pentru a fi trimişi la Ministerul Afacerilor Interne şi comisia propusă de tov. Moghioroş pentru
redistribuirea cadrelor? (Se primeşte).
Şi aici aş avea de făcut o propunere. Am vorbit de câteva ori cu lovii de la Interne,
considerau just lucrul acesta, însă n-am reuşit în timpul lui Teohari să imprim acest lucru.
Noi suntem într-o fază de luptă când se cere calitate în luptă cu duşmanul. La Ministerul
de Interne, la diferitele sale organe şi, în special, care lucrează în cadrul Securităţii, de la agenţi
până la diferite posturi, trepte, este nevoie de oameni cu pregătire, o anumită cultură, este o muncă
fină. Şi la Miliţie se cere, vom cere să aibă un minimum de 10 clase, însă cu atât mai mult la
Securitate, întrucât aici munca este deosebit de fină şi de complexă, trebuie oameni inteligenţi, cu
nivel cultural. Un om care are cultură mai mare se orientează mai uşor, poţi să stai de vorbă cu el.
Noi am intrat într-o fază când putem considera că suntem întârziaţi din acest punct de vedere.
Cereţi o sinteză de la Interne şi veţi vedea ce lucrare caraghioasă fac, deşi au material bogat. Ei
trebuie să ajute aparatul a descurca lucruri interesante şi dacă nu sunt exploatate corespunzător
rămâne un material îngust, nefolosit. Au mii de dosare de care încă nici nu s-au atins, sunt extrem
de rămaşi în urmă, sunt copleşiţi. Dar viaţa nu stă pe loc, se ascute lupta cu duşmanul, creşte
231
numărul celor care contravin legilor Republicii, deci necesitatea unor soluţii mai operative şi pentru
asta trebuie oameni care nu numai că au dorinţa şi hotărîrea, dar şi capacitatea de a rezolva.
Nici şcolile în cadrul Ministerului Afacerilor Interne n-au dat rezultatele aşteptate, nici pe
departe, poate ceva mai bune decât şcoala de la Ministerul Afacerilor Externe, însă cu totul
neînsemnate. Nici nu poţi să spui că avem acolo o şcoală. Am tăcut propuneri să se înfiinţeze o
şcoală superioară, un institut, am vorbit cu Drăghici şi tov. Chişinevschi ca să facă propuneri, oricât
ne-ar costa. Dacă fac ungurii de ce nu am face şi noi? Ei au creat acolo condiţii oamenilor care vor
fi trimişi în muncă de răspundere în aceste organe, primesc acolo pregătire fizică, intelectuală,
morală, politică. Şi un corp profesoral bine pregătit care să cunoască oamenii şi în mod neîntrerupt
să împrospăteze şi să ducem o politică de cadre în ritmul cerinţelor vremii.
Dacă dăm mereu 2500 şi încă 2500 membri de partid, dăm membri de partid buni pentru
munca aceea, o să facă ceva treabă, o să capete experienţă, îi punem să înoate şi fără prea multe
cunoştinţe teoretice în materie profesională, zicând că o să înghită şi ei câteva duşte de apă şi o să
înveţe să înoate, dar în mod empiric, o să dea câte o lovitură, o să primească altele de la spate. Dar
asta nu este o soluţie definitivă, ci provizorie. Accentul trebuie pus pe pregătirea profesională,
politică, morală.
Eu aici aş vedea la Securitate aşa, să fie luat tot tineretul şi să mai lăsăm teoria că li se urcă
la cap, pentru că atunci n-o să avem oameni acolo şi la Securitate trebuie oameni pregătiţi din diferite
domenii, din diferite ramuri de specialitate. Nu poate Securitatea să pregătească oameni la nivelul
unui inginer. De ce n-am lua dintre cei mai buni tineri, cei mai aleşi, din şcolile superioare tehnice, din
disciplinele umane, din şcolile medii, elementele cele mai bune, cu cele mai bune caracteristici, şi să
le dăm Ministerului de Interne, dacă vrem să avem un instrument bun, care este cel mai important
instrument al dictaturii proletariatului. Altfel o să tot facem teorie şi n-o să dăm curs.
Eu sunt de acord să soluţionăm cererea cu aceşti 2500 muncitori. Spun păcat că n-o să
fie nici aici nici acolo treabă.
Tov. M. Corutantinescu: Şi o să fie probabil cei mai buni frezori, mineri şi strungari şi
se va resimţi. Scoatem peste 10 mii de muncitori din întreprinderi.
Tov. Gheorghiu-Dej: Consider că nu trebuie luat de la mineri, oamenii calificaţi din
mine, nu trebuie luat de la petrol, de la siderurgie, chimie, ci trebuie luat din celelalte sectoare unde
se pot pregăti mai uşor, adică textilele, industria prelucrătoare.
Tov. M. Constantinescu: Cred că, din construcţia de maşini, nu trebuie să scoatem.
Tov. Gheorghiu-Dej: Tocmai. Trebuie date indicaţii în această direcţie, trebuie să ne
orientăm. Iar, în planul de cadre, cel mare, să ţinem seama şi de nevoile Securităţii. Eu susţin cu
toată căldura şi tărie să luăm acest curs.
Republica Democrată Germană lucrează numai cu tineret şi are rezultate minunate şi
entuziasm şi imaginaţie, au nivel cultural, intelectual, mai ridicat, posibilităţi mai mari.
Şi trebuie luat nu numai de aici, ci şi de la şcolile noastre politice.
În planul de cadre politice, aşa cum am dat indicaţii în ce priveşte agricultura, acum
trebuie luat curs că dăm din cei care vor lucra în sectoare agricole, în regiuni, raioane cu caracter
agrar, pentru secretarii primi, al doilea secretar, pentru aceste organe, în şcolile noastre politice
neapărat în mod obligatoriu trebuie să li se dea învăţătură de agronomie, să se califice unii în
domeniul zootehniei, alţii în domeniu agronomiei, în domeniul S.M.T., după perspectivele,
sarcinile de perspectivă care noi Ie avem. Închipuiţi-vă un birou al comitetului raional unde
predomină agricultura că vine hotărîrea partidului şi guvernului în această direcţie, la ce nivel va fi
munca dacă cei care conduc, secretarii, membrii biroului comitetului raional sau regional au
cunoştinţe de agronomie, are să ştie imediat ce e agrominim şi zootehminim, S.M.T.
232
Deci vom obliga pe toţi cei care vor lucra în raioane să înveţe. Acesta va fi cursul în
curând, fără diploma de agronom şi zootehnician, de nivelul unui inginer, n-o să mai poată sta în
conducerea raionului. Munca ne depăşeşte, volumul, este mult mai complicat de a conduce azi
decât ieri şi mâine decât azi. De aceea ne trebuiesc asemenea cadre.
La fel cum aici la agricultură vom proceda cu cei care vor lucra în regiuni, raioane, după
natura regiunii sau raionului. Dacă este regiune sau raion industrial, secretarul neapărat, trebuie să
aibă cunoştinţe corespunz.ătoare industriei de acolo, după cum pe linie de stat, a Ministerului
Agriculturii de exemplu, trebuie neapărat să aibă cunoştinţele politice corespunzătoare. Chit că a
primit în şcoli aceste cunoştinţe, nu strică, în mod obligatoriu, să urmeze o şcoală de partid, la
Jdanov sau indiferent unde, dacă are cunoştinţe profesionale dar nu are îndeajuns cele politice, să-şi
completeze cunoştinţele.
Aşa se pune chestiunea şi la Interne, şi aici neapărat trebuie să dăm şi din şcolile de
partid, iar cei care n-au făcut şcoli de partid în Securitate, selecţionaţi cei cu perspectivă de creştere
şi trimişi la şcoli de partid. Iar în Securitate ca regulă generală să dăm în marea majoritate a
cazurilor oameni care au cultură, măcar 10 clase.
Iată principiile după care ar trebui să ne orientăm întrucât este vorba de Ministerul de
Interne, este vorba de cadre culte, aceasta interesează în primul rând, sectoarele care se ocupă de
aceste cadre intelectuale. Tov. Chişinevschi să se preocupe de această chestiune, să dea ajutor
pentru îmbunătăţirea sistemului de învăţământ din cadrul Ministerului Afacerilor Interne pe ramuri,
măsuri organizatorice, planul de învăţământ, temele etc., minuţios şi dat ajutor politic,
organizatoric, până ce vom pune bine la punct lucrurile.
Această comisie la Ministerul Afacerilor Interne care să facă redistribuirea cadrelor eu aş
vedea în sensul unui colectiv care să se ocupe în general cu problema cadrelor, nu numai Direcţia
de Cadre, ci un colectiv pe care să se sprijine cadrele, acest colectiv se califică în privinţa felului
cum cresc cadrele, le promovează, şcoli, stabilirea profilului cadrelor în mod ştiinţific. Trebuie
văzut. Eu n-aş putea să mă pronunţ, poate este nimerit să fie legat de cadrele ministerului, însă un
colectiv care se ocupă în special de această problemă, nu de urmărire a dosarelor, ci cum cresc în
şcoli cadrele, vine cu anumite păreri, pune ochii pe elemente bune, le recomandă.
Tov. Moghioroş: Să vadă ce este azi la ei, cum sunt folosite cadrele.
Tov. Gheorghiu-Dej: Da, şi acest colectiv ar putea sub conducerea Direcţiei de Cadre să
lucreze, cu toate că tot aşa de bine ar putea să fie şi sub conducerea directă a ministrului.
Tov. Chişinevschi: Sau cel puţin a ministrului adjunct
Tov. Gheorghiu-Dej: Da. Eu consider să nu fie unul care să-i primească şi să-i
încadreze, nu pentru asta. Acest curs propun să-l luăm. Este valabil pentru toate sectoarele. Dacă
sunteţi de acord, să facem aşa.
Miliţia neapărat trebuie să aibă o şcoală, dar o şcoală de înaltă calificare pe domenii de
specialitate. Cei care sunt în Miliţie şi care corespund sunt băieţi tineri, n-au avut de unde lua
această şcoală, trebuie 1-ă te foloseşti de ei, dar neapărat dacă vor să fie miliţieni, ei trebuie să aibă
cultură şi neapărat trebuie să urmeze anumite cursuri. Aş face un plan în care să treacă toţi, pe ţară,
prin rotaţie şi într-un număr de ani ai oameni pregătiţi. Un număr de oameni urmează 6 luni de zile
într-un an, îl trimiţi la lucru şi apoi alţii, pe aceştia îi obligi să-şi urmeze lecţiile şi să vină la
examen, îi dai 6 luni de zile, de pregătire şi îi chemi periodic la examen, îi dai local şi 1-2 profesori
care predau şi vin şi dau examene, primeşte certificat şi este om calificat. Multe fonne se pot găsi şi
bune, care să ne dea rezultate.
Eu asta propun. Dacă sunteţi de acord (De acord).
233
Şi acest colectiv să facă şi redistribuirea, dar, în principal, asta să fie. Să fie pe lângă
Direcµa de Cadre şi Învăţământ, să-i zicem.
Tov. Chişinevschi: Chestia cu Justiµa verificăm mâine şi o prezentăm tov. Gheorghiu.
Tov. Gheorghiu-Dej: Trebuie urgent văzut. Am aşa o convingere că în maximum o lună
o să avem o armată de băieµ tineri, pregătiµ, o parte din ei o să cadă şi îi dai afară prin eliminare şi
rămâne un corp bun.
Tov. Moghioroş: Avem 250 mii muncitori, care de un an de zile lucrează la Justiµe.
Tov. M. Constantinescu: Numai că Ministerul Justiµei n-are evidenţa lor.
Tov. Gheorghiu-Dej: Au făcut şi şcoli, au acumulat cunoştinţe, terminologie, însă
trebuie şi aici oameni curaµ.
Tov. Chişinevschi: Cei vechi nu lasă pe cei tineri să se ridice.
Tov. Gheorghiu-Dej: Acolo mai mult ca oriunde vom avea greutăµ mari pentru că cei
vechi în Justiµe se opun cu încăpăţânare şi nu permit elementului tânăr să se ridice şi trebuie acolo
în mod cu totul special să µnem în mână conducerea ca să găsim şi fonnele potrivite şi metodele.
Să existe şi plan pentru aceasta, grafic în legătură cu oamenii.
Trebuie atras cu îndrăzneală elementul tânăr. Elementul tânăr îl poµ forma mai bine, este
mai elastic, este mai mlădios, elementul tânăr are perspective frumoase de creştere şi cu origine
sănătoasă. În legi de societate şi de obiectivele noastre.
Şi trebuie să le spunem acest lucru, ca să ştie pentru ce îi pregătim.
Tov. Chişinevschi: Ministerul de Externe. Situaµa din minister a ajuns de aşa natură că
orice prelungire a stărilor de fapt poate să aducă o serie de daune în exterior. Reprezentanţele sunt
descoperite, n-au primit indicaµi clare. Documentele de partid, documente esenµale de linie, de
viaţa de partid, ajungeau la ei din presa reacµonară deformat.
În interiorul ministrului situaµa este aşa, pentru că o mare parte din personal e element
mic-burghez, în special femei. Vârfurile nu trebuie să fie femei în politica externă. Femeile sunt
dispuse pentru clici etc.
Ştiµ ceea ce s-a întâmplat la prelucrarea documentului, a trebuit să se dezbată problema
încă o dată.
Reprezentanµi democraµilor populare se jenează să vină cu probleme la ministru,
personalul superior al ministerului se jenează să ridice o serie de probleme, nu este sigur că
directivele sunt în concordanţă cu linia şi dânsa nu poate să pună o serie de probleme.
De sâmbătă până azi, tovii noştri spun că nu au putut să stea de vorbă cu tov. Ana. Pe o
tovarăşă a primit-o în prezenţa lui Săvulescu şi nu putea să-i spună problemele şi omul a trebuit să
se întoarcă în Italia. Şeful misiunii a fost mâhnit că n-a primit instrucµuni, cu atât mai mult azi.
Situaµa nu poate să rămână mai departe aşa cum este. Trebuie reorganizat fundamental
sistemul şi colectivele de muncă din Ministerul Afacerilor Externe.
Am ajuns la concluzia că trebuie schimbat imediat ministrul şi miniştrii adjuncµ. Noi
avem o propunere. Ministru al Afacerilor Externe să fie tov. Bughici, să rămână Preoteasa un timp
încă adjunct, să fie numit ministru adjunct Vâlcu Vasile de la Comisia Controlului de Partid. Anuţa
Toma să treacă ca ministru adjunct la Ministerul Comerţului Exterior. Să fie numit Marcel
Popescu, ministru adjunct la Ministerul Comertului Exterior, iar Gogu Rădulescu să fie scos şi pus
la altă muncă. Dacă Biroul Politic este de acord cu Bughici, atunci trebuie un Ambasador pentru
Moscova. Avem 4 candidaturi: Guină, Scarlat Constantin şef-adjunct la Secµa Industrie Grea,
Lupu Petre şi Dejeu Dumitru prim-secretar Cluj. Nouă ni se pare că mai bune Lupu, însă este un
inconvenient, situaµa sa fizică şi situaµa de la Secµa Organelor Conducătoare. Dacă putem elibera
234
pe tov. Gh. Stoica şi să devină şef al Secţiei Organelor Conducătoare atunci Lupu poate merge ca
ambasador.
Tov. M. Constantinescu: Şi Capitala este Capitală.
Tov. Moghioroş: Eu susţin mai mult pe Scarlat.
Tov. Gheorghiu-Dej: Să ne pronunţăm asupra principiului. S-a făcut aici propunerea de
schimbare a ministrului, este cel mai important lucru. S-au arătat şi motivele pentru care este
schimbat ministrul actual. Din prelucrări se vede, se pun întrebări. Este posibil că noi şi aici am
întârziat, ne-a depăşit, sau mai curând am putea să spunem că noi neavând atât material cât avem
azi, nefiind în aşa măsură conturate lucrurile cum sunt azi şi se conturează din ce în ce mai
puternic. Ne-am gândit să mai rămână ministru de Externe. Însă iată situaţia neplăcută, nu e vorba
numai în ce stare se găseşte ea, stare sufletească, nu poate să fie altfel, sunt probleme foarte
delicate. Închipuiţi-vă imperialiştii, aceştia cunosc situaţia şi vin cu plângeri şi o punem într-o
situaţie foarte neplăcută, ea suferă, aşa îmi închipui, nu se poate altfel. Vin prietenii noştri, şi ei se
simt jenaţi şi ea se simte jenată.
Să luăm aspectul celălalt, interiorul, autoritatea necesară în minister nu există. Am pus la
punct o serie de manifestări de indisciplină, dar n-are cine să ţină.
Deci din toate punctele de vedere am ajuns la concluzia că tov. Chişinevschi a pus
chestiunea că situaţia este îngrijorătoare cu ministerul, este şi Secţia Externă, trebuie să supună
Biroului Politic dacă sunt anumite probleme, o să coordoneze cu ministerul o serie de lucruri, vom
putea lua măsuri serioase.
Din toate aceste puncte de vedere eu aş propune să adoptăm propunerea făcută, să ne
pronunţăm apoi asupra oamenilor şi să dăm câteva indicaţii cu privire la perspective.
Personal sunt pentru această soluţie, alta nu văd.
Dacă sunteţi de acord? Aveţi vreo observaţie?
Tov. Bodniraş: Peste o săptămână ne întâlnim şi o să constatăm că este şi la Consiliul
de Miniştri şi se jenează. Eu cred că nu jena este esenţialul, ca urmare a celor stabilite ea nu poate
să ocupe asemenea funcţii de stat.
Tov. Chişinevschi: Noi am luat o hotărîre a Plenarei, noi putem s-o schimbăm în altă
Plenară, până la Plenară putem lua şi hotărîri şi supune, cu Ministerul de Externe nu suntem
obligaţi, poate să hotărască Consiliul de Miniştri, trecem prin Prezidiul Consiliului de Miniştri, că
nu corespunde politici şi nu merită nici să fie vicepreşedinte şi ministru de Externe şi membru în
Biroul Organizatoric. Problema aceasta nici nu se discută. Este clar că nu e mai puţin vinovată
decât Luca sau poate chiar mai mult. Ambasadorul nostru din Praga a spus: eu nu cred că l-a
sprijinit numai, Luca a stat smirnă în faţa tov. Ana şi a ascultat-o.
Noi trebuie să rezolvăm problema nu numai pentru că îi e jenă, ci pentru că nu merge ca
ministru de Externe mai departe, este compromisă.
Tov. M. Constantinescu: Şi partidul nu ştie încă tot.
Tov. Moghioroş: În toată ţara se pune în discuţie dacă mai poate să rămână în funcţia de
ministru de Externe.
Tov. Chişinevschi: Se cere excluderea. Scoaterea ei e legată de problema de politică
externă. Peste tot ambasadorii noştri sunt întrebaţi şi de tovarăşi şi prieteni şi de imperialişti. Şi plus
de asta cel mai mare pericol este că nu e asigurată în compoziţia asta o politică externă combativă.
Ar fi fost mai bine dacă făceam mai înainte.
Tov. Gheorghiu-Dej: Dacă ai fi ascultat pe Bodnăraş înainte de scrisoarea închisă ar fi
vorbit alt limbaj. Aceasta dovedeşte că fiecare din noi nu a fost în măsură, nu a cunoscut. Azi se
cunoaşte. Sunt de acord cu felul vostru de a pune problema pentru că nu se poate astfel, sunt
235
suficiente motive, însă primul lucru acesta este şi n-o să fie o ştirbire a prestigiului nostru dacă n-o
scoatem şi din funcţia de vicepreşedinte, deocamdată n-are rost Au la ordinea de zi discutarea
autocriticii ei.
Tov. Bodnăraş: Eu m-am gândit că acest lucru se publică adică, a fost scoasă din
Ministerul de Externe şi nimeni nu va da altă motivare decât aceea care este şi vor întreba, dar de
ce C.C. o menţine mai departe ca vicepreşedinte.
Tov. Gheorghiu-Dej: De ce o mai ţine în Biroul Organizatoric, în C.C., ca membru de
partid? O să pună întrebări şi până la capătul lumii. Explicăm.
Tov. Chişinevschi: O să spunem s-a rewlvat o chestiune, o să mai vedem.
Tov. Gheorghiu-Dej: Nu trebuie să fim mai grozavi decât toţi grozavii din lume. N-am
nici o şovăială în această privinţă. Nu ne împiedică vicepreşedinţia. Dar asta cu Ministerul
Afacerilor Externe e foarte urgenţă.
Tov. Chişinevschi: Şi să rămână situaţia până la viitoarea analiză.
Tov. Gheorghiu-Dej: N-am scos-o de la început pentru că noi n-am avut suficient
material şi o serie întreagă de considerente despre care nu putem vorbi public. Asta nu este jucărie,
poate să ducă la zdruncinări. Trebuie să fim foarte atenţi şi mereu să ne uităm.
Eu aş fi de acord, dacă n-aveţi nimic. (De acord).
Încă un lucru, tot principial. Aş propune ca tov. Chişinevschi - înainte să privim aceasta
ca o recomandare, ca o hotărîre principială datorită anumitor considerente - să stea de vorbă cu tov.
Kavtaradze, să-i aducem la cunoştinţă, să vadă ce părere are el. El are să transmită, sigur o să se
spună să facă tovarăşii cum vor crede ei. Ei nu obişnuiesc să se amestece. Însă să fie clar. Dacă am
merge pe o cale greşită, sigur că tovarăşii ne-ar spune că n-ar fi bine, ar găsi ei o formă să ne atragă
atenţia. Consider că este bine să se consulte şi să-l informeze. (Tovarăşii sunt de acord).
Acum să trecem la partea practică. Cu cine înlocuim? Toată lumea e de acord cu
Bughici? (Da). Pe cine ca adjuncţi?
Tov. Chişinevschi: Provizoriu să rămână- Preoteasa, trebuie să rămână şi cineva care
cunoaşte. Pentru 1-2 luni.
Tov. Gheorghiu-Dej: Eu aş fi de părere provizoriu să fie un astfel de proviwrat care să
ne dea timp să pregătim pe unul potrivit ca prim-adjunct la Externe. Preoteasa are anumită
experienţă, este un om, cu toate lipsurile sale, în care noi putem să avem încredere. Aş propune să
nici nu discutăm proviwriu sau nu, ci chestiunea ca adjunctul lui Bughici să fie Preoteasa şi mai
târziu vom vedea De acord? (Da).
Al doilea adjunct Vâlcu?
Tov. Bodnăraş: Eu nu ştiu dacă va face faţă.
Tov. Pârvulescu: Eu cred că Vâlcu nu trebuie să plece de la Comisia de Control, eu
numai pe el îl am acolo. Aş fi avut curajul să spun să-l punem pe Vâlcu procuror general.
Tov. Moghioroş: Nu este bine din alt punct de vedere.
Tov. Gheorghiu-Dej: Să găsim un al doilea adjunct dintre muncitorii mai ridicaţi, din
ilegalitate. Vâlcu este în curs cu problemele de la Comisia de Control.
Tov. Moghioroş: Printre adjuncţii secţiilor C.C. n-am găsit decât pe Onescu, e muncitor
tipograf.
Tov. M. Constantinescu: Are nivel, citeşte foarte mult.
Tov. Chişinevschi: Nu merge.
Tov. Bodnăraş: Bu~hici cu Preoteasa nu poate să ducă munca deocamdată?
Tov. Chişinevschi: In nici un caz.
Tov. Gheorghiu-Dej: Dacă am pune pe unul care e trimis afară?
236
Tov. Pârvulescu: De ce n-am putea pune pe Cioroiu?
Tov. Chişinevschi: Nu merge.
Tov. Bodnăraş: Are experienţa terenului din ţările imperialiste.
Tov. Gheorghiu-Dej: Un om curat, s-a purtat bine în lagăr. Cu Cioroiu este un singur
lucru, e lipsit de vigilenţă, dar cu Bughici merge. El a lucrat la Constanţa, a fost în Israel, a făcut
treabă, are experienţa de acolo, a fost la Roma, la Londra, deci cred că ar merge.
Tov. Chişinevschi: Eu nu-l cunosc bine.
Tov. Pârvulescu: În condiţiuni grele a avut atitudine justă.
Tov. Gheorghiu-Dej: Deci rămâne Cioroiu. În rest, directori, se va vedea.
Tov. Chişinevschi: Cu Bughici ajung 2 adjuncţi.
Tov. Gheorghiu-Dej: La Moscova pe cine trimitem?
Tov. Pârvulescu: Guină e slăbuţ.
Tov. Moghioroş: De Rogojinski ce ziceţi?
Tov. Chişinevschi: În China în locul lui Rudenco.
Tov. Bodnăraş: Şi Rudenco la Moscova nu merge?
Tov. Gheorghiu-Dej: Scarlat cine este?
Tov. M. Constantinescu: A lucrat la Galaţi.
Tov. Moghioroş: Are o singură chestie, că tatăl lui a avut măcelărie şi s-a sinucis că a dat
faliment. Are şcoală superioară CFR.
Tov. M. Constantinescu: Nu e pentru Moscova. Am avut acolo pe Bughici, membru al
C.C. Lupu ar merge.
Tov. Moghioroş: Lupu are momente când este iresponsabil şi ne chinuim cu el şi nu
găsim cauza şi atunci îl trimitem acasă.
Tov. Borilă: Dalea ar fi bun.
Tov. M. Constantinescu: Este la şcoală şi abia a terminat un an. Dalea ar fi foarte bun.
Dar el poate continua şcoala
Tov. Chişinevschi: Nu e totuna dacă înveţi la şcoală sau acasă. Este inconvenientul că-l
scoţi din şcoală.
Tov. Gheorghiu-Dej: Hai să-l numim pe Dalea. O să continue studiile individual şi o să
dea examenele.
În mod operativ, imediat ce ai consultat pe tov. Kavtaradze, să faci formalităţile, să vină
Bughici imediat acasă, să fie numit celălalt la Moscova ambasador şi pentru Anglia să mai
zăbovim puţin, propuneţi pe cineva. Acolo trebuie un om sigur.
Tov. Moghioroş: Rogojinschi.
Tov. Chişinevschi: Nu merge, trebuie un diplomat care e versat.
Şi cu Anuţa Toma?
Tov. Gheorghiu-Dej: La Ministerul Comerţului Exterior.
Tov. Chişinevschi: Tot acolo şi Marcel Popescu.
Tov. Pârvulescu: Cine e acest Tovarăş?
Tov. Chişinevschi: Un tov. foarte bun, e director acolo, serios, muncitor.
Tov. Gheorghiu-Dej: În legătură cu Ministerul de Externe noi am terminat, am arătat şi
motivele pentru care trebuie făcute aceste schimbări şi există şi orientare cu privire la perspective.
Situaţia în exterior e jalnică, pentru că s-a mers pe linia împingerii elementului mic-burghez nebulos.
Elementul sigur muncitoresc, chiar dacă nu ştie să ţină furculiţa în mână şi nu este un diplomat
excelent, tovii sovietici şi alţii au trimis cu mai multă îndrăzneală în exterior oameni. Va trebui să
găsim din şcolile politice, Jdanov, Ştefan Gheorghiu, să pregătim oameni absolut siguri pentru
237
exterior în ţările capitaliste, neapărat să avem reprezentanţe acolo într-un timp scurt, să completăm
personalul de acolo, să facem şi anumite schimbări. Pentru aceasta trebuie să ne orientăm spre
elementul muncitoresc, sigur, bine verificat şi nu întotdeauna să trimitem cu soţii acolo.
Tov. Borilă: În general se recomandă cu soţii.
Tov. Chişinevschi: Ambasadorul trebuie cu soţia.
Tov. Gheorghiu-Dej: Da. Trebuie deci măsuri. Prima sarcină e să facă propuneri de
completare a cadrelor în exterior, a reprezentanţelor diplomatice şi înlocuirea celor care nu
corespund, dar, într-un termen de maximum 1½-2 luni, acesta să fie termenul dat de Biroul Politic
ca să fie completate reprezentanţele noastre diplomatice în apus cu oameni. Să li se facă pregătirea
prealabilă şi să luăm curs spre elementul sigur, nu mic-burghez, care cade în panică în împrejurări
internaţionale datorită propagandei şi agitaţiei, este o presiune colosală, de aceea şi propun să
recomandăm elemente muncitoreşti, cu îndrăzneală, chiar dacă nu au cine ştie ce experienţă. Am
trimis în Turcia un muncitor, Vasiliu, face treabă, deştept Nu găsim ca el şi alţii? Sigur că găsim.
Planul sarcinilor puse Ministerului de Externe în timpul lipsei Anei şi metodele şi
formele de organizare a şcolii de diplomaţi de carieră au rămas baltă, n-a rezultat nimic. Dacă noi
nu luăm curs aşa cum luăm la Ministerul de Interne, vom face o mare greşeală şi cred că aici
neapărat trebuie să luăm muncitori dezgheţaţi şi puşi la şcoală şi că adjuncţi ai lor de ataşat
consilieri care au cultura, cunosc limba. De luat din tineret, fii de muncitori, bine verificaţi, tatăl său
este aici şi dacă nu se poartă cum trebuie ştie că îi împuşcăm.
Deci, propun să se organizeze şcoala de diplomaţi, şcoală pentru pregătirea consilierilor,
serios, pentru şefi de reprezentanţe diplomatice, elemente muncitoreşti cărora să le dea un curs şi să
ştie ce au de făcut acolo, apoi el vine aici rămâne în cadrele Ministerului Afacerilor Externe
urmează şcoală şi după aceea trimis în altă parte cu experienţa câştigată în locul celălalt. Deci, aşa o
politică de permanentă ridicare a calificării oamenilor. Când trimiţi un reprezentant diplomatic
acolo, să ştie ce ţară e, particularităţile, partidele, industria, cele mai elementare lucruri, să i se pună
sarcina să aprofundeze, să i se pună la dispoziţie material bibliografic pentru a studia şi a confrunta
cu realităţile şi să înveţe limba. •
Asta pentru Ministerul Afacerilor Externe.
O să trebuiască să-i spunem altfel, nu ,,Ministerul Afacerilor Externe".
Tov. Chişinevschi: De ce? Merge.
Tov. Gheorghiu-Dej: În ce priveşte Ministerul Comerţului Exterior, este pregătit un
material, un referat cu privire la acest minister, despre activitatea lui, metodele de lucru etc. Noi
n-am ascultat acest raport. Problema conducerii este la ordinea zilei, trebuie neapărat asigurată o
conducere cât de cât capabilă să facă faţă situaţiei. Însă asta nu rezolvă problema Comerţului
Exterior. Comerţul Exterior, practic, s-a târât în coada lucrurilor sau a acţionat numai în măsura în
care a fost călcat de nevoi, fără perspective şi mai cu seamă în problema cadrelor, aici putem să
spunem că nu a existat preocupare, un eşec total. Au încercat un timp pe baza indicaţiilor date să
pregătească prin cursuri speciale cadre noi, pe care le-au luat din fabrici, muncitori care habar n-au
nici de probleme economice, dar ar fi putut să se ridice, şi le-a dat o „cultură" şi treptat s-a observat
că ei nu pot face faţă şi au spus că elementul muncitoresc e bun dar nu se pricepe. Cadrele vechi în
loc să fie folosite pentru a da experienţa lor cadrelor noi, au făcut un zid şi au împiedicat cadrele
tinere, noi şi nu s-a mers la ei la o politică justă conştient sau inconştient, însă de atâta vreme
Ministerul Comerţului Exterior e în mâna noastră şi nici până azi nu avem cadrele necesare
Comerţului Exterior şi profilate. Nu s-au preocupat de treaba aceasta. S-a desfiinţat Academia
Comercială, s-a transformat în Institutul de Ştiinţe Economice şi Politice. Pentru cadrele
Comerţului Exterior în URSS se dă o foarte mare atenţie, acolo se pregătesc economişti, se iau din
238
diferite domenii de activitate oameni cu pregătire, care au cultura tehnică, dar se dă profil pentru
activitatea Comerţului Exterior. Noi nu avem o asemenea şcoală care să pregătească oameni
calificaµ pentru Comerţul Exterior. Eu aş spune ca o sarcină, ca problema cadrelor Ministerului
Comerţului Exterior să fie revizuită fundamental, să se formeze în cadrul ministerului un colectiv
de tovarăşi care să întocmească propuneri concrete, să dăm un ajutor din partea conducerii
partidului în această privinţă cu sfaturi, să controlăm şi să punem ordine.
Este o primejdie foarte mare acolo. Sunt oameni nu numai necuraµ, dar sunt documente
secrete de mare valoare pe mâna unor oameni străini şi au câteva sute de ingineri specialişti
calificaµ care lucrează la chestiuni birocratice în birouri. Ce fac ei? De ce le trebuie atâpa ingineri?
Înţeleg să aibă pe ramuri referenp sau grupe de specialişti, dar 300 de ingineri?
Tov. Chişinevschi: Au nevoie de ingineri, clarei au inginerii la Achiziµi.
Tov. Gheorghiu-Dej: Deci propun ca problema cadrelor Comerţului Exterior să fie pusă
în centrul preocupărilor conducerii partidului şi conducerii ministerului. Să obligăm Ministerul
Comerţului Exterior a se orienta spre elementele tinere cu pregătire, cu nivel intelectual, cultural,
ieşiµ din şcolile noastre şi cărora nu le trebuie mult pentru a se familiariza şi a se documenta pentru
a se profila şi să le dăm o calificare. Să se creeze şcoli pentru Comerţul Exterior cum este în
U.R.S.S. Făra şcoală nu se poate, trebuie neapărat şi să fie vărsate de la diferite şcoli, diferite
specialităp pentru această facultate sau secµe sau cum s-o numim, oameni din cei mai buni şi cu
perspectivă.
Tov. Moghioroş: În Instituµile actuale sunt tineri foarte buni. U.T.M.-işti, care ştiu şi
limba rusă şi alte limbi.
Tov. Gheorghiu-Dej: Limba o poate învăţa uşor, dar mai greu e să însuşească
cunoştinţele de specialitate. Să obligăm deci Comerţul Exterior pe această linie şi să ascultăm
raportul, să facem o critică foarte aspra lui Bârlădeanu care s-a lăsat prizonierul specialiştilor vechi,
a tot felul de speculanµ care trăiesc acolo, s-au înconjurat cu elemente caracteristice şi el însuşi a
contribuit, n-a vrut să aplice, n-a fost de acord cu punctul de vedere al partidului pentru a ridica
oameni, noi cadre. De ce n-am făcut? Am pierdut cel puµn 4 ani. Merită să fie bătut numai pentru
asta. Tot ce au făcut bun acolo, în măsura în care au aplicat directivele conducerii partidului. Noi
nu am alungat pe vechii specialişti, să câştigăm de la ei chestiuni tehnice.
Deci, de încadrare cu personal verificat, eliminarea din Ministerul Comerţului Exterior a
tot ce este dubios, o reorganizare pentru a simplifica aparatul şi lucrul, nu ne trebuie atâpa ingineri.
Şi asta pentru încheiere de contracte apelau la celelalte ministere prin detaşare.
Asta este problema propriu-zisă, din Ministerul Comerţului Exterior din interior şi pentru
exterior, reprezentanţe comerciale, n-avem, suntem aici la pământ Bârlădeanu lipseşte în fiecare
an 9 luni, ministerul e lăsat, când trebuie trimis în străinătate cineva nu putem trimite. În condiµile
noastre ar fi trebuit să se cerceteze un număr de 2~50 oameni pe diferite ramuri de specialitate
să fie pregătiµ pentru aceasta, care să poată merge în străinătate în toate părµle.
Cele aratate propun să le conturam mai bine sub formă de sarcini când vom avea şedinţa
cu Comerţul Exterior şi să ascultăm raportul la Biroul Politic sau la Prezidiu?
Tov. M. Constantinescu: La Prezidiu. Însă la Biroul Politic participă şi tovarăşi care nu
participă la Prezidiu.
Tov. Gheorghiu-Dej: Eu aş propune să fie primită ca orientare ca linie ce am aratat, iar
problema Comerţului Exterior să se realizeze practic la Prezidiu. De acord?
Tov. M. Constantinescu: Sunt de acord cu Prezidiul, însă să fie invitat şi tov.
Moghioroş şi ceilalµ tovarăşi.
239
Tov. Gheorghiu-Dej: Nu e nevoie. Suntem 6 din Biroul Politic. Dar, dacă vreţi, n-avem
decât să facem în Biroul Politic.
Tov. Bodniraş: Este mai bine în Prezidiu. Şi nu trebuie pentru toate problemele să stăm
tot Biroul Politic gn1madă.
Tov. Gheorghiu-Dej: Să primim aceste orientări şi să luăm acest curs şi noi în Prezidiu,
pe baza acestei orientări vom lua măsuri.
Se primeşte propunerea să fie trecută Anuţa Toma la Ministerul Comerţului Exterior?
(Da) Propunerea cu Marcel Popescu, ministru-adjunct, se primeşte? (Da).
Tov. Bodnăraş: Novac rămâne?
Tov. M. Constantinescu: Da.
Tov. Gheorghiu-Dej: În privinţa lui Novac, Gogu Rădulescu l-a respins, a considerat ca
o insultă admiterea lui Novac în acest colectiv. Eu nu ştiu însă cine este Novac. Eu aş propune să
fie verificat de Securitate şi de partid.
Eu informez Biroul Politic că am dat o asemenea directivă de a se întocmi dosare despre
situaţia fiecărui ministru, ministru-adjunct, director general, pentru cadrele de conducere din
ministere. În afară de dosarele lor de partid să vedem cu cine avem de-a face. lată cazul lui Cristali:
e un spion. A trecut prin verificare, a rămas, a trecut printr-o altă verificare, când a fost numit la
CAM, a trecut şi prin alte verificări şi a rămas, cu toate că a fost verificat atât de Sectorul nostru de
verificare pe linie de partid cât şi pe linia Securităţii.
Tov. Moghioroş: Sectorul de verificare a sesizat că a fost văzut cu un spion şi
Securitatea a spus că nu corespunde.
Tov. Gheorghiu-Dej: De aceea informez ca Securitatea să întocmească aceste dosare.
Dacă sunteţi de acord? (Da).
Sigur că şi pe linie de partid trebuie tăcut, ei o să aibă un exemplar, unul o să fie la C.C.,
pentru că ei intră în nomenclatura C.C.
Deci Novac rămâne deocamdată la Ministerul Comerţului Exterior, însă situaţia lui
trebuie cercetată. El a fost avocat, a lucrat cu nişte firme comerciale.
Deci, dacă Biroul Politic consideră necesar a se întocmi această evidenţă cu privire la
cadrele pe linie de start care intră în nomenclatura C.C.? (Da).
Tov. Chişinevschi: A mai rămas chestiunea cu verificarea cum se face, o comisie în
Tov. Gheorghiu-Dej: Aş propune să fie tăcută o comisie compusă din Secţia Cadrelor
din Exterior, în rest se ocupă ministerul respectiv, aşa cum am pus sarcini pentru Ministerul de
Interne şi alte ministere. Însă ministerele în legătură cu cadrele care se trimit în exterior şi intră în
nomenclatura C.C., să fie obligate să se preocupe pentru că altfel lasă Secţia Cadrelor din Exterior
să răspundă. În ce priveşte verificarea cadrelor din interior, sunt de părere să dăm organelor de stat
să verifice pe linie de stat.
Tov. Moghioroş: Secţia Plan-Finanţe a C.C. lucrează de luni de zile cu Internele.
Tov. Gheorghiu-Dej: Secţia Plan-Finanţe se ocupă pentru cadrele din nomenclatura
C.C., cu atât. Trebuie să limităm că cu cadrele din exterior să se ocupe cu aceasta, iar ceilalţi din
interior din nomenclatura C.C., în rest se aplică ministerul să se ocupe în spiritul directivelor
partidului.
Dar eu mă refer la controlul din punct de vedere al Securităţii, controlul organelor noastre
de stat, să controleze toţi, nu numai pe cei din nomenclatura C.C., să fie în Ministerul Comerţului
Exterior întocmită o comisie, colectivul pentru cadre se ocupă permanent, însă pentru acţiunea
aceasta să verifice toate cadrele din Ministerul Comerţului Exterior cu munci de răspundere.
240
Tov. Chişinevschi: Atunci este organ de stat, nu mai este ci comisie.
Tov. Gheorghiu-Dej: Atunci trebuie să acoperim Securitatea.
Tov. M. Constantinescu: Facem un organ de stat, să fie tovi de la Securitate, să spunem
că este o comisie numită pe linia Consiliului de Miniştri să facă anchete pe linie de stat.
Tov. Gheorghiu-Dej: Pe linia organelor de stat, Securitatea. Aşa facem. Forma o să
vedem. Ar putea să facă însuşi Comerţul Exterior din conducerea ei.
Tov. Bodnăraş: Ei au o direcţie de cadre care este obligată să facă aceste verificări.
Tov. Moghioroş: Întâi trebuie verificată direcţia de cadre.
Tov. Gheorghiu-Dej: Când trebuie făcută şedinţa cu raportul Ministerului Comerţului
Exterior.
Tov. M. Constantinescu: Este deja gata. Se poate miercuri, la ora 18.
Tov. Gheorghiu-Dej: Atunci miercuri ora 18 la Prezidiu. Schimbările când se fac?
Imediat.
Tov. Chişinevschi: Depinde de discuţia cu tov. Kavtaradze. Nu pot s-o scot pe Anuţa
Toma şi să-l las pe Bunaciu.
Tov. Gheorghiu-Dej: Pe Gogu Rădulescu poţi să-l scoţi.
Tov. Chişinevschi: În legătură cu colaborarea culturală cu China este o notă pentru presă
că au fost de faţă Bunaciu, însărcinatul cu afaceri al Chinei, Murgulescu, şeful protocolului la
schimbarea instrumentelor.
Tov. Gh~rghiu-Dej: S-a primit asta? (Da).
Am eu o chestiune. Propun ca imediat să li se ceară autocritică scrisă lui Luca şi lui
Teohari Georgescu.
Cred că, în ce priveşte pe Luca, să ceară tov. Pârvulescu autocritică de la el, să-l cheme la
el şi să-l liniştească puţin. O autocritică scrisă cu privire la ce a făcut acum. Lui Luca trebuie cerută
şi o autobiografie amănunţită.
Şi lui Teohari Georgescu trebuie cerută autocritică. După ce face autocritica, mai târziu,
vom vedea, n-avem autobiografia lui Teohari Georgescu. Asta să i-o ceară tov. Moghioroş, iar lui
Luca să-i ceară tov. Pârvulescu.
După ce Teohari a dat autocritica o să vedem să mai cerem s-o completeze.
După ce vom considera autocritica suficientă, material suficient, analizează şi cauzele, în
autocritică va căuta să arate şi cauzele din trecut, va trebui să-i cerem poate şi autobiografie, dar în
primul rând autocritică.
La Luca e mai importantă autobiografia, la Teohari avem nevoie de autocritică în primul
rând şi fiecare dată să fie anulată. Dacă este slab într-un loc sau altul şi nu sunt lucruri clare, de
cerut să completeze şi să alcătuiască un material complet de autocritică a lui Teohari care să poată
fi supus Biroului Politic spre aprobare.
Şi după ce vom avea acest material, autocritica scrisă completă, atunci vom vedea şi dacă
este cazul să cerem şi autobiografie.
Studierea autocriticii a lui Luca, Teohari, Ana, să fie făcută de trei tovarăşi. De tov.
Pârvulescu, Chişinevschi şi Miron şi Moghioroş, mai bine să fie trei.
Tov. Chişinevschi: Tov. Moghioroş, Pârvulescu şi Borilă.
Tov. Gheorghiu-Dej: Tov. Moghioroş, Apostol şi Borilă vor chema pe tov. Ana Pauker
pentru ca să ducă autocritica tov. Ana până la capăt. Ea a trimis o scrisoare autocritică. Este prima
încercare de scrisoare autocritică. A mai făcut şi acea declaraţie de recunoaştere la ultima şedinţă
Plenară şi aceasta trebuie confruntată cu scrisoarea. Acea parte din declaraţia de recunoaştere a
unor greşeli, cât şi scrisoarea autocritică nu merg până la capăt. Din legătura asupra scrisorii
241
autocritice ea recuno~te fapte foarte grave, însă consider că nu sunt toate şi ce este important, nu
face analiza cauzelor.
De exemplu poziţia ei faţă de fracţionişti în timpul luptelor fracţioniste. Este adevărat că
n-a prelucrat hotărîrea în închisoarea Dumbrăveni, timp de un an de zile privitor la aprecierea
luptei fracţioniste?
&te adevărat că ea a propus trimiterea pentru reabilitare în ţară a fracţioniştilor Marcel
Pauker, Dori Goldstein etc.? Este adevărat că în scrisoare a făcut propunere pentru trimitere la
reabilitare, pe cine anume şi în ce muncă? Şi alte fapte legate de munca fracţioniştilor.
Tov. Pârvulescu: Poziţia ei la şcoală, la Comintern.
Tov. Chişinevschi: În închisoare, ea a prelucrat numai ce scria în Scânteia ilegală, dar ea
cuno~te mult mai mult decât era scris acolo.
Tov. Gheorghiu-Dej: Cred că în această privinţă tovarăşii trebuie să restabilească
lucrurile cerând de la tovarăşii care cunosc şi în conformitate cu aceasta să pună întrebări, un
chestionar, dar nu sub formă de anchetă. Întrucât este vorba de stabilirea adevărului, să fie
întrebată, dacă în închisoare în timpul războiului, înainte de a pleca la Moscova a susţinut
atitudinea oportunistă a uneia, care a provocat discuţii în colectiv despre eventualitatea înfrângerii
U.R.S.S. în război cu Germania hitleristă şi în loc să fi combătut şi calificat drept provocare şi
diversiune a unui element duşmănos, a antrenat întreg colectivul în discuţii şi se admitea că, chiar
în acest caz, comuniştii vor continua lupta în ilegalitate împotriva fascismului. A se vedea
declaraţia făcută de o tovarăşă, de stabilit dacă au fost asemenea discuţii, de întrebat tov. Stela
Moghioroş, Raia Vidraşcu, Beti Comnacu etc.
Alt fapt, dacă a împărtăşit punctul de vedere al lui Luca cu privire la actul de la
23 august că ar fi fost mai bine dacă nu era. Dacă a exprimat-o şi cum o consideră ea. Dacă a
discutat cu Luca şi dacă a susţinut această părere printre activiştii de bază ai C.C. şi cum priveşte ea
acum acest lucru.
Dacă în chestia construcţiei de partid s-a consultat cu Luca şi a schimbat păreri şi cine
mai avea această părere de deschiderea largă a porţilor partidului.
În legătură cu poziţia faţă de legionari dacă acest lucru l-a discutat cu Luca, cu Teohari şi
pe ce se întemeia această poziţie de primire a legionarilor în partid sau de a face cu ei grupe de
simpatizanţi ai partidului. Ea recuno~te în autocritică acest lucru, dar numai pentru primirea în
sindicat. Voi documentaţi-vă, există discursul ei publicat în presă. Să nu spunem ce n-a spus.
Tov. Pârvulescu: Trebuie stabilit şi cine a dat ideea de creare de celule de legionari în
lagăre. Pentru că, la Caracal, Roşianu a făcut acest lucru.
Tov. Chişinevschi: El a primit dispoziţii personal de la tov. Teohari Georgescu.
Tov. Gheorghiu-Dej: Aceeaşi întrebare lui Luca. Deci întrebări pentru a se contura bine
natura caracterului relaţiilor dintre Luca şi Ana.
Dacă Ana a întrebat pe cineva, pe cine şi pe câţi în legătură cu Foriş, dacă a fost într-
adevăr un duşman (În afară de tov. Miron).
Tov. Borilă: Dacă a întrebat pe cineva în Uniunea Sovietică dacă e vinovat Marcel
Pauker?
Tov. Gheorghiu-Dej: Dacă a apelat la cineva după Scrisoarea Închisă, dacă trebuie
susţinut Luca şi anume la cine?
Toate acestea sunt fapte care urmează a fi adăugate la cele cunoscute şi pentru fiecare
fapt să fie şi motivarea, arătat pe ce se întemeiază, nu declaraţii ci analiza lor.
De exemplu, în legătură cu actul de la 23 august, pe ce se baza, care erau argumentele?
Luca spunea că atunci burghezia ar fi fost decapitată, n-ar mai fi fost nevoie de colaborare cu
242
burghezia şi am fi mers mai repede înainte etc. Aceeaşi întrebare trebuie pusă lui Luca. Trebuie să
dea explicaţii, pe ce s-a întemeiat, care era raţionamentul? Şi după ce am conturat complet, care au
fost argumentele lui. El o să spună că a greşit. Noi nu întrebăm dacă a greşit, ci care era
raţionamentul, pe ce s-a întemeiat? Trebuia să aibă o platformă anumită, cursul evenimentelor
trebuia să fie altul dacă nu admitea justeţea actului de la 23 august. De ce n-a fost just, de ce ar fi
fost mai bine? Şi după ce am conturat complet argumentele, atunci de întrebat cu cine a mai
discutat aceste lucruri? Cu cine din activul C.C., nominal, şi cine a fost de acord cu el, măcar
parţial? Să nu rămână un singur fapt nelămurit. Că a fost greşit sau nu este altă chestiune, dar pe
noi ne interesează judecata, argumentele.
Este posibil să spună cineva că e anchetă. Trebuie aratat că documentul autocritic trebuie
să fie complet, nu numai o însuşire de fapte pe care le recunoaşte în mod declarativ, dar interesează
cauzele, izvoarele care au determinat aceste păreri, această poziţie şi la urmă de tot să-şi spună
părerea cum gândesc astăzi.
Deci luate cronologic faptele, şi la fiecare să spună cum au gândit atunci şi cum gândesc
azi la aceste fapte.
Tov. M. Constantine.seu: Luca mi-a spus în 1945-46 că el a scris o scrisoare cuiva în
care expunea părerea despre 23 august şi se lăuda că imediat după 23 august a aratat acest lucru. Ar
fi interesat de întrebat cui a scris şi de găsit scrisoarea.
Tov. Gheorghiu-Dej: Scrisoarea aceasta trebuie să fie ultimul act. Tot ce am aratat este
cel mai important.
În legătură cu autocritica, după aceea trebuie pus să facă şi o autobiografie pe episoade,
să-l mai ajutăm şi noi, de strâns material. Dar să înceapă cu autocritica asupra problemelor concrete
politice. Aşa cum am aratat deci, pentru Ana: Moghioroş, Borilă, Apostol.
Pentru Luca: Moghioroş, Pârvulescu, Borilă. Principal aici trebuie să fie Pârvulescu,
ajutat de Borilă, pentru că este Comisia de Control.
La Ana principalul trebuie să fie Moghioroş care să răspundă în faţa Biroului Politic şi
ajutat de Apostol.
De asemeni, în legătură cu Ana, cu lucrurile din trecut, fracţionismul ei, tov. Moghioroş
să se sfătuiască cu tov. Pârvulescu şi Borilă.
Tov. Moghioroş: O să facem împreună.
Tov. Gheorghiu-Dej: Cred că trebuie imediat chemaţi, chiar mâine, întâi chemat pe
Luca la Comisia de Control şi în compoziţia în care am aratat, după ce aţi stat de vorbă cu Luca, aţi
cerut numai autocritica, are să fie liniştit, după el imediat ce a plecat chemaţi pe Teohari şi îi
spuneţi să facă autocritică, la partid la tov. Moghioroş şi după ce aţi terminat şi cu el, o chemaţi pe
Ana şi cu scrisoarea autocritică în mână, de stat de vorbă cu ea asupra celor discutate.
Tov. Moghioroş: Întâi elaborăm întrebările.
Tov. Bodnăraş: Lui Luca nu punem încă întrebări.
Tov. Gheorghiu-Dej: Nici lui Luca, nici lui Teohari, ci lui Ana pentru că ea a făcut
autocritică. Să i se spună Anei că Biroul Politic a discutat scrisoarea autocritică - o anunţaţi prin
telefon - şi a însărcinat pe trei tovarăşi de a sta de vorbă asupra scrisorii autocritice.
Tov. Apostol: În legătură cu Luca privitor la cele 2 centre internaţionale.
Tov. Gheorghiu-Dej: Nu acum. Nu trebuie descoperite toate cărţile acum. Să nu puneţi
întrebări lui Luca fără aprobarea Biroului Politic. Deja am părerea din partea aproape a tuturor
tovarăşilor din Biroul Politic asupra scrisorii, dar interesant toţi, independent, nici nu ne-am văzut,
toţi au aceeaşi părere.
243
Tov. Bodnăraş: Rezultatele la întrebările care se pun Anei, Luca şi Teohari să fie date şi
membrilor Biroului Politic ca să facă adnotări şi să le remită comisiei, să se oriente:re. Adnotări în scris.
Tov. M. Constantinescu: Tot materialul trebuie să circule cu grijă şi nu trebuie dus
acasă şi la birou, ci numai la partid, să se citească la partid şi să se facă tot acolo şi adnotările.
Tov. Moghioroş: Trebuie predat fiecăruia în mână.
Tov. Gheorghiu-Dej: Sigur, trimitem la ei şi fiecare să aibă grijă.
•
• •
Mai sunt un şir de probleme ridicate de Comerţul Exterior, referate şi propuneri, pe care
le vom rezolva în parte la Prezidiu, parte în cadrul Comitetului Valutar.
Informativ, foarte scurt vreau să arăt:
1) Un referat cu privire la riscurile ce decurg din cumpărăturile ce se fac din Apus şi care va
trebui să fie conduita. Este vorba de spargerea blocadei. Eu cred că Biroul Politic ar putea fi de acord
să luăm acel număr de garanţii posibile, dar vor trebui anumite riscuri. Sunteţi de acord? (Da).
Să-i împuternicim deci, să facă toată chestia aceasta pe linia Prezidiului şi Comerţului
Valutar.
2) Despre începerea discuţiilor cu Danemarca pentru reluarea raporturilor de schimb.
Cred că este linia noastră. (De acord).
3) Despre finanţarea acordurilor cu Elveţia. Sunt greutăţi datorită politicii de presiune a
imperialiştilor, dar aici aş recomanda să nu ne grăbim şi să fim foarte elastici în această privinţă, să
ne luptăm pentru fiecare poziţie. Recent a fost chestiunea cu un proces legat de mărfuri, că nu
putem să abandonăm drepturile noastre. Chiar dacă pierdem, trebuie principial să ne luptăm, asta
arată că vrem să continuăm relaţiile cu Elveţia.
4) Un alt referat şi propuneri privitor la mărfurile secundare din planul de export, este
vorba de compensaţii. Sunt mărfuri secundare pe care am putea să le exportăm, dar, în schimb,
trebuie să luăm relativ proporţional şi noi mărfuri secundare. Este vorba de mărfuri de larg
consum, sunt prevăzute în planul de export, nu toate, altele ar putea să fie incluse. Dacă principial
Biroul Politic este de acord?
Tov. M. Constantinescu: În felul în care propune Ministerul Comerţului Exterior eu nu
sunt de acord.
Tov. Gheorghiu-Dej: Nu în felul acesta, este însă o anumită limită. Eu sunt de părere că
ar trebui să facem acest lucru.
Tov. M. Constantinescu: Sunt prevăzute în Balanţa Comerţului Exterior.
Tov. Gheorghiu-Dej: Să nu comparăm în cantităţi. Te duci şi târgui, pune condiţii, dar
punem şi noi. Aceste compensaţii cu mărfuri secundare aduc avantaje nouă. De exemplu, o lămâie,
o portocală sau alte produse sunt considerate ca lux, putem trăi şi fără ele, însă, în raportul de
schimb faţă de preţurile interioare are avantaje de 1:60, deci are importanţă şi merită să fie studiat.
Eu nu spun să mergem pe linia: ori totul ori nimic. Însă nici aşa nu putem, dacă nu vor, nu vor. Ce
faci atunci? Trebuie cât de cât o oarecare elasticitate.
Tov. Bodnăraş: Principial nu se poate respinge ideea.
Tov. Gheorghiu-Dej: Depinde de două părţi. Aici Miron are dreptate că Ministerul
Comerţului Exterior calcă pe linia celei mai slabe rezistenţe. Dar cu control, în anumită limită,
având în vedere anumite interese din ţară şi avantajele ce le pot aduce în munca aceasta, să facem
acest lucru. (De acord).
5) Trebuie de aprobat, apoi, principiile evidenţei comerţului exterior. Sunt propunerile
C.A.E.M., este o metodologie, un sistem unic după care se vor orienta toate ţările membre ale
244
C.A.E.M. şi va ajuta însăşi organizarea comerţului exterior. Aici iarăşi cerem aprobare principială
să fie acceptată de guvern. Sunt recomandări foarte importante. Se acceptă? (Da).
6) Statul nostru a angajat sume considerabile pentru diferite obiecte industriale din
U.R.S.S. Unele sunt contractate, altele se contractează, unele sunt puse în lucru, altele în stare de
proiectare. Este vorba de obiecte industriale mari, de exemplu o uzină electrică, un combinat. De la
tovarăşii din U.R.S.S. mi s-a pus următoarea întrebare foarte interesantă şi importantă dacă n-ar fi
dispus Guvernul român să accepte introducerea în aceste obiecte industriale a unor anumite
propuneri de organizare de apărare antiaeriană. Dacă suntem de acord? (Da).
7) Cererea albanezilor de cereale. C.S.A. spune că au pus la dispoziţie însă după recoltă.
Ei totuşi au nevoie acum. Dacă avem posibilitatea cred să dăm.
Tov. Borilă: Trebuie dat, au o situaţie grea.
Tov. Gheorghiu-Dej: De acord? Stanciu spune că se poate da, nu e o cantitate mare.
8) În legătură cu utilajele la Canal, avem dificultăţi. Posteucă a plecat să procure, avem
însă greutăţi la foreze etc. Ar merita să adresăm o scrisoare.
9) Apoi avem semnarea acordului cu China pe baza studierii în comun a posibilităţilor şi,
tot Prezidiul, eventual Comitetul Valutar să aprobe.
10) Apoi este vorba să dăm un răspuns la cererea Guvernului cehoslovac care cere came.
Balanţa cu dânşii este în favoarea Cehoslovaciei. Ei cer came.
Tov. M. Constantinescu: Şi noi cerem excavatoare.
Tov. Gheorghiu-Dej: Trebuie dat răspuns. Dacă noi am avea posibilitatea să respectăm
un angajament, chiar dacă a fost luat de Luca, am trebui să-l respectăm, dar întrucât această
posibilitate este foarte redusă, aproape imposibilă, eu aş propune să răspundem clar tovarăşilor care
este situaţia noastră. Dacă nu putem să dăm, să spunem clar şi pentru ce, fără supărare, şi când şi ce
vom putea. De acord? (Da).
Mai avem o problemă foarte importantă, dar aceasta la şedinţa viitoare, problema balanţei
de plăţi, este cea mai mare problemă, cred că va trebui într-o zi să ascultăm la Comitetul Valutar
raportul şi după aceea să venim la Biroul Politic şi să cerem să-şi spună părerea, să vedem ce este
de făcut şi propun chiar în cursul acestei săptămâni.
În problemele organizatorice am luat măsuri, adică chestiunea legăturii superioare a
Comerţului Exterior are legătură cu Prezidiul, cu Comitetul Valutar, respectiv cu mine. De la caz la
caz când problemele depăşesc cadrul legăturii şi se cere să fie luată hotărire de către organ, o să fie
Biroul Politic după caz, fie alt organ de stat.
Am mai ridicat chestiunea că se iau hotărîri fără consultare, am spus să facă o notă în care
sunt asemenea hotărîri luate fără consultare de către Comerţul Exterior, ce hotărîri au luat şi să-i
întrebăm de ce au luat.
Principial, orice problemă de Comerţ Exterior, trebuie cu consultare prealabilă şi chiar şi
colaborare.
A mai ridicat Bârlădeanu câteva chestiuni, despre situaţia Ministerului. Era nemulţumit,
amărât pentru că la prelucrarea cu economiştii s-au tras anumite concluzii, de exemplu că se
considera că exportul de cereale şi came a fost o abatere de dreapta.
Tov. M. Constantinescu: Nu s-au tras asemenea concluzii, au spus diverşi tovarăşi.
Tov. Gheorghiu-Dej: I-am spus dacă au fost asemenea păreri şi n-au fost combătute, o
să vedem, şi că conducerea partidului ia poziţie faţă de săriri peste cal. Altele sunt bunele şi
necazurile comerţului exterior, noi le discutăm şi luăm măsuri.
245
În acest cadru a ridicat chestiunea încrederii întrucât era ridicat şi chestiunea abaterii de
dreapta etc., eu mi-am notat. În legătură cu situaţia lui Gogu Rădulescu că situaţia nu este nonnală
şi trebuie limpezite lucrurile şi l-am întrebat ce părere are. A spus că e om cinstit, deştept, un bun
organizator, munceşte foarte mult. Şi tot chestiunea încrederii a pus-o. Ce părere ai despre faptul că
Gogu Rădulescu s-a dus la reprezentantul comercial al U.R.S.S. Inosemţev şi a izbucnit în plâns şi
i-a adus la cunoştinţă că este privit cu neîncredere, că s-a creat anumită atmosferă şi aceasta pentru
că este un om cinstit, lucrează pentru interesele U.R.S.S., pentru că simpatizează U.R.S.S. Şi întreb
ce zici despre asta şi atunci el a spus că i-a spus lui, dar mie nu mi-a adus la cunoştinţă el şi că a pus
chestiunea că nu numai faţă de el a avut această atitudine, dar şi faţă de Bârlădeanu şi faţă de
Malinschi că au fost prieteni ai U.R.S.S. şi am întrebat: dar el te-a întrebat că o să se ducă la
Inozemţev, zice că nu 1-a întrebat. A primit mandat să meargă? Nu. Şi ce părere ai, de ce s-a dus
totuşi? El a spus: probabil s-a dus să-şi apere pielea. Zic: a fost şi la mine şi s-a plâns şi a vrut să-i
acord încredere şi am spus de ce te frămânţi, ai ceva să-ţi reproşezi? Şi de ce vrei neapărat
încrederea mea? A conducerii? Conducerea nu poate să acorde încredere numai pe ochi frumoşi, ci
pe rezultatele muncii, de felul cum te comporţi etc. Pe fapte. Ai a-ţi reproşa din acest punct de
vedere că simţi nevoia să apelezi pentru a ţi se da încredere? A intervenit ceva? N-a putut să-mi
răspundă şi a plecat. El ştia ce ştia. Tu ce crezi, un om care pune aşa chestiunea este curat la suflet?
Şi ce superficial mi-a răspuns că s-a dus să-şi apere pielea! Nu vezi o diversiune, o atitudine
nepermis, modul să de a proceda, felul de a se exprima fără să te întrebe, peste capul conducerii
partidului de a prezenta pe cei care îl persecută, pentru că el este prieten cu U.R.S.S. şi lucrează
pentru interesele U.R.S.S. Este cinstit asta? Este inteligent, deştept? Şi atunci a spus că nu e nici
deştept, nici inteligent, nici cinstit. Deci, se poate acorda încredere? Atunci de ce ridici tu
chestiunea încrederii? Prin ce te deosebeşti de Gogu Rădulescu, de ce îl iei în braţe? Noi nu ne
ocupăm cu intrigări şi sunt detestabile asemenea creaturi.
A fost vorba să fie promovat Gogu Rădulescu, am ascultat părerea ta admirabilă, că este
un om care se pricepe, l-ai propus să fie ministru la Comerţ sau la Alimentaţie şi când îl felicit
pentru perspectiva aceasta, zâmbeşte, lasă nasul în jos şi întreabă: dar tov. Bârlădeanu ce crede? El
s-ar dispensa de munca mea? Atunci am simţit că el aşa gândeşte că probabil este asta de a scăpa
Bârlădeanu de el şi zic: ştii ce părere frumoasă a exprimat Bârlădeanu? Şi a început să râdă şi zice:
sunt foarte mulţumit, aici m-am obişnuit, mă pricep, n-am arătat niciodată dorinţa să fiu promovat
în posturi, poate nici n-aş da randament şi - zice - mă mir că tov. Bârlădeanu aşa uşor se
dispensează de mine.
Tov. M. Constantinescu: Are motive să stea acolo.
Tov. Gheorghiu-Dej: Şi Gogu Rădulescu consideră că fără el Ministerul Comerţului
Exterior nu poate să meargă, că Bârlădeanu e foarte cumsecade, are oriront larg, se pricepe, dar
fără Gogu Rădulescu nu va merge. E un încrezut, tipul lumpen-proletarului, nu este nici inteligent
şi deştept că n-ar fi avut comportarea în timpul ilegalităţii în studenţie şi n-ar fi dezertat de la
muncă. Este un carierist şi nici măcar n-are mare consideraţie faţă de tine Bârlădeanu, în schimb
are consideraţie pentru Vijoli, pentru Iacob, deşi a venit şi a cerşit încrederea, însă n-a avut
încredere în ministru, să spună ce a discutat cu Iacob şi Vijoli. Nu vom şti, ei sunt acum în poziţia
de a spune ceea ce trebuiau să ne spună, nemaivorbind de ce relaţii existau între ei.
Foarte repede scoate din buzunar calificări, împarte aprecieri asupra conducerii. Ce fel de
deştept este? Are anumite cunoştinţe, a acumulat anumită experienţă, cunoaşte tenneni din
comerţul exterior. Comportarea sa îl arată nu ca om inteligent, ci arată o lichea, un tip de carierist şi
de teapa cea mai dezgustătoare. Mai poate fi trimis acesta la C.A.E.M.? Mai poate sta la Ministerul
246
Comerţului Exterior? Probabil că a văzut toate prin mintea lui. De aceea, nu avem cadre tinere la
Ministerul Comerţului Exterior.
În fine, zice că e de acord. Aşa repede eşti de acord? De ce te-ai grăbit. De 6 ani n-ai
reuşit să-l cunoşti? I-am atras atenţia că mă mir că ai ridicat şi tu şi Gogu Rădulescu problema
încrederii.
Propun nu numai scoaterea lui Gogu Rădulescu, ci imediat să fie chemat la Controlul de
Partid, însărcinată o comisie de trei tovi care să colaboreze cu datele ce rezultă de la anchetă. Să fie
dat deocamdată la Comisia Controlului de Partid. Sigur că trebuie văzut şi din ce o să trăiască. Să i
se dea un concediu de o lună cu plata salariului şi în timp de o lună clarificată situaţia lui, amănunţit
şi colaborare pe linia Securităţii. Deocamdată nu mă pot pronunţa nici aşa, nici aşa. Poate să fie
palavragiu şi poate să fie şi altceva.
De pe acum se poate spune despre dânsul, a califica atitudinea sa ca o atitudine dubioasă,
cel puţin dubioasă, a acţiune, o încercare de compromitere a conducerii partidului şi a elementelor
pe linie de stat în faţa reprezentantului U.R.S.S., ca o acţiune de inducere în eroare a
reprezentantului U.R.S.S., de înşelăciune, o provocare. Să i se ceară să scrie de când îl cunoaşte pe
Iacob, ce discuţii a avut cu el, despre evenimentele care au avut loc în partid, despre conducerea
partidului, despre oamenii din conducerea partidului, tot amănunţit, ce discutau împreună. Trebuie
făcut un şir de întrebări şi aici să colaboreze cu tov. Borilă şi Moghioroş.
Tov. Bodnăraş: Şi Bârlădeanu trebuie frecat.
Tov. Gheorghiu-Dej: Şi să se pună întrebări lui Iacob şi Vijoli în legătura cu relaţiile cu
Gogu Rădulescu şi ce au discutat, concret.
Cei care au ridicat chestiunea cu exportul de cereale şi carne sunt: Moldoveanu, Arsene şi
Stanciu.
Tov. M. Constantinescu: A fost o formulare nejustă.
Tov. Gheorghiu-Dej: Când vom discuta prelucrarea vom stabili principalele greşeli. Să
nu se prelucreze la Comerţul Exterior până ce nu vom avea acest raport.
Te duci la Serghei lvanovici şi să aminteşti despre cererile făcute de R.P. Ungară în
legătura cu materialele geologice. Tov. Miron Constantinescu să meargă la Serghei lvanovici şi
să-l informeze.
....
D.A.Nl.C.,fond C.C. al P.C.R. - Cancelarie, dosar 56/1952,f. 3-42.
28.1952, iulie 4. Procesul-verbal şi stenograma şedinţei Biroului Politic al C. C. al P.M.R.

referitoare la: informarea lui Alexandru Moghioroş despre îndeplinirea Hotăririi Biroului Politic
din 12 iunie 1952 privind selecţionarea şi trimiterea unui număr de 8000 de muncitori la
conducerea sfaturilor populare comunale; Statutul de organizare a Consiliului Militar Superior şi
Statutul Consiliilor Militare Regionale, cazul Constantin Doncea ş.a.
PROCES VERBAL Nr.17

din 4 iulie 1952
Participă la şedinţă
tovarăşii: Gheorghe Gheorghiu-Dej, Iosif Chişinevschi,
Alexandru Moghioroş,
Gheorghe Apostol, Miron Constantinescu, Chivu Stoica, Emil
Bodnăraş, Petre Borilă şi Constantin Pârvulescu.
Prezidează tov. Gh. Gheorghiu-Dej.
247
Ordinea de zi:
1. Informare asupra îndeplinirii Hotărîrii Biroului Politic din 12 iunie cu privire la
selecµonarea şi trimiterea unui număr de 8000 muncitori în conducerea sfaturilor populare
comunale.
2. Statutul de organizare a Consiliului Militar Superior şi Statutul Consiliilor Militare
Regionale.
3. Numirea unor locµitori în cadrul Ministerului Forţelor Armate.
4. Unele modificări în dispozitivul de apărare.
5. Propunerile Comisiei Controlului de Partid în cazul tov. Doncea.
6. Participarea unor membri ai Biroului Politic la reuniunea tovărăşească din 5 iulie 1952.
1. Biroul Politic a ascultat o informare prezentată de tov. Al. Moghioroş despre

îndeplinirea Hotărîrii Biroului Politic din 12 iunie ac. cu privire la selecµonarea şi trimiterea unui
număr de 8000 muncitori în conducerea sfaturilor populare comunale şi a aprobat textul scrisorii
C.C. al P.M.R. adresată noilor preşedinµ şi secretari ai sfaturilor populare comunale.
2. Biroul Politic:
a) Aprobă Statutul de organizare a Consiliului Militar Superior şi Statutul de organizare a
Consiliilor Militare Regionale.
b) Desemnează din partea Biroului Politic ca membri în Consiliul Militar Superior
tovarăşii: Gh. Gheorghiu-Dej, I. Chişinevschi, M. Constantinescu, Chivu Stoica şi tov. Emil
Bodnăraş, care este preşedintele Consiliului Militar Superior în calitate de Ministru al Forţelor
Armate.
c) În Consiliul Militar Superior se vor numi ca membri tovarăşii miniştri adjuncµ ai
Ministerului Forţelor Armate L. Sălăjan şi N. Ceauşescu; se vor numi, de asemenea, nenominal, ca
membri în Consiliu comandanµi: Aviaµei, Trupelor de Tancuri, Artileriei, Marinei şi altor unităµ
importante dacă vor corespunde.
d) Se va redacta o hotărire a C.C. al P.M.R. şi a Consiliului de Miniştri, de înfiinţare a
Consiliului Militar Superior şi de numire a membrilor acestui Consiliu.
3. Se aprobă numirea unor locµitori pentru probleme generale ai Ministrului Forţelor
Armate, şefului Marelui Stat Major şi şefului D.S.P.A. care nu vor avea alte sarcini, vor fi
ajutoarele lor nemijlocite şi vor putea să-i înlocuiască în lipsa lor.
Tovarăşii I. Chişinevschi, Al. Moghioroş şi E. Bodnăraş vor verifica şi vor propune ca
locţiitori tovarăşi cu trecut curat şi capabili să cuprindă munca şi să se ridice în timp scurt la nivelul
acestor munci.
4. Biroul Politic aprobă propunerile Ministerului Forţelor Armate pentru simplificarea
unor construcţii de obiecte din sistemul de apărare, considerându-le corespunzătoare.
Aprobă, de asemenea, ca din economiile realizate prin introducerea acestor modificări să se
acopere cheltuielile necesare pentru construirea poziţiilor unor baterii de coastă şi pentru realizarea
sistemului de transmisiuni din cadrul raioanelor fortificate, care n-au fost prevăzute în buget.
5. Biroul Politic stabileşte:
a) Să se supună Comitetului Central la prima şedinţă plenară scoaterea tov. C. Doncea
din Comitetul Central.
b) În legătură cu propunerea de excludere din partid, Biroul Politic stabileşte să i se
menµnă calitatea de membru de partid, dar va trebui să dovedească în munca de reabilitare în care
a fost trimis, în ce măsură este hotărit să lichideze cu abaterile lui.
248
6. Tovaf.'i...şii I. Chişinevschi şi Al. Moghioroş vor participa din Partea Biroului Politic la
reuniunea tovărăşească organizată cu prilejul împlinirii a 4 ani de la apariţie la Bucureşti a Gazetei
,,Pentru Pace Trainică, Pentru Democrape Populară".
ss. Gheorghe Gheorghiu-Dej Ernil Bodnăraş

Chivu Stoica Iosif Chişinevschi
Constantin Pârvulescu Alexandru Moghioroş
Miron Constantinescu Gheorghe Apostol
Petre Borilă
Stenograma
din 4 iulie 1952
Au fost prezenp tovarăşii: Gheorghe Gheorghiu-Dej, Iosif Chişinevschi, Gheorghe

Apostol, Alexandru Moghioroş, Miron Constantinescu, Chivu Stoica, Emil Bodnăraş, Petre
Borilă şi Constantin Pârvulescu.
Tov. Gheorghiu-Dej: La ordinea de zi a şedinţei de azi avem: aprobarea Statutului de

organizare a Consiliului Militar Superior al Ministerului Forţelor Armate şi a Consiliului Militar
Regional şi aprobarea unui raport din partea Ministerului Forţelor Armate cu privire la lucrări.
Textul a fost pus în conformitate cu principiile de organizare din Uniunea Sovietică,
urmează să-i dăm aprobare şi să numim din partea conducerii partidului câţiva tovarăşi care să facă
parte din acest consiliu care ţine şedinţe odată pe lună. Dau citire Statutelor (citeşte).
Cred că le aprobăm.
Tov. Bodnăraş: Facem hotărîre a Consiliului de Miniştri.
Tov. M. Constantinescu: În hotărîre însă, nu se introduce pasajul că secretam) de partid
face parte din consiliu.
Tov. Bodnăraş: Va fi o hotărîre comună a C.C. al P.M.R. şi a Consiliului de Miniştri.
Tov. M. Constantinescu: Dacă e comună, atunci este just.
Tov. Gheorghiu-Dej: Suntem de acord? (Top tovarăşii sunt de acord).
Concret, trebuie să propunem să facă parte din conducere, în afară de ministrul Forţelor
Armate, din Consiliu. Trebuie să fie maximum 3-4 tovi, cu tov. Bodnăraş 5.
Tov. Pârvulescu: Tov. Gheorghiu.
Tov. Bodnăraş: În acest Consiliu sunt membri militari: şeful Marelui Stat Major,
miniştrii adjuncp.
Tov. Gheorghiu-Dej: Unii comandanp de mari unităµ.
Tov. Bodnăraş: Pot fi numiµ şi comandanp de regiuni militare.
Tov. Moghioroş: Din Biroul Politic trebuie să alegem 4 tovarăşi. Eu propun pe tov.
Gheorghiu, Chivu, Chişinevschi şi Borilă.
Tov. Chivu: Nu cred ca şi tov. Miron Constantinescu să facă parte.
Tov. Gheorghiu-Dej: Eu aş propune aşa: să intre Chişinevschi, pentru că intră în
competenţa sa mai multe probleme de educape, Direcpile Politice, să intre tov. Miron
Constantinescu, cu Planul, cu situapa materială şi tov. Chivu Stoica.
Tov. Chişinevschi: Biroul Politic poate oricând delega pe cineva, dacă este nevoie.
249
Tov. Gheorghiu-Dej: În ce priveşte preşedintele Consiliului Superior Militar, este
Ministerul Forţelor Armate.
Tov. Bodnăraş: Aşa este, tovarăşul Stalin e membru în Consiliu. Acesta nu e Consiliu
de Apărare ci Consiliu Superior al Armatei.
Tov. Gheorghiu-Dej: Trebuie făcută deci o hotărîre în legătură cu aprobarea acestor
două statute de organizare şi de prezentat o listă cu propuneri concrete cine să fie membru.
În legătură cu desemnarea acestor 4 tovarăşi în afară de tov. Bodnăraş care este de fapt în
funcţia lui, cu tovarăşii: Gheorghiu, Chişinevschi, Miron Constantinescu şi Chivu suntem de
acord? (tovarăşii sunt de acord).
Tov. Bodnăraş: Şi miniştrii adjuncţi ai Ministerului Forţelor Armate.
Tov. Gheorghiu-Dej: Am propus să se întocmească o listă cu toţi membrii în Consiliu.
În situaţia noastră nu putem pune pe toţi comandanţii de regiuni. Să intre comandantul Aviaţiei,
Artileriei, a Trupelor de Tancuri. A Marinei.
Tov. Borilă: Ca oameni nu corespund toţi.
Tov. Gheorghiu-Dej: Dacă vor corespunde.
Tov. Chişinevschi: Biroul Politic să hotărască în principiu şi nominal urmează să-i
verifice mai întâi.
Tov. Bodnăraş: Consiliul de Miniştri poate desemna pe oricine, numai un singur om e
stabilit fix: Ministrul Forţelor Armatei. Hotărîrea este nominală, îi punem pe cei pe care-i numim
efectiv.
Tov. Gheorghiu-Dej: Din cine se compune Consiliul? Din ministrul Forţelor Armate ca
preşedinte, cutare membri, din comandantul cutare şi cutare, fără să spui nominal şi numim când o
să fie necesar. Dacă ei nu corespund, să se poată crea situaţia să corespundă. Aici punem nominal
pe cei care vor intra în prima ordine şi pui şi comandanţii, fără să-i numeşti. Asta se poate face
ulterior. Dacă, de exemplu, cel de la Tancuri corespunde, neapărat trebuie pus ş.a.m.d. adică
principalele pârghii ale Armatei, altfel o să fie mai mulţi membri ai Biroului Politic decât militari,
se creează un organism de partid cu preşedinte militar.
Principial să fie hotărît în Prezidiu, tov. Bodnăraş o să prezinte în câteva cuVinţe, fără să
citească Statutul şi urmează să facă hotărîrea Consiliului de Miniştri şi a Partidului.
În legătură cu această problemă eu aş propune să găsim un ministru adjunct pentru şeful
Statului Major, care să nu aibă funcţii, să fie un locţiitor pentru probleme generale. În lipsa lui
Sălăjan îi ţine locul. Având în vedere funcţia şefului Statului Major, este bine să aibă pe unul cu
probleme generale, să-i găsim un locţiitor. De asemenea, un locţiitor tot cu probleme generale
pentru Ceauşescu pentru problemele politice, fără funcţie, dar care să lucreze în mod nemijlocit cu
Ceauşescu la toate problemele. De asemenea şi pentru ministrul Forţelor Armate un locţiitor pentru
probleme generale.
Deci, pentru aceşti locţiitori pentru Sălăjeanu, pentru Ceauşescu, pentru Bodnăraş, funcţii
corespunzătoare, adjuncţi locţiitori.
Fac această propunere principial în sensul ca aceşti locţiitori să nu aibă funcţii, să nu li se
dea un sector, dar să fie ajutorul nemijlocit al celui care răspunde, urmând să găsim şi candidaturile
cele mai potrivite.
Tov. M. Constantinescu: Eu susţin propunerea, consider că este foarte bună.
Tov. Gheorghiu-Dej: Sunteţi deci de acord? (Toţi tovarăşii sunt de acord)
Atunci rămâne să găsim tovarăşi care să fie bine, bine verificaţi, dar nu formal, oameni cu
minte deschisă, siguri, cu trecut curat, capabili să se ridice la nivelul funcţiei de locţiitor, să fie cel
mai intim colaborator al şefului lângă care lucrează, iar şeful pe lângă care lucrează se ocupă cu
250
totul special de acesta, să-l ajute ca în scurt timp să cuprindă munca. Trebuie trimişi oameni cu
minte ageră, cu capacitate de însuşire, să însuşească într-un timp revolu~onar tot ce trebuie.
Aş propune ca tov. Moghioroş, Bodnăraş şi Chişinevschi să facă propuneri concrete. Se
primeşte ? (Da)
A treia problemă. Ni s-a prezentat un raport cu privire la obiectele sistemului de apărare
ce se construiesc în diferite părţi ale teritoriului ţării noastre şi se propune a se aduce unele
modificări în planul acestor construc~i care realizează obiectivele ce se propun în stare să răspundă
sarcinilor de apărare cu materiale mai pu~ne şi cu bani mai pu~ni. Se fac economii pentru anul
1952 la comenzi de 25.750 tone, la fier de 6.050 tone, fonduri în lei 85.650.000, în planul pentru
1953 ciment 69.100 tone, fier 16.100 tone, fonduri 218.208.000 lei. În afară de aceasta, în baza
studiilor care se fac pe teren, ele aproape sunt gata şi măsurile organizatorice, este posibil să mai
realizeze încă unele economii de materiale şi bani.
Eu propun să se aprobe aceste modificări în dispozitivul de apărare, considerând că ele
sunt corespunzătoare, ele au primit şi aprecierea consilierilor respectivi de specialitate. Ministerul
Forţelor Armate îşi revizuieşte planul de construcţii, vor fi executate în termen şi realizate
economiile pe care le-am arătat.
Tov. Borilă: Fără să sufere apărarea?
Tov. Bodnăraş: Fără.
Tov. Gheorghiu-Dej: Pentru aceasta se cer unele măsuri. Ministerul Construc~ilor
trebuie să pună la dispoziţie unele cadre, el însuşi trebuie să modifice unele lucrări în conformitate
cu acestea.
De acord? (Tovarăşii sunt de acord)
Totodată, în ce priveşte nevoile de apărare ale litoralului maritim, vor construi în acest an
numai cinci pozi~i de baterii de coastă, trei noi şi două modernizate, din cele care se găsesc acolo.
Materialele şi fondurile nu au fost prevăzute în buget, deoarece nu s-a primit atunci materialul
artilerist, acum acest material a şi sosit. Asta reprezintă un necesar de cca. 4.000 tone ciment,
465 tone oţel laminat, 16.5 milioane lei, ceea ce e pu~n faţă de economiile realizate.
Totodată, sumele necesare realizării sistemului de transmisiuni din cadrul raioanelor
fortificate nu au fost prevăzute în prevederile anului 1953, deoarece planul de transmisiuni nu era
terminat. Se propune ca din economiile realizate din 1953 la raioanele fortificate să acoperim
cheltuielile legate de transmisiuni, a căror valoare se ridică la aproximativ 50% din economiile
realizate în 1953. Deci şi acestea să fie aprobate. De acord? (Da)
Tov. M. Constantinescu: În legătură cu investi~ile Ministerului Forţelor Armate pentru
1953, este acolo o diferenţă de preţ la armament de aproape 40 miliarde. Întrucât la armament nu
este necesar nici să se ia impozit şi beneficii mari, aş propune să se studieze chestiunea aceasta şi să
se dea armamentul prevăzut în plan, fără aceste impozite şi beneficii mari care grevează asupra lui.
Ca studiu.
Tov. Gheorghiu-Dej: Chestiunea aceasta propun să se studieze şi s-o discutăm în cadrul
problemelor generale de înzestrare a armatei noastre, care vor fi aduse la ordinea de zi într-un timp
apropiat, Ministerul Forţelor Armate va prezenta concret sarcinile noastre, care vor fi aduse la
ordinea de zi într-un timp apropiat, Ministerul Forţelor Armate va prezenta concret sarcinile
noastre, vom vedea ce mai trebuie să facem, ce mai socotim, se vor ivi probabil unele lucruri noi în
legătură cu aceasta, să vedem cum se vor rezolva problemele de ordin financiar, unde plătim, cum
plătim, tot ce este în legătură cu aceasta, să fie pregătit pentru şedinţa Biroului Politic.
Tov. Bodnăraş: Se lucrează.
Tov. Gheorghiu-Dej: Şi cu tov. Miron şi Chivu să pregătiţi un material concret, precis,
să ştim ce facem, de unde.
251
Alte probleme mai aveţi?
Tov. Pârvulescu: Comisia Controlului de Partid s-a ocupat de cazul lui Doncea şi
propunem să-l scoatem din partid, sunt fapte grave antisovietice şi naţionaliste şi antipartinice; cu
toate că a primit vot de blam cu avertisment în 1948, a agravat situaţia.
Tov. Gheorghiu-Dej: Eu aş propune să nu-l dăm afară din partid.
Tov. M. Constantinescu: Şi eu la fel.
Tov. Gheorghiu-Dej: Să-l scoatem din C.C. aşa cum am hotărit, să supunem Plenarei
C.C. scoaterea lui. Lui i s-a dat muncă de reabilitare, să muncească. L-am trimis la Comisia
Controlului de Partid să răspundă, pentru multe din păcatele lui, ci a călcat legile, noi ar trebui să-l
trimitem în faţa instmţelor de judecată, să-l condamne, dacă vrem să fim consecvenţi cu
respectarea legilor noastre proprii.
Însă, eu propun să mai facem o încercare. Timp avem pentru aceasta. Totuşi Doncea, cu
toate păcatele lui, este un tip anarhist, are unele manifestări caracteristice unui om dezechilibrat,
trebuie văzut şi din acest punct de vedere.
Eu aş propune această soluţie, dacă sunteţi de acord, să ne mărginim la scoaterea lui din
C.C., aşa cum am hotărit, că supunem Plenarei şi să vedem. Să citească membrii conducerii referatul
tăcut de Comisia Controlului de Partid. Eu cred că şi aşa este destul de serioasă măsura luată. Să
muncească, să dovedească prin muncă, chemaţi-l, puneţi-i în vedere de ce a fost trimis acolo şi să
dovedească partidului că este dispus şi hotărit să lichideze şi să [se] înveţe minte pentru totdeauna şi,
la o nouă încălcare a hotăririlor, a legilor ţării, să ştie că nu îl absolvă trecutul câtuşi de puţin de
puşcărie, cu legile nu ne putem juca şi să-i spuneţi că şi aşa trebuie să fie trimis în faţa judecăţii şi să
vedem cum se comportă. Trebuie urmărit felul cum lucrează, să nu fie lăsat de capul lui.
Tov. Moghioroş: Lucrează la Otopeni la un centru de reparaţii.
Tov. Gheorghiu-Dej: Sunteţi de acord cu propunerea? (Tovarăşii sunt de acord)
Tov. Pârvulescu: Eu sunt de acord. Tovarăşii în comitet au fost de acord să fie exclus
pentru călcarea liniei de partid, al regulamentului militar, chestia cu familia.
Tov. Gheorghiu-Dej: De dat afară din partid este o chestie oportunistă. De ce n-a venit
cu trimiterea la închisoare? Dacă merge cu soluţii, să meargă până la capăt, logic. El acum s-a
împăcat cu nevasta, trebuie să ne gândim şi la copii. El este un nebun, trebuie să vedem cum
lucrează.
Tov. Pârvulescu: Noi l-am ajutat foarte mult.
Tov. Gheorghiu-Dej: Este adevărat.
Eşti de acord cu propunerea? Hotărit?
Tov. Pârvulescu: Sunt de acord, cu toată hotărirea. Totuşi trebuie să mai încercăm.
Tov. Gheorghiu-Dej: Atunci Comisia Controlului de Partid să-l mai controleze din când
în când şi pe linie organizatorică, efectiv să-i dăm ajutor. Pe cei pe care i-am azvârlit îi lăsăm,
oamenii care sunt aruncaţi cad pradă tuturor influenţelor.
Mai are cineva de ridicat vreo problemă?
Tov. Moghioroş: Mâine seară are să fie o masă tovărăşească la ,,Pace Trainică",
supunem Biroului Politic propunerea să desemnăm tovarăşii care vor participa din partea Biroului
Politic. Propun pe tov. Chişinevschi şi Apostol.
Tov. Gheorghiu-Dej: Să nu participe tot Biroul Politic, tov. Chişinevschi care este
reprezentantul nostru în Biroul Informativ, să ne reprezinte acolo. De acord? (Tovarăşii sunt de
acord)
Tov. Chişinevschi: Propun ca tov. Moghioroş să vină şi el pentru un ceas acolo.
Tov. Gheorghiu-Dej: Sunt de acord pentru un ceas, pentru că avem treabă multă,
recoltă, aplicarea hotăririlor, pregătirea planului pe 1953.
Tov. Pârvulescu: Pregătirea conferinţelor regionale.
252
Tov. Gheorghiu-Dej: Acolo nu se ţin discursuri, numai toasturi scurte.
Tov. Apostol: În baza indicaţiilor tov. Gheorghiu-Dej, a fost format un colectiv care a
studiat reorganizarea Ministerului Agriculturii în sensul de a se trece la înfiinţarea unui minister
nou al Gospodăriilor de Stat şi rămâne Ministerul Agriculturii cu problemele SMT, gospodăriile
colective şi sectorul individual. Au fost întocmite schemele şi un plan de acţiune cu măsurile care
trebuie luate.
Tov. Gheorghiu-Dej: Şi tot principial, să aprobăm împărţirea Ministerului Industriei
Alimentare în două: Ministerul Industriei Alimentare şi ministerul Industriei Cărnii, Laptelui şi
Peştelui.
Mai vreau să spun că am trimis o echipă la Moscova pentru recepţionare de materiale
pentru Ministerul Forţefor Armate, oamenii nu sunt bine instruiţi când pleacă şi ing. Doncea a
comunicat o serie de lucruri prin telefon. De cine ţine?
Tov. Chivu: De Departamentul Special.
Tov. Gheorghiu-Dej: Uite ce a vorbit (citeşte extrasul). În legătură cu aceasta.,
ministerul trebuia să se ocupe. Prin ce mijloace asiguraţi secretul de stat? Pentru ce a tăcut aceasta?
Tov. M. Constantinescu: Pe linia Ministerului Comerţului Exterior sunt nenumărate
convorbiri telefonice unde se dau amănunte multe care sunt secrete.
Tov. Gheorghiu-Dej: Această problemă trebuie ridicată pe toate liniile
....
D.A.N.I.C,Jond CC al P.CR. - Cancelarie, dosar 59/1952,f. 3-12.
29. 1952, iulie 10. Procesul-verbal şi stenograma şedinţei Biroului Politic al CC al

P.M.R. privind discutarea proiectului noii Constituţii a Republicii Populare Române.

din JO iulie 1952
Participă tovarăşii: Gheorghe Gheorghiu-Dej, Iosif Chişinevschi, Gheorghe Apostol,

Alexandru Moghioroş, Miron Constantinescu, Emil Bodnăraş, Petre Borilă, Chivu Stoica.
Biroul Politic a luat în discuţie Proiectul non Constituţii a R.P.R. şi-a adoptat în
unanimitate următoarea hotărire:
Cu privire la Proiectul noii Constituţii a R.P.R.
1. Biroul Politic aprobă Proiectul prezentat, cu modificările tăcute în şedinţă.
2. Comisia pentru pregătirea noii Constituţii, aleasă de Marea Adunare Naţională, se va
întruni vineri 11 iulie a.c., pentru a aproba Proiectul, a dispune publicarea lui în presă şi a-l supune
discuţiei publice.
3. Pentru a conduce şi îndruma discuţia publică şi pentru a răspunde întrebărilor ce se vor
ridica în cursul discuţiei, Comisia va desemna un birou în care vor intra membrii Secretariatului
C.C. şi încă 6 tovarăşi. Biroul va avea un aparat în care vor lucra activişti de partid calificaţi şi
juristconsulţi.
4. Pentru a asigura până jos buna desfăşurare a discuţiilor se vor constitui comisii
regionale, raionale, orăşeneşti şi comunale. Din comisiile regionale şi raionale vor face parte
neapărat membrii ai Biroului Comitetelor Regionale şi Raionale de Partid.
253
În cinstea noii Constituţii se vor lua angajamente de muncă, se vor organiza întreceri
socialiste etc.
5. Tovarăşii I. Chişinevschi şi Al. Moghioroş vor prezenta Biroului Politic un plan de
desfăşurare a acţiunii de popularizare şi dezbatere în mase a Proiectului noii Constituţii; se vor
prezenta de asemenea, propuneri asupra numărului de deputaţi ce urmează a fi desemnaţi pentru
Marea Adunare Naţională.
6. Membrii C.C. al P.M.R. vor fi convocaţi în şedinţă de lucru vineri, 11 iulie a.c., pentru
a lua cunoştinţă de textul Proiectului de Constituţie a R.P.R. şi a face observaţii.

Miron Constantinescu, Petre Borilă, Alexandru
Moghioroş, Emil Bodnăraş, Chivu Stoica,
Constantin Pârvulescu, Gheorghe Apostol
STENOGRAMA
din ziua de 10 iulie 1952
Au participat tovarăşii: Gheorghe Gheorghiu-Dej, Iosif Chişinevschi, Gheorghe

Apostol, Alexandru Moghioroş, Miron Constantinescu, Emil Bodnăraş, Petre Borilă, Chivu
Stoica.
A prezidat tov. Gh. Gheorghiu-Dej.
Tov. Gheorghiu-Dej: (citeşte Observaţiile C.C. al PC (b) al U.R.S.S. la Proiectul noii
Constituţiia R.P.R.).
Proiectul de Constituţie a primit o apreciere bună din partea C.C. al P.C. (b), cu unele
îmbunătăţiri pe care propun să le primim, de vreme ce tovarăşii subliniază să le primim dacă noi le
considerăm acceptabile; noi să le considerăm acceptabile. Propun să recitim toată Constituţia şi să
ne oprim la capitolele unde avem observaţii.
Tov. E. Bodnăraş: (Citeşte).
Tov. Gheorghiu-Dej: Formula „minorităţile naţionale" rămâne ca un termen consacrat.
Tov. E. Bodnăraş: Propun să punem „Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste" şi nu:
Uniunea Republicilor Socialiste Sovietice.
Tov. E. Bodnăraş: Introducerea ar trebui să aibă un titlu, de exemplul „Capitol
introductiv".
Tov. E. Bodnăraş: La Art. 2, puterea în stat este una, nu există două feluri de puteri, să
spunem deci, fără „populare".
Tov. Gheorghiu-Dej: Eu consider greşeală politică foarte serioasă formularea ta. Sunt
mai multe feluri de putere, una bazată pe dictatura burgheză care se sprijină pe burghezie, pe
clasele exploatatoare şi aceasta a noastră este puterea populară, pentru că se sprijină pe masele
populare, pe oamenii muncii de la oraşe şi sate şi ar fi nepolitic dacă am pune „baza puterii". Nu
pare un pleonasm faptul că se vorbeşte de baza puterii populare şi de Republica Populară Română,
ci una întăreşte pe cealaltă.
Eu propun ca Art. 11 ,,Pământul în R.P.R .aparţine celor ce-l muncesc" să nu fie aici, ci
imediat după Art. 7. De acord? (Da).
Tov. G. Apostol: La Art. 9 „care nu folosesc forţa de muncă salariată".
Tov. Gheorghiu-Dej: Aici s-ar putea spune „care nu exploatează munca altora", pentru
că şi mijlocaşii angajează uneori forţe de muncă la vârfuri de munci, dar nu le zicem exploatatori.
Forţă de muncă angajăm şi noi, numai că aceasta nu este exploatare. Trebuie pus aici „nu
exploatează munca altora", e mai corect.
254
Şi aici mai am încă o propunere. Se vorbeşte de „ţărani mici şi mijlocii". În limba noastră
nu merge. Mai bine să spunem „ţărani cu gospodării mici şi mijlocii".
Tov. M. Constantinescu: La Art. 14, se spune „Viaţa economică şi culturală a R.P.R. se
dezvoltă pe baza Planului de stat al economiei naţionale ... " Ar trebui să schimbăm formula. A
apărut lucrarea tovarăşului Stalin în care arată că legea dezvoltării planificate proporţional a
economiei este o lege obiectivă şi Planul de stat trebuie să corespundă acestei legi obiective. Să nu
reiasă că legea juridică impune mersul.
Tov. I. Chişinevschi: Aici spune că „se dezvoltă pe baza ... " nu spune „determină".
Tov. Gheorghiu-Dej: La C.C. al P.C. (b) Proiectul a stat mai bine de o lună şi n-au
descoperit acest lucru. Aici nu e vorba de „determină", ,,se dezvoltă". Lucrarea tovarăşului Stalin
se referă la unele tendinţe de îngustare a înţelesului, de limitare, o punere la punct a încercării
prezentării dogmatice a economiei naţionale.
Aici nu e vorba de factorul de dezvoltare a economiei, ci a vieţii economice şi culturale.
Un stat care construieşte socialismul nu se dezvoltă anarhic, nu poate să se dezvolte decât pe baza
unui plan. Consider că nu întâmplător tovarăşii care au studiat textul trimis la Moscova au
considerat că problemele sunt în mod just oglindite în perioada actuală de dezvoltare a noastră.
Eu propun să lăsăm formularea aşa cum este.
Tov. M. Constantinescu: Eu nu sunt de acord cu cuvintele „pe baza", cu restul sunt de
acord. Să spunem „se dezvoltă planificat proporţional".
Tov. I. Chişinevschi: Cum o să înţeleagă muncitorii şi ţăranii această formulare?
Tov. Gheorghiu-Dej: Avem în faţa noastră un Proiect de Constituţie şi nu teze pentru un
referat. Ea trebuie să oglindească stările de lucruri existente şi să dea formule precise. Cum se
dezvoltă viaţa economică şi culturală, pe ce bază?
Tov. M. Constantinescu: Propun aşa: se dezvoltă planificat, întocmindu-se Planuri de
stat ale economiei naţionale.
Tov. L Chişinevschi: Nu corespunde stărilor de lucruri.
Tov. Gheorghiu-Dej: Cum se dezvoltă planificat când ai un sector particular aşa de
puternic! Ce stă la baza Planului de stat? Industria socialistă, aceasta are rol conducător în
economie, precum şi S.M.T., O.AS. şi O.AC. Asta constituie baza dezvoltării vieţii economice şi
culturale a RPR. Şi sunt apoi cele 3 milioane gospodării individuale. Deci, ,,se dezvoltă pe baza
Planului de stat al economiei naţionale", consider că e o formulare suficientă. Pentru a nu produce
confuzii, n-avem decât, pentru a da o înţelegere cât mai justă, să dăm teze, să prelucrăm, să
explicăm. Asta nu este o lecţie, nu e nici un program, nici un articol. Sunteţi de acord să rămână
aşa? Punem la vot Art. 16. Cine este pentru? (Toţi tovarăşii).
Tov. M. Constantinescu: Eu sunt de acord, dar sunt de părere să fie schimbată formula
,,pe baza".
Tov. Gheorghiu-Dej: Noi am pus la vot. Este un tovarăş care ridică chestiunea
schimbării formulei „pe baza". O să mai vedem ~ta, însă articolul îl primim cum este.
Tov. M. Constantinescu: Bine, de acord.
Tov. L Chişinevschi: La Art. 17, în loc de ,,statul român de democraţie populară" să
zicem „statul român democrat-popular" sau ,,statul român popular-democrat".
Tov. Gheorghiu-Dej: ,,Statul român democrat-popular". De acord? (Da).
Tov. E. Bodnăraş: Regiunile rămân cu denumirile acestea?
Tov. Gheorghiu-Dej: Vor ff 19 regiuni după raionare. Aş propune să zicem ,,Regiunea
Autonomă Maghiară" în loc de ,,Re#inea Secuiască Autonomă".
Tov. E. Bodnăraş: ,,Cu capitala Tg. Mureş". Să nu punem în paranteză, ci să facem o
propoziţie nouă: ,,regiunea are centrul administrativ la Tg. Mureş".
255
Celelalte regiuni capătă denumirile pe care le-am adoptat, denumirile centrului
administrativ. Numai Hunedoara rămâne Hunedoara.
Tov. Gheorghiu-Dej: Pretutindeni să punem formula „oamenii muncii cetăţeni au
R.P.R."
Tov. E. Bodnăraş: Delimitarea teritorială a Regiunii Autonome să fie în Regulament?
Să nu dea loc la răstălmăciri.
Şi la Art. 19 trebuie să spunem „este formată din teritoriul locuit de populaţie compactă
maghiară secuiască ... "
Tov. M. Constantinescu: Înainte de Art. 20 putem să formulăm: Regiunea Autonomă
Maghiară este cuprinsă între limitele cutare şi are capitala cutare.
Tov. Gheorghiu-Dej: Să spunem aşa: Regiunea Autonomă Maghiară cuprinde raioanele
cutare şi cutare.
Tov. M. Constantinescu: În Constituţia sovietică, unde e vorba de consultarea
poporului, cuvântul ,,referendum" e pus în paranteză. Să punem şi noi: ,,hotărăşte consultarea
poporului (referendum)" la art. 36 punctul d.
Tov. E. Bodnăraş: Acelaşi articol punctul i: ,, ... faţă de care are obligaţiuni ... " cine are?
Să spunem „faţă de care RPR are obligaţiuni. •
La Art. 49, am discutat să modificăm denumirea actelor ministerelor. In limba rusă au
denumirea de „ordin".
Tov. Gheorghiu-Dej: Ministerele sunt organe de execuţie şi dau ordine pe baza
deciziilor Consiliului de Miniştri. Ele dau ordine şi instrucţiuni.
Tov. E. Bodnăraş: Atunci: avem decrete la Prezidiu, hotărîri la Consiliul de Miniştri şi
ordine şi instrucţiuni la ministere.
Trebuie puse toate ministerele noi, ca să nu modificăm Constituţia, de fiecare dată când
creăm un nou minister.
Tov. Gheorghiu-Dej: Trebuie să punem: Ministerul Gospodăriilor Agricole de Stat,
Ministerul Industriei Cărnii, Peştelui şi Laptelui. Ministerul Industriei Chimice, Ministerul
Securităţii Statului, Ministerul Industriei Petrolului, Ministerul Industriei Cărbunelui, Ministerul
Industriei Chimice.
Tov. I. Chişinevschi: Punem ministerele după alfabet.
Tov. A. Moghioroş: La Art. 59, merge formula „oamenii muncii, cetăţeni ai R.P.R.".
Tov. E. Bodnăraş: Prin apariţia Regiunii Autonome Maghiare, cred că este necesar în
procedura judecătorească, să se prevadă folosirea limbii materne de acolo. Judecătorii şi asesorii
sunt aleşi. Dacă aleg pe unul care nu ştie româneşte, cum se face procedura?
Tov. M. Constantinescu: Constituţia sovietică arată că în asemenea regiuni autonome
procedura judecătorească se face în limba maternă. Politiceşte avem numai de câştigat.
Citind mai departe în „Constituţia Azerbaidjană", vedem că aici se spune că în raioanele
unde majoritatea populaţiei este rusă sau armeană (citeşte); dacă am reda ideea de aici, ar trebui să
spunem: ,,în Regiunea Autonomă Maghiară procedura judecătorească se face în limba maghiară,
iar în raioanele locuite de populaţie română sau alte naţionalităţi, se face în limba respectivă". Căci
avem raioane unde majoritatea populaţiei e românească Luduş, Tg. Mureş.
Tov. Gheorghiu-Dej: Să nu mergem mai departe. Nu întâmplător tovarăşii n-au tăcut
~ci nici o observaţie. Să lăsăm aşa, să nu mai adăugăm, să rămână numai folosirea traducătorului.
Intr-o formă indirectă precizezi un lucru foarte important. Procedura judiciară se face în limba
română asigurându-se folosirea limbii materne. Este suficient în etapa în care ne aflăm noi. Să
lăsăm art. 69 aşa cum este, fără schimbări.
Tov. P. Borilă: La Art. 74, se spune că procurorul general al RPR exercită supraveghere
.,supremă".
256
Tov. M. Constantinescu: Mai bine „superioară".
Tov. Gheorghiu-Dej: Da, supraveghere „superioară" să-i zicem.
La Art. 79, se spune: ,,reducerea timpului de lucru zilnic sub 8 ore pentru o serie de
profesiuni ... " Să spunem pentru „anumite profesiuni".
La Art. 80, al doilea aliniat să-l schimbăm aşa: ,,Acest drept este garantat prin dezvoltarea
largă a asigurărilor socialiste ale muncitorilor şi funcţionarilor, pe socoteala statului, prin asistenţa
medicală gratuită acordată celor ce muncesc şi prin punerea la dispoziţia acestora de staţiuni
balneare şi climaterice".
Tov. A. Moghioroş: La capitolul „sistemul electoral" peste tot trebuie introdusă formulă
,,oamenii muncii, cetăţeni ai R.P.R.".
Tov. Gheorghiu-Dej: Da, la Art. 96, 98, 99.
Tov. Gheorghiu-Dej: Pun la vot în ansamblu Constituţia cu modificările aduse. Cine
este pentru? (Toţi tovarăşii sunt pentru). Deci, în unanimitate, Biroul Politic a aprobat Proiectul de
Constituţie cu modificările aduse.
În al doilea rând, tov. Chişinevschi să ia măsuri pentru retipărirea proiectului Constituţiei
cu îndreptările făcute, într-un număr de exemplare corespunzător cu numărul membrilor comisiei
de redactare a Constituţiei.
În al treilea rând, aş propune să convocăm comisiunea pentru mâine dimineaţă, de la ora
12 până la ora 2, ca să-i supunem acest Proiect comisiei.
Trebuie să asigurăm publicarea Constituţiei în presă.
Tov. M. Constantinescu: Dacă n-ar fi potrivit, ca la apariţia în presă să fie o scurtă
expunere din partea tov. Gheorghiu.
Tov. L Chişinevschi: Acum nu.
Tov. M. Constantinescu: Atunci un comunicat că s-a strâns comisia şi a aprobat
Proiectul de Constituţie şi-l supun~ publicului spre dezbatere.
Tov. Gheorghiu-Dej: Intrucât în comisie intră Biroul Politic, asigurăm conducerea de
partid sută la sută.
Aş propune ca să fie numit din comisie un birou care să răspundă tuturor întrebărilor ce
vor fi ridicate în dezbaterea publică. Să conducă dezbaterile, să le îndrume, să le organizeze, să fie
însărcinat cu organizarea şi îndrumarea dezbaterilor. Să luăm metodele experimentate de polonezi.
Să facem aşa o astfel de dezbatere în jurul Proiectului de Constituţie, încât să realizeze un
şir întreg de sarcini. De exemplu, în cinstea Constituţiei să se ia angajamente de întreceri, pe linie
de partid, pe linia organizaţiilor de masă. Să asigurăm o participare cât mai largă, cele mai largi
mase să participe la dezbatere.
Pentru a asigura dezbaterile pe plan regional, cred că este bine să înfiinţăm nişte birouri
sau comisiuni regional.::, special pentru asigurarea dezbaterii proiectului de Constituţie pe plan
regional, din care să facă parte neapărat Biroul Comitetului Regional de partid. Pe plan raional la
fel, de asemenea, în uzine, întreprinderi, până la comună.
Aş propune ca tov. Moghioroş şi tov. Chişinevschi să întocmească un Proiect de Plan cu
privire la indicaţiunile date aici.
Biroul care va fi numit de comisiune pentru conducerea dezbaterilor, să aibă un aparat
alcătuit din cei mai buni activişti de partid, cadre de juristconsulţi, pentru a da răspunsuri politice,
cu caracter juridic, economic, un secretariat. Să-i zicem Secretariatul Biroului Comisiunii
Constituţionale.
În birou să intre Biroul Politic, sau îl facem mai larg?
Tov. M. Constantinescu: Din 11-13 tovarăşi.
Tov. Gheorghiu-Dej: Maximum 11.
Tov. E. Bodnăraş: Nu trebuie să intre neapărat întregul Birou Politic.
257
Tov. Gheorghiu-Dej: Sigur, şi chiar să fixăm cine intră.
Eu zic să intre membrii Secretariatului.
Tov. L Chişinevschi: Propun şi pe Răutu.
Tov. E. Bodnăraş: Şi pe Sadoveanu, pe Groza.
Tov. I. Chişinevschi: Groza nu e în comisie. Să intre Constantinescu-Iaşi, Săvulescu.
Tov. Gheorghiu-Dej: Deci, membrii Secretariatului, Sadoveanu, Răutu, Constantinescu-
Iaşi, Săvulescu.
Tov. A. Moghioroş: Eventual tov. Gh. Stoica.
Tov. Gheorghiu-Dej: Sau altcineva de la Capitală. Face~ propuneri. Deci stabilim
principial să fie aici 11, iar la regiuni 5-7.
Pe Paraschivescu-Bălăceanu puteţi să-l puneţi, nu în birou, în aparat.
Tov. M. Constantinescu: Poate ar fi bine ca, înainte de convocarea com1sium1
constituţionale, membrii Comitetului Central să citească textul, ca să nu afle din presă. Dar nu în
şedinţă Plenară, ci într-o şedinţă de lucru; s-o facă tov. Moghioroş mâine dimineaţă.
Tov. Gheorghiu-Dej: Este totuşi vorba de Constituţie, dacă nu este bine să fie plenară?
Tov. E. Bodnăraş: După ce o să se facă observaţiile, dezbaterile, să o punem în Plenară.
Nu e bine s-o trecem întâi prin plenară şi apoi s-o punem în discuţie.
Tov. M. Constantinescu: Acum să nu fie Plenară, ci o şedinţă de informare; după
dezbaterea publică să fie şedinţă plenară cu expunerea despre Constitu~e.
Tov. Gheorghiu-Dej: Cine face informarea? Tov. Moghioroş. Să convoace membrii
C.C., minus cei care suntem aici, şi ia ora 12 ~nem şedinţa comisiei aici. Cine convoacă?
Tov. E. Bodnăraş: Preşedintele Comisiei, tov. Gheorghiu-Dej.
Tov. Gheorghiu-Dej: În privinţa convocării, tov. Chişinevschi să facă lista.
Când o să fie gata Planul?
Tov. A. Moghioroş: Mâine ia ora 12.
Tov. I. Chişinevschi: Punem jos ,,Proiect" sau spunem ,,Proiectul Constitu~ei"?
Tov. Gheorghiu-Dej: Este mai just Proiectul Constituţiei R.P.R.
Tov. I. Chişinevschi: Încă o chestiune: trebuie să completăm numărul de deputa~.
Tov. Gheorghiu-Dej: Faceţi propuneri.
D.A.N.l.C..fond C.C. al P.C.R. - Cancelarie, dosar61/1952,f. 2-12.
30. 1952, iulie 11. Stenograma şedinţei membrilor C.C. ai P.M.R. cu privire la proiectul
Constituţiei Republicii Populare Române.
Stenograma
şedinţei cu membrii C.C. în legătură cu proiectul de Constituţie
din J I iulie 1952
Au fost prezenţi tovarăşii: Alexandru Moghioroş, Ion Niculi, Leontin Sălăjan, Mihail
Moraru, Vasile Vaida, Avram Bunaciu, Dumitru Petrescu, Liuba Chişinevschi, Gheorghe
Vasilichi, Simion Bughici, Emil Popa, Teodor Iordăchescu, Nicolae Ceauşescu, Ştefan
Voitec, Eugenia Rădăceanu, Gheorghe Florescu, Ghizela Vass, Dumitru Coliu, Gheorghe
Stoica, Gheorghe Pintilie, Mihail Roşianu, Barbu Solomon, Gheorghe Maurer, Wilhelm
Suder, Mihai Mujic, Ofelia Manole, Leonte Răutu, Ion Vinţe, Constanţa Crăciun,
Alexandru Drăghici, Sorin Toma.
258
Tov. Moghioroş: V-am convocat din însărcinarea Secretariatului, ca să citim Proiectul
Constituţiei R.P.R. Avem un număr restrâns de proiecte, care nu este public, prin urmare rămâne
ca o problemă internă.
Tovarăşii care au observaţii de tăcut, le vor face, le vom consemna şi comisia care este
însărcinată cu redactarea noii Constituţii va studia problemele şi observaţiile Dv.
Tov. Sălăjan: (Citeşte Proiectul noii Constituţii).
Tov. Petrescu: Unde se vorbeşte despre „formaţiunile sociale", termenul de „formaţiune
socială particular capitalistă" n-am întâlnit, în definiţia clasică nu există asemenea terminologie.
Într-un loc se spune că Consiliul (şic!) de Miniştri administrează băncile. Este un termen
prea contabil, înţeleg sensul, dar termenul nu ştiu în ce măsură este potrivit.
S-au enumerat nominal ministerele şi comitetele de stat cu rang de minister, însă n-am
auzit vorbindu-se de direcţiile generale, comisiile şi comitetele, cum e comisia de state etc. Ele nu
trebuie trecute?
Tov. Bunaciu: La Art. 48 pct. A, Consiliul de Miniştri coordonează şi îndrumă
activitatea ministerelor R.P.R. şi a celorlalte instituţii subordonate lui. Prin această formulare
cuprinde şi Comisia de Plan, Comisia de Aprovizionare etc.? Pentru că s-ar părea că, coordonează
numai activitatea ministerelor şi a instituţiilor, de exemplu, Comitetul pentru Radio, pentru Sport
etc. Prin ministere se includ toate aceste organe asimilate cu ministerele?
Tov. Liuba Chişinevschi: Mie nu-mi e clar cu Regiunea Autonomă, nu ştiu dacă n-ar
fi bine să fie mai explicit ce face această regiune autonomă, ce drepturi are, pentru că, aşa cum e
pus aici, reiese că fiecare regiunea re un sfat popular, Regiunea Autonomă la fel, şi trebuie spus
prin ce se deosebeşte de o regiune simplă. Eu nu fac propunere, ci vreau să am o lămurire.
Tov. Suder: Se spune că pământul este al acelor ce muncesc. Ce este cu chiaburii care
spun că nu vor să muncească?
Tov. Petrescu: Formularea aceasta înseamnă naţionalizarea pământului?
Tov. Bughici: Organul suprem al puterii de stat a R.P.R. este Marea Adunare Naţională.
În legătură cu aceasta, la prima citire parcă aş crede că ar trebui schimbată această denumire într-
una care să corespundă unui conţinut nou, poate aşa: organul suprem al puterii de stat a R.P.R. este
Sfatul Naţional al R.P.R.
Tov. Maurer: Ar putea să preteze la confuzii partea unde se vorbeşte despre atribuţiile
Marii Adunări Naţionale, la pct. G) se spune: stabilirea numărului de ministere, denumirea,
contopirea şi desfiinţarea de ministere. În Art. 51, se fixează ministerele indicându-se fiecare
minister nominal. Asta înseamnă că aceste ministere sunt prevăzute de Constituţie. Conform Art.
106, se poate modifica, însă pentru aceasta e nevoie de un vot special, de 2/3 din numărul voturilor.
Dacă se păstrează redactarea aşa cum este, s-ar putea ridica problema dacă pentru contopirea,
stabilirea sau descifrarea ministerelor, dat fiind faptul că ministerele sunt prevăzute în Art. 51
nominal, este nevoie de vot simplu sau este nevoie de votul prevăzut în Art. 6, de 2/3 din numărul
votanţilor. Cred că toată această chestiune ar putea fi eliminată dacă s-ar elimina Art. 51. Nu este
necesar să se prevadă în Constituţie numărul şi numele ministerelor, de vreme ce este dat Marii
Adunări Naţionale să stabilească numărul şi componenţa lor.
Eu ridic problema ca să fie analizată.
Tov. Suder: Problema se pune şi cu numărul regiunilor.
Tov. Vasilichi: La Art. 5: economia naţională a RPR cuprinde 3 formaţiuni social-economice.
Există şi formaţiunea particular-capitalistă. Dincolo se spune că, cine nu munceşte nu mănâncă.
Capitaliştii nu prea muncesc, totuşi mănâncă. Dacă aici nu e o nepotrivire ce spune Art 5 şi 15.
259
La Art. 9 se vorbeşte de animale productive. Animal productiv e şi calul, boul. Cred că şi
aici trebuie precizat.
Tov. Ceauşescu: În statutul G.A.C.? este precizat. Se spune acolo „în conformitate cu
statutul G.A.C."
Tov. Vasilichi: La pag. 10 pct. 7, că „statul român democrat-popular administrează
băncile şi întreprinderile". Cred că aici trebuie pus: ,,conduce". Şi în celelalte părţi tot aşa spune:
,,conduce".
La pag. 22, sfaturile populare ,Sndrumă munca". Cred că îndrumă şi conduc organele
subordonate.
La pag. 29 cu asistenţa medicală gratuită, după câte ştiu eu în ultimul timp nu mai avem
asistenţă medicală gratuită.
Tov. Liuba Chişinevschi: medicamente e una şi asistenţa medicală e alta. Aici se
vorbeşte de asistenţă medicală, de spital, medic.
Tov. Vasilichi: Să nu se înţeleagă că medicamentele se dau gratuit.
Tov. Iordăchescu: Art. 5 este aşa formulat, dă pentru R.P.R. nişte formaµuni care ar fi
permanente. Într-un articol de Constituţie trebuie să fie un text care să se respecte cu sfinţenie.
Articolul acesta constituµonalmente ar interzice R.P.R. să treacă pe viitor la alte formaţiuni, să
sporească unele, altele să le lichideze.
Tov. Bughici: Constituµa consfinţeşte ceea ce este.
Tov. Iordăchescu: Am citit şi Constituţia poloneză şi acolo este o formulare care
precizează mai bine.
Aş propune formula aceasta: ,,Economia naţională a R.P.R. cuprinde 3 formaţiuni social-
economice: socialistă în creştere, mica producµe de mărfuri în descreştere şi particular-capitalistă
în lichidare". Şi pe urmă, în celelalte articole se dezvoltă acest lucru.
Tov. Bunaciu: La Art. 66, unde se vorbeşte de rolul tribunalului cu privire la apărarea
regimului de democrape, mi se pare că dacă se limitează numai la tribunale, se strâmtează. În loc
de „tribunal" să se pună ,justiµe".
Tov. B. Solomon: Noua lege judecătorească instituie numai tribunale de diferite grade.
Unde e vorba de instanţe speciale este vorba de instanţe maritime, militare etc. Eu socotesc că este
bună formularea, pentru că toate celelalte denumiri dispar şi rămâne Tribunalul Suprem, Tribunalul
Regional şi Tribunalul Popular.
Tov. Ofelia Manole: În Art. 8, se spune că pământul în R.P.R. aparţine celor ce-l
muncesc. La Art. 11 la formaµunile social-economice, formapunea particular-capitalistă include şi
gospodăria chiaburească. Ei nu pot să muncească singuri pământul, iar pământul aparţine celor ce-l
muncesc. Mi se pare că contrazice (sic!) şi Art. 5 care spune că mai există şi formapunea
particular-capitalistă şi care include pământul chiaburului şi contrazice şi Art. 11. Asta nu mi-e clar.
Mi se pare că Art. 3 trebuie puµn altfel formulat.
Tov. Voitec: La Art. 87, unde e vorba de dreptul de asociere, se spune în uniuni
cooperatiste. Nu e just, ci în comunităµ sau organizaµi cooperatiste. Trebuie precizat, altfel s-ar
putea spune: în U.F.D.R. etc.
Şi în ce priveşte votul, la Art. 100 se repetă votul egal, secret.
Tov. Popa Emil: La pag. 30, într-un singur loc se vorbeşte despre copil. Ar trebui
formulat că R.P.R. dă o grijă deosebită copiilor.
La pag. 9, Art. 18 spune că apără independenţa şi suveranitatea poporului român. Cred că
ar fi mai bine să spună că apără independenţa şi suveranitatea R.P.R.
Cu biserica parcă nu iese bine. Cine o să plătească pe popă?
260
Tov. Vasilichi: Ar fi bine să avem textul să-l putem confrunta şi cu Constituţia Sovietică.
Aş propune dacă e posibil să se facă exemplare şi pentru membrii C.C. ca să studieze în mod serios
Constituţia.
D.A.Nl.C..fond CC. al P.C.R. - Cancelarie, dosar62/1952,f. 3-6.
31. 1952, iuire 12. Procesul-verbal şi stenograma şedinţei Biroului Politic al CC al

P.M.R. cu privire ia: dezvoltarea industriei chimice şi a metodelor neferoase; cifrele de control de
producţie şi investiţii, prevăzute pentm anul 1953; publicarea proiectului noii Constituţii în presă;
primirea noului ambasador al U.R.S.S. la Bucureşti, lavrentiev ş.a.
PROCES-VERBAL Nr. 19
din /2 iulie 1952
Participă la şedinţă tovarăşii:

Gheorghe Gheorghiu-Dej, Iosif Chişinevschi, Gheorghe
Apostol, Alexandru Moghioroş, Miron Constantinescu, Chivu Stoica, Emil Bodnăraş şi
Petre Borilă.
Biroul Politic, în unna discuţiilor, a luat în unanimitate unnătoarele hotăriri:

I. Cu privire la cifrele de control de productie si de investitii pe anul 1953.
Biroul Politic:
a) Aprobă cifrele de control ale investiţiilor pe anul 1953, prezentate de C.S.P. şi
consideră că ele respectă în linii generale indicaţiile date de Biroul Politic;
b) Este de acord ca volumul investiţiilor să se stabilească la cifra de 21,8 miliarde lei
(20,775 miliarde investiţii şi 1 miliard rezervă) din venitul naţional, cu menţiunea ca C.S.P. şi
Ministerul Finanţelor să prezinte studiul în legătură cu scoaterea unor impozite şi taxe care încarcă
în mod nejustificat mijloacele de producţie neproductive, mai ales cele destinate industriei de
producţie specială;
c) Primeşte propunerea ca rezerva de 1 miliard lei să fie folosită în cursul anului 1953
pentru: dezvoltarea industriei chimice, crearea de baze de aprovizionare necesare industriei
alimentare, exploatarea Deltei Dunării, întărirea S.M.T. şi a centrelor mecanice S.M.T., construcţii
de locuinţe, silozuri, magazii;
d) Pune ca sarcină comitetelor regionale P.M.R. şi sfaturilor populare să mobilizeze toate
mijloacele şi forţele locale pentru dezvoltarea industriei locale, în special de bunuri de consum şi de
materiale de construcţie şi construcţii social-culturale.
e) Este de acord să se pregătească un material documentar pentru viitorul Congres al
P.M.R. care să pună în centrul dezbaterilor Congresului problema dezvoltării industriei chimice şi
a metalelor neferoase;
f) Însărcinează pe tov. Moghioroş să convoace membrii C.C. pentru a-i infonna asupra
Proiectului Cifrelor de control, de producţie şi de investiţii pe anul 1953.
II. Cu privire la măsuri pentru asigurarea S.M.T.-urilor cu piese de schimb.
1. Tov. Chivu Stoica va da sarcină unui grup de specialişti să întrunească un plan de
organizare a muncii şi asigurare a procesului tehnologic la centrele mecanice S.M.T., precum şi de
261
înzestrare a lor cu cadrele tehnice necesare, cu maşini unelte pentru ca, folosind la maximum
utilajul, ele să fie în stare să execute cea mai mare parte a pieselor de schimb şi a reparaţiilor.
2. Pentru piesele care nu vor putea fi executate de centrele mecanice S.M.T., se vor
destina 1-2 întreprinderi care vor lucra numai pentru S.M.T.-uri şi Gostaturi.
3. Se vor lua de asemenea, măsuri de înzestrare a SMT-urilor cu maşini-anexe pentru
folosirea din plin a tractoarelor.
ID. Cu privire la lărgirea colaborării economice cu R.D. Germană.
1. Biroul Politic este de acord să se trimită în R.D. Germană o delegaţie formată din
tovarăşii Miron Constantinescu şi Chivu Stoica, însoţiţi de specialişti, pentru a discuta încheierea
unor convenţii de colaborare economică în interesul industrializării socialiste şi măririi producţiei
ambelor ţări.
2. Tov. Al. Moghioroş va redacta un Proiect de Hotărîre, în baza căreia tov. Miron
Constantinescu şi Chivu Stoica sunt însărcinaţi să prezinte Biroului Politic în termen de 10 zile un
Plan concret de colaborare economică cu R.D. Germană şi documentarea necesară.
3. Tov. Chivu Stoica va redacta o scrisoare către tov. M. Răkosi cu rugămintea de a
aproba trimiterea în R.P. Ungară a unui grup de specialişti şi cadre tehnice, pentru a însuşi
experienţa muncitorilor şi tehnicienilor maghiari în exploatarea şi prelucrarea bauxitei.
IV. Cu privire la publicarea în presă a proiectului noii Constituţii.
Tovarăşii Iosif Chişinevschi şi Leonte Răutu vor redacta un comunicat al Comisiei de
pregătire a Proiectului noii Constituţii, în care se va arăta că, Comisia (sic!) a discutat proiectul, i-a
dat formă definitivă şi a hotărît să-l supună dezbaterii publice.
Proiectul de Constituţie va fi trimis primilor secretari regionali P.M.R. pentru a lua
cunoştinţă de conţinutul lui, după care vor fi convocaţi la C.C. pentru a primi lămuriri şi a prelucra
Planul dezbaterii publice a Proiectului de Constituţie.
V. Cu privire la primirea noului Ambasador extraordinar si plenipotentiar al U.R.S.S.
Tov. Lavrentiev va fi întâmpinat în Gara Băneasa de tov. Iosif Chişinevschi din partea
Guvernului, de tov. Bughici şi de miniştrii adjuncţi ai Ministerului Afacerilor Externe, precum şi
de alţi tovarăşi din conducerea ministerului.
ss. Gheorghe Gheorghiu-Dej ss. Iosif Chişinevschi

ss. Alexandru Moghioroş ss. Petre Borilă
ss. Miron Constantinescu ss. Chivu Stoica
ss. Gheorghe Apostol ss. Constantin Pârvulescu
ss. Emil Bodnăraş
Stenograma
din 12 iulie 1952
Au luat parte la şedinţă tovarăşii: Gheorghe Gheorghiu-Dej, Gheorghe Apostol,

Alexandru Moghioroş, Miron Constantinescu, Chivu Stoica, Emil Bodnăraş, Petre Borilă
Tov. Gheorghiu-Dej: Tov. Chişinevschi nu poate să ia parte la şedinţă, o să-l informăm

pe urmă.
Cifrele de plan pe 1953, constituie un material foarte bogat, foarte interesant în special în
ce priveşte venitul naţional, repartiţia venitului naţional, investiţiile capitale, în primul rând cele
legate de apărare. Este o lucrare mare.
262
Tov. M. Constantinescu: Aş putea face un rezumat scurt.
Tov. Gheorghiu-Dej: Din venitul naµonal, ce reprezintă cheltuielile de apărare faţă de
totalul investiţiilor, cu cât contribuie Sovromurile?
Cifrele, după părerea mea, sunt aproape de adevăr, este o lucrare studiată, sigur, trebuie
acum aşteptată lucrarea Ministerului de Finanţe şi a C.S.P. cu privire la impozite, taxe şi beneficiile
incluse în armament şi muniµuni, care nu dau venit.
Tov. M. Constantinescu: (Face un rezumat asupra raportului).
Trebuie să spun că, din nefericire, anul viitor va trebui să ne concentrăm în privinţa
investiµilor în sectorul social-cultural numai pe câteva mari şantiere, ,,Casa Scânteii", Centrul
cinematografic, teatrul muzical, construirea de cămine şi şcoli necesare rezervelor de muncă. O
serie de alte investiµi culturale prevăzute în Planul cincinal, va trebui să le amânăm, pentru că nu
vom putea face faţă.
Tov. Gho!Orghiu-Dej: Ba vom face şi alte lucrări, vom sili să facă jos, local, o serie de
lucrări pentru care înainte apelau la buget; să le facă cu mijloace locale. Există rezerve foarte
serioase. Primesc ajutor organizatoric, o impulsionare politică şi apoi concret să-şi facă planul.
Tov. M. Constantinescu: Din cauza politicii financiare s-au pus impozite şi beneficii
mari pe mijloace de producµe. Mijloacele de producµe nu sunt mărfuri. La noi tot tabloul este
diformat, din cauză că pe mijloacele de producµe s-au pus beneficii şi impozite foarte mari.
Tov. Bodnăraş: Din sabotarea producµei mijloacelor de producµe.
Tov. Gheorghiu-Dej: Odată am ridicat chestiunea aceasta? În 1949, în 1950 şi 1951. Vă
aduceµ aminte că discutam. Ajungeam acolo că cca. 50% din volumul total al investiµilor
reprezentau diferite taxe şi impozite. Făceam investiµi de 100 miliarde, de fapt făceam 50. Noi
deformam lucrurile şi ne lăudam că facem investiµi, în realitate a fost o înşelare.
Tov. M. Constantinescu: În felul acesta au fost tăcute investiµile şi pentru înzestrare şi
investiµile militare.
De la pagina următoare se analizează o a doua ipoteză, în cazul că nu se poate accepta
prima ipoteză (Citeşte).
Dacă nu mergem pe prima ipoteză, ar trebui să se facă o serie de reduceri, n-am putea
face investiµile la nivelul propus în industria metalurgică, nici în industria carboniferă, ar trebui să
renunţăm la o serie de uzine importante din planul de electrificare; până acum s-a renunţat la unele
mici, dar acum ar trebui renunţat la unele mari cum este Borzeşti, Petroşani şi la programul lărgit
de dezvoltare al industriei chimice, la deschiderea de noi mine în industria metalelor neferoase etc.
De aceea consideră că aceasta a doua ipoteză de a merge pe cifra de 430 miliarde, ar
însemna prea mari sacrificii în domeniul economic, care ar avea repercusiuni şi asupra
posibilităµlor de apărare. Deci susµnem propunerea ca Biroul Politic să aprobe cifrele propuse de
noi, de 20,5 miliarde pentru investiţii, 1,2 miliarde pentru rezerve, în total 21,8 miliarde din venitul
naµonal al R.P.R., ia care se adaugă aportul U.R.S.S. şi al Ungariei.
În continuare se arată balanţele, ele sunt bune; pentru prima oară acoperă. Mărim
exportul foarte serios. De exemplu la ciment anul trecut am produs 1,2 milioane tone, anul acesta
1,7, anul viitor vom produce 2,3 milioane tone. Realizăm şi apărarea, şi sectorul economic şi
exportul la ciment, dacă vom respecta aceste cifre dacă vom fi economici şi nu vom mai avea
gâtuiri. La cherestea se acoperă cu condiµa măririi planului de cherestea faţă de ceea ce era
prevăzut în Planul cincinal. Ţinând seamă de recomandările de la C.A.E.M., trebuie să mărim
planul la cherestea.
La oţel beton avem un deficit de 70 mii tone din 180 mii care ar fi necesar, ar trebui
acoperite din import. Noi credem că aceasta se va putea face mai ales din U.R.S.S. şi Germania
Răsăriteană.
263
Tov. Gheorghiu-Dej: Aveţi de făcut ceva propuneri?
Tov. Bodnăraş: Dacă îmi permiteţi să pot pleca, am o şedinţă cu comisia.
Eu sunt de acord cu propunerile C.S.P. Cred că cifrele propuse sunt realizabile. Cred că
este bine ca Biroul Politic să aprobe volumul de investiţii la 465 miliarde şi cu repartiţiile cum
propune C.S.P. pentru grupa apărării, grupa II-a, grupa de bază pentru crearea potenţialului
economic.
În ce priveşte apărarea, văd posibilă încadrarea în cifra de cca. 5 miliarde, deşi aici C.S.P.
face o presupunere de care n-aş putea să afirm că este justă. Aici la pag. 5 (Citeşte).
C.S.P. consideră că se mai pot reduce 5 miliarde, noi vom analiza în comisie, dar cred că
o parte din sarcini pot fi trecute şi în primul trimestru al anului 1954. Socotesc chiar, cu această
observaţie, că, cifrele sunt reale. Nu sunt de acord cu propunerile.
Noi vom face tot posibilul.
Rog să mi se la<ie materialul şi tabelul cu impozitele, să putem calcula reducerile efectiv
luând ca bază aceste cifre de control.
Tov. Gheorghiu-Dej: Tov. Chivu trebuie să facă asta.
Tov. Bodnăraş: Vom face împreună.
Tov. Apostol: Eu sunt de acord.
Tov. Gheorghiu-Dej: Vreau să atrag atenţia, că suntem în curent cu situaţia în care ne
găsim şi cele ce ne propunem. Cu toate reducerile şi calculele care se fac şi măsurile care le propun,
totuşi rămâne pentru a doua parte al anului 1952 şi pentru 1953 un efort foarte serios de făcut.
Deci la voi, când discutaţi în comisie, trebuie să ţineţi seama de acest lucru.
În primul rând, odată pentru totdeauna să punem capăt acestei stări nesigure, cu
schimbăJi şi adausuri în decursul planului şi să nu vă faceţi iluzii în legătură cu rezerva, pentru că
rezerva este pentru alte chestiuni.
În ce priveşte construcţiile, la Ministerul Forţelor Armate se fac o serie de propuneri de
cluburi, care amâna şi o serie de alte lucruri, care trebuie făcut economicos şi cu un control sever.
De câteva ori am cerut crearea unui organism special care să supravegheze investiţiile la Ministerul
Forţelor Armate şi să caute a face economii, fără să micşorăm volumul acestor investiţii.
Avem pierderi şi de altă natură: pierderi de materiale, distrugere de materiale. Se pune
problema întretinerii materialelor pe care le dăm Ministerului Forţelor Armate. Trebuie cineva, în
mod special să se ocupe, proiectele şi muniţiile să fie bine puse, unse, aranjate, controlate,
mate1ialele militare să fie în ordine. Deci, problema aceasta pentru voi, trebuie să constituie o
preocupare de cea mai mare însemnătate. Noi înzestrăm armata cu ce are nevoie, facem mari
sac1ificii şi ceea ce dăm acolo măcar să fie apărat, să fie păstrat în bune condiţiuni. Trebuie văzut ce
se poate recupera din materiale vechi. Să fie o evidenţă strictă, zilnică, să fie o ordine şi să
îngrijea~că foarte bine acela care are în grijă toate lucrurile acestea.
O pierdere nu înseamnă o pierdere numai pentru Ministerul Forţelor Armate, ci o dublă
pierdere pentru economia naţională: trebuie făcut ceva în plus şi să acoperi ce se pierde.
Deci, problema păstrării în condiţiuni optime, ca lumina ochilor din cap, a armamentului,
a muniţiilor, trebuie să fie o preocupare din cele mai mari ale noastre, şi combătută cu toată
seriozitatea tendinţa care s-a manifestat la o serie de elemente la Ministerul Forţelor Armate, de a
minimaliza, de a privi uşuratic cheltuielile care se fac. Fiecare leu trebuie apărat.
Odată pentru totdeauna să ştim că nu mai schimbăm; ceea ce faceţi acum trebuie să fie
precis, măcar în linii mari, să nu spuneţi la mijlocul anului că mai trebuie să facem cutare şi cutare,
că atunci nu mai este plan.
Să fie o colaborare foarte strânsă între organele militare şi organele industriei
producătoare de produse speciale.
264
Să realizăm o uşurare, pentru că aceasta va însemna o uşurare considerabilă şi să vedeţi
ce realizăm. Atunci concentrăm mai mult sectoarele legate de apărarea naţională. Valorează mai
mult decât orice, dacă ţi-ai creat mijloace, să dai de 2-3 ori mai multă producţie. Asta numai sub
rezerva aprobării din partea consilierilor, să-şi spună ferm apărarea, să nu fugim apoi şi să dăm din
colţ în colţ ci, să ştim precis ce facem. Ar fi cca 500 milioane lei.
Tov. Bodnăr.tş: Este o condiţie, ca Planul pe 1952 să fie realizat. Aici nu suntem siguri.
Tov. Gheorghiu-Dej: Tov. Chivu mi-a confirmat lucrul acesta de câteva ori. Am stat de
vorbă cu Loncear, sunt o serie de cauze care au împiedicat realizarea, unele de ordin subiectiv,
altele de ordin obiectiv.
Noi n-am avut o industrie propriu-zisă pentru dotarea armatei. Ce am moştenit de la
burghezie? Nişte întreprinderi rudimentare. În principal, dotarea se baza pe import, eram legaţi de
cutare ţară şi ne costa o mulţime de bani.
Noi, în 1950, am discutat, am prevăzut, am pornit la organizarea producţiei speciale; în
1951 s-a început; propriu zis în 1952 noi am ieşit din stadiul de organizare şi de precizare a
lucrurilor şi ne-am propus un plan. Din nenorocire, n-am avut documentaţie tehnică la timp. Dacă
am fi avut cadrele necesare, materialele şi maşinile şi tot ce trebuie, acum nu putea fi vorba de
nerealizare.
Acum o serie din aceste cauze dispar. Din U.R.S.S. ne vine utilajul, întreprinderile sunt
profilate, se ştie de ce cadre avem nevoie, de ce materiale. Pentru că i-am luat de câteva ori şi i-am
zgâlţâit, s-au obişnuit anumite rezultate.
Din cele ce tov. Loncear şi Chivu mi-au spus în ultima şedinţă care a avut loc, tovarăşii
văd posibilitatea, printr-un efort susţinut, de realizare a sarcinilor de plan pe 1952.
Tov. Bodnăraş: Nu se putea realiza pe 1952. Tocmai în şedinţă s-a evidenţiat.
Tov. Gheorghiu-Dej: Poate o mică nerealizare.
Tov. Bodnăraş: Vom putea avea peste câteva zile tabelul real. Tovarăşii sovietici ne-au
prevenit să calculăm acum pe real, nu entuziasmăm pe nimeni dacă venim numai cu cifre.
Tov. Gheorghiu-Dej: De ce am calculat pe nereal?
Tov. Bodnăraş: Acum e stabilit, am prevenit încă în mai anul trecut.
Tov. Gheorghiu-Dej: Asta este de nepermis acum să micşorăm cu 500 milioane
investiţiile, înseamnă o jumătate miliard în plus pentru 1953.
Tov. Bodnăraş: Nu e neapărat aceasta. Cred că am greşit să spunem că planul va fi
realizat.
Tov. Gheorghiu-Dej: Eu sunt de acord să mergem pe real, să înţelegem prin real
maximum de efort.. Asta este prost că şi Ministerul Forţelor Armate face uneori cereri greu de
realizat, nereale. Cine ne-a împins la situaţia aceasta?
Tov. Bodnăraş: Ştiţi bine că cererile acestea nu au fost făcute de noi, ci de specialiştii
noştri sovietici, de specialiştii sovietici de la Ministerul Metalurgiei.
Tov. Gheorghiu-Dej: Foarte bine, dar de ce nu le realizăm?
Tov. Bodnăraş: Pentru că nu am primit utilajele pe care am contat.
Tov. Gheorghiu-Dej: De ce? Totdeauna trebuie condiţionat. În materie de economie şi
de producţie sunt lucruri absolut precise, aici se poate calcula.
Tov. Bodnăraş: Cum putea, prevedea în mai 1951, că, cererea va fi soluţionată, abia în
mai 1952?
Tov. Gheorghiu-Dej: Depinde şi de noi. Să ţinem seama de experienţa de până acum.
Aceste „glume" pe care ni le-am permis, reprezintă un fel de atitudine copilărească. Ce ne
propunem în viitor? Totul să fie bazat pe date precise, ferme, pe calcule. Să nu ne propunem
265
produse fără ca maşina 3ă fie instalată. Aşa trebuie să facem, trebuie categoric precizat. Lucrurile se
complică şi prevăd că vom avea foarte multă bătaie de cap.
Tov. Bodnăraş: Şi va trebui să ne ducem şi în Ungaria şi Cehoslovacia şi să tratăm.
Aseară s-a întrebat de la Moscova dacă am pregătit comisia pentru trimiterea în Ungaria şi
Cehoslovacia. Am spus că nu suntem încă gata. Dar va fi bine să studiem de pe acum alcătuirea a
două comisiuni guvernamentale şi pentru partea financiară şi economică.
Tov. Gheorghiu-Dej: La lucrul acesta, toată experienţa ne arată că trebuie să punem
economişti capabili, pe cei mai buni, să nu lăsăm Ministerul Forţelor Armate să facă socoteli cum
se pricep ei, pentru că tot noi pierdem. Să trimitem pe cei mai buni economişti, inginerii cei mai
capabili. Numai aceasta ne va scuti de prostii.
Tov. Bodnăraş: Şi cred că trebuie să profităm, să meargă şi cineva de la industrie, să
vadă cum e organizată acolo.
Tov. M. Constantinescu: O întrebare. Şi în Planul pe 1953 este un sâmbure de irealitate
în planul de dotare. Dacă maşinile cu care trebuie să producem anumit armament vine şi în iunie
1953, de ce menţinem noi programul fizic până la 31 decembrie 1953? Este clar că atunci trebuie
să intrăm şi în prima jumătate 1954.
Tov. Bodnăraş: După ce vom analiza cu Comisia sovietică planul real pe detaliu, vom
cere ca ceea ce este comandat prin Convenţie, să primim la termen.
Tov. Gheorghiu-Dej: Aşa trebuie făcut. Industria noastră trebuie să prevadă toate
obiectele care vin cu întârziere, să stabilească graficul şi procesul de lucru în aşa fel încât, dacă ne
vin nişte maşini, să le monteze numai.
Tov. Bodnăraş: Trebuie să ne folosim de prilejul că e comisia aici.
Tov. Gheorghiu-Dej: Numai voi militarii?
Tov. Bodnăraş: Prima sarcină cu stabilirea necesităţilor e cu militarii. Partea militară se
termină azi. Ei vor face propuneri, ce credem că urmează să se repartizeze ca sarcină cehilor, ce
credem că trebuie să producem noi, pentru definitivarea propunerilor sale.
Ei, de luni, încep să lucreze cu Planul de stat şi Industria şi merg să verifice posibilităţile.
Tov. Gheorghiu-Dej: Neapărat trebuie să luaţi cu voi pe cei mai capabili.
Tov. Bodnăraş: Ei vor analiza materiile prime, posibilităţile, ei au cifrele de control şi
vor stabili împreună planul. După aceea pleacă comisiile în Cehoslovacia şi Ungaria să trateze. La
sfârşitul săptămânii suntem gata cu totul.
La sf'arşitul săptămânii propun să facă raport în faţa Biroului Politic.
Tov. Gheorghiu-Dej: Întrucât noi răspundem de ceea ce facem, trebuie foarte serios
puşi cei mai buni oameni.
Tov. M. Constantinescu: Arsene, Bănuş.
Tov. Gheorghiu-Dej: Loncear. Cei mai buni. Tov. Chivu şi voi să prezentaţi nevoile de
cadre tehnice, ingineri, maiştri pentru fiecare unitate, câţi aveţi şi câţi vă mai trebuie şi tabele de toţi
inginerii şi tehnicienii care au lucrat la producţia militară, oriunde, indiferent de situaţia lor.
Tov. Bodnăraş: Putem crea şi regim special pentru ei, să stea acolo să nu se mişte. Pot să plec?
Tov. Gheorghiu-Dej: Eşti de acord cu materialul?
Tov. Bodnăraş: Cu observaţia să precizăm lucrurile cu ajutorul comisiei. (Pleacă).
Tov. Chivu Stoica: Sunt complet de acord cu planul şi cu repartiţiile.
Vreau să atrag atenţia să nu se calculeze planul înainte ce se pune în funcţie o maşină etc.
Tov. Gheorghiu-Dej: Voi trebuie să băgaţi de seamă să nu-l umflăm în mod nereal.
Aveţi două capitole mari, Capitolul Maşini-unelte şi Capitolul Materiale. Oamenii ne
privesc pe noi. Maşinile unelte pe capacitatea unităţilor existente iar nu sunt o p,roblemă, acelea
266
care sunt, sunt planificate. Dacă unele sunt legate de altele care trebuie să vină din import, de asta
trebuie ţinut seama. Trebuie văzut totul în strânsă dependenţă de factorii realizării planului. Trebuie
să deschideţi bine o.:hii.
Tov. Chivu Stoica: Vreau să atrag atenţia că noi în viitor nu vom putea plasa în interior
maşinile pe care le fabricăm, de exemplu tractoarele, nu le putem pune pe toate în exploatare.
Tov. Gheorghiu-Dej: Se pot exporta. Trebuie văzut dacă nu pierdem, căci sunt mai
scumpe decât în URSS.
Tov. M. Constantinescu: Trebuie să cerem asentimentul U.R.S.S. căci sunt de tip
sovietic, dacă vrem să exportăm.
Tov. Chivu: Anul viitor vom avea o capacitate mai mare la producţia de maşini unelte;
ar trebui găsită plasare interioară. Ministerele au cheltuit banii pentru altceva şi n-au bani pentru
maşini-unelte. Să fie pr<!văzuţi bani pentru maşini-unelte. S-au planificat banii pentru acest scop şi
au fost repartizaţi în altă parte.
Vreo 1000 tractoare vor putea fi plasate la export. Maşini-unelte nu cred că trebuie
exportate. În planul de investiţii să fie complet acoperită plata maşinilor unelte.
Tov. Hossu merge pe un plan mare de prefabricate, noi suntem în faza experimentală şi
consider că e necesar să se prevadă o oarecare cantitate şi pentru asta.
Tov. M. Constantinescu: E prevăzut.
Din cauza creării Sovromutilajului Petrolifer, o parte din sarcinile Reşiţei, mai mărunte,
trebuie să le transferăm la alte fabrici şi am discutat cu tov. Chivu dacă nu le putem transfera la
această fabrică din Bucureşti.
Tov. Gheorghiu-Dej: Noi trebuie să rezolvăm problema în mare. Pe măsură ce
descărcăm Reşiţa de comenzile pentru industria petroliferă şi încărcăm pe aceasta din Bucureşti, se
eliberează întreprinderi metalurgice care lucrează pentru industria petroliferă. De exemplu
,,23 August" face motoare. Să le facă Neftmaş.
Tov. Chivu: Motoare nu, toate celelalte uzine care lucrează utilaje petrolifere intră în
Neftmaş şi planul este aprobat aproape dublu anul viitor şi să nu se mai aducă din import.
Reşiţa cu toate celelalte uzine va fi complet ocupată cu utilaj petrolifer şi atunci pentru o
serie de produse, ca construcţii (sic!) metalice grele trebuie găsit plasament în altă parte. Singura
este aceasta din Pieptănari, care este aproape gata, în septembrie va fi gata.
Ne-am gândit să propunem şi montarea părţii a doua care este întreruptă. Această uzină
poate să execute lucrări pe care nu avem unde să le executăm.
Tov. Gheorghiu-Dej: Noi am stabilit altceva: s-o mutăm.
Tov. Chivu: S-o mutăm în Moldova. Până ce ne pregătim, tot va sta nefolosită.
Tov. M. Constantinescu: Laminatele nici nu sunt potrivite pentru Moldova. Noi
propunem ca aceasta din Moldova s-o asigurăm cu laminate potrivite pentru proiectul sovietic, iar
cele profilate aici, să le montăm şi să le folosim.
Noi am oprit terminarea părţii a doua. Din studiu reiese însă că, pentru fabricarea
automobilelor în Moldova, va trebui proporţii de laminate mai mari şi în alte dimensiuni.
Tov. Gheorghiu-Dej: E mare păcat că la Bucureşti, la un bombardament poate fi culcată
la pământ.
Tov. M. Constantinescu: Aici vom trece o parte a Reşiţei.
Tov. Chivu: Când a fost tov ...... ." l-am dus la Pieptănari şi a spus că mai mult pierdem
aşa dacă stau; consideră că e o mare lipsă a noastră.
Aşa este în text.
267
Tov. Gheorghiu-Dej: Trebuie să reamintim că această uzină a fost făcută în mod
anarhic, că a fost concepută pentru altceva şi atunci iese cfupăceală. Noi n-am prevăzut o uzină de
asemenea proporţii. Problema Reşiţei a intervenit mai târziu, ulterior ne-am gândit să-i dăm profil.
Tov. Chivu: Construcţia de la Pieptănari o suportă Ministerul Construcţiilor. Noi
propunem să facem ceva studiat. Nu neg vina celor care au studiat problema. Dar va fi numai
cazangerie.
Tov. Gheorghiu-Dej: Dare în Bucureşti. Nu spun că nu trebuie, dar de ce să băgăm aici?
Tov. Chivu: Suntem în situaţia că trebuie tăcut. Târziu ne-am dat seama.
Tov. M. Constantinescu: S-a tăcut o greşeală. Asta s-a ascuns guvernului. În faţa
aprobării lui Luca, Macovei a fost dus de nas de doi ingineri care au amplasat fabrica aici, deşi am
recomandat s-o amplaseze în altă parte - pentru un atelier geologic au supra dimensionat-o. Când
s-a văzut, era pe jumătate montată şi ne-am gândit cum s-o utilizăm totuşi. Acei oameni sunt daţi în
judecată. S-a tăcut o greşeală foarte serioasă.
Tov. Gheorghiu-Dej: Cheltuim şi bani şi forţe de muncă şi poate fi uşor pusă la pământ.
La fel şi „Griviţa" şi nu avem unde să facem vagoane şi trebuie prevăzut. Fabrica aceea nu
corespunde nici planului de sistematizare.
Tov. M. Constantinescu: Propun să nu facem nimic nou, ci să terminăm ce este tăcut pe
jumătate, hala întâia e gata şi să se facă şi cealaltă.
Tov. Borilă: Să facă propuneri şi să nu hotărîm acum.
Tov. M. Constantinescu: În legătură cu referatul, ce aveţi de spus?
Tov. Chivu: Am spus că sunt de acord cu documentul, cu repartiţiile şi cu tot materialul.
Tov. Moghioroş: Este un material documentat, cere într-adevăr un efort mare. Trebuie
să mobilizăm resursele interne.
Tov. Gheorghiu-Dej: Consider că s-a menţinut în linii generale după indicaţiile date de
Biroul Politic. Este bine că ne propunem să facem o rezervă şi trebuie s-o prevedem pentru lucruri
neprevăzute, pentru industria chimică şi pentru nevoile unităţilor de producţie alimentare, trebuie
tăcute gospodării aşa cum au fost tăcute la Canal, pe lângă mari centre industriale trebuie tăcute
asemenea gospodării. Trebuie începute lucrările de planuri de irigaţie, lucrări pregătitoare, căci
dacă nu luăm măsuri să asigurăm baza aceasta, va fi foarte greu.
Trebuie întărite centrele mecanice ale S.M.T. ca ele să poată asigura pe deplin reparaţiile
generale şi reparaţiile curente, să nu mai avem bătaie de cap cu ele căci costă foarte mult. Trebuie
tăcute noi centre, noi S.M.T.-uri . Trebuie să luăm anul viitor, încă din toamnă măsuri pentru a
întări munca politică şi organizatorică de creare a noi gospodării colective şi, în principal, T.O.Z.-
uri. Trebuie să punem la dispoziţie mijloace mecanice, am rămas în urmă în această perioadă,
lucrurile nu merg de la sine.
Pe aceste 1,5 miliarde să nu pună ochii Bodnăraş pentru alte lucrări, ci trebuie să le dăm
pentru mijloace de larg consum unde putem să dăm, nu pentru comerţ, ci pentru a crea baze. De
exemplu vom începe exploatarea Deltei Dunării şi trebuie tăcute investiţii. Ea are imediat
rentabilitate foarte mare, sau la Bârlad putem face lucruri frumoase cu mici investiţii care pot
asigura aprovizionarea acestor centre.
În problema de locuinţe poate vor surveni unele lucruri în plus.
Dar, în principal, să ne îndreptăm spre sectorul productiv, să mărim volumul produselor
de larg consum care ne dau şi cea mai mare parte din acumulări. Trebuie să creăm condiţiile ca să
scăpăm de cartele.
268
Trebuie să asigurăm minimul necesar de construc?i pentru depozite, silozuri, magazii etc.
şi să creăm un număr de baze de aprovizionare. Sigur să mobilizăm şi mijloacele locale combinate
cu ceva ajutor de sus.
Sunt o serie de sarcini şi să vedem ce mai trebuie făcut pentru a întări efortul nostru. Să
cheltuim cât se poate de economic, a face chiar mai mult cu suma prevăzută pentru acest sector de
larg consum.
Dacă mai este necesar să adăugăm ceva în 1953, să pregătim de pe acum şi să ştim dinainte
ce avem nevoie pentru agricultură, pentru bazele de aprovizionare a centrelor orăşeneşti, pentru
industria uşoară, pentru industria chimică, deocamdată ceva pentru început, mai mult în 1954.
Anul 1953 se va caracteriza prin aceea că vom stabili un plan special şi propun ca la
Congresul Partidului care îl vom avea, să punem în centrul acestui Congres, în afară de problemele
interne de partid, problema tineretului care trebuie luată serios, să punem problema industriei
chimice, bătălia pentru descoperirea rezervelor de materiale neferoase etc. Problema minerilor a
fost deja pusă, a căpătat perspective, acum primeşte perspective industria metalelor neferoase şi
industria chimică, care (sic!) sunt legate de cercetarea solului, adică rezervele exploatabile, crom,
nichel, aramă, mică etc. Trebuie să facem chiar un plan special preliminar, pentru a putea fi pus la
Congres ca problemă centrală.
Eu sunt de acord cu planul şi propun să-i primim cifrele de control, cu observa?a că,
pentru înzestrarea armatei, pentru industria militară, să scoatem impozitele şi să orientăm după
experienţa sovietică, să lichidăm stările vechi de lucruri unde planul de investipi apare umflat.
Trebuie făcut un studiu împreună cu Ministerul de Finanţe pe care să-l prezentăm conducerii
partidului.
Acum se cere efort pe două linii: 1) pe linia realizării cifrelor de control, măsuri politice,
tehnice, organizatorice şi 2) pe linia mobilizării rezervelor locale. Să punem sfaturile să facă
propuneri concrete pe linia construcţiilor social-culturale, aici să împingem şi pe linia producpei
locale: produc?e de cărămizi, materiale de construc~e. produse de larg consum, cu un mic ajutor
de sus, cu un mare ajutor de jos. O să coste la început mai mult, dar apoi o să meargă.
Am luat ca titlu de experienţă această unitate mare care se creează la Canal. Din nimic,
s-a creat o bază de aprovizionare pentru un număr mare de oameni. Se încadrează în preţul de cost
planificat, prevede să nu aibă pierderi în 1953. În 1952, pierderile planificate nu sunt considerate ca
pierderi planificate, abia au făcut investi~i. Asemenea lucruri pot fi făcute şi în alte locuri.
Trebuie să organizăm Direcpa Generală de Exploatare şi exploatarea Deltei Dunării, să
nu ne propunem să facem mult, ci să ne concentrăm forţele asupra unui obiectiv care să se dea
produse imediat. Tot ce investim acolo, imediat să şi producă. Chiar dacă nu dă optim, dar să ia
curs. Iar altele - o livadă, o vie, acestea nu cresc dintr-odată - o să dea mai târziu. Să facem un
combinat să dea şi produc?e imediată şi să pregătească pentru perioadele celelalte. Eu cred că, în
2-3 ani, Delta poate să ne aducă venit. Trebuie doar o echipă de pionieri şi de dat sprijin în maşini.
Noi trebuie să-i încurajăm, să coordonăm şi să controlăm, trebuie să dezvoltăm la maximum
inipativa acestor unităp.
În concluzie, aprobând aceste cifre de control, să mobilizăm deci pe 2 linii mijloacele şi
forţele pentru realizarea concretă a acestora. În acelaşi timp, să întocmim un plan de acpune
concret pentru mobilizarea regiunilor, pentru a pune sarcini concrete regiunilor ca, la rândul lor, să
mobilizeze mijloacele şi forţele locale din regiunea respectivă, nu în general şi nu pentru orice, ci
pe anumită linie, pnând seamă de caracterul şi specificul regiunii, şi să ştim în linii generale cam ce
pot ei realiza cu mijloace, cu forţele proprii şi cu ce anume putem să-i ajutăm. Şi cred că ar trebui
pe linia aceasta să însărcinăm oameni speciali cu obiectivul acesta.
269
Sunteţi de acord? (Toţi tovarăşii sunt de acord).
Tov. Miron Constantinescu să informeze pe tov. Chişinevschi şi Pârvulescu, ca şi ei să-şi
dea acordul.
Poate n-ar strica, tov. Moghioroş să convoace comuniştii din C.C. pentru a le face o
informare cu privire la aceste cifre de control, ca să nu-i punem în condiţii de inferioritate, cadrele
din economie să le cunoască şi ei nu. N-ar strica, chiar comitetele regionale de partid să fie
informate. Trebuie gândit cum este mai nimerit, de făcut în mod sintetic, fără cifre.
Tov. Borilă: Fără Ministerul Forţelor Armate.
Tov. M. Constantinescu: Ar fi bine să convocăm comitetele regionale pentru asta,
atunci când vom avea cifrele de plan şi să le dăm numai partea ce le priveşte. Acum să convocăm
numaiC.C.
Tov. Gheorghiu-Dej: Bine. Deci se primesc planul şi propunerile care s-au făcut cu
privire la orientarea noastră în legătură cu rezerva cum s-o cheltuim, în legătură cu resursele locale,
chimia, Delta, SMT, şi concret trecem la rezolvare.
Tov. Apostol: Stăm foarte prost cu piesele de schimb. Probabil va fi nevoie de 1-2 fabrici
pentru că Metalurgia nu este în stare să ne pună la dispoziţie, să asigure piesele de schimb.
Tov. Gheorghiu-Dej: Problema pieselor de schimb trebuie rezolvată în mod ştiinţific.
Anumite piese pot fi făcute de centrele mecanice, aici trebuie să punem accentul, să folosim utilajul
la maximum. În URSS fac şi cutii de viteză, o serie de piese ca şi la uzine.
Aceste centre mecanice trebuie puse în condiţiuni ca ele însele să facă nomenclatura
pieselor necesare la maşinile unelte ale S.M.T., un număr de piese. Şi să desemnăm o fabrică
pentru fabricarea pieselor de schimb care nu pot fi făcute de aceste centre.
Tov. Chivu: S-o construim.
Tov. M. Constantinescu: Fabrica de la Roman să devină fabrică de piese de schimb
pentru tractoare. S-o dezvoltăm pe aceea. Trebuie făcut un plan special pentru repararea de piese.
Tov. Gheorghiu-Dej: Propun să fie luate sub obiectiv centrele mecanice, de făcut o
grupă de specialişti care să asigure procesul tehnologic şi organizarea muncii la centrele mecanice,
pentru a folosi întreg utilajul care le-a fost dat. Sunt convins că 50% stă nefolosit.
Chestiunea aceasta este legată de problema cadrelor tehnice, strungari, frezori, de
problema salariilor, de sistemul muncii. Să pună şi munca în acord, să câştige, să aibă avantaje. Nu
este un atelier, ci un fel de întreprindere industrială.
Pe linia cadrelor, a oamenilor necesari acestor centre mecanice, pentru aceasta trebuie în
mod special făcute angajamente cu elevii de la Rezervele de Muncă, să meargă special cu
destinaţia centre mecanice. Nu şcoli speciale. Şi s-au profilat pt. 60-70 meserii.
Deci un plan privitor la centrele mecanice ale S.M.T., trebuie prevăzut un anumit procent
din totalul pieselor de rezerve pentru S.M.T. pentru întreţinerea în bune condiţiuni a parcului de
maşini şi tractoare, afară de piesele grele, maşini 100%, să fie executate la centrele mecanice. Sunt
unele care pot lucra şi în două schimburi, pot primi pentru alte centre, pot colabora între ele. Trebuie
văzut dacă sunt judicios puse pe teritoriu. Au tot ce le trebuie? Avem o evidenţă? Cum sunt
organizate? Ce proces tehnologic este aplicat? Dacă este cârpăceală fug muncitorii din cauza că nu
învaţă, fac numai c:upăceală şi fug şi de salariul prost. Cu maşinile-unelte ce le fabricăm la noi în ţară,
trebuie să înzestrăm aceste centre. Ele să aibă chiar o mică turnătorie, pentru a crea mai rentabil.
Ceea ce nu pot îndeplini centrele mecanice în condiţiuni bune, trebuie să li se creeze
condiţiuni optime să li se dea perspectivă de dezvoltare, ce nu pot să facă, trebuie 1-2 fabrici pentru
piese de rezervă, care ştiu că clienţii (sic!) săi sunt S.M.T. şi G.A.S.
Astfel o să ne coste mult mai ieftin şi vom rezolva problema.
270
Lupta pentru crearea de noi S.M.T.: aici am avut o pierdere foarte mare. Trebuie
numaidecât pus accent pe acele maşini care suplinesc munca manuală, sunt maşini mici,
prăşitoarele etc., ca să putem face faţă, maşini mici trase cu calul.
Tov. Apostol: Tractoare avem, dar trebuie anexe. Tractoarele le folosim numai pentru
arături.
Tov. Gheorghiu-Dej: Trebuie studiată folosirea completă a maşinilor şi tractoarelor. Nu
e rentabil să folosim tractoarele numai pentru arături.
Faceţi deci un plan privitor la atelierele mecanice, piese de schimb, înzestrarea cu cadre, un
plan de folosire optimă a maşinilor şi maşinile de care mai e nevoie să folosim tractoarele din plin.
Tov. Chivu: Noi fabricăm un tip de tractor pe roate care merge la toate.
Tov. Gheorghiu-Dej: Tractorul de 120 cai putere trebuie neapărat să fie terminat şi
supus tuturor probelor, din toate punctele de vedere. I se poate da o utilizare multilaterală.
Mi s-a raportat că la expoziţia germană este o locomobilă, un autocamion cu aburi, care trage
30 tone după sine, nu e mai mare decât un camion obişnuit şi îi pui remorci, e un tren pentru şosele, ai
baze de combustibil de cărbuni, în loc de benzină, şi e o maşină foarte simplă I-am pus ca temă lui
Gaston să vadă dacă nu se poate în loc de acţionare mecanică să folosească turbină şi generator pentru
acţionare electrică Un astfel de vehicul poate avea folosire multilaterală pentru transport., pentru industria
lemnului în locuri unde nu avem ateliere, fabrică, drumuri bune şi unde avem combustibil berechet
Poate fi de folos şi pentru agricultură, pe arii unde nu e electrică? În Deltă
Tractorul de 120 cai putere e foarte reuşit, dacă iese să-i dăm utilizare pentru canal,
pentru irigaţie. Nu facem în serie. Dacă am importa poate ar fi mai ieftin, dar atunci alte lucruri în
schimb. Fabricând aici, însă aceasta va da şi cadre", încredere în propriile forţe. Să vedem ce
utilizare putem da acestui tractor înainte de a-l pune în fabricaţie. Să-şi spargă capul inginerii, să
chemaţi pe cei de la Agricultură, de la Electricitate. În spate poţi pune un generator şi poţi să-l
foloseşti pentru transporturi grele. La fel şi locomobile. I-am spus lui Gaston, să vadă chestiunea.
Vă propun să mergem împreună să vizităm expoziţia R.D. Germane.
În legătură cu această expoziţie, aş mai propune să se organizeze ca, de la direcţiile
tehnice, de la institutele de proiectări, specialiştii, tehnicieni de la toate ministerele care au
contingenţă cu asta, personalul tehnic şi de conducere, să meargă în grupe să viziteze această
expoziţie obligatoriu. În special din ramurile industriei de maşini, electrotehnică, optică şi
ministerele respective. Şi cred nu numai din Bucureşti. În această privinţă trebuie făcut un oarecare
efort, stabilit un plan, întrucât e foarte instructiv. Să meargă din principalele centre industriale şi în
special întreprinderile specializate care au posibilitate să introducă profite care se găsesc la
expoziţie şi care sunt ultima expresie a tehnicii modeme, în special din mecanica fină şi aparate de
măsurat. Chiar dacă sunt în provincie, cei mai buni specialişti şi ingineri şi să fie aduşi în mod
obligatoriu să vadă expoziţia, nu pentru demonstraţie, dar pentru a vedea. La fel şcolile tehnice din
Bucureşti, toate.
Tov. M. Constantinescu: Şi din Ploieşti.
Tov. Gheorghiu-Dej: Să fie aduşi din raza de 50-60 km, studenţii din facultăţile tehnice,
profesorii. Şi nu numai din raza de 50-60 km, cred că n-ar strica să fie aduşi la expoziţie specialişti,
tehnicieni de la diferite ramuri, în primul rând din industria grea, industria de maşini, aparatură, de
la Craiova, Timişoara etc. Discutaţi şi cu Ministerul Energiei Electrice. Este bine să atragem
colaborarea cu Germania Democrată. Trebuie stabilit un plan concret.
După aceasta va trebui, în afară de ce am vorbit aseară, să ne stabilim un plan de
convenţii sau înţelegere cu Germania democrată pentru a trimite un număr de elevi, studenţi din cei
care au tenninat cel mai bine şcolile tehnice, pentru a-i trimite să lucreze un an de zile în
271
întreprinderile de mecanică fină pentru aparate de măsurat, care interesează
pentru metalurgie,
electromecanică, presiune, temperatură, optică, electromagnetică. Să trimitem 100-200 tineri. Noi
n-am folosit experienţa democraţiilor populare, deşi tov. Mikoian de câteva ori ne-a atras atenţia.
Tov. Chivu mi-a spus că s-au descoperit caolină, bazalt în cantităţi foarte mari, silică,
săruri de magneziu, zăcăminte mari de sulf, grafit, talc, mică etc. Sunt o serie de materiale unde am
putea interesa pe germani în cel mai mare grad. Ei au tradiţie tehnică, cadre, posibilităţi de a ne
ajuta şi să lărgim colaborarea economică, de felul celei stabilite între Ungaria şi România şi cu
Germania Democrată. Nu este oare un izolaţionism la noi?
Tov. M. Constantinescu: Ana Pauker totdeauna a împins împotriva unei apropieri.
Tov. Gheorghiu-Dej: Da. Eu propun să hotărîm trimiterea unei delegaţii în cadrul căreia
să fie tov. Miron Constantinescu, el este cu Planul, cu probleme economice, şi tov. Chivu, cu
industria de bază a ţării. Să găsim în baza înţelegerii, posibilitatea de stabilire a unei colaborări
economice cu Germania Democrată, a o interesa şi a-i prezenta lucrurile în aşa fel ca să o tenteze.
Colaborarea cu Ungaria a fost foarte mult apreciată la Moscova.
De exemplu cu caolină, să creăm cu ajutorul nemţilor câteva întreprinderi de
transformare a caolinei în porţelan de cea mai bună calitate, izolanţi etc. Să vedem ce putem face.
Tov. Borilă: Şi cu cehii.
Tov. Gheorghiu-Dej: O să facem şi cu cehii, dar mai înainte cu germanii. S-a dus Luca
acolo, nici nu s-a pregătit şi n-a ieşit nimic. Noi o să mergem pregătiţi, să-i interesăm în industria
chimică, a coloranţilor, să atragem capitalul lor.
Dacă Biroul Politic este de acord cu ce am propus, aş propune ca tov. Moghioroş, după
ce o să informeze şi pe tov. Chişinevschi, să facă un proiect de hotărîre în spiritul celor arătate, în
baza căruia tov. Miron şi Chivu sunt însărcinaţi să prezinte Biroului Politic un plan concret de
colaborare cu Germania Democrată, în spiritul colaborării cu Ungaria, dar chiar mai larg. Dacă le
convine, putem să facem o întreprindere comună. Cred că trebuie să-i interesăm în domeniul
industriei chimice. Să ne dea utilaj şi noi îi dăm marfă. La bauxit, de exemplu, să ne dea specialişti,
să ne ajute la proiectări. Trimitem în Ungaria pentru specializare.
În maximum 10 zile noi să avem gata proiectul de colaborare, pe câte linii, şi forma de
colaborare, să-i atragem în societăţi mixte pe germani, aici la noi. Să contribuie la dezvoltarea
industrială a ţării noastre. De acord? (Toţi tovarăşii sunt de acord).
Am văzut o scrisoare de la Ulbricht. Să ne pregătim specialişti pentru proiectarea minelor
de bauxit, iar lor să le dăm bauxit. Nici n-am răspuns. O să ne creadă nişte neserioşi. Nu putem
răspunde nici cu atâta întârziere. Dar avem Ungaria, care exploatează deja şi face bauxită în
cantităţi mari, au mine, au profilate minele, utilate, au cadre şi experienţă. De ce să nu trimitem
aici? De aceea cel mai târziu până luni, să se facă scrisoarea către tov. Rakosi, scurtă. Trebuie să
trimitem oameni pentru maximum 5-10 zile, bine pregătiţi, un bun constructor de la Ministerul
Construcţiilor, pe ministrul adjunct Surdu chiar, de la Comerţ să vadă cum e organizată
aprovizionarea, cineva de la Sănătate, un tehnolog şi câţiva de la Metalurgie, un tov. în problema
sistemului de salarizare a premierilor, un număr de oameni care să cuprindă întregul tablou al
lucrului din aceste mine, la fel şi problemele de administraţie. Când vin să facă un raport cu ce au
văzut şi vom şti ce utilaj, ce cadre ne trebuie. Tot în această scrisoare îl vom ruga pe tov. Rakosi să
putem trimite un număr de tovarăşi pentru specializare la ei.
Când vom şti cum stăm, o să ştim cât putem da nemţilor, putem şti cu cât vindem şi o să-i
rugăm să ne dea maşini să utilăm aceste mine. Ei ne dau maşini şi noi plătim cu bauxită, ei ne dau
un fel de credit, la altele dăm noi credit. Din discuţii va rezulta cum procedăm. Să ne pregătească o
272
echipă de specialişti pentru proiectări, grupa să vadă ce neajunsuri au avut ei la început ca să nu
facem şi noi greşelile care le-au făcut ei. Trebuie folosită experienţa unei ţări prietene.
În baza discuţiilor în Germania Democrată, întocmim apoi, concret, planul de organizare
a exploatării bauxitului. Aceasta este un capitol.
În al doilea rând, dezvoltarea industriei chimice. Cred că neapărat trebuie să-i interesăm
în domeniul industriei de coloranţi şi vopsele şi să-i atragem aici să facem industrie la baza de
materie primă, în limitele în care vor considera că pot lua parte, 1-2 întreprinderi, un combinat
chimic comun mare care să alimenteze o serie de întreprinderi pe care noi să le construim aici în
ţară, ale statului român, şi o serie de întreprinderi ale lor în R.D. Germană trimiţând acolo
semifabricate, cu obligaţia să ne dea patente, utilaje, să ne ajute să construim şi să proiectăm
asemenea fabrici de coloranţi, vopsele, lacuri etc.
În al treilea rând, industria de nemetalifere.
Şi în al patrulea rând, obiecte de mecanică fină, calibre, instrumente optice, de precizie,
de măsurătoare etc.
Şi când veţi discuta acolo, veţi vedea ce posibilităţi mai are R.D. Germană şi să stabilim
un câmp de colaborare economică cu perspective de dezvoltare, cu posibilităţi de dezvoltare.
În baza acestor posibilităţi să căutăm a lărgi schimbul de produse cu Germania
Democrată, să vedem ce produse au ei şi ne interesează pe noi ca să putem mări sortimentul de
produse în ţară. Este interesant şi pentru noi şi pentru ei.
În materie de conseive de peşte de exemplu, neapărat să rugăm pe tovarăşi să ne dea un
număr de specialişti. Ei sunt specialişti în industria de conseive de peşte. Dacă pot să ne dea o
mână de ajutor în această privinţă. La fel în problema pescuitului pe mare.
(Vine tov. Chişinevschi)
Am aprobat propunerile Comisiei de Planificare, considerăm că nu sunt în linii mari mult
diferite de ceea ce s-a stabilit, în mare s-au respectat directivele care s-au dat de Biroul Politic în ce
priveşte investiţiile.
Sunt însă tăcute unele propuneri, urmează a se face un studiu în ce priveşte scoaterea
diferitelor taxe şi impozite de pe produsele privitoare la producţia militară care umflau nejustificat
costul. Se concentrează asupra obiectivelor mari.
Considerăm că e un material documentat, bun. Pe baza aceasta să dăm însărcinare să se
întocmească Planul pe 1953.
Acoperire cu materiale avem, la unele mai puţin, însă vom putea face faţă.
În concluzie s-a stabilit:
Luare de măsuri pentru realizarea cifrelor de control.
Să fie adunaţi membrii Comitetului Central, comuniştii, secretarii regionali, care vor lua
cunoştinţă de cifrele care le privesc pe ei, să mobilizăm partidul pentru a asigura maximum în ce
priveşte aplicarea în practică.
Se va cere comitetelor regionale, sfaturilor populare regionale, să întocmească pe baza
unor directive, care le dăm mai sus, criterii de orientare. Vom însărcina şi tovarăşi care se vor
ocupa special, de a mobiliza resursele, mijloacele şi forţele locale pentru a şti concret ce înseamnă
aceasta şi încotro se îndreaptă, pentru a putea fi cuprinse şi îndrumate cum trebuie, cu un ajutor mic
de sus, pentru a asigura o serie de construcţii şi nevoi pentru care înainte se apela la buget. La fel şi
pentru mărirea volumului producţiei de larg consum, construcţii şi circulaţie.
S-a vorbit despre câteva particularităţi, cum să fie folosită rezeiva: în direcţia măririi
producţiei de bunuri de larg consum, începerea de lucrări în Deltă asemănător cu întreprinderea
273
auxiliară de la Canal, baze de aprovizionare etc. De asemeni, unele măsuri practice pregătitoare
privitoare la industria chimică.
Aici am propus Biroului Politic ca să pregătească un material documentar care să ne
permită a pune în centrul dezbaterilor Congresului partidului care îl vom avea, problema industriei
chimice şi problema metalelor neferoase. Problema industriei cărbunelui am rezolvat-o, ,,s-a dat un
impuls, o s-o amintim". Pe linia petrolului am luat măsuri şi s-a asigurat un ritm mai viu.
Din această rezervă de 1,5 miliarde o să folosim ceva pentru pregătirea în această
direc~e, să nu o risipim pe lucruri neproductive.
La sfârşit, am fficut propuneri de a stabili concret cadrul unei colaborări mai largi cu R.D.
Germană, pe principii de colaborare asemănătoare cu Ungaria, a atrage interesul Germaniei
Democrate într-o serie de chestiuni, în primul rând în industria chimică şi concret asupra
coloran~lor etc. şi a găsit forme pentru a o interesa în industria de bauxit, industria alimentară şi
mecanică fină, un număr de probleme care urmează a fi studiate cu tov. Miron împreună cu tov.
Chivu, mobilizând pe cei mai buni specialişti şi să prezinte Biroului Politic concret propuneri pe
baza cărora să poată merge în R.D. Germană Miron şi Chivu, înconjura~ de tehnicieni, economişti,
unde să ne prezentăm cu lucruri serioase şi să vedem în ce măsură pot să ne ajute în acest domeniu.
Aprecierea făcută în Consiliul C.A.E.M. de tov. Miron, unde a fost dată ca exemplu
România şi Ungaria, a fost desigur aprecierea tovarăşului Stalin, ca un fapt foarte pozitiv şi ca o
linie foarte sănătoasă. Deci pe această linie sănătoasă trebuie să colaborăm şi cu celelalte ţări de
democrape populară. Noi în practică am fost împiedicaţi în această privinţă.
În termen de 10 zile, tov. Miron şi Chivu vor prezenta Biroului Politic propuneri pe baza
cărora va trebui să stăm de vorbă cu tovarăşii din Germania Democrată.
Eu consider că are foarte mari perspective această colaborare chiar dacă nu vor avea
putere destulă de a învesti, putem să-i atragem într-o colaborare, într-o societate gigantică.
Inceputul va fi greu. Eu nu cred să nu fie interesap de exemplu, în caolina, din care se pot face
izolan~ de cea mai bună calitate. Z.ăcămintele astea sunt la zi, nici nu trebuie făcute săpături. Există
posibilităţi nelimitate, de exemplu gazul metan.
Să faceţi un proiect de hotărîre scurt cu cele ce s-au propus.
Tov. Chişinevschi e de acord?
Tov. Chişinevschi: De acord. În legătură cu Constitu~a sunt unele propuneri, trebuie
văzute dacă vrem să apară mâine.
Tov. Gheorghiu-Dej: (Citeşte propunerile).
Tov. Chişinevschi: Să nu facem comisiuni regionale şi raionale, ca aceste subcomisiuni
să nu înlocuiască organizapile de partid şi sfaturile şi aparatul pentru a primi propuneri de la masă
să fie la sfaturile regionale şi raionale, iar organizaµile de partid să îndrume şi să conducă. În URSS
toate propunerile se concentrau la Prezidiul Marii Adunării Naµonale, unde a fost un aparat special.
Noi putem să facem la Comisia Constituponală. Dacă suntem de acord, putem da un comunicat în
care să spunem să se comunice sfaturilor observaµile.
Tov. Gheorghiu-Dej: Eu, totuşi, consider că este necesar să existe un organ care să se
ocupe în mod special de aceasta. Organizaµile de partid au şi alte sarcini. Aşa cum Secretariatul
C.C. intră în biroul acesta, tot aşa poate să intre Biroul comitetului regional, respectiv raional,
orăşenesc etc., un număr de membri din Biroul respectiv. Numai că în acest organ mai trimitem o
serie de elemente din localitate, cum am atras aici pe Sadoveanu etc. Sigur că totul sub conducerea
partidului. Această comisie sau birou este un organ operativ care va lucra sub conducerea directă a
Biroului regional de partid. Din ele să facă parte un număr de membri ai biroului comitetelor
regionale, raionale, orăşeneşti.
274
Avem acum campania de colectări, cifrele de plan pe 1953 şi alte şi alte acţiuni pentru
care trebuie să răspundă comitetele regionale, raionale, organiza~le de partid. Deci, nu este vorba
de a înlocui. Eu ştiu care este temerea tov. Chişinevschi, că o să conducă comitetele de partid
aceste comisiuni şi o să-şi neglijeze munca. Din comisie o să facă parte numai câţiva secretari, să
atragă câţiva oameni, să fie puţin mai larg.
Tov. Chişinevschi: Ce vor face aceste comisii?
Tov. Gheorghiu-Dej: Vor întocmi planul în jos al adunărilor publice, îl vor supune
aprobării conducerii de partid regionale, raionale etc. respective. Fac o muncă operativă, este un
organ de lucru. Vor propune şi vor repartiza vorbitorii, profesori, ingineri, femei, din diferite
domenii de activitate. Noi nu ne închipuim că o să se dezbată numai în presă. Proiectul de
Constituţie este însuşi un instrument de mobilizare largă a celor mai largi mase. Trebuie să
interesăm aceste mase, să se manifeste într-un anumit fel. Trebuie stabilit plan pentru fiecare oraş,
sat, cătun şi comisiile să se ocupe special de treaba aceasta, sub îndrumarea comitetelor regionale,
raionale etc. de partid. Cu aceasta dăm o bază mai largă acţiunii, atragem în această acţiune o serie
de elemente care au prestigiu, autoritate, le politizăm.
Să fie o comisie mai largă în care să fie atrase şi femei, tineret, intelectuali şi un
mănunchi de 5 oameni să conducă această comisie, aceasta este operativ.
Întrucât este vorba de o acţiune foarte serioasă, este începutul campaniei de alegeri, să-i
dăm o bază largă. Acolo primesc propuneri, întrebări, le triază, le trimit şi aici trebuie un aparat
serios. Poate să fie şi la Marea Adunare Naţională.
Tov. Chişinevschi: Nu, la Comisia Constituţională.
Tov. Gheorghiu-Dej: Nu sunt de acord cu redactarea comunicatului. Nu ne trebuie
comisie operativă jos.
Tov. M. Constantinescu: Atunci reducem toată chestiunea la o acţiune tehnică
administrativă, ori noi înţelegem o mare campanie politică de ridicare a nivelului politic al maselor
şi consider că este bine să fie făcute astfel de comisii, să ducă o activitate organizatorică,
agitatorică, propagandistică, sub conducerea partidului.
Tov. Gheorghiu-Dej: Nu imităm pe polonezi, dar, dacă au avut o experienţă frumoasă
s-o luăm. Sunt două păreri. O părere să nu facem comisii jos şi treaba s-o facă sfaturile şi atunci
propun să desfiinţăm organul central, că a făcut Proiectul de Constituţie pentru care a fost
însărcinat şi nu mai are nici o atribuţie.
Ori dacă nu o desfiinţăm, ea trebuie să îndeplinească un rol anume, trebuie să ţină
legătura cu sfaturile şi organizaţiile de partid, legături cu organizaţiile de partid prin C.C.
Directivele le dă C.C., nu Comisia Constituţională. De ce am băgat 5 membri din conducere? Am
băgat Secretariatul C.C. în biroul comisiunii care să coordoneze ca să aplice în practică linia
Biroului Politic. Să nu îngustăm. Consider de foarte mare importanţă comisiile de jos. Ele să fie
largi, să fie în ele membri şi nemembri de partid, sub conducerea unui nucleu de partid. Noi cu ele
putem să activizăm masa pe linia de mitinguri, adunări, convorbiri în jurul proiectului noii
Constituţii. Nu putem să lăsăm partidul singur să facă treaba asta. Eu consider că dacă n-am face
aşa, am îngusta cadrul acţiunii în jurul unei probleme care priveşte cele mai largi mase. Este vorba
de o bătălie, vom întâmpina greutăţi, va veni duşmanul. Să nu se bată singur partidul.
Consider că am face o greşeală şi nici politic n-ar fi corespunzător nici din punct de
vedere organizatoric, să lăsăm sfaturilor sarcina aceasta.
Tov. M. Constantinescu: Mai ales în perioada aceasta sunt cel mai ocupaţi. Plus că
aceste comisii vor servi ca un sâmbure pentru viitoarele alegeri.
275
Tov. Gheorghiu-Dej: Vor fi zeci de mii de oameni mobilizaţi şi nemembrii de partid,
oameni cinstiţi,care doresc binele ţării trebuie dinadins atraşi.
Eu susţin cu toată hotărîrea propunerea care am făcut-o şi acum am mai întregit. Vedem
7, dar acum văd 17, de 3 ori 17, o comisiune largă, condusă de 5-7 oameni, care să fie asigurată
conducerea de partid.
Astfel vom prezenta Constituţia birocratic. Trebuie redactat astfel comunicatul ca să
mobilizeze. Scurt. Ce părere aveţi?
Tov. Borilă: De acord.
Tov. M. Constantinescu: Sunt de acord. Consider că aceste comisii trebuie să fie largi,
să atragem în ele stahanovişti, ţărani fruntaşi, colectivişti.
Tov. Chişinevschi: Desigur că susţin părerea Biroului Politic.
Tov. Moghioroş: Părerea exprimată de tov. Chişinevschi a rezultat din cercetarea felului
cum a fost în U.R.S.S. Acolo, la discutarea Proiectului de Constituţie stalinistă, nu a fost o astfel de
comisie. Sunt şi unele considerente pro şi contra. Însă în condiţiile noastre în momentul de faţă,
ţinând cont de forţele şi pregătirea noastră, eu sunt de acord cu organizarea acestor comisiuni. Din
experienţa practică ştim că orice comisie a fost, totdeauna partidul a fost acela care era motorul şi
făcea treaba. Pericolul ca treaba să fie lăsată pe seama acestor comisii poate fi exclus când un
număr de activişti în frunte cu primul secretar face parte din comisie precum şi un număr de tovi
din aparatul de propagandă, organizatoric, de la tineret, femei, sindicate, sfat, ceea ce lărgeşte baza
de activizare şi atrage o serie de nemembrii de partid.
Eu cred că, în condiţiile noastre este bine şi de aceea sunt de acord să organizăm această
campanie, dar să dăm ajutor. Noi am propus ca în fiecare raion să fie pregătit de la centru câte un
tov., bine pregătit şi trimis pe tot timpul campaniei; el să intre în această comisie, să ia parte şi la
centralizarea propunerilor din fabrici. Este nevoie să fie şi un aparat tehnic.
Tov. Gheorghiu-Dej: Argumentul că în U.R.S.S. s-a procedat astfel când s-a prezentat
Constituţia, este important. Însă nu trebuie să uităm că sunt unele particularităţi, sunt împrejurări
care diferă de împrejurările de atunci din U.R.S.S.
Diferă în ceea ce priveşte caracteristicile statului nostru şi ale U.R.S.S., noi avem stat
democrat popular şi multe altele care pledează pentru asemenea fonnă.
Un lucru trebuie să ne preocupe. Dacă această fonnă de organizare şi metodă de lucru
scuteşte partidul, organizaţiile de partid de obligaţiile care le are ca forţă conducătoare. Dacă
această fonnă de acţiune, de popularitate a Constituţiei, mobilizarea maselor, ar putea să creeze
asemenea situaţie ca partidul să se lase pe aceste comisii izolate, atunci sunt de acord să renunţăm
la comisie. Dar de vreme ce însăşi conducerea acestor comisiuni este asigurată de partid, aici avem
5 secretari, la regiune membri din biroul regional etc. şi în conştiinţa lor este că ei sunt membrii ai
acestui birou operativ, care are sarcina să ia toate măsurile organizatorice şi să asigure aplicarea în
practică a Hotărîrii partidului cu privire la popularizarea Constituţiei. Răspunde în faţa cuiva? Sigur
că răspunde. Regulat conducerile respective îi vor controla. Există un organ care se ocupă în mod
special de popularizarea acestui instrument care se cheamă Constituţie. Pe linie de partid se
transmit directivele.
Eu susţin propunerea făcută cu încrederea că nu facem o greşeală, dimpotrivă am face o
greşeală dacă n-am proceda aşa.
Deci procedăm aşa? (Tovarăşii sunt de acord).
În legătură cu comunicatul, propun să fie redactat altfel. Propun să staţi de vorbă cu
Răutu şi să faceţi împreună. Să cuprindă importanţa Constituţiei, să se arate că a fost prezentată în
şedinţă comisiei, de cine, că s-a dezbătut, că s-a dat fonnă definitivă, câteva cuvinte cu caracter
276
informativ şi după aceea comisia a hotărit să supună dezbaterii publice Proiectul de Constituţie. Şi
arătat în câteva linii importanţa ei, că este un act de mare importanţă pentru destinele ţării, să fie
mobilizator. Dacă nu zicem noi or să zică duşmanii altfel. Să prevedem.
Tov. M. Constantinescu: Şi trebuie arătat şi de ce venim cu această nouă Constituţie, că
ea corespunde transformărilor care s-au făcut.
Tov. Gheorghiu-Dej: Scurt. Să nu reiasă că dăm directive să reiasă, că trebuie să ia parte
cele mai largi mase, să contribuie la îmbunătăţirea Constituţiei etc. Trebuie un comunicat politic,
mobilizator.
Tov. Chişinevschi: Dacă se publică mâine, trebuie să punem procentul deputaţilor.
Tov. Gheorghiu-Dej: Avem un studiu?
Tov. Chişinevschi: Nu, eu nu cunosc. Comisia care a lucrat la Legea electorală a spus 1:50.
Tov. Gheorghiu-Dej: Şi în Regiunea Autonomă? Mergem aşa pe toată ţara?
Tov. Moghioroş: Trebuie un principiu unic.
Tov. Gheorghiu-Dej: Faceţi propuneri concrete, trebuie văzute criteriile de ce propun
1:50. Şi nu mai e nevoie să facem pentru asta şedinţă, ci să trimită un exemplar la fiecare.
Tov. Chişinevschi: Dacă nu convocăm secretarii regionali şi membrii C.C. pentru a
dezbate Planul de activitate în legătură cu Constituţia, să fie înştiinţaţi secretarii regionali prin
teleimprimator că mâine apare Constituţia.
Tov. Moghioroş: Propun să trimitem câte un Proiect de Constituţie secretarilor regionali,
căci ziarul ajunge abia peste 2 zile.
Tov. Gheorghiu-Dej: Foarte just.
Tov. Moghioroş: Şi propun cu secretarii să facem marţi şedinţa, pentru că avem atunci
aprobat şi Planul.
Tov. Chişinevschi: În legătură cu venirea tov. Lavrentiev: propun să fie primit la graniţă
de către preşedintele Sfatului Regional (Citeşte), iar la Băneasa să fie întâmpinat de un
vicepreşedinte al Consiliului de Miniştri, de primul adjunct şi celălalt adjunct de la Ministerul
Afacerilor Externe (Citeşte lista).
Tov. Gheorghiu-Dej: Foarte bine, să primim propunerea. Din partea guvernului propun
să ia parte tov. Chişinevschi .
....
D.A.N.I.C.,fond CC. al P.C.R. - Cancelarie, dosar63/1952,f 3-32.
32. 1952, iulie 14. Procesul-verbal şi stenograma şedinţei Biroului Politic al CC. al
P.M.R. privind dezbaterea Proiectului de Constituţie; începerea campaniei de alegeri în Marea
Adunare Naţională; pregătirea sărbătoririi zilei de 23 august ş.a.
din 14 iulie 1952

Apostol, Alexandru Moghioroş, Miron Constantinescu, Chivu Stoica şi Petre Borilă.
Au fost invitaţi la şedinţă tovarăşii: Alexandru Bârlădeanu şi Gaston Marin.
277
Ordine de zi:
1. Cererea Guvernului R.P. Bulgaria de a se mări cantitatea de energie electrică fumizată
de R.P.R.
2. Trimiterea listelor de mărfuri prevăzute în Planul de import-export cu U.R.S.S., pe
anul 1953.
3. Pregătirea sărbătoririi zilei de 23 august.
4. Dezbaterea Proiectului de Constituţie şi începerea campaniei electorale.
5. Comunicarea către ministere a cifrelor de control ale Planului pe 1953.
Biroul Politic a discutat problemele din ordinea de zi şi a luat în unanimitate următoarele
hotărîri:
I. Cu privire la cererea Guvernului Bulgar de a se mări cu 2000 kw anual energia
electrică fumizată de R.P.R.
1. Tov. Bârlădeanu va răspunde la scrisoarea tov. D. Ganev că a raportat Guvernului
R..P.R. şi s-a dat dispoziţie să se studieze posibilităţile în legătură cu această cerere, întrucât sursele
de fumizare a energiei electrice în R.P. Bulgaria sunt extrem de limitate şi s-au ivit greutăţi care au
impus restricţii şi raţionalizarea consumului de energie electrică.
2. Cu ocazia discutării acordului pentru fumizarea de energie electrică se va arăta delegaţiei
bulgare că nu putem fumiza energie electrică de vârf şi că preţul internaţional al energiei electrice
trebuie luat preţul sovietic cu care URSS vinde energie electrică R.P.R., în Regiunea Baia Mare.
3. Tov. Miron Constantinescu va redacta o scrisoare din partea C.C. al P.M.R. către C.C.
al P.C. Bulgar, în care se va lua poziţie principială arătându-se că:
a. Investiţiile pentru electrificarea ţării sunt foarte costisitoare, ele mergând până la 30%
din venitul naţional şi că un număr de ani nu vom putea continua în acelaşi ritm;
b. Planul de electrificare a avut în vedere industrializarea R.P.R. şi nicidecum exportul de
energie electrică, fumizarea de energie în R.P. Bulgaria având un caracter excepţional;
c. Anumite angajamente în vederea schimbului reciproc de energie prin legarea reţelelor
pe plan local, aşa cum avem cu Ungaria, sunt juste şi avantajează ambele părţi.
II. Cu privire la trimiterea listelor de mărfuri prevăzute în Planul de import-export cu
U.R.S.S .• pe anul 1953.
1. Pentru acoperirea necesităţilor de import de materii prime pe anul 1953 se va cere
Uniunii Sovietice majorarea cantităţii din acordul cincinal cu încă 270 mii tone; dacă nu se va
putea obţine întreaga cantitate de laminate, se va cere sub formă de maşini în tonaj corespunzător.
2. Tovarăşii M. Constantinescu, Chivu Stoica, Stanciu Emil şi Al. Bârlădeanu vor asigura
trimiterea în termen de o lună a specificaţiilor pentru materii prime, materiale şi utilaje ce urmează
a fi importate din U.R.S.S.
3. În scrisoarea prin care se va cere majorarea importului la materii prime, se va propune
totodată majorarea angajamentelor de export de produse petrolifere prevăzute în Acordul cincinal,
ca urmare a creşterii producţiei petrolifere.
III. Cu privire la pregătirea sărbătoririi zilei de 23 august.
1. Tovarăşii I. Chişinevschi şi Al. Moghioroş vor asigura pregătirea şi desfăşurarea
sărbătoririi.
2. Se va redacta un scurt Proiect de Hotărlre interioară în legătură cu directivele C.C.,
instrucţiunile, lozincile şi planul de desfăşurare a sărbătoririi.
3. Tov. Gh. Apostol va ţine discursul la adunarea festivă.
4. Tov. E. Bodnăraş va deschide parada militară.
278
5. În vederea introducerii paradei militare la sărbătorirea zilei de 1 Mai, se va pregăti un
referat bazat pe o analiză politică şi un proiect de hotărîre.
IV. Cu privire la dezbaterea Proiectului de Constitutie si începerea campaniei de alegeri.
1. Publicarea în presă a Proiectului de Constituţie şi punerea lui în dezbaterea publică va
constitui începutul campaniei de alegeri pentru Marea Adunare Naţională.
2. Formaţiunea electorală sub care se va desfăşura campania va fi Frontul Democraţiei
Populare, care va cuprinde P.M.R. şi organizaţiile obşteşti.
3. Pentru îndrumarea şi coordonarea muncii Frontului Democraţiei Populare se va alcătui
un Consiliu Central al F.D.P. şi consilii regionale, raionale, orăşeneşti şi comunale F.D.P.
4. Preşedintele Consiliului Central F.D.P. va fi tov. Gh. Gheorghiu-Dej.
5. Consiliul Central F.D.P. va avea un birou şi un secretariat compus din tov.
I. Chişinevschi, care se va ocupa cu problemele organizării campaniei electorale, propaganda şi
agitaţia şi tov. Al. Moghioroş, care se va ocupa cu problemele organizatorice şi de mobilizare a
partidului.
Secretariatul F.D.P. va face propuneri de numiri în Biroul Consiliului.
Prima sarcină a Biroului F.D.P. va fi întocmirea listei persoanelor de la centru care vor
participa la mitinguri, vor ţine discursuri etc.
Secretariatul F.D.P. va prezenta planul campaniei electorale, graficul operaţiunii, va
pregăti comisiile electorale etc.
6. Consiliul F.D.P. va avea un aparat tehnic; sediul Consiliului va fi la Marea Adunare
Naţională.
7. Se va întocmi un buget al F.D.P., la care vor contribui şi organizaţiile de masă care fac
parte din F.D.P.
8. Proiectul de: Hotărîre în legătură cu începerea dezbaterii Proiectului de Constituţie va fi
îmbunătăţit cu observaţiile şi propunerile primite în şedinţă. Hotărîrea va fi adusă la cunoştinţa
membrilor C.C. şi va fi dată ca o hotărîre a C.C.
9. Proiectul temelor în legătură cu Constituţia va fi trimis membrilor Biroului Politic
pentru a face observaţii.
V. Cu privire la comunicarea către ministere a cifrelor de control ale Planului pe 1953.
Ministerele vor primi Proiectele Cifrelor de control în 15 iulie a.c. Le vor studia în zilele
următoare şi vor arăta observaţiile sau propunerile lor în şedinţele Birourilor pe ramuri .. ." pe care
le vor prezida vice-preşedinţii Consiliului de Miniştri. La aceste şedinţe vor participa vice-
preşedinţii şi consilierii Comitetului de Stat al Planificării, spre a da lămuriri şi răspunde la
întrebări.
ss: Gheorghe Gheorghiu-Dej ss. Iosif Chişinevschi

ss. Gheorghe Apostol ss. Constantin Pârvulescu
Aşa este în text.
279
Stenograma
din 14 iulie 1952
Au paruc1pat tovarăşii: Gheorghe Gheorghiu-Dej, Iosif Chişinevschi, Gheorghe

Apostol, Alexandru Moghioroş, Miron Constantinescu, Chivu Stoica şi Petre Borilă.
Au fost invitaţi la şedinţă: tov. Alexandru Bârlădeanu şi Marin Gaston
Tov. Gheorghiu-Dej: Tovarăşe Bârlădeanu informează scurt Biroul Politic şi arată ce
propuneri aveţi.
Tov. Bârlădeanu: În ziua de 11 iulie am primit o scrisoare din Sofia, semnată de tov.
Ganea, cu rugămintea ca să primim suplimentar cantitatea de energie electrică ce le fumizăm cu
2000 kw începând de la 1 iulie (Citeşte scrisoarea).
Noi, conform Acordului din 1947, livrăm energie electrică în condiţiuni extrem de
dezavantajoase, pentru că se livrează în ore de vfuf ceea ce face să sufere întreprinderile din
Regiunea Bucureşti, iar, pe de altă parte, avem condiţiuni de preţ care fac să subvenţionăm noi
aceste vânzări de energie electrică.
Tov. Gaston: Acum dăm 6000 kw, am depăşit chiar până la 7000 kw. Ei cer să
continuăm livrările şi să mărim cantitatea cu încă 2000 kw, aducând ca argument lucrările de la
pod, în legătură cu irigaţiile şi mecanizarea agriculturii.
· Pe baza unei înţelegeri anterioare o să aibă loc discuţii la Bucureşti, pentru revizuirea
condiţiilor de livrări şi a preţului. Realitatea este că noi nu putem livra în condiţiile actuale mai
departe, căci este foarte dăunător pentru noi; livrăm energie de vfuf, cea mai scumpă posibilă, în
condiţiuni grele din punct de vedere tehnic.
Propunerea este să nu se dea acum răspuns, ci la tratativele care au fost fixate la sfârşitul
lui iulie. Noi putem da energie de noapte, mai ales că e vorba de irigaţie.
Tov. Gheorghiu-Dej: Eu aş propune:
1. Să răspundă Bârlădeanu că a primit scrisoarea, că a raportat Guvernului şi s-a dat
dispoziţie să se studieze posibilităţile. De aici nu rezultă dacă îi dăm sau nu.
Tov. Borilă: Dacă spunem „posibilităţile" e puţin promisiune.
Tov. Gheorghiu-Dej: 2. Această chestiune să fie pusă pe ordinea de zi a discuţiilor în
legătură cu preţul şi condiţiile de livrare a energiei electrice.
În scrisoare puteţi să spuneţi că întrucât sursele de alimentare cu energie electrică
fumizată Bulgariei sunt extrem de limitate, şi aşa s-au ivit serioase greutăţi, ceea ce a determinat
restricţii şi raţionalizarea consumului, s-a dat sarcina de a se studia posibilităţile pentru aceste 2000
kw. Cam în felul acesta. Într-o formă indirectă să spunem că avem greutăţi serioase, că s-au făcut
restricţii şi că studiem ce posibilităţi sunt.
Până la unnă, după părerea mea, va trebui să fixăm poziţia în legătură cu furnizarea de
energie electrică, principii principale în sensul că: 1. investiţiile privitoare la electrificarea ţării sunt
foarte costisitoare, că noi, într-un număr anumit de ani, din venitul naţional am mers la peste 30%,
lucru ce nu mai poate continua având anumite consecinţe; 2. că în Planul de electrificare a ţării s-a
avut în vedere industrializarea României şi nu s-a avut în vedere exportul de energie electrică; 3. că
anumite aranjamente în vederea schimbului de energie electrică prin legarea reţelelor pe plan local,
aşa cum am făcut cu Ungaria, ar avantaja ambele ţări, şi că acesta este după părerea noastră un
principiu just. Noi nu avem posibilitate altfel. Lucrul acesta s-a făcut cu totul excepţional.
Tov. Gaston: Cu indicii pe cap de locuitor, ei stau mai bine decât noi.
280
Tov. Gheorghiu-Dej: Noi nu discutăm că stau mai bine sau nu, noi arătăm situaţia
noastră. Din partea noastră s-a arătat toată bunăvoinţa.
Deocamdată, trimitem scrisoare aceasta şi pregătim alta pe linia Biroului Politic, de la C.C.
la C.C., cu argumente ştiinţifice, nu cu un ton de polemică sau de rugăminte, ci un ton sobru, ferm.
Suntem de acord cu această propunere? (Da)
Atunci scrisoarea să fie întocmită şi văzută de tov. Chişinevschi şi Miron Constantinescu
şi să i se dea drumul în cursul zilei de azi.
A doua scrisoare, s-o facă tov. Miron Constantinescu, un text scurt, cu limbaj partinic, nu
trebuie date şi de adus multe argumente. Şi asta s-o trimitem abia după 28 iulie, când vine
delegaţia, să putem să spunem, pur şi simplu, că nu putem să le dăm încă 2000 kw. Putem să le
dăm?
Tov. Gaston: În orele de vârf e imposibil. De la ora 22 până la 5 putem da cu condiţia
revizuirii preţurilor.
Tov. Gheorghiu-Dej: Să le revizuim.
Tov. Chişinevschi: Dacă o să le dăm la anumite ore, o să spună să nu oprim că sunt în
mijlocul muncii.
Tov. Gheorghiu-Dej: Să vă referiţi la greutăţi şi la măsurile foarte severe de restricţii, iar
la preţ, preţul sovietic. Noi, nu suntem mai bogaţi şi nu putem să concurăm cu U.R.S.S. în această
privinţă.
Tov. Borilă: Şi nu e politic.
(Tov. Gaston pleacă).
Tov. Bârlădeanu: Apoi avem problema listelor. Nouă nu s-a cerut să prezentăm până la
15 iulie cererea noastră de mărfuri din URSS şi ofertele de mărfuri româneşti pe 1953. Acest
termen a fost odată prelungit. Prin Hotărîrea Consiliului de Miniştri s-a stabilit ca Planul de import
să fie făcut în două etape:
1. Materii prime, materiale semifabricate şi unele utilaje cu termen până la 1 iulie
2. Planul de import, care să se facă odată cu Planul de stat, în noiembrie şi să cuprindă
utilajele pentru fiecare minister.
Cererea sovietică a fost ca să prezentăm pe cât putem mai specificat cererile noastre. Noi
avem cifre de control şi în ce priveşte exportul şi importul materiilor prime, nu avem însă nici cifre
de control şi nici specificaţiile pentru utilaj.
Totuşi, listele ni se cer până la 15 iulie. Listele sunt făcute pe baza unor cifre de control,
care însă nu constituie un plan aprobat de Guvern. Problema este dacă putem pe baza acestor cifre,
să prezentăm cererile şi ofertele noastre în URSS.
În legătură cu importul, cifrele de control se referă la materii prime, plus câteva utilaje
prevăzute în acordul comercial.
Tov. M. Constantinescu: 90% se poate spune că sunt prevăzute dinainte.
Tov. Bârlădeanu: Cantităţile totale pe care le necesităm noi din importul de materii
prime sunt mult mai mari decât cantităţile prevăzute în acordul de lungă durată cu URSS.
Problema care se pune: cum prezentăm aceste cereri? Cât cerem peste ceea ce a prevăzut.
M-am sfătuit cu tov. Inozemţev, el s-a sfătuit la Moscova şi a spus că n-au nimic împotrivă dacă ne
prezentăm aşa: acestea sunt cantităţile prevăzute în acordul cincinal, asta putem lua din ţările de
democraţie, acestea mai avem necesităţi, vă rugăm să examinaţi ce puteţi da din aceste necesităţi.
Şi mai e o altă formă: luăm cifrele din contingentul prevăzut pe 1953 şi spunem că mai avem
nevoie de cutare.
Părerea mea este că preferabil este prima formă de prezentare.
281
Am aici o listă care arată cantităţile prevăzute în acordul cincinal şi cantităţile necesare.
(Citeşte).
Tov. M. Constantinescu: Ar fi bine ca listele să le fi coordonat împreună cu noi.
Tov. Bârlădeanu: Cifra de import am primit-o de la Dv.
Tov. M. Constantinescu: Listele pe ţară nu le-aţi primit.
Tov. Gheorghiu-Dej: De ce nu sunt gata cifrele de control?
Tov. M. Constantinescu: Sunt gata, au fost prezentate Biroului Politic, membrilor C.C.,
dar nu au fost aprobate încă de Consiliul de Miniştri.
Tov. Gheorghiu-Dej: Noi avem situaţia următoare. Am încheiat un Acord cincinal de
schimb cu Uniunea Sovietică. În baza acestui acord trebuie să întocmim lista de import pentru
1953 la timp şi s-o trimitem, ca să fim încadraţi în Planul de export al U.R.S.S. Ceea ce e în plus
peste cele prevăzute în Acordul cincinal cu Uniunea Sovietică, aceasta trebuia stabilit până acum
de organele noastre economice. Ce anume trebuie să cerem şi la ce contingente? Măcar la
principalele produse din import. Sunt două grupe mari: 1) materii prime şi materiale şi 2) maşini.
Cu prima grupă cum stăm?
Tov. Bârlădeanu: Am primit treptat, începând din 5 iulie, cifrele de control asupra
acestor materiale şi avem marea majoritate.
La feroase, care este principalul, ne trebuie 847 mii tone. În U.R.S.S. au rămas 230, în
ţările de democraţie populară 70, total 300 mii, mai rămân 547 mii. O parte putem să mai cerem
din U.R.S.S., putem să contractăm şi în ţările capitaliste.
Tov. M. Constantinescu: Propun să cere, din URSS în jurul lui 500 mii tone.
Tov. Gheorghiu-Dej: Dacă punem chestiunea aşa cum spuneţi voi: vă rugăm să ne daţi
ce puteţi, aşa nu merge, o să spună ce am putut am contractat. Noi spunem să ne daţi, să insistăm să
ne dea. Tovarăşul Stalin ne spunea: de ce nu insistaţi? Avem contract 230 mii şi mai cerem 270
mii. Să încercăm să obţinem mai mult şi din Polonia, din Cehoslovacia, din Ungaria. Să spunem
că, din Polonia intenţionăm să cerem, faţă de anul trecut, 10 mii tone mai mult, din Cehoslovacia
cu atât, din Ungaria cu atât. Putem face cerere concretă, să sărim de la 250 la dublu. În total 847
n-o să putem primi, cam 800 putem asigura cu cele 200 din Vest.
Să-i explici lui Inozemţev, că şi A.LA. e mai puţin cu vreo 70 mii decât avem nevoie.
Aceste 70 mii să ne silim în interior să le facem.
Tov. Chivu: S-ar putea compensa, în loc de laminate să căpătăm maşini textile. Dacă nu
găsim laminate putem aduce altceva. Aceste 847 mii tone sunt minimum.
Tov. M. Constantinescu: Cererile Armatei sunt umflate. Problema cu compensaţia
trebuie studiată.
Tov. Gheorghiu-Dej: Noi cerem 270 peste ce e prevăzut din U.R.S.S., să le explicăm că
avem greutăţi şi rugăm să ni se dea aceste laminate. Dacă nu se poate în întregime, măcar sub
formă de maşini să ni se dea în tonaj corespunzător.
Punem aşa? (Tovarăşii sunt de acord).
Tov. Bârlădeanu: Punem aşa. Eu aş cere ca, în delegaţii, să vină şi cineva de la C.S.P.
Tov. M. Constantinescu: Părerea mea este ca noi să procedăm aşa: să trimitem în
U.R.S.S. pentru fiecare din aceste cereri, 3 cifre. Una să fie câte necesarul total al României şi să
arătăm şi analiza ei, în a doua să arătăm cererile noastre, aceste 500 mii şi analiza acestei cifre; şi în
a treia să arătăm că vom face eforturi să contractăm din ţările de democraţie populară şi din Apus.
Tov. Bârlădeanu: Anul trecut când am discutat Acordul cincinal am cerut dublu.
282
Tov. M. Constantinescu: Şi asta este un argument că repetăm cererea. În condiţiunile de
atunci s-a considerat să înscriem numai 230 mii, anul acesta cerem ca, pe lângă cele 230 mii, să se
mai dea 270, repetând cererea care am prezentat-o atunci.
Tov. Gheorghiu-Dej: Deci, punem 270 mii tone. De acord? (Toţi tovarăşii sunt de
acord).
Cum stăm cu maşinile?
Tov. Bârlădeanu: Deşi ne-au cerut specificaţia nu putem prezenta pentru că nu sunt
determinate aceste maşini, nu este încă Planul de stat.
Tov. M. Constantinescu: Fiecare minister a pregătit specificaţie exactă. Nu sunt multe
maşini în plus.
Tov. Chivu: O bună parte sunt contractate.
Tov. Gheorghiu-Dej: Câte tone maşini s-au contractat pentru 1953? Ce este prevăzut în
Planul cincinal?
Tov. Bârlădeanu: N-am făcut această socoteală. Aproximativ trebuie să fie 100-120 mii,
vorbind despre maşini pentru fabrici.
Tov. M. Constantinescu: Cea mai mare parte de maşini vin în cadrul livrărilor de fabrici
complete, care ştim când vin.
Dacă Consiliul de Miniştri aprobă cifrele de control, în două săptămâni se poate da totul,
noi avem pregătite lucrările.
Tov. Bârlădeanu: Însă noi avem maşini şi contracte care nu sunt încă specificate.
Tov. Gheorghiu-Dej: Noi vorbim de ce este în plus.
Tov. M. Constantinescu: Şi una şi alta, până la 15 august trebuie să fie pus la punct.
Propun o lună de zile şi garantez, dacă ministerele lucrează serios, deci C.S.P. şi C.S.A. ajută atunci
într-o lună putem prezenta specificaţiile.
Tov. Bârlădeanu: Va fi târziu, ei au cerut specificaţiile până la 15 iulie, nu putem cere o
amânare de o lună, nu ne vor mai introduce în plan.
Tov. Chivu: Sunt multe maşini care trebuie contractate, însă specificaţia depinde de
proiectul care se face în U.R.S.S.
Tov. M. Constantinescu: Acolo putem indica proiectantul sovietic şi putem preciza că
specificaţia acelei maşini care se fabrică în U.R.S.S. o poate da Institutul central de Proiectare.
Tov. Gheorghiu-Dej: Atunci să stabilim următorul lucru. Instituţiile de proiectare n-au
această misiune de a da specificaţii, noi să ne comportăm serios. Pentru acele maşini dăm
specificaţie la care primim proiectele în termen. Dacă n-am primit proiectele în termen, cerem şi
noi să le primim, dacă nu avem proiectele pentru o serie de maşini, nu putem da specificaţiile la
termen pentru 1953, ci numai pentru acele maşini la care avem specificaţie.
Tov. Bârlădeanu: Pentru această categorie nu ştiu ce putem avea pentru că, dacă
importăm uzine din U.R.S.S., n-avem proiecte aici.
Tov. M. Constantinescu: Noi dăm specificaţie pentru cele care le cunoaştem noi. La
uzina electrică se lucrează de un an şi vor da specificaţiile în octombrie. Au grafice de lucru şi noi
când primim specificaţie o predăm imediat Ministerului Comerţului Exterior.
Tov. Gheorghiu-Dej: Aşa trebuie pusă chestiunea. Acele specificaţii legate de proiecte
din U.R.S.S. le vom da atunci când vom primi proiectele. Acesta este răspunsul.
Iar, în ce priveşte respectarea acestui termen, tov. Bârlădeanu, tov. Miron, Stanciu şi
Chivu sunt însărcinaţi să asigure pregătirea specificaţiilor. Zilele acestea cifrele de control vor fi
aprobate şi pe baza lor se însărcinează colectivul şi să facă lista şi, în primul rând, pentru U.R.S.S.
De altfel, toate trebuie făcute, dar mai întâi pentru U.R.S.S.
283
De acord? (Toţi tovarăşii sunt de acord).
Tov. Bârlădeanu: Acestea sunt specificaţiile utilajelor. Noi prezentăm acum o listă de
materii prime.
Tov. M. Constantinescu: În aceeaşi comisie, însărcinată de Biroul Politic, vom examina
problema.
Tov. Gheorghiu-Dej: Specificaţia nu o poate da când dăm şi pentru asta? Mai repede de
15 august nu se poate? Să zicem până la 10 august specificaţia la materii prime şi materiale?
Tov. M. Constantinescu: În termen de o lună, şi ei să le comunice pe măsură ce vin.
Tov. Gheorghiu-Dej: Da, la fel pentru materii prime şi materiale.
Deci voi răspundeţi, tov. Miron, Chivu, Stanciu şi Bârlădeanu ca, până la 15 august, să
fie toate date şi pentru maşini şi pentru materiale şi materii prime. Cifra putem s-o spunem acum la
feroase cu indicaţiile arătate.
Tov. Bârlădeanu: În ce priveşte exportul, se ridică problema petroliferelor. Cifrele
acoperă ce este prevăzut în acordul cincinal, însă decurge din Planul pe 1953, care va fi mai mare.
Şi pentru că vom fi întrebaţi, de ce oferim numai atâtea petrolifere, să nu aşteptăm această întrebare
şi să spunem că acestea sunt cifrele preliminare şi când se va termina Planul pe 1953 se va revedea.
Tov. Gheorghiu-Dej: În ce priveşte cererile noastre pe 1953, dacă în 1952 am avut 230
laminate, noi rugăm 270. Noi la produse petrolifere propunem de pe acum mărirea angajamentelor
de export pentru produse petrolifere, în raport cu creşterea reală a producţiei, care este mai mare
decât cea prevăzută în Acordul cincinal. Cifre concrete putem da ulterior. Menţionează lucrul
acesta, că peste ceea ce era cunoscut când s-a încheiat Acordul de 5 ani, noi, datorită creşterii
producţiei, putem exporta cu 1 milion tone în plus. Să vadă că noi mărim acest export, că noi nu
cerem numai ci şi oferim, şi rugăm să ni se dea cantitatea cerută de laminate. De fapt, sunt cererile
iniţiale. Insistăm asupra acestui lucru.
(Pleacă tov. Bârlădeanu).
* *-
În curând este 23 august. Trebuie să întocmim un scurt Proiect de Hotărîre interioară a
conducerii în legătură cu directivele privind 23 august, instrucţiuni pe linie de partid privind
organizaţiile de masă, lozinci. De făcut un plan după care să se desfăşoare sărbătorirea, cine ţine
discursul în ajunul lui 23 august, cine deschide parada militară. Deci, o serie de lucruri în legătură
cu 23 august.
Trebuie să întocmim aceste directive, de dat instrucţiuni scurte pentru organizaţiile de
partid ce lozinci să pregătească, planul de desfăşurare a manifestaţiei de 23 august, în care să
prevadă şi cum vor reacţiona elementele duşmane, măsuri pe linia organelor de stat etc., paza
instituţiilor şi întreprinderilor industriale de bază, să nu avem surprize.
Ar trebui să ia parte şi armata şi trebuie cineva să se ocupe de treburile acestea. Propun
pentru aceasta pe tov. Moghioroş şi tov. Chişinevschi. De acord? (Da).
Propun pe tov. Apostol să ţină discursul la şedinţa festivă. Sunteţi de acord? (Toţi
tovarăşii sunt de acord).
Deschiderea parăzii propun s-o facă tov. Bodnăraş, scurt. (De acord).
Tov. Chişinevschi: Facem paradă militară?
Tov. Gheorghiu-Dej: Sigur. Noi vom trebui să introducem în anul viitor paradă militară
şi la I Mai, noi am făcut o greşeală că n-am făcut să intre în tradiţie. Va trebui în această privinţă
făcut un referat din timp, o hotărîre bazată pe o analiză politică a lucrului în sine. Să ne mai sfătuim
şi cu tovarăşii sovietici şi cu Ministerul Forţelor Armate. De la 1 Mai sunt numai 3 luni, până la
23 august.
284
Tov. M. Constantinescu: În Ungaria au la 4 aprilie, sărbătoarea naţională şi la I Mai au
hotărît să facă paradă.
Tov. Gheorghiu-Dej: Deci, să luăm aceasta ca o hotărîre principală urmând să se
întocmească hotărîrea pentru cele arătate.
În legătură cu otărârea noastră de dezbatere a Proiectului de Constituţie şi începerea
campaniei de alegeri. Odată cu publicarea Constituţiei şi apariţia materialelor în legătură cu
Constituţia în presă, măsuri, agitatori, propagandişti ce urmează să fie trimişi în legătură cu aceasta,
noi putem considera începută campania de alegeri. Aceasta este instrumentul principal în jurul
căruia mobilizăm cele mai largi mase populare. Am hotărît în şedinţa comisiei că această dezbatere
în public o să dureze cca 2 luni. La polonezi tot aşa a fost. O dezbatere largă, amănunţită, prilej de
consultare, de orientare, de politizare. Aceasta ne va da posibilitatea să cunoaştem pulsul cum stăm.
Trebuie hotărît însă sub ce formaţiune electorală se vor desfăşura toate lucrurile. Să
hotărîm în sensul ca această formaţiune electorală să se denumească tot Frontul Democraţiei
Populare, având în vedere caracterul regimului nostru.
Din cine se alcătuieşte F.D.P.? Din partid, organizaţiile obşteşti, Frontul Plugarilor, să-i
activizăm cu acest prilej.
Deci, v.:. trebui un organism care să îndrume şi să colaboreze, de condus conduce
partidul. Este o muncă uriaşă, foarte serioasă, zilnică, operativă. Trebuie să organizăm, tot aşa cum
am avut în rândul trecut, un organ de coordonare, un Consiliu Central şi consilii până jos la
regiune, raion, până la comună, acolo la sat e şi organizaţie de partid, şi Frontul Plugarilor, tineret,
U.F.D.R.
Tov. M. Constantinescu: Şi U.P.M.
Tov. Gheorghiu-Dej: Acolo unde este.
Deci, sub auspiciile F.D.P. să existe un organ de coordonare operativ, şi neapărat trebuie
aici condus de 1-2-3 secretari de partid, unul care se ocupă special de treaba aceasta. Cum să
facem? Să facem propuneri cine să fie din Secretariat, cine să fie preşedinte. Dacă Groza să facă
parte din acest consiliu şi în ce calitate.
Tov. Chişinevschi: Groza poate fi membru. Preşedinte al Consiliului trebuie să fie tov.
Gheorghiu, şi mai propun să fie doi secretari.
Tov. Moghioroş: Propun să fim însărcinaţi câţiva tovarăşi ca să facem propuneri.
Tov. Gheorghiu-Dej: Întâi să hotărîm principial.
Tov. Borilă: Asta de fapt este blocul comuniştilor cu cei fără de partid.
Tov. Chişinevschi: Încă nu e.
Tov. Moghioroş: Poate să facem un birou al consiliului şi în acesta să fie Groza.
Tov. M. Constantinescu: Eu sunt pentru ca să fie preşedinte tov. Gheorghiu, din mai
multe motive: că partidul are rol conducător, pentru că noi în 1952, venim în faţa poporului cu
F.D.P. în frunte cu noul preşedinte al Consiliului de Miniştri şi acest lucru trebuie subliniat. În 1948
a fost potrivit să fie Groza, azi trebuie să fie partidul. Se pot găsi posibilităţi să nu fie minimalizat.
Tov. Chivu: Venim cu noua Constituţie şi trebuie ca tov. Gheorghiu să fie preşedinte.
Tov. Gheorghiu-Dej: Atunci să hotărîm aşa. Să hotărîm un birou al consiliului, în cadrul
căruia să intre şi Groza, el este unul care se pricepe, el o să facă treabă. Biroul o să fie un organ
operativ. Să facem un birou şi un secretariat de 3 împreună cu preşedintele, sau un singur secretar?
Tov. Borilă: Un preşedinte, şi doi secretari şi un birou.
Tov. M. Constantinescu: În birou trebuie să intre neapărat şi preşedintele C.G.M.
Tov. Gheorghiu-Dej: Preşedinte am găsit, să vedem cine să fie secretarii.
285
Tov. Moghioroş: Tov. Chişinevschi şi Apostol.
Tov. M. Constantinescu: Tov. Chişinevschi şi Moghioroş.
Tov. Gheorghiu-Dej: Eu propun pe tov. Chişinevschi cu problemele de organizare a
campaniei, probleme electorale şi tov. Moghioroş cu problemele organizatorice de coordonare şi
asigurarea mobilizării partidului în această muncă. Deci, unul în problemele organizatorice de
partid, mobilizarea partidului, altul are în subordine agitaţia şi propaganda şi să se ocupe cu
problemele organizării electorale.
Constituţia este instrumentul central.
Să faceţi propuneri concret câţi să facă parte din birou şi cine să facă parte. Să nu facem
şedinţă în această privinţă, ci să trimitem la fiecare.
Prima sarcină a biroului, la prima şedinţă a Consiliului F.D.P.: planul de campanie; biroul
Consiliului F.D.P. să întocmească lista persoanelor din centru care să ţină discursuri, să meargă la
mitinguri. Răspunde tov. Moghioroş şi Chişinevschi să întocmească planul, tot materialul.
Trebuie să avem un secretariat tehnic, un aparat. Trebuie găsit sediu, poate să fie la partid,
la Marea Adunare Naţională şi acolo tot aparatul concentrat, trebuie stabilite, pregătite comisiile
electorale, trebuie controlate listele de candidaţi, selecţionarea lor, de stabilit planul campaniei
electorale, graficul operaţiunii, de a pune la punct toată maşinăria acţiunii.
Şi acum lucrurile sunt mai bine conturate decât atunci când au fost discutate în şedinţa
Prezidiului. Acolo s-a făcut propunerea şi s-a aprobat şi în Biroul Politic de rândul trecut, că trebuie
să existe un organ operativ, că trebuie pentru asigurarea dezbaterilor în legătură cu Constituţia
organe operative. Iată organele operative. Să fie date sarcini acestui consiliu al F.D.P., birourilor
acestor consilii - căci, în jos, vom face pe plan regional, raional, local, orăşenesc, până la comună.
Iată organul operativ, s-a găsit şi denumirea lui.
Tov. M. Constantinescu: Organul Consiliului F.D.P., cu autoritatea acestor organe să
asigure dezbaterea cât mai largă a Constituţiei. Este un organ larg, nu numai din membri de partid,
ci şi fără de partid.
Tov. Gheorghiu-Dej: Iar eventualele propuneri pentru Constituţie, amendamentele, să
fie făcute de către cetăţeni în adunări, în mitinguri să fie îndrumate la sfatul popular sau direct la
consiliile acestea, şi de aici să fie îndreptate la Comisia Centrală a Constituţiei, care le ia în
dezbatere, le triază, le apreciază.
Deci, în jos tot aşa să mergem: cu Consiliul F.D.P., Birou, un mănunchi cât mai restrâns,
pentru a asigura şi a da o bază mai largă şi să putem repartiza sarcinile pe umeri mai mulţi facem
consiliu, iar biroul pentru munca zilnică operativă şi cu secretariatul tehnic, probabil şi mai jos o să
aibă nevoie de Secretariat tehnic. Vom asigura şi conducerea de partid. Cred că nu e nevoie să facă
parte tot C.C. din Consiliul F.D.P..
Tov. M. Constantinescu: Nu. Ajung 3-4 tovi.
Tov. Gheorghiu-Dej: Cu ce am propus sunteţi de acord? (Da).
Materialul cu privire la organizarea dezbaterii publice a Proiectului noii Constituţii l-aţi
citit? (Nu)
Atunci am să-l citesc. (Citeşte). Ce ziceţi?
Tov. M. Constantinescu: Am numai câteva observaţii de detaliu, în general este bun.
Tov. Apostol: Nu sunt băgate sindicatele.
Tov. Chişinevschi: E o scăpare.
Tov. Moghioroş: Şi Frontul Plugarilor ar trebui să-l punem.
Tov. M. Constantinescu: După U.T.M., înainte de U.P.M.
Tov. Moghioroş: Trebuie prevăzută şi elaborarea Legii electorale.
Tov. Chişinevschi: Aici nu trebuie, pentru asta trebuie să fie o hotărîre.
Tov. Gheorghiu-Dej: Avem un Proiect de Lege electorală şi trebuie supus, nu mai e
nevoie de hotărîre, să meargă Legea electorală la Biroul Politic.
La sarcini mai aveţi observaţii?
Tov. M. Constantinescu: Prima parte ar trebui refăcută căci e slabă. În general, proiectul
e bun şi este just împărţit.
În legătură cu alegerile pentru Marea Adunare Naţională în noiembrie cred că nu fixăm
termenul final, ci să spunem la sfărşitul anului, pentru că este posibil ca, după recoltă să putem
clarifica şi cealaltă problemă cu desfiinţarea cartelelor şi atunci dacă şi sfatul tovarăşilor care îi vom
consulta va fi că se poate face, ar fi foarte potrivită legarea acestor două momente importante.
Tov. Gheorghiu-Dej: Nu putem pune „la sîarşitul anului", trebuie să aibă o dată certă.
Să fie pus termenul stabilit de Marea Adunare Naţională.
Tov. M. Constantinescu: În legătură cu problema acestor consilii, aici se menţionează
numai consiliile regionale şi raionale; trebuie menţionate şi cele orăşeneşti şi comunale.
Cu partea propagandistică sunt de acord, cu observaţia că sunt prea puţine jurnale filmate.
Nu se pot face mai multe? Se poate importa peliculă, să punem în planul de import.
Tov. Chişinevschi: Sunt complet de acord.
Tov. M. Constantinescu: Noi avem direcţii politice la S.M.T. etc., şi e bine să le
menţionăm şi pe acestea, nu vorbesc de Direcţia Politică de la Armată şi Interne.
În legătură cu acţiunea duşmanului de clasă, cred că aici este numai la sfârşit pomenit,
sub formă generală. Trebuie să urmărim îndeaproape tot ce va face duşmanul de clasă, îşi va face şi
el un plan împotriva activităţii noastre, să cunoaştem să zdrobim încercările lui şi ar trebui
concretizat, fără să intrăm în amănunte.
În general, consider că proiectul e bun şi sunt de acord cu el.
Tov. Apostol: La alegerile trecute F. D. P. s-a prezentat cu un plan de realizări.
Tov. M. Constantinescu: Proiectul de Constituţie este mai mult decât un plan de
realizări. Vom face un bilanţ de realizări în ajunul alegerilor. S-a propus un program special în
vederea alegerilor?
Tov. Apostol: Da.
Tov. M. Constantinescu: Cu asta principial nu sunt de acord.
Tov. Gheorghiu-Dej: Eu am înţeles că atunci când ne prezentăm în faţa maselor
populare pentru alegeri se face programul realizărilor noastre, un bilanţ de ce am făcut până acum,
pentru a arăta ce am făcut şi ce mai avem de făcut. Nu în sensul unui program electoral. Dacă am
avea Programul Partidului, o parte din program ar putea fi expus în diferite expuneri.
Tov. M. Con'>tantinescu: Dacă alegerile sunt în noiembrie, vom avea realizările anului
din 1952 aproape complet şi Planul pe 1953, gata elaborat.
Tov. Gheorghiu-Dej: Deci consider propunerea tov. Apostol bună. Trebuie să ne
pregătim, să prezentăm ce am realizat, ce avem încă de realizat în conformitate cu sarcinile de plan,
pentru că oamenii şi uită. Toată ţara noastră e un şantier. Să arătăm ce prevedem pentru a înflorirea
ţării. Să meargă crescând.
Tov. Moghioroş: Constituţia trebuie să fie centrul.
Tov. Gheorghiu-Dej: Acum ne concentrăm asupra Constituţiei şi după ce terminăm
venim cu lucrurile acestea.
Tov. Chivu: Sunt de acord cu sarcinile.
Tov. Borilă: Şi eu.
287
Tov. Gheorghiu-Dej: La sarcini sunt de acord cu toate datele fixate aici şi cele ce
urmează a fi întocmite. Sunt de acord cu propunerile, cu completările care s-au făcut aici. Consider
că acest proiect cuprinde, în linii mari, ceea ce trebuie să facem.
Singura observaţie care o am, este o observaţie principială, şi anume că are în unele locuri
un caracter mult prea general la sarcini, declarativ sau enunţiativ. Este justă şi observaţia că nu
putem să venim cu un lucru concurent, că nu putem stabili un plan de agitaţie şi propagandă, să
intrăm în toate amănuntele.
În ce priveşte sarcinile politice - şi asta trebuie pus în prima linie - apoi sarcinile de plan,
de munca curentă, de sarcinile curente pe linie de stat şi sarcinile care urmează au un caracter de
indicaţiuni, acestea toate trebuie grupate într-un singur capitol, cum de altfel şi sunt. Asta să fie mai
spre urmă.
La sarcini politice ca indicaţie, ca directivă cred că trebuie pusă chestiunea intensificării
muncii politice de masă, activizarea politică largă a maselor în jurul dezbaterilor care vor avea loc
în jurul Constituţiei, măsuri organizatorice pentru cuprinderea celor mai largi mase în mitinguri,
convorbiri, răspunsuri etc. în legătură cu dezbaterea noii Constituţii. Pe acest tărâm partidul este în
frunte şi să asigure o bună organizare, o largă mobilizare, să concentreze cele mai bune forţe,
agitatori, propagandişti, pentru a mişca cele mai largi mase, a le ridica la nivelul importanţei acestei
Constituţii. Sarcinile legate de acest punct politic, intensificarea muncii politice de masă ca o
sarcină centrală a organizaţiilor de partid, organizare, politizare, concentrarea celor mai bune cadre
de agitatori, să nu fie puse în general, ci concretizat.
2) A lega concret munca politică de mase, cu dezbaterile populare ale Constituţiei, cu
realizările regimului de democraţie populară, de sarcinile de plan, cu sarcinile concrete şi imediate
care stau în fiecare localitate, oraş, întreprindere, instituţie etc. Aranjat în felul acesta, dar nu
general. Ce sarcini concrete stau la fabrici, la uzine, în domeniul culturii, îmbrăţişat într-o formă
mai bine conturată legătura muncii politicii de mase în timpul dezbaterilor care vor avea loc în
jurul Constituţiei cu sarcinile de plan, cu sarcinile imediate concrete din uzine, fabrici etc. Aşa este
mult mai concret. De a prezenta realizările în aceste dezbateri, pentru că din ele se desprind
posibilităţile mari care stau în faţa noastră de a realiza cu succes sarcinile actuale şi de subliniat
acest lucru. Asta întăreşte încrederea în forţele noastre, deschide perspective maselor largi. De
vorbit despre acestea, fără teamă şi despre neajunsuri în munca noastră, şi concret. Nu enumerate
toate, însă indicativ.
Dând această hotărire deja punem la îndemâna organizaţiilor noastre de partid, arma
împotriva elementelor duşmane. Aceasta face parte din mijloacele noastre de luptă. Şi atunci când
vom veni mai târziu cu ce a propus tov. Apostol, când avem mai concret Planul pe 1953, putem da
un material pe care ei să-l prezinte, să-l folosească.
3) Despre agitaţie şi propagandă. Tot aşa cu puncte în care să fie indicaţia, obligaţia
pentru birourile comitetelor regionale de partid, raionale etc., să întocmească planul, articolele,
temele în lumina directivelor de mai sus.
4) Lupta cu duşmanul. Să nu spunem în formă chiar aşa de generală, că duşmanul o să
vină cu forme concrete; noi să prevenim, să atragem atenţia că duşmanul republicii noastre, al
poporului muncitor - acest termen trebuie să le intre bine în ureche - va încerca să răstălmăcească
punct cu punct prevederile noii Constituţii, va încerca să dewrienteze masele prin diversiuni, va
încerca să pună beţe în roate ca să împiedice participarea activă a maselor la dezbaterea
Constituţiei. Deci, trebuie indicată una din măsurile pe care duşmanul le va lua; probabil că va
împiedica masele să ia parte masiv la aceste dezbateri. Dar aceasta nu-i va reuşi, şi trebuie să facem
să nu-i reuşească, desfăşurând o largă muncă de convingere, de a stârni puternic interesul pentru
participarea activă la dezbateri a celor mai largi mase populare, a demasca hotărît asemenea
încercări, de a împiedica masele să participe. Aceasta de fapt înseamnă de a îndepărta masele largi
288
populare de la drepturile conferite de statul nostru de la posibilităţile care nu le-a avut în trecut de a
exercita drepturile politice de care se bucură, de a le izola de acestea, de a-i împiedica să-şi exercite
drepturile politice, să ia parte activă la viaţa de stat, la viaţa obştească şi de arătat ce scop urmăresc,
le arăţi oamenilor lucrul acesta. Nu spui toate, dar când le spui s-o faci aşa ca să li se deschidă
orizontul. Aceasta este una din încercările mari ale duşmanului.
A doua încercare, atunci când duşmanul n-ar reuşi cu prima datorită acţiunii de politizare,
atunci vor veni organizaţii în întruniri şi vor încerca să provoace diversiuni, să facă scandaluri prin
întrebări diversioniste. Aici trebuie atrasă atenţia să nu vadă în orice întrebare pentru lămurire o
diversiune a duşmanului, aceasta este un pericol căci, atunci numai zice nimeni nimic, ci cu
răbdare să asculte părerile. Dacă este unul cumpărat, duşman, primul lucru este că face scandal ca
să împiedice buna desfăşurare a mitingului. Mai poate să monteze pe unul, să pună întrebări cu
tâlc, provocatoare.
Se poate prevedea cam în ce ar consta acestea şi trebuie să fim pregătiţi pentru asta. Cel
care se duce şi ia cuvântul, în cuvântul lui trebuie să prevadă aceste lucruri.
Dacă unul pune o întrebare provocatoare eu l-aş întreba: dar Dta ce crezi? Trebuie să
căutăm să-i facem să-şi dea arama pe faţă, să se demaşte. Şi este posibil să avem de-a face cu unul
care să nu îndrăznească să ia atitudine împotriva Constituţiei. Atunci trebuie demascat. Când am
reuşit să se demaşte atunci mişcăm masa împotriva lui, aceasta este cel mai bun rezultat politic,
înseamnă că masa activează, e activă. De prins deci acest moment în legătură cu duşmanul.
Vor putea fi eventual rupte afişele. Trebuie luate măsuri pentru securitatea sediilor,
întrunirilor, materialelor. În felul acesta. Nu punem în detaliu.
Şi ultimul punct din sarcini trebuie să fie ce trebuie să obţină organizaţiile de partid.
Trebuie să obţină o creştere a activităţii lor politice, o întărire a legăturii organizaţiilor de partid cu
cele mai largi mase populare. Cu ce câştig o să se aleagă partidul din dezbaterile acestea? Pe timpul
capitalismului o grevă reuşită era ceva foarte bun pentru muncitori, dar dacă această grevă nu
întărea influenţa partidului, legătura sa cu masele şi autoritatea sa şi nu intrau în partid cei mai buni
oameni ai muncii care se dovediseră a fi combativi, hotărîţi, capabili în muncă, nu era destul. Deci
care trebuie să fie rezultatele: întărirea influenţei partidului, a legăturii sale cu masa, întărirea
organizatorică în focul acestei acţiuni de aşa mare amploare. Neapărat rândurile partidului trebuie
să se întărească cu candidaţi din rândurile oamenilor muncii din cei mai combativi, căliţi în focul
acestor lupte. La fel trebuie să crească şi disciplina în rândurile sale.
La sate ce trebuie să câştige partidul ca rezultat al acestei campanii? Activizarea
organizaţiilor de partid, a membrilor de partid, cu activizarea maselor de ţărani muncitori, atragerea
femeilor, mărirea interesului pentru problemele generale ale statului, ale ţării, ale gospodării, ale
patriei, întărirea influenţei partidului asupra principalelor mase ale ţărănimii muncitoare, bărbaţi,
femei, tineret, concret; atragerea lor cât mai masivă, îndrumarea lor, folosirea cât mai deplină a
căminelor culturale, conferinţe etc. Cei mai buni, cei mai capabili agitatori şi propagandişti trebuie
aruncaţi în luptă la sate, pentru că acolo este cea mai mare parte a poporului. La oraş ai proletariat,
dar acolo nu. Acolo trebuie aruncate în luptă principalele şi cele mai puternice forţe ale partidului.
Trebuie activizate organiz,aţiile de partid, tineretul, Frontul Plugarilor.
Şi aici ~e pune problema întăririi rândurilor partidului prin candidaţi dintre ţărani
muncitori, colectivişti, din întovărăşiri, muncitori de la S.M.T., G.A.S., devotaţi, cinstiţi, activi.
Şi, în sîarşit, şi asta dinadins la unnă, despre alianţa ca bază a regimului şi să nu tot
vorbim, ci să venim concret să arătăm. Trebuie obţinut prin toate mijloacele, prin toate forţele, ca
rezultat o întărire considerabilă a alianţei dintre clasa muncitoare şi ţărănimea muncitoare. Trebuie
obţinută o izolare politică şi mai mare a chiaburilor, care vor încerca de data aceasta prin metodele
289
lor perfide să împiedice ţărănimea muncitoare de a se folosi de posibilităţile pe care le are de a se
manifesta din punct de vedere politic.
Întrucât este o hotărîre internă de partid şi se adresează organizaţiilor de partid, trebuie
atrasă atenţia organizaţiilor de partid din localităţile unde există minorităţi naţionale asupra
elementelor şovine, naţionaliste, asupra clerului catolic şi reacţiunii. Trebuie în câteva linii mari
arătat acest lucru, ţinând seama de particularităţile localităţii, dat fiind faptul că este vorba de alte
naţionalităţi. Aici, în afară de celelalte sarcini care se pun pentru celelalte organizaţii de partid,
trebuie ţinut seama că problema naţională este de o importanţă foarte mare, că aici duşmanul va
căuta diversiuni în special în problema naţională. Deci, atragerea atenţiei organizaţiilor de partid
spre aceste probleme.
Acestea sunt principalele observaţii. Propun ca să fie completată hotărîrea în spiritul celor
arătate - dacă sunteţi de acord cu ele - plus cele care s-au mai arătat.
Prima parte este slabă şi va trebui refăcută. Trebuie să reiasă capacitatea partidului de
mobilizator, organizator, conducător, că aceasta ar trebui să ducă la cutare şi cutare. Un preambul
scurt, puternic, în spiritul celor arătate. Trebuie refăcut, să fie politic, să fie un text plin, serios,
politic. Scurt, de o pagină. Trebuie spus foarte scurt de ce e nevoie de această nouă Constituţie, că
nu mai corespunde cea veche, e depăşită.
Tov. Chişinevschi: Ce facem mâine cu secretarii regionali?
Tov. Gheorghiu-Dej: Daţi-le Constituţia s-o citească, să pună întrebări. Să nu fie o
expunere asupra Constituţiei, ci prelucrarea hotărîrii.
Trebuie pregătită presa. Când se publică Constituţia se publică şi un şir de articole.
Tov. Moghioroş: Noi am trimis sâmbătă Proiectul Constituţiei primilor-secretari.
Secretarii cu propaganda ar trebui pregătiţi cu măsuri practice, îndrumări. Este necesar după mine
să fie convocaţi.
La şedinţa cu primii-secretari propun să vină şi tov. Chişinevschi.
Tov. Gheorghiu-Dej: De acord. Şi daţi şi răspunsul la întrebări.
Tov. Chişinevschi: Tov. Gheorghiu ar trebui să dea răspunsurile la întrebări.
Tov. Gheorghiu-Dej: Eu pot să dau răspunsuri, însă cred că cel mai bine e să dea
întrebările, să fie triate, să faceţi un proiect de răspuns care să fie aprobat de noi - să fie trimis
fiecăruia câte un exemplar - şi dacă mai avem ceva să ne facem observaţiile ce ar fi bine să mai fie
pus în răspuns.
La început m-am gândit să facem o Plenară, să pregătim un discurs în legătură cu
Constituţia şi de dat linie. S-a considerat că nu e nevoie. Acum am pornit aşa, să-i dăm drumul aşa.
O să facem totuşi o Plenară după 2 luni, vom avea şi material de pe teren şi chiar să luăm curs de
pe acum de pregătire a Plenarei, de a pune sarcină F.D.P. să strângă toate acestea de la comisiuni şi
de pregătit o expunere asupra Constituţiei, asupra dezbaterilor, o Plenară de 1-2 zile, după aceea în
presă, care să fie semnalul începerii campaniei electorale şi chiar în hotărîrea noastră în legătură cu
23 august să fie pus şi asta. Să nu mai facem şedinţă separată. Se primeşte propunerea? (Da).
Tov. Chişinevschi: Plenara să fie pentru campania alegerilor? Nu pentru Constituţie?
Tov. M. Constantinescu: În care discutăm propunerile de jos şi problemele campaniei.
Tov. Gheorghiu-Dej: Să vedem dacă e necesar. Poate nici nu amintim de Constituţie.
Dar cred că neapărat Plenara C.C. trebuie să se ocupe de Constituţie mai larg, ceea ce n-am făcut,
să facem, legat de problema alegerilor. O analiză a dezbaterilor în jurul Constituţiei, un document
politic important şi problema campaniei alegerilor să se sfârşească cu sarcini.
Tov. Chişinevschi: Hotărîrea aceasta să fie văzută şi de membrii C.C. şi să fie dată ca
hotărîre a C.C. nu a Biroului Politic.
Tov. Gheorghiu-Dej: Foarte just.
290
Tov. Chişinevschi: Proiectul de teme în legătură cu Constituţia, îl trimitem membrilor
Biroului Politic, e vorba de ce să apară în presă etc.
Tov. Gheorghiu-Dej: Să meargă la fiecare membri al Biroului Politic, fiecare să adauge
ce mai crede şi observaţiile se centralizează la tov. Chişinevschi.
Tov. M. Constantinescu: Cifrele de Plan pe 1953 sunt elaborate. În anii trecuţi ne-ai dat
îndrumarea să dăm cifrele ministerelor. Procedăm ca în anii trecuţi sau procedăm altfel? Sunt două
posibilităţi: 1) sau să le vadă întâi Consiliul de Miniştri şi să le dea apoi ministerelor, 2) ori să le
vadă întâi ministerele şi după aceea să vină la Consiliul de Miniştri.
Tov. Gheorghiu-Dej: Cred că putem face aşa să dăm ministerelor care au sarcinile cele
mai importante de investiţii.
Tov. M. Constantinescu: Cifre de producţie şi muncă şi salarii.
Tov. Gheorghiu-Dej: Da. Să se strângă ministerele pe ramuri la birou, sub preşedinţia
vicepreşedintelui respectiv şi să dezbată în cadrul biroului, să întocmească observaţii în scris, în
maximum 2 zile.
Tov. M. Constantinescu: Să ştie ministerele că nu avem investiţii în plus.
Tov. Gheorghiu-Dej: Birourile pe ramuri să-şi facă din observaţiile ministerelor un scurt
material, părerea ministerelor, pretenţiile, observaţiile lor cele mai importante, Cancelaria le
grupează. După aceea ar fi bine să cunoşti observaţiile.
Tov. M. Constantinescu: Noi o să asistăm la şedinţe, câte un vicepreşedinte al C.S.P.
Tov. Gheorghiu-Dej: Voi de la C.S.P. să nu vă descoperiţi actele, voi înregistraţi şi în
colectivul vostru absolut obiectiv să combateţi tendinţele care se desprind din acele observaţii ale
ministerelor.
Şi după ce vom avea toate observaţiile şi voi le veţi cunoaşte, şedinţa Plenului, C.S.P. ia
poziţie la problemele ridicate arătând că sunt bune sau nu etc.
Tov. M. Constantinescu: Aş propune ca, în legătură cu rezerva specială în birouri, să nu
se pomenească, că atunci toţi vor veni să ceară de pe acum.
Tov. Gheorghiu-Dej: La ministere trimiteţi partea lor. Atât.
Joi după masă, ora 6, facem Consiliul de Miniştri. De acord? (Toţi tovarăşii sunt de
acord). Mai propun să se întocmească Bugetul Consiliului General F.D.P., acolo unde se vorbeşte
de asta să pună ca sarcină întocmirea unui buget pentru acoperirea cheltuielilor.
Tov. Chişinevschi: Nu în hotărire.
Tov. Gheorghiu-Dej: Da, şi trebuie scos din hotărire partea aceea care se referă la
fondurile Consiliului de Miniştri. Trebuie să întocmească un plan concret de cheltuieli dintr-un
fond pe care îl vom aproba special.
Tov. Chişinevschi: Trebuie să facem mai întâi aparatul.
Tov. Apostol: Poate să participe la cheltuieli şi organizaţiile de masă.
Tov. Gheorghiu-Dej: O să dea şi sindicatele etc., dar baza e asta.
D.A.N.l.C..fond C.C. al P.C.R. - Cancelarie, dosar65/1952,f. 3-29.
291
33. 1952, iulie 28. Procesul-verbal şi stenograma şedinţei Biroului Politic al C.C. al
P.M.R. referitor la: înfiinţarea unui institut pentru pregătirea de ingineri şi tehnicieni pentru
sectorul minier; îmbunătăţirea compoziţiei de „clasă" a elevilor şi studenţilor; problema cadrelor
din Comitetul de Stat al Aprovizionării; tratativele economice cu R.D. Germană.
din 28 iulie 1952

Stoica şi Constantin Pârvulescu.
A fost invitat la şedinţă tov. Leonte Răutu.
Biroul Politic în urma discuţiilor a luat în unanimitate următoarele hotărui:
I. Cu privire la înfiintarea unui institut pentru pregătirea de ingineri si tehnicieni pentru
sectorul minier.
Biroul Politic este în principiu de acord ca pregătirea cadrelor de ingineri şi tehnicieni
pentru minerit să se concentreze într-un Institut de Geologie şi Minerit, la Bucureşti, pentru a folosi
mai raţional cadrele de profesori, laboratoarele, instalaţiile, etc., cu menţiunea ca în profilarea
institutului să se ţină seama atât de nevoile de ingineri ale sectorului carbonifer, cât şi de nevoile
sectorului metale feroase şi neferoase şi ale Comitetului Geologic.
Tov. I. Chişinevschi va convoca o şedinţă cu delegaţi ai C.S.P., Ministerul Industriei
Metalurgice şi Industriei Chimice, Comitetului Geologic, Comitetului Învăţământului Superior, la
care vor fi invitaţi consilieri sovietici (tov. Malâşev, Bogomolov şi alţii), pentru a analiza problema
pregătirii inginerilor şi tehnicienilor necesari diferitelor ramuri ale industriei şi a face propuneri
concrete.
Tovii I. Chişinevschi, M. Constantinescu şi St. Chivu vor pregăti un studiu asupra
construirii Institutului de Geologie şi Minerit, bine documentat din punct de vedere financiar, al
nevoilor de materiale, al locului, al posibilităţilor mobilizării resurselor locale etc.; de asemenea,
vor controla proiectele institutelor de învăţământ superior ale Ministerului Construcţiilor şi
Materialelor de Construcţii şi Ministerul Energiei Electrice şi Industriei Electrotehnice.
II. Cu privire la îmbunătăţirea compoziţiei de clasă a elevilor si studentilor.
Biroul Politic
1. Constată că Ministerul Învăţământului Public şi Secţia de Propagandă şi Agitaţie a
C.C. al P.M.R. nu s-au preocupat de îmbunătăţirea compoziţiei sociale a elevilor şi studenţilor şi
cere să fie aspru criticaţi cei care n-au respectat linia şi directivele conducerii partidului în această
problemă;
2. Dă sarcină Secţiei de Propagandă şi Agitaţie a C.C. al P.M.R. să ia măsuri pentru
întărirea conducerii Ministerului Învăţământului Public şi Comitetului Învăţământului Superior, cu
elemente partinice, dinamice, care să asigure aplicarea liniei şi hotărîrilor partidului;
3. Aprobă trimiterea unei directive interne cuprinzând criteriile de primire în şcoli şi
universităţi, cu menţiunea ca textul directivei să fie îmbunătăţit pe baza următoarelor indicaţii:
a) Fiii şi fiicele de muncitori industriali, de ţărani muncitori, de militari, funcţionari, şi
meseriaşi cooperatori, vor fi incluşi într-o singură categorie şi se va da prioritate celor merituoşi;
292
b) Bursele se vor acorda în primul rând celor merituoşi din rândul fiilor şi fiicelor de
muncitori industriali, muncitori din S.M.T. şi Gostat, ţărani colectivişti, care n-au o situaţie
materială suficientă pentru a-şi întreţine copii în şcoli şi apoi fiilor de ţărani cu gospodării mici.
c) Copiii de chiaburi vor fi îndrumaţi spre şcoli de calificare, pentru ca intrând în
producţie şi schimbând condiţiile lor social-economice, să se schimbe şi mentalitatea lor.
d) Fiii şi fiicele criminalilor de război, tradătorilor, spionilor şi celor fugiţi peste hotare
etc., nu vor fi primiţi în şcoli medii şi în învăţământul superior, şi vor fi îndreptaţi spre munci
productive.
e) În învăţământul agricol - mediu şi superior, se va da prioritate fiilor şi fiicelor de
colectivităţi, agrotehnicieni, zootehnicieni.
f) Certificatul-tip pe care elevii şi studenţii îl vor prezenta la primirea în şcoli, va fi
eliberat de Comitetele Executive ale Sfaturilor Populare şi va fi contrasemnat de organele locale ale
Ministerului Finanţelor şi Ministerul Afacerilor Interne.
g) Comitetul Învăţământului Superior va lua măsuri pentru popularizarea şi dezvoltarea
învăţământului seral.
h) Se vor preciza concret sarcinile organizaţiilor de partid şi ale U.T.M.
i) Directiva va fi îmbunătăţită pe baza indicaţiilor de mai sus şi va constitui directiva
internă a Biroului Politic al C.C. al P.M.R., după care se va orienta Ministerului Învăţământului
Public şi Comitetului Învăţământului Superior.
m. Cu privire la problema cadrelor din Comitetul de Stat al Aprovizionării.
Tovii I. Chişinevschi şi Al. Moghioroş vor alcătui o comisie de partid şi de stat din care
vor face parte tovarăşi de la Comitetul de Stat al Aprovizionării, C.S.P., Ministerul Finanţelor,
Comisia de Stat, Comitetul Învăţământului Superior, Secţia Organelor Conducătoare de partid,
Sindicatele şi ale U.T.M. şi Secţia Plan-Finanţe a C.C. al P.M.R.
Comisia va ancheta situaţia cadrelor de la C.S.A şi în tennen de 15 zile va prezenta
propuneri concrete şi un plan de aplicare în practică a propunerilor pentru îmbunătăţirea situaţiei
cadrelor la C.S.A.
IV. Cu privire la tratativele economice cu R.D.Gennană.
Biroul Politic aprobă textul propunerilor anexate, pentru încheierea unor convenţii de
colaborare economică cu R.D. Gennană, ce vor fi prezentate conducerii Partidului Socialist Unit al
R.D. Germane de tovarăşii Miron Constantinescu şi Chivu Stoica.
ss: Gheorghe Gheorghiu-Dej ss. Emil Bodnăraş

ss. Miron Constantinescu ss. Constantin Pârvulescu
ss. Iosif Chişinevschi ss. Chivu Stoica
ss. Gheorghe Apostol
Stenograma
din 28 iulie 1952
Au fost prezenţi tovarăşii: Gheorghe Gheorghiu-Dej, Iosif Chişinevschi, Gheorghe

Stoica şi Constantin PârvulesctL
A fost invitat la şedinţă: tov. Leonte Răutu.
293
Tov. Gheorghiu-Dej: Am socotit necesar să facem o scurtă şedinţă a Biroului Politic în
legătură cu câteva probleme foarte importante şi întrucât este vorba de unele măsuri imediate cred
că e bine ca Biroul Politic să-şi spună părerea.
Este vorba de probleme de învăţământ. În cadml măsurilor generale de pregătire a
cadrelor inginereşti, tehnice pentru nevoile economiei noastre naţionale, au constituit o preocupare
specială cadrele de ingineri şi tehnicieni necesari industriei carbonifere. Partidul a şi luat poziţie
publică în legătură cu necesitatea de a mări capacitatea de producţie a industriei noastre miniere, de
a dezvălui noi resurse de zăcăminte de cărbuni, sarcină foarte grea, foarte importantă; fără cadre nu
poate fi vorba s-o realizăm.
Situaţia actuală este o situaţie mizeră, de aceea la ordinea de zi stă organizarea în general,
luarea unor măsuri organizatorice în legătură cu învăţământul minier. Am două referate în legătură
cu învăţământul minier asupra cărora Biroul Politic să hotărască.
După cum ştiţi, am luat curs să mutăm centrul de greutate la bază, adică în bazinele
principale carbonifere, acolo să şi facem institute. Asta este un lucru foarte bun, numai că se izbeşte
de un inconvenient foarte serios ţinând seama de lipsa de cadre pedagogice profesionale, lipsă de
utilaj şi material corespunzător şi astfel se risipesc forţele şi aşa slabe.
Noi în ultima vreme am luat unele măsuri foarte judicioase şi anume am luat curs să
construim şi să organizăm în Bucureşti câteva centre de învăţământ superior, grupând o serie de
facultăţi, institute după gradul de rudenie dintre ele, de exemplu de la electromecanică, construcţii,
geologie, pentru a putea folosi în comun utilaje, cadre profesorale, a fi mai aproape de Bucureşti,
de Guvern, pentru a lua măsuri imediate. Pe această linie cred că ar trebui să mergem şi în ce
priveşte învăţământul minier.
Discutându-se cu tov. Malîşev - este un eminent om de carte şi de specialitate - şi
punându-i şi lui problemele care stau în faţa noastră, ţinând seama de situaţia noastră, de
posibilităţile noastre, face o serie de propuneri concrete şi anume să mergem pe principiul
concentrării şi să profilăm astfel învăţământul minier încât să ne dea posibilitate să profilăm şi
cadrele de ingineri şi tehnicieni. El propune: (Citeşte).
Asta este pentru noi un material de orientare. De altfel, noi am şi mers pe linia aceasta
când am luat curs pentru concentrarea la Bucureşti a unor institute.
Există unele propuneri de la Comitetul pentru Învăţământul Superior care încearcă să
găsească soluţii între acest proiect şi cel de la Comisia de Stat a Planificării.
Între toate acestea, părerea mea este că trebuie să primim acest referat, aceste propuneri,
dacă vrem să avem cadre în industria minieră.
O singură indicaţie, după părerea mea, de a se preciza cine face cadrele pentru comitetul
Geologic, întrucât Comitetul Geologic nu are numai cadre de geologi pentru explorări proprii, ci şi
pentru metale feroase, neferoase, pentru cărbuni etc. Acest lucru trebuie precizat.
Să ajutăm Comitetul Geologic într-un număr de ani să-şi pregătească un număr de cadre
pentru toate specialităţile pentru nevoile în conformitate cu sarcinile tot mai crescânde. Ei fac acum
lucrări în anumită privinţă eroice.
Eu aş propune să aprobăm aceste propuneri.
Tov. Chivu Stoica: Eu am avut discuţii cu tov. Malîşev. În principiu eu sunt de acord.
Am cerut să precizeze cum vede el problema formării inginerilor pentru mineritul de neferoase şi
nemetalifere şi el a spus că 50% sunt necesari pentru industria carboniferă. Or aceasta nu
corespunde realităţii. Sectorul nemetalifer nu este exploatat deloc, sectorul de fier are numai două
linii, iar neferoase 1::ste abia la început. După aprecierea geologilor sovietici în cca 5 ani exploatarea
de neferoase trebuie să fie de 10-15 ori mai mare decât acum.
294
Este just că doi ani primesc toţi aceeaşi materie de cultură generală, specializarea se face
în ultimii 2-3 ani şi se împart pe specialişti.
După ce am vorbit cu el, am vorbit şi cu tov. Bogomolov, inginer geolog, care a spus că
inginerul geolog primeşte specializarea în ultimii 2 ani, inginerii nemetaliferi primesc pregătire, pe
când inginerii de mine de cărbuni nu.
Eu nu sunt în măsură să spun câţi ingineri ne trebuie în neferoase, nemetalifere etc. Peste
1-2 ani se va preciza când vom şti rezervele de minereu.
Tov. Gheorghiu-Dej: Noi trebuie să ne preocupăm de asta acum, e la ordinea de zi
problema.
Tov. Chivu Stoic.a: Voiam să atrag atenţia că propunerea nu cuprinde sectorul de
nemetalifere, ci numai cărbunele. Nu ştiu dacă luând aceste măsuri putem acoperi nevoile din
sectorul între minier. În sectorul geologic sunt geologi de explorări geologice care au o pregătire,
iar geologii mineri au altă pregătire şi aici nu este precizat.
Aici se propune desfiinţarea Institutului de învăţământ superior de geologie şi mine.
Urma să devină un Institut minier. După părerea mea nu este rezolvată problema cadrelor de
geologi. Avem azi în total 100 geologi şi 99% nu sunt ai noştri.
Aş propune să se completeze acest studiu pentru fiecare specialitate cum face. Este foarte
just de a crea un institut de acest fel.
Tov. Chişinevschi: În ce priveşte chestiunea ridicată de tov. Chivu, sunt de acord şi vom
prezenta cu ajutorul tovarăşilor specialişti o documentare suplimentară cu privire la geologi. Asta
nu exclude primirea documentului acesta.
Tov. M. Constantinescu: Eu sunt de acord că, în Bucureşti, trebuie să fie creat un
Institut de geologie şi merit. Cred că observaţiile făcute că problema geologilor este una din
problemele cele mai însemnate pentru dezvoltarea industriei mineritului trebuie să fie rezolvată
odată cu rezolvarea acestei probleme, pentru că altfel, peste scurt timp, se va pune problema creării
unui institut de geologie. De aceea cred că ar fi just să fie un institut de geologie şi un institut de
minerit. În privinţa cadrelor profesorale pentru acest institut, noi la Bucureşti, stăm foarte prost. Noi
avem profesori de geologie în Bucureşti care sunt folosiţi şi la Comitetul Geologic şi la Institutul de
Geologie şi tehnică minieră şi Ia Institutul de Petrol şi Gaz. Pentru noul institut care ar crea pe
aceeaşi profesori ar trebui să-i folosim pentru că nu avem alţii în Bucureşti. O să aducem şi de la
centre mineri, o parte din ei va trebui să-i scoatem din producţie.
În ceea ce priveşte clădirile care vor fi necesare, aici va fi necesar un ansamblu foarte
mare de clădiri şi acesta va trebui introdus în plan pentru anul viitor pe baza unei hotărîri a
Consiliului de Miniştri, doar trebuie asigurate mijloace necesare, însă nu va putea fi gata înainte de
2-3 ani făcând cele mai mari eforturi.
De aceea trebuie să examinăm aceste aspecte:
1) Faptul că cadre (sic!) profesorale nu avem în Bucureşti, în momentul de faţă ca să
acoperim necesităţile.
2) Construirea unui ansamblu de clădiri necesită minimum 2 ani, mai real 3 ani.
Eu sunt de acord că este necesar un institut de geologie şi de minerit în Bucureşti şi
trebuie să facem sacrificiile de a construi, chiar dacă nu avem clădiri corespunzătoare.
Aş propune să fie adoptată această propunere a tov. Malâşev de a avea un institut mare de
geologie şi minerit în Bucureşti. Pentru Institutul de la Petroşani şi Brad să se stabilească profilul să
dea ingineri şi tehnicieni de producţie.
Aş propune să luăm o hotărîre de principiu, şi hotărîrea concretă s-o luăm odată cu
rezolvarea problemelor pregătirii cadrelor în general. Peste 15-20 zile prezentăm raportul asupra
295
pregătirii cadrelor în general şi acolo se tratează şi problema pregătirii de ingineri minieri şi
tehnicieni. În cadrul acestui ansamblu se va vedea mai clar cum trebuie să fie profilat Institutul de
Geologie şi Minerit. În orice caz consider că în profilul lui trebuie să fie şi pregătirea geologilor
chiar dacă geofizicienii vor fi la Petrol. Dar inginerii geologi şi topografi trebuie să fie pregătiµ în
acest institut.
Pentru clădirile necesare putem să mutăm un liceu, dar profesori nu vom avea.
Tov. Gheorghiu-Dej: Întrucât problema cadrelor va fi discutată mai pe larg când va fi
gata raportul, atunci vom dezbate mai pe larg problemele, eu propun ca acest referat tăcut de tov.
Malâşev să fie luat în considerare şi să constituie orientare în metodologie în ce priveşte stabilirea
profilului cadrelor tehnice pentru asigurarea nevoilor economiei noastre.
Ce trebuie să facem aici? Părerea mea este că neapărat trebuie să stabilim concret şi
nevoile celorlalte mine. Tov. Chivu are perfectă dreptate. Fiecare ramură de specialitate are şi
profilul de cadre şi anumite grade de înrudire. Deci, dacă va trebui să facem un institut special
pentru metale neferoase şi pentru feroase, trebuie analizată problema şi cred că cel mai nimerit ar fi
să folosim existenţa în R.P.R. a unui număr de oameni de ştiinţă şi specialitate sovietici care cunosc
problemele de învăţământ din U.R.S.S. şi să mergem după experienţa ei. Intenµonăm să fie în
centrul preocupărilor noastre în afară de cărbune şi problema metalelor neferoase şi pentru toate
acestea sigur problema cadrelor.
De aceea, consider absolut necesar să avem o şedinţă împreună cu tov Malâşev, cu
tovarăşii din sectorul metalelor neferoase şi feroase şi să vedem, în ce măsură au studiu comun în
anul I şi II studenţii şi să creăm asemenea facultăµ, cred că e necesar. De vreme ce ai institut de
metalurgie, este necesar să ai şi un institut cu asemenea speciali tăµ.
De asemenea, trebuie neapărat precizat, să vedem dacă este raµonal, să fie în acest institut
geologii.
Tov. M. Constantinescu: La şedinţă să fie chemat şi tov. Bogomolov.
Tov. Gheorghiu-Dej: Să fie chemat.
După părerea mea propunerile tov. Malâşev sunt ştiinµfic elaborate şi trebuie µnul cont
de posibilităµle noastre.
La şedinţă cred, deci, să fie: tov. Chişinevschi, Chivu, Miron, dacă nu veµ fi aici, să
desemnaµ pe cineva, să vină şi tov. Malâşev, Bogomolov, de la Comitetul pentru Învăţământul
Superior, de la Comitetul Geologic.
Bazându-ne pe criteriile care au stat la baza acestui referat în care se stabilesc nevoile de
cadre în industria carboniferă, probabil ceva apropiat va fi valabil şi pentru stabilirea numărului de
cadre de ingineri şi tehnicieni în industria feroase şi neferoase. De aceea va trebui să completăm
acest referat cu acele măsuri necesare asigurării nevoilor de cadre a Comitetului Geologic pentru
toate departamentele şi toate minele de fier, neferoase. Însă principiul concentrării forţelor şi
resurselor îl consider foarte important, pentru că dacă privim lucrurile mai atent, are avantajul că se
găseşte lângă bază, poate să folosească ingineri şi tehnicieni de acolo, studenµi merg în mine,
lucrează. Însă ce nivel vor avea? Constatările tăcute de el sunt constatările tăcute de noi mai înainte
când am început să ne îngrijorăm de vulgarizarea lui Luca de a face şcoli de 2 ani. Este imposibil
fiziceşte ca în 2 ani să devii inginer de specialitate.
Eu consider că punctul de vedere al tov. Miron şi Chivu sunt juste, anume de a se
completa acest studiu, de a se prevedea nevoile sectorului feroase şi neferoase şi a merge pe
principiul concentrării forţelor şi nu pe risipirea lor. Aceasta are şi avantaje economice în sensul
folosirii mai raµonale a cadrelor, din punct de vedere economic, nu vom risipi anumite laboratoare
şi instalaµi care vor servi pentru mai multe ramuri.
296
Dacă sunteţi de acord să primim aceasta drept bază şi ca orientare în viitor, ce priveşte
stabilirea profilului având în vedere criteriile care au stat la baza întocmirii acestui studiu, este un
progres şi sigur nu trebuie mecanic luat.
Deci, în cel mai scurt timp să aveţi o şedinţă cu tov. Malâşev, cu tovii sovietici şi cred că
trebuie cerut şi consimţământul tov. Lavrentiev şi să prezentaţi propuneri concrete.
În ce priveşte posibilităţile de concentrare în Bucureşti sunt unele clădiri ocupate de
anumite instituţii de învăţământ, licee teoretice (fără să mergem pe linia lichidării lor) care ar putea
fi folosite, până ce vom clădi să procedăm ca atare.
Mai propun ca tov. Miron să facă un studiu împreună cu tov. Chişinevschi şi tov. Chivu
despre construcţia unui fel de institut serios. Mutarea va fi o măsură provizorie. Studiul să cuprindă
din ce resurse şi cum şi ce anume am putea face, să mobilizăm şi resursele locale, să facem
eforturi, să găsim un loc potrivit. Studiul acesta trebuie să-l faceţi după ce terminăm problema
cadrelor. Anul acesta n-o să putem face construcţii, avem sarcini foarte grele. În orice caz propun
ca să faceţi un studiu pe îndelete, bazat pe documentaţie serioasă, să vedem materialele, din punct
de vedere financiar, tot.
În ce priveşte Institutul de învăţământ superior al lui Gaston, Hossu, de la Metalurgie,
trebuie poate încă o dată, să vedem dacă criteriile care au stat la baza întocmirii planului de cadre
pentru ei corespunde. Să mai vedeţi neapărat chestiunea aceasta.
Tov. Chivu: Aş propune ca aceste instituţii să ţină de Comitetul pentru Învăţământul
Superior.
Tov. Chişinevschi: Asta să vedem pe urmă.
Tov. Gheorghiu-Dej: Deci, înainte de a investi să vedem foarte serios încă o dată şi
concret cum o să folosească laboratoarele, ce săli de cursuri sunt. Aşa cum propune aici ar fi bine
să avem şi pentru Institutul lui Gaston.
Deci în modul acesta să procedăm. În cât timp o să avem gata aceasta?
Tov. Chişinevschi: În câteva zile.
Tov. Gheorghiu-Dej: Ar fi bine înainte de a pleca tovarăşii.
*
* *
A doua problemă este tot de învăţământ, tot principial trebuie să ne pronunţăm, cu privire
la măsurile pentru îmbunătăţirea compoziţiei de clasă a elevilor şi studenţilor. Situaţia a fost tare
confuză din acest punct de vedere şi mai este. Referatul prezentat şi propunerile arată o serie de
lucruri destul de îngrijorătoare.
În primul rând s-au băgat la învăţământ o serie de elemente foste exploatatoare,
chiabureşti, elemente duşmănoase, condamnate. N-a fost un control, o preocupare problema
compoziţiei sociale, deşi partidul a dat linia în această privinţă, a făcut numeroase declaraţii. În
foarte mică măsură, s-ar putea spune că aproape n-a existat preocupare efectivă cu această
problemă a compoziţiei sociale.
Principala instituţie care trebuie să se ocupe era Ministerul Învăţământului Public şi
Secţia de Agitaţie şi Propagandă, în subordinea căreia intră sectorul acesta, n-a controlat în măsură
suficientă.
Referatul, după ce arată activitatea, considerente de ordin general cu privire la rezultatele
pozitive a anilor 1949, 1950, 1951, 1952, face constatarea că actuala compoziţie socială nu este
satisfăcătoare. (Citeşte).
Ce garanţii pot prezenta asemenea elemente după ce au absolvit şcolile noastre? Iar se va
ridica problema cadrelor, problema compoziţiei sociale în aparatul de stat care este pus în
imposibilitate să-şi asigure nevoile de cadre. Înseamnă că am pierdut câţiva ani, că n-am aplicat
297
politica partidului în ce priveşte compoziţia socială decât numai în principiu şi în declaraţii, deşi
avem o serie de succese - totuşi au pătruns o serie de elemente provenite din clasa muncitoare şi
ţărănimea muncitoare - avem un procent destul de ridicat care au reuşit datorită capacităţilor lor
intelectuale, posibilităţilor materiale, să pătrundă în şcolile noastre elemente duşmănoase şi
pregătim noi cadre dintre aceştia pentru instituţiile noastre.
În material pune şi Comitetul pentru Învăţământul Superior ca fiind vinovat, ar fi iraţional
să-l punem, pentru că abia a luat fiinţă.
N-a existat linie şi directive? Au existat. N-a fost o preocupare de a traduce în practică linia
partidului. Cred că lucrul acesta trebuie luat foarte în serios şi chemată conducerea Ministerului
Învăţământului Public, chemată Secţia de Propagandă şi Agitaţie şi să ne facem nu numai o critică
serioasă, părerea mea est.e că trebuie să luăm şi anumite măsuri împotriva celor care nu s-au preocupat
de această problemă. Este foarte grav. Am fost puşi în faţa unor fapte extrem de dăunătoare. A
dominat anarhia, n-a stat la baz.a acestui minister o analiză a situaţiei, un plan de muncă, măsuri
practice corespunzătoare şi nici Propaganda şi Agitaţie nu s-a ocupat serios de treaba aceasta, deşi au
existat directive şi trebuie spus că nici noi, conducerea, nu ne-am preocupat serios de această
problemă. Am fost împrăştiaţi cu tot felul de probleme şi aceasta ne-a scăpat din mână.
La fel la institutele de învăţământ din subordinea celorlalte ministere şi instituţii a fost o
politică, n-a fost o preocupare compoziţia socială a elevilor şi studenţilor.
De unde o să dăm ingineri, specialişti devotaţi cauzei şi regimului dacă nu vom lua din
rezervorul acesta uriaş care se cheamă clasa muncitoare şi ţărănimea muncitoare? De ce nu ne-am
preocupat atunci de asta? Să îndreptăm fiii şi fiicele de ţărani muncitori, muncitori, funcţionari, din
rândurile oamenilor muncii către şcolile elementare de 7 ani, medii şi superioare. Trebuie să punem
capăt acestei stări de lucruri, însă nu în mod oportunist, ci trebuie neapărat de tras consecinţe de aici
şi anume trebuie trasă o frecătură nr. 1, documentată conducerii Ministerului Învăţământului
Public. Trebuie această critică, foarte severă şi vot de blam şi alte propuneri şi dat afară şi din partid
unii pentru această atitudine. Să tragă învăţăminte comitetului Învăţământului Superior, să nu le
facă şi el, pentru că el a moştenit o situaţie anormală. Învăţământul public a fost întâi pe mâna lui
Voitec, apoi Vasilichi, un element confuz şi haotic, după aceea a venit Doreanu, un element
incapabil şi oportunist, nici măcar pricepere nu are în acest domeniu.
Trebuie întărită conducerea Ministerului Învăţământului Public şi întărit şi învăţământul
superior, puşi oameni pricepuţi, cinstiţi, devotaţi, câteva elemente partinice, dinamice, care să
asigure linia partidului acolo şi aplicarea în practică a hotărîrilor partidului, altfel toate dispoziţiile
bune şi frumoase şi orientarea noastră nu fac doi bani.
Se propun aici o serie de măsuri, consider mărfurile foarte bune, însă ele trebuie mai bine
precizate.
Cred că facem o foarte mare greşeală dacă împărţim pe articole şi pe grupe diversele
categorii. Felul cum este prezentată categ. I, II, m şi IV se orientează aici după directivele de
primire în partid. Or trebuie să facem puţină deosebire. Să nu sărim în cealaltă extremă. Aceasta
este caracteristic momentelor când vrem să luăm anumite măsuri de îndreptare a relelor. Eu nu sunt
de acord cu asemenea mod de a pune chestiunea, întrucât îngustează. Până acum în declaraţii am
fost straşnici, însă în practică, totuşi au intrat şi au beneficiat şi de burse diferite elemente care ne
dau bătaie de cap şi în şcoli, ne contaminează tineretul sănătos şi acum venim să sărim în cealaltă
extremă grupându-i într-un mod cu totul necorespunzător faţă de realitate. Trebuie să înţelegem că
rezervorul principal din care se alimentează industria, toate sectoarele economice, agricultura, cu
cadre, este sectorul ţărănimii muncitoare şi atunci de ce s-o punem în categoria după statutul
P.M.R.? Nu trebuie punctele ,,A" şi ,,B". Această definiţie există în concepţia celor care au
298
conceput acest material, această diferenţiere va merge până jos şi de vreme ce vrem să facem
statistică, s-o facem fără s-o grupăm în astfel de categorii.
Tov. Răutu: Este vorba şi de prioritate.
Tov. Gheorghiu-Dej: Pentru mine prioritate au cei cu aptitudini, oameni care reuşesc la
examene, învaţă bine şi au poftă de învăţat şi pofta aceasta de învăţătură trebuie stimulată.
Principalul rezervor este ţărănimea muncitoare. Trebuie să ne orientăm după criteriile de aptitudini
de învăţământ. Nimeni dintre noi n-o să exprime o asemenea prostie că, pentru că este fiu de
muncitor dare un dobitoc trebuie neapărat să-l bagi în şcoală. Aceasta trebuie de lichidat, pentru că
aici se menţine. Prioritate să o aibă cei mai merituoşi, cei mai valoroşi, selecţionaţi pe bază de
aptitudine de însuşire a cunoştinţelor. Acesta trebuie să fie criteriul. Nouă nu ne trebuie analfabeţi.
De aceea consider că nu sunt just întocmite aceste categorii. Trebuie să dăm prioritate
celor care învaţă bine. Categoria I, trebuie să fie un grup unitar, fără „a şi b", cei din categoria II,
dispare, fiii de militari, mijlocaşi; intră într-o categorie: merituoşii primesc burse, prioritate în
urcarea tuturor treptelor, cei care au aptitudine, elementele valoroase. Trebuie neapărat menţionat şi
subliniat, acesta trebuie să fie criteriul principal.
Pentru a uşura aplicarea în practică a acestei linii, bursele să fie acordate şi alte mijloace
de ajutoare, fiilor şi fiicelor de muncitori care nu au o situaţie materială suficientă pentru a-i putea
întreţine, fiilor şi fiicelor de ţărani colectivişti, fiilor şi fiicelor de ţărani muncitori din S.M.T., din
cutare şi cutare, trebuie enumerat. Acesta este un avantaj şi îndrepţi părinţii să stea la S.M.T. şi
G.A.S. Apoi fiii şi fiice de ţărani muncitori cu gospodării mici.
În primul rând, celor merituoşi cu perspective de creştere, cu aptitudini, elemente
valoroase etc. Asta trebuie pus în primul rând şi după aceea vin ceilalţi. Pentru a încuraja, pentru a
asigura baza materială de îndrumare, de aplicare în practică a liniei partidului în ce priveşte
compoziţia socială, în ce priveşte bursele şi alte ajutoare, legat de posibilităţile materiale.
Asta înseamnă că fiii de funcţionari care au posibilităţi materiale, de ingineri, tehnicieni şi
dacă unii dintre aceştia au posibilităţi materiale să contribuie cu o taxă anumită, trebuie văzut acest
lucru, să nu băgăm grăsimi în acel care are o leafă mai mare. Fiii merituoşi ai acestora sigur intră în
categoria merituoşi, indiferent dacă e fecior de inginer, ţăran mijlocaş etc. De asemenea, fiii
militarilor trebuie puşi în categoria I.
Categoria II. să fie fii ai micilor meseriaşi, actuala categorie ID., iar categ. IV, cu fii de
chiaburi, comercianţi etc. devine categoria m.
Aş propune, de asemenea, ca un criteriu de orientare pentru învăţământ: cum l-am prins
pe unul cu manifestări duşmănoase în şcoală, de scos afară, indiferent de care categorie aparţine şi
eliminat din toate şcolile, indiferent în ce şcoală şi în ce an e. Deci, faptul că este fiu de muncitor,
de ofiţer, nu îndreptăţeşte manifestări huliganice, duşmănoase, participarea la acţiuni împotriva
regimului.
Pe urmă pot fi cazuri - mai rare - când anumiţi fii de chiaburi care au ajuns în şcoli,
pentru aceştia condiţia trebuie să fie dacă rămâne loc pentru ei în şcoală, de obicei însă să nu
rămână, totuşi, trebuie îndreptaţi spre anumite preocupări, pentru anumite şcoli profesionale, pentru
muncitori calificaţi, pentru a-i aduce spre producţie, care să transforme condiţiile social-economice.
Pentru etapa actuală, întrucât avem clase, suntem nevoiţi să facem această diferenţiere de clasă. Şi
dacă îi îndreptăm spre producţie le schimbăm şi mentalitatea. Sunt cazuri - rare - când se rup de
familie, sau acest tânăr poate influenţa atitudinea părinţilor. Trebuie deci să-i îndreptăm spre
anumite preocupări, şi anume spre sectoare de muncă productive. Vom contribui prin aceasta la
impulsionarea procesului de restructurare, de schimbare, de deschiaburire, nu forţată, ci naturală.
299
Acestea sunt cele trei categorii la care propun să rămânem şi aşa cum a fost pusă chestiunea e
nejust politiceşte, periculos chiar.
Tov. M. Constantinescu: Şi este periculos pentru copiii acestor mase, îi izolezi de masa
mare.
Tov. Gheorghiu-Dej: Foarte just. Însăşi problema alianţei cu ţărănimea mijlocaşă este
ameninţată.
În ce priveşte fiii criminalilor de război, a spionilor etc. consider o măsura privind
interesele de stat, o măsura bună că nu sunt primiţi în şcoli. Însă lucrul acesta va trebui cumva să nu
răzbată în public. Tovarăşul Stalin odată cu un prilej a precizat că nu pot fi traşi la răspundere copiii
pentru crimele părinţilor sau invers. Acest lucru e valabil şi la noi, totuşi consider justă propunerea
în această perioadă să îndreptăm pe aceştia spre sectoare de muncă productive, altfel îngroşăm
rândurile duşmanilor.
Se propune, pentru a uşura sarcina de aplicare în practică a acestor criterii şi a liniei
partidului de îmbunătăţire a compoziţiei sociale, de imprimare a politicii de clasă a partidului în
învăţământ, elaborarea unui certificat tip care urmează să fie completat de Comitetele Executive
ale Sfaturilor şi din care să rezulte categoria socială (Citeşte).
Eu consider acest lucru foarte cuminte, foarte bun. Însă vă atrag atenţia să vedeţi
conţinutul acestui certificat tip cum este făcut, ca să nu dăm apă la moara duşmanului. De întocmit
cu consultarea Ministerului de Finanţe, de la Institutul de Statistică şi cu cei de la Ministerul de
Interne, obligatoriu. Neapărat trebuie să fie proces-verbal sau contrasemnat de organele
Ministerului de Interne când se eliberează certificatul, pentru că poate să fie de origine bună
socială, dar să fie un bandit, sau părinţi cuminţi şi el bandit.
Şi dacă se cere astfel de certificat şi avizul organelor Ministerului de Interne, va pune pe
gânduri însăşi părinţii şi tinerii dacă trebuie sau nu să participe la acţiuni subversive şi duşmănoase
împotriva statului.
Sunteţi de acord? (Da)
Cu primul grup de propuneri şi cu al doilea? (Da).
Se mai propune scoaterea din clasa V, VII şi X a fiilor elementelor duşmănoase, criminali
de război, spioni etc. (Citeşte) Eu cred că lucrul acesta este just. Însă şi aici trebuie îndreptaţi spre
anumite sectoare de muncă în acelaşi timp de însăşi Ministerul Învăţământului Public şi făcut
împreună cu Ministerul de Interne, să stabilească încotro îi îndreptăm pe aceştia.
Aici pot interveni şi anumite elemente de intrigării personale şi trebuie făcut cu foarte
mare atenţie şi grijă.
Pe urmă acei care au indus în eroare pentru interese materiale, dacă au avut manifestări
duşmănoase sunt de acord să fie scoşi, dacă nu, să nu li se dea burse, dar să nu îi izgonim.
Trebuie precizat din ce şcoli trebuie scoşi fiii de chiaburi, de la pedagogie etc. Atrag
atenţia să nu existe exagerări nici într-o parte, nici în alta.
Trebuie mobilizate institutele de învăţământ, sfaturile pentru cei care au rămas afară din
învăţământul obligatoriu.
Tov. Răutu: Şi de la Filozofie trebuie să scoatem chiaburii.
Tov. Gheorghiu-Dej: Trebuie precizat unde îi daţi. Eu propun să nu ne risipim în multe
locuri.
Cred că formula „tineretul muncitoresc şi sătesc" nu e necesara, la noi nu merge. Se poate
spune „tineri muncitori şi ţărani muncitori".
Învăţământul seral este foarte important, trebuie pus accent foarte serios, acesta să fie
baza, învăţământul seral cu frecvenţă. Iar în ce priveşte învăţământul prin corespondenţă are
300
dezavantaje, acolo se înscriu tot felul de elemente. Să punem accentul pe învăţământul seral şi pe
cel fără frecvenţă să închidem ochii, să fie tăcut cu foarte mare atenţie. Pentru învăţământul seral să
facem o propagandă şi agitaţie, să arătăm avantajele, la întreprinderi să mobilizăm organizaţiile de
partid, organizaţiile obşteşti, tineretul şi să obligăm cadrele de partid care au funcţii de răspundere
neapărat să urmeze acest învăţământ seral şi să-şi aleagă, nu după cum vor ei, ci după anumite
directive şi să le dea sedii de la şcoli seara, nu ne trebuie clădiri speciale. Ne va da foarte mari
rezultate, numai că va trebui să plătim suplimentar învăţătorii şi profesorii, să nu socotim aceasta ca
un cumul de funcţii.
Sunteţi de acord? (Tovarăşii sunt de acord).
Pentru cursul fără frecvenţă trebuie să aibă o aprobare, ce condiţii trebuie să le
îndeplinească, trebuie stabilite criteriile şi ce aprobări şi certificate are nevoie. N-are azi nici un rost
cursul fără frecvenţă. Să fie criterii aşa de grozave ca să se limiteze. Sunt de acord să li se creeze
condiţii de muncă în întreprinderi ca să poată frecventa, să nu lucreze mai mult de 8 ore.
De formule generale trebuie să scăpăm, trebuie pus concret. Sarcinile U.T.M. trebuie
puse concret, de asemenea şi ale organizaţiilor de partid. Trebuie mobilizate organele de partid din
sate, Sfaturi, organizaţiile de tinere, G.A.C., G.A.S. S.M.T.
Hotărlrile care trebuie modificate şi elaborate o să se facă în colaborare cu toate
instituţiile. Eu v-aş ruga să fiţi de acord cu propunerile, dacă nu aveţi vreo observaţie în plus, vreo
completare sau poate nu sunt suficient de complete sau juste. Ce spuneţi? (Toţi tovarăşii sunt de
acord).
Tov. Apostol: Dacă cei care au intrat în şcoli şi au fost camuflaţi ca ţărani mijlocaşi şi
descoperiţi chiaburi vor trebui să plătească taxele?
Tov. Borilă: Dacă nu este duşman deschis, se face duşman şi mai mare.
Tov. Gheorghiu-Dej: Trebuie folosiţi, împreună cu Ministerul de Interne şi chemat de la
caz la caz.
Deci dacă sunteţi de acord urmează ca materialului să i se dea formă definitivă şi să
constituie directive ale Biroului Politic.
Tov. M. Constantinescu: Şi tov. Răutu să ne trimită materialul refăcut.
Tov. Gheorghiu-Dej: Şi să fie directivele Biroului Politic cu privire la îmbunătăţirea
compoziţiei sociale a elevilor şi studenţilor. Nu e nevoie de hotărire, ci directive interne după care
se orientează Propaganda şi Agitaţia şi ministerul.
Cred că în material ar trebui subliniat, acolo unde vorbim de nevoile de cadre pentru
industrie, şi agricultură, comerţul socialist şi cultură. La partea care priveşte agricultura cred că
trebuie să stăruie puţin în ceea ce priveşte cadrele de agronomie din fii de colectivişti,
agrotehnicieni, zootehnicieni.
Al treilea punct la ordinea de zi:

Am primit un referat din partea Comisiei de Stat a Aprovizionării privind situaţia
cadrelor din această instituţie, care este foarte gravă datorită unui şir întreg de cauze obiective şi
subiective. Actuala situaţie trebuie grabnic îndreptată în sensul de a găsi soluţii practice şi într-un
timp anumit de rezolvat.
Din materialul documentar, întocmit cu ajutorul Ministerului de Interne rezultă că, din
cadrele superioare mijlocii, din 164 directori, şefi de secţii etc. s-au găsit 100 necorespunzători
pentru motive politice, foşti exploatatori, legionari condamnaţi, membri Partidului Naţional
Ţărănesc, legături cu legaţiile ţărilor imperialiste etc. (Citeşte).
301
Încercarea C.S.A. de a recruta cadre mai bune la alte ministere n-a putut fi realizată
pentru că fiecare ţinea la cadrele sale şi nevoia de cadre specialiste este foarte grea. Sigur trebuie să
folosim vechii specialişti, însă anume aici nu putem să-i folosim unde sunt concentrate secrete de
stat. Ei au cca. 700 de salariaţi, din aceştia 78% sunt de origină mic-burgheză, mari capitalişti şi
moşieri, chiaburi (Citeşte). Deci o situaţie foarte grea. Asta este situaţia pentru cadrele superioare şi
medii sau de rând.
Cred că noi putem să rezolvăm situaţia în sensul de a ne orienta spre elementele tinere
care au ieşit nu de mult din facultăţi, trebuie dată anumită tehnicitate. Sigur nu vor avea experienţa
vechilor cadre, dar se vor putea familiariza cu problemele şi au avantajul că nu vor avea bubele
celor vechi. Şi ei înşişi vor trebui să-şi îmbunătăţească condiţiile.
Începând cu conducerea, trebuie întărită, dat un număr de oameni şi muncitori ridicaţi,
elemente din şcoli superioare de partid cu studii economice, de la Jdanov, Ştefan Gheorghiu pentru
cadre superioare, din ministere să ne dea un număr de ingineri proaspeţi, asta este în· interesul
fiecărui minister să avem oameni siguri aici. În ce priveşte cadrele de jos, să-şi formeze şi ei
oameni. Trebuie tăcut neapărat următorul lucru: vă propun să luăm curs imediat de anchetat
situaţia de acolo. Să fie o comisie de partid şi de stat din care să facă parte: de la Ministerul de
Interne un tovarăş care s-a ocupat cu problemele acestea şi de acesta ajutat de un grup de oameni
~e la ei, de la Secţia Organelor Conducătoare, de la Secţia Plan-Finanţe, de la Comitetul de
Invăţământ Superior, de la C.S.A., C.S.P.
Ei fac câteva propuneri, dar nu vreau să mă pronunţ până ce această comisie de oameni
de răspundere va face raportul.
Sub conducerea tov. Chişinevschi şi Moghioroş. Să fie şi Stanciu.
Tov. M. Constantinescu: Şi Drăghici.
Tov. Gheorghiu-Dej: Ar trebui sub supravegherea voastră directă să lucreze această
comisie. Să dăm mandat tovarăşilor Chişinevschi şi Moghioroş în această privinţă. De acord? (Da).
Puneţi şi Comisia de State.
Propun ca în decurs de 15 zile să ni se prezinte propuneri concrete şi planul de aplicare în
practică a propunerilor, în cât timp se va produce schimbarea. Să nu lipsească în propuneri sarcinile
proprii ale C.S.A. de pregătire a cadrelor. Trebuie văzut în cadrul măsurilor generale.
*
* *
În legătură cu plecarea tov. Miron şi Chivu materialul este tăcut. Aş propune să-l citim.
Tov. M. Constantinescu: Din însărcinarea Biroului Politic în şedinţa din 12 iulie, pe
baza indicaţiilor primite din partea tov. Gheorghiu-Dej, s-au elaborat câteva propuneri care sunt pe
linia trasată de Biroul Politic, şi anume se propune o colaborare complexă, o colaborare simplă şi o
colaborare pe linie de ajutor tehnic. (Citeşte)
Tov. Gheorghiu-Dej: Sunt necesare câteva scurte explicaţii. Ne-am gândit să ne
mărginim la acest gen de colaborare numai la câteva sectoare şi în principal în chimie pentru că îi
interesează şi pe ei şi pe noi, întrucât la ordinea zilei va fi pusă la Congresul partidului pe lângă cele
două probleme şi problema industriei chimice şi metalelor neferoase. Problema cărbunelui a fost
elaborată, dar va fi dezbătută în congres.
Ne-am legat aici pentru a le uşura şi tovilor din R.D.G. posibilitatea de a participa,
înseamnă atragerea tehnicienilor şi intereselor în cadrul colaborării şi pe linia recomandărilor şi
aprecierilor făcute privitor la cele realizate cu lovii unguri, aprecieri foarte frumoase, pe care le
cunoaşteţi.
Răspunsul guvernului german, al C.C. al Partidului Sovietic Unit este pozitiv. Deci, sunt
create toate condiţiileîn această privinţă, în ce priveşte colaborarea în industria chimică de
302
coloranţi care este de foarte mare importanţă nu numai pentru noi, dar pentru tot lagărul păcii. Va
da posibilităţi de enorme debuşeuri pentru R.P.R., va crea cadre, vom avea industrie specializată în
cadrul industriei chimice şi ei au experienţă mare şi va fi transmisă şi aici.
În ce priveşte industria de sticlării industriale, este vorba de a face semifabricate de
cristale pentru industria optică germană întrucât avem baze serioase de materii prime şi pentru
materiale tehnice pentru nevoile industriei şi industrie de porţelanuri, tot tehnice, antiacide, pentru
ţevării etc.
Aici văd că s-au pus şi secţii de mărfuri de larg consum. Cred că ideea este bună pentru
că poate să creeze cadre şi prototipuri de produse de larg consum, care pot fi luate de bază pentru a
construi industrie specială pentru asemenea produse de larg consum proprii.
Am evitat domeniile în care se colaborează cu tovarăşii sovietici.
N-ar strica să le propunem nemţilor societăţi mixte şi pentru produse sodice şi acid
clorhidric.
Tov. Chivu: Sunt tăbricuţe mici.
Tov. Gheorghiu-Dej: Dacă o să arate interes ar fi foarte bine. Trebuie să arătăm
interesul nostru să ne ajute să avem şi noi.
Tov. M. Constantinescu: La colaborare tehnică este vorba de primire de brevete pentru
anumite ramuri (Citeşte).
Supunem aprobării Biroului Politic.
Tov. Gheorghiu-Dej: Suntem de acord? (Da)
Tov. Chivu: Ar trebui şi instalaţii pentru celuloză şi saci de carton.
Tov. M. Constantinescu: Mi se pare sunt comandate din U.R.S.S. Dacă nu sunt, putem
să punem.
Tov. Gheorghiu-Dej: V-aş propune să staţi de vorbă şi cu tov. Stanciu şi să lămuriţi
problema şi dacă nu este, să punem şi acest lucru. Deci, principial să fim de acord în cazul că nu
este comandat, să intre aici.
Tov. Chivu: Încă o problemă. Este vorba de maşini unelte pentru sculărie şi propun să
intre şi aceasta.
Tov. M. Constantinescu: Este pentru Cehoslovacia, Polonia, Ungaria.
Tov. Chivu: Dar Germania fabrică maşini bune de sculărie.
Tov. Gheorghiu-Dej: Cred să dăm aprobare ca tovarăşii ajunşi acolo să pună şi această
chestiune, dacă e posibil şi luaţi o serie de specialişti. Poate şi pe Gaston.
Tov. Chivu: Noi am organizat, avem o echipă bună.
Tov. Gheorghiu-Dej: Nu este exclus ca ei să facă propuneri din partea lor şi voi o să ne
informaţi prin cifru.
Tov. M. Constantinescu: În ce priveşte propunerile germane, să fim foarte rezervaţi, în
sensul de a nota toate propunerile şi să nu ne angajăm.
Tov. Gheorghiu-Dej: Stabiliţi şi faceţi propuneri, noi aici ne strângem şi hotărîm,
spunem da sau nu sau ce şi cum.
Nu e rău de a primi de la ei pentru agricultură o mulţime de aparate frumoase, laboratoare
pentru încercat pământul.
Tov. M. Constantinescu: Tov. Mikoian a apreciat ca o formă pozitivă de colaborare ce
s-a făcut între Cehoslovacia şi Ungaria care au cumpărat între ei diferite mărfuri. Poate ar fi
interesant să stabilim o sumă, noi să cumpărăm diverse produse şi ei să cumpere la noi. Balanţa
comercială nu se schimbă.
303
Tov. Gheorghiu-Dej: Sigur. Şi cred că trebuie luat, în special şi principal, pentru
agricultura, laboratoare. Trebuie luaţi câţiva oameni pricepuţi.
Tov. M. Constantinescu: Aceasta după ce stabilim practic.
După ce se vor desfăşura discuţiile şi ajungem la anumite concluzii care le comunicăm la
Bucureşti prin Ambasadă, ar trebui făcut un Protocol, aşa cum s-a întocmit la Budapesta.
Tov. Gheorghiu-Dej: Da, aşa trebuie făcut. Să le dăm împuternicirea aceasta să
semneze protocolul şi pe baza lui cele două guverne întocmesc două comisii pe probleme practice
şi pregătesc tot materialul pentru colaborare între cele două state, de la stat la stat. De pus locul,
când şi cum.
Atunci de întocmit procesul-verbal de şedinţă cu toate problemele, scurt, cu indicaţii şi
sarcini ce s-a stabilit.
*
* *
Tov. Moghioroş: Medicii noştri au făcut un consult la majoritatea membrilor Biroului
Politic şi membrilor C.C. şi au constatat că starea sănătăţii lor cere să luăm unele măsuri urgente,
deoarece suntem cu toţii ocupaţi şi este muncă multă, trebuie să facem derogare de la obiceiul de a
pleca în concediu de lungă durată.
Am făcut deci propuneri şi cere să se aprobe acest sistem de concedii (Citeşte).
Tov. Gheorghiu-Dej: Propun să se aprobe. Ce mă priveşte am să plec la Olăneşti şi am
să ţin legătura. Pentru chestiuni principiale, de mare importanţă, vine cineva acolo.
Tov. Apostol: Propun ca eu să merg în concediu când se termină campania de vară.
Tov. Gheorghiu-Dej: Eu sunt de acord.
Tov. Chivu: Eu nu pot să plec pentru atâta timp. Propun 10 zile acum şi 10 zile mai târziu.
Tov. Gheorghiu-Dej: Sunt de acord. Trebuie pus concret când.
Primim propunerile? (Tovarăşii sunt de acord).
DA.N.I.C..fond CC. al P.C.R. - Cancelarie, dosar66/1952,f. 3-24.
34. 1952, august 4. Procesul-verbal al şedinţei Biroului Politic al CC. al P.M.R.

referitor la: începerea unor tratative comerciale cu R.P.Chineză; organizarea învăţământului
superior minier; îmbunătăţirea compoziţiei sociale a elevilor şi studenţilor; încheierea
Protocolului Acordului.financiar cu Elveţia ş.a.
din 4 august 1952
Participă la şedinţă tovarăşii: Iosif Chişinevschi, Gheorghe Apostol, Alexandru

Moghioroş, Petre Borilă şi Constantin Pârvulescu.
Prezidează tov. Iosif Chişinevschi.
Biroul Politic, în urma discuţiilor, a luat în unanimitate următoarele hotăriri:
I. Cu privire la cifrele de control ale Planului de import pentru anul 1953. Biroul Politic
aprobă cifrele de control ale Planului de import pentru anul 1953, prezentate de Ministerul
Comerţului Exterior. Cifrele de control vor fi comunicate miniştrilor, planul de import va fi supus
spre aprobare Consiliului de Miniştri.
304
II. Cu privire la începerea unor tratative comerciale cu R.P. Chineză. Biroul Politic este de
acord ca Ministerul Comerţului Exterior să primească propunerea Ministerului Comerţului R.P.
Chineze de a trimite o delegaţie în R.P. Chineză, pentru tratative comerciale. C.S.P. şi Ministerul
Comerţului Exterior vor înainta Biroului Politic propuneri asupra compunerii delegaţiei şi a
problemelor ce urmează a fi discutate.
ID. Cu privire la reorganizarea învătământului superior minier. Biroul Politic este de acord cu
Proiectul de Hotărîre a Consiliului de Miniştri privind reorganizarea învăţământului superior de mine.
IV. Cu privire la îmbunătătirea compoziţiei de clasă a elevilor si studentilor.
Biroul Politic aprobă textul anexat al Directivei privind măsurile necesare pentru
îmbunătăţirea compoziţiei de clasă a elevilor şi studenţilor
V. Cu privire la organizarea unui şantier al tineretului la Hidrocentrala „V.I. Lenin". Bicaz.
Biroul Politic aprobă propunerea C.C. al U.T.M. şi Ministerul Energiei Electrice şi Industriei
Electrotehnice, de a efectua lucrările tunelului care leagă Uzina Hidrocentralei „V.I. Lenin", Bicaz,
cu lacul de acumulare, prin munca voluntară a tineretului; aprobă de asemenea planul de
organizare a şantierului tineretului.
VI. Cu privire la inaugurarea Termocentralei „Gh. Gheorghiu-Dej". Doicesti. Inaugurarea
termocentralei va avea loc duminică 10 august a.c. Din partea Biroului Politic vor lua parte la
inaugurare tovarăşii Al. Moghioroş şi C. Pârvulescu.
VII. Biroul Politic a ascultat informaţii asupra următoarelor probleme:
1. Încheierea Protocolului Acordului financiar cu Elveţia;
2. Cererea Legaţiei Statelor Unite ale Americii de a i se permite vizitarea unei gospodării
agricole colective.

Miron Constantinescu, Petre Borilă, Alexandru
Moghioroş, Chivu Stoica, Gheorghe Apostol,
Constantin Pârvulescu
....
D.A.N.I.C,fond CC al P.CR. - Cancelarie, dosar 70/1952.f 2-3.
35. 1952, august 12. Procesul-verbal şi stenograma şedinţei Biroului Politic al CC al

P.M.R. cu privire la: numiri şi schimbări din funcţii în cadrul structurii centrale a partidului,
precum şi în guvern; pregătirea pentru ziua de 23 august; convocarea Marii Adunării Naţionale
pentru votarea Constituţiei şi fixarea datei alegerilor ş.a.
din 12 august 1952
Participă la şedinţă tovarăşii: Iosif Chişinevschi, Gheorghe Apostol, Alexandru

Moghioroş, Miron Constantinescu, Emil Bodnăraş, Chivu Stoica, Petre Borilă şi Constantin
Pârvulescu.
Prezidează tov. Alexandru Moghioroş.
A fost invitat la şedinţă tov. Alexandru Drăghici.
Biroul Politic în urma discuţiilor a luat în unanimitate următoarele hotărîri:
305
I. Cu privire la schimbarea din funcţie a directorului general a Direcţiei Generale a
Treburilor Consiliului de Miniştri.
Tov. Petre Belle va fi schimbat din funcµa de director general al Direcµei Generale a
Trebuirilor Consiliului de Miniştri.
Tov. C. Pârvulescu împreună cu tovii Petre Lupu şi Vasile Mureşan vor propune numirea
unui alt tovarăş în această funcµe până joi, 14 august a.c.
II. Cu privire la chemările de 23 august ale C.C. al P.M.R.
Se aprobă introducerea în lista chemărilor C.C. al P.M.R. din 23 august a lozincilor pe
ramuri de producµe din chemările C.C. al P.M.R. din 1 Mai 1952.
II1. Cu privire la numiri în Comisia specială de intrări şi ieşiri din ţară.
Se aprobă următoarele numiri în Comisia specială de intrări şi ieşiri din ţară de pe lângă
Consiliul de Miniştri:
tov. C. Pârvulescu - preşedintele Comisiei
tov. Ion Vinţe - locµitorul preşedintelui Comisiei
tov. Ghizela Vass - membru în Comisie
tov. Melitta Apostol - membru în Comisie
tov. Cioroiu Nicolae - membru în Comisie
tov. Guină Nicolae - directorul Secretariatului Comisiei
IV. Cu privire Ia data convocării Marii Adunări Naţionale pentru votarea Proiectului de
Constituţie si data alegerilor.
Sesiunea Marii Adunării Naµonale pentru votarea Proiectului de Constituµe şi a legii
electorale va avea lor între 22-26 sept. 1952.
Alegerile de deputaµ pentru Marea Adunare Naµonală vor avea loc la 30 noiembrie
1952. Numărul total al deputaµlor va fi de 418-423.
Certificatul de alegător se va desfiinţa.
V. Cu privire Ia Planul Protocolului pentru 23 august 1952.
VI. Cu privire la despărţirea Ministerului Industriei Petrolului si Industriei Cărbunelui.
Se aprobă despărµrea Ministerului Industriei Petrolului şi Industriei Cărbunelui în
Ministerul Industriei Petrolului şi Ministerul Industriei Cărbunelui.
Tov. Suder Wilhelm va fi numit ministru al Ministerului Industriei Cărbunelui.
VII. Biroul Politic
A ascultat informaµi asupra următoarelor probleme:
1. Unele probleme ale Ministerului Afacerilor Interne.
2. Mersul colectărilor de cereale.
ss. Miron Constantinescu ss. Gheorghe Apostol

ss. Constantin Pârvulescu ss. Emil Bodnăraş
Stenograma
din 12 august 1952
Au fost prezenµ tovarăşii: Iosif Chişinevschi, Gheorghe Apostol, Alexandru

Moghioroş, Miron Constantinescu, Chivu Stoica, Emil Bodnăraş, Petre Borilă, şi
306
Constantin PârvulesctL A fost invitat la şedinţă: tov. Drăghici. Prezidează tov. Alexandru
Moghioroş.
Tov. Chişinevschi: Propun să hotărîm schimbarea lui Belle înainte de 23 august. Tov.
Moghioroş propune pe Bunaciu în locul lui. Asta s-ar putea numai dacă Comisia Controlului de
Partid şi-ar asuma răspunderea.
Tov. Pârvulescu: Provine de la social-democraţi.
Tov. Moghioroş: În orice caz e deosebire între Belle şi Bunaciu. Eu am părere proastă
despre Bunaciu, el nu este un om care are proprie părere, însă dacă e condus e de o sută de ori mai
bun decât Belle.
Tov. Bodnăraş: Cu asta suntem cu toţii de acord, dar se pune problema dacă este indicat
pentru această funcţie.
Tov. M. Constantinescu: Eu am propus pe tov. Vâlcu, dacă tov. Pârvulescu este de
acord. El a avut un rol foarte pozitiv în ceea ce priveşte demascarea abaterii de dreapta. La
Consiliul de Miniştri trebuie să avem un tov. care prin trecutul, calitatea de membru de partid, prin
poziţia lui corespunde. Poziţia lui Bunaciu în abaterea de dreapta nu garantează că, în viitor, va fi
mai ferm.
Tov. Chişinevschi: Eu propun ca tov. Pârvulescu împreună cu Petre Lupu şi Mureşanu
de la Administrativ-Politic să prezinte joi propuneri.
Tov. Apostol: Să excludă de la început pe Bunaciu şi Vâlcu.
Tov. Chişinevschi: Nu, ei să analizeze din toate punctele de vedere şi să revină cu
propuneri. De acord? (Da).
Tov. Moghioroş: Avem următoarele probleme la ordinea de zi:
1. Unele probleme ale Ministerului Afacerilor Interne.
2. Informare despre mersul colectărilor.
3. Stabilirea termenelor alegerilor şi votării Constituţiei.
4. Aprobarea Comisiei speciale pentru vize de intrare şi ieşire.
5. Despărţirea Ministerului Minelor şi Petrolului.
6. Planul de Protocol pentru 23 august.
Tov. Chişinevschi: Mai este: cu privire la lozincile pentru 23 august şi o scurtă
informare a tov. Miron despre vizita în Ungaria, Cehoslovacia şi Polonia.
Tov. Moghioroş: De acord cu ordinea de zi? (Toţi tovarăşii sunt de acord).
Tov. Chişinevschi: În chemările pentru 23 august este o lozincă ,,Muncitorii mineri
întâmpinaţi Ziua Minerilor ...." Întrucât Ziua Minerilor a trecut, propun să se şteargă şi să rămână
pentru 23 august.
Ţinând cont însă că în anii interiori numai de 1 Mai avem lozinci concrete pe diferite
ramuri de producţie, la 23 august nu, în aceste lozinci aprobate de Secretariat lipsesc lozinci
concrete afară de mineri. Lozincile apar mâine. Ţinând cont că suntem în plină luptă pentru
realizarea planului cincinal, propun ca şi în lozincile de la 23 august, cea mai mare sărbătoare a
poporului, să fie introduse lozinci concrete şi anume aceleaşi de la 1 Mai. (Citeşte lozincile).
Tov. Moghioroş: Suntem de acord? (De acord).
Tov. Drăghici are cuvântul la următorul punct din ordinea de zi.
Tov. Drăghici: .................................................................................................. •
Tov. Apostol: .................................................................................................. ••
Aşa este în text.

•• Aşa este în text.
307
Nu s-a respectat organizarea cetelor, nu a fost asigurat cum trebuie transportul la arie, nici
de la arie la baza de recepţie şi nu s-au pus atelajele necesare pentru dezminţit.
Unii delegaţi de baT.O.Z.ă, deşi au fost verificaţi, în activitate ori s-au dovedit a fi
nepricepuţi, iar o bună parte pactiza cu chiaburii şi îi ajuta să se sustragă de la colectări.
În unele locuri au plecat cu documentele greşit întocmite sau au avut dificultăţi din cauza
nelămuririlor neavând funcţionari suficienţi pentru a întocmi documentaţia necesară. Au fost
deficienţe şi în problema transporturilor, care a fost calculat ca anul trecut şi conform acestuia
planul de transport este realizat 100%, dar în fiecare zi trebuie asigurat supliment de vagoane. Am
luat măsuri, s-a format o comisie de coordonare care zilnic urmăreşte transportul cerealelor.
Pentru lichidarea deficienţelor am luat o serie de măsuri. În ziua de 3 august, în toate
regiunile au fost şedinţe la Comitetele Executive ale Sfaturilor Regionale unde se analizează cum
stăm cu treieratul şi colectarea. S-a stabilit ca o sarcină a Sfaturilor să analizeze zilnic mersul
treieratului şi colectărilor. Am luat măsuri pentru organizarea unui control serios pe teren, la
Comisia de Colectări să rămână numai aparatul strict necesar, iar întregul aparat să fie coborât jos,
la regiuni şi raioane, ca să ajute unităţile de jos în realizarea sarcinilor de colectări.
S-a făcut o nouă iniţiere a delegaţiilor de batoză.
S-a dat o atenţie deosebită şi bazelor de recepţie, să fie mobilizaţi învăţători, funcţionari
de la Sfaturi, U.T.M.-işti care sunt la sate, studenţii care sunt în vacanţă acolo, ca să dea ajutor.
S-au stabilit măsuri ca Sfaturile să urmărească zilnic convoaiele de la arie la bazele de
recepţie, să stabilească zilnic delegaţii de convoaie.
S-a dat sarcină să se combată cu tărie treieratul din căruţe şi să fie lămuriţi ţăranii muncitori
în privinţa facerii stocurilor la arie care ajută foarte mult folosirea întregii capacităţi a batozei.
Împotriva celor care fug din convoi, a doua zi să se ia atitudine, să fie demascaţi în faţa
cetăţenilor de la arie şi de la baza de recepţie. Împotriva chiaburilor, care pleacă din convoi să se ia
măsuri, să fie judecaţi direct de cetăţeni, pe loc. Asemenea cazuri s-au întâmplat în Regiunile Arad,
Galaţi şi a avut rezultate foarte bune.
În urma măsurilor luate la 3 august s-a văzut un rezultat serios şi ce priveşte treieratul şi
colectările. În 8 august la grâu am avut 60% treierat, colectat 36,9, la secara treierat 41,1 %, colectat
21 % (Citeşte).
Trebuie spus că atât organizaţiile de partid, cât şi organele de stat s-au mobilizat foarte
serios şi la treieratul şi la colectarea grâului şi au neglijat treieratul şi colectarea orzului, mazărei, a
rapiţei şi desmiriştitul. S-a dat dispoziţie ca în cursul nopţii şi mai ales dimineaţa, când e mai
răcoare, să se treiere mazărea, orzul şi rapiţa care se scutură în timpul zilei.
Joi am analizat din nou situaţia colectărilor la Biroul Consiliului de Miniştri. O problemă
importantă a fost acţiunea chiaburilor, care a început să ia un caracter de masă în mai toate
regiunile ţării, în sensul că, chiaburi împart produsele lor în lan, se prezintă la arie cu o producţie
foarte redusă de 3-400 kg grâu la hectar, pe de altă parte se prezintă la arii ţărani săraci şi mijlocaşi
cu producţii foarte mari, care în unele părţi ating 4000 kg la hectar, ceea ce înseamnă că, chiaburii
s-au înţeles cu aceşti oameni şi au împărţit la câmp produsele cu scopul de a se sustrage de la
colectări. Pentru a pune capăt acestei acţiuni de sabotare a colectărilor s-a dat o instrucţiune jos,
care a trecut prin Biroul Organizatoric, prin care s-a precizat cum trebuie să acţionăm împotriva
chiaburilor. Pentru aceşti chiaburi trebuie să se aplice Art. 14 din Decretul pentru colectări în sensul
de a se confisca toată cantitatea şi să fie daţi în judecată. Pentru ţăranii săraci şi mijlocaşi care au
folosit pământ în dijmă sau arendă aceste pământuri trebuie adăugate la pământul lor şi impuse la
colectări. Cei care au primit snopi de la chiaburi să fie impuşi; se cunoaşte media la hectar din
comuna respectivă, tot ce depăşeşte înseamnă că a fost luat de la chiaburi. (Citeşte).
308
De asemenea, am constatat, ca o lipsă serioasă, că nu se ia poziţie deschisă împotriva
zvonurilor calomniatoare ale chiaburilor, nu se demască, nu se iau măsuri public împotriva
chiaburilor care se sustrag de la colectări şi am pus ca sarcină ca comitetele regionale şi raionale
împreună cu sfaturile populare şi organizaţiile de masă să asigure la comune o serioasă activitate
politică de masă pentru demascarea chiaburilor, pentru măsurile care trebuie luate. Miliţia ia
măsuri, arestează, dar se fac discuţii pentru că ţăranii săraci şi mijlocaşi nu cunosc pentru ce au fost
arestaţi şi îi compătimesc.
S-a precizat încă o dată cum trebuie să lucreze responsabilii de la colectări, delegaţii de la
batoze, şefii bazelor de recepţie.
Pentru ca aceste instrucţiuni să fie imprimate până jos, împreună cu tov. Moghioroş am
hotărît ca duminica trecută să aibă loc la sfaturile regionale şedinţe unde se discută problema
colectărilor, împuternicitul dă raport şi se prelucrează aceste instrucţiuni. La aceste şedinţe au
plecat miniştri, miniştri adjuncţi, au fost mobilizaţi pe linie de partid, instructorii Comitetului
Central care au fost prezenţi la aceste şedinţe regionale, scurte, cu caracter de instructaj şi
repartizaţi pe raioane unde se face acelaşi lucru. Ieri şi azi sunt programate şedinţe pe fiecare
comună unde se analizează şi problema treierişului şi a colectărilor. Întregul activ de la raion face
un plan de repartizare a tuturor şi răspunde fiecare pentru o comună şi nu o părăseşte până ce nu se
termină campania de treierat şi colectat.
Pe linia agriculturii, sâmbătă, a fost o şedinţă cu şefii secţiilor agricole unde s-a analizat
problema treieratului. Pe baza indicaţiilor date s-au luat unele măsuri ca şeful S.M.T. din cadrul
Secţiei Agricole a Sfatului Regional să se ocupe nu numai de ariile care sunt organizate cui
maşinile S.M.T., dar şi de activitatea ariilor unde batozele particularilor, pentru că de acestea nu a
răspuns nimeni. În afară de aceasta se împart regiunile pe zone, în raport cu numărul S.M.R., de
fiecare S.M.T. răspunde directorul S.M.T. şi mecanicul-şef.
Trebuie să cunoaşteţi un lucru foarte interesant, că avem 14.668 maşini de treierat în toată
ţara, la SMT 4852, înseamnă că 213 din baT.O.Z.e sunt ale particularilor şi la arii de la bun început
avem un duşman la planul de treierat şi colectat pentru că batoza a venit cu proprietarul ei la arie,
care primeşte 7% din cantitatea de uium şi n-are nici un interes să funcţioneze cum trebuie batoza.
Au fost foarte multe cazuri când s-au pus fiare în batoză, aceştia împreună cu chiaburii satelor au
pus la cale sabotaje organizate şi noi, în loc să ne îndreptăm atenţia asupra acestora, i-am lăsat pe
seama sabotorilor.
Tov. M. Constantinescu: Acum 2-3 am făcut propuneri cu tov. Chivu pentru
naţionalizarea tuturor batozelor şi preluarea de către stat şi Luca a respins propunerile.
Tov. Apostol: Se lucrează la planul de preluare a acestor batoze, însă nu toate, ci numai
cele bune, ca să nu avem de furcă, pentru că ,dacă le luăm pe toate nu avem unde să le băgăm.
Se ridicăm unele probleme de pe teren. La unele G.A.C. producţia de cereale şi în special
de grâu, nu peste tot, este mică astfel încât dacă dau cota la colectări, plătesc la S.M.T. şi asigură
sămânţa pentru anul viitor, nu le mai rămâne absolut nimic.
De aceea noi propunem să se formeze o comisie din reprezentanţii Ministerului
Agriculturii, C.S.C., Secţia Agrară, care să verifice situaţia lor, să vedem ce măsuri putem lua. În
unele părţi se pot amâna cotele pentru anul viitor şi în unele părţi chiar anula, dacă se constată că nu
s-a făcut din cauza secetei etc. Să se aprobe echivalenţe pentru unii producători care nu pot preda
cotele de produse care nu s-au făcut. Să facem acest lucru în mod organizat, fără vâlvă.
Este o situaţie foarte grea la S.M.T., ei trebuie să primească plata în natură, însă la S.M.T.
nu există evidenţă, nu se ştie cui a lucrat şi cât. Sunt puşi să plătească ţărani care nu au lucrat cu
S.M.T. Ministerul Agriculturii a luat măsuri pentru ai identifica cu organele locale.
309
În frunte, la colectări stă Regiunea Craiova, Arad, Bucureşti, urmează (Citeşte). Cele mai
slabe sunt: Cluj, Stalin şi Regiunea Autonomă Maghiară. Situaţia aceasta e pe 8 august. Cu toate
indicaţiunile date toată lumea s-a mobilizat pentru grâu, dar au neglijat celelalte cereale.
Tov. Chişinevschi: Când este nevoie de ceva cereţi ca conducerea partidului să intervină
imediat.
Tov. Apostol: Acum măsuri s-au luat, trebuie să urmărim punerea în practică. Tov.
Moghioroş a asigurat controlul, au fost trimişi pe linie de partid oameni care au stat câteva zile, pe
linia de stat la fel. Acum trebuie urmărit îndeaproape aplicarea în practică a măsurilor luate.
Tov. Moghioroş: Nenorocirea este că membrii C.C. repartizaţi nu se interesează zilnic.
Trebuie să luăm o hotărîre ca membrii C.C. să fie obligaţi să se ocupe de regiuni.
Tov. Chişinevschi: Ar fi bine ca Comisia (sic!) Colectărilor să informeze unde merge
prost, zilnic sau la 2 zile.
Tov. Moghioroş: Se ridică o chestiune cu datele zilnice. Prim secretarii comitetelor regionale
sau raionale trebuie să dea toată ziua date şi sunt legaţi tot timpul de telefon. Toată lumea cere date.
Tov. M. Constantinescu: Ar trebui reglementată, să se dea dispoziţie că în afară de
comitetele regionale de partid, Ministerul Agriculturii şi Sfatul Popular Superior nimeni n-are voie
să ceară date.
Tov. Apostol: S-a mai prelucrat şi cu preşedinţii Consiliilor sindicale problema
colectărilor, ca tot aparatul să dea un ajutor serios şi acum trebuie urmărit pe linie de partid cum
organele aplică în practică măsurile.
Tov. Moghioroş: Eu am o singură observaţie. C.S.C. nu a asigurat bazele de recepţie,
sunt gâtuiri în toată ţara, din cauza lor stau sute de căruţe zile întregi la bazele de recepţie.
Tov. Apostol: În privinţa aceasta la bazele de recepţie sunt mobilizate forţele sfaturilor,
se ajută, planul de transport va fi studiat zilnic.
Tov. Moghioroş: În U.R.S.S. când e vârful colectărilor la preluare de către stat lucrează
în 3 ture. Aici însă există o rezistenţă din partea organelor de colectare sub motivul că magazinerul
nu ia răspunderea dacă e schimbat.
Tov. Pârvulescu: Deficienţele ridicate de tov. Apostol sunt cele din anul trecut, aşa că nu
se vede o îmbunătăţire.
Tov. Apostol: Nu se poate spune că nu se simte o îmbunătăţire.
Tov. Moghioroş: Eu propun să fie examinată şi chestiunea transporturilor, ca să fie
făcută navetă specială unde sunt încărcate peste măsură magazinele. Propun să mobilizăm U.T.M.
în aceste localităţi, ca să ajute la încărcarea vagoanelor, pentru că şi aici sunt greutăţi, C.S.C. nu
poate să procure braţe de muncă. Să examineze unde este posibil ca să se facă schimburi unde sunt
aglomerări prea mari să lucreze la bază zi şi noapte.
Este necesară tipărirea unei hărţi în ceea ce priveşte mersul colectărilor unde codaşul
trebuie bătut foarte serios. Experienţa a dovedit că aceste hărţi sunt mobilizatoare. Nu trebuie date
cifre globale, ci de arătat că regiunea cutare este în urmă cu atâtea procente faţă de regiunea cutare.
Trebuie criticate organele de stat şi chiar de partid unde nu merge treaba.
Tov. Bodnăraş: Unde se face operaţia de colectare, la arie sau în altă parte? Şi dacă la
arie, cum se explică că treieratul diferă ca procent de colectare. Înseamnă că 20% grâu s-a treierat
în altă parte decât la arie.
Tov. Apostol: Procentul nu este cel real, este cu mult mai mare, aceste cifre sunt cu 5 zile în
urmă. La baze de recepţie, după socoteli aproximative, sunt 5(0) vagoane care sunt în baze, dar ale căror
documente nu s-au făcut La arii nu se transportă zilnic planificat aşa cum sunt sarcinile şi sunt grămezi
de produse care nu sunt încă la bază de recepţie. Mai sunt şi sustrageri serioase, pe drum, fug.
310
Tov. Bodnăraş: Nu ar fi mai bine dacă ţăranii ar da cota la arie şi transportul să fie în
sarcina Sfatului Popular? Sfatul organizează un convoi din cărăuşi plătiµ. De ce fiecare ţăran să
meargă cu 30 kg cu o căruţă?
Tov. Apostol: Se asociază.
Tov. Moghioroş: Cu propunerile tăcute de tov. Apostol în ce priveşte munca suntem de
acord? (Da).
Tov. Chişinevschi: Însă fără vâlvă.
Tov. Bodnăraş: Şi numai individual, analizează gospodărie cu gospodărie şi numai
acolo unde sunt motive întemeiate.
Tov. Borilâ: Este prea devreme, trebuie pregătit şi să facem mai încolo.
Tov. Moghioroş: Şi anul trecut am avut asemenea cazuri, s-a răspândit repede şi atunci
ceilalp au venit cu diferite motive ca să nu trebuiască să plătească.
Atunci să hotărim că peste un timp care se va propune organelor de colectare, după ce
marea parte a O.AC. a predat cota la stat, rămâne doar unde, într-adevăr, a suferit calamităp ca să
faceµ scăderi şi amânări pentru aceste gospodării.
Tov. Apostol: A fost o diferenţă între planul de colectare pe Republică şi Planul de
culturi, o diferenţă de 600 mii ha. În iunie şi iulie comisiile au descoperit din acestea 350 mii. Ar
trebui şi pe linie de partid insistat ca prin organizapile locale să descopere şi restul. La Sfaturi s-au
dat directive.
Tov. Moghioroş: Trebuie să dăm telegramă.
Tov. Apostol: S-a pus problema în faţa instructorilor.
Tov. Moghioroş: Atunci rămâne aşa. În problema O.AC. să amânăm această operape
pentru mai târziu. În ceea ce priveşte controlul asupra S.M.T., măsurile luate de tov. Apostol şi ce
s-a luat pe linie de partid şi de stat să le aprobăm ca măsuri bune şi să controlăm aplicarea lor până
la capăt. Pentru aceasta trebuie ca partidul să fie permanent mobilizat şi C.S.C. şi Sfaturile şi
Justipa şi Milipa. Trebuie atrasă atenpa că în ultimele 3 zile au loc o serie de manifestări organizate
de către chiaburi, cu femei. În câteva regiuni am avut asemenea manifestări, la Arad, Timişoara,
Galaµ, Craiova, Bucureşti. Ele merg în faţa Sfaturilor şi cer să se amâne că n-au recoltă şi mor
copii. Şi în problema măcinatului în aproape toate regiunile.
În regiunile muntoase, unde sunt ploi cum s-au luat măsuri? În anii trecuµ, şi aici tov.
Gheorghiu a atras atenpa, că unde este o astfel de situape nu trebuie forţat ţăranul să meargă la arie,
pentru că avem mai multe pierderi, trebuie aprobat să treiere în şură. Aşa e în Regiunea Stalin, la
Făgăraş, Sibiu şi câteva locuri.
Tov. Apostol: Această dispozipe n-a fost dată, dimpotrivă a fost combătută.
Tov. Moghioroş: Tov. Gheorghiu mi-a atras atenpa asupra acestei chestiuni. Se întâmplă
că acolo unde plouă des să se distrugă recolta. Trebuie stabilite raioanele cu astfel de cazuri şi ar fi
bine ca Secpa Agrară a C.C. să studieze această situape şi să stabilească nominal unele raioane sau
unele comune unde la fiecare două zile plouă şi nu se poate treiera în aer liber, cu condipa ca în
termenul prevăzut să predea cota, chiar poate să dea angajament Statului să aprobe să treiere acasă dar
cu obligapa să predea întreaga cotă la termen. Secpa Agrară trebuie să primească această sarcină.
Tov. M. Constantinescu: Aş propune ca fiecare din noi, care răspunde pentru o regiune
să primim o notă scrisă cu măsurile preconizate de tov. Apostol şi aprobate de Biroul Politic, azi,
pentru ca în controlul nostru să nu ne bazăm numai pe memorie, ci pe material. Aceasta pentru top
membriiC.C.
(În legătură cu vizita făcută în Ungaria, Polonia şi Cehoslovacia tov. M. Constantinescu
face o expunere care nu s-a stenografiat).
311
Tov. Moghioroş: Tovarăşii au îndeplinit sarcinile date de conducerea partidului cu
succes. Trecem la problema comisiei speciale de vize de intrare şi ieşire.
Tov. Chişinevschi: Este o hotărîre a Biroului Consiliului de Miniştri pentru înfiinţarea
unei comisii speciale pentru intrări şi ieşiri, ca să se termine cu dezordinea, pentru oricare plecare
trebuie să iscălească secretarul general şi tot Secretariatul, trebuia să citească datele biografice etc.
Înfiinţarea acestei comisii pune ordine, are Regulament de funcţionare, se organizează şi Direcţia
Consulară a Ministerului Afacerilor Externe, vor trebui schimbate o serie de convenţii cu stare.
Această comisie funcţionează pe lângă Consiliul de Miniştri, are un aparat (Citeşte).
Ca locţiitor al preşedintelui este propus tov. Vinţe, ca membri Gizella Vass, Melitta
Apostol, Cioroiu. Ne lipsesc preşedintele şi directorul Secretariatului. Directorul Secretariatului ar
fi cum este la noi şef de secţie. Noi am propune pe tov. Guină, am avut o şedinţă cu tov. Moghioroş
şi Borilă n-am putut găsi pe altcineva. La început ne-am gândit la Elvira Gaisinschi, dar e şi
bolnavă, are o rigiditatea şi acolo sunt greutăţi foarte mari, se ivesc cazuri neprevăzute şi trebuie să
ia măsuri pentru care să-şi asume răspunderea.
A fost o propunere ca preşedinte al comisiei să fie tov. Borilă, el a ridicat obiecţiunea că e
foarte încărcat.
Tov. Borilă: Eu am făcut o altă propunere, tov. Pârvulescu, el are mai puţină treabă.
Tov. M. Constantinescu: Eu cred că tov. Pârvulescu poate să facă această treabă, are pe
Gizella, Vinţe, Melita, Cioroiu.
Tov. Pârvulescu: Nu ştiu dacă o să fiu în stare să îndeplinesc munca aceasta.
Tov. Chişinevschi: Cu ocazia aceasta se va desfiinţa şi Controlul Străinilor. Secretariatul
o să te ajute activ, tov. Pârvulescu.
Tov. Pârvulescu: Am şi Institutul de Istorie.
Tov. Bodnăraş: Eu cred că tov. Pârvulescu dacă se apucă de treaba aceasta are s-o facă.
Tov. Chivu: Eu sunt de părere ca tov. Pârvulescu să fie preşedintele comisiei.
Tov. Apostol: Eu la fel.
Tov. Pârvulescu: Sunt de acord, dar cum am să lucrez şi aici şi acolo? Trebuie gândit.
Tov. Chişinevschi: Ai altă candidatură?
Tov. Moghioroş: Am revizuit toate sarcinile, tov. Borilă are Controlul de Stat, Justiţia,
Procuratura, Patriarhia, 15 comitete şi comisii. Propun ca tov. Pârvulescu să primească această
sarcină.
Tov. Pârvulescu: Primesc, dar să fiu ajutat.
Tov. Moghioroş: Atunci rămâne aşa: tov. Pârvulescu ca preşedinte şi Guină ca director
al Secretariatului.
Tov. Chişinevschi: În legătură cu alegerile pentru noua Mare Adunare Naţională s-a
făcut un calcul al deputaţilor la proporţia conform ultimului Statut şi ne-au ieşit 417 deputaţi,
numărul se poate mări. Situaţia pe regiuni se prezintă astfel (Citeşte).
Noi am propune ca la Bucureşti să fie adăugat 1-2 deputaţi, putem merge la 420 deputaţi.
La Bucureşti oraş trebuie puşi 30 deputaţi în loc de 27 ţinând cont că e Capitala ţării.
Tov. Moghioroş: Propun să avem 418 deputaţi.
Tov. Chişinevschi: Atunci să punem la Bucureşti 29. Rămânem la aceste cifre? (Da).
Între 418-420.
Este un referat făcut de Secţia Juridică a FDP, Organizatoric şi Propaganda, în legătură cu
alegerile. Ce facem înainte? Facem înainte alegerile şi votăm apoi Constituţia, sau votăm
Constituţia şi la o sesiune a Marii Adunări Naţionale în compoziţia actuală şi alegerile le facem pe
312
baza noii Constituţii? În U.R.S.S. alegerile în 1936 s-au făcut (citeşte). Tovarăşii propun ca şi la noi
Constituţia să fie votată de actuala Mare Adunare Naţională (Citeşte).
Părerea mea este că de prelungit mult nu e bine, totuşi este încă foarte mult de lucru. Până
la 23 august nu se poate face nimic pentru sesiune care trebuie pregătită, trebuie pregătit raportul
tov. Gheorghiu, aşa că am putea merge la alegeri în decembrie. Dacă nu influenţează asupra
colectărilor, am putea merge la votarea Constituţiei în septembrie şi după aceea alegerile. Mi se
pare nu tocmai bine să anunţăm data alegerilor înainte de votarea Constituţiei, pentru că deplasează
atenţia de la punctul central.
Tov. M. Constantinescu: Sesiunea convocată pentru stabilirea alegerilor trebuie să fie
aceeaşi care adoptă Constituţia.
Tov. Chişinevschi: Da Prima zi adoptă Constituţia, a doua sau a treia zi fixează data.
Tov. Moghioroş: Eu susţin părerea tov. Chişinevschi, am făcut toate socotelile. În
28 septembrie expiră mandatul, la 22 septembrie, luni, facem Marea Adunare Naţională, trebuie
3 zile pentru discutarea Constituţiei şi o zi pentru legea electorală şi fixarea alegerilor. La
30 noiembrie, duminică, putem face alegeri şi suntem în cadru legal.
Tov. M. Constantinescu: Cel mai bine ar fi în 8 noiembrie, de ziua tov. Gheorghiu, iar
campania alegerilor să culmineze cu demonstraţia din 7 noiembrie.
Tov. Chişinevschi: E foarte greu.
Tov. Bodnăraş: Mai bine 30 noiembrie.
Tov. M. Constantinescu: 30 noiembrie e târziu, încep ploile. Mai bine 16 noiembrie.
Tov. Moghioroş: Atunci trebuie să convocăm Marea Adunare Naţională mai înainte.
Tov. Chivu: Consider că 30 noiembrie e potrivit.
Tov. Apostol: Şi eu.
Tov. Moghioroş: Să rămânem deci aşa: convocăm Marea Adunare Naţională luni,
22 septembrie, durează 4 zile şi alegerile propunem să fie la 30 noiembrie. De acord? (Da).
Tov. M. Constantinescu: De acord, însă e târziu.
Tov. Chişinevschi: Mai e o problemă în legătură cu certificatul de alegător. Numai la noi
s-a păstrat acest lucru. Din punctul de vedere al vigilenţei prezintă o anumită generaţie - aşa se
spune - e destul de relativ. Un singur inconvenient este dacă desfiinţăm acest certificat, că vin mai
mulţi care nu au drept de vot, dar se pot lua măsuri. În U.R.S.S. nu a existat şi din punct de vedere
economic ne-ar costa 3 milioane lei noi. Ne-am sfătuit cu Comisia, cu tov. Moghioroş şi am ajuns
la concluzia să propunem să renunţăm la carnetul de alegător.
Tov. Moghioroş: Şi obligăm pe fiecare alegător să ia numărul lui şi să vină cu numărul
respectiv. De acord? (Da)
Tov. Chişinevschi: Mâine toţi tovarăşii primesc proiectul de lege a alegerilor. Lipseşte
referirea la Constituţie pentru că vor fi alegeri mai întâi şi după aceea Constituţia, tovii nu au vrut
să se refere la Constituţia din 1948. Rugăm să studiaţi materialul şi să faceţi observaţii. (De acord).
Tov. Moghioroş: Trecem la planul de protocol pentru 23 august (Citeşte).
Tov. Bodnăraş: Cu invitarea militarilor sovietici în tribuna A să fie întrebată şi
Ambasada Sovietică.
Tov. Chişinevscbi: Când o să fie gata protocolul complet, o să-l arătăm.
Tov. Bodnăraş: Eu aş propune să despărţim ataşaţii militari de consilierii militari.
Consilierii să fie la tribuna C.
Anul acesta propun ca pe invitaţiile care se trimit ataşaţilor militari să se pună: ţinuta
militară, pentru că anul trecut englezul şi americanul au venit în civil şi dacă totuşi vin în civil să nu
li se dea voie.
313
Tov. Moghioroş: 52% avem demnitari, oaspeţi străini, invitaţi, iar stahanovişti 48%.
Tov. Bodnăraş: Ataşaţii militari să fie grămadă, îi înconjurăm cu elementele noastre, să
vedem dacă notează şi ce notează.
Propun ca parada s-o comande tov. Sălăjan.
Tov. Moghioroş: Pentru recepţie sunt două variante, una cu 450 persoane, care este
extrem de redusă şi a doua cu 800 invitaţi. Eu propun să facem a doua variantă, anul trecut au fost
1100, cu 800 e modest.
Tov. Chişinevschi: Eu sunt principial, împotriva să invităm muncitori din întreprinderi la
recepţie, iese prost la sfârşit. Nu e bine.
Tov. Moghioroş: Muncitorii avem în total 50.
Tov. M. Constantinescu: Compoziţia la recepţii nu e bună, predomină elementul mic-
burghez, mulţi au neveste din mica burghezie.
Tov. Chişinevschi: Totuşi la recepţie trebuie invitaţi cu soţii.
Organizarea în general cu mâncăruri, beuturi, poate fi mai modestă.
În legătură cu decoraţiile. La adunare festivă cu haină neagră şi decoraţii, la paradă haină
de stradă şi barete şi la recepţie haină închisă cu barete. De acord? (Da).
Tov. Bodnăraş: De ce numai decoraţii româneşti şi sovietice? Militarii să pună şi
decoraţiile ţărilor de democraţie populară. (De acord).
Tov. Moghioroş: Deci, s-a aprobat recepţia cu 800 invitaţi.
Tov. Chişinevschi: Pentru pavoazare la demonstraţie sunt două variante. În centru
tovarăşul Stalin, vis-â-vis în mijloc tov. Gheorghiu mai mare şi de ambele părţi ceilalţi membri ai
C.C., iar a doua variantă la mijloc tov. Gheorghiu şi Groza şi ceilalţi secretari alături. Dacă nu
punem aşa nu avem unde să-l punem pe Groza.
Tov. Bodnăraş: Ar fi o greşeală să nu-l punem.
Tov. M. Constantinescu: Varianta primă fără Groza trebuie eliminată de la început
pentru că politiceşte ar fi o greşeală, deci trebuie luată o formulă numai cu Groza prezent, dar nu cu
tov. Gheorghiu în mijloc.
Tov. Apostol: Se poate pune un panou separat cu Groza pe partea opusă statuii
tovarăşului Stalin.
Tov. M. Constantinescu: Este singura soluţie justă propunerea tov. Apostol.
Tov. Chişinevschi: Eu sunt de acord. (De acord)
Tov. Chivu: Propunem despărţirea Petrolului de Cărbune, propunem pe tov. Suder
Wilhelm ca ministru la Ministerul Cărbunelui.
Tov. Bodnăraş: De acord dar să primesc înlocuitor.
Tov. Chivu: Eu n-am de unde să iau înlocuitor. De fapt am vrut pe tov. Mujic.
Tov. M. Constantinescu: Cel mai indicat ar fi Mujic. Eu sunt pentru Mujic.
Tov. Moghioroş: Eu nu sunt pentru Mujic pentru că desfacem C.G.M.
Tov. Bodnăraş: Daţi-l pe Siperco în locul lui Suder.
Tov. Moghioroş: Propun să discutaţi problema înlocuirii lui Suder.
Tov. M. Constantinescu: Ce să se pună în procesul-verbal că am cerut punerea sub
anchetă a lui Babenco pentru risipirea banilor partidului în mod criminal.
....
D.A.N.l.C.,fond C.C. al P.C.R. - Cancelarie, dosar 73/1952,f 3-4, 6-21.
314
36. 1952, august 27. Procesul-verbal şi stenograma şedinţei Biroului Politic al CC. al
P.M.R. privind ordine de zi a Sesiunii noii Marii Adunării Naţionale, din decembrie 1952 şi
pregătirea raportului asupra Proiectului noii Constituţii a R.P. România.
PROCES-VERBAL Nr. 3
din 27 august 1952
Participă la şedinţă tovarăşii: Gheorghe Gheorghiu-Dej, Iosif Chişinevschi,

Alexandru Moghioroş, Gheorghe Apostol, Miron Constantinescu.
Secretariatul C.C., în urma discuţiilor, a luat în unanimitate următoarele hotărîri:
I. Cu privire la ordinea de zi a Sesiunii noii Mari Adunări Nationale. din decembrie a.c.
Sesiunea noii Mari Adunări Naţionale din decembrie a.c., va avea tlrrnătoarea ordine de zi:
1. Validarea alegerii deputaţilor.
2. Constituirea organelor Marii Adunării Naţionale.
3. Proiectul Bugetului pe anul 1953.
4. Aprobarea Planului trienal de creştere a vitelor.
II. Cu privire la pregătirea raoortului asupra Proiectului noii Constituţii a R.P.R.
Raportul asupra Proiectului noii Constituţii a R.P.R., va fi pregătit pe baza indicaţiilor
anexate, date de tov. Gh. Gheorghiu-Dej
ss. Miron Constantinescu
Stenograma
din 27 august 1952
Au fost prezenţi tovarăşii: Gheorghe Gheorghiu-Dej, Iosif Chişinevschi, Alexandru

Moghioroş, Gheorghe Apostol, Miron Constantinescu.
Tov. Gheorghiu-Dej: Obiectul şedinţei noastre este un schimb de păreri în Secretariat

asupra măsurilor în legătură cu începerea campaniei alegerilor şi tot ce este legat de aceasta şi după
ce am ales Marea Adunare Naţională cu ce venim în faţa noii Mari Adunări Naţionale. Întrucât
Biroul Politic a luat acea hotărîre ca să terminăm în 1Y2-2 luni discuţiile asupra Proiectului noii
Constituţii şi s-o supunem spre aprobare, s-a împlinit termenul de două luni, ar fi suficient, nu vrem
să prelungim să se banalizeze, avem şi unele sfaturi în această privinţă.
Ar trebui să ne gândim cu ce venim în faţa Marii Adunări Naţionale nou alese. Planul
anual nu s-a obişnuit până acum să se supună Ministerului Apărării Naţionale, a fost supus Planul
cincinal. Bugetul nu ştiu dacă va fi gata până atunci.
Tov. M. Constantinescu: În Uniunea Sovietică Bugetul se aprobă în noiembrie, sau la
începutul lui decembrie. Tov. Petrescu a luat măsuri pregătitoare ca odată cu planul să fie gata şi
Bugetul.
Tov. Gheorghiu-Dej: Principial să stabilim că trebuie să venim cu ceva important în faţa
Ministerului Adunării Naţionale. Dacă suntem în stare să pregătim Bugetul atunci ar fi bine şi am
mai putea veni şi cu Planul trienal de creşterea vitelor. Dacă hotărîm aşa, putem să luăm curs de
grăbire a ritmului de pregătire, temeinic, pentru aceste două probleme.
315
Tov. M. Constantinescu: Ar mai fi problema cartelelor, hotărîre este, dar numai că nu
este determinat timpul. Dacă vrem să facem anul acesta, ar trebui făcut la sfărşitul lui noiembrie
sau începutul lui decembrie.
Tov. Gheorghiu-Dej: Numai după ce cunoaştem rezervele numai atunci putem să
hotărim.
Tov. M. Constantinescu: Ar trebui să reamintim cererea noastră de ajutor.
Tov. Gheorghiu-Dej: Trebuie să facem în orice caz o lucrare bazată pe cunoaşterea
rezervelor şi perspectivelor pentru asigurarea măsurilor pe care le vom lua pentru desfiinţarea
cartelelor. Trebuie deci o lucrare preliminară pe baza căreia noi să putem anunţa U.R.S.S. că în
baza cutăror fapte noi am ruga să ne trimită o echipă de oameni de specialişti care să ne ajute la
definitivarea măsurilor în vederea lichidării sistemului de aprovizionare pe cartele. Deci până ce nu
avem această lucrare şi nu putem fi convinşi de temeinicia ei decât dacă vom avea rezerve
însemnate, nu mergem pe aproximaţii, să ştim precis câtă pâine şi alte produse alimentare
hotăritoare avem.
Nu văd posibilitatea ca până în noiembrie să avem şi lucrarea şi specialiştii ca să putem
veni la Marea Adunare Naţională cu enunţarea aceasta. Noi am mai enunţat desfiinţarea cartelelor.
Aşa că eu con'>ider că singurul lucru e Bugetul şi Planul trienal
Tov. Moghioroş: Am putea veni şi cu Planul de cadre.
Tov. Gheorghiu-Dej: În Planul cincinal se prevăd şi obiective pentru cadre, este drept
nu detaliat, însă o hotărîre în această privinţă a luat deja Marea Adunare Naţională.
Eu cred că n-am putea merge la aceste două obiective fără ca să avem garanţie că
Bugetul poate fi pregătit până la convocarea Marii Adunării Naţionale nou alese. Planul trienal este
aproape gata, dar să nu venim numai cu acest Plan trienal singur.
Tov. Moghioroş: Ar fi bine dacă am putea face planul de irigare.
Tov. Chişinevschi: Sau directive pentru Planul de irigare.
Tov. Gheorghiu-Dej: Nu avem încă un studiu serios. Planul trienal nu poate fi pus ca o
lege, ci supunem aprobării. Documentul de bază e Bugetul. Trebuie să ne străduim să fie gata.
Tov. M. Constantinescu: Se poate. Cu prilejul Bugetului vor fi anumite probleme foarte
mari şi interesante care se pun prima dată: problema revizuirii impozitelor pe mijloacele de
producţie, una din cele mai grave abateri.
Cifrele de Plan pe 1953 vor fi gata la 7 noiembrie.
Tov. Gheorghiu-Dej: În privinţa Bugetului s-ar putea coordona cu Planul. Acelaşi
colectiv să întocmească un Plan de muncă, de dat sarcini pentru Ministerul de Finanţe şi C.S.P. şi
controlat ca să fie executat în termen şi supus treptat Biroului Politic sau Secretariatului - după
natură - să nu aşteptăm până când va fi gata totul. Dacă se face un efort coordonat vom avea cifrele
de Plan aprobate în prima săptămână a lunii noiembrie. În acelaşi timp, pe baza cunoaşterii cifrelor
de Plan, de întocmit Bugetul, ca să fie aprobat nu mult după aprobarea cifrelor de plan. Până la
15 noiembrie să fie terminat şi Bugetul.
Tov. M. Constantinescu: Lucrând în colaborare se poate face.
Tov. Gheorghiu-Dej: Va trebui să-l vedem în Birou, să-l studiem şi aprobăm în Prezidiu
sau Consiliul de Miniştri, pentru a fi supus noii Mari Adunări Naţionale.
Adică hotărim aşa: rămânem la hotărîrea Biroului Politic ca să considerăm încheiată
campania de prelucrare a Proiectului noii Constituţii, să pregătim Raportul asupra Constituţiei, să
dăm sarcină pentru întocmirea Legii electorale.
Tov. Chişinevschi: Proiectul este gata.
316
Tov. Gheorghiu-Dej: Şi să stabilim când convocăm Marea Adunare Naţională pentru
votarea Legii electorale şi pentru aprobarea Proiectului noii Constituţii. Deci vom fi încheiat
campania pentru Constituţie, vom avea noua Constituţie, pe baza ei se încep campania electorală
pentru alegerea deputaţilor în Marea Adunare Naţională. Cei care vor fi aleşi să apere şi să aplice
această Constituţie şi între timp să se pregătească Legea Bugetului şi să pregătească planul trienal
de creşterea vitelor, pe care să-I supunem spre aprobare, nu ca o lege şi în presă să dea că Marea
Adunare Naţională a aprobat Planul trienal de creşterea vitelor.
Aşa să procedăm. Cred că nu mai e nevoie de convocat Biroul Politic.
Tov. Chişinevschi: Nu, pentru că e pe linia hotărîrii Biroului Politic. Tovarăşii vor trebui
să facă însă de urgenţă observaţii la Proiectul Legii electorale. Apoi mai este un proiect de criterii
cu privire Ia delimitarea circumstanţelor electorale.
Tov. Gheorghiu-Dej: Să fie dat membrilor Biroului Politic pentru a face observaţii.
Tov. Gheorghiu-Dej: În ce priveşte prezentarea Proiectului de Constituţie în faţa Marii
Adunări Naţionale, cred că trebuie să cuprindă un preambul în care se face o apreciere a textelor
Constituţiei, asupra importanţei Constituţiei. Tot în acest preambul să fie dezbătut modul în care au
participat masele Ia dezbatere, de apreciat. Să se răspundă Ia acele propuneri care nu puteau fi
cuprinse în textul Constituţiei, să fie reţinute ca o contribuţie a maselor largi, să arate maturitatea
maselor, interesul cu care această Constituţie a fost dezbătută şi de arătat ce exprimă.
Din materialul informativ pe care l-am citit, răspunsurile la încercările duşmanilor de a
interpreta în mod tendenţios anumite paragrafe, au fost aşa de surprinzătoare, de pline, de viguros
exprimate în cuceririle poporului muncitor, aşa de clar, încât i-a dezarmat. N-am avut manifestări
caracteristice de ridicare împotriva textului de Constituţie. A fost o lovitură puternică şi consider,
un mare succes al clasei muncitoare, am maselor, al oamenilor muncii din oraşe şi sate. Dovedeşte
maturitatea politică, încrederea poporului în regim.
Deci, un şir de probleme, încolonat în ordinea importanţei, însemnătăţii. Ce exprimă
participarea aceasta masivă a oamenilor muncii.
Au fost şi obiecte de critică pe care n-avem motiv să Ie ascundem, e un prilej de lămurire
a taxelor Constituţiei, dovada interesului maselor, ca o Constituţie a poporului. Acest lucru să-l
îmbrăţişăm.
Să avem o parte însemnată de comparaţie cu vechile constituţii ale României, ce exprimă
aceste constituţii,ce este fundamental deosebit. Este evident că vechile Constituţii purtau semnele
dominaţiei cutărei clase şi de arătat falsitatea Constituţiei şi ce consfinţirea: puterea burgheziei,
exploatarea, asuprirea naţională, toate aspectele esenţiale ale vechilor constituţii ale vechii
Românii, ele numai formal exprimau unele năzuinţe, dar pe care însăşi autorii acestor Constituţii
Ie-au călcat în picioare rând pe rând, diferitele partide politice şi apoi comparată cu constituţiile
ţărilor capitaliste. Falsitatea acestora, ipocrizia, dar nu în formă generală de afirmaţie, ci pus faţă în
faţă cu faptele. De exemplu, dreptul la muncă, şomajul, grava stare materială a maselor, creşterea
beneficiilor exploatatorilor, adâncirea prăpastiei între oamenii muncii şi clasele dominante. De o
parte huzurul, de cealaltă mizeria, sărăcia. În privinţa drepturilor politice, lupta maselor pentru
drepturi politice împotriva exploatării. De altfel, aceste constituţii erau produsul societăţii
capitaliste, a clasei care era la putere, nu avea interesul să scoată o Constituţie în interesul maselor.
În privinţa aceasta trebuie un stil batjocoritor care să producă râsete, cu conţinut dar nu grosolan.
Deci trebuie o parte puternică care să se refere la deosebirea fundamentală între această constituţie
şi vechea Constituţie din România.
Raportul de forţe, stările sociale, să aibă formele teoretice, politice. Nu multe, ci cele
esenţiale, să nu ne pierdem în amănunt.
317
O parte foarte importantă aş propune să aibă acest raport cu privire la felul cum
reacţionau scribii oficinelor de presă capitaliste şi a posturilor de radio, cum au reacţionat. Nu s-ar
putea spune că s-a bucurat proiectul noii noastre Constituţii de o atenţie specială, cred că nu a
existat o ţară unde nu a fost obiect de preocupare. A fost important şi pentru alte ţări şi trebuie tratat
ca un exemplu pentru masele oamenilor muncii care văd în această Constituţie înseşi năzuinţele,
perspectivele lor etc. De altfel dacă ar fi trecut neobservat, dacă n-ar fi existat preocuparea maselor,
nici scribii burgheziei n-ar fi încercat să arunce calomnii. Însăşi specialiştii, socialiştii de dreapta
până la cele mai reacţionare cercuri, reprezentanţii acestora, ai presei, ai posturilor de radio, au dat
importanţă. Importanţa constituţiei nu numai pentru noi, dar şi pentru alte popoare, acest lucru
trebuie legat logic. Constituţia noastră le-a dat bătaie de cap scribilor, încercând să inducă în eroare
masele, să distragă atenţia lor, să dezorienteze masele şi oamenii progresişti. N-au lipsit nici
calomniile, injuriile. De ce s-a vărsat acest val de calomnii şi interpretări calomnioase, tratări
trunchiate a anumitor părţi din Constituţie? Din obiectivitate? Ce interese să fi determinat pe
aceştia să dezlănţuie un asemenea atac? S-ar părea că Constituţia noastră le-a produs amărăciune şi
deziluzie. Doar nu s-or fi aşteptat să fie puşi în faţa unei constituţii burgheze! De scris în aşa fel
parcă ai sta de vorbă cu oamenii. Că noi am trimis de mult la plimbare pe moşieri, am lichidat
rămăşiţele feudale, starea intolerabilă de întuneric în care erau ţinute masele ţărăneşti. Ţăranul
nostru muncitor ştie prea bine ce este acel „fără pământ şi cu pământ puţin", în Constituţie e
consfinţit „pământul aparţine celor ce-l muncesc" şi aici să avem o frază din Internaţionala
„pământule a celor harnici, cei leneşi plece unde vor". Trântorii care trăiau pe spinarea ţării au fost
trimişi la plimbare, li s-a confiscat pământul şi a fost împărţit ţăranilor fără pământ sau cu pământ
puţin, văduvelor, orfanilor care au primit din plin ajutorul statului, al clasei muncitoare care este
forţa conducătoare în R.P.R. Aşa trebuie legate toate aceste probleme.
Este şi firesc să producă supărare şi amărăciune faptul că noi am izgonit pe moşieri, n-o
să ne laude nici lorzii, nici capitaliştii, nici fabricanţii pentru că am izgonit burghezia, că am
naţionalizat fabricile şi legat cu ceea ce simte fiecare cetăţean. Să fie scris într-un stil plăcut, să fie
viu. Despre toate acestea scribilor burghezi nu le convine să scrie. Dacă ar fi fost foştii stăpâni,
Hohenzollernii, marii moşieri, Malaxa, cutare .. .* Noi i-am trimis la plimbare. Fabricile au fost
naţionalizate, ele constituie un bun al întregului popor. Nouă ne pare bine de faptul că muncitorii
din ţările lor sunt aşa de sângeros exploataţi? Parcă noi nu dorim o stare mai bună muncitorilor şi
ţăranilor din ţările unde încă mai domneşte capitalismul? Sigur că sunt supăraţi şi se tem
capitaliştii. Şi aşa cum sunt supăraţi că am izgonit pe moşieri şi fabricanţi, tot aşa şi noi suntem
supăraţi că fraţii noştri din India, din cutare ţară capitalistă, sunt exploataţi de capitalişti, de
imperialiştii englezi etc. etc. Noi n-am avea nimic împotrivă dacă ţăranii, muncitorii lor ar lua
exemplul nostru. În felul acesta să le răspundem. Desigur aceasta este treaba muncitorilor şi
ţăranilor de acolo. Dar nu poate să ne convingă acest scrib că jugul economic al exploatării
capitaliste este rai pentru muncitor şi ţăran. Trebuie să fie ofensiv, nu în apărare. Deci o parte bună
să ne ocupăm de aceasta.
Partea ultimă a raportului să se ocupe de însuşi textul Constituţiei. Aici să dăm o definiţie
principială, teoretică, facem legătura practică între acestea şi îndatoririle cetăţenilor, a clasei
muncitoare, a poporului muncitor faţă de Constituţie. Să dăm perspective măreţe, despre
descătuşarea forţelor de producţie, mobilizarea forţelor interne, resursele mari care stau în faţa
noastră, despre perspectivele frumoase. Pentru cel ce citeşte să fie un tablou imaginativ, care este
318
rezultat al condiţiilor care există şi se dezvoltă de a transform a România într-o adevărată grădină
înfloritoare.
Partea care priveşte pământul, organizarea agriculturii, despre tendinţa tot mai puternică a
ţăranilor spre gospodării colective, despre importanţa acestui lucru, despre perspectivele alcătuirii
unui plan de irigaţii ca să nu depindem de secetă, de enunţat o serie de perspective. Este în puterea
noastră să punem capăt secetei n Dobrogea. Să vorbim despre Delta Dunării, despre pomii
fructiferi, de organizare de gospodării de leguminoase şi zarzavaturi, mărirea considerabilă a
producţiei şi a productivităţii muncii, mărirea producţiei de două ori în agricultură în anii ce
urmează, despre posibilităţile acestui lucru, despre înzestrarea agriculturii, despre formele de
gospodării mari, gospodării agricole colective, despre ridicarea stării materiale şi culturale a
ţărănimii, va fi o viaţă bogată, îmbelşugată, despre asta să vorbim cu îndrăzneală. Apoi că
agricultura a rămas mult în urma industriei, că industria se dezvoltă într-un ritm furtunos, să vorbim
despre aceea că s-a dovedit capacitatea de organizare, a clasei muncitoare, de a stăpâni, de a
conduce. Că ţara arată ca un vast şantier, că încep să intre în funcţiune obiectivele planului cincinal.
Despre creşterea venitului naţional, a bunei stări materiale a celor ce muncesc, despre
productivitatea muncii. Grupate probleme esenţiale, legate de planul de industrializare a ţării, de
planul de electrificare, de creşterea continuă a potenţialului industriei noastre, de creşterea
rezervelor de materiale, despre perspectivele care stau în faţă dat fiind bogăţiile ţării. Să vorbim de
bogăţii în 2-3 fraze într-un stil plăcut. Despre petrol, cărbuni, păduri, industria chimică, că există
bază materială pentru dezvoltarea unei puternice industrii chimice, pentru îngrăşăminte, cutare şi
cutare. Legat cu economia celorlalte ţări prietene, astfel punând chestiunea că nu punem numai
pentru noi, ci să avem surplus pentru dezvoltarea continuă a schimbului.
Să fie un discurs politic, multilateral, sistematizat şi nu vorbe goale, ci obiectiv, cu
perspective.
Problema consolidării statului, a regimului. Constituţia este expresia consolidării puterii
populare. Şi îmbogă~t cu o serie de alte argumente, fapte.
Când vorbim despre bogăţiile naturale şi necesitatea lărgirii rezervelor, de ce rezerve
considerabile dispunem, spre care râvnesc bandiţii de imperialişti, ca pe urmă să punem problema
că toate acestea le avem de apărat. Independenţa, suveranitatea de stat nu permite amestecul, ţine
treaz vigilenţa poporului în faţa oricărei încercări, respinge orice încercare cu hotărîre şi fermitate.
Adresăm poporului câteva cuvinte că este un popor minunat, să dăm sentimentul mândriei,
conştiinţei sale, sentimentul puterii şi forţei de care dispune poporul nostru.
Şi pe urmă să ştim că nu suntem singuri, să vorbim de alianţele noastre, de raporturile
noastre de prietenie şi de tip nou, de politica noastră de prietenie şi colaborare, de politica noastră
de pace, de construcţiile noastre paşnice.
Aceasta este doar o schiţă, o schiţă sărăcuţă, ea poate şi trebuie s-o legăm, s-o
sistematizăm ca să fie şi din punct de vedere literar plăcut şi fără săbii şi panglici. De găsit chestii
batjocoritoare la adresa celor care vizează restaurarea capitalismului. Să vorbim de ascuţirea luptei
de clasă, de încercările duşmanului, să vorbim de devierea de dreapta, daunele, că faptul că această
încercare a fost zdrobită arată forţa partidului. Să latre imperialiştii cât vor ei, este lătratul javrei
care a primit o lovitură pe şira spinării. S-a terminat cu moşierii şi burghezii, nu mai e posibil
restaurarea capitalismului, regimul e tare. Imperialiştii visează la restaurarea vechilor stări de
lucruri, contează pe clasele înlăturate de la putere dar încă nelichidate, dar nu ţin seamă de puterea
poporului care este infinit mai tare şi mai puternică decât aceste clase apuse care aparţin trecutului.
Să ştie că oricine ar fi îi dăm la cap, nu ne jucăm.
319
Să fie un raport fenn, dinamic, să aibă elemente de comparaţie, închegat, cu temele
tratate până la capăt, cu logică şi cu o încheiere scurtă în care să tragă dintr-unul, în altul punctele
esenţiale ca o concluzie, nu o repetare, ci de arătat că constituţia noastră reprezintă cutare şi cutare.
Cu convingerea noastră fennă supunem spre hotărire că votăm acum un instrument şi arătăm ce
reprezintă, datoria de onoare a fiecărui cetăţean cinstit, dragostea de patrie legată de popor etc. etc.,
de a respecta, de a păzi Constituţia ca lumina ochilor, Constituţia legea legilor etc. Îndatorirea
deputaţilor că ei răspund în faţa poporului.
Tov. M. Constantinescu: E o schemă foarte bună.
Tov. Gheorghiu-Dej: Trebuie îmbogăţită şi cred că trebuie să contribuie fiecare dintre
noi la aceasta, s-o îmbogăţim, să fie un raport serios, să aibă şi o parte de analiză teoretică
principială a Constituţiei, a arăta esenţa, orientarea Constituţiei dând ici-colo câte un exemplu din
Constituţie .
....
D.A.N.I.C.,fond CC. al P.C.R. - Cancelarie, dosar 7511952,f. 3, 5-12.
37. 1952, septembrie 2. Procesul-verbal şi stenograma şedinţei Biroului Politic al CC.

al P.M.R. referitoare la: rezultatele tratativelor purtate de partea română cu R. P. Polonă, R.P.
Ungară şi Republica Cehoslovacă, pentru cumpărarea unor produse speciale; introducerea unor
modificări în planul lucrărilor de fortificaţii; reorganizarea Ministerului Afacerilor Interne;
organizarea funeraliilor lui Iosif Rangheţ.
al şedinţei Biroului Politic al C.C. al PM.R.
din 2 septembrie 1952

Alexandru Moghioroş, Gheorghe Apostol, Miron Constantinescu, Emil Bodnăraş, Chivu
Au fost invitaţi la şedinţă tovarăşii: Dumitru Coliu, Dumitru Petrescu, Alexandru
Drăghici, Leontin Sălăjan, g-ral Ştefănescu, g-ral Melnik şi tov. consilier de la Ministerul
Afacerilor Interne.
Ordinea de zi:
1. Raport asupra rezultatelor tratativelor pentru cumpărarea unor produse speciale.
2. Raport asupra introducerii unor modificări în dispozitivul de apărare.
3. Reorganizarea Ministerului Afacerilor Interne.
4. Funeraliile tov. IosifRangheţ.
hotăriri:
I. Cu privire la rezultatul tratativelor pentru cumpărarea unor produse speciale din
R.P. Polonă. R.P. Ungară si R. Cehoslovacă.
Biroul Politic, ascultând raportul comun al delegaţiilor trimise în R.P. Polonă,
R.P. Ungară şi R. Cehoslovacă pentru a trata cumpărarea unei cantităţi de produse speciale:
a) apreciază că rezultatele obţinute de delegaţii sunt bune;
320
b) dă sarcini Ministerului Comerţului Exterior, Direcţiei Speciale a Consiliului de
Miniştri şi Ministerului Forţelor Armate să aducă la îndeplinire cele stabilite în convenţiile şi
protocoalele încheiate.
II. Cu privire la introducerea unor modificări în planul lucrărilor de fortificatii.
Biroul Politic aprobă Raportul Ministerului Forţelor Armate în legătura cu introducerea
unor modificări în planul de construcţii al dispozitivului de apărare; aprobă de asemenea proiectul
de hotărire anexat.
m. Cu privire la reorganizarea Ministerului Afacerilor Interne.
Biroul Politic aprobă proiectul de hotărîre anexat, pentru înfiinţarea Ministerului
Securităţii Statului şi a Ministerului Afacerilor Interne.
IV. Cu privire la funeraliile tov. IosifRanghet.
Biroul Politic aprobă planul funeraliilor tov. Iosif Rangheţ.
ss: Gheorghe Gheorghiu-Dej ss. Chivu Stoica

ss. Iosif Chişinevschi ss. Emil Bodnăraş
ss. Miron Constantinescu ss. Petre Borilă
ss. Alexandru Moghioroş ss. Constantin Pârvulescu
Stenograma
Au fost prezenţi tovaraşii: Gheorghe Gheorghiu-Dej, Iosif Chişinevschi, Alexandru

Moghioroş, Gheorghe Apostol, Miron Constantinescu, Emil Bodnăraş, Chivu Stoica şi
Au fost invitaţi la şedinţă tovaraşii: Dumitru Petrescu, Leontin Sălăjan, Dumitru Coliu,
Alexandru Draghici, tov. Melnik, tov. consilier de la Ministerul Afacerilor Interne şi tov.
Ştefănescu.
Tov. Gheorghiu-Dej: Scopul şedinţei este o scurtă prezentare asupra vizitelor făcute în
ţările de democraţie populară şi câteva cuvinte despre noul proiect în legătura cu construcţiile
obiectelor speciale aprobate de Biroul Politic.
Tov. Coliu: Din însărcinarea conducerii partidului şi a guvernului am fost delegat pentru
a trata obţinerea de armament şi tehnică de luptă din R.P. Polonă.
Am fost foarte bine primiţi de tovaraşii polonezi, erau pregătiţi şi la prima noastră
întâlnire am şi primit raspuns ce ne pot da. Afara de aceasta ne-au precizat preţurile, şi anume
preţuri sovietice la care primesc ei armament şi tehnică de luptă din U.R.S.S.
Ne-au dat în întregime cantităţile cerute. Afara de aceasta am obţinut 30.000 carabine
care nu erau prevăzute să fie tratate în R.P. Polonă ci în Ungaria, unde nu au putut să ne dea
cantitatea necesară. Tovaraşii polonezi ne-au promis 20.000 bucăţi şi la insistenţele noastre ne-au
mai dat 10.000. Mai puţin pe 1953 la muniţia de artilerie, obuzier 122 şi la tunul antiaerian. Ei au
greutăţi în această privinţă şi pot să ne dea la începutul lui 1953 20.000 bucăţi. Printr-o scrisoare
schimbată între noi şi dânşii şi-au luat angajamentul dacă producţia se va mări la sîarşitul lui 1953
ne vor da 50.000 bucăţi.
Convenţia s-a semnat la 23 august. În convenţie sunt stabilite preţurile sovietice care
există în relaţiile între U.R.S.S. şi Republica Polonă. O parte a livrărilor începe în 1952 imediat şi
321
restul în 1953. Detaliile în vederea livrărilor tehnice urmează să fie stabilite în contracte care nu
sunt semnate. În convenţie am precizat că până la 30 septembrie trebuie să încheiem contractele.
Tovarăşii polonezi au solicitat să obţinem cât mai repede consimţământul guvernului
sovietic pentru livrarea acestui armament care este de licenţă sovietică. Totodată să obţinem
aprobarea guvernelor Cehoslovaciei şi Ungariei pentru trecerea eşaloanelor din Polonia prin aceste
ţări. Noi ne-am înţeles ca ei să însoţească eşaloanele până la graniţa română cu paza lor. În
convenţie n-am precizat staţia şi se va stabili în contract. Consimţământul guvernului sovietic
trebuie în scris cerut; ei au întrebat la Moscova şi au răspuns că ştiu, dar scris nu au primit nimic.
Tovarăşii polonezi au exprimat dorinţa că nu pot încheia contractele înainte de a avea acest
consimţământ.
Noi am mai tratat problema a 500 camioane „Star", producţie poloneză, şi maşini utilaje
pentru fabricaţie specială. Maşinile şi utilajul ni le-au oferit, urmează să încheiem contractele pe
1952. Cele 500 camioane nu ni le pot livra decât în 1953 şi urmează să ducă tratative în cadrul
convenţiilor comerciale normale. Nu au vrut să băgăm camioanele în convenţia specială.
În ce priveşte livrările pe 1954, am făcut un schimb de scrisori între părţile care au
semnat convenţia. Noi am arătat că avem nevoie informativ de unele cifre şi îi rugăm să examineze
posibilităţile şi să ne dea un răspuns afirmativ până la 31 ianuarie. Am primit acest răspuns şi
urmează ca până la 31 ianuarie ei să ne precizeze. Nu au vrut să se angajeze pentru că urmează să
stabilească producţia lor pe 1954 şi posibilităţile interne.
Au exprimat la plecarea noastră dorinţa lor dacă nu e cazul să avem reprezentanţă
militară permanentă, ataşat militar, pentru că se creează relaţii strânse în legătură cu livrările şi să se
examineze acest lucru.
S-a semnat exact protocolul semnat la Bucureşti.
Tot timpul am fost foarte bine foarte bine trataţi de către tovarăşii polonezi, la sosire, la
plecare, tot timpul m-a întâmpinat un vicepreşedinte al Consiliului de Miniştri, Gere, care a semnat
şi convenţia. Considerăm că totul a decurs în condiţii foarte bune.
Cu tovarăşii sovietici Magazencov şi Trunev permanent ne-am consultat, ne-au dat tot
concursul, cunoşteau problemele şi unde am avut greutăţi au intervenit. Ne-au asigurat că tot ce
luăm din Polonia este un armament de calitate bună, experimentat şi putem să avem toată
încrederea.
Tov. Ştefănescu: În Republica Populară Ungară din comanda pe care am tratat-o s-a
acceptat tot afară de carabine, din care ne-au dat numai 60 mii, pentru staţiile de filtrat nu au
documentaţia şi n-am insistat. Proiectile şi lovituri de tun 85 în loc de 616 mii ne dau 200 mii pe
1953 şi 200 mii pe 1954. Restul e aprobat cu excepţia aparatelor Canzo, ei fac experimente şi
staţiile de ochire antiaeriană pot să ni le dea numai în 1954. Greutăţi au fost la cablu de pupinizat
Noi am tratat cu tov. Vass şi o să comunice tovarăşului Miron ce posibilităţi au să cumpere ei
cupru.
Cu preţurile au fost puţine greutăţi, ei ne spuneau preţ de cost, până la urmă au căzut de
acord cu preţuri sovietice acolo unde au documentaţie prin asimilare şi unde nu, la preţul de
fabrică. Noi am pus un punct să recepţionăm în fabrică, tov. Farkas a spus însă că nu e bine, pentru
că ei au foarte mult rebut şi pot să scape marfă care să nu îndeplinească condiţiile. Ei ne dau şi
scrisoare de garanţie. Am fost de acord.
Tov. M. Constantinescu: Primele materiale le livrează din depozitele Armatei
Maghiare.
Tov. Ştefănescu: S-a tratat şi problema focoaselor şi capselor ca să putem face şi noi
probe. La 15 octombrie trebuie să încheiem contract.
S-a aprobat şi lista de oameni care am solicitat să înveţe în uzinele lor, aceasta trebuie
făcut până la 1 septembrie.
322
Am fost bine primiţi şi am avut tot ajutorul de la ei.
Cu tovarăşii sovietici am luat legătură, cu tov. Variev am discutat toate problemele, ei
sunt de acord, au spus că la tunuri nu este calitatea materialelor că nu au crom-nichel, însă este un
material care ţine la toate probele şi garantează pentru acest material. Şi la aparatele de radio şi
celelalte materiale care le-am discutat cu tov. colonel Padeev, şi armata lor are aceste materiale şi
merg foarte bine.
Tov. Petrescu: N-aş putea spune că în aceleaşi condiţiuni am fost primiţi în
Cehoslovacia, nu pentru că ar fi fost ceva ostil din partea tovarăşilor cehi, dar pentru că n-au fost
pregătiţi. În al doilea rând toată lumea era plecată în concediu şi lucrurile au fost transmise de la
unul la altul şi noi a trebuit să fim de multe ori organizatorii şi în al treilea rând pentru că tovarăşii
cehi au pus foarte mult accent pe problema preţului şi a materialului cu care vom compensa cele ce
primim din Cehoslovacia.
În urma discuţiilor s-a căzut de acord să ne dea marfă. În fond ceea ce am cerut ne-au
dat. Unele mai puţin decât am cerut noi; pe 1952 nici nu precizasem, pe 1953 ne-au dat mai puţin
decât am cerut noi, în schimb pe 1954 au avut ei pretenţia că cererile noastre sunt prea mici. În
privinţa cererilor tovarăşilor bulgari şi polonezi ei le-au propus să se întoarcă fără să concretizeze
ceva pentru că vor să-şi facă socoteala pe 1954-55. Din acest punct de vedere era justificat pentru
că pun în producţie o serie de materiale noi. Metaliere Goroniov de exemplu cerem 2000 bucăţi, ei
au spus că yot să dea 5000 şi vor să ştie cât vor ceilalţi pentru că altfel în 1953 trebuie să oprească
producţia. In problema tancurilor ei vor să ştie ce perspective au pentru că produc în serie.
S-a făcut c, împărţire a problemelor şi anume: 1) livrarea materialelor şi 2) problema
preţului şi a mărfurilor cu care vom plăti.
În concluzie am ajuns că am semnat un protocol, nu au vrut deloc să semneze convenţie.
Prin ce se depăşeşte? În fapt aproape nimic în afară de două lucruri: problema preţurilor şi ultimul
art. 15 care prevede că intră în vigoare imediat. Cu restul condiţiilor tovarăşii cehi au convenit. Ei
nu vroiau să-şi ia obligaţii că guvernul garantează şi au trebuit mari discuţii să introducem acest
pasaj. La unnă au acceptat.
Ne-au dat pe 1952 o serie de materiale care pot fi livrate din noiembrie. Şi tancuri şi
avioane şi alte arme noi interesante. Din 1953 în mare parte ce am cerut. N-au convenit deloc
pentru 1954 acel minimum cerut de noi. Tov. Cepicka, ministrul Apărării, care faţă de ceilalţi a
avut o poziţie binevoitoare şi înţelegătoare a convenit să dea deşi ceilalţi nu vroiau şi şi-a luat
angajamentul că tot ce cerem pe 1954 ne va da, dar n-a putut s-o facă. Şi pe 1953 şi pe 1954, în
fond constituie obligaţie cu condiţia să ne aprobe guvernul sovietic.
Au convenit să primească 1000 tehnicieni de-ai noştri imediat chiar, numai să fie aprobat
de guvernul sovietic. Mari discuţii au fost privitor la semnarea convenţiei. În Art. 5 este scris că
(citeşte) .... şi ne-am înţeles s-o semnăm cel târziu la 1 noiembrie. Pe problema preţurilor vor fi
probabil discuţii serioase, pentru că tovarăşii cehi nu convin deloc cu preţurile sovietice deşi din
informaţiile noastre la MIG preţul lor de cost este mai mic decât cel sovietic. În general însă
preţurile lor sunt mai mari. Tancurile sunt cu 100% mai scumpe decât cele sovietice.
Ce priveşte problema mărfurilor care le cer de la noi. Noi n-avem feroaliaje, în lista
prezentată, totuşi, au cerut foarte multe feroaliaje. Din discuţii se vede că ei pun problema aşa: noi
n-avem; dacă vreţi să vă producem - nu vrem nici bani - procuraţi-ne asemenea feroaliaje,
metalele neferoase şi daţi-ne ca să vă producem. Am primit propunerea noastră să plătim şi în aur.
Am obţinut o mare cantitate de utilaj pentru punerea la punct a producţiei de armament şi
muniţiuni. Azi ne dau rezultatul precis. S-a convenit să le includem în aceeaşi convenţie. În
problema acestui utilaj s-au arătat binevoitori. Ei au foarte mult şi stau în depozit, le ţin de 4 ani
pentru ca să le livreze în ţările capitaliste şi vor să scape de ele.
323
Am primit ajutorul tovarăşilor sovietici, tov. Sidenco, Gusev. Ei ne-au dat tot concursul,
în chestia preţurilor nu au putut face nimic.
Tov. Gheorghiu-Dej: Eu propun să primim rezultatele obţinute, le considerăm ca
pozitive, urmează să precizăm ulterior când tovarăşii cehi vor fi în situaţia să ne dea mai precis,
convenţiile şi contractele. Să fie luate "}ăsuri practice pentru ca să putem primi aceste materiale.
Tov. M. Constantinescu: In convenţii sunt prevăzute o serie de tennene. Direcţia
Specială să fie însărcinată cu unnărirea.
Tov. Gheorghiu-Dej: Sigur. Acesta este rostul ei, desigur împreună cu Ministerul
Forţelor Armatei. Dacă se semnalează deficienţe, din timp să atragem atenţia ca să luăm măsuri.
Mie mi se pare că tot ce am cerut am primit şi că munca comisiilor a fost fructuoasă.
Tov. Chivu: Să vedem şi problema cu metalele neferoase.
Tov. Gheorghiu-Dej: Cred că noi nu trebuie să ne angajăm că vom trimite. Odată ce
începem să dăm Comerţului Exterior însărcinarea aceasta atunci cehii ar spune că România trebuie
să procure acest material. Cu atât mai mult cu cât urmează să fie întocmite convenţiile şi semnate
contractele, noi plătim cu mărfuri, le-am propus să le dăm şi aur ori valută. Ei au relaţii.
Tov. Petrescu: Nu pentru că nu pot să-şi procure, ci ei nu vor ca riscurile să fie ale lor, ci
ale noastre.
Tov. Gheorghiu-Dej: După toate probabilităţile ei au posibilităţi de a procura materialul
pe piaţa capitalistă.
Propun deci să primim ca un rezultat bun, urmând să urmărim în continuare realizarea
celor stabilite.
A veţi vreo obiecţiune? (Toţi tovarăşii sunt de acord).
Trebuie deci consemnat că s-a ascultat raportul comisiilor trimise în ţările de democraţie
populară, în R.P. Ungară, R.P. Polonă şi R. Cehoslovacă, că rezultatele obţinute de comisii sunt
bune şi că Biroul Politic însărcinează organele competente cu aducerea la îndeplinire a celor ce am
obţinut în delegaţie. Înţelegem prin organe competente: Comerţul Exterior, Direcţia Specială şi
colaborarea respectivă cu Ministerul Forţelor Annate.
Tov. Petrescu: Va trebui făcută intervenţie urgentă să obţinem aprobarea sovietică.
Tov. Gheorghiu-Dej: Asta se face.
Tov. M. Constantinescu: Tov. Bodnăraş a fost însărcinat să pregătească proiectul.
Tov. Gheorghiu-Dej: Şi pentru practica în întreprinderi ce priveşte punerea la punct a
producţiei noastre.
"
* "
Au intervenit unele schimbări în planul de construire a obiectivelor speciale militare, care
schimbări aduc pe de o parte o economie considerabilă de materiale şi bani, fără ca aceste obiecte
să sufere, ele vor corespunde întru totul sarcinilor pentru care sunt construite. Aceste schimbări au
fost supuse şi studiul de către prietenii noştri consilieri şi au avizul organelor competente. În acelaşi
timp s-a pus la punct sistemul de organizare a organizaţiilor de construcţii a acestor obiecte după
experienţa sovietică, ale armatei înseşi, organizaţii proprii care de asemenea trebuie supuse
aprobării. Principial sunt aprobate schimbările care au intervenit.
Tov. Bodnliraş o să explice verbal despre economia de materiale şi economia de bani.
Dacă cineva din Biroul Politic cere explicaţii tov. Bodnăraş poate să le dea.
Tov. Bodnăraş: Lucrările de fortificaţii se execută pe baza proiectului conceput anul
trecut cu ajutorul tovarăşilor sovietici. În primăvara aceasta, sesizaţi de către Ministerul de Interne
că în executarea lucrărilor au loc deficienţe care pot deveni grave dacă nu se iau măsuri, aceasta a
prilejuit să însărcinăm o comisie de partid şi de stat pentru o controloarea executării lucrărilor, care
324
şi-a tenninat lucrările, cât şi o verificare din partea Ministerului Forţelor Annate împreună cu
consilierii noştri a sistemului însuşi.
Din această analiză cu tovarăşii sovietici în frunte cu tov. Melnik, au reieşit o serie de
îmbunătăţiri, care, fără să slăbească lucrările - evită cele inutile sau foarte costisitoare - menţine
acele lucrări care sunt strict necesare din punct de vedere militar. Aceste îmbunătăţiri ale sistemului
în tot sectorul de lucru au găsit avizul favorabil al organelor competente din U.R.S.S.
Îmbunătăţirea aceasta aduc şi serioase economii. Astfel pe 1952 economiile se cifrează la
74 milioane lei noi, iar din proiectul de plan pe 1953 la 192 milioane lei. În total economiile realizate
se ridică la 100.000 tone ciment şi la 20.000 tone fier beton plus alte materiale lemnoase etc.
[În] ce priveşte lucrările înseşi, planul pe 1952 după toate aprecierile tăcute probabil că
nu va putea fi executat !n întregime în special în sectoarele pe care le are Ministerul Construcţiilor.
Dintr-un volum total de 720 mii m3 beton cât reprezintă toată lucrarea, s-au executat până la
20 august 140 mii m3. Volumul acesta de 720 mii m3 înseamnă IO.OOO obiecte de diferite tipuri.
S-au executat 1694 diferite tipuri. Pe 1952 rămâne un volum de 240 m3 beton, 2700 obiecte. La
sarcina normală pe 1953 să se adauge restanţa pe 1952 maximum 150 mii m3. Aceasta a rezultat
dintr-o consultare foarte amănunţită cu tov. Melnik şi concluzia este că putem să trecem cu o parte
din lucrări şi pe 1954 ca să nu încărcăm 1953 în dauna economiei naţionale. Accentul principal
rămâne pe 1953 cu adăugirea sarcinilor nu numai a construcţiilor obiectelor în sine, ci şi a adaptării
lor ca ele să fie capabile de luptă şi tot ce trebuie.
În legătură cu deficienţele care s-au produs Ministerul Forţelor Annate a luat o serie de
măsuri cu ocazia căreia a tăcut verificarea lucrărilor care au tăcut obiectul unui plan şi care au adus
îmbunătăţirea lucrărilor, fără să fi dispărut pericolul dacă nu vom fi atenţi ca elementele sabotoare
să nu facă dificultăţi.
Am obţinut un număr de 40 ingineri cu care am putut să întărim conducerea tehnică,
tehnicieni, sectoarele au fost întărite cu 496 lucrători tehnicieni de specialitate pentru a putea da un
randament mai bun.
Modificările tăcute sunt înscrise într-un proiect de hotărire la care se lucrează şi care
propunem să fie supus aprobării Biroului Politic după ce va fi gata.
Dacă socotiţi necesar putem să vă prezentăm planul.
Tov. Gheorghiu-Dej: Cred că nu este nevoie. E cunoscut în general.
În ce priveşte organele de control tehnic pentru a preîntâmpina eventualele dificultăţi şi
acte de sabotaj dacă aveţi un plan.
Tov. Bodnăraş: Avem un plan de reorganizare a întăririi sectorului, numind un ministru
adjunct, să centralizăm toate lucrările de construcţii în mâna lui, la dispoziţia căruia se pun toate
organele, astfel se pot face şi economii de cadre etc. Conducerea are un comitet tehnic, o secţie
politică, o secţie de control, planificare, materiale. Schema are la bază propunerile tăcute de tov.
Melnik şi noi am găsit că e corespunzător cu situaţia noastră. De altfel realizează ideea tovarăşului
Gheorghiu-Dej clin anul trecut, stăruind să asigurăm un organism strict centralizat care să conducă
şi să asigure răspunderea în executare. La Marele Stat Major se lucrează în detaliu schemele etc.
Fără mărirea fondului de salarii putem să asigurăm această încadrare. Ca ministru adjunct şi
responsabil cu aceste lucrări am propus pe col. Eremia.
Comandamentul sovietic ne-a venit în ajutor cu lucrările de fortificaţii, ne va fi trimisă o
comisiune care să ne ajute la îmbunătăţirea lucrului şi la fel pentru fiecare sector un consilier pe
care îi aşteptăm clin zi în zi.
Tov. Gheorghiu-Dej: Măsurile cu privire la elementele care au fost descoperite cu
acţiuni de sabotaj.
Tov. Bodnăraş: 52 ofiţeri au fost scoşi ca necorespunzători şi sunt în cercetare, 6 trimişi
în judecată şi arestaţi. Au fost aduşi 496 lucrători calificaţi verificaţi pentru a întări sectorul.
325
În acelaşi timp pentru evidenţierea celor merituoşi au fost recent decoraţi un număr de
lucrători care s-au evidenţiat în descoperirea actelor duşmănoase. De 23 august au fost decoraţi
15 ofiţeri şi 26 ostaşi constructori.
Tov. Gheorghiu-Dej: Aveţi programul de la Academia Militară pentru învăţământul
care se ocupă de problemele speciale?
Tov. Sălăjan: La Academia de Geniu şi la Tehnică se învaţă acestea.
Tov. Bodnăraş: În 1954 vom avea prima promoţie de ingineri constructori.
Tov. Gheorghiu-Dej: Să mai dăm câţiva din sectorul obişnuit.
Tov. Chivu: De la mine au luat 570 ingineri, de la Construcţii 450.
Tov. Drăghici: Când s-a dat aprobarea să fie arestaţi?
Tov. Bodnăraş: Au fost arestaţi pe rând, ultimii acum 2-3 săptămâni şi mai sunt în curs.
Tov. Gheorghiu-Dej: Există un cadru organizat pe baza căruia se pot creşte cadre cu
mai multă ordine şi posibilitate de control. Ministrul adjunct cu aceste probleme să fie mereu la
tov. Bodnăraş, să facă rapoarte.
Tov. Bodnăraş: Recunoaştem că în prima fază n-am urmărit lucrările, ele nu sunt
şantiere obişnuite aşa cum le-am socotit noi.
Tov. Chlvu: Dacă sectorul acesta cuprinde şi unităţi de construcţii de drumuri de fier,
poduri etc. Şi dacă la tov. Bodnăraş există un organ de control tehnic.
Tov. Bodnăraş: Avem şi o secţie de căi ferate pentru lucrările care le executăm noi în
legătură cu lucrările noastre. Unităţi specializate nu avem.
În ce priveşte controlul, nu ştiu de o secţie a mea proprie în afară de controlul financiar şi
controlul materialelor şi controlul tehnic. Avem la Marele Stat Major o secţie a lucrărilor de
apărare care este sub control permanent operativ, pe lângă Comisia Controlului de Stat care ne-a
dat un ajutor serios şi pe lângă organele de contrainformaţii care în ultima vreme ne dau regulat
informaţii asupra diferitelor defecţiuni care se produc.
Tov. Gheorghiu-Dej: Aceste organe de control le-ai creat acum?
Tov. Bodnăraş: Au existat dinainte.
Tov. Gheorghiu-Dej: Aceste organe de control nu au fost la locul lor şi nu şi-au
îndeplinit rolul de vreme ce au putut să se producă dezorganizări. Trebuie trase concluzii de aici
pentru activitatea de viitor. Cine le-a împiedicat să-şi îndeplinească sarcinile?
Tov. Bodnăraş: Nu au fost impulsionate.
Tov. Chivu: Ministrul adjunct va conduce lucrările şi tot el face controlul.
Tov. Bodnăraş: Va trebui despărţită executarea de control.
Tov. Gheorghiu-Dej: Trebuie văzut sistemul de organizare a controlului, metodologia,
pe ce ramuri se exercită, care este misiunea lui, să aibă regulament de funcţionare ca să ştie ce are
de făcut.
Tov. Bodnăraş: Înainte am avut numai controlul financiar intern, acum este despărţit,
este controlul financiar, unul al materialelor.
Tov. Gheorghiu-Dej: Aceasta e bine, însă şi organului de control trebuie săi se indice
ramurile unde controlează, atribuţiile, ca să fie antenele ministrului, în orice moment se produce
ceva într-un sector sau altul să ştie în afară de ce îi reportează ministrul adjunct.
Tov. Bodnăraş: Această concepţie trebuie întărită.
Tov. Gheorghiu-Dej: Nu numai întărită, dar trebuie precizare cu toată claritatea a
funcţiilor acestor organe de control, un organ mic, suplu, care ştie misiunea lui care să se facă
simţit în sectoarele care le are sub control. Trebuie control, control şi iar control, altfel chiar dacă
obţinem câteva rezultate pozitive după controlul comisiei însărcinate de partid şi guvern au
rezultat o serie de concluzii şi măsuri, dacă se lasă, se continuă şi ar reveni. Nu trebuie lăsat.
Putem face acest lucru în cadrul personalului existent, îmbunătăţit, schimbat. Când un element
326
de control începe să aibă delăsări, închide ochii, imediat trebuie schimbat dacă ar fi foarte
cumsecade şi foarte cinstit.
Eu sunt de acord că au existat lipsuri de control şi s-au produs asemenea defecţiuni şi
dacă n-ar fi fost semnalate şi nu ne-am fi concentrat asupra lor, ar fi putut aduce daune foarte
serioase - şi aşa au adus daune serioase - statului, însăşi apărării. În materialul care ne-a fost pus la
dispoziţie organele de contrainfonnaţii - nu este important că n-a corespuns 100% - ci însăşi
comisia a conformat cele constatate şi în concluzii puteau să apese mai mult într-o parte sau alta.
Dovada că nu sunt chiar aşa iubiţi ofiţerii de contrainfonnaţii, nu sunt tocmai bine priviţi şi ar
trebui să ajutăm organele noastre pentru că ei ne ajută pe noi, să combatem acele tendinţe ale
izolării lor, să nu fie privit prost ofiţerul de informaţie, sigur şi ei au datoria să lucreze în aşa fel ca
autoritatea lor să crească. Trebuie verificat de o sută de ori un lucru, să nu se poată dovedi că nu
este chiar aşa. Organele de contrainfonnaţii sunt tinere şi ele învaţă şi trebuiesc ajutate. De aceea
din partea conducerii Ministerului Forţelor Armate trebuie să existe o atitudine clară faţă de aceste
organe de control. De asemenea şi elementele aparţinând aparatului de control legat de minister,
înţeleg un control nu pe hârtie, sigur că trebuie făcute anumite documente, scriptologie, nouă ne
trebuie însă un control calificat, activ, un control operativ, un control care nu numai se mărgineşte
să constate dar să şi propună măsuri de îndreptare, astfel o să spună că a sesizat şi cu asta a
terminat. Trebuie considerat ca rezultate bune ale controlului, ale muncii organului infonnativ,
când înainte de a se produce răul îl împiedică încă în faşă. Acolo trebuie să ajungem, ca să prevină
răul. Asta este munca cea mai frumoasă.
În material, în legătură cu toate cele ce s-au petrecut acolo se spune la adresa Ministerului
Forţelor Armate şi a Statului Major că au reuşit aceste elemente să înşele Marele Stat Major, care
s-a lăsat înşelat parcă ar fi vorba de oameni naivi.
Nu poţi să condamni şi să sancţionezi numai elementele care au făcut asemenea
stricăciuni. Dar unde am fost noi? De ce am aprobat noi? În document se spune „bun pentru", cu
atât mai grav că a fost indus în eroare Marele Stat Major. Erau concluziile organului nostru de
contrainfonnaţii, ia apărarea Ministerului Forţelor Armate şi a Marelui Stat Major să-i absolve de
neglijenţă. Nu este permis acest lucru. Aceasta caracterizează nivelul nostru.
Toate pornesc de la lipsa de preciziune în stabilirea sarcinilor, în sistemul de organizare şi
repartizare a atribuţiilor şi lipsa unui control sistematic operativ. Am avut organe de control dar
parcă nici nu le-am fi avut.
Deci: organizarea mai temeinică a controlului, regulament, să ştie omul ce are de făcut şi
combaterea tendinţei care se manifestă la unii ofiţeri cu privire la ofiţeri de contrainfonnaţii.
Trebuie să li se ridice autoritatea, să fie ajutaţi, când fac o porcărie să fie sancţionaţi.
Propun ca Biroul Politic să aprobe acest proiect de îmbunătăţirea de lucrări speciale,
schemele de organizare, crearea acestui organ de lucrări speciale, să intensifice conducerea M.F.A.
controlul în sensul celor arătate şi organele celelalte de stat să dea ajutor în ce priveşte asigurarea
acestor lucrări speciale cu materiale şi tot ce este nevoie.
Tov. Coliu: Dacă ştiu tovarăşii de la Ministerul Forţelor Armate că lt. maj. Andrieş
propus să fie arestat, este decorat? Iar lt. col. Şerban propus să fie cercetat a fost făcut colonel?
Tov. Chişinevschi: Trebuie controlat.
Tov. Sălăjan: Da, cazurile ridicate de tov. Coliu trebuie cercetate.
Tov. Gheorghiu-Dej: Trebuie în mod practic în toate cazurile asemănătoare la organele
speciale, Ministerul Forţelor Armate, contrainfonnaţii, oameni serioşi, cu toată răspunderea să
verifice.
Când se dau decoraţii trebuie foarte bine controlat. Şi noi am dat decoraţii pentru unii
care i-am arestat după aceea.
Aprobăm deci? (Tovarăşii sunt de acord). Atunci să întocmească proiectul de hotărâre.
327
În procesul-verbal să treacă, că s-a ascultat raportul cu privire la rezultatele muncii în
domeniul lucrărilor speciale care a fost aprobat şi hotărîrea în legătură cu aceasta.
Tov. M. Constantinescu: Să se precizeze şi tennenul când tov. Bodnăraş prezintă pentru
introducerea modificărilor în Planul de Stat.
Tov. Bodnăraş: Până la 1 octombrie.
(pleacă tovarăşii: Coliu, Petrescu, Ştefănescu, Melnik).
*
* *
Tov. Gheorghiu-Dej: S-a întocmit un proiect de reorganizare a Ministerului de Interne
în sensul scindării în două: Ministerul Securităţii Statului şi Ministerul de Interne cu scopul de a
îmbunătăţi activitatea organelor noastre de stat, ca o necesitatea rezultând din ascuţirea luptei
împotriva duşmanului de clasă, împotriva încercărilor imperialiştilor din afară, în interesul
specializării, ridicării calificării muncii acestor organe, delimitarea funcţiunilor după natura muncii
respective.
La aceste proiecte de organizare au lucrat tovarăşii de la Ministerul de Interne câteva luni
de zile, au studiat experienţa U.R.S.S. în această privinţă, s-au întocmit două proiecte de organizare
care consider că răspund sarcinilor actuale şi perspectivelor ce se pun în munca organelor noastre
de stat, etapei în care ne găsim noi şi profilurilor acestor două instituţii, corespund cu procesul de
dezvoltare a statului nostru, corespund sarcinilor de întărire continuă a puterii statului de
democraţie populară în materie de instituţii ale statului şi organe ale sale ţinând seamă de
principiile care stau la baza organizării statului socialist pentru a putea realiza sarcinile construcţiei
socialiste.
A trecut prin multe faze această organizare a Ministerului de Interne, el este acum mare,
mult prea mare pentru a cuprinde toate problemele. Practica şi experienţa arată necesitatea acestor
schimbări.
Tov. Drăghici ar putea să dea câteva indicaţii în această privinţă, o informare scurtă
asupra textelor de organizare a Ministerului Securităţii şi a Ministerului de Interne, după care să
dăm aprobarea şi să luăm o hotărîre pentru că este vorba de înfiinţarea unei instituţii de o mare
importanţă în viaţa statului nostru.
Tov. Drăghici: Principiile care stau la baza organizării Ministerului Securităţii şi
Ministerului Afacerilor Interne sunt determinate de cuprinderea tuturor organismelor şi comanda
noastră şi în acelaşi timp un control foarte serios asupra sarcinilor exercitat de către conducere,
control care să tindă în permanenţă la îmbunătăţirea muncii.
Ceea ce avem noi acum este iluwriu că poate fi cuprins chiar dacă am avea mai mulţi
ajutori, mai mulţi adjuncţi, prin felul cum e organizat nu se poate cuprinde şi nu corespunde
cerinţelor momentului de faţă. Pe de altă parte folosirea raţională a altor sectoare, necesitatea de a
antrena elementele criminale pe care le avem arestate şi condamnate de a folosi muncă ieftină de
lucru pentru interesele construirii socialismului şi pentru a lovi cu toată puterea duşmanul.
Este vorba de o regrupare. În cadrul Ministerului Securităţii vor fi regrupate: organul care
se numeşte azi Direcţia Generală a Securităţii Statului, miliţia, trupele de securitate şi trupele de
grăniceri.
În Ministerul de Interne: închisorile sub forma de colonii de muncă în cea mai mare
parte, Arhiva Statului şi pompierii. Ceea ce este îndeosebi la Ministerul de Interne că atribuie foarte
mare importanţă folosirii mâinii de lucru a deţinuţilor pentru mari lucrări ale construirii
socialismului.
Tov. Gheorghiu-Dej: Şi ridicarea lor prin muncă, redresarea celor care se pot redresa.
Munca este un factor determinat şi sunt puşi în condiţiuni să nu mai poată dăuna.
328
Tov. Drăghici: Ministerului Securităţii îi revine sarcina ca în cadrul organelor sale să-şi
dezvolte combativitatea, puterea de lovire în duşman, specificul în ce priveşte adâncirea muncii a
agenturilor de informaţii şi a lupta împotriva duşmanului ca toată banda de spioni care mai face
greutăţi să fie descoperită.
Cam aceac;ta ar fi principiile directoare care sunt la baza actualului proiect de
reorganizare a Ministerului Securităţii şi a Ministerului de Interne.
Mai arăt şi necesitatea de a fi ajutaţi cu cadre în această privinţă şi în special pentru
organele exterioare, la regiuni vom avea Direcţii ale Ministerului Securităţii care vor conduce şi
Miliţia şi la fel şi în centre unde avem destule sectoare unde se simte devierea de dreapta. În ce
priveşte ascuţişul împotriva duşmanului se mai resimt urmările lui Teohari Georgescu.
Tov. Chivu: Este un sector de apărare interioară.
Tov. Bodnăraş: Paza întreprinderilor e la Ministerul de Interne?
Tov. Drăghici: O parte din întreprinderi.
Tov. Gheorghiu-Dej: După câte observ Biroul Politic aprobă cele două proiecte de
organizare, trebuie să avem o hotărîre semnată care trebuie prezentată Biroului Politic.
Vreau să subliniez un lucru, va trebui să dăm un ajutor foarte serios Ministerul Securităţii
Statului cât şi Ministerului de Interne din punct de vedere al cadrelor şi ajutor politic. În privinţa
cadrelor fiecare din noi ştie că deşi activul a dat acolo în masă oameni, totuşi, faptul că în
Ministerul de Interne au mai rămas elemente vechi un timp destul de îndelungat, poate mai sunt
unele şi azi, aceştia au putut contamina, influenţa în sens negativ. Trebuie să ţinem seama de
înconjurare, de existenţa claselor care au fost izgonite de la putere dar n-au fost lichidate, ţinând
seama de stadiul în care se găseşte construcţia statului nostru, studiu de trecere de la capitalism la
socialism, care nu este doar o simplă afirmaţie sau enunţare teoretică, ci trebuie să înţelegem
factorii care acţionează, care se împotrivesc, rezistenţa acestor factori care începe de la conştiinţa
oamenilor care rezistă deschis care nu puteau să stea cu braţele încrucişate. Şi aceşti oameni sigur
că nu au spus că nu vor să meargă la Ministerul de Interne că acolo e pericol. Consider că ar fi o
naivitate să credem aşa ceva. Dacă intră în partid de ce să nu intre şi în Ministerul de Interne?
Trebuie să ţinem seama că în perioada când partidul a trimis în Ministerul de Interne loturi masive
de oameni pentru schimbarea vechiului aparat, partidul se găsea plin cu elemente
necorespunzătoare, cu elemente străine şi chiar duşmănoase datorită politicii dăunătoare dusă de
unii dintre conducătorii partidului nostru a căror linie a fost de deschidere totală a porţilor fără nici
un control şi nu a trebuit mult duşmanului să pătrundă. O parte din aceste elemente au fost
descoperite, unii înlăturaţi, s-au luat şi alte măsuri faţă de ei, nu se poate spune că nu s-a curăţit
treptat Ministerul de Interne. Însă a spune că e bine curăţat şi că nu există pericol ar fi foarte gravă
greşeală. Vreau să atrag atenţia asupra ultimului caz în Direcţia Paşapoartelor, într-un sector unde
ani de zile a fost u11 bandit, linia partidului pentru el nu conta. Acum se explică că unele hotărîri le-
a aflat duşmanul. Asta înseamnă că încă mai avem asemenea elemente. Sigur că nimeni nu poate
pretinde ca într-o zi şi o noapte să scoatem pe toţi, probabil va fi un proces, care pentru ca să nu
meargă de la sine va trebui să dăm un ajutor permanent pentru întărirea permanentă a acestui aparat
aşa de important şi în primul rând trebuie posturile de comandă, în punctele nevralgice cele mai
serioase să avem oameni siguri, devotaţi, chiar dacă au cele mai mari cunoştinţe în această privinţă,
vor învăţa, să-i ajutăm.
Vreau să subliniez cea de a doua parte a observaţiilor, necesitatea unui ajutor susţinut
pentru organizarea şcolilor proprii ale Ministerului Securităţii şi Ministerului de Interne. Nouă ne
trebuie cadre cu un orizont cultural mai mare, elemente care au o cultură, sigur că mai uşor
însuşesc cunoştinţele profesionale, să-i privim ca un organ de specialitate. Aici este nevoie şi de
ingineri, de diferite ramuri, pentru a lucra contra sabotajului, pentru expertize, trebuie să ajungem
acolo încât nici la Miliţie să nu primim fără 7-8 clase de învăţământ. Acest lucru trebuie să-l luăm
329
ca o linie că este vorba de un proces şi să lăsăm să meargă de la sine, ci să luăm măsuri, să
construim acest aparat. Pentru toate sectoarele, compartimentele de specialitate ale muncii
trebuiesc scoase şi cadre profilate, cadre de specialitate. Atunci şi calitatea muncii, rezultatul
muncii va fi altul. Aici socotesc să atrag atenţia de a ajuta. O şcoală bine organizată cu orientare
clară, precisă, aici tov. Chişinevschi trebuie să dea un ajutor în ce priveşte organizarea şcolilor, tov.
Moghioroş să dea un ajutor în ce priveşte cadrele. Eu sunt de acord cu observaţia care o face mereu
că se descompletează organizaţiile noastre, dar trebuie să promovăm cadre tinere. În Germania
Democrată, în organele lor marea majoritate sunt elemente tinere. Tânărul sigur nu are experienţa
unui vârstnic, rafinamentul, dar are să fie pe un nivel de cultură mai înalt decât vârstnicii noştri şi în
condiţii fizice şi intelectuale mai bune.
Deci să prevedem în sistemul diferitelor şcoli pe linia statului elemente de origine socială
sănătoasă, elemente echilibrate, cu un echilibru interior, serios, care învaţă bine, studiază bine în
şcoli şi să-i primim candidaţi pentru diferite compartimente la Ministerul de Interne, chiar dacă este
tânăr. Oamenii se judecă după fapte, după felul cum gândesc, raţionamentul lor.
Şi organele de răspundere să aibă 1-2 locţiitori care să înveţe. Aşa se cresc oamenii. Şi la
primul insucces în muncă să nu considerăm că nu se poate face nimic cu el, că este incapabil şi îl
demobilizăm. Trebuie cu perseverenţă ajutate cadrele.
Dacă este adevărat ce spune tovarăşul Stalin că cadrele (sic!) hotărăsc totul, atunci trebuie
înţeles în sensul că nu orice fel de cadre, ci cadre de conducători, elemente care se pot orienta,
aceasta stă în puterea noastră. Cu atât mai mult că avem marele noroc să avem sfătuitori şi aici
iarăşi trebuie să atrag atenţia despre necesitatea de a folosi consilierii astfel încât să realizăm şi pe
linia cadrelor adevărate cadre pregătite. În jurul tovarăşilor ar trebui cei mai buni, elemente tinere,
să înveţe, să predea anumite lecţii. Sigur trebuie făcut în aşa fel să nu deconspirăm, trebuie luate
toate măsurile. Ar fi o greşeală dacă nu am face treaba aceasta.
Aceste observaţii am avut de făcut. Şi să găsim şi un ministru de Interne, un om serios,
capabil să cuprindă munca, energetic, combativ. Ce ziceţi de Pavel Ştefan?
Tov. Pârvulescu: Nu-i bun aici, e un zăpăcit.
Tov. Dnlghici: Mujic.
Tov. Gheorghiu-Dej: Faceţi propuneri.
De acord cu observaţiile şi propunerile făcute? (De acord). Tov. Drăghici ce spune?
Tov. Dnlghici: Eu sunt de acord. Însă problema cadrelor trebuie rezolvată aici să se vadă
că este un organ special, problema compoziţiei de clasă e foarte importantă.
Tov. Gheorghiu-Dej: Compoziţia de clasă şi trebuie cerut ceva nivel, trebuie să atragem
şi din cadrele noastre de jos. Nu cunoaştem oamenii, trebuie mers pe teren.
Să citim hotărîrea.
Tov. Chişinevschi: (citeşte).
Tov. Chişinevschi: Suntem de acord? (Toţi tovarăşii sunt de acord).
Tov. Chivu: Rămâne denumirea ,,Ministerul Afacerilor Interne"? Nu se poate fără
,,afaceri".
Tov. Emil Bodnăraş: E un termen consacrat.
Tov. Gheorghiu-Dej: Nu avem altă expresie. Putem să considerăm deci ca aprobat
documentul, primite propunerile şi aprobată hotărirea.
Tov. Moghioroş: Noi am văzut aseară planul funeraliilor tov. Rangheţ. Tovarăşii care nu
l-au văzut, pot să-l vadă.
....
D.A.N.l.C.,fond C.C. al P.C.R. - Cancelarie, dosar 77//952,f. 34, 6-23.
330
al P.M.R. privind: stabilirea unor măsuri în legătură cu foştii şefi de cuib legionari; aprobarea
componenţei delegaţiei române care va participa la Congresul al XIX-iea al P.C.U.S.; supunerea
spre aprobarea Prezidiului Consiliului de Miniştri a unor reglementări legate de contractarea de
produse agricole, comerţul particular, stabilirea preţului la legume.fructe şi vinuri.
Alexandru Moghioroş, Gheorghe Apostol, Miron Constantinescu, Emil Bodnăraş şi Chivu
Stoica.
Ordinea de zi:
1. Propunerile Ministerului Afacerilor Interne în legătură cu foştii şefi de cuib legionari.
2. Desemnarea delegaţiei C.C. al P.M.R. invitată la lucrările Congresului al XIX-iea al
P.C. (b) al U.R.S.S.
3. Aprobarea unor proiecte de hotărîre privind regimul contractărilor de produse agricole,
achiziţiile, reglementarea comerţului particular şi preţurile unor produse.
Biroul Politic, în urma discuţiilor, a luat în unanimitate următoarele hotărîri:
I. Cu privire la unele măsuri în legătură cu foştii şefi de cuib legionari.
Biroul Politic stabileşte următoarele măsuri în legătură cu foştii şefi de cuib legionari:
1. Vor fi ridicaţi:
a) toţi foştii şefi de cuib legionari, despre care sunt dovezi că desfăşoară activitate
duşmănoasă, indiierent de categoria lor socială;
b) toţi foştii şefi de cuib legionari, chiaburi sau aparţinând fostele clase exploatatoare,
chiar dacă nu sunt dovezi că desfăşoară activitate duşmănoasă;
c) toţi foştii şefi de garnizoană (comandanţi legionari).
2. Foştii şefi de cuib legionari muncitori, ţărani săraci sau mijlocaşi, tehnicieni, ingineri,
nu vor fi ridicaţi dacă nu sunt dovezi că desfăşoară vreo activitate duşmănoasă.
Organizaţiile de partid vor duce cu aceste elemente o muncă de reeducare, determinându-i
prin discuţii, să ia poziţie faţă de activitatea lor legionară din trecut.
II. Cu privire la delegaţia C.C. al P.M.R. invitată să asiste la lucrările Congresului al
XIX-iea al P.C. (b) al U.R.S.S.
Biroul Politic stabileşte ca delegaţia C.C. al P.M.R. invitată să asiste la lucrările
Congresului al XIX-iea al P.C. (b) al U.R.S.S. să fie formată din:
1. Tov. Gh. Gheorghiu-Dej
2. Tov. Al. Moghioroş
3. Tov. I. Chişinevschi
În timpul lipsei tovarăşilor:
Tov. Gh. Apostol va rezolva sarcinile curente pe linie de partid.
Tov. M. Constantinescu va asigura continuitatea muncii pe linia F.D.P.
Tovarăşii M. Constantinescu, Chivu Stoica şi P. Borilă, membrii ai Prezidiului
Consiliului de Miniştri vor rezolva problemele pe linie de stat.
ill. Cu privire la aprobarea unor proiecte de hotărîre.
331
Biroul Politic primeşte unnătoarele proiecte de hotărîre şi hotărăşte să fie supuse spre
aprobare Prezidiului Consiliului de Miniştri:
1. Regimul de contractări a produselor agricole şi preţurile produselor contracte şi a
produselor date ca stimulent.
2. Regimul şi preţul de achiziţii al produselor agricole.
3. Reglementarea şi controlul comerţului particular.
4. Preţul la legume şi fructe începând de la 1 septembrie 1952.
5. Preţul vinurilor şi strugurilor.
ss. Gheorghe Gheorghiu-Dejss. Gheorghe Apostol

ss. Alexandru Moghioroş ss. Emil Bodnăraş
ss. Iosif Chişinevschi
Stenograma

Moghioroş, Gheorghe Apostol, Miron Constantinescu, Emil Bodnăraş şi Chivu Stoica.
Tov. Gheorghiu-Dej: La ordinea de zi, avem să ne pronunţăm asupra unor propuneri

făcute de Ministerul de Interne privind şefii de cuib legionari din ţară.
Este aici un scurt referat şi alăturat un tabel. Tabelul este semnificativ. Referatul nu poate
să cuprindă dosarele voluminoase care se găsesc la Ministerul de Interne în legătură cu toţi aceşti
şefi de cuib, peste 12 mii de oameni din toată ţara. Sunt puşi pe regiuni, pe categorii sociale,
profesiuni. (Citeşte).
Ministerul de Interne a întocmit această lucrare la indicaţiile date de mine mai de mult,
pentru a avea o evidenţă asupra reţelei fostei mişcări legionari, a şefilor de cuib, un studiu asupra
însăşi a acestei organizaţii, cu scopul de a antrena aparatul Ministerului de Interne, în a se preocupa
de această problemă şi a o studia pentru a putea combate mai bine aceste elemente
contrarevoluţionare care îşi desfăşoară activitatea, care n-au încetat activitatea lor, în ultimul timp
se simte o înteţire, la aceasta se mai adaugă şi acţiunea claselor izgonite de la putere, activişti ai
partidelor burgheze „democrate" Maniu, Brătianu, în principal naţional-ţărănişti, tot ce este
contrarevoluţionar în ţara noastră. Ei se mişcă, fac câte ceva, unii mai mult, alţii mai puţin. Până în
prezent n-am reuşit să depistăm firele unei organizaţii, să ajungem la conducerea operativă în ţară,
nu e greu de ştiut de unde primesc ei dispoziţii şi cum îşi întreţin legăturile lor în afară, însă până
acum n-au reuşit organele noastre de stat să ajungă la cap. Combatem deocamdată dincolo,
dincoace, uneori are această acţiune aspect de apărare mai mult decât ofensiv şi în general se
observă abia după ce săvârşesc acte, abia atunci constatăm că au făcut cutare şi cutare.
O parte din aceştia, probabil care sunt puşi aici, o fi desfăşurând ceva activitate, o fi
având material documentar Securitatea, material privitor la activitatea acestor elemente, o parte nu
se pronunţă. E greu de spus, de făcut o margine. Se ştie cine a fost legionar, când a depus
jurământul, oricând se poate prezenta la ei şi li se aminteşte, îl întreabă ce face, mai ales că creşte
tensiunea internaţională şi îl reactivează. Sigur că subofiţerul este pennanent împreună cu trupa,
şeful de cuib este un cui în sat, în localitate, are posibilitatea să desfăşoare activitate în măsura în
332
care partidul nostru îi permite aceasta şi nu întâmpină pe duşman activ, combativ, deschis, pe plan
politic să demaşte, să combată. A rămas mai mult pe seama Securităţii, a organelor de stat această
treabă şi lipsa unei activităţi politice în legătură cu elementele ale fostei Gărzi de Fier, ale
organizaţiilor fasciste, împrejurările internaţionale, au contribuit într-o măsură anumită la o stare de
recrudescenţă şi aceasta se observă din toate notele informative ale Ministerului Afacerilor Interne.
Este o masă de 12 mii de oameni. Aici nu sunt numai moşieri, fabricanţi, capitalişti, avocaţi, sunt şi
chiaburi.
În timpul ilegalităţii, începuse fascismul la noi să devină mai obraznic, mai violent, să-şi
întindă antenele spre clasa muncitoare, spre ţărănimea, cu propaganda lor demagogică a reuşit să
otrăvească şi atmosfera generală a ţării, a tineretului în principal, dar a reuşit să otrăvească şi o parte
din clasa muncitoare, noi avem o situaţie foarte neplăcută, numai vorbesc de ţărănimea, este partea
cea mai înapoiată. La timpul său partidul şi-a luat poziţia faţă de Garda de Fier şi alte organizaţii
fasciste, să le combată, să lămurească clasa muncitoare şi ţărănimea despre pericolul Gărzii de Fier
şi celelalte organizaţii fasciste şi a încercat să-i atragă în Frontul Popular, pentru a împiedica
venirea fasciştilor şi a salva clasa muncitoare de la această molimă, a împiedica pătrunderea
fascismului în rândurile clasei muncitoare. Totuşi, a reuşit să pătrundă. După 23 august, partidul
nostru era în plină ofensivă pe toate fronturile, a luat poziţie de la bun început faţă de organizaţiile
fasciste, de Garda de Fier, a avertizat clasa muncitoare, membrii de partid cinstiţi, devotaţi, a dat
orientarea, a dat lozinci corespunzătoare. Ulterior - după cum ştiţi - au fost aceste lozinci părăsite,
s-au dat alte lozinci, s-au deschis porţile partidului, au năvălit în partid. Aceste stări de lucrări,
create ca urmare a politicii lichidatoriste a lui Ana şi lui Luca şi Teohari, a deformat într-o măsură
destul de serioasă, însăşi procesul de cristalizare a poziţiilor. Legionari sunt şi la naţional ţărănişti şi
aici, parcă o să se bată legionar cu legionar? Unul lucrează pe un front, celălalt care a intrat la noi, a
intrat pe frontul descompunerii partidului şi a slăbit vigilenţa partidului, combativitatea partidului, a
abătut partidul de la această datorie a sa de a combate permanent pericolul redeşteptării, a
reorganizării în condiţii noi a acestor forţe duşmănoase. A creat iluzii periculoase, toate acestea se
plătesc azi. Nu întâmplător mai descoperim în partid oameni care rup afişele, Constituţia. Pe toate
acestea se suprapun fapte noi, oameni noi recrutaţi de către aceste organizaţii, probabil neînsemnaţi
în arhivele Securităţii Statului. Noi am moştenit de la Siguranţa veche al statului burghez o serie de
dosare, cea mai mare parte probabil din aceşti şefi de cuib sunt din acestea, pentru că noi şefi de
cuib, noi organizaţii ca stare, în ultimii ani depistarea acestor organizaţii, a metodelor, a şefilor,
descoperirea firelor de sus, noi n-am fost în stare să facem datorită a ceea ce am spus înainte. Se
prea poate ca o bună parte din aceştia să nu facă activitate, o bună parte să ducă activitate ascunsă,
ei au experienţă din timpul de ilegalitate.
Ce este de făcut? Sunt 12.600. Aproape 2 divizii, o armată. Însă între aceştia sunt ţărani
săraci, ţărani mijlocaşi, muncitori şi tehnicieni. Şi pe atunci partidul punea chestiunea nu numai a
combaterii legionarismului, dar chiar de lămurire a muncitorilor, ţăranilor care au intrat în Garda de
Fier, să iasă, era o acţiune politică justă. Nu scria nicăieri să-i bage neapărat în partid pe aceştia, dar
să duci o muncă de reeducare, de dezintoxicare a acestora. Caracteristic pentru munca politică în
această privinţă, sunt măsurile în Germania Democrată, acolo se ştie cine a fost în ,,Hitlerjugend" şi
Partidul Naţional-Socialist, foarte mulţi, majoritatea. Ce fac cu ei? Îi arestează pe toţi? Dacă este
dispus să lucreze cinstit poate să lucreze şi poate să se reabiliteze.
Cred că şi la noi va trebui să luăm curs de a ne ocupa de oamenii, care au fost în mişcarea
legionară, elemente de jos, de a sta de vorbă cu ei, de a-i dezintoxica, de a-i apropia de regimul
nostru de democraţie populară, în sensul de a lucra cinstit. La cei la care avem dovezi că desfăşoară
activitate, sunt duşmani, cu toate că s-a discutat cu ei şi li se spune, ştim ce trebuie făcut. Noi ştim,
333
am stat cu ei în închisoare la Jilava şi în alte părţi, am reuşit chiar să rupem de la ei, să provocăm
între dânşii păruială. Sigur, încredere nu poţi avea în ei. Mi se pare că ar fi mai just aşa. Faţă de
elementele active, la care avem dovezi că desfăşoară activitate, nici vorbă nu poate fi, îi pui bine.
De judecat şi după poziţia lui socială. Dacă e ţăran sărac numai pentru că a fost şef de cuib, însă n-a
desfăşurat activitate şi nu ai dovezi, la fel cu mijlocaşii, e altceva. Noi putem să mergem şi să-i
luăm pe toţi, îi punem în ţarc, la fiecare dintre aceştia mai trebuie să numărăm încă 3 suflete în
medie şi să mai adăugăm aici rubedenii. Este o problemă foarte serioasă. Este sigur o măsură
radicală, însă nu ştiu dacă va da şi rezultatul dorit, dacă n-ar fi oportun partidul să ia curs în sensul
arătat, pe baza unui plan de activitate cunoscând acele elemente unde au fost, apropiindu-le în
sensul de a discuta cu ei deschis şi a le determina poziţia, ca ei înşişi să ia atitudine publică faţă de
legionari în comună, regiune, în oraşul respectiv.
Tov. Bodnăraş: Numai să nu reactualizeze acţiuni punerea problemei deschis.
Tov. Gheorghiu-Dej: Mă refer la munca politică a partidului, a comunicaţiilor faţă de
asemenea elemente muncitoreşti, ţărani săraci şi mijlocaşi. În rest nu ne doare, chiaburii nici vorbă
nu poate să fie, ne convine chiar. O serie de elemente dintre mijlocaşi despre care avem dovezi că
desfăşoară activitate, au fost prinşi şi aici. Etc. etc. Trebuie văzut că şi între dânşii sunt unii care se
mai avântă şi alţii care se gândesc totuşi că au familie, copii, interese. La fel cred între tehnicieni şi
ingineri. Trebuie judecaţi după compoziţia lor actuală, lucrează sau nu lucrează, avem nevoie de ei
într-un loc sau altul, li se poate pune în faţă chestiunea: ori-ori. Iar o parte care nicicum nu putem
să-i lăsăm, despre care sunt fapte că desfăşoară activitate, să-i folosim în mod organizat tot la
muncă, trataţi după felul cum şi ei se poartă.
Mie mi se pare că aşa e mai cuminte să punem chestiunea.
Referatul este făcut de direcţia corespunzătoare. Am oarecare motive să fie prudent şi din
acest punct de vedere.
Va trebui să discutăm însăşi problema cu chiaburii şi cu elementele mijlocaşe care s-au
ridicat, au avut manifestări împotriva cotelor obligatorii, au mârâit, au înjurat dar până la urmă au
dat. Au fost forţaţi să dea. Şi alţii şi-au luat traista, fiind stăpâniţi de iluzia că, în curând o să vină
războiul şi o să scape şi o să fie bine văzuţi pentru că s-au luptat cu regimul. Este cea mai uşoară
treabă să arestezi pe cineva. Este mai greu să stai de vorbă, să munceşti, să lămureşti, să nu
îndepărtezi ci să apropii. Dacă mergem aşa, se înţelege că toată această treabă trebuie să fie făcută,
să frângem rezistenţa numai prin acţiunile organelor de stat, prin metoda arestărilor în curând va
trebui să alocăm sume ~peciale pentru a construi noi închirieri, mai multe decât au fost la burghezie
şi aceasta nici principial nu este just, ar fi fundamental greşit. Pentru că sub regimul de democraţie
populară, neapărat trebuie să se creeze acele condiţii care dau bază, putere acestui regim al puterii
populare, se sprijină pe cele mai largi mase populare. Noi uneori lovim în efectele duşmanului,
uneori lovim în victimele duşmanului, pentru că şi un ţăran muncitor este o victimă. Duşman este
chiaburul, pentru că el în mod activ, îşi desfăşoară munca lui de complot şi subminare a regimului,
care slăbeşte încredere în regim.
Este foarte interesant, că într-o adunare unde s-a dezbătut un text din Constituţie, o
ţărancă ridică mâna. Este un caz foarte interesant faptul că o femeie mijlocaşă a cerut cuvântul,
arată interesul politic al oamenilor pentru problemele gospodăreşti. Ea a spus că este bună
Constituţia, că e de acord, dar că ar ruga un singur lucru, să nu fie forţaţi în colhoz. După aceasta,
se spune în Buletinul informativ, că s-ar fi produs nelinişte în sală, nemulţumire, stare de agitaţie şi
organele Securităţii urmăresc pe ,,individa" în continuare. Precis o s-o găsiţi în închisoare. De ce nu
s-a ridicat cineva să spună că în Constituţie se recunoaşte existenţa micii producţii de mărfuri, se
334
recunoaşte dreptul că pământul este al celor ce-l muncesc, se spune în constituţie că este interzis să
se facă prin forţă etc. etc. Nu spune nota că s-a ridicat cineva să combată.
Sau în altă parte, unul ţine un referat, lumea aşteaptă să audă ce spune, vine un zăpăcit,
probabil pus de cineva şi ţipă: ce Constituţie, mai bine era când erau boierii, erau mai multe
drepturi. Ar fi trebuit să facă discuţii cu el, să-l demaşte numai prin întrebări. Dar se pot prevedea
asemenea diversiuni din partea duşmanului? Se pot demasca prin întrebări concrete puse lor? Sigur
că se poate Asta este desigur mai greu şi trebuie să lucrezi, uneori ai chiar eşecuri, lumea este mai
influenţată de celălalt, azi, mâine însă pleacă cu îndoială. La noi imediat se dă afară din colhoz
pentru că n-a venit la muncă. Trebuie văzut de ce n-a venit, de văzut cauzele, altfel o să ajungem
departe.
Aceste probleme vom trebui să le analizăm mai profund şi să dăm orientare organelor
noastre de stat, dacă vrem să nu fim puşi în faţa unei stări de lucruri nesănătoase.
Trebuie unită intransigenţa, fennitatea, când lovim în duşman dar în duşmanul adevărat,
cu supleţe, cu munca politică de masă, să înfruntăm politic toată această rezistenţă a duşmanului.
Să răspundem la acte de violenţă cu violenţă prin organele de stat şi chiar prin organele de partid.
La Cluj un fapt interesant. S-au rupt afişele, s-au dus la organizaţia de partid să vadă, s-a produs
încăierare. Trebuie creată o atmosferă până ce vine Miliţia, uite bandiţii etc., aşa atmosferă ca însăşi
masa să-i ia, să-l azvârle, să-i treacă pofta să umble să desfăşoare activitate împotriva colhozului
dacă e chiabur şi să înşele pe ţărani ani de zile. Este o muncă mai grea, însă mai bună, altfel se
urmăreşte în continuare, îl arestează şi ţăranii îl plâng: săracul.
Într-un colhoz în Regiunea Autonomă Maghiară, au fost puşi pe listă să fie daţi afară
17 socotiţi chiaburi, acţiune iniţiată de la Raion probabil. Din 17 au fost daţi afară 7-8, pe ceilalţi
s-a opus adunarea generală să-i dea afară, că sunt oameni muncitori etc. Politiceşte înseamnă că
n-am atins obiectivul, procedăm prin mijloace pur administrative, la scoaterea lor nu se dă lupta
politică împotriva chiaburului, n-am format opinia împotriva chiaburului, deşi nu poate să nu dea
prilej. Dacă avem 3-4 colectivişti bine pregătiţi, pot face minuni să înlăture pe chiabur, să-l
demaşte, ca masă însăşi să-i fie clară necesitatea izgonirii din O.AC., altfel ei vor avea convingerea
că s-a tăcut o nedreptate. De ce să-i dai afară azi nepregătit? 100% nu putem avea succes. Sunt
asemenea fapte diverse, care arată că mai mult operăm prin măsuri administrative, prin organele
represive. Activiştii de partid se obişnuiesc să aştepte şi ridică problema că Securitatea, Miliţia n-a
luat măsuri pentru că unul a zis cutare sau că a înjurat. Dar tu de ce n-ai zis, de ce n-ai strâns
oamenii să-l izolezi? Poate să fie om cinstit care influenţat de cineva, să spună şi el ceva şi gata îi
fac dosar.
Va trebui să analizăm foarte serios lucrurile acestea şi consider că partidul nostru va avea
succes dacă nu imediat, probabil însă va avea succese politice foarte serioase pe tărâmul luptei cu
contrarevoluţionarii. Ai duşmani activi care se dedau la acte de încălcarea legilor, la acte de
călcarea dispoziţiilor şi hotăririlor guvernului, la acte de violenţă şi teroare, la aceştia se răspunde la
violenţă cu violenţă, la teroare cu teroare. Nu noi provocăm pe ei, ei ne provoacă pe noi. Noi nu ne-
am fi atins de ei, dacă ei nu ar fi ridicat piatra să svârle în noi şi noi ridicăm atunci măciuca şi îl
lovim şi atunci fiecare cetăţean poate să spună; dar cine l-a pus să lovească în stat, să calce legea?
Aşa trebuie, cred, privite lucrurile. Iar concret v-aş ruga să vă spuneţi părerea dacă
mergem la arestarea tuturor acestor 12 mii sau ne orientăm după cele ce am spus, adică: elementele
la care avem dovezi temeinice că au continuat activitatea lor, se manifestă în fel şi chip şi prezintă
un pericol, care în trecut a fost în poliţia legionară, se dedă la acte de violenţă, este şi element
turbulent, să îi ridicăm pe aceştia, indiferent este ţăran sărac sau mijlocaş, muncitor, tehnician sau
335
inginer. În ce priveşte pe chiaburi, elemente capitaliste, funcţionari, popi, e clar. La învăţători
trebuie băgat de seamă. Aceste măsuri ar trebui să le luăm. Ce ziceţi?
Tov. Constantinescu: Eu sunt complet de acord cu această orientare.
Tov. Apostol: Şi eu sunt de acord.
Tov. Chivu: Şi cu completarea de a intensifica munca cu ei.
Tov. Moghioroş Noi avem foarte mulţi şefi de garnizoană descoperiţi în partid. Aşa un
şef de garnizoană comandă 10 cuiburi.
Tov. Gheorghiu-Dej: Aceştia sigur trebuie ridicaţi, dacă n-au fost încă arestaţi.
Ce ziceţi deci? (Tovarăşii sunt de acord).
Am să transmit Ministerului de Interne în acest sens poziţia conducerii partidului .
•
* •
Sunt câteva hotăriri care le supunem la Prezidiu, pe linia stabilită de conducerea
partidului în materie de fixare a preţurilor, sunt câteva lucrări de organizare, cred că nu e cazul să le
punem aici. Să vedem dezlegarea să le punem în Prezidiu.
Tov. Chişinevschi: Să vină şi tov. Bodnăraş la prezidiu.
Tov. Bodnăraş: Nu e nevoie.
Tov. Gheorghiu-Dej: Materialul este studiat, personal l-am văzut şi merge pe linia
trasată de conducerea partidului nostru de punere în ordine. Însă, întrucât este vorba de politica de
preţuri, mergem pe linia scăderii acestor preţuri, de a aduce avantagii Statului, a contribui la
asigurarea achiziţiilor de diferite produse agricole, stabileşte regimul de colectări, poziţia faţă de
comerţul particular, nu mergem pe linia lichidării lui, dar îl limitezi. Consider că este un document
studiat bine. Eu aş cere aprobarea Biroului Politic ca să fie supus în şedinţa Prezidiului.
De acord? (Da).
* •
Tov. Moghioroş Mai avem o sarcină care ne-ai dat-o mie şi tov. Apostol, ne-ai însărcinat
să facem o hotărîre în legătură cu goscolurile. Am făcut-o.
Tov. Apostol: O hotărîre internă, nu se publică, este pentru Comitetele Regionale ca să ia
măsuri pentru verificarea fiecărei gospodării colective unde sunt calamităţi. Este vorba de anulări,
reduceri şi cazuri excepţionale scutiri.
Tov. Gheorghiu-Dej: Cred să lăsăm tot pentru şedinţa Prezidiului.
•
Ştiţi căam primit o scrisoare din partea C.C. al P.C. (b) al Uniunii Sovietice în care ne
înştiinţează căva avea loc Congresul al XIX-iea şi ne invită. Cred că trebuie să răspundem, să nu
dureze mult. Câţi ar trebui să meargă ei nu spun, a lăsat la latitudinea noastră să hotărîm. Părerea
mea personală este că mai mult de trei nu este bine.
Tov. Chişinevschi: Trimit toate partidele.
Tov. Bodnăraş: Trei. Nu putem propune mai mulţi.
Tov. Chivu: Trei şi doi secretari regionali.
Tov. Constantinescu: Da, cadre tinere.
Tov. Gheorghiu-Dej: Nu cred că este nevoie.
Tov. Constantinescu: Doi din Biroul Politic şi cel mai bun secretar regional.
Tov. Gheorghiu-Dej: Nu sunt de părere aceasta, nu e bine. Este un Congres totuşi, se
dezbat acolo lucruri foarte serioase.
336
Dacă am putea lua un număr mare, am putea să luăm secretari regionali. Să îi trimitem să
stea 1-2 luni să facă cunoştinţă cu organizaţiile de partid, să văd cum lucrează, ce metode aplică, ca
să vadă cum lucrează pe linie de partid.
Câţi trimitem deci?
Tov. Apostol: Trei.
Tov. Moghioroş: Da.
Tov. Chivu: Sunt de acord.
Tov. Chişinevschi: Facultativ se pot pune încă 2 în caz că putem obţine o părere.
Tov. Constantinescu: Adică stabilim 3 şi în cazul că se spune că putem trimite 5, mai
trimitem 2.
Tov. Gheorghiu-Dej: Suntem tocmai într-o epocă foarte frământată până ce vom alătura
toate urmările acestora.
Dacă ei spun de ce am adus numai 3, atunci putem să mai aducem, un instructor bun al
C.C., eventual un secretar al Comitetului Regional bine verificat, trebuie să luăm măsuri de
prudenţă.
Deci 3. Cine să se ducă?
Tov. Bodruiraş: Propun pe tov. Gheorghiu.
Tov. Constantinescu: Şi eu sunt de aceea.şi părere.
Tov. Moghioroş: În unanimitate.
Tov. Constantinescu: Cred că ar fi bine să meargă şi tov. Moghioroş, pentru că el n-a
fost în ultima vreme şi este problema statutului.
Tov. Gheorghiu-Dej: E bună propunerea.
Tov. Chişinevschi: Eu sunt de acord.
Tov. Chivu: Şi tov. Chişinevschi.
Tov. Constantinescu: Aici este o greutate că este mai greu de condus intern.
Tov. Gheorghiu-Dej: S-a tăcut o propunere cu tov. Chişinevschi. Eu o susţin.
Tov. Constantinescu: Sunt de acord.
Tov. Gheorghiu-Dej: Atunci s-a ales delegaţia.
Să întocmim o scrisoare scurtă, că am primit cu mare bucurie invitaţia şi Biroul Politic al
partidului a hotănî să trimită o delegaţie din 3 tovarăşi şi să numim cine anume.
Iar în ce priveşte asigurarea sarcinilor curente pe linie de partid, tov. Apostol să
înlocuiască pe tov. Moghioroş. În ce priveşte problemele principiale care se ivesc noi, sunt anumite
lucrări serioase care cer răspundere serioasă aş recomanda să nu vă grăbiţi, să amânăm. Deci pe
linie de partid avem problemele organizatorice, să continui treburile care sunt, să vină instructorii
etc. la tine, în chestiuni de agricultură etc. Să vă ajutaţi cu Miron, Bodnăraş, Chivu, în Guvern
sunteţi membri ai Prezidiului şi hotăriţi toate problemele. Cu problemele economice este Miron
care le analizează şi le studiază şi le supune spre aprobare, problemele curente care cer neapărat
vreo măsură şi toate măsurile trebuie luate în colectiv, tovărăşeşte.
Tov. Chivu: Propun până ce plecaţi, să fie rezolvate problemele principale.
Tov. Gheorghiu-Dej: Ce priveşte asigurarea continuităţii muncii în F.D.P. să fie tov.
Miron. Să urmăreşti lucrările.
Tov. Moghioroş: Înainte de plecare vom arăta problemele care sunt în curs.
Tov. Gheorghiu-Dej: Deci pe linie de F.D.P. - Miron, în problemele organizatorice de
partid-Apostol, în guvern sunteţi câţiva vicepreşedinţi.
337
Dacă este necesar ar trebui să fie puse în Biroul Politic problemele care au aspect
principial, să aibă Biroul Politic posibilitatea să analizeze problema, deşi sunt aceeaşi oameni şi în
Prezidiu. Este bine ca Biroul, ca organ, să se pronunţe.
Să trecem deci în protocol că s-a aprobat şi acest lucru. De acord? (Toµ tovarăşii sunt de
acord).
....
D.A.Nl.C.,fond C.C. al P.C.R. - Cancelarie, dosar 7911952,f. 3-4, 6-16.
39. 1952, septembrie 9. Procesul-verbal şi stenograma şedinţei Biroului Politic al C.C.

al P.M.R. cu privire la: recrutarea şi repartiwrea organiwtă a forţelor de muncă necalificate,
aprobarea noilor regulamente de premiere a muncitorilor; deschiderea de noi şantiere ale
tineretului, însoţită de anexă.

Alexandru Moghioroş, Miron Constantinescu, Emil Bodnăraş şi Chivu Stoica.
Biroul Politic, în urma discu~lor, a luat în unanimitate următoarele hotărîri:
I. Cu privire la recrutarea şi repartizarea organizată a forţelor de muncă necalificate.
Biroul Politic primeşte proiectul de hotărîre a Consiliului de Miniştri privind recrutarea şi
repartizarea organizată a forţelor de muncă necalificate, cu menµunea de a se include în proiect şi
dispozi~le privind condiµile speciale de angajare şi de lucru ale angajaµlor sezonieri sau temporari
şi a se îmbunătăµ proiectul pe baza observaµilor şi propunerilor făcute în şedinţă.
II. Cu privire la aprobarea noilor regulamente de premiere.
Biroul Politic primeşte referatul Comisiei de Stat pentru Norme de Muncă şi Salarii
privind aprobarea noilor regulamente de premiere, cu menµunea de a se introduce în referat o
sinteză a regulamentelor şi a principiilor care stau la baza noului sistem de premiere. Proiectele
regulamentelor vor fi supuse Consiliului de Miniştri spre aprobare.
III. Cu privire la deschiderea de noi şantiere ale tineretului.
Biroul Politic stabileşte ca problema deschiderii de noi şantiere ale tineretului să fie
analizată după discutarea raportului de activitate pe care C.C. al U.T.M. îl va prezenta conducerii
partidului.
În vederea acoperirii nevoilor urgente de forţe de muncă pe unele şantiere mari, tovarăşii
Al. Moghioroş şi M. Constantinescu vor stabili aceste şantiere şi va da sarcină C.C. al U.T.M. să
mobilizeze numărul de tineri necesari.
ss. Gheorghe Gheorghiu-Dej ss. Emil Bodnăraş

ss. Alexandru Moghioroş ss. Iosif Chişinevschi
338
Stenograma

Moghioroş, Miron Constantinescu, Chivu Stoica şi Emil Bodnăraş.
Tov. Gheorghiu-Dej: Privitor la recrutarea şi repartizarea organizată a forţei de muncă

necalificate, dacă aţi citit materialul, principial să vă spuneţi părerea, iar în cadrul Prezidiului să fie
aprobat proiectul.
Tov. Bodnăraş: Socotesc că este foarte bun, este necesară măsura. Aş propune să revină
un articol şi prisosului de contingent, el va continua să fie o sursă de braţe de muncă, or noi n-avem
un organ care să repartizeze acest prisos de contingent.
Tov. Chişinevschi: Este Direcţia Rezervelor de Muncă. E stabilit prin lege.
Tov. Bodnăraş: Atunci de ce a fost nevoie de această hotărîre?
Tov. Gheorghiu-Dej: Pentru că fiecare din ministere, organele lor, recrutau forţă de
muncă în toate părµle, se conturau, nu era o evidenţă a forţei de muncă disponibile.
Tov. Bodnăraş: Prin lege, Rezervele de Muncă au această sarcină.
Tov. Chişinevschi: Ei au [în]călcat legea.
Tov. M. Constantinescu: Hotărîrea este necesară, pentru că deşi în Legea de organizare
a Direcţiei Generale a Rezervelor de Muncă, există un aliniat în care se spune că, dânşii trebuie să
se ocupe de repartizarea forţei de muncă calificate, totuşi, acolo este o enunţare principială, nu este
aceasta dezvoltată şi nu e precizată forma de recrutare, de repartizare şi organizare. Prin această
hotărîre se propune tocmai sistemul de organizare a recrutării forţei de muncă şi felul cum urmează
să fie repartizată pe baza planului de stat. Ea este cerută chiar de Direcţia Generală a Rezervelor de
Muncă, pentru că acum situaţia este că fiecare minister îşi trimite serviciul său de recrutare, caută în
diferite regiuni, se concurează etc., iar Rezervele de Muncă nu fac altceva decât împart pe hârtie
principial cât trebuie să angajeze fiecare minister. Practic pe teren, recrutarea oamenilor o face
fiecare minister, din această cauză o situaţie anarhică şi prin această hotărîre se va remedia.
Prima se referă la forţa de muncă necalificată, a doua la angajaţi sezonieri şi temporari.
Amândouă sunt întocmite pe baza aceluiaş pasaj din decretul respectiv.
Tov. Bodnăraş: Aş propune ca această hotărîre să fie legată de articolul respectiv din lege.
Tov. M. Constantinescu: Să punem în introducere.
Tov. Gheorghiu-Dej: Sigur că da. În conformitate cu Decretul cutare şi cutare.
Tov. Chişinevschi: Este decret şi o hotărîre.
Tov. M. Constantinescu: În decrete enunţare principială şi aici primeşte regulile pentru
fiecare minister.
Tov. Bodnăraş: Atunci putem completa hotărîrea respectivă.
Tov. Gheorghiu-Dej: Hotărîrea aceasta după câte rezultă din conţinut, reglementează în
mod complet problema recrutării şi repartizării forţelor de muncă necalificată, pe când în Decret se
vorbeşte de recrutarea forţei de muncă în vederea calificării. Aceasta este special o hotărîre pentru
forţa de muncă necalificată. Am putea să ne referim la decret şi la hotărîrea aceea şi să lărgim
cadrul precizând câteva lucruri: 1) că nimeni în afară de Direcţia Generală a Rezervelor de Muncă
n-are drept să recruteze, şi să repartizeze forţă de muncă; 2) în ce condiţii face Direcţia Generală a
Rezervelor de Muncă această repartiţie, pe ce bază. Ea trebuie să fie în conformitate cu planul de
339
stat, această Direcţie Generală recrutează şi administrează forţele de muncă recrutate în
conformitate cu nevoile economiei naţionale, cu planul de stat.
Eu propun ca să nu facem discuţii multe asupra acestei hotărai, să fim de acord cu
necesitatea ei.
Tov. Bodnăraş: Neapărat.
Tov. Chişinevschi: Fără îndoială.
Tov. Gheorghiu-Dej: Biroul Politic consideră necesară o hotărîre mai largă care să se
refere la decretul şi la hotărîrea privitoare la rezervele de muncă şi în spiritul celor arătate.
Mai vreau să atrag atenţia asupra câtorva chestiuni. Se repetă unele lucruri. Această
hotărîre ar trebui să fie simplificată, în sensul de a înlătura repetările şi a sublinia ce trebuie
subliniat.
Am putea începe aşa: Consiliul de Miniştri, în şedinţa sa din cutare şi cutare, ia
următoarea hotărîre. Şi să înceapă cu art. 4 care să-i zică Art. I. (Citeşte).
De Art. 2 nu este nevoie pentru că în funcţia C.S.P. e şi planificarea forţei de muncă, este
obligaţia ei. Numai în cazul că nu există în legea de organizare acest lucru, atunci să-l lăsăm aici.
Tov. M. Constantinescu: În textul de organizare nu era acest lucru. Nu e neapărat
necesar să figureze aici.
Tov. Gheorghiu-Dej: Art. 3 înseamnă practic un recensământ.
Tov. M. Constantinescu: Statistica are în fiecare raion un împuternicit şi în fiecare
comună un statistician şi aceia pot întocmi un tabel.
Tov. Gheorghiu-Dej: Direcţia Statisticii face asemenea lucrări?
Tov. M. Constantinescu: Până acum special n-a făcut.
Tov. Gheorghiu-Dej: Să facă. Însă atrag atenţia că aici să nu fie puşi în faţa unor
recensăminte, că poate să provoace cine ştie de dezordine.
Trebuie să organizeze acum evidenţă? Aveau în sarcină acest lucru?
Tov. M. Constantinescu: Prin vechea lege nu aveau această sarcină.
Tov. Chişinevschi: Este sarcina Rezervelor de Muncă de ce trebuie să ştie şi Statistica?
Tov. Gheorghiu-Dej: Statistica trebuie să ţină evidenţa. Eu aş propune să spunem să
,,ţină" evidenţa în loc de cuvântul să „organizeze" evidenţa, mă tem să nu înceapă o companie.
Trebuie să aibă evidenţa dacă vrea să repartizeze şi să recruteze forţă de muncă disponibilă. Şi
această evidenţă s-o facă împreună?
Tov. M. Constantinescu: Organele statistice din regiuni sunt pe lângă Sfaturi, Direcţia
Centrală este pe lângă Consiliul de Miniştri.
Tov. Gheorghiu-Dej: Şi datele în legătură cu forţa de muncă disponibilă să fie
comunicate C.S.P. şi Direcţiei Generale a Rezervelor de Muncă. Acest lucru trebuie pus în acest
articol.
Tov. M. Constantinescu: Atunci art. I cade în afară de ultimul pasagiu. Art. 4 devine
art. I, iar art. 3 cu modificarea că şi Direcţia Generală primeşte datele, devine Art. 2.
Tov. Chivu: Consider că acest articol este inaplicabil. Împuternicitul cu statistica de unde
o să ştie în raion cine este disponibil?
Tov. Bodnăraş: Statistica nu e un birou de plasare. Sunt metode de calculare, de
exemplu, pe baza creşterii numărului maşinilor în regiune, care este disponibil pe care se poate
conta şi recruta cu aproximaţie în raport cu dezvoltarea mecanizării agriculturii, cu apariţia pe
teritoriul regiunii a unor întreprinderi etc.
340
Tov. Gheorghiu-Dej: Ce suprafaţă de teritoriu are, ce ocupaţie are populaţia, tocmai
acest lucru să rezulte de aici, să nu rezulte un fel de recensământ şi Chivu are dreptate că după
formulare, se poate înţelege şi aşa şi trebuie schimbată formularea.
În al doilea rând propun să se contopească cea de a doua hotărîre, să fie inclusă şi
problema cu sezonierii în hotărîre, să nu fie două hotărîri.
Tov. M. Constantinescu: Facem atunci o singură hotărire incluzând şi pe sezonieri şi
temporari.
Tov. Gheorghiu-Dej: Şi atunci Art. 5 cu absatzu!" următor se va pune la sfârşit, când
terminăm cu Direcţia Generală.
Apoi, se spun condiţiile în care ministerele pot face aceste recrutări, poate să fie un
capitol chiar.
La Art. 9 nu ştiu cum vine. De vreme ce este hotărîre şi contractele fac parte din hotărîre,
ministerele pot fi trase la răspundere. Direcţia Generală nu poate să facă treaba aceasta. Eu propun
să se şteargă cuvintele „putând refuza" căci dacă nu respectă, sunt legi.
Tov. Gheorghiu-Dej: Am o chestiune de principiu. De la început până la sfârşit sarcina
C.G.M. nu e deloc arătată.
Tov. M. Constantinescu: Ea nu se ocupă de problemele acestea.
Tov. Gheorghiu-Dej: Atunci să lăsăm aşa.
Tov. Chişinevschi: Dacă un minister primind forţă de muncă nu îngrijeşte, Direcţia
Generală a Rezervelor n-are dreptul să desfacă contractul'•.
Tov. Gheorghiu-Dej: Va supune aprobării Consiliului de Miniştri decizia de
suspendare. Trebuie să punem la absatzul 2 „va supune Consiliului de Miniştri decizia de
desfacere" ... la Art. 17.
În privinţa transportului trebuie văzută problema.
Tov. Chişinevschi: Luni de zile s-au fâţâit autocamioanele în toate părţile, în special de
la Ministerul Industriei Silvice. Să dea şi Sovromul. Să nu luăm de la ministere camioanele.
Tov. M. Constantinescu: Atunci cum îşi îndeplinesc sarcinile?
Tov. Gheorghiu-Dej: Prin tren.
Tov. M. Constantinescu: Nu este tren peste tot.
Tov. Chişinevschi: Putem pune camioane până la tren.
Tov. Gheorghiu-Dej: Propun să se mai vadă lista ministerele, pentru că Ministerul
Construcţiilor are nevoie de mijloacele de transport şi nu are disponibil.
Tov. Chivu: Să le repartizăm din cele care se importă.
Tov. Gheorghiu-Dej: Sau până la înzestrarea Direcţiei Generale cu camioane proprii,
ministerele care vor cere forţă de muncă, sunt obligaţi să pună la dispoziţie numărul de camioane,
corespunzător cu forţele de muncă repartizate acestui minister. Şi ministerul este interesat să nu
stea camionul mult şi Direcţia Generală va fi controlată.
Tov. Moghioroş: După formulare, o să fie o târguială.
Tov. Gheorghiu-Dej: Condiţionează darea forţei de muncă de punerea la dispoziţie a
mijloacelor de transport.
• În limba germană: ,,paragraf'.

••În text- intervenţia lui Chişinevschi este tăiată cu creionul.
341
Tov. Bodnăraş: Atunci să fonnulăm aşa: transportul muncitorilor recrutaţi pentru
trebuinţa ministerelor, priveşte ministerul respectiv.
Tov. M. Constantinescu: Dar cu ce merg oamenii de la D.G.R.M. care organizează?
Vom cheltui de cinci ori mai mult, pentru că fiecare minister va trebui să trimită în toate raioanele
ţării. Aici este un început, D.G.R.M. să aibă un parc de camioane, cu care să deservească pe toţi şi
nu fiecare minister să trimită camioane.
Tov. Gheorghiu-Dej: Până la dotare, sunt obligate ministerele să-şi transporte oamenii,
aceea e soluţia şi există dublu control, este obligat să recruteze şi repartizează pe criterii judicioase,
ministerul e interesat să-şi transporte cât mai repede oamenii la faţa locului.
Tov. M. Constantinescu: Sunt de acord cu ce ai spus. Pe anul 1952 să se prevadă ca
ministerele să-şi transporte singuri, iar pentru 53 să-i dotăm.
Tov. Gheorghiu-Dej: Dar poate că dotăm în 1952.
Tov. Chişinevschi: E mai bine cum spune tov. Gheorghiu „până la dotare".
La Art. 14 ultimul absatz unde e vorba de viramente, nu intră în competenţa Ministerului
de Finanţe?
Tov. M. Constantinescu: Ejust.
Tov. Chişinevschi: Şi art. 18 mie mi se pare că e cea mai bună fonnularea din textul
Direcţiei. E obligatoriu, şi nu „la cerere".
Tov. M. Constantinescu: Atunci luăm textul de acolo fără „la cerere".
Tov. Chişinevschi: ,,Direcţia Generală a Rezervelor de Muncă va elabora instrucţiuni".
Elaborarea de Consiliul de Miniştri cu privire la avizul C.S.P. e o lege. Când e vorba de instrucţiuni
e bine să fie aprobat.
Tov. Bodnăraş: Eu cred că nu e nevoie ca instrucţiunile să fie aprobate, căci hotărîrea e
foarte detailată.
Tov. Chişinevschi: Sunt zeci de instrucţiuni care nu sunt văzute de Consiliul de Miniştri,
care răstoarnă legea.
Tov. Gheorghiu-Dej: Sunt de acord.
Tov. M. Constantinescu: E just, dar atunci Direcţia Generală să prezinte direct tov.
Chişinevschi, că dacă merge prin Direcţia Treburilor durează prea mult.
Tov. Chivu: În anexa I lipseşte Ministerul Gostat şi Direcţia Metalelor Neferoase.
Tov. Gheorghiu-Dej: Rezervele de Muncă să fie şi pentru Agricultură, Gostat?
Tov. Chişinevschi: În U.R.S.S. nu este, se ocupă exclusiv de industrie, şcolile
profesionale nu dau nici pentru textile, decât mecanici.
Tov. Gheorghiu-Dej: Pentru industrie, nu pentru agricultură, ar fi o greşeală. Sub
aceasta înţelegem şi Gostat. La S.M.T. dau.
Tov. Chivu: La S.M.T. n-are nevoie de braţe de muncă, la Gostat-uri nu găseşte oameni.
Tov. Gheorghiu-Dej: Principial nu e just să dăm D.G.R.M. sarcina de a recruta oameni
pentru agricultură.
Tov. Chişinevschi: Ei trebuie să scoată din sate.
Tov. Gheorghiu-Dej: Trebuie să subliniem în hotărîre că se exceptează Ministerul
Agriculturii, Ministerul Gospodăriilor de Stat şi Ministerul Gospodăriei Silvice.
Tov. Chişinevschi: Dacă spunem pentru industrie, nu mai e nevoie să spunem că se
exceptează. Apoi sunt şi alte ministere, de exemplu Ministerul Sănătăţii, care recrutează singure.
Tov. Gheorghiu-Dej: Noi facem pentru a absorbi din sectorul ţărănesc pentru industrie
întrucât aceste ministere sunt mai apropiate de posibilităţile de recrutare şi recrutează chiar în
mediul lor.
342
Deci primul text, se întregeşte cu textul celei de a doua hotăriri şi mai simplificat, mai
scurt.
Tov. Chişinevschi: Cred că trebuie mers pe cale de instrucţiuni, ca să fie mai clar. Nu e
politic să punem azi chestiunea cu arestările într-o hotărîre a Consiliului de Miniştri.
Tov. M. Constantinescu: Putem tăia pasagiul acesta, însă hotărîrea trebuie să se dea.
Tov. Gheorghiu-Dej: Eu cred că pentru angajaţii sezonieri nu este suficient de studiată
chestiunea. De ce nu dăm o sarcină să se întocmească un material despre ce este munca sezonieră?
Trebuie să dăm o formulare mai bună pentru lucrările care nu au termen de a fi terminate. La
absatzul celălalt se spune că listele cuprinzând muncile sezoniere vor fi întocmite şi vor face parte
integrantă din prezenta hotărîre.
Tov. M. Constantinescu: Eu propun pasagiul acesta să-l trecem la sfârşit.
Tov. Gheorghiu-Dej: Să dăm drumul la hotărîre. Se dă o listă ce se înţelege prin
muncitori sezonieri, fără să fie în hotărîre.
Trebuie deci refăcut materialul. Cine a făcut regulamentul?
Tov. M. Constantinescu: Fiecare minister. Au fost depuse la Direcţia Treburilor, văzute
de Comisia Norme şi Salarii, Ministerul de Finanţe şi C.S.P. şi C.G.M. a participat direct la
elaborarea lui.
Tov. Gheorghiu-Dej: Considerăm deci aprobat
Tov. Chivu: Aici sunt tabele numai pentru conducere, nu şi pentru muncitori.
Tov. Chişinevschi: Este o mare lipsă politică. Cum scapă aceasta?
Tov. M. Constantinescu: Nu tabelul e esenţial, însă referatul vorbeşte că este pentru
muncitori.
Tov. Chivu: Nici în referat nu vorbeşte despre sistemul de premiere pentru muncitori.
Tov. M. Constantinescu: Sunt de acord că tabelul nu e bine întocmit, aşa că este greşit,
însă nu tabelul este esenţialul, ci referatul, care spune clar că în primul rând premiile sa dau
muncitorilor.
Tov. Gheorghiu-Dej: Dar tabelul trebuia să se anexeze. Să primim acest referat fără
tabele.
Tov. M. Constantinescu: Şi să fie văzute regulamentele depuse la tov. Belle.
Tov. Gheorghiu-Dej: Noi nu putem primi materialul aşa, noi cerem să fie adăugat de
către Schwasz tabelul pentru muncitori.
Tov. M. Constantinescu: Este just.
Tov. Gheorghiu-Dej: Şi astfel îndreptat referatul care să conţină sinteza regulamentelor
şi principiile de care sunt călăuzite aceste regulamente şi care le vom studia în şedinţă. Cu aceste
menţiuni să primim referatul. (De acord).
Referat privind deschiderea de şantiere ale tineretului. Cine a făcut acest material?
Tov. M. Constantinescu: A fost făcut de ing. Bănuş şi încă un tov., Katz Simion, tot
inginer. Materialul a fost revăzut de Arsene şi după aceea l-am văzut şi eu.
Tov. Gheorghiu-Dej: Trebuia să fie văzut de Tineret.
Tov. M. Constantinescu: Au lucrat tot timpul împreună.
Tov. Gheorghiu-Dej: Trebuia făcut de U.T.M.
Tov. Moghioroş: U.T.M. n-a fost întrebat.
Tov. Gheorghiu-Dej: C.C. al U.T.M. trebuia să analizeze, să studieze posibilitatea de
mobilizare a tineretului pe marile şantiere de construcţii ale socialismului, domenii unde tineretul
poate şi trebuie să fie mobilizat şi pe baza unui astfel de material politic, unui material politic
343
întocmit de către C.C. al U.T.M. să fi discutat Biroul Politic şi dat directive şi pe baza lor să vină
Arsene şi Katz, pentru ca să stabilească pe ce şantiere şi unde este nevoie. Însă toată fonna de
organizare, despre munca politică, despre tot, principiile de mobilizare, ca să nu fie fonnal şi cu
trâmbiţe, trebuia făcut - după părerea mea - de C.C. U.T.M., în baza sarcinii date de partid. Altfel
obişnuim, facem din C.C. al U.T.M. un fel de apendice al diferitelor organe de stat şi nu este bine
nici pentru organele de stat şi nici pentru educarea tineretului însăşi. Ştim cu toţii că datorită
politicii duse de Ana Pauker, de Luca, de Teohari, a fost demobilizat tineretul, l-a îndreptat spre
manifestări zgomotoase, lipsite de conţinut. Conducerea partidului practic nu a avut în mână
tineretul, ci doar formal. Nu s-a făcut o analiză profundă a situaţiei de la tineret şi pe baza căreia să
se tragă concluzii. Ce face tineretul unei ţări unde clasa muncitoare în alianţă cu ţărănimea
muncitoare a preluat puterea? Prin ce se deosebesc sarcinile tineretului într-o ţară eliberată de o ţară
capitalistă şi în conformitate cu aceasta ţinând seama de preocupările momentului actual, ce sarcini
trebuie să fie date tineretului?
Aşa trebuie - după părerea mea - văzută această problemă. Este o problemă politică,
organizatorică, ea aparţine conducerii partidului şi nu unor organe tehnice care văd folosirea
tineretului ca forţă de muncă, nu este rezultatul unei analize politice.
Vreau să atrag atenţia în special tov. Moghioroş, în sens critic, că era datoria lui ca
secretar de partid care are răspundere U.T.M., să fie îngrijit acest lucru.
Eu am studiat şi primul referat şi acesta. Nu vreau să spun că nu are lucruri bune, însă nu
e aşa cum trebuie. Ar trebui să avem o şedinţă a Biroului Politic cu problema tineretului.
Tov. Chişinevschi: Ar trebui însăşi să avem un referat în legătură cu tineretul.
Tov. Gheorghiu-Dej: Eu consider că nu este necesar să luăm acest referat ca bază. Ar fi
o greşeală dacă n-am face o analiză cuprinzătoare, nu acum, dar a ceea ce este mai caracteristic în
activitatea tineretului în ultimii ani. Este important de studiat. A fost justă pornirea partidului în
folosirea tineretului după eliberare, pe marile şantiere naţionale sau nu? Această poziţie noi trebuie
s-o luăm, că au existat deficienţe şi păreri. Noi n-am făcut o analiză cum s-a răsfrânt asupra
tineretului această deviere. S-a vorbit în general despre o analiză serioasă nu s-a făcut. Am
schimbat păreri, am fost chiar revoltaţi, dar trebuie date fapte .. : Şi noi putem să înscriem pe
steagul U.T.M., pe steagul partidului, o serie de victorii din cele mai frumoase şi mai eroice. Lucrul
acesta noi nu l-am spus şi la un moment a început tineretul nostru să îmbătrânească. Întâmplător
avem manifestări nesănătoase în rândul tineretului? Sigur că nu.
Şi problema tineretului trebuie văzută nu numai prin prisma mobilizării pe şantierele
naţionale, ci în toată complexitatea, în toate compartimentele. Mobilizarea pe şantiere este numai
un aspect. Şi dacă nu ne vom ocupa de tineret, merităm să fim traşi la răspundere de partid.
lnfonnez Biroul Politic că pentru a treia oară că am ridicat problema şi am dat practic
unele indicaţiuni tov. Moghioroş, să pregătească un raport ca să vedem problema în ansamblu. Nu
este just să deformezi privirea oamenilor care lucrează la asemenea material, despre folosirea
tineretului.
Tov. Chişinevschi: Şi nici nu e bine de dat unor tovarăşi în afara conducerii partidului să
facă un astfel de material. Nu poate un om în afară de conducerea partidului să formuleze sarcini.
Tov. Moghioroş: (citeşte din material) conducerea muncii politice revine exclusiv
U.T.M.
Tov. Gheorghiu-Dej: Nu miroase ·a avangardism?
Tov. M. Constantinescu: E greşit, a fost criticată fonnularea şi a fost rectificată.
344
Tov. Gheorghiu-Dej: Tovarăşii aceia sunt în C.C. al U.T.M.?
Tov. M. Constantinescu: Nu.
Tov. Gheorghiu-Dej: N-ai dreptul acesta.
Tov. M. Const.antinescu: Am impresia că nu este bine lămurită problema. Problema s-a
ivit în legătură cu nevoile de a asigura şantierele de construcţii. Pornind de la aceasta, tovarăşii care
se ocupă de construcţii, membri de partid, au venit cu această propunere. Am spus să pregătească
acest material, a avut greşeli de formulare.
Tov. Gheorghiu-Dej: De ce ei? Ce au ei comun cu C.C. al U.T.M.? vorbesc principial.
Unde o să ajungem?
Tov. M. Constantinescu: Este just.
Tov. Gheorghiu-Dej: Ministerul de Interne a început să dea dispoziţii organelor de stat.
Tov. M. Constantinescu: Nu s-au dat directive, s-a pregătit un material pentru Dv.
Tov. Gheorghiu-Dej: Eu privesc problema din punct de vedere partinic. Dacă
Ministerul Afacerilor Interne tratează problema conducerii partidului în mod tehnic.
Problema tineretului nu se poate rezuma la organizarea marilor şantiere şi aceşti tovi, pot
fi foarte buni, dar nu văd complexul problemei şi deci nu trebuia dată lor această sarcină.
Tov. M. Constantinescu: Aceasta este vina mea, nu a lor.
Tov. Gheorghiu-Dej: Şi trebuie făcut invers, trebuie dată o directivă. Ce văd aceste
persoane? Ei văd sarcina, cadrul, educaţia, avantgardismul acesta, tineretului numai atât îi trebuie.
Trebuie să ţinem seama şi de nivelul oamenilor.
1) Consider metoda tov. Miron nejustă de a da sarcină unor oameni în afara conducerii
tineretului.
2) Această sarcină revine tov. Moghioroş, care este secretar cu problemele organizatorice
în a cărui competenţă intră şi răspunderea sau controlul aplicării liniei politice a partidului la tineret,
şi oricât de importantă ar fi munca de construcţii de şantiere ale tineretului şi câtă legătură ar avea
cu problema de planificare, este sarcina conducerii partidului să întocmească, sub conducerea
partidului, asemenea materiale. Nu se poate trece peste capul lui. Noi slăbim prin aceasta controlul
şi conducerea asupra conducerii U.T.M. absolvim conducerea U.T.M. şi U.T.M. de preocuparea,
de folosirea, de mobilizarea forţei tineretului pe toate liniile în direcţiile arătate de partid.
Iată din acest punct de vedere principial, nu tratez problema. În ce priveşte conţinutul,
dacă am lua ca bază textul, ar trebui să discutăm şi să arătăm devierea aceasta avantgardistă şi
spiritul unilateral, cum se tratează problema.
Deci pe viitor consider necesar să nu depăşim competenţa ce avem fiecare în sectorul
său. Poate ridica un secretar de partid, oricând diferite chestiuni, poate lua poziţie critică, poate
chiar să-şi pregătească un contrareferat la o problemă care nu este suficient de clară, dar pentru asta
primeşte însărcinare din partea conducerii partidului. De vreme ce tov. Moghioroş are această
răspundere; să-l lăsăm pe el. El ar fi luat materialul şi ar fi spus să facem un colectiv.
Tov. M. Const.antinescu: Eu am şi discutat cu tov. Moghioroş de 3 ori.
Tov. Moghioroş: Dar hotărirea? În Secretariat trebuia spus că cutare este însărcinat.
Mi-a dat tov. Gheorghiu sarcina să pregătesc participarea tineretului la şantierul Bicaz, cu termen
până la 15 august, când tinerii trebuie să fie acolo.
Tov. Gheorghiu-Dej: Când am cerut să pregăteşti un material despre problema
tineretului?
Tov. Moghioroş: Este sesiunea internaţională a U.I.S. la noi şi tineretul acum;.~ poate să
facă, lucrează de o lună şi jumătate în privinţa aceasta.
345
Tov. Gheorghiu-Dej: Trebuie evitat să scutim conducerea tineretului şi pe tov.
Moghioroş sau pe alţi tovarăşi, care au în atribuţia lor anumite sarcini, să respecte acest lucru. Se
poate cere colaborarea unuia sau altuia, este în practica şi uzanţa noastră şi nu atinge - aşa cum
făcea Ana şi ceilalţi - moşia, asta nu ne supără, să faci o critică şi este necesar să faci o critică
tovărăşească. Această critică ţin s-o fac în faţa Biroului Politic la adresa referatului şi metodei
folosite la întocmirea acestui referat.
Concret, propun să se intensifice pregătirea referatului despre situaţia tineretului, să se
scoată ce este caracteristic, lipsurile caracteristice şi cele mai esenţiale din munca tineretului, în ce
măsură devierea de dreapta a influenţat activitatea tineretului, să se vorbească despre experienţa ce
am dobândit-o în mobilizarea tineretului la munca de reconstrucţie a ţării noastre pe marile şantiere
etc., despre aspectele politice. Acestea toate ne-au dat nu numai experienţă dar şi cadre politice, de
agitatori, propagandişti. Trebuie puse cele mai importante aspecte ale rezultatului acestei munci şi
cu o concluzie că activitatea de pe aceste lucrări mari trebuie şi pot fi înscrise ca rezultate ale
muncii eroice a tineretului, ca mari succese ale partidului nostru, tocmai în opunere cu privirea lui
Luca, Ana şi Teohari faţă de activitatea tineretului, în opunerea cu starea în care a ajuns tineretul
datorită acestui lucru.
În faţa tineretului trebuie pusă problema învăţământului în primul rând, mobilizarea
tineretului la învăţătură, însuşirea cunoştinţelor, munca politică, ridicarea nivelului şi nu abstract, ci
concret.
2) Participarea tineretului la asigurarea sarcinilor planului de 5 ani etc., deci antrenarea
tineretului din fabrici, a tineretului din sate, pentru cutare şi cutare probleme sau pe marile şantiere.
Aceasta să fie un capitol important cu sarcini concrete.
Tov. Bodnăraş: Şi sarcini legate de apărarea ţării.
Tov. Gheorghiu-Dej: Nu multe, un mănunchi care determină pe toate celelalte. Şi să nu
ne pripim cu acest material.
Tov. M. Constantinescu: Complet de acord. Să se fixeze un termen. Şi trebuie să găsim
posibilităţi pentru şantiere.
Tov. Gheorghiu-Dej: Aşa cum am găsit pentru Bicaz, independent de document.
Tov. Moghioroş: Materialul prezentat de tov. Miron abandonează principiul gratuităţii.
Tov. M. Constantinescu: Să se aplice principiul socialist de retribuire.
Tov. Gheorghiu-Dej: Şi mie mi se pare că acest voluntariat trebuie asigurat din punct de
vedere material, haine pentru ei, întreţinere. Ori dacă îl angajezi la lucru, atunci îl angajezi prin
rezervele de muncă şi-i dai salariu.
Tov. M. Constantinescu: Voluntariatul constă în venirea voluntară pe şantier. Să nu
confundăm voluntariatul cu gratuitatea.
Tov. Gheorghiu-Dej: Tovarăşe Miron, eşti de acord cu observaţiile critice?
Tov. M. Constantinescu: Complet de acord.
Tov. Gheorghiu-Dej: Chestiunea plăţii sau neplăţii s-o discutăm. Deocamdată la Bicaz
am mobilizat după vechea formă.
Tov. Bodnăraş: Să tratăm cu foarte multă atenţie, să nu răsufle în exterior, fie că e vorba
cu plată sau fără plată.
Tov. Gheorghiu-Dej: Este important ca brigadierilor să Ii se dea uniforme, insigne.
Dacă îi dai numai salariu îl tratezi ca muncitor salariat.
Tov. M. Constantinescu: Primeşte şi echipament şi bocanci.
346
Tov. Gheorghiu-Dej: Sunt de acord să analizăm acest lucru. Pentru acoperirea nevoilor
urgente pe anumite şantiere mari, să dăm împuternicire tov. Moghioroş şi Miron ca împreună, să
fixeze şantierele, ce număr de omeni trebuie şi U.T.M. să trimită, ca să nu întârziem.
ANEXĂ
REFERAT
în privinţa deschiderii de noi „Şantiere ale Tineretului"
Ritmul viguros al desfăşurării construcţiei bazei socialismului în ţara noastră, ridică

însemnata problemă a forţei de muncă şi în special a celei calificate.
Lipsa braţelor de muncă se face simţită în toate sectoarele economiei noastre şi în special
în sectorul construcţiilor.
Ritmul colectivizării, care nu ţine pas cu ritmul industrializării socialiste, nu eliberează
suficiente forţe de muncă - care prisosesc la ţară.
Conform experienţei sovietice, ne stau deschise - printre altele - următoarele căi pentru
rezolvarea acestei probleme:
- aceea a recrutării organizate a forţelor de muncă şi
- aceea a mobilizării tineretului.
Prima cale - a recrutării organizate, urmează să fie pusă în aplicare începând cu anul
1953, pe baza întocmirii încă din toamna acestui an a unui plan de recrutare sistematică a forţelor
de muncă, luându-se măsurile necesare prin reorganizarea Direcţiei Generale a Rezervelor de
Muncă şi organizările corespunzătoare în regiuni, în cadrul Sfaturilor Populare.
A doua cale. a mobilizării tineretului, poate fi imediat pusă în practică.
Ultimele succese dobândite în ţara noastră în această privinţă, ca de exemplu la
Termocentrala Ovidiu II şi la Uzina cocsochimică Hunedoara, ne dovedesc marile posibilităţi
latente în această privinţă.
Din experienţa Uniunii Sovietice cunoaştem minunatele rezultate date de munca
tineretului pe şantierele socialismului şi acum pe acela ale măreţelor construcţii ale comunismului.
Şantierele Magnitogorsk, Dnieproghes, Comsomolsk pe Amur, refacerea Stalingradului
şi altor oraşe importante distruse de hotarele fasciste, sunt mărturia măreţelor realizări ale
Comsomolului.
În perioada 1947-1948 munca voluntară a tineretului a fost folosită în ţara noastră cu
bune rezultate, realizându-se în termen scurt pe şantierele naţionale lucrările de cale ferată:
Bumbeşti-Livezeni, Salva-Vişeu, Bucureşti-Craiova; conducte de gaz metan: Agnita Botorca,
Ceanul Mare-Cluj; construcţii industriale: Fabrica de confecţii Gheorghe Gheorghiu-Dej, depoul
C.F.R. Craiova, clădirile C.F.R. Iaşi, lucrări de îmbunătăţiri funciare ca Lunca Prutului; lucrări de
reconstrucţie de oraşe - oraşul Galaţi; lucrări edilitare: stadionul Republicii, lucrările Arcuda
U.C.B. şi altele.
Este derrJ1 de subliniat în legătură cu aceste şantiere faptul că, de această scurtă perioadă,
au fost educate mii de cadre de tineri constructori şi s-a realizat un ritm de construcţii necunoscut
mai înainte şi care nu a mai fost atins nici mai târziu.
Pornind de la învăţămintele experienţei Uniunii Sovietice şi ale noastre mai vechi şi
recente, propunem să se lărgească această muncă a tineretului.
Elementul nou la şantierele noi, Ovidiu II şi Hunedoara, faţă de vechile şantiere ale
tineretului din ţara noastră este faptul că munca tineretului este remunerată, aplicându-se principiul
347
socialist, folosit la marile construcţii ale socialismului şi comunismului, de a remunera munca
tineretului ca oricare altă muncă, în raport cu calitatea şi cantitatea muncii depuse.
Voluntariaiul pe aceste şantiere ale tineretului, constă în înscrierea şi venirea voluntară a
tinerilor ţărani muncitori pe şantiere, răspunzând la chemarea Comitetului Central al Uniunii
Tineretului Muncitor.
Principiile de reorgallWll"e, forma organizatorică

şi programul noilor şantiere ale tineretului
Elementele ce stau la baza alcătuirii principiilor de organizare

În stabilirea principiilor de organizare ale viitoarelor şantiere ale tineretului, ne bazăm în
primul rând pe elanul de care dă dovadă tineretul şi de puterea de atracţie a marilor construcţii ale
planului cincinal asupra tineretului.
În al doilea rând, pe necesitatea formării de cadre calificate în proporţie de masă, necesare
realizării marilor lucrări ale planului cincinal.
În al treilea rând, pe necesitatea atragerii tinerilor muncitori de la ţară şi rămânerea lor
permanentă în industrie sau pe şantiere.
În al patrulea rând, pe necesitatea reeducării tinerilor mic burghezi şi a unei părţi a
burgheziei mijlocii de la oraşe.
În al cincilea rând, pe necesitatea introducerii unui ritm nou, viguros, pentru reducerea
duratei şantierelor.
Principiile de bază ale organizării şantierelor tineretului
1. Mobilizarea tineretului se va face de către Uniunea Tineretului Muncitor prin
organizaţiile sale de bază de la sate şi oraşe din rândurile tineretului ce nu se află încadrat în
sectorul socialist industrial sau agricol, cu excepţia gospodăriilor colective. Această acţiune va fi
susţinută, îndrumată şi controlată de către organizaţiile de partid. Tinerii ce se vor oferi în mod
voluntar pentru a merge să lucreze pe şantiere vor fi înregistraţi la organizaţiile de bază ale Uniunii
Tineretului Muncitor.
Cei confirmaţi în adunările lărgite ale organizaţiilor de bază pentru a fi trimişi pe şantiere
în numele organizaţiei de bază, se vor bucura deci de cinstea acestei încrederi, având totodată
răspunderea faţă de organizaţia de bază asupra comportării şi activităţii lor viitoare pe şantier.
2. Grupurile de tineri care vor pleca pe şantiere din diferitele părţii ale ţării, vor fi astfel
alcătuite încât din momentul grupării de la locul de baştină şi până la formarea şantierului să fie tot
timpul menţinută o compoziţie socială sănătoasă, având pe cât posibil o majoritate de tineri
utemişti.
3. Ca element de bază al mobilizării şi cu perspectivă larg deschisă în faţa tinerilor, va sta
posibilitatea calificării pentru întreg tineretul ce va veni pe şantiere, în trei etape. Prima - la locul de
muncă, a doua - prin cursuri de calificare, a treia - prin şcoli, având deschisă perspectiva şi a
şcolilor superioare.
4. Ca stimulent din primul moment al sosirii pe şantier, ca mijloc de legare de şantier şi
de justă formare a tineretului, pentru a-i da posibilitatea să-şi ajute şi familia, se va aplica integral
principiul socialist al retribuirii după cantitatea şi calitatea muncii depuse.
5. Echiparea tineretului se va face la sosirea pe şantier, aceasta contribuind la întărirea
disciplinei, la mobilizarea şi conservarea sănătăţii tineretului.
Echipamentul acesta, care va fi folosit ca haină de lucru permanentă - rămân proprietatea
şantierului. După scurgerea unei perioade de patru până la şase luni, se va da tinerilor posibilitatea
348
de a-şi achiziţiona pe şantier, cu preţuri reduse, un echipament complet, care devine proprietatea lor
şi care va constitui mândria uniformei şantierului tineretului.
6. Costul meselor la cantină va fi suportat de tineri, din câştigul lor.
7. În afara condiţiilor originii sociale şi de sănătate se va preciza în condiţiile de trimitere
ale tinerilor pe şantiere şi obligaţia rămânerii a cel puţin 4-6 luni, tinerii având posibilitatea - după
acest răstimp - de a rămâne mai departe pe şantier, de a întrerupe pe un timp lucrul sau de a pleca.
Se vor putea mobiliza tineri între 17-21 ani şi de la 23-30 ani după prestarea serviciului
militar. Fete de la 18-25 ani.
8. Educaţia politică, culturală şi fizică a tineretului se va face conform unei discipline
unitare, stabilite de Uniunea Tineretului Muncitor şi care va cuprinde atât timpul de muncă cât şi
timpul liber.
9. Realizarea îndeplinirii normelor, eventual a unor norme mai reduse în perioada de
început pentru unele munci mai grele cu care tinerii nu sunt obişnuiţi, ţinând seama şi de vârsta
tinerilor, va fi socotită ca o sarcină de cinste.
Principiul muncii în acord, ţinerea unei exacte evidenţe a muncii fiecărui tânăr sau
fiecărei echipe vor fi puse la baza plăţii muncii pe şantier.
10. Pentru a realiza dorinţa de însuşire cât mai rapidă a calificării şi a însuşirii disciplinei
pe şantier vor fi folosite stimulente morale şi materiale.
11. Un accent deosebit va trebui pus pe mobilizarea tinerilor fete pentru şantiere, ele
constituind o mare rezervă de forţe de muncă neutilizate.
12. Şantierele tineretului vor fi general conform lucrărilor mari ale cincinalului, şantiere
de lungă durată şi vor trebui luate măsurile pentru buna cazare, buna aprovizionare, buna
funcţionare administrativă, astfel încât tineretul să se lege de şantiere având în faţă deschisă
perspectiva calificării superioare şi reducând astfel la minimum numărul acelora ce vor părăsi
şantierul, contribuind astfel şi pe această cale Ia desfiinţarea sezonalităţii şantierelor.
13. Mobilizarea tineretului de către Uniunea Tineretului Muncitor, se va face conform cu
planul de stat, referitor la recrutarea organizată a forţelor de muncă. Acest plan va indica anual
şantierele desemnate ca „şantiere ale tineretului".
14. Pe şantierele tineretului se va folosi pentru muncile calificate şi pentru munca de
instruire, personal calificat vârstnic. Vârstnicii de pe aceste şantiere nu vor beneficia de avantagiile
echipamentului de şantier dat tineretului.
15. Din tineretul ce va lucra pe şantiere, se vor recruta cadre care să rămână mai departe
în producţie în noua unitate; rămânerea în producţie şi calificarea pentru aceasta se va face ca o
distincţie, aceşti tineri putând căpăta şi locuinţă pe şantierele respective.
16. Căsătoria pe şantiere va fi încurajată, asigurându-li-se tinerilor ce se vor căsători,
locuinţe individuale.
Modul de organizare a şantierelor tineretului
1. Conducerea tehnico-administrativă a şantierului tineretului se bazează pe principiul
conducerii unice. Întreaga răspundere tehnico-administrativă şi de calificare revine Directorului
Întreprinderii de Construcţii respective.
2. Conducerea muncii politico-educative a tinerilor pe şantier revine Uniunii Tineretului
sub îndrumarea şi controlul organizaţiilor de partid. Comitetele regionale şi raionale de partid,
precum şi organizaţiile de partid de pe şantiere vor răspunde de buna desfăşurare a muncii politice
şi cultural-educative de pe aceste şantiere. În acest scop este necesar să se delege de către
comitetele regionale de partid, instructori permanenţi care să îndrume munca.
349
3. Relaţiile între Direcţia şantierului şi conducerea politică - organizaţiile de partid şi
organizaţia U.T.M. - vor fi relaţiile stabilite de partid şi guvern pentru oricare întreprindere din
ţară, punându-se un accent deosebit asupra unei foarte strânse colaborări, între conducerea
administrativă şi responsabilii politici şi de educare a tineretului fără însă a da loc la substituiri.
4. Formele organizatorice politice vor fi conform regulamentului şantierelor elaborat de
Uniunea Tineretului Muncitor.
5. Şantierele tineretului vor trebui să fie şantiere model, bine utilate cu cadre pentru
conducerea tehnico-administrativă experimentate, având proiecte de organizare ale şantierelor,
bine detailate şi puse la punct, având mijloacele ţinerii unei perfecte evidenţe.
Aprovizionarea cu materiale a acestor şantiere va trebui făcută în mod continuu, spre a se
evita goluri de producţie, pentru a da posibilitatea imprimării pe aceste şantiere a unui ritm de lucru
care să spargă normele învechite şi să dovedească posibilitatea reducerii duratei executării
construcţiilor.
Pentru alimentarea substanţială a tinerilor se vor lua măsuri de către organizaţiile de
construcţii pentru realizarea şi organizarea în bune condiţiuni a unor baze continue de
aprovizionare.
Sarcini ce revin ministerelor şi organizatiilor centrale
Ministerul Construcţiilor şi al Industriei Materialelor de Construcţii în colaborare cu
Ministerul Industriei Metalurgice şi Industriei Chimice, Ministerul Energiei Electrice, Ministerul
Transporturilor şi Uniunea Tineretului Muncitor, vor trebui să elaboreze Regulamentul pentru
organizarea tehnico-administrativă a şantierelor tineretului.
Direcţia Generală a Rezervelor de Muncă în colaborare cu Ministerul Construcţiilor şi al
Industriei Materialelor de Construcţii şi Uniunea Tineretului Muncitor, vor întocmi Regulamentul
pentru organizarea şi funcţionarea şcolilor de calificare.
În ceea ce priveşte calificarea la locul de muncă, aceasta va constitui o sarcină pentru
Direcţia întreprinderii de construcţii respective.
Ministerul Sănătăţii va întocmi Regulamentul pentru funcţionarea supravegherii din
punct de vedere medical-sanitar al şantierelor, va repartiza personalul de specialitate necesar
acestor şantiere, răspunzând de situaţia lor sanitară.
Ministerul Finanţelor va acorda credite nerambursabile organizaţiei de construcţii a
şantierului tineretului pentru procurarea echipamentului de şantier. Va acorda credite fără dobândă
pentru echipamentul ce va fi achiziţionat de tineret.
Organizaţiile de construcţii vor suporta cheltuielile de transport ale tinerilor.
Comitetul de Stat al Aprovizionării va îngriji în mod deosebit repartizarea materialelor de
construcţii planificate pentru şantierele tineretului. De asemenea, va repartiza echipamentele,
rufăria şi bocancii necesari şantierelor tineretului.
Institutele de proiectări care vor întocmi planurile de proiectare, devizele şi planurile de
organizare ale şantierelor tineretului, vor da o atenţie deosebită întocmirii acestora
Toate ministerele producătoare de materiale de construcţie, vor fumiza în mod riguros
exact la termenele contractate materialele de construcţii pentru şantierele tineretului.
Comitetul pentru Cultură Fizică şi Sport va organiza prin instructorii săi, colectivele
sportive ale şantierelor tineretului. Va avea grijă să se amenajeze la toate aceste şantiere baze
sportive dotate cu echipamentul necesar.
Comitetul Cinematografiei va organiza aprovizionarea regulată a şantierelor cu filme
educative de bună calitate şi va îngriji buna lor reprezentare. Şantierelor mari, li se vor repartiza
aparate cinematografice cu care vor fi dotate cluburile.
350
Comitetul pentru Artă va organiza reprezentaţii pe şantiere cu echipele Teatrului de Stat.
De asemenea, va organiza acordarea asistenţei tehnice a teatrelor de stat, pentru crearea echipelor
artistice ale şantierelor.
Pentru a urmări realizările de pe şantierele tineretului, pentru a înlesni schimbul de
experienţă şi a întocmi rapoartele periodice pentru Consiliul de Miniştri, va fi necesar înfiinţarea
unui colectiv din delegaţi şi ministerelor tutelare ale şantierelor, ai Uniunii Tineretului Muncitor, ai
Comitetului de Stat al Planificării, Comitetului de Stat al Aprovizionării, Comitetului de Stat pentru
Construcţii, Direcţia Centrală de Statistică, din sânul cărora să se desemneze un secretariat
permanent care va colecta şi redacta datele necesare acestor rapoarte. Acest colectiv va trebui de
asemenea, să coordoneze totalitatea regulamentelor întocmite conform celor arătate mai sus.
Efectivul de tineri
În 1952 - luna septembrie şi trim. IV - considerăm necesar a se mobiliza de Uniunea

Tineretului Muncitor, conform tablourilor anexe, un număr de cel puţin 16.000 tineri.
În 1953-1955 numărul să crească de la 45-70.000 pe măsura creşterii şantierelor noastre
şi a dezvoltării capacităţii de cuprindere a organizaţiei Uniunii Tineretului Muncitor.
Şantierelor ce urmează a fi propuse ca şantiere ale tineretului, vor trebui să poată fi larg
popularizate prin presă, radio, cinematograf, cămine culturale etc. Va trebui deci ca pentru aceste
şantiere să se ridice secretul localizării lor, atât pentru a le face de la început cunoscute tineretului,
cât şi pentru a se putea da comunicate din timp în timp asupra mersului realizărilor acestor şantiere.
LISTA ŞANTIERELOR TINERETULUI

Valoare Număr necesar de tineri
a totală Organiz Aprecieri
Durata
Nr. Beneficiarul şi denumirea a lucră- aJiade
construc!i
cn. lucrării rilorde constru
ei 1952 1953 1954 1955
constr. cJii
montai
M.I.P.I.C.
1952- MCIM
I. Valea Jiului I.OOO 3.000 3.000 3.000
1960 C
2. Rafinăria 1953- - 4.000 4.000 4.000
1958 S.R.C.
M.I.M.J.C.
3. Centrul Siderurgic Gheor- 1952-
ghe Gheon!hiu-Dej 1960 ICSM 2.500 15.000 20.000 20.000
4. Centrul nou Siderurgic 1953- MCIM
Roman 1960 C - 5.000 8.000 15.000
5. F-01 de rulmenli Bârlad 1952-
1953 S.R.C. I.OOO I.OOO - -
6. Uzina cocsochimică,
Laminorul şi tumlltoria 1952-
Mociur 1955 S.R.C. I.OOO 1.500 2.000 3.000
7. Fabrica de produse chimice 1954-
Bol7.esti 1955 S.R.C. - - I.OOO 2.000
M.E.E.I.E.
8. Hidrocentrala V.I. Lenin 1952- V.I.
Bicaz 1956 Lenin I.OOO 2.000 2.000 I.OOO
9. Sadu V 1952-
1954 S.R.C. 800 2.000 I.OOO -
351
Valoare Organiz Număr necesar de tineri
a totală aţia Aprecieri
Durata
Nr. Beneficiarul şi denumirea a lucră- de
construcţi
crt. lucrării rilor de
ei 1952 1953 1954 1955
constr. constru
montai ctii
10. Uzina termoelectrică 1952- Energo-
Paroşeni 1955 Constr. 600 2.000 2.000 2.000
11. Uzina termoelectrică 1953-
Bou.esti 1955 -,,- - 1.500 2.000 2.000
Uzina termoelectrică 1953-
12. Filioestii de Pădure 1955 -,,- - 600 1.400 1.500
13. Uzina Sângeorgiu de 1952-
Pădure 1953 -,,- 500 800 - -
Ovidiull 1953 -,,- 500 500 - -
Comăneşti 1954 S.R.C. I.OOO 1.500 1.500
MIN.
TRANSPORTURIWR
16. Linia ferată Odorhei-Ciceu 1953-
1955 M.Tr. - 2.000 3.000 3.000
COMIT.
CINEMATOGRAFIEI
17. Centrul cinematografic 1952-
Buftea 1958 S.R.C. 500 1.500 1.500 1.500
D.G. Canal DUNARE-
MAREA NEAGRĂ
18. Canalul Dunăre-M. Neagră 1952-
1956 D.G.C. 2.000 3.000 3.000 3.000
M.C.I.M.C. S.R.C. 800 500 - -
19. Fabrica de ciment Fieni 1952-
1953
TOTAL 13.200 45.400 55.400 61.000
Şantiere
ne11ominali?~te
(S.R.C.) 2.900 - 5.000 9.000
TOTAL GENERAL: 16.100 45.400 60.400 70.000
rotund: 16.000 45.000 60.000 70.000
..
Obs.: S.A. Sovromc0nstrucţ1a va mat md1ca unele şantiere man la care se vor putea tnm1te tmen până la
complectarea numărului de 8.000 tineri, stabilit în şedinţa din 18.VIT.1952 )a Consiliul de Miniştri.
D.A.N.l.C,fond CC al P.CR. -Cancelarie, dosarBJ/1952,f 3-19, 37-46.
352
al P.M.R. referitoare la: rezultatele discuţiilor româno-est-germane în vederea încheierii unor
convenţii de colaborare economică; agrementul pentru numirea unor miniştrii plenipotenţiari în
R.P.R. (R.D.G. şi S. U.A.); începerea unor negocieri cu Suedia, legate de problema datoriilor către
această ţară ş.a.
al şedinţei Biroului Politic al C.C. al P.M.R
Participă tovarăşii: Gheorghe Gheorghiu-Dej, Iosif Chişinevschi, Alexandru

Moghioroş, Miron Constantinescu, Gheorghe Apostol, Emil Bodnăraş şi Chivu Stoica.
Biroul Politic, în urma discuţiilor, a luat în unanimitate unnătoarele hotărîri:
I. Cu privire la rezultatele discutiilor purtate cu conducerea Partidului Socialist Unit al
RO.Germane. în vederea încheierii unor conventii de colaborare economică între R.P.R. şi R.D.
Germană.
Biroul Politic:
a) apreciază că tovarăşii Miron Constantinescu şi Chivu Stoica au aplicat întocmai
directivele conducerii partidului şi au obµnut rezultate importante pentru întărirea colaborării
economice dintre R.P.R. şi R.D. Germană;
b) este de acord cu conµnutul protocolului încheiat la Berlin şi stabileşte ca o copie a
protocolului să fie trimisă Biroului C.A.E.M.;
c) aprobă textul Comunicatului asupra rezultatului discuµilor, care va fi publicat simultan
în presa română şi germană;
d) însărcinează pe tovarăşii Miron Constantinescu şi Chivu Stoica să asigure condiµi cât
mai bune de lucru comisiei germane care va veni în R.P.R. şi să pregătească toate materialele în
vederea întocmirii proiectelor convenµilor de colaborare economică între cele două ţări.
II. Cu privire la numirea ministrului plenipotenţiar al R.D. Germane în Republica
Populară Română.
Biroul Politic este de acord ca Guvernul R.P.R. să-şi dea agrementul pentru numirea tov.
Handtke ca ministru plenipotenµar al R.D. Germane în R.P.R.
ID. Cu privire la numirea unui ministru al Statelor Unite ale Americii în Republica
Populară Română.
Biroul Politic este de acord ca Guvernul R.P.R. să aprobe cererea de numire a lui Harold
Shantz ca ministru al S.U.A. în R.P.R.
IV. Cu privire la nota de protest a Iugoslaviei. în legătură cu spionii iugoslavi care au fost
prinşi luând fotografii din tren. pe teritoriul R.P.R.
Biroul Politic este de acord ca Guvernul R.P.R. să respingă această notă.
V. Cu privire la nota de protest a unor tări capitaliste. în legătură cu delimitarea zonelor
de navigaţie pe mare.
Biroul Politic este de acord cu textul notei de răspuns a Guvernului R.P.R.
VI. Cu privire la cererea Guvernului R.P. Chineze de a i se trimite planurile construcţiei
Combinatului Poligrafic „Casa Scânteii"
Biroul Politic consideră că se poate satisface cererea Guvernului R.P. Chineze, cu
menµunea de a se cere în prealabil şi părerea tovarăşilor sovietici.
VII. Cu privire la nota lugoslaviei în legătură cu cataractele de la Porţile de Fier.
353
Biroul Politic:
a) este de acord cu textul notei de protest a Guvernului R.P.R. împotriva măsurilor luate
de guvernul iugoslav de a scumpi taxele pentru folosirea liniei ferate de-a lungul canalului;
b) dă sarcină Ministerului Transporturilor să studieze posibilitatea de a folosi în mai mare
măsură transportul pe apă prin canal, cu remorchere.
VIII. Cu privire la începerea unor negocieri cu Suedia.
Biroul Politic este de acord ca Guvernul R.P.R. să primească propunerea Guvernului
suedez de a începe discuţii în vederea reluării schimburilor comerciale între cele două ţări.
Se va alcătui pentru aceasta o comisie, din delegaţi ai Ministerului Comerţului Exterior,
Ministerul Finanţelor şi Ministerul Afacerilor Externe, care va examina cererile în legătură cu
bunurile suedeze din R.P.R. care au fost naţionalizate, precum şi situaţia creanţelor româneşti din
Suedia, şi va face propuneri în vederea încheierii unui acord.
IX. Cu privire la evacuările efectuate de unele sfaturi populare.
Biroul Politic consideră că evacuările don locuinţe a elementelor exploatatoare sau
duşmănoase, pentru a instala instituţii sau organizaţii de interes obştesc, trebuie să se facă pe baza
unor criterii precise şi dă sarcină tovarăşilor: Al. Moghioroş, D. Coliu şi Al. Drăghici, să
întocmească o directivă a conducerii partidului, pe baza căreia să se orienteze organele în atribuţia
cărora intră această problemă.
X. Cu privire la amplasarea combinatului de azot.
Biroul Politic dă sarcină tovarăşilor Miron Constantinescu, Chivu Stoica şi E. Bodnăraş,
să studieze problema şi să prezinte Biroului Politic o propunere concretă.

Stenograma
Au partJ.c1pat tovarăşii: Gheorghe Gheorghiu-Dej, Iosif Chişinevschi, Alexandru

Moghioroş, Miron Constantinescu, Gheorghe Apostol, Emil Bodnăraş, Chivu Stoica.
Tov. Gheorghiu-Dej: Sunt câteva chestiuni curente, unele pentru hotărui, altele pentru
schimb de păreri şi altele cu caracter informativ.
1. Scurtă informaţie asupra celor ce delegaţia trimisă în Germania democrată a făcut şi
proiectul de comunicat.
Să facă tov. Miron infonnaţia şi să dăm aprobare celor ce au făcut.
Tov. Miron Constantinescu: în zilele de 10-12 sept., delegaţia noastră a fost la Berlin,
unde a tratat cu delegaţia guvernului gennan, prezidată de Heinrich Rauh, vicepreşedinte şi ajutat
de Bruno Leuschner, preşedinte al Comisiei de Plan.
Discuţiile au decurs în condiţiuni foarte bune şi tovarăşii au primit toate propunerile pe
care am fost însărcinat să le prezentăm guvernului gennan. În afară de propunerile noastre au
354
adăugat şi dânşii câteva propuneri care i-ar interesa în legătură cu posibilităţile de export din
România spre Germania.
A doua zi, după şedinţa aceasta, a avut loc o şedinţă a Biroului Politic al Partidului
Socialist Unit din Germania, unde s-a discutat chestiunea acestei colaborări cu România, şi a treia
zi am fost primiţi de tov. Wilhelm Pieck. Dânsul ne-a comunicat că Biroul Politic al Partidului
Socialist Unit a fost de acord cu propunerile noastre şi consideră această colaborare economică cu
România ca cea mai importantă colaborare economică dintre R.D.G. şi una din ţările de democraţie
populară, a transmis salutări tovarăşului Gheorghiu-Dej, conducerii partidului nostru şi a spus că
din partea lor va fi toată dorinţa de colaborare şi de a dezvolta relaţiile economice. A pomenit şi de
vizita făcută la Bucureşti acum 2 ani de Grotewohl.
În seara aceleiaşi zile s-a semnat un protocol, din care voi da citire câtorva pasaje. Am
pus cuvântul „teme", pentru că nu luăm hotărîii ci doar propunem teme către cele două conduceri.
Citeşte pasajele. -
Ei s-au referit la combinatul de celuloză pe stuf. Noi n-aveam mandat şi atunci am spus,
pe baza materiei prime existente în R.P.R., urmând ca atunci când vor veni în Bucureşti să se
definitiveze dacă merge pe stuf sau nu.
Ei fac din rumeguş de lemn nişte plăci care pot fi folosite ca material de construcţie şi
pentru mobile. Ei nu aruncă nimic dintr-o fabrică de lemn, ci rumeguşul şi talajul îl presează şi fac
astfel de plăci.
Punctul cel mai important e punctul d, care se referă la înfiinţarea unei societăţi mixte
germano-române pentru dezvoltarea industriei chimice în R.P.R. în ramura coloranţilor, materiilor
plastice, solvenţi, fire sintetice şi altele. Baza de materii prime va fi gaz metan, sare, lemn şi
produse vegetale. Ei au insistat să se adauge produse vegetale, întrucât noi n-avem propunerea cu
soia, dar ei au insistat, pentru că o socot o materie preţioasă.
Principiile de organizare ale societăţilor sunt cele ale Sovromurilor. R.D.G. se obligă să
livreze în 1952 1250 maşini şi dispozitive necesare industriei metalurgice de armament şi muniţii,
de asemenea 1200 maşini necesare instalării fabricii de auto-camioane, aproape tot parcul de
maşini pentru fabricile de autocamioane. Plata se va face în clearing. Apoi e chestiunea cu utilajele
şi instalaţiile pentru fabrici de instalaţii şi aparate de măsură şi control mecanice şi optice etc.
Scopul e în interesul construirii socialismului.
Întâlnirii în care se vor face convenţiile va avea loc la Bucureşti în octombrie.
Menţionez că la masa de încheiere, când s-a semnat protocolul, tov. Rauh şi Leuschner
au subliniat că iniţiativa acestei colaborări de mare importanţă pentru Germania este a P.M.R., a
guvernului R.P.R. şi personal a tov. Gheorghiu-Dej. Inginerii germani şi economiştii care erau la
diferite locuri, în vecinătatea unor tovarăşi ai noştri, în convorbirile cu tovarăşii noştri în timpul
mesei, spuneau că pentru R.D.G. acest acord are o importanţă politică deosebită şi că înseamnă o
lovitură dată celor de la Bonn, pentru că se va vedea că R.D.G. nu-i izolată de ţările de democraţie
populară ci legată cu legături economice şi politice tot mai trainice.
Primirea a fost foarte caldă, foarte tovărăşească, ni s-a dat o atenţie deosebită.
Între timp, am fost o zi la Leipzig şi am vizitat Târgul de Mostre, pavilionul sovietic care
e măreţ şi foarte bogat utilat şi pavilionul german care se plasează în rândul al doilea după cel al
URSS, cu multe maşini, mijloace de transport şi inovaţii tehnice.
Acolo s-a făcut sugestia de tovarăşul sovietic, director al pavilionului sovietic, - care ne-a
spus că singurul târg unde URSS are un pavilion permanent este la Leipzig - că ar fi bine dacă şi
noi, păstrând proporţiile, am avea un pavilion unde, în fiecare an să putem expune produsele
noastre.
355
Tov. Gheorghiu-Dej: Cred că tovarăşii care au fost trimişi în această delegaţie au aplicat
tocmai directivele conducerii partidului nostru şi guvernului şi că au obţinut rezultate de mare
însemnătate pentru dezvoltarea economiei R.P.R. şi R.D.G. Despre importanţa politică, nu pot
decât să sublinieze însăşi afinnaţia conducătorului R.D.G. şi a celorlalţi factori, care au ţinut să
folosească prilejul şederii delegaţiei noastre acolo pentru a-şi exprima părerea, în sensul că aceasta
are şi importanţă politică, e o lovitură pentru revanşarzii de la Bonn, şi aceasta întăreşte sistemul
alianţei şi colaborării lagărului nostru, întăreşte această colaborare în sensul lărgirii bazei
economice a celor două economii.
Cred că trebuie să primim conţinutul acestui protocol, iar pe mai departe să se asigure
pregătirea materialului documentar pe baza căruia urmează să se întocmească convenţiile şi
urmează să fie apoi semnate de cele două ţări.
De altfel, se vede din felul cum au fost tratate problemele de conducerea R.D.G., larg,
masiv, arată posibilităţile de colaborare ale R.D.G., foarte convenabile pentru ţara noastră.
Tov. Miron, în colaborare cu tov. Chivu, în continuare vor pregăti, vor conduce lucrările
acestea din partea noastră şi vor propune tot felul de măsuri pentru a face şederea celor trimişi aici
cât mai agreabilă, a crea condiţiuni de lucru favorabile, a pregăti chiar până atunci o serie de
materiale, a preciza o serie de lucruri, a stabili ordinea începerii lucrărilor, regulamentul, planul de
lucru, a pune la treabă specialişti, a întocmi o listă de oamenii cei mai pricepuţi pe diferite
compartimente privind cadrul colaborării ce urmează să fie concretizat. Tov. Miron, are
însărcinarea să ducă până la capăt acest lucru. Principalele probleme sunt din domeniul Planificării
şi Industriei Grele. Trebuie pregătite cadre, trebuie făcut un lucru serios.
Pe urmă, pentru a infonna, să fie trimis protocolul la C.A.E.M., pentru că va fi foarte bine
primită această chestiune. E tocmai acest fir nou, la care se referea Mikoian, în relaţiile noastre.
Acestea sunt propunerile pe care le fac. Sunteţi de acord?
Biroul Politic este de acord, în unanimitate.
Tov. Chivu Stoica: O lămurire. La plecare, dvs. aţi dat indicaţia ca acordul să fie semnat
de tov. Miron şi de mine. Acolo, ei au propus să nu fie pus „din partea ambelor partide", pentru că
ei au mai multe partide, ci „din partea ambelor guverne", şi în această privinţă nu s-a aplicat ce aţi
spus. Eu consider că e o lipsă, pentru că eu am fost acolo ca un tehnician ...
Tov. M. Constantinescu: Ei au propus să semneze unul din partea lor. Tov. Chivu, dacă
mi-ar fi atras atenţia acolo asupra acestui lucru, eu aş fi fost complet de acord. Cred că tov. Chivu,
tot timpul cât a stat acolo, nu s-a simţit ca un tehnician.
Tov. Chivu: Poate a fost o scăpare, dar putem cere ca şi ei să semneze doi. Am ridicat
aceasta ca o lămurire, mai ales că eu am fost acolo nu ca tehnician, ci ca membru al delegaţiei.
Tov. M. Constantinescu: Ei au spus că va semna o singură persoană din partea
gennană, şi implicit, şi din partea noastră trebuia să fie unul singur. Eu aş fi fost de acord dacă tov.
Chivu mi-ar fi spus că vrea să semneze el, n-aşi fi avut nimic împotrivă.
Tov. Chivu: Tov. Miron a fost conducătorul delegaţiei şi responsabil de partid. El avea
această obligaţie de a spune: Noi suntem doi, aceasta a fost dispoziţia de aici. Dacă ei spuneau nu,
atunci era altceva ... Nici nu m-ai consultat, şi am rămas aşa ... S-a semnat când ne-am ridicat să
plecăm.
Tov. M. Constantinescu: Dar ştiai că se semnează, ai citit protocolul înainte.
Tov. Chivu: Aşa a avut aspectul, că fac parte din restul delegaţiei de tehnicieni şi
ingineri. De altfel, la Bucureşti s-a hotărît să semnăm amândoi, Miron, ca secretar de partid, şi eu
pe linie de guvern.
Tov. M. Constantinescu: Dacă-mi atrăgeai atenţia ...
356
Tov. Chivu: Eu pe loc n-am sesizat, dar m-am gândit pe urmă.
Tov. M. Constantinescu: Ştii, când lucram la protocol, am fost de părere să te duci la
Rauh, şi când mi-ai spus să merg şi eu, ţi-am răspuns: ,,Dacă te duci, e ca şi cum am fost amândoi,
împărţim munca".
Tov. Gheorghiu-Dej: Cred că era mai bine dacă semnaţi amândoi. Se putea cere
tovarăşilor să semneze şi din partea lor doi pe linie de stat, pentru că voi sunteţi amândoi membri ai
guvernului.
Tov. Bodnăraş: Când e o delegaţie care are un şef, nu semnează doi.
Tov. Gheorghiu-Dej: Mergea să semneze doi, la cerere.
Tov. M. Constantinescu: Eu aş ruga să mă lămurească tov. Chivu dacă în timpul şederii
noastre la Berlin, în toate lucrurile care s-au discutat, tov. Chivu a avut vreodată sentimentul că n-a
fost în deplină autoritate şi posibilitate.
Tov. Chivu: Nu.
Tov. M. Constantinescu: Protocolul l-am discutat amândoi, şi am fost de acord.
Tov. Chivu: Mai am o chestiune, tot legată de drumul nostru. Când am plecat de aici,
tov. Miron propunerea să ne oprim la Budapesta la întoarcere. Când am aterizat la Budapesta, l-am
întrebat ce probleme are. Mi-a spus: ,,vreau să spunem că dânşii ne-au dat răspuns abia în august să
ne dea utilaj pentru pirită, şi în al doilea rând, să dăm răspuns asupra cantităţii de aur care le-o
dăm". Eu am spus că sunt de acord, dar dacă s-a hotărît cât aur le dăm. Mi-a răspuns: ,,Tov.
Gheorgiu-Dej mi-a spus că le dăm câteva tone. - Cât înseamnă asta „câteva"? - 2-3", am spus eu.
Tov. Miron spune: Sunt de acord". Ne-am fixat 2-3 tone.
Tov. Miron: Nu ne-am fixat nici o cifră. Am spus că tov. Gheorghiu-Dej a spus că
putem da câteva tone.
Tov. Chivu: l-ai spus lui Vass: ,,Şi ca părere personală a tov. Chivu - 3 tone". Ori, noi
discutasem aceasta împreună înainte.
Eu nu sunt de acord că ai spus că e părerea mea personală.
Tov. Miron: N-a fost chiar aşa.
Tov. Chivu: În chestiunea aceasta, mie mi-a părut ceva nejust. Consider că nu trebuia să
ne oprim cu avionul pentru a le spune că le dăm 3 tone de aur şi că ministrul lor să semneze
convenţia pentru minereu. Consider că această atitudine a tov. Miron este neavenită faţă de lovii
maghiari, că el căuta să arate că el e cel care îi înlesneşte pe tovii maghiari ca şi ei să caute să
rezolve problemele care sunt legate de colaborarea cu noi, căci altfel n-avea rost să coborâm pentru
asta la Budapesta.
Tov. Moghioroş: Aţi avut indicaţie de la tov. Gheorghiu?
Tov. Chivu: N-am avut nici o indicaţie. Asta se putea comunica altfel. Eu ridic
chestiunea pentru lămurirea mea.
Tov. Miron: Înainte de a pleca, raportând tov. Gheorghiu-Dej chestiunea cu propunerea
tovarăşilor maghiari şi faptul că trebuie să le dăm răspuns, tov. Gheorghiu a fost de părere că
putem să le dăm câteva tone, fărli să fi indicat vreo cifră, urmând ca cantitatea (şic!) exactă să fie
stabilită ulterior. Încă la Berlin, întrucât noi tot trebuia să facem escală la Praga, l-am întrebat pe
tov. Chivu dacă nu e de părere să facem această escală nu la Praga ci la Budapesta şi să-l chemăm
pe Vass pentru a-i comunica unele lucruri. Tov. Chivu a fost de acord la Berlin, cu 2-3 zile înainte
de plecare. După aceea, tot de la Berlin, s-a anunţat că vom face o escală la Budapesta şi că-l
rugăm pe tov. Vass să vină la aeroport. Noi în avion am discutat această problemă. Cifra de 3 tone
ai dat-o tu, nu eu, şi nici n-am primit-o de aici ca indicaţie. Când am discutat cu Vass, eu i-am
raportat exact cuvintele tovarăşului Gheorghiu, fărli a da nici o cifră. Dta. atunci ai spus: ,,Vreo trei
357
tone", - după ce cnmunicasem părerea conducerii, şi atunci am spus: ,,Tov. Chivu propune 3 tone,
urmează să se accepte". Şi l-am întrebat care e propunerea lor. El a răspuns că propunerea lor este
ca cifra să fie fixată de tov. Gheorghiu şi că ei nu insistă pentru o cifră. Însă, răspuns în chestiunea
aurului noi trebuie să le dăm, pentru că trecuseră trei luni de la cererea tov. Rakosi şi noi n-am
comunicat nici un răspuns.
Tov. Chivu: Îmi pare rău, dar n-a fost aşa. Despre ce trebuie să vorbim cu Vass am
discutat la aeroport. A fost discupe între noi, ce înseamnă câteva tone, şi ne-am lămurit că e vorba
de 2-3 tone, şi am ajuns la concluzia 3 tone. Când să comunice lui Vass, a spus că tov. Gheorghiu a
comunicat câteva tone, şi apoi a spus: ,,Părerea personală a tov. Chivu e trei tone".
Tov. Gheorghiu-Dej: Într-adevăr, câteva tone e şi 3 şi 10.
Tov. Chivu: Pe mine m-a frământat de ce a spus că e părerea mea personală, putea să
spună că e amândoura. Putea să spună: ,,Tov. Gheorghiu a spus câteva tone şi părerea noastră e
3 tone". De ce tov. Miron nu vrea să se angajeze şi mă angajează pe mine.
Tov. Miron: Nu eu am spus cifra lui Vass, mata ai spus-o.
Tov. Chivu: Eu nu puteam vorbi cu el ungureşte, dta ai vorbit.
Tov. Miron: Cel mai bine era să nu se fi spus nici o cifră.
Tov. Gheorghiu-Dej: Şi abia apoi să se stabilească concret (sic!).
Tov. Chivu: Pentru asta trebuie să ne oprim la Budapesta? Părerea mea este că îi arăţi că
îl sprijini, pentru a obpne alte lucruri.
Tov. Miron: Am impresia că dta. priveşti problema aceasta sub unghiul nemulţumirii
personale şi nu partinic.
Tov. Chivu: Declar aici că eu n-am de ce să fiu nemulţumit. M-a frământat această
chestiune şi de aceea am ridicat-o.
Tov. Gheorghiu-Dej: Cel mai normal era să vă puneµ de acord acolo.
Tov. Moghioroş: De ce tovarăşii înainte de plecare n-au arătat ce intenţii au?
Tov. Bodnăraş: Şi dacă au căzut de acord, de ce mai ridică problema?
Tov. Gheorghiu-Dej: Aici este ceva. Tov. Chivu probabil s-a fript cu supă, şi acum
suflă şi în iaurt. El s-a angajat uneori spunând: ,,părerea mea e cutare ... " Emitea păreri fără să fi
existat o hotărire în această privinţă şi noi odată l-am criticat într-o şedinţă, cine i-a dat mandat să
emită păreri personale. Orice membru al conducerii are dreptul să emită păreri în cadrul organului
din care face parte. În afară, înseamnă că s-a pronunţat conducerea. Probabil de aici provine această
chestiune.
Dar de ce nu v-ap înţeles acolo pentru ce mergeµ. Răspunsul îl putem da şi în scris sau ne
puteam înţelege pe baza relaţiilor dintre organele competente. Părerea cu 2-3 tone n-a fost o hotărîre a
conducerii, n-a fost bazată pe discupi, ci a fost numai un punct de vedere principial exprimat al
conducerii partidului. Deci, dacă s-a răspuns în acest sens, principial nu s-a făcut o greşeală.
Tov. Miron: În timpul concediului dvs., am avut o şedinţă la tov. Chişinevschi, unde am
discutat şi stabilit tot în acest sens, să nu dăm o cifră exactă, ci să spunem câteva tone. Înainte de
plecarea la Berlin am discutat şi cu dvs.
Tov. Gheorghiu-Dej: Nu s-a fixat cifra, ci numai principial, şi consider că în asemenea
împrejurări, când nu există o hotărire a conducerii partidului despre 2 sau 3 tone, n-avem drept să
ne pronunţăm, e greşit, căci punem conducerea partidului în faţa unui fapt împlinit, nu pop după
aceea să vii să dezavuezi doi membri ai conducerii, nu-i plăcut. Şi ei înşişi, de ce să se pună în
situapa aceasta neplăcută să ne pronunţe şi pe urmă nu ştii pe unde să scoţi cămaşa.
Tov. Chivu: În cazul acesta e dezavuat numai Chivu.
Tov. Miron: Cifra, dta ai spus-o.
358
Tov. Chivu: Eu n-am intervenit în discuţie, căci nu ştiu ungureşte.
Tov. Miron: Ai spus pe româneşte şi eu am tradus.
Tov. Chivu: Eu nici n-am vorbit. Eu aşa deduc că te-ai gândit, dacă nu aprobă Biroul
Politic, e dezavuat numai Chivu.
Tov. Miron: Greşeala principială nu-i că e vorba de Chivu sau Miron, ci că trebuia să nu
comunicăm o cifră cât timp nu o aveam.
Tov. Gheorghiu-Dej: Trebuia spus că suntem de acord să dăm o anumită cantitate. Şi
părerea mea e că la Budapesta puteaţi să vă lipsiţi să mergeţi. Trebuia să şi întrebaţi dacă aprobăm să
mergeţi la Budapesta, ce aveţi de ridicat, şi atunci am fi fost în măsură să vă dăm un sfat, să vă
spunem că putem ridica aceasta şi pe alte căi. Doar nu sunteţi nişte funcţionari ai Comerţului Exterior,
ci doi membri ai Biroului Politic! O fi întrebat tov. Rakosi: ,,Oare numai pentru asta au venit?" Noi
avem mijloace prir: care să comunicăm o hotărîre a partidului şi ar fi fost mai bine văzută, poate şi
completată. Orice deplasare a voastră are importanţă. Lui Vass ce i-aţi spus când aţi anunţat că veniţi?
Tov. Miron: Am spus că facem escală şi că dacă tov. Vass poată să vină la aeroport. Am
discutat cu tov. Chivu şi a fost de acord. Oricum trebuia să facem escală la Budapesta să luăm benzină.
Tov. Gheorghiu-Dej: Trebuie să lichidăm cu metode vechi, care le-a introdus Ana şi
Luca în viaţa noastră. Înainte, Luca obişnuia să se pronunţe în diferitele organ/mixte, fie că discuta
cu reprezentanţii unei ţări, emitea păreri personale. Ori, noi n-avem drept să ne angajăm, fără o
prealabilă consultare cel puţin, însă în principiu, tără hotărîrea conducerii partidului, dacă se pune
vreo chestiune nou informăm, spunem că vom comunica conducerii partidului, şi conducerea
partidului hotărăşte Uite ce frumos au ieşit lucrurile cu R.D.G., dacă au fost bazate pe o consultare.
Toată lumea a fost de acord, lucrurile au ieşit bine. Ori, cu Ungaria, noi, de câteva ori am discutat,
lucrurile s-au pus la punct, iar în ce priveşte chestiunea cu aurul, putem soluţiona altfel. Să ne ferim
de astfel de lucruri, căci poate să facă anumită impresie acolo. Noi trebuie să ne luptăm pentru a
creşte prestigiul ţării, autoritatea fiecărui membru al Biroului şi al conducerii partidului. Orice act al
nostru poate fi interpretat. Eu cred două lucruri: Că nu trebuia pentru asta să vă opriţi la Budapesta,
şi în al doilea rând, dacă totuşi aţi avut o părere concretă, obligatoriu trebuia să întrebaţi conducerea
partidului. Întrucât trebuia să comunicaţi ceva acolo, am spus principial câteva tone, după aceea
trebuia să întrebaţi cât. Aşa că nici unul nici altul n-aţi procedat bine.
Tov. Miron: Eu sunt de acord.
Tov. Gheorghiu-Dej: Iar că tu ai vorbit în numele lui Chivu, aceasta în fond n-are prea
mare importanţă, pentru că chiar (sic!) dacă ai fi spus că e părerea lui Chivu, tu nu te puteai pune în
situaţia unuia care transmite părerea altuia, pentru că dacă aveai ceva împotriva acestei păreri,
puteau să spui: ,,Asta este părerea lui Chivu, eu nu sunt de părere să fie 3, ci 2". Aşa că de fapt şi
unul şi altul v-aţi angajat. Şi trebuie să lăsăm obiceiul de a ne angaja personal. Fără aprobare nu se
poate face asemenea lucru. Pentru viitor să tragem învăţăminte.
Deci, Biroul Politic aproba rezultatele obţinute de delegaţia noastră, considera că ea a
aplicat întocmai dispoziţiile conducerii partidului şi că a obţinut rezultate frumoase. Ele sunt fixate
în acest protocol, cu care Biroul e de acord şi propun ce am mai propus şi înainte, ca în continuare
să fie dus la bun sfărşit această chestiune de către tov. Miron, în colaborare cu tov. Chivu, Miron
având sarcina de a pune la punct, de a organiza consfătuirea, de coordonare a lucrărilor şi de
semnare, să ducă până la capăt această chestiune.
Biroul Politic este de acord în unanimitate.
Comunicatul
Tov. Gheorghiu-Dej: După ce protocolul a fost încheiat, tovarăşii au pus întrebarea dacă
nu-i cazul să se dea un comunicat Acesta are mare importanţă. Atunci, tovarăşii noştri au spus că
359
ei nu pot să se angajeze însă o să comunice la Bucureşti. Ei au insistat dacă se poate face aceasta
cât mai repede. Atunci am dat tovarăşului Miron însărcinarea să pregătească un proiect de
comunicat, pe care, dacă suntem de acord, să-l comunicăm tovarăşilor din R.D.G., care poate au
ceva de adăugat. În acest sens vă rugăm, dacă aveţi ceva de completat la acest comunicat comun,
să faceţi observaţiile.
Tov. Miron: - citeşte comunicatul.
N-am pus cuvântul „tovarăşi", pentru că ei ne-au rugat să nu punem. Eu consider că
ultimul pasaj poate să lipsească.
Tov. Chivu: Eu cred că tov. Miron trebuie să fie pus întâi, şi apoi numele meu.
Tov. Miron: Eu am pus în ordinea aceasta, pentru că şi la ei este pus întâi vice-
preşedintele Consiliului de Miniştri şi apoi preşedintele Planificării. Altfel apare ciudat.
Tov. Bodnăraş: Să fie pus: ,,Protocolul a fost semnat la Berlin, la 12 sept".
Tov. Gheorghiu-Dej: Nu e important cine a semnat, ci faptul că a fost semnat.
Să spunem „examinând problema colaborării economice ... şi apoi să spunem ,,între
Republica Populară Română" - pe deplin-,, şi ,,Republica Democrată Germană" şi să punem
odată ,,R.P.R." înainte, şi odată ,,R.D.G." înainte. Nu numai ,,româno-germană".
Tov. Chlşinevschi: Textul în româneşte apare având întâi ,,R.P.R.", şi în nemteşte având
întâi ,,R.D.G.".
Tov. Gheorghiu-Dej: Apoi să se spună Jncheind un protocol privind: ... ." Apoi aş
propune în paranteză să se pună câteva dintre cele mai importante (bauxită etc.... ) ca să nu se
înţeleagă prin minereuri că e vorba de cărbuni.
Tov. Bodnăraş: Cei interesaţi ştiu despre ce e vorba. De ce să atragem atenţia asupra
lucrărilor acestea? - Să nu punem „prelucrarea lemnului din R.P.R.", ci numai „prelucrarea
lemnului".
Tov. Miron: Şi formularea la „livrarea de către R.D.G. către R.P.R. de maşini, instalaţii,
utilaje", să nu fie cuvântul ,,R.P.R." legat de tone ...
Tov. Gheorghiu-Dej: Sunteţi de acord.
Biroul Politic este de acord, în unanimitate.
Tov. Miron: Să-l dăm la transcris şi tov, Chişinevschi, prin tov. Bughici să-l transmită
prietenilor.
Tov. Gheorghiu-Dej: Alte probleme.
Tov. Chişinevschi: E o notă din partea R.D.G., care roagă să dăm agrementul pentru tov.
Handtke, ca trimis extraordinar şi ministru plenipotenţiar al R.D.G. la noi. Tov. Handtke e un vechi
comunist, care a făcut 11 ani puşcărie.
Tov. Miron: A fost ministru al Comerţului Exterior.
Tov. Gheorghiu-Dej: Să-i dăm.
Tov. Chişinevschi: Americanii cer agrementul pentru Harold Shantz, ca tmrus
extraordinar. El este un fost spion începând din 1915. Să le răspundem cum au dat şi ei răspuns
pentru Magheru.
Tov. Gheorghiu-Dej: Aş vrea să văd un trimis imperialist, care nu-i spion!
Tov. Chişinevschi: În legătură cu nota de protest a iugoslavilor, că spionii care au fost
prinşi în tren la Constanţa, au fost brutalizaţi şi că n-au fotografiat.
Tov. Gheorghiu-Dej: Să fi fost daţi jos din tren cu forţa şi să li se fi luat aparatul.
Să ne respingă nota, să se trimită înapoi ca neluată în seamă.
360
Tov. Chişinevschi: O notă de protest din partea Angliei, Danemarcei, Suediei şi
Americii, în legătură cu delimitarea zonelor de navigaţie pe mare. Arată că noi deposedăm alte
state, că ei nu cunosc nici o lege care să limiteze aşa mult. Răspunsul nostru în linii mari, este că îi
informăm că există lege care dă dreptul fiecărui stat în apele sale să stabilească zonele de navigaţie,
şi respingem nota lor de protest. Ei spun că nu vor ţine cont de hotărîre.
Mai avem rugămintea tovarăşilor chinezi de a le da planurile de construcţie şi o serie de
cifre cu privire la „Casa Scânteii", de care au nevoie pentru construirea unui centru poligrafic. Noi
propunem să vină din partea conducerii partidului 2-3 tovi de răspundere, să vadă cume construit.
Între timp, o să ne informăm la lovii sovietici, să vedem ...
Tov. Gheorghiu-Dej: Eu cred că ar trebui să ne informăm la tovarăşii sovietici. Dacă ei
cer, şi nu-i un secret deosebit, nu-i producţie de război, poate să le dăm. Eu cred că putem să le
dăm planul. Să cerem documentare, să ne consultăm.
Tov. Chişinevschi: Apoi, o notă explicativă şi un memoriu de protest al Iugoslaviei în
legătură cu cataractele, şi nota noastră de răspuns.
Tov. Chişinevschi citeşte nota noastră de răspuns.
Tov. Gheorghiu-Dej: Eu consider nota noastră bună. Aş propune şi următoarea soluţie:
tovarăşii de la transporturi, împreună cu lovii sovietici în cadrul nostru, să studieze posibilităţile de
a le reduce câştigurile pe care vor să le realizeze cu socoteala asta.
Tov. Bodnăraş: Noi suntem nevoiţi să recurgem la serviciile lor?
Tov. Gheorghiu-Dej: Există un ~ingur remorcher, care face 30% din transporturile pe
canal, dar putem avea şi 2, depinde de noi. Noi nu putem aviza numai la posibilităţile şi mijloacele
care le au bandiţii aceştia în mână. Noi o să protestăm. Cred că trebuie pusă chestiunea să se
studieze posibilitatea unei soluţii pentru a face transportul. Ei nu pot să ne împiedice pe noi să
mergem pe canal.
Tov. Chişinevschi: Tovarăşii ne-au sfătuit să fim foarte atenţi.
Tov. Gheorghiu-Dej: Trebuie văzut dacă întreaga cantitate să se transporte cu serviciul
lor sau poate o anumită parte să avem şi noi mijloace de transport.
Chestiunea cu Suedia:
Tov. M. Constantinescu: Din 1946, de la exproprierea fabricii de chibrituri, care
aparţinea unui trust suedez, suedezii în mod practic au rupt relaţiile economice cu noi, în sensul că
în aceşti ani nu s-a exportat nimic din Suedia la noi şi n-au importat nimic de la noi. Printr-un
memoriu în 1949, ei au cerut despăgubiri pentru această expropriere. Din nou la 26 nov. 1951, au
ridicat această problemă şi după unele calculaţii au cerut 5.800.000 dolari, după altele 7.600.000
dolari. S-au purtat discuţii şi au fost întrerupte.
Acum, Bârlădeanu a ridicat problema, că ambasadorul suedez la Moscova se află la Sofia
şi urmează să treacă prin România şi se propune să se reînceapă discuţiuni, fără a ne angaja pentru
o cifră oarecare, ci pentru a vedea care sunt pretenţiile lor şi cum văd problema reluării relaţiilor
economice cu România, urmând ca în cursul discuţiilor să se stabilească o formă elastică care să
permită să se reia relaţiile economice cu Suedia. Pe noi ne-ar interesa din Suedia în special oţelul.
În raportul Ministerului Comerţului Exterior se propune formarea unei comisii din
reprezentanţi ai Ministerului Comerţului Exterior, Ministerului Finanţelor, Ministerului Afacerilor
Externe, care să studieze problema şi să fie împuterniciţi, aşa cum a fost cea care a tratat în
problema Elveţiei.
Tov. Gheorghiu-Dej: Relaţiile între R.P.R. şi Suedia nu sunt mai bune, ba chiar poate
mai proaste decât cu alte ţări capitaliste, în special din Europa Occidentală. Ele s-au înrăutăţit în
urma măsurii luate de noi încă înainte de naţionalizare, prin hotărîrea de a face să înceteze
361
contractul cu chibriturile şi toate obligaţiile care decurgeau de asemenea contracte. A urmat un
schimb de scrisori, proteste. În memorandumul din nou 1951, atrag atenţia că ţările care după
ultimul război mondial au trecut la naţionalizarea sau exproprierea unor bunuri suedeze, toate, cu
excepţia României, nu numai că au recunoscut obligaţia de a îndemniza pe cei interesaţi, dacă au
reglementat prin negocieri sumele de plată. După ce protestează că România nu a făcut acelaşi
lucru, îşi exprimă dorinţa şi interesul de a relua relaţiile de schimb cu R.P.R. Există şi un interes din
partea noastră pentru aceasta.
În Legea naţionalizării există un articol în care noi am imprimat o anumită atitudine în
sensul de a da odată când om avea, despăgubiri şi a face astfel de socoteli, astfel de calcule care să
însemne: ,,N-am să-ţi dau nimic, n-ai să-mi dai nimic! ..."
Cu suedezii, lucrurile sunt mai complexe. Înainte de naţionalizare a fost reziliat contractul
pe anumite motive juridice, pe de altă parte, dacă am crea un precedent că suntem dispuşi să
achităm obligaţiile internaţionale, n-am avea atâta aur cu care să putem acoperi toate potlogăriile
guvernelor burghezo-moşiereşti din trecut.
Întrucât guvernul Suediei e dispus să poarte negocieri cu noi, deoarece a discuta nu costă
bani, depinde cum discutăm şi ce orientare dăm, cred ca să discutăm cu ei în sensul de a exprima
posibilitatea de reluare a schimburilor, de a nu le lega în mod expres aceasta de datoriile R.P.R., de
pretenţiile lor faţă de R.P.R., în acelaşi timp de a nu respinge discuţiile asupra acestui capitol şi de a
da sarcină unei comisiuni care să, examineze în amănunt, să avem o situaţie clară a întreprinderilor
suedeze din R.P.R., a situaţiei lor juridice dinainte de naţionalizare, a stării lor, ce câştiguri au putut
realiza, cum şi-au plătit impozitele, creditele, şi atunci s-ar putea găsi şi propuneri concrete.
Cred că dacă nu va prezenta o sumă prea piperată, ci una mai mică, am putea cădea de
acord să eşalonăm, aşa cum a eşalonat Polonia pe timp de 17 ani plata acestor întreprinderi. Noi
putem eşalona şi pe 20 de ani, putem pune un termen lung, să cădem de acord de a le recunoaşte
ceva dacă aduc dovezi şi contradovezi. Începând discuţii, nu ne angajăm, nici din punct de vedere
politic, nu va pierde nici economia naţională, în schimb va deschide perspectiva unor relaţii de
schimb şi vom răspunde unor împrejurări favorabile schimbului internaţional, pe care americanii
vor să-l încătuşeze.
Deci cred că numai de câştigat vom avea, dacă vom lucra bine. De altfel avem şi
pretenţiile noastre. Avem în Suedia la 3 bănci circa 1 milion şi ceva de coroane suedeze blocate,
avem circa 209360 dolari, apoi avem creanţe faţă de societăţi din Suedia .. ." Cu ce mai datorează
ei, există posibilitatea de a încheia un acord. Ei au încheiat acorduri cu Ungaria, cu R.D. Germană,
cu Bulgaria, Polonia, Uniunea Sovietică.
Deci să dăm în acest spirit directive unei comisii alcătuită din reprezentanţi de la
Ministerul Comerţului Exterior, Ministerul de finanţe şi Ministerul Afacerilor Externe.
Tov. Chişinevschi: Aceasta pentru pregătire. La tratative nu-i nevoie să fie cineva de la
Ministerul Afacerilor Externe.
Tov. Gheorghiu-Dej: Aceasta nu-i un organ de tratative ci de pregătire. De tratative se
ocupă Ministerul Comerţului Exterior Comisia trebuie să cunoască toate aceste probleme. Eu vă
rog să fiţi de acord, şi să dăm dispoziţii să înceapă treaba.
Probabil acest suedeze trimis în mod special pentru a vedea ce posibilităţi sunt. Ei văd că
situaţia economică se agravează, din ce în ce mai mult începe să se simtă lupta pentru pieţe între
parteneri, conjunctura schimbărilor cu sateliţii anglo-americani, inclusiv Anglia, e foarte favorabilă
nouă. Preţurile la principalele produse - maşini, metalurgice, instalaţii, care fac parte din grupa
362
materialelor strategice - sunt în continuă scădere. E o conjunctură cum n-a mai fost aşa favorabilă.
Cu toate că a fost în Statele Unite o grevă a metalurgiştilor foarte serioasă şi care le-a creat mari
dificultăţi însuşi planului de înarmare, aceasta n-a produs nici un fel de efect asupra fenomenului
de continuă scădere a preţurilor. Unele carteluri au început să se desfacă, altele să zvârle din ele
partenerii slabi, concurenţă nu numai între ţări, ci între trusturi într-o ţară şi între concurenţi, cine e
mai tare are posibilităţi mai bune se poate prezenta pe piaţă cu mărfuri mai ieftine şi mai bune,
acela câştigă piaţa. Deci, se observă un fenomen foarte interesant care ne-a creat o conjunctură
favorabilă.
Deci şi Suedia, ca şi Elveţia, sunt direct interesate să găsească soluţia pentru reluarea
schimburilor comerciale cu noi. Şi noi să mergem în întâmpinare în mod pozitiv, având în vedere
în primul rând interesele R.P.R. Sunteţi de acord?
- Biroul Politic este de acord în unanimitate.
Tov. Gheorghiu-Dej: Am o întrebare: Ministerul Comerţului Interior, Direcţia
Preţurilor, a dat o decizie în legătură cu preţurile plafon la fructe şi zarzavaturi. Acestea au fost
aprobate de prezidiu?
Tov. Miron: Au fost văzute în birourile pe ramuri şi în colectiv preţurile au fost stabilite
pe perioade.
Tov. Gheorghiu-Dej: Vroiam să întreb dacă au fost văzute.
Tov. Chivu: Da. Acum au venit altele, care tot au fost aprobate.
Tov. Gheorghiu-Dej: Vreau să mai ridic o chestiune, fără să intrăm în amănunte s-o
discutăm, căci pentru aceasta trebuie un studiu. E vorba de problema evacuărilor. Cred că trebuie
neapărat să reglementăm această chestiune, altfel o să ne pomenim cu toate instituţiile, şi cele
centrale, şi cele regionale, că vor recurge, din lipsă de spaţiu locativ, şi cele regionale, că vor
recurge, din lipsă de spaţiu locativ, la evacuarea de elemente exploatatoare. Şi în noţiunea de
elemente exploatatoare şi duşmănoase poate intra cine vrei şi cine nu vrei.
Eu am oprit şi am atras atenţia celor de la Interne că, consider cele ce s-au petrecut în
Valea Jiului ca un act de provocare. Întâi, n-a fost ales momentul cel mai potrivit: tocmai când se
discută Constituţia ne apucăm să intrăm în casele oamenilor şi le dăm 48 de ore să ia ce pot şi să
plece, fără să se ţină seama cine sunt, fără să se ţină seama că tocmai acum se discută Constituţia
unde se vorbeşte de inviolabilitatea domiciliului, în care ne referim la proprietate. O serie de
prevederi s-au călcat în mod cu totul grosolan şi nepermis. S-au călcat însăşi prevederi din
Constituţie şi legi ale ţării noastre. Şi parcă un făcut, după ce am avut consfătuirea din Valea Jiului
cu minerii, după ce am constatat că şi-a făcut loc un entuziasm şi un interes pentru ridicarea
producţiei şi s-au obţinut rezultate bune, iată că venim cu o măsură care n-a fost ţinută sub
controlul conducerii şi am fost puşi în faţa unui fapt pentru care probabil există vreo hotărîre, dar
trebuie să cercetăm unde a fost emisă. Dar trebuie să rămânem înţeleşi, ori facem o hotărîre în care
precizăm cu toată claritatea lucrurile, ca să nu se poată face decât ce e dat acolo, sau dacă e una de
principiu, când se aplică, să se ştie cum se va aplica în practică. Altfel, riscăm să fim puşi în faţa
unor stări de lucruri care pot avea rezultate proaste.
Apoi trehuie principial de văzut că noi nu putem merge pe linia evacuărilor. Înţeleg, pe
baza unui studiu temeinic, făcut foarte discret, să ţinem evidenţa elementelor foste exploatatoare şi
duşmănoase, să ne lămurim pe cine vizăm în primul rând. Poţi să iei un comerciant şi să-l pui pe
listă că n-are ce căuta în Valea Jiului, sau dacă unul a fost legionar, noi pentru faptele lui avem
organe de stat care-şi desfăşoară activitatea; îl iei, îl loveşti, şi dacă există lege, pe baza legii poţi
să-i confişti clădirea şi poţi găsi fel de fel de soluţii pentru lovirea elementelor speculative, şi acesta
363
e un argument şi o acţiune care o să placă celor mai largi mase ale oamenilor muncii. Dar când iei
din casă oameni, şi încă în modul cum s-a procedat, consider aceasta o aventură.
S-au oprit astfel de evacuări şi trebuie să punem sarcina celor de la Interne care lucrează
pe linia sfaturilor, în special de la Interne şi de la Ministerul Securităţii Statului, să stabilim o
directivă după care să se orienteze şi aceste ministere, pe cine putem evacua, o directivă în
problema evacuărilor, ca să existe un mijloc de orientare pentru organele noastre, ca să nu-şi facă
de capul lor nici Ministerul de Interne, să nu poată nici organele locale de partid sau de stat să-şi
permită a întreprinde iniţiative care după aceea cer mobilizarea organelor de partid pentru liniştirea
lucrurilor, pentru stingerea focului.
Eu aşa calific acţiunea aceasta, ca o acţiune aventuristă, ca o provocare. Ei propun să se
întocmească în privinţa aceasta, pe baza cererilor de evacuare care s-au făcut - pentru că se fac
cereri, sfaturile populare au nevoie să-şi bage procuratura, tot felul de organe şi organizaţii şi
paraorganizaţii se duc peste chiabur şi-l dau afară din casă, câte aspecte nu îmbracă chestiunea
aceasta ...
Sau, putem veni cu propunerea de naţionalizare a tuturor caselor, şi atunci poţi scoate
oricând, dar cu lege, pe baza unei hotărîri.
Ar trebui ca cineva să se ocupe de aceasta, să facă o directivă. A!; propune câţiva tovarăşi
din conducerea partidului să se ocupe de aceasta. Pe cine propuneţi?
Tov. Chişinevschi şi tov. M. Constantinescu: Pe tov. Moghioroş.
Tov. Bodnăraş: Şi pe tov. Coliu.
Tov. Gheorghiu-Dej: Propun pe tov. Coliu şi Drăghici, sub conducerea tov. Moghioroş.
În orice caz, când există chiar hotărîrea de evacuare, până nu are aprobarea de aplicat în practică, să
nu se treacă la acţiune.
Tov. Moghioroş: Noi avem o hotărîre pe care ei au modificat-o. Există un proces verbal ...
Tov. Gheorghiu-Dej: Să-mi aduceţi acest proces-verbal. În chestiunea Văii Jiului a fost
o hotărîre?
Tov. Moghioroş: A fost în general pentru centrele mari.
Tov. Gheorghiu-Dej: Există o divergenţă între Chivu şi Miron cu privire la amplasarea
unui obiectiv important.
Tov. Miron: Problema n-a fost întâi discutată între noi. Am primit materialul şi mi-am
spus părerea mea, şi a ministerului e alta. Trebuie întâi să discutăm.
Tov. Chivu: Noi am mai discutat şi n-am căzut de acord. E vorba de combinatul de azot,
care e şi de explozibili. S-a recomandat să se facă în Moldova. Statul Major este tot pentru
Moldova. Dar trebuie să tragem o conductă de gaz metan până acolo, care e trecută în plan, dar tov.
Miron obiectează că, întrucât construim conducta cu Ungaria, nu mai putem construi în acelaşi
timp şi alta. Dar combinatul e planificat pe 1957, şi până atunci avem ţeavă. Tov. Miron opinează
să fie amplasată în Regiunea Autonomă Maghiară, la Ciuc. Tovarăşii sovietici şi Statul Major
combat această părere. În Ardeal vor fi 4 uzine chimice mari. Eu sunt de acord cu teza tovarăşului
Miron, ca să creăm o bază industrială şi Regiunii Autonome Maghiare. Dar e prevăzut un
combinat textil la Miercurea Ciucului şi altele. Propun ca combinatul (sic!) de azot să se facă în
Moldova.
Tov. Miron: Eu n-am avut prilej să discut că proiectanţii sovietici şi cu tov. Chivu.
Chestiunea e pusă în Biroul Politic fără să mă fi anunţat, să mă fi pregătit asupra problemei. Acum
trebuie să încep din memorie să-i aduc argumente.
Şi în Moldova, baza de întreprinderi e concentrată pe un teren foarte mic. Problema
acestei concentrări e valabilă şi pentru Regiunea Bacău. Între aceste două regiuni, Regiunea
364
Autonomă Maghiară e mai puţin industrială. Combinatul acesta, din punct de vedere al asigurării
cu gaz metan e mai convenabil în Regiunea Autonomă Maghiară.
Eu propun, întrucât noi în cadru organizat n-am discutat cu tov. Chivu, ci mi-a pus-o tot
aşa, în avion ...
Tov. Chivu: Da mi-ai trimis şi în scris.
Tov. Miron: Am trimis la Direcţia Treburilor, şi dtale. ţi-am trimis o copie.
Propun să organizăm azi sau mâine o şedinţă, în care să discutăm şi cu tovarăşii sovieticii ...
Tov. Chivu: Dar ei au plecat, şi au lăsat în scris.
Tov. Miron: Atunci voi discuta cu tov. Chivu.
Tov. Gheorghiu-Dej: Să se întâlnească Miron, Chivu şi Bodnăraş, să hotărască şi să
facă propuneri, şi majoritatea hotărăşte .
...
D.A.N.I.C..fond C.C. al P.C.R. - Cancelarie, dosar 83/1952, f 3-22.
41.1952, septembrie 26. Procesul-verbal şi stenograma şedinţei Biroului Politic al C.C.

al P.M.R. privind: introducerea unor completări la Hotărîrea Partidului din 18 septembrie 1951;
funcţionarea secţiilor politice la S.M. T. şi Gostat; stabilirea datei alegerilor pentru Marea
Adunare Naţională; informare despre pregătirea Congresului Popoarelor pentru Pace (12-19
decembrie 1952, Viena); proiectul de hotărîre al partidului cu privire la întărirea comitetelor
raionale ale partidului şi intensificarea muncii politice la sate; aprobarea componenţei delegaţiei
guvernamentale române, pentru a participa la aniversarea eliberării Republicii Democratice
Germane.

Alexandru Moghioroş, Miron Constantinescu, Gheorghe Apostol, Chivu Stoica, Emil
Bodnăraş şi Constantin Pârvulescu.
Ordinea de zi:
1. Introducerea unor completări în Hotărîrea C.C. al P.M.R. din 18 septembrie 1951.
2. Funcţionarea Secţiilor Politice la S.M.T. şi Gostat.
3. Stabilirea datei alegerilor pentru Marea Adunare Naţională.
4. Informare asupra pregătirii Congresului Popoarelor pentru Pace.
5. Proiectul de Hotărîre a C.C. al P.M.R. cu privire la întărirea comitetelor raionale săteşti
ale partidului şi intensificarea muncii politice de masă la sate.
6. Desemnarea delegaţiei guvernamentale la aniversarea eliberării Germaniei.
1. Biroul Politic aprobă introducerea în Hotărîrea C.C. al P.M.R. din 18 septembrie 1951,
a completărilor arătate în anexă, cu menţiunea de a se explica printr-o scrisoare, comitetelor
regionale, pentru ce a fost necesară introducerea acestor completări.
2. Biroul Politic este de acord ca în completările la Hotărîrea C.C. al P.M.R. din
18 septembrie 1951, să se menţioneze înfiinţarea Direcţiei Politice la Ministerul Gospodăriilor de
Stat şi a Secţiilor Politice la gospodăriile de stat.
365
Secţia Agrară a C.C. al P.M.R. va întocmi regulamentele de funcţionare a Secţiilor
Politice la S.M.T., şi Gostat şi le va supune Secretariatului C.C. spre aprobare.
3. Biroul Politic primeşte proiectul de decret al Prezidiului Marii Adunări Naţionale, prin
care se stabileşte data alegerilor pentru Marea Adunare Naţională, la 30 noiembrie 1952.
4. Biroul Politic:
a) apreciază că recomandaţiile făcute în şedinţa ţinută la Praga în legătură cu pregătirea
Congresului Popoarelor pentru Pace constituie indicaţii importante pentru munca comitetelor de
luptă pentru pace din ţara noastră;
b) dă sarcină Secţiei de Propagandă şi Agitaţie a C.C. al P.M.R. să întocmească un
proiect de directivă a Biroului Politic, asupra modului cum trebuie să se desfăşoare activitatea
comitetelor de luptă pentru pace;
c) stabileşte ca informarea să fie adusă la cunoştinţa membrilor C.C. al P.M.R.
5. Biroul Politic aprobă proiectul de hol.ărîre a C.C. al P.M.R. cu privire la întărirea
comitetelor raionale săteşti ale partidului şi intensificarea muncii politice de masă la sate, cu
menţiunea de a se introduce în text propunerile de îmbunătăţire.
6. Biroul Politic hotărăşte ca delegaţia guvernamentală a R.P.R. la sărbătorirea eliberării
R.D. Germane să fie formată din:
1. Tov. Miron Constantinescu - şeful delegaţiei
2. Tov. g-ral. Ştefănescu Gheorghe
3. Tov. Rusu Ichim
4. Tov. Mikan Rudolf.
ss. Gheorghe Gheorghiu-Dej ss. Petre Borilă

ss. Alexandru Moghioroş ss. Chivu Stoica
ss. Iosif Chişinevschi ss. Miron Constantinescu
ss. Gheorghe Apostol ss Constantin Pârvulescu
ss. Emil Bodnăraş
Stenograma
Alexandru Moghioroş, Miron Constantinescu, Gheorghe Apostol, Chivu Stoica, Emil
Tov. Gheorghiu-Dej: Sunt câteva probleme pentru ordinea de zi a şedinţei Biroului

Politic care vor trebui scurt examinate şi luate hol.ărîri.
I. Cu privire la unele completări la Hotărîrea C.C. din 18 septembrie 1951.
2. Înfiinţarea Secţiilor Politice la S.M.T. şi O.AS.
Tov. Chişinevschi: Şi Congresul pentru Pace şi decretul pentru fixarea datei alegerilor.
Tov. Moghioroş: Şi schema raioanelor.
Tov. Gheorghiu-Dej: În ce priveşte completările la Hotărîrea din 18 septembrie 1951.
Eu am studiat materialul şi am avut unele observaţii şi propuneri de a însoţi această completare la
hotărîrea C.C., de o scrisoare a C.C. prin care să arătăm de ce venim cu această completare, pentru
a lămuri comitetele regionale, raionale, organizaţiile de partid, asupra cauzelor care ne determină să
366
completăm Hotărîrea din 18 septembrie şi atragem atenţia asupra importanţei conţinutului
completărilor ce se fac. Este vorba de a da în întregime răspunderea comitetelor regionale, raionale
etc. cu privire la înfiinţarea de noi G.A.C. şi întovărăşiri, cu privire la desfăşurarea muncii de
întărire organizatorică, economică a G.A.C. existente şi celor care vor mai fi înfiinţate.
Dacă sunteţi de părere, putem să citim textul completării până ce vine textul scrisorii care
este la bătut la maşină. (Citeşte completarea la hotărîre).
Să nu enumerăm regiunile producătoare de plante industriale, ca să nu le limităm, de
aceea indicarea regiunilor se face în mod separat.
Va trebui pus la dispoziţia oamenilor şi material, nu numai în general, dar material bazat
pe experienţa acumulată până acum în construcţia colhozurilor şi întovărăşirilor, ce greşeli am
făcut, de ce trebuie să se păzească activiştii, şi ce a fost bine.
Tov. Bodnăraş: Unde se vorbeşte de planul forţelor de muncă şi de fondurile de salarii
necesare, să se precizeze că e vorba de tehnicienii cadastrali.
Tov. Moghioroş: Sunt o mulţime de instrucţiuni pe linia Secţiei Agrare şi pe linie de stat,
care se anulează.
Tov. Bodnăraş: Cele de stat trebuie anulate pe bază de document de stat.
La maşinile agricole de ce spunem ,,remorcate"?
Tov. Gheorghiu-Dej: Este vorba de tot felul de maşini.
Tov. Moghioroş: Avem tractoare şi n-au ce să tragă.
Tov. Gheorghiu-Dej: În legătură cu parcul existent de tractoare şi maşini agricole, la
analiza în ce priveşte gradul lor de folosinţă, se constată printre altele o lipsă foarte serioasă la
maşini altele decât plugul şi tractorul. Aceasta face ca tractorul să nu fie folosit din plin, creează şi
alte dificultăţi. Sunt munci unde se presupun braţe de muncă foarte numeroase, din lipsa acestor
braţe sunt pierderi mari în economie şi nici n-a constituit o preocupare pentru organele competente
chemate să rezolve în mod judicios această problemă, de a mecaniza, de a merge proporţional cu
acestea şi cu alte maşini, şi se pune deci această sarcină.
Tov. Bodnăraş: Eu aş propune că în loc de ,,remorcate" să spunem „maşini agricole de
tot felul".
Tov. Chişinevschi: Chestiunea se poate pune şi aşa şi aşa. Mă gândesc dacă este bine să
luăm o hotărîre de modificare a unei hotărîri. A trecut un an, partidul s-a întărit şi unele puncte din
hotărîrea din septembrie sunt depăşite, poate să fie o nouă hotărîre care să pună problema cu privire
la constituirea G.A.C.
Tov. Gheorghiu-Dej: Nu sunt modificări, ci completări.
Tov. Bodnăraş: Atunci tratează două hotărîri aceeaşi problemă.
Tov. Chişinevschi: Poate să fie şi zeci de hotărîri, cresc problemele. Poate să fie o
hotărîre limitativă la 2 puncte, sau Hotărîrea Biroului Politic în legătură cu Hotărîrea din
septembrie care extinde câmpul de influenţă al hotărîrii din septembrie.
Tov. Gheorghiu-Dej: Este tot aşa spus, este o completare la Hotărîrea din septembrie.
Atunci, deşi s-a ridicat problema de a se da comitetelor regionale răspunderea, n-a fost posibil, şi
au răspuns cei care aveau răspunderea directă şi n-a fost prevăzut în hotărîre; mai mult, se menţinea
hotărîrea veche de a da aprobare de sus. Aşa că trebuie să scoţi din hotărîre acel lucru şi să
introduci acesta.
Tov. Chişinevschi: Atunci nu este vorba de completare, ci de modificare.
Tov. Gheorghiu-Dej: Se spune că ce este contrar, se anulează.
Tov. Moghioroş: Rezultă acest lucru, fără să spui. Se uzează a se aduce modificări la
hotărîri, sau completări. Este aici o hotărîre sovietică în legătură cu S.M.T.
367
Tov. Chişinevschi: Dare vorba de statut.
Tov. Borilă: Să fie aşa cume propus, cu completări. Adică rămâne ce am avut, ca bază,
retipărim cu adăugirile şi au oamenii o singură broşură.
Tov. Gheorghiu-Dej: Da şi hotărirea din 18 septembrie a fost urmare a întoarcerii
noastre din Moscova şi trata probleme de politică mari. De aceea o completare la această hotărire
face ca Hotărirea din Septembrie să fie baza, ea exprimă linia partidului, îndreptarea liniei
partidului, critică. Aceasta nu este chestie de statut, ci de practică. Este mai practic să dăm
răspundere comitetelor regionale, raionale, decât să menţinem starea de lucruri vechi de constituire
care e o frână.
Tov. Chişinevschi: Ejust.
Tov. Gheorghiu-Dej: Dacă Biroul Politic va considera că este bine să dăm o hotărîre, o
să dăm o hotărire, dar m-am gândit că e mai bine să nu venim cu o hotărire specială.
Tov. Pârvulescu: Este bine să rămână cu aceste completări.
Tov. Chivu: Şi eu sunt de aceeaşi părere.
Tov. Moghioroş: În hotărirea din 18 septembrie este linia partidului, îngrădirea
răspunderii comitetelor regionale a devenit o frână, şi o directivă sau instrucţiuni nu poate să
anuleze aceste pasaje. Principial este just să fie o hotărire a Biroului Politic care completează
hotărirea având în vedere necesitatea.
Tov. M. Constantinescu: Analizând aceste completări, reies 3 lucruri principale:
1. sarcina comitetelor regionale şi raionale în privinţa gospodăriilor agricole colective şi a
întovărăşirilor, 2. chestiunea cadastrării, 3. chestiunea mecanizării.
Această hotărîre modifică cu ceva linia exprimată în Hotărirea din 18 septembrie? După
părerea mea nu modifică linia. Linia rămâne aceea stabilită în Hotărîrea din 18 septembrie 1951.
Deci, în acest sens consider că hotărirea, care după rezoluţia din 3-5 martie e cea mai importantă pe
care o avem în ce priveşte transformarea socialistă a agriculturii, este cea din 18 septembrie 1951 şi
n-ar fi potrivit să diminuăm importanţa ei, s-o punem în umbră ci să ne concentrăm asupra
acesteia.
Consider că poate fi luată această hotărire de completare care şi ea are legalitatea unei
hotărîri a Biroului Politic, dar nu trasează o nouă linie, ci numai anumite directive în privinţa
aplicări practice.
Tov. Chivu: Principial sunt de acord cu completarea la hotărîre.
Tov. Gheorghiu-Dej: De altfel nici tov. Chişinevschi nu e prea contra.
Tov. Chişinevschi: Pun problema pur organizatoric. Este clar că Hotărirea din
18 septembrie rămâne hotărirea esenţială. Mi se pare că ar fi fost mai just o directivă în legătură cu
aplicarea Hotărîrii din 18 septembrie.
Tov. Gheorghiu-Dej: Eu cred că ar fi greşit să spunem directive în legătură cu aplicarea
Hotărîrii din 18 septembrie pentru că o hotărire a Biroului Politic nu poate fi altfel aplicată decât
cum este hotărirea aceea. Într-o hotărîre nu pot fi făcute schimbări fără o hotărire a Biroului Politic.
Noi textul acesta ne hotărîm să-l adăugăm la Hotărîrea din 18 septembrie, va face parte
integrantă şi atunci activistul nu se mai referă la o altă hotărire, ci este Hotărîrea din 18 septembrie.
Cu completările care au survenit, unde se precizează că comitetele (sic!) regionale, raionale le
revine sarcina de a desfăşura întreaga muncă, de a aproba ele crearea de noi G.A.C. din cutare şi
cutare motiv.
Tov. Chişinevschi: Bine.
Tov. Gheorghiu-Dej: Deci Biroul Politic aprobă această formă.
Acum să vedem în ce priveşte conţinutul.
368
Tov. Chivu: La pag. 2 se spune că se propune înzestrarea G.A.C. cu suprafeţe de teren,
ceea ce înseamnă că le dăm în proprietate. Să spunem mai bine „spre folosinţă".
Tov. Gheorghiu-Dej: Ejustăobservaţia.
Tov. Chivu: La sarcinile pentru S.M.T. să fie nu numai organizarea de ateliere de
reparare, ci şi a pieselor de schimb, să punem şi grija pentru a întreţine maşinile.
Tov. Apostol: Problema pieselor de schimb e foarte importantă. Ministerul Metalurgiei
nu-şi îndeplineşte sarcinile.
Tov. Gheorghiu-Dej: Să nu discutăm acum asta, pentru că nici Ministerul Agriculturii şi
nici organele în subordine care administrează aceste maşini pe care statul le pune la dispoziţie, nu
le folosesc cum trebuie. Este o problemă foarte serioasă cea ridicată de tov. Apostol şi care va cere
câteva măsuri corespunzătoare situaţiei grele în care ne găsim datorită păcătoşilor din trecut.
Practic maşinile se duc la cimitir şi formează masă de maşini care stau. Atelierele mecanice nu sunt
ateliere mecanice, S.M.T. nu sunt echipate şi nu avem o evidenţă clară şi precisă, mai e şi problema
cadrelor, a normelor de lucru, un grup de probleme. Nu există aici necunoscute. Poate exista
probleme recunoscute pentru cei care au avut răspunderea înainte. Pentru noi, nu pot exista. Va
trebui să se facă o analiză a acestui sector. Problema mecanizării este privită uşuratic şi nu este
înţeleasă suficient, va trebui practic înţeleasă şi concret, precis stabilit, prevăzut mersul nostru
înainte, să vedem tractoarele, maşinile agricole de unde le luăm, cum le facem, cine şi cum le va
folosi. Piesele de schimb se consumă la noi într-un mod catastrofal. Dovada că putem să lichidăm
acest pericol mare în care se găseşte parcul de tractoare şi maşini agricole, sunt acele ateliere
mecanice care funcţionează bine. Este destul să aruncăm o privire să vedem de ce merg bine ca să
îndreptăm şi celelalte. Sigur, Ministerul Metalurgiei trebuie să dea un sprijin efectiv, nu să trimită
numai tractoare şi pluguri şi nu suficiente, ci şi celelalte maşini, proporţional cu tractoarele şi chiar
de câteva ori mai mult.
Propun ca această problemă să fie analizată, întrucât a fost ridicată în şedinţă, tov.
Apostol şi Chivu sub conducerea lor, să alcătuiască un colectiv din cei mai buni tehnicieni cu tot ce
ţine de centrele mecanice, cadre, salarizare, organizare etc. şi S.M.T. Problema G.A.S. e iară.şi o
problemă care trebuie privită ca o problemă distinctă, deşi face parte din aceasta. Aici sunt şi alte
probleme. Pentru G.A.S. să se formeze un colectiv special care se concentrează pe 3 linii şi în
15 zile, o lună, putem avea o situaţie clară. Practic să faceţi acest lucru.
Tov. Apostol: Aţi dat această sarcină şi lucrarea e aproape gata.
Tov. Gheorghiu-Dej: Să faceţi împreună cu Metalurgia pentru că nu aveţi oameni
suficienţi. Alte observaţii sunt? (Nu). Eu sunt de acord cu observaţia tov. Chivu în ce priveşte
cuvântul ,,înzestrările", să zicem în schimb ,,în folosinţă".
La punctul c) să nu spunem ,,maşini remorcate", deşi este un termen tehnic care se
foloseşte, însă să spunem" cu tot felul de maşini agricole.
La punctul b) în loc de „a înzestra" să spunem „a dota".
Tov. M. Constantinescu: ,,va completa dotarea".
Tov. Gheorghiu-Dej: Cred că nu e suficient „va completa dotarea", va trebui să
folosească ce au acum complet şi abia pe baza aceasta se va completa dotarea. Este mai bine,
pentru că altfel se pune accentul pe dotare. Aceste ateliere mecanice trebuie să devină mici
întreprinderi care să lucreze chiar şi în schimburi.
Tov. M. Constantinescu: Deci organizarea completă a utilajului existent şi completarea
dotării.
Tov. Gheorghiu-Dej: Pentru folosirea completă a utilajului existent.
Tov. Chişinevschi: Asta este în Hotărîrea din 18 sept. Să spunem numai ce nu este.
369
Tov. Gheorghiu-Dej: Ideile acestea dacă nu sunt acolo să le punem aici, trebuie văzut
textul.
În ce priveşte tehnicienii şi specialiştii, eu nu spun dacă aceasta să formeze obiectul unei
hotărui.
Altfel putem să considerăm aprobat? (Toţi tovarăşii sunt de acord).
Iată proiectul de scrisoare. Întrucât trebuie înţeles jos pentru ce venim cu aceste
completări, este nevoie de o scrisoare, ca să fie instructiv (citeşte).
Va trebui îmbunătăţit, nu merge aşa.
Tov. M. Constantinescu: Nu este la nivelul unei scrisori a C.C. Este mai mult un istoric.
Tov. Gheorghiu-Dej: Ideile care vor să stea la baza acestei scrisori către comitetele
regionale şi raionale vor trebui să fie următoarele:
În primul rând o scurtă explicare de ce venim cu această completare. A fost necesară acea
comisiune în aplicarea Hotăruii din 3-5 martie de creare a O.AC.? Atunci, conducerea partidului a
considerat necesară o asemenea comisiune. Imediat ce însă numărul de O.AC. a început să
crească, această comisiune era imposibil să cuprindă munca. Pe de o parte, această comisiune lucra
peste capul comitetelor regionale, comitetele regionale şi raionale erau mai mult nişte simpli
executanţi, erau izolate, se lucra de cele mai multe ori cu oameni desemnaţi şi cu regulă generală
aceştia aveau legătură directă cu această comisiune. Ulterior au trecut la Secţia Agrară şi lucrau cu
Ministerul Agriculturii mână în mână şi se ascundeau unul în spatele celuilalt. Practic a continuat
cu metodele şi formele vechi de organizare a O.AC., ceea ce a dus la demobilizarea comitetelor
regionale, la izolarea lor. Aceasta pornea dintr-o subapreciere a capacităţii comitetelor regionale şi
raionale în ce priveşte realizarea sarcinilor trasate de Plenara din 3-5 martie. De fapt se ocupau
câţiva oameni, comitetele regionale şi raionale practic spuneau că cutare se ocupă, primesc
directive de la Secţia Agrară, care deviase în organ de directivă contrar funcţiei sale de aparat al
C.C. Au ajuns acolo că peste capul C.C. şi împotriva hotăruilor C.C. au început să introducă o altă
linie în activitatea de construcţie a gospodăriilor colective.
Deci pentru cele câteva O.AC. model a fost necesară o comisiune, dar când şi-a
îndeplinit rolul şi G.A.C. au început să devină mai largi, nu mai era vorba de câteva gospodării
colective-model, ci începuse numărul lor să crească. Problema a fost ridicată în conducerea
partidului că nu mai merge şi trebuie dată răspundere comitetelor regionale. Nu s-a acceptat, ele
s-au dezinteresat, s-au demobilizat, s-a trecut la Secţia Agrară şi de aici o serie de propuneri ale
Secţiei de a avea altă funcţie decât celelalte Secţii.
Toate acestea trebuie să le spunem dând interpretare perioadei corespunzătoare. Că
această comisiune a fost necesară până la un anumit punct, că de aici nu mai era posibilă
cuprinderea muncii, era o muncă sectară, trebuia să ducă în mod fatal la birocratizare, la umflarea
aparatului, la metode administrative de lucru şi nu politice, porneau dintr-o subapreciere a
organizaţiilor de partid.
În felul acesta ar trebui făcut un istoric nu prea lung şi de arătat că având în vedere
importanţa Hotăruii C.C., C.C. a alcătuit o comisiune. De ce această comisiune? Pentru cele câteva
O.AC. - model penin! a face primii paşi şi în acest timp comitetele regionale, raionale etc. au
desemnat unii tovi care aveau legătură cu această comisiune dar nu în întregime comitetele
regionale s-au ocupat permanent, ca o datorie a lor, pentru aplicarea Hotăririi din 3-5 martie, au
considerat că este sarcina comisiei.
Problema trebuie tratată din punct de vedere politic în scrisoare ca să fie instructivă
pentru membrii de partid, să înveţe din lucrul acesta.
370
Trebuie arătate consecinţele acestei politici a Anei, că ea de fapt, pornind dintr-o
subapreciere, a izolat organizaţiile de partid.
Tov. Borilă: Trebuie pomenit aici şi de Ministerul Agriculturii.
Tov. Gheorghiu-Dej: În linii generale materialul trebuie îmbunătăţit, să fie o scrisoare
politică în care explicăm pentru ce venim aceste completări, explicând, neapărat trebuie să vorbim
de ceea ce s-a tăcut şi de ce.
Tov. Chişinevschi: Scrisoarea trebuie refăcută. Eu cred că nu punem Hotărîrea Biroului
Politic, ci Hotărîrea C.C., pentru că nu putem spune că Biroul Politic modifică Hotărîrea C.C.
Comisia aceasta şi Secţia Agrară au avut aceleaşi metode de lucru. Trebuie să punem deviatorii de
dreapta.
Tov. Gheorghiu-Dej: Deci trebuie puse ideile esenţiale, de întocmit cadrul scrisorii în
mod cronologic aşa cum s-au petrecut lucrurile. A avut partidul totuşi succese în această muncă?
Trebuie spus lucrul acesta, să nu iasă din scrisoare că a avut succese şi totuşi sunt aceste lipsuri, să
nu apară contradicţii, să nu slăbească importanţa lucrului.
Eu aşa cred, că a fost necesară o comisiune centrală alcătuită din membri ai C.C. şi din
activişti ai C.C. pentru primele începuturi, întrucât erau primii paşi tăcuţi de partidul nostru în
aplicarea Hotărîrii din 3-5 martie. Era un organ vremelnic această comisiune. A fost necesară? A
fost necesară. De ce a fost necesară? Când a devenit ea inutilă? A venit un moment când ea a
devenit inutilă, atunci când numărul G.A.C. a început să crească şi a început să crească şi
birocratismul acestei comisii, nu se mai putea continua. Afară de aceasta, treptat, comisia, peste
capul directivelor C.C. - aceasta trebuie subliniat - a izolat comitetele regionale şi raionale folosind
în activitatea sa membri de partid desemnaţi de către aceste organe şi care erau legaţi într-un mod
direct cu această comisie. Când a fost desfiinţată comisia, sarcinile ei au trecut la Secţia Agrară a
C.C. care lucra mână în mână cu Ministerul Agriculturii. Era greu de stabilit o răspundere, unde
răspundea Ministerul Agriculturii şi unde răspundea Secţia, pentru că totdeauna Ministerul
Agriculturii se ascundea în dosul Secţiei Agrare şi invers. Practic a trebuit să luăm de păr pe
amândoi.
Întrucât aceasta este munca lui Ana împotriva directivelor şi a liniei C.C., ea a continuat
să aplice aceste metode sectariste, birocratice, prin măsuri administrative, care însemnau de fapt
înlăturarea comitetelor regionale şi raionale de la obligaţia de a aplica în practică linia sau Hotărîrea
din 3-5 martie, le izola. Politica aceasta în fapt dezarma comitetele regionale, le demobiliza prin
aceasta. Altfel, dacă n-ar fi aplicat această linie, experienţa comitetelor regionale şi raionale ar fi
fost şi mai mare. Aceasta pornea dintr-o subapreciere a comitetelor regionale şi de fapt a
organizaţiilor de partid - şi aici trebuie tăcută o trecere frumoasă - care cu toate acestea a fost
principala forţă care a dus munca politică de mase. Deci, împotriva realităţii, împotriva faptului că
organizaţiile de partid, c:omitetele raionale şi regionale se dovedeau a fi la înălţimea sarcinilor lor în
aplicarea Hotărîrii din 3-5 martie, Ana totuşi menţinea această metodă şi fonnă care a dăunat până
la demascarea ei, până la schimbarea în urma Hotărîrii C.C. de a scoate pe deviatori şi a lua măsuri
de îndreptare. Aceasta este una din măsurile de îndreptare, de a da comitetelor regionale această
sarcină şi explicăm de ce venim cu această măsură, că aceasta înseamnă a muta centrul de greutate
al răspunderii în munca de organizare, politică şi organizatorică, de creare a G.A.C. şi
întovărăşirilor, pe comitetele regionale, raionale, această înaltă răspundere etc.
Cam aceasta ar fi cadrul şi ideile ce trebuie să le conţină scrisoarea adresată comitetelor
regionale şi raionale şi să fie îmbunătăţită scrisoarea. Ea conţine câteva lucruri bune.
Să fie o scrisoare politică şi la nivelul sarcinilor ce se dau.
371
Trecem la problema a doua. Proiect de hotărîre a C.C. P.M.R. şi a Consiliului de Miniştri
privind introducerea secţiilor politice în O.AS. şi în S.M.T., pregătiţi de tov. Apostol.
Acest proiect de hotărîre are 14 pagini din care aproape 7 se ocupă cu literatura bogată
care trebuie redus la o singură pagină sau maximum 2. Trebuie foarte scurt pus: 1. ce ne obligă să
înfiinţăm secţiile politice, 2. ce sunt ele şi ce trebuie să fie, 3. ce sarcini principale să aibă ca să
pună ordine la S.M.T.
În cele două pagini trebuie vorbit de păcătoşeniile principale de la S.M.T. şi O.AS. şi
toate centrele mecanice legat de sarcini, perspectivele muncii partidului în construcţia socialismului
la sate. Ce constată C.C.? La S.M.T. un grup de neajunsuri care pun în pericol însuşi parcul nostru
de tractoare şi maşini agricole. Mai constată defecţiuni în organizarea, folosirea lor etc., lipsă de
cadre, de pregătire temeinică a cadrelor etc. Trebuie grupate.
Şi trebuie arătat clar ce trebuie să facă secţia politică din O.AS. şi ce trebuie să facă cea din
S.M.T. Pui titlu: ,,Sarcinile secţiilor politice S.M.T. şi O.AS.", şi apoi înşiri ce face cea de la SMT şi
cea de la OAS. Să descoperim hoţii, să punem ordine, să facem gospodării model din OAS, exemple
pentru ţăranii muncitori bune, nu proaste, ca într-un termen de un an gospodăriile să zbârnâie, să nu
avem atâtea nerentabile, ci mai puţine. Dar dacă dai atâtea sarcini cât sunt aici ... Trebuie precis spus:
nu ne întindem mai mult decât putem. Să mobilizeze membrii de partid, activul în jurul membrilor de
partid utemişti, ce sarcini au ei etc. cum să colaboreze cu cei de la sfat, cu comitetul raional. Şi tov.
Moghioroş are un material în legătură cu secţiile politice, este foarte bun, să ne orientăm după el, însă
să nu cumva să uităm păcătoşeniile, să ne uităm în fiecare gospodărie şi să vedem ce defecţiuni are şi
pentru înlăturarea lor să creăm aceste secţii. Iar celor de la S.M.T. cred că trebuie să le dăm în afară de
sarcina care o au pentru a face ca aceste măsuri să fie folosită cum trebuie, sarcina ca această pârghie
să fie într-adevăr pârghie. Ele sunt acelea care vin în contact cu ţăranii muncitori, duc muncă în
rândurile ţărănimii muncitoare, sarcini pentru educarea lor proprie şi sarcini în ce priveşte munca
politică în rândurile ţăranilor muncitori, în colaborare cu organizaţia de partid, răspunzând în sus.
Aici în material sunt confuzii destule, sunt băgaţi şi cei de la O.AS. şi de la S.M.T.
într-un loc, lucrurile trebuie bine compartimentate şi precise. Materialul nu este pregătit pentru
şedinţa Biroului Politic. Eu aş propune să se mai vadă această hotărîre.
Tov. Moghioroş: Noi avem o hotărîre a C.C. în problema S.M.T., cu înfiinţarea secţiilor
politice, n-avem hotărîre în ce priveşte secţiile politice la O.AS. Nu s-a aplicat, pentru că s-a dat să
se facă regulamentul.
Tov. Chişinevschi: Trebuie extinsă hotărîrea la O.AS. şi făcut regulamentul.
Tov. Gheorghiu-Dej: Regulamentul de funcţionare separat pentru S.M.T. şi separat
pentru O.AS. Dacă se poate aduce o hotărîre mai bună, pentru aceasta a fost făcută în perioada
când era Ana şi ea, cu toate observaţiile, a mai strecurat probleme, aş ruga să se studieze materialul.
Tov. Moghioroş: Hotărîrea este luată pe principiile U.R.S.S. (Citeşte hotărîrea pentru
întocmirea regulamentului).
Tov. Gheorghiu-Dej: În completarea la Hotărîrea din 18 septembrie să spunem de
înfiinţarea în principiu a secţiei politice la O.AS. şi să punem sarcina de întocmire a
regulamentului.
Tov. Moghioroş: Regulamentul S.M.T. a fost de câteva ori la Biroul Organizatoric, dar a
fost respins.
Tov. Gheorghiu-Dej: Suntem de acord deci ca în completarea Hotărîrii din 18 sept. să
se menţioneze despre înfiinţarea secţiilor politice la S.M.T. şi să se includă înfiinţarea secţiilor
politice la OAS, principial, şi se va face un regulament în care vom spune sarcinile. De acord?
372
Tov. Moghioroş: Să dăm drumul la Secţiile politice la S.M.T. Nu putem încadra toate
cadrele deodată.
Tov. Gheorghiu-Dej: Să facem atunci aşa. Întâi regulamentul pentru S.M.T., şi în
completări punem totuşi şi problema O.AS. ca să le aprobe Biroul Politic.
Tov. Chişinevschi: În legătură cu data alegerilor, mâine dăm drumul la decret. (Citeşte).
La circumscripţiile electorale era o greutate, pentru că nu toate cuprind un raion şi atunci cele care
nu cuprind, propunem să poarte anumite numere, fie de localităţi, fie de personalităţi. Se poate da
drumul?
Tov. Gheorghiu-Dej: Ce ziceţi? (Tovarăşii sunt de acord). Dăm drumul.
Tov. Chişinevschi: A fost o şedinţă la 22 septembrie la Praga pentru pregătirea tehnică a
Congresului Păcii. S-au constatat o serie de greşeli, Congresul Popoarelor pentru Apărarea Păcii nu
este tot una cu comitetele de luptă pentru apărarea păcii, această mişcare este baza acestui Congres,
este şira spinării, fără aceasta nu poate fi convocat, dar întrucât accentul se pune pe câştigarea
celeilalte jumătăţi a omenirii care nu este convinsă de necesitatea luptei, s-a recomandat să nu se
pomenească o serie de formule, să nu fie o avalanşă propagandistă, să fie supleţe. Fiecare ţară are
propaganda pentru limbi străine s-o facă cu inteligenţă, fără înjurături la adresa apusului. A fost
criticată foarte ascuţit propaganda pentru congres de la radioul polonez şi ceh, ca brutală, lipsită de
supleţe, - la fel şi emisiunea Comitetului Sovietic pentru Apărarea Păcii din Moscova. S-a
recomandat să se instituie emisiunea în limbi străine pentru pace complet separat de emisiunile
politice, să nu conţină propagandă pentru regimul de democraţie populară, să nu facă comparaţie
dintre viaţa noastră şi cea din apus, să dea lucruri uşoare, plăcute, să introducă articole bine alese,
au arătat că contează calitatea nu cantitatea (Citeşte).
Acest material este o informare asupra celor stabilite acolo, poate fi luat ca bază.
Tov. Gheorghiu-Dej: Putem să-l luăm ca bază în orientarea activităţii noastre pentru a
da o bază mai largă acţiunii pentru pace. Se observă şi la noi acelaşi fenomen de îngustime; sunt
mulţi intelectuali care nu iubesc regimul, însă pentru pace merg. Trebuie şi un limbaj adecvat.
Eu consider că de foarte mare însemnătate sunt aceste indicaţii pentru noi, chiar pentru
însuşi regimul nostru.
Tov. Moghioroş şi tov. Chişinevschi: Foarte just.
Tov. Gheorghiu-Dej: Şi cred că n-ar strica să se întocmească o directivă a Biroului
Politic, internă, privitoare la activitatea de viitor a comitetelor de luptă pentru pace, cu propuneri
concrete. E necesară instruirea regiunilor altfel degeaba punem problema în Biroul Politic dacă jos
oamenii nu sunt lămuriţi. Cred că n-ar strica acest raport să fie trimis spre informare comitetelor
regionale şi raionale.
Tov. Bodnăraş: În formă corespunzătoare.
Tov. Gheorghiu-Dej: Sub formă de informare şi apoi directive cu sarc1ru pentru
organizaţiile de partid şi date şi unele exemple, să fie o parte critică şi să nu se limiteze numai la
comitetele regionale, ci cred că trebuie să se refere ca o lipsă în munca noastră şi a comitetelor de
luptă pentru pace şi organizaţii de partid. Sunt numeroase cazurile când cu toate dispoziţiile care
s-au dat de exemplu popii, au fost fotografiaţi, ca apoi să fie goniţi în unele locuri, în loc să se
înţeleagă ce importanţă are pentru noi în special clerul ortodox, ne mai vorbind şi de celelalte culte,
mozaic, catolic, evanghelic. Se pot ajuta unele personalităţi să avem atenţie faţă de ei. Ar fi mare
lucru şi pentru regimul nostru, nu le cerem să laude regimul, dar îi întrebăm: ,,sunteţi pentru pace?"
Nu să stea formal, ci să desfăşoare asemenea muncă, încât oamenii să se manifeste public. Este una
când se manifestă un membru al Biroului Politic şi alta când vine un Galaction sau din ăştia. Aici
tov. Borilă are problema cu cultele.
373
Tov. Bodnăraş: Să vorbească în predici.
Tov. Gheorghiu-Dej: Nu numai în predici, să fie luate în considerare diferite pături care,
deşi nu sunt devotate regimului, dar pot fi pentru pace.
Tov. Bodnăraş: În provincie pensionari cu suprafaţă nu sunt utilizaţi.
Tov. Gheorghiu-Dej: Informaţia aceasta ar trebui să fie adusă la cunoştinţa C.C. fără
social-democraţi şi elemente suspecte. Este absolut necesar să fie strânşi şi într-o şedinţă la care să
ia parte 1-2 membri ai Biroului Politic. Dacă tov. Chişinevschi şi Moghioroş nu pot, atunci
altcineva să aducă informaţia la cunoştinţa lor şi să arate, pe baza directivelor, să fie şi directivele.
După membrii C.C. vor trebui mobilizate şi comitetele regionale, cu cât mai repede cu atât mai
bine.
Tov. Moghioroş: Am trimis membrilor Biroului Politic un proiect de hotărire în legătură
cu schemele de organizare ale comitetelor raionale, ca să facă observaţii.
Tov. Gheorghiu-Dej: Cred că nu e nevoie să punem în Biroul Politic; dacă cu principiul
suntem de acord să le întărim, atunci să le întărim. Să fie făcute propuneri concrete şi dacă aveţi
vreo observaţie la text comunicaţi tovarăşului Moghioroş şi să-i dăm drumul.
Tov. Moghioroş: Secretarii regionali ne întreabă ce facem cu pământurile părăsite.
Tov. Apostol: Noi am îmbunătăţit materialul.
Tov. Gheorghiu-Dej: Trebuie trimis membrilor Biroului Politic. Eu am atras atenţia
numai asupra unor aspecte, ca să nu ne pomenim în perioada de deschiaburire, este foarte
periculos. Vă propun să citiţi proiectul de hotărire şi să vă faceţi observaţiile.
Atrag atenţia asupra câtorva aspecte. Să vă gândiţi să împiedicăm posibilitatea de a
încuraja anumite tendinţe de jos care merg pe linia lichidării forţate a chiaburimii, care întâmpină
favorabil dorinţa unei părţi a chiaburimii de a se sustrage politicii de îngrădire a partidului. În
politica de îngrădire trebuie înţeleasă şi obligaţia pentru chiaburi de a produce cereale-marfă, de
a-şi cultiva pământul. Există această tendinţă şi la chiaburi, la o parte, nu mare cred, încurajată în
ultima vreme fie de măsurile care au fost luate împotriva lor cu diverse pricini, fie de propaganda
din afară că o să vină război şi că o să ia înapoi pământul, aşa că acum pot să-l dea.
În al doilea rând, în ce priveşte pe funcţionari, muncitori, la care se referă de fapt
hotărirea, anumite categorii de oameni care nu pot lucra, nu putem, să-i silim pe muncitori care au
1-2 ga, să-i trimitem înapoi în sat. El nu poate să dea pământul în arendă după lege, el este
muncitor în fabrică, îl obligăm să-l lucreze şi el nu poate, are o serie de dificultăţi. Nu putem să-i
obligăm pe salariaţii din câmpul muncii să dea pământul statului, pentru că ar echivala cu o
atingere a proprietăţii private asupra pământului, deci o încălcare a Constituţiei. Vă atrag atenţia să
observaţi acest aspect, să nu ajungem acolo şi nu numai prin formulări, dar să ţinem seama şi de
nivelul oamenilor din jos, căci ei or să aplice hotărîrea. Pe de altă parte, trebuie dusă anumită
muncă printre muncitori în fabrici folosind faptul că o parte însemnată dintre ei vin şi oferă
pământul statului, să se arate importanţa, uşor de tot, fără să se oblige cumva, să se creeze un astfel
de climat, încât ei, în mod benevol să vină şi să dea pământul lor. În Ungaria se dădeau anumite
despăgubiri. N-aş putea spune cât ar costa statul, dacă ar da unele avantaje. Este şi aceasta o soluţie
şi ar fi justificat faţă de muncitori că nu naţionalizezi, îi dai despăgubire, deci nu atinge proprietatea
dar nici el nu are timp să-l lucreze dacă lucrează în fabrică. Spun principial, ca idee, dacă putem
merge pe linia aceasta, pentru că altfel ar trebui să mergem la naţionalizare, ori noi nu mergem la
aceasta acum. Trebuie găsită o soluţie. Eventual să nu dăm o masă de bani imediat, ci în rate, sau
aşa ceva. Deci gândiţi-vă şi la acest aspect.
Apoi sunt o serie de categorii, de văduve, oameni bătrâni, care nu pot lucra pământul,
unii chiar oferă pământul şi dacă sunteţi de acord, daţi o formulare scrisă şi tov. Apostol să o vadă.
374
Dar are unanimitate acest proiect de hotărîre, să-l semnăm cât mai repede, ca să-i dăm drumul.
Trebuie să avem o şedinţă a Biroului Politic dar curând, înainte de plecarea noastră, la care să
chemăm, Ministerul de Interne şi să dăm orientare că dacă merge mai departe pe linia arestărilor de
chiaburi că n-au respectat planul de cultură, că n-au dat la colectări, înseamnă că practic mergem
la desfiinţarea chiaburilor. Şi în materie de impozite ar trebui să vedem şi în privinţa colectărilor.
De exemplul un ţăran din Regiunea Stalin s-a spânzurat: el a dat la colectări majoritatea
produselor, a rămas cu un sac. Au venit cei de la Finanţe cerându-i să-şi plătească dările şi pentru
că n-a avut i-a pus sechestru.
Organele de securitate de jos sunt nervoase, se simte îngrijorarea lor şi un oarecare spirit
de revoltă, se vede o durere. Cazuri din acestea disperate sunt şi în mai multe locuri cu încasarea
impozitelor.
Tov. M. Constantinescu: Noi azi am examinat problema şi reiese că s-a sărit destul de
mult peste cal. Impozitul agricol trebuia să fie 980 milioane şi s-a stabilit la 1780 milioane. Cifra de
980 a fost stabilită de Vladimir Ivanovici.
Tov. Gheorghiu-Dej: Şi mai este încă un aspect. Organele locale de partid şi de sfat vin
şi dublează impunerea. Au pus chestiunea mergerii în echipe la încasare, pentru că le era frică să
meargă singuri. Putem avea manifestări de revoltă din partea ţăranilor şi foarte periculos ar fi dacă
la ţărani se formează părerea că pe Luca l-am îndepărtat, pentru că a fost apărătorul ţărănimii.
Pentru şedinţa Biroului Politic să convocăm pe ministrul de Interne, Securitate, pe cei de
la Finanţe şi de la Colectări. Cei de la Finanţe împreună cu tov. Miron să facă socoteala în legătură
cu aplicarea politicii partidului la impozite, poate că veţi avea ceva material de jos, exemple, ca să
punem să ne documentăm. Dacă întârziem, lucrul se întinde şi putem să fim în faţa unor situaţii
foarte proaste.
De asemenea, la Colectări, noi am mai discutat, am luat unele măsuri privitoare la G.A.C.
care au fost atinse de calamităţi, nu ştim dacă se aplică în practică şi ce rezultate au dat. Nu trebuie
să ne uităm numai la O.AC., principalii furnizori sunt gospodăriile mici şi mijlocii care dau la
colectări. Ori dacă noi ne-am lăcomi a le lua tot şi dacă n-au a le obliga să ne dea, fără să nu ne
intereseze de unde, la anul nu o să mai strângem nimic dacă nu ţinem seama că acolo atâtea
gospodării au fost atinse de calamităţi. Deci, mergem de la caz la caz. Pot să iau la cel la care nu s-a
făcut aproape nimic? La anul va mai însămânţa? Un lucru foarte pozitiv este că s-a stabilit ca o lege
anul acesta, ţăranii au dat, chiar dacă nu au rămas cu nimic. Ei respectă hotărîrile Consiliului de
Miniştri, dar dacă sunt drastice ca să nu le mai lase nici de sămânţă, nu mai vorbim de mâncare, şi
ne vom lăcomi, nici aşa nu e bine. Nu în aceasta a costat devierea de dreapta la Luca şi Ana. De
aceea trebuie văzut. Poate vom ajunge la concluzia că sunt asemenea cazuri, se poate şti unde n-ai
de unde lua. Acolo unde au fost loviţi de calamitate, se poate constata, după gradul de calamitate îi
faci înlesniri, dacă nu poţi să iei, îi scuteşti şi nu îi pui datorii pentru anul viitor, că îl vom încărca cu
datorii şi nu va putea plăti şi îl vom ţine în scripte. Aşa mi se pare că trebuie privite lucrurile.
Deci trebuie să avem în vedere şi ţăranii săraci îndeosebi, parţial unii din ţăranii mijlocii,
dar în principal acele gospodării care au fost realmente lovite de calamităţi, ce este de făcut cu
acestea. Stăm în faţa însămânţărilor de toamnă, sunt dese cazurile când vedem că nu vor putea
însămânţa că n-au sămânţă. Şi asta este o problemă, ce facem cu ei.
Cum ar trebui soluţionată problema, ca totuşi fondul statului să nu micşoreze, să nu coste
prea mult? Ce facem cu cei la care am luat şi nu trebuia? Trebuie făcut ceva, altfel este foarte prost.
Ei trebuie să vadă că suntem oameni şi înţelegem. În perioada secetei am cumpărat cu aur şi am
adus, n-a fost un act de filantropie, ci de necesitate. Ţăranul desigur are posibilitatea să se angajeze
375
să lucreze, dar pământul rămâne neproductiv. Noi nu scutim de impozite, nu-l îngrăşăm pe chiabur,
dar nu mergem nici la desfiinţarea lui azi.
Eu propun să se vadă serios lucrurile acestea. Tov. Miron, Apostol şi Borilă, să vedeţi
toate aceste probleme cât mai urgent şi să venim cu măsuri: o să aibă importanţă şi pentru alegeri.
Pe chestia impozitelor trebuie urgent făcut ceva, cel mai urgent şi luat măsuri hotărite, de publicat,
să găsim forma de ieşire. Apoi în chestia cu colectările, de dat sarcini, să vedem cine şi cum, cât
ne-ar costa ştiind că în 1egiunea cutare, raionul cutare, anumită suprafaţă a fost lovită de calamităţi,
câte procente şi cred că trebuie să introducem de a da gradul de calamitate şi dacă am luat mai
mult, să dăm înapoi. Este periculos.
Tov. Moghioroş: Ar fi bine să convocăm şi secretarii regionali.
Tov. Bodnăraş: După aceasta.
Tov. Gheorghiu-Dej: La colectări cred că toate datoriile ţăranilor muncitori provenite
din anii trecuţi din nepredare în întregime a cotei din diferite motive, ce trebuiesc şterse. Unde s-a
luat şi n-a rămas cu nimic, trebuie dat înapoi măcar pentru sămânţă. Ce datorii trebuie menţinute?
Acele datorii reale contractate cu S.M.T., 'pentru că sunt altele nereale. S-a luat pentru S.M.T. de la
ţărani care nu au muncit pământul cu S.M.T. Să spunem cinstit ţăranilor că s-a greşit, să arătăm
porcăriile şi să le spunem să ne atragă atenţia în asemenea cazuri ca să nu se mai facă. Trebuie
relaţii cinstite.
Tov. Bodnăraş: Acum 15-20 ani s-au dat împrumuturi pentru case şi acum se încasează.
Tov. Gheorghiu-Dej: Datoria să nu o stingem, acestea sunt datorii reale. Trebuie făcută
o · cercetare în ce priveşte pe cei care au dus în G,A.C. vitele astfel cumpărate. Ministerul
Finanţelor, împreună cu Ministerul Agriculturii, sub conducerea Comisiei de Planificare, în
colaborare cu tov. Apostol, să clarific situaţia ţăranilor care au luat credite de la stat pentru vite de
muncă etc. parte dintre aceştia fie că au cheltuit banii şi n-au cumpărat vite, fie că s-au apucat de
negoţ, sau le-au vândut şi au intrat în G.A.C. în speranţa stingerii datoriilor. Faţă de aceştia trebuie
luată poziţie şi de făcut propuneri cum rezolvăm această problemă. Aceasta este şi în funcţie de
evidenţa cu ce a venit în G.A.C., dacă au adus vitele în G.A.C. sunt trecuţi în dotarea G.A.C.
Trebuie făcute propuneri ce este mai judicios, eventual să plătească G.A.C. în termen lung, sau ei.
Este un proces deschis, nelichidat, rămas în suspensie. Ori, n-avem dreptul să tratăm cu indiferenţă
banii statului. Statul a dat banii, trebuie să se lichideze în interesul statutului această problemă.
O altă problemă la care ar trebui neapărat să luăm poziţie, aş vrea să aud părerea Biroului
Politic, dacă suntem de acord - sigur lucrurile trebuie să formeze obiectul unui studiu - în legătură
cu problema viilor, a marilor proprietari de vii. S-a mai vorbit de această problemă.
Tov. M. Constantinescu: Este pregătit un material pentru Biroul Politic.
Tov. Gheorghiu-Dej: Ce datorii au viticultorii, cum va fi soluţionată problema
datoriilor. Limpede să fie înaintea Biroului Politic despre ce este vorba şi dacă statul să preia
acestea, pentru că ele intră în paragină. Este un lucru foarte serios. Va avea statul puterea să le
întreţină? Cât îl va costa? Şi despre ce fel de vii este vorba? În special în părţile cu tradiţie de vii.
Despre lucrul acesta se ştie, viticultorii sunt pregătiţi, înstrăinează unelte, distrug viile, au început să
opereze. S-a aflat, a transpirat, cu toate că s-a atras atenţia să fie foarte secret. Nu întâmplător
circulă zvonul. Lucrarea trebuie întocmită astfel să nu contravenim Constituţiei. Apoi sunt
viticultori care vor să dea via. Este de văzut dacă pe chiaburi îi atingem cu aceasta, cei mai mari
sunt mai mult decât chiaburi. Trebuie şi aceasta propus. În principiu era propunerea ca viile să se
concentreze la Ministerul Industriei Alimentare, de el ţin. Deci trebuie neapărat să dăm curs, să
stabilim un cadru principial, cam cum o să arate organizarea aceasta ca un sistem de organizare,
376
cam în cât timp ar putea să preia Ministerul acesta fără să producă dezorganizări, furturi etc. şi
căutată şi o formă simplă de predare ca să nu avem comisii.
Dacă Biroul Politic este de acord cu aceste probleme. (Tovarăşii consideră că sunt foarte
juste).
Şi luate în ordinea importanţei. Întâi impozitele, de văzut cu cei de la C.S.A. şi C.S.P.
problema colectărilor, este şi chestia balanţei pâinii şi, întrucât suntem la colectările de porumb, şi
aici situaţia este mai proastă în unele locuri. Să vedeţi ce este de făcut, propuneri, să nu luăm şi
după aceea să le dăm înapoi, mai bine nu le luăm.
Tov. M. Constantinescu: Cifrele Ministerului Agriculturii la recolta de porumb sunt de
300.000 vagoane, le-am înapoiat să se revadă. După plan trebuie să fie 400.000 şi ceva.
Tov. Chişinevschi: Pentru 6 octombrie, ziua eliberării Germaniei, se propune ca la
invitaţia Guvernului să se trimită o delegaţie guvernamentală cu următoarea compoziţie: tov.
Miron Constantinescu, general Ştefănescu, Ichim Rusu şi stahanovistul din Reşiţa Mikan Rudolf,
ştie şi nemţeşte.
Tov. Gheorghiu-Dej: Eu sunt de acord cu propunerea făcută. (Toţi tovarăşii sunt de
acord). Am citit spicuiri din presa străină, se referă la conferinţa de la Cluj unde a fost tov.
Moghioroş, despre fenomene în Ardeal în legătură cu Luca. Îşi permite o serie de aprecieri,
consideră că Cluj este singura regiune unde au apărut manifestări opuse faţă de C.C., au fost câteva
elemente izolate. Ei iau din „Scânteia". Se referă şi la criteriile de chiaburi, cum se sustrag ţăranii
de la obligaţiile faţă de stat, şi se referă la chiaburi cum fac ei ca să înşele statul şi privesc aceasta ca
un act de rezistenţă. Cu toate măsurile noastre totuşi reuşesc să ne înşele şi cu toate că s-au stabilit
criteriile care sunt secrete, ei indică 30 ha. Asta de unde? Am publicat în presă?
Tov. M. Constantinescu: Nu. Însă a fost citită în faţa cadrelor de răspundere de la partid,
aparatul de stat şi aici a răsuflat.
Tov. Gheorghiu-Dej: Trebuie făcut un control.
Tov. Apostol: S-au dat criterii tipărite la Sfaturi, Finanţe, la ministerele economice.
Tov. Gheorghiu-Dej: Spun că acesta este singurul criteriu care l-au putut afla şi desigur
că au aflat şi alte criterii. Apoi dă din „Scânteia" unele lucruri din care trebuie să învăţăm şi noi.
Am avut unele stângăcii în criticare, când criticăm venim cu lux de amănunte. Abuzăm de lucrul
acesta. Şi ei iau pasagii şi mi-am pus întrebarea dacă într-adevăr „Scânteia" a scris aşa ceva. Să fim
atenţi în publicarea lucrărilor în „Scânteia". Sigur nu ascundem greutăţile, dar să nu abuzăm.
Tov. Pârvulescu: Presa sovietică publică volume întregi din care presa străină scoate o
mulţime de lucruri.
Tov. Gheorghiu-Dej: Totuşi trebuie avută grijă.
Tov. Bodnăraş: Şi la cei pomeniţi mai trimit şi agenţii lor.
Tov. Gheorghiu-Dej: Să nu împroşcăm în fiecare zi, că ei strâng şi pun steguleţe şi
constată: aici e rezistenţă, mai găsesc că sunt şi în partid şi trag concluzii. Deci nu trebuie abuzat nu
trebuie prezentate toate detaliile şi multe lucruri negative.
...
D.A.N.l.C..fond CC. a1 P.C.R. - Cancelarie, dosa,86/1952.f 2-24.
377
42.1952, octombrie 1. Procesul-verbal şi stenograma şedinţei Biroului Politic al C.C. al
P.M.R. referitoare la: situaţia arăturilor şi semănăturilor de toamnă; acordarea de scutiri,
reduceri şi amânări din cotele de colectare, gospodăriilor mici şi mijlocii, din raioanele lovite de
calamităţi; scrisoarea C.C. al P.M.R. în legătură cu Hotărîrea din 18 septembrie 1951, care se
referea la îmbunătăţirea radicală a muncii pentru crearea de noi gospodării colective, însoţită de
anexe.
din 1 octombrie 1952
Participă tovarăşii:Gheorghe Apostol, Miron Constantinescu, Chivu Stoica, Emil

Prezidează tov. Gheorghe Apostol.
Au fost invitaţi la şedinţă tovarăşii: Stancu Marin, Sidorenco şi Tapoş.
Biroul Politic, în urma discu~lor, a luat în unanimitate următoarele hotăriri:

I. Cu privire la situatia arăturilor si semnăturilor de toamnă.
Biroul Politic, ţinând seama că în unele regiuni, însămânţările sunt întârziate şi că se
prevede îngheţ, consideră necesar să trimită delegaţii C.C. în regiuni, pentru a mobiliza comitetele
regionale ale partidului să intensifice campania arăturilor şi semănăturilor de toamnă. În acest scop,
membrii C.C. vor fi convocaţi pentru a prelucra măsurile necesare.
II. Cu privire la acordarea de scutiri. reduceri si amânări din cotele de colectare,
gospodăriilor mici si mijlocii. din raioanele lovite de calamităti.
Biroul Politic, în baza indicaţiilor tovarăşului Gheorghiu-Dej, este de acord să se acorde
reduceri, scutiri şi amânări din planul de colectări, gospodăriilor mici şi mijlocii, din raioanele
lovite de calamităţi.
Ministerul Agriculturii va elabora o hotărîre a Consiliului de Miniştri, în care va preciza
regiunile cu raioanele lovite de calamităţi şi va stabili formarea de comisii pe raioane, care vor
determina înăuntrul raioanelor, comunele lovite de secetă sau alte calamităţi, şi în comune, care
anume gospodării, ţinându-se seama de gradul de calamitate; se va introduce un articol special
privind restituirile în acele locuri, în care organele Sfaturilor Populare sau aparatul de colectări „au
sărit peste cal" şi nu au lăsat gospodăriilor nici măcar sămânţa necesară. Din comisii vor face parte
delegaţi trimişi de la centru.
ID. Cu privire la scrisoarea C.C. al P.M.R. în legătură cu completările la Hotărirea C.C. al
P.M.R. din 18 septembrie 1951.
Biroul Politic, aprobă textul scrisorii C.C. al P.M.R. în legătură cu introducerea unor
completări în Hotărîrea C.C. al P.M.R din 18 septembrie 1951, conform anexei; scrisoarea,
împreună cu Hotărîrea, vor fi trimise tuturor comitetelor regionale şi raionale ale partidului.

ss. Gheorghe Apostol ss. Chivu Stoica
ss. Emil Bodnăraş ss. Constantin Pârvulescu
378
Stenograma
din J octombrie 1952
Participă tovarăşii: Gheorghe Apostol, Miron Constantinescu, Chivu Stoica, Emil

Bodnăraş, Petre Borilă şi Constantin Pârvulescu. Au fost invitaţi la şedinţă tovarăşii: Sidorenco,
Stancu Marin, şi Tapoş.
Prezidează tov. Gheorghe Apostol.
Tov. Apostol: Tov. Bodnăraş întreabă cine merge din partea conducerii la festivitatea
Zilei Armatei. Tov. Miron.
Tov. M. Constantinescu: Şi tov. Chivu.
Tov. Bodnăraş: Vorbeşte tov. Sălăjan. În Prezidiu e tov. Ceauşescu, Rab, Kostyal.
Gh. Stoica, Muşat. Drăghici e bolnav.
Tov. Apostol: Atunci Pavel Ştefan.
Tov. Borilă: Ar trebui să intre şi dintre cei care au organizat Divizia Tudor Vladimirescu.
Aş propune să intre Coliu, Burcă, Petrescu.
Tov. M. Constantinescu: Ar trebui şi dintre soldaţii şi ofiţerii care au luptat în
Cehoslovacia. Noi pe aceştia nu-i popularizăm îndeajuns.
Tov. Apostol: Rămânem la cei propuşi? (Tovii sunt de acord).
S-a făcut o scurtă analiză asupra stadiului în care ne găsim la arăturile şi însămânţările de
toamnă şi am luat măsuri să fie trimis la toate regiunile câte un ministru adjunct sau un tov. de
mare răspundere din ministerele care aparţin Biroului Agricol al Consiliului de Miniştri ca să vadă
cum comitetele regionale au mobilizat raioanele, să meargă şi la raioane să vadă cum au mobilizat
comunele şi să meargă şi în comune. Oamenii au plecat sâmbătă, au stat până marţi, azi au sosit,
mâine facem cu ei o şedinţă să ne raporteze cele constatate.
La Ministerul Agriculturii a fost ieri o şedinţă a colegului unde s-au primit rapoarte din
Constanţa, Galaţi, Craiova şi de aici vom culege, de asemenea, informaţii importante. Toate
acestea vor fi grupate şi stabilite măsurile care trebuie luate. Aş ruga să fie pus în faţa membrilor
C.C. care răspund de regiuni ca să cunoască situaţia şi sâmbătă după masă să plece în regiunile lor.
Supun aceasta Biroului Politic spre aprobare, pentru că trebuie să luăm urgent măsuri, astfel o să
fie prea târziu. Se prevede timp prost, secetos şi rece, ger. Există o rezistenţă în special în Craiova,
Bucureşti, Constanţa, pământul este tare şi nu se poate ieşi la arat şi de aceea trebuie să meargă
membrii C.C. la regiuni şi să pună în mişcare comitetele regionale. Asta înseamnă că înainte de
plecarea lor trebuie să facem prelucrarea cu membrii C.C.
(Tovarăşii sunt de acord)
Atunci convocăm şedinţa cu membrii C.C. pentru sâmbătă, ora 12.
Pe baza indicaţiilor date de tov. Gheorghiu s-a format o comisiune din partea Biroului pe
ramuri al Consiliului de Miniştri, care să elaboreze un Proiect de hotărîre în scutirile restanţelor de
la colectări ţăranilor săraci şi mijlocaşi, de asemenea să se stabilească şi criteriile de reducere sau
amânare a colectărilor din anul acesta pentru ţăranii şi mijlocaşi care au fost loviţi de secetă,
grindină şi alte calamităţi. Tovarăşii au lucrat un material care a fost prezentat în faţa tov. Miron şi
a mea, am făcut câteva observaţiuni, acum materialul este îmbunătăţit şi venim în faţa Biroului
Politic cu propunerile, Biroul Politic să hotărască ce măsuri putem lua pentru ca să corespundă
realităţii concrete din fiecare raion în parte. Tovarăşii au venit cu un material cuprinzând la ce
cantităţi trebuie date pe regiuni pentru a acoperi necesarul de reduceri şi scutiri şi situaţia pe
raioane. Am ruga pe tovi să facă expunerea.
379
Tov. Stancu: În urma indicaţiilor date am revizuit tabelele cu pnvrre la situaţia
colectărilor, a calamităţilor la produsele de bază - grâu, porumb, secară, orz, ovăz.
La grâu, conform datelor care le avem şi de la Colectări asupra producţiei pe raioane şi
comune, ne-am oprit la 5 regiuni care pot fi puse în categoria celor care trebuie să beneficieze de
amânări şi reduceri în ce priveşte restanţele şi cotele obligatorii pe anul acesta, şi anume Regiunile
Craiova, Constanţa, Timişoara, Bucureşti şi Galaţi.
La Craiova sunt 9 raioane cu 99 comune în categoria celor calamitate şi nu toată comuna,
ci numai părţi din gospodării (citeşte date amănunţite). Au rămas de predat 10.752 tone din care
3143 de către săraci şi mijlocaşi, restul de către chiaburi. Dat fiind mersul colectărilor propunem
ca, în regiune să facem amânări şi scutiri pentru 3000 tone. Neavând nici un indiciu care să arate ce
cantităţi trebuie să restituim la gospodăriile respective şi riscăm să restituim mult mai mult. Din
aceste 3143 mai sunt o parte din ţărani săraci şi mijlocaşi care pot să mai dea şi ne gândim să luăm
de la ei ca să putem da la alţii, adică în cadrul acestor 3143 tone să fie cuprinse şi scutirile şi
restituirile.
În Regiunea Galaţi sunt raioane cu 2138 tone restanţă, propunem 1500 tone reducere.
La Constanţa 6 raioane, 67 comune, restanţă 4551 tone, să reducem la 2500 tone.
Timişoara care plânge cel mai mult, deşi nu are de ce, are 129 comune lovite de secetă,
din 5 raioane. Restanţă are 18.721 tone, cea mai mare, mai mult de jumătate. 6801 la chiaburi,
12.928 la ţărani muncitori. Se mai poate scoate 6-7000 tone şi să rămână 6000 cu amânări cu tot.
Regiunea Bucureşti 4 raioane, 48 comune. Restanţe 2653. Propunem scutiri pentru
anumite comune de 15000 tone.
Totalul de amânări şi reduceri se ridică la 14.500 tone. Trebuie să vedem cât o să dăm
pentru restituiri.
Tov. Tapoş: La grâu a scăzut ritmul colectărilor, la celelalte produse principale a crescut
în ultimele 6 zile. La grâu avem 88,1% realizat la colectări fără uium moară care reprezintă 12%
peste planul general. Deci, fără uium mai e de realizat 12%.
Tov. Stancu: Ceea ce se propune pentru scăderi, reprezintă 1,6 % faţă de planul R.P.R.
La porumb, sunt în situaţia de a putea să Ii se acorde amânări regiunile: Arad, Baia Mare, Suceava,
Timişoara, Craiova, Bucureşti şi Oradea. (Citeşte date detailate).
Când am fost chemaţi aici eram în curs de a face lucrarea şi nu am făcut încă propuneri
de reeducare. Ca metodă trebuie să procedăm aşa: Faţă de planul de colectări de 36.000 din aceste
regiuni, la totalul de 118.000 ha, luăm media de colectare pe ha în regiunea respectivă şi vom
aplica la ha compromise procentul respectiv, în funcţie de gradul de calamitate, şi vom face
propuneri cu cât să fie reducerea sau amânarea.
La porumb, producţia planificată pe ţară e de 3.404.000 tone şi o să fie în jurul a
3 milioane tone, încă n-am sume definitive.
Tov. Pârvulescu: În legătură cu strângerea acestor date pe teren avem certitudinea că s-a
lucrat bine? Din experienţa colectărilor din anul trecut ştim că sunt tendinţe de a mări calamitatea.
Tov. Stancu: Am trimis comisii de evaluare mixte ale Ministerului Agriculturii, C.S.C.,
Statistică la regiuni, raioane şi comune. După centralizarea tuturor datelor, ele au fost reverificate
de comisii speciale. Am mers şi eu şi Manea Mănescu. Au fost foarte multe subevaluări de
producţie. Acum se verifică cine a alarmat nejust, de ex., în Constanţa, unde s-a subevaluat de
2-3 ori. În documentul care se va face, nu ne mulţumim nici cu aceste date, şi comisiile care vor
aplica vor face încă o verificare temeinică pe gospodării.
Tov. M. Constantinescu: Eu cred că putem să trecem la dezbaterea problemei.
380
Aş vrea să fac câteva propuneri. În problema aceasta nu este vorba numai de problema
reducerii, scutirii şi amânărilor, aşa cum s-a pus în alţi ani, adică numai de aspectul climateric.
Problema - după indicaţiile pe care ni le-a dat tov. Gheorghiu-Dej - trebuie s-o axăm din două
puncte de vedere: 1. Acela al faptului că, în anumite raioane, anumite comune, pe anumite porţiuni,
au fost calamităţi naturale, secetă, grindină, inundaţie, care a redus recolta pe acele porţiuni;
2. Al doilea aspect care este al factorului organizatoric-politic este acela că, în anumite raioane din
anumite regiuni organele sfaturilor populare, ale aparatului de colectări, aparatului de recepţionare,
din teama de a nu fi acuzate sau criticate că nu au aplicat cu fermitate linia partidului şi nu au luptat
pentru realizarea integrală a planului de colectări, au tăcut sărituri peste cal. Sunt cazuri când în
unele localităţi s-a luat de la unele gospodării aproape întreaga recoltă nerămânând suficient nici
măcar pentru hrana, şi nici măcar pentru seminţe.
Ceea ce formează indicaţia tov. Gheorghiu, este aceea ca să corectăm situaţia acolo unde
au fost calamităţi naturale, adică secetă, grindină şi acestea nu pe întreaga regiune sau întreg
raionul, ci determinând precis comuna şi gospodăriile unde a fost astfel de situaţie şi nu aplicând pe
toată regiunea. lată, în Regiunea Timişoara, reiese că într-o parte au fost comune lovite de secetă
complet, altfel parµal şi în altele au dat recolta satisfăcătoare. Producţia media din Timişoara nu
este mai proastă decât producţia bună din Moldova.
Pe de o parte, trebuie să facem corectări ţinând seama de calamităţile cauzate de secetă,
grindină, pe de altă parte pentru îndreptarea unor greşeli tăcute de elemente din aparat care au sărit
peste cal în aplicarea dispoziţiilor pe care le-au primit.
Tov. Gheorghiu-Dej ne-a atras atenţia şi asupra faptului că suntem în perioada înainte de
alegeri şi principial trebuie să fim cu băgare de seamă în ceea ce priveşte relaţiile cu ţărănimea
muncitoare, dar mai cu seamă în această perioadă trebuie să îndreptăm greşelile care s-au făcut.
În lumina acestor indicaţii ale tov. Gheorghiu-Dej, propun ca în hotărîrea pe care o vom
lua în seara aceasta, să ne călăuzim de principiul de a nu da cifre de reducere pe regiuni, nici pe
raioane, ci de a se forma comisii raionale care să determine înlăuntrul raioanelor care sunt
comunele lovite de secetă şi în comune care gospodării, şi în proiectul de hotărîre să fie prevăzut
un articol special pentru problema scutirilor sau reducerilor, scutiri unde este calamitate totală,
reducere unde este vorba de calamitate parµală; un articol special în ceea ce priveşte restituirile
acolo unde elemente din aparat au tăcut sărituri peste cal, şi să se atragă atenţia în articol ca aceasta
să se facă numai pe baza unei verificări temeinice şi sub semnătura organelor respective de
răspundere ca să nu se mai alunece pe panta de a da restituiri cu uşurinţă. Şi un alt articol, special,
în legătură cu amânările pentru muncile S.M.T.
În privinţa S.M.T, sunt restanţe din anii trecuţi. În această chestiune tov. Gheorghiu ne-a
dat indicaţia să se facă o reducere a datoriilor din trecut, în afară de datoriile pentru muncile
S.M.T., care trebuie achitate. Să se anuleze din anii trecuti, să rămână numai datoriile S.M.T. de
acum. Într-o serie de regiuni nu s-au înfăptuit decât 55-60% din lucrările prevăzute în planurile
S.M.T., ei nu au realizat integral planul lor deşi aşa au raportat guvernului. Să se plătească numai
pentru lucrările efectiv realizate şi nu după un plan pe hârtie care nu corespunde cu realitatea. Sunt
situaţii când nu vine la ţărani şi se obligă să plătească lucrări pe care nu le-a făcut S.M.T.
De asemenea, în ceea ce priveşte porumbul, care are situaţie specifică faţă de păioase,
căci nu vine la batoză, la grâu, secară, orz poţi să controlezi, aici trebuie pe baza unor aprecieri să
se stabilească cât reprezintă recolta în fiecare localitate şi să nu mai facem greşeala de a lua întâi
totul şi apoi de a restitui, ci de a stabili, fără a cădea în exagerare de a pune prea puţin dar socotind
cu multă grijă care este recolta şi în raport cu recolta reală.
381
Tov. Sidorenco spunea azi dimineaţa că aici trebuie stabilite colectările definitive după
recoltă, atunci ştii sigur, pentru că înainte poţi să faci planul şi să fie modificat de anumite
condiţiuni.
Acestea sunt propunerile care Ie fac şi cred că ar mai trebui studiată în mod deosebit
problema uiumului la moară care nu îşi are loc în planul de colectări, pentru că se realizează
independent şi trebuie pus deoparte.
Aş propune ca, după ce se va lua hotărîre pe linie de partid, aici şi apoi, vom formula
hotărîrea guvernului, să aibă loc o consfătuire cu cadrele de conducere din regiunile de partid şi
sfaturi cu care această problemă să fie foarte serios prelucrată pentru ca să îi ferim de alunecări ca
să nu meargă cu prea multă indulgenţă, ci să păstreze linia partidului.
Tov. Apostol: Dacă aveţi propuneri în plus.
Tov. Bodnăraş: Este just, trebuie pus în hotărîre. (Toţi tovarăşii sunt de acord).
Tov. Apostol: Sunt complet de acord. Acestea sunt indicaţiile tov. Gheorghiu-Dej.
Tovarăşii să elaboreze hotărîrea în spiritul acesta despre care a vorbit tov. Miron. Proiectul de
hotărîre va mai treLui văzut de noi când va fi elaborat.
Eu completez propunerea tov. Miron, în sensul ca această comisie care trebuie să se
înfiinţeze la raioane, neapărat trebuie să aibă pe cineva trimis de la Bucureşti, să nu lăsăm numai pe
seama lor, aceştia să se deplaseze în fiecare comună în parte şi să ne facă o situaţie clară asupra
gradului de calamităţi pe categorii sociale.
Atunci suntem de acord. Tovarăşii să lucreze pe baza acestor indicaţii date de tov.
Gheorghiu-Dej şi concretizate în şedinţa Biroului Politic.
Tov. Tapoş: Dacă s-ar putea să citim proiectul de hotărîre, pentru că, cred (sic!) că
cuprinde indicaţiile tovarăşului Gheorghiu-Dej.
Tov. Apostol: Să-l mai vedeţi şi să-l trimiteţi la membrii Biroului Politic.
Tov. M. Constantinescu: Noi facem observaţii şi le trimitem tov. Apostol.
Tov. Stancu: Comisiile se trimit pe teren înainte de elaborarea hotărârii.
Tov. M. Constantinescu: Trebuie hotărârea luată mai întâi.
Tov. Apostol: În hotărîre nu putem băga cantităţile, ci va fi o hotărâre principială.
Comisiile merg jos, verifică situaţia, datele, vin la Bucureşti şi stabilim aici cantităţile.
Tov. M. Constantinescu: Complet de acord.
Tov. Chivu: Propun ca chiar să stabilească chiar cantitatea, să vedem ce va însemna
aceasta pentru stat, un fel de cifre de control şi ar fi bine ca să li se dea comisiilor care merg pe
teren o limită.
Tov. Apostol: La Proiectul de Hotărâre să nu se facă o anexă în care să se arate cu
aproximaţie cam ce cantităţi înseamnă aceste amânări şi scutiri. (Toţi tovarăşii sunt de acord).
Tov. Sidorenco: Ar fi bine ca comisiile (sic!) să lucreze repede, ca să se poată îndeplini
planul de colectări.
Tov. Apostol: Ce priveşte scrisoarea, privitor la completările făcute la Hotărîrea din
18 septembrie, părerea mea este că am reuşit să găsim formula corespunzătoare după indicaţiile
tov. Gheorghiu-Dej.
Sunt aici câteva modificări la textul care l-aţi primit. Tov. Gheorghiu a spus să scoatem
,,politica contrarevoluţionară", că se repetă mereu.
Apoi la cererile de intrare în G.A.C. să adăugăm şi întovărăşirile.
La pag. 3 se vorbea de metodele antipartinice în practica G.A.C. tov. Gheorghiu a propus
să scoatem „duşmănos" şi am pus „poziţie oportunistă". În loc de „colectivizare" să spunem
,,transformarea socialistă a agriculturii", aşa cum spune hotărârea.
382
La pag. 4 s-a făcut o îmbunătăţire, conţinutul nu s-a schimbat, ci s-a întocmit astfel ca să
aibă legătură (citeşte).
La ultima frază s-a formulat astfel: (Citeşte) ... ,,să apere şi să aplice cu consecvenţă linia
politică a partidului ... "
Tov. M. Constantinescu: Fără „să apere", parcă ar fi o primejdie. Ajunge să spunem „să
aplice în mod consecvent".
Tov. Chivu: Nu mai avem unde depune păcura. Ministerul Comerţului Exterior nu poate
să exporte cât se produce. Ori oprim producţia de petrol, ori s-o vărsăm. Prietenii noştri care au de
luat păcură nu iau, şi Ministerul Minelor şi Petrolului propune să mai amenajăm o groapă. Este
săpată, se află lângă Ploieşti, se duce ţiţeiul cu cisterne, trebuie amenajată, ceea ce poate face în
10 zile. Se pierd cca 5-8% intră în pământ, apoi se formează un strat şi nu mai intră.
Tov. Bodnăraş: La consumul intern de ce atâtea restricţii şi rezistenţă? De exemplu la
Şcoala Militară ni s-a spus să nu facem instalaţie de păcură ci de turbă şi să punem altă instalaţie
care costă o mulţime de bani, şi nici nu putem face proiectul, o mulţime de greutăţi.
Tov. Chivu: Nu mai sunt restricţii la consumul intern.
Tov. Pârvulescu: Sunt de acord să amenajăm.
Tov. M. Constantinescu: N-avem încotro. Pe lângă depozit trebuie măsuri de pază,
pentru că poate fi uşor incendiat de duşman.
Tov. Bodnăraş: Eu am făcut o întâmpinare la C.S.P. privitor la turbă, şi cei de la C.S.A.
se încăpăţânează.
Tov. Chivu: Sunt de acord cu tov. Bodnăraş.
Tov. Apostol: Deci, suntem de acord cu amenajarea? (Tovarăşii sunt de acord).
ANEXANr.1
REFERAT
Aplicarea Hotăririi C.C. al P.M.R. din 18 septembrie 1951, care trebuia să ducă la
îmbunătăţirea radicală a muncii pentru crearea de noi gospodării colective şi întovărăşiri, a fost
frânată de politica contrarevoluţionară a deviatorilor de dreapta.
După descoperirea şi zdrobirea devierii de dreapta, un număr din ce în ce mai mare de
ţărani muncitori cer constituirea de noi gospodării colective.
Munca pentru constituirea acestor gospodării colective se desfăşoară în mod
nesatisfăcător, datorită următoarelor cauze:
1. Prin indicaţiile date de Ana Pauker şi de vechea conducere a Secţiei Agrare a C.C. al
P.M.R. au fost stabilite în mod mecanic numărul membrilor şi suprafaţa de pământ necesare pentru
înfiinţarea de gospodării colective, contrar prevederilor Hotăririi C.C. al P.M.R. din 18 septembrie
1951, ceea ce a însemnat o frână în constituirea de gospodării colective.
Astfel, chiar când existau 20-25 cereri, comitetele regionale nu puteau întocmi propuneri
de aprobare a constituirii de gospodării colective, aşteptând completarea până la 30 de cereri şi
suprafaţa de pământ arătate în indicaţiuni.
2. Existenţa formalităţilor greoaie de aprobare, întârzie constituirea de gospodării agricole
şi întovărăşiri agricole.
Astfel, cererile de constituire de gospodării colective, după ce sunt examinate şi aprobate
de comitetele raionale şi regionale de partid, sunt trimise la Secţia Agrară a C.C. al P.M.R., care le
383
cercetează din nou şi apoi le supune spre semnare C.C. al P.M.R. şi Consiliului de Miniştri al
R.P.R. În mod normal, îndeplinirea acestor forme durează între 1-3 luni şi chiar mai mult.
Din această cauză, un număr de cca. 56.000 cereri ale ţăranilor muncitori din cca. 3.000
sate aşteaptă să fie rezolvate. Dintre acestea, în 1903 sate sunt până la 10 cereri, în 1327 sate sunt
între 11-29 cereri. De asemenea, la comitetele executive al Sfaturilor Populare Regionale, un
număr important de cereri pentru înfiinţarea de întovărăşiri agricole se rezolvă cu mare întârziere.
3. În marile regiuni producătoare de cereale şi plante industriale, numărul cererilor de
constituire de gospodării colective depăşeşte capacitatea organizatorică de cuprindere a acestei
munci de către comitetele regionale ale partidului şi sfaturilor populare regionale.
Pentru a stimula şi ajuta constituirea de noi gospodării colective în aceste regiuni, este
necesară întărirea muncii politice de masă, prin trimiterea de propagandişti cu pregătire în
domeniul organizării gospodăriilor colective şi întovărăşirilor.
Este totodată necesar ca staţiunile de maşini şi tractoare din aceste regiuni să fie înzestrate
cu un număr suficient de maşini agricole, pentru a face faţă sarcinilor lor, iar centrele mecanice de
reparaţii să fie asigurate cu maşinile-unelte necesare şi încadrate cu personal tehnic în număr
corespunzător.
De asemenea, pentru a ajuta raioanele din aceste regiuni să efectueze la timp şi în b,une
condiţiuni lucrărilede comasare, este necesară trimiterea unui număr corespunzător de tehnicieni
cadastrali.
În vederea efectuării unui control calificat din partea Secţiilor Agrare ale comitetelor
regionale şi raionale ale partidului, trebuie ca activiştii care lucrează în aceste secţii să aibă
pregătire în problemele agrotehnice şi zootehnice.
Pentru îmbunătăţirea muncii pe tărâmul constituirii gospodăriilor colective, propun
introducerea unor modificări şi completări în Hotărîrea C.C. al P.M.R. din 18 septembrie 1952, şi
în acest scop supunem spre aprobare alăturatul Proiect de Hotărîre.
23 Septembrie 1952
ANEXANr.2
Către
COMITETELE REGIONALE ŞI RAIONALE ALE PARTIDULUl
0
În urma muncii desfăşurate pentru aplicarea Hotărîrii C.C. al P.M.R. din 18 septembrie
1951, comitetele regionale, raionale şi organizaţiile de bază au obţinut rezultate însemnate în
organizarea gospodăriilor agricole colective şi a întovărăşirilor agricole, cu toată rezistenţa opusă
de grupul deviatorilor de dreapta.
Până în prezent s-au creat aproape 1.500 gospodării agricole colective, iar numărul
membrilor intraţi în aceste gospodării crescând mereu, a ajuns azi la 124.000 familii. S-au creat de
asemenea 1.300 întovărăşiri agricole cu 48.000 familii.
În momentul de faţă sunt încă peste 56.000 familii de ţărani muncitori din 3.000 sate, care
vor să se unească în gospodării colective, iar numărul cererilor este în continuă creştere.
C.C. al P.M.R. constată că deşi - ca rezultat al muncii politice de masă - numărul
ţăranilor muncitori care doresc să păşească pe calea agriculturii socialiste este în continuă creştere,
munca de organizare a gospodăriilor agricole colective şi a întovărăşirilor agricole este
nesatisfăcătoare datorită mai multor cauze.
• Scris de mână: ,,Aprobat ss Gheorghiu-Dej".
384
1. Contrar Hotărîrii C.C. al P.M.R. din 18 septembrie 1951, care prevede că ,,La
organizarea gospodăriei colective se va evita stabilirea în mod mecanic a unei limite în ceea ce
priveşte numărul membrilor şi suprafaţa de pământ; de asemenea se consideră greşită neprimirea
sau limitarea primirii în gospodăria colectivă a ţăranilor fără pământ sau cu pământ puţin, Ana
Pauker şi fosta conducere a Secţiei Agrare a C.C. al P.M„R şi a Ministerului Agriculturii, au dat
directiva comitetelor regionale şi Secţiilor Agricole ale Sfaturilor Populare, prin care stabileau
limita obligatorie de 3 ha medie, suprafeţei de teren pe cap de familie şi un număr minim de 30 de
familii pentru constituirea unei gospodării colective.
Datorită acestor „criterii" stabilite fără nici un temei, sute de grupuri de ţărani muncitori,
convinşi de justeţea drumului arătat de partid şi hotăriţi să păşească pe calea agriculturii socialiste,
au fost împiedicaţi şi un timp îndelungat să se unească în gospodării colective sau întovărăşiri.
2. Plenara C.C. al P.M.R. din 3-5 martie 1949 a stabilit organizarea la început a unui
număr restrâns de gospodării colective, care să aibă rolul de gospodării colective model. C.C. a
creat o comisie căreia i-a dat sarcina să se ocupe direct de înfăptuirea acestei importante sarcini, cu
ajutorul unor activişti desemnaţi de comitetele judeţene. După înfiinţarea primelor 56 gospodării
colective, un număr tot mai mare de ţărani muncitori, convingându-se de superioritatea agriculturii
socialiste, au cerut înfiinţarea de noi gospodării colective.
C.C. al P.M.R., considerând că această comisie, care a fost necesară pentru crearea
primelor gospodării colective şi-a îndeplinit sarcina, că nu poate cuprinde numărul crescând de
gospodării colective şi că menţinerea ei ar fi însemnat deci o piedică în calea construirii de noi
gospodării colective, a hotărit la începutul anului 1950 desfiinţarea ei şi trecerea sarcinii de
conducere a muncii pentru constituirea gospodăriilor colective pe seama comitetelor judeţene şi de
plasă ale partidului.
Fosta conducere a Secţiei Agrare a C.C., îndrumată de Ana Pauker, în loc să controleze
aplicarea Hotăririi C.C. al P.M.R. de către comitetele judeţene şi apoi regionale ale partidului şi
organele Ministerului Agriculturii, s-a transformat din aparat al C.C. în organe de directivă,
substituindu-se în acelaşi timp şi comitetelor regionale ale partidului. Ea stabilea - de cele mai
adesea ori din birou - comunele unde să se constituie gospodării colective, aproba trecerea la
comasarea pământurilor, hotăra care gospodării propuse de comitetele regionale să fie supuse spre
aprobare C.C., dădea dispoziţii comitetelor regionale contrarii hotărîrilor C.C. al partidului şi ţinea
legătură directă cu unii activişti din aparatul comitetelor regionale, peste capul acestor comitete. În
acelaşi timp, conducerile Secţiei Agrare a C.C. şi a Ministerului Agriculturii îşi ascundeau reciproc
gravele greşeli ce le săvârşeau.
Aceste metode antipartinice s-au răsfrânt până jos. Activiştii din aparatul comitetelor
regionale care ţineau legătură directă cu Secţia Agrară, a C.C., se substituiau la rândul lor
comitetelor raionale ale partidului, înfiinţând gospodării colective peste capul acestor organe şi
ocolind de multe ori însăşi organizaţia de bază din sat.
Prin aceste metode, comitetele judeţene şi de plată, organe conducătoare de partid,
răspunzătoare de întreaga muncă de construire a socialismului pe teritoriul respectiv au fost
demobilizate şi izolate din munca pentru colectivizarea agriculturii.
Rădăcina metodelor antipartinice şi a denaturării liniei partidului în practica construirii
gospodăriilor colective. este poziţia oportunistă a deviatorilor de dreapta faţă de transformarea
socialistă a agriculturii, subaprecierea şi neîncrederea acestora în capacitatea politică şi
organizatorică a organelor de partid în ceea ce priveşte realizarea sarcinilor trasate de Plenara C.C.
al P.M.R. din 3-5 martie 1949. Rămăşiţele ale acestor metode mai dăinuie şi azi, constituind încă o
piedică serioasă în calea construirii de gospodării colective.
385
Trebuie subliniat că, deşi Ana Pauker a promovat o astfel de politică încât organele şi
organizaţiile de partid au fost împiedicate să desfăşoare larg iniţiativa lor creatoare şi să capete o
experienţă cu mult mai bogată în construirea gospodăriilor colective, totuşi comitetele regionale,
raionale şi organizaţiile de bază din sate, au constituit principala forţă care prin munca politică de
masă în rândurile ţărănimii muncitoare şi prin munca practică, economică, au făurit cele aproape
1.500 gospodării colective şi 1.300 întovărăşiri agricole. Acestea se dezvoltă pe baza liniei politice
a partidului şi constituie un pas însemnat pe calea transformării socialiste a agriculturii.
3. Construirea gospodăriilor colective este frânată şi de faptul că lucrările de comasare ale
pământurilor ţăranilor muncitori care au făcut cereri de înscriere în gospodării colective, durează
luni de zile datorită lipsei de ingineri hotarnici suficienţi.
Vechea conducere a Ministerului Agriculturii, deşi a avut sarcina de a pregăti toate
măsurile tehnice organizatorice necesare transformării socialiste a agriculturii nu a pregătit din timp
cadre noi de ingineri hotarnici şi nici n-a asigurat o justă repartizare şi folosire a inginerilor
hotarnici existenţi.
*
* *
4. C.C. al P.M.R. constată că în regiunile mari agricole ca Bucureşti, Constanţa,
Timişoara şi altele, cererile ţăranilor muncitori pentru întovărăşiri agricole şi gospodării colective
au luat în multe raioane un caracter de masă. Comitetul Central consideră că, îndeosebi în aceste
regiuni, trebuie să se ia o serie de măsuri politice, organizatorice şi tehnice, necesare cuprinderii
muncii de organizare a întovărăşirilor agricole şi gospodăriilor colective•.
5. După demascarea şi zdrobirea devierii de dreapta, nivelul muncii comitetelor regionale
şi raionale ale partidului a crescut, linia partidului a fost mai bine însuşită de către activul de partid,
care luptă cu mai multă hotărîre împotriva denaturărilor de la linia partidului, a crescut capacitatea
politică şi experienţa organizatorică a organelor şi organizaţiilor de partid în munca de construire a
gospodăriilor colective şi a întovărăşirilor agricole.
În condiţiunile actuale, C.C. al P.M.R. consideră necesar să treacă întreaga răspundere
pentru aprobarea comasării pământurilor şi constituirii întovărăşirilor agricole asupra comitetelor
raionale ale partidului şi comitetelor executive ale sfaturilor populare raionale, iar aprobarea
constituirii gospodăriilor colective asupra comitetelor regionale ale partidului şi comitetelor
executive ale sfaturilor populare regionale.
Pentru înlăturarea piedicilor artificiale ce au stat în calea transformării socialiste a
agriculturii şi pentru a crea condiţiuni în vederea îmbunătăţirii muncii organelor şi organizaţiilor de
partid în această direcţie, C.C. a adoptat hotărîrea alăturată, care constituie o completare a Hotăririi
sale din 18 septembrie 1951.
Comitetul Central al Partidului Muncitoresc Român cere comitetelor regionale şi raionale
ale partidului să-şi analizeze munca desfăşurată până în prezent şi să folosească experienţa obţinută
pentru transformarea socialistă a agriculturii, să lupte cu toată hotărîrea pentru lichidarea urmărilor
devierii de dreapta şi a oricăror devieri de la linia partidului şi să ia măsuri pentru traducerea în
viaţă a liniei politice a partidului, stabilită prin Rezoluţia Plenarei C.C. al P.M.R., din 3-5 martie
1949.
30 septembrie 1952
D.A.N.l.C.,fond CC. al P.C.R. - Cancelarie, dosar87/1952.f 3-14; 19-22.
• Paragraf tăiat cu creionul roşu de Gh. Gheorghiu-Dej.
386
43. 1952, octombrie 3. Procesul-verbal şi stenograma şedinţei Biroului Politic al C.C. al
P.M.R. în cadrul căreia s-au discutat problemele legate de: corectarea impunerilor asupra
veniturilor unor gospodării ţărăneşti; încheierea contractelor pentru cumpărarea de produse
speciale în Ungaria, Polonia şi Cehoslovacia; acordarea de scutiri, reduceri şi amânări a cotelor
de colectare, pentru gospodăriile mici şi mijlocii din raioanele lovite de calamităţi; desfăşurarea
campaniei electorale; constituirea Comitetului Naţional al Lunii Prieteniei Româno-Sovietice;
pregătirea întâlnirii dintre membrii C.C. al P.M.R. cu prim-secretarii regionali, împuterniciţi pe
regiuni ai C.C. al P.M.R. şi Consiliului de Miniştri şi şefii Secţiilor C.C. al P.M.R. ş.a.
Participăla şedinţă tovarăşii: Gheorghe Apostol, Miron Constantinescu, Emil

Bodnăraş, Chivu Stoica, Petre Borilă şi Constantin Pârvulescu.
Au fost invitaţi la şedinţă tovarăşii: Dumitru Coliu, Dumitru Petrescu, Alexandru
Drăghici,Leonte Răutu şi Petre Lupu.
Prezidează tov. Gheorghe ApostoL
Biroul Politic, în urma discuţiilor, a luat în unanimitate următoarele hotăriri:
I. Cu privire la corectarea impunerilor asupra veniturilor unor gospodării ţărăneşti.
Biroul Politic:
a) Consideră că propunerile Ministerului Finanţelor pentru corectarea impunerilor unor
gospodării ţărăneşti, ca orientare generală, sunt juste, dar necesită un studiu şi o concretizare mai
temeinică;
b) Dă sarcină
tov. D. Petrescu să verifice şi să îmbunătăţească propunerile, pe baza
observaţiilor tăcuteîn şedinţă şi să le prezinte Secretariatului, luni 6 octombrie a.c.
II. Cu privire Ia încheierea contractelor pentru cumpărarea de produse speciale în
Ungaria Polonia şi Cehoslovacia
Biroul Politic:
a) Este de acord să fie trimise delegaţii în R.P. Ungară şi R. Polonă, pentru încheierea
contractelor, conform Convenţiilor semnate la Budapesta şi Varşovia;
b) Consideră că în ce priveşte Convenţia cu R. Cehoslovacă, să se aştepte răspunsul până
în 4 octombrie a.c., urmând ca delegaţia noastră să plece la Praga, încă în luna octombrie, sub
conducerea tov. Coliu;
c) Consideră că trebuie menţinută poziţia ca materialele să ne fie livrate la preţurile
sovietice, iar ca mijloace de plată se vor folosi mărfuri şi alte produse existente în economia
noastră.
m. Cu privire Ia acordarea de scutiri, reduceri şi amânări a cotelor de colectare, pentru
gospodăriile mici şi mijlocii din raioanele lovite de calamităti.
Biroul Politic primeşte Proiectul de Hotărîre a Consiliului de Miniştri, pentru aprobarea
unor scutiri şi amânări din planurile de colectare ale gospodăriilor mici şi mijlocii lovite de
calamităţi, conform Anexei I.
IV. Cu privire la asigurarea seminţelor necesare îndeplinirii Planului de cultură, în
toamna anului 1952.
Biroul Politic aprobă proiectul de hotărîre a Consiliului de Miniştri, privind asigurarea
seminţelor necesare îndeplinirii planului de cultură în toamna anului 1952, conform Anexei II.
V. Cu privire la desfăşurarea campaniei electorale.
Biroul Politic:
387
a) Aprobă Instrucţiunea Consiliului Central F.D.P. privind desfăşurarea campaniei
electorale (Anexa 3);
b) Consideră că fiii de chiaburi care sunt în câmpul muncii, în întreprinderi, instituţii,
transport., iar sursa lor actuală de existenţă este salariul, pot fi înscrişi în listele electorale;
c) Este de acord cu publicarea unui scurt comunicat asupra primei şedinţe a Comisiei
Centrale Electorale;
d) Stabileşte ca Buletinele Oficiale cu circumscripţiile electorale pe ţară, să apară şi în
limba maghiară;
e) este de acord ca activitatea F.D.P. în timpul lipsei tovarăşilor secretari ai C.C., să fie
coordonată de tovarăşii L. Răutu, M. Mujic şi Petre Lupu; tov. Răutu va ţine legătura cu tov. Miron
Constantinescu.
VI. Cu privire la desfăşurarea mişcării de luptă pentru pace.
Biroul Politic aprobă textul Instrucţiunii C.C. al P.M.R. privind desfăşurarea mişcării de
luptă pentru pace (Anexa 11).
VII. Cu privire la conlucrarea între organele de partid din zonele de frontieră ale R.P.R. si
unităţile de grăniceri.
Biroul Politic aprobă Instrucţiunea C.C. al P.M.R. privind metodele de conlucrare între
organele de partid din zonele de frontieră ale R.P.R. şi unităţile de grăniceri.
VIII. Cu privire la constituirea Comitetului National al Lunii Prieteniei Româno-
Sovietice.
Biroul Politic stabileşte ca membrii Biroului Politic al C.C. al P:M.R. să facă parte din
Comitetul Naţional al Lunii Prieteniei Româno-Sovietice.
IX. Cu privire consfătuirea cu membrii C.C. al P.M.R. 1 primi secretarii regionali.
împuterniciţii pe regiuni ai C.C. al P.M.R. şi ai Consiliului de Miniştri si şefii secţiilor C.C. P.M.R.
Biroul Politic aprobă ţinerea acestei consfătuiri în ziua de 5 octombrie a.c., ora
9 dimineaţa.
La ordinea de zi:
Completările la Hotărîrea C.C. al P.M.R. din 18 septembrie 1951; problemele
însămânţărilor, colectărilor, desfăşurarea campaniei electorale şi desfăşurarea mişcării pentru pace.

Stenograma
Participă tovarăşii:
Bodnăraş, Petre Borilă şi Constantin Pârvulescu. Au fost invitaţi la şedinţă tov. Dumitru Coliu,
Dumitru Petrescu
Prezidează tov. Gheorghe Apostol
Tov. Apostol: La ordinea de zi avem:

1. Problema înarmărilor. Tov. Coliu are de făcut o mică expunere.
2. Problema impozitelor, rectificarea impunerilor unde s-au făcut greşeli. Tov. Petrescu
va face propuneri.
388
3. Instrucţiuni în legătură cu alegerea deputaţilor pentru Marea Adunare Naţională.
Membrii Biroului Politic au primit materialul.
4. Instrucţiuni privind desfăşurarea mişcării luptei pentru pace.
5. Instrucţiuni privind metodele de conlucrare pentru organele de partid în zonele de
frontieră şi unităţile de grăniceri.
6. Proiect de Hotărîre în legătură cu scutiri şi reduceri din cotele de colectări.
7. Diverse. Informare din partea tov. Drăghici; Stabilirea numărului de candidaţi pentru
Ministerul Forţelor Armate şi Ministerul Afacerilor Interne; Stabilirea nominală a membrilor C.C.
care trebuie să plece în regiuni mâine.
Tov. Petrescu: Prezidiul Guvernului a aprobat Planul de impozite pe trimestrul IV în
acelaşi timp unele rectificări ale impunerilor pe anul 1952. Aceasta cere din partea Ministerului
Finanţelor o serie de măsuri în sensul reducerii debitelor fixate, prin impunerile care s-au făcut de
comisiile de impuneri din iulie-august, care au comis o serie de abateri de la principiile Decretului
224, de impuneri asupra impozitului agricol a populaţiei rurale. Noi făcusem o socoteală cu
aproximaţie de care trebuia să ne ţinem ca să strângem la agricol pe întregul an 950 milioane lei.
Impunerile care s-au făcut au dus la un total de aproape dublu, adică la 1,783 milioane. Aceasta s-a
putut întâmpla datorită abaterilor, atât de la lege, cât şi la instrucţiunile date la lege. Între toate
regiunile, abaterile cele mai grave s-au comis în Oradea, care a mărit impunerile care trebuiau să fie
în medie de 3 ori mai mari decât în 1951, le-a mărit până la 10 ori. Aceasta s-a datorat abaterii unor
tovi care se anchetează de Comisia Controlului de Partid şi Ministerul de Finanţe pentru că acolo
sunt lucruri serioase. S-a atras atenţia din timp să nu meargă pe linia aceasta şi am dat dispoziţii să
se oprească, cu toate acestea a continuat.
Prin urmare la analiza şedinţei Prezidiului Consiliului de Miniştri s-a ajuns la concluzia
că trebuie neapărat să îndreptăm aceste abateri care s-au făcut în toate regiunile şi, în special, în
unele mai mult la capitolul cărăuşie, impunerea veniturilor obţinute din vânzarea pe piaţa liberă a
produselor agricole de către ţărani.
Pe baza analizei făcute de noi, în ultimul timp, am ajuns la concluzia că 950 milioane aşa
cum au fost iniţial fixate pot fi într-o măsură depăşite din următoarele considerente: atunci când s-a
calculat venitul mediu la gospodăriile care au stat la baza socotelii care a dat 950, nu s-a ţinut cont
de indicaţia tovarăşului Gheorghiu-Dej, mai târziu ca să impunem la cărăuşie nu numai
gospodăriile care fac cărăuşie, ci toate animalele trăgătoare, cu scopul de a îndemna ca să facă
cărăuşia de care avem atâta nevoie. Aceste impuneri pe animalele care nu făceau efectiv cărăuşie,
s-au făcut după ce se făcuse calculul şi s-a ajuns la 950 milioane. Din lege şi din discuţii cu unii
tovi, ne-au sfătuit să impunem vânzarea mărfurilor, a produselor agricole ţărăneşti. În lege e fixat
un normativ. Pentru gospodăriile ţăranilor săraci şi mijlocaşi se prevede ca aceste impuneri să nu
depăşească mai mult de 10% din valoarea care ei o încasează efectiv de Ia piaţă. Pentru
gospodăriile chiabureşti se prevedea că se vor impune vânzările la piaţa liberă 100% valoarea
mărfii care o desfac. Aici am prevăzut greutăţi, trebuie foarte multă pricepere, multă bunăvoinţă şi
stăruinţă. Trebuie făcută socoteala cât va vinde chiaburul la piaţa liberă şi să-i impună efectiv
numai atât. Comisiile au făcut socoteala pe toată producţia, nu au ţinut cont de colectări şi că vinde
şi la achiziţii, că are nevoie de seminţe şi trebuie să-i rămână o cantitate de mâncare şi au impus pe
toată producţia socotind preţul la piaţa neorganizată şi aceasta a dus la o urcare însemnată a
impozitelor. Aici mai trebuie adăugat că, anul trecut, Ministerul Finanţelor, pe baza datelor care le
dădea, arăta că numărul chiaburilor se cifrează la 48 mii. Cifrele date azi de comisiile de impuneri
pe baza datelor care le are de la sfaturile populare, că numărul gospodăriilor chiabureşti ar fi
crescut la 128 mii. Ori asta se impun prin Legea 124, dar tot din sânul populaţiei chiabureşti mai
389
sunt impuse şi la Legea 4 asupra veniturilor populaţiei. Asta se aplică celor cu cazane de ţuică, dacă
fac comerţ în afară de agricultură şi acolo mai sunt cam 150 mii gospodării chiabureşti, ceea ce e
cam exagerat. Tov. Gheorghiu-Dej, în şedinţa Consiliului de Miniştri, şi-a dat indicaţia să fixăm
impozitul agricol nu mai mult de 1 miliard. 200 milioane pornind de la considerentul că trebuie
impuse vitele trăgătoare, dar nu aşa cum s-a făcut şi vacile de lapte.
Am ajuns la unele criterii pe care le supunem aprobării pentru a ne putea încadra în
directivele date.
1) Propunem ca celor care au contractări cu statul să li se aplice o reducere de 30% dacă
s-au angajat să dea statului 75-100% din recoltă îl scutim pe aceasta la 30% din impozit. Dacă dă
numai între 50-75%, numai 20%.
2) A doua reducere pentru terenurile arabile pe care se recoltează două sau mai multe
recolte. Legea prevede că poţi să impui pentru toate recoltele câte dă pentru pământul respectiv.
Însă legea nu este categorică şi în U.R.S.S. se practică următorul lucru pentru a stimula: nu se
impun toate recoltele, ci recolta cea mai importantă. Noi propunem în această privinţă să impunem
şi noi aşa.
3) Cărăuşia. La stabilirea venitului se va ţine seama de felul atelajului, de capacitatea de
transport (Citeşte).
Aici noi propunem o măsură care considerăm că e justă. Până acum s-a impus 1 animal
trăgător la un venit de 3-6 mii anual. Noi considerăm că a exagerat. Aici nu e vorba de vitele care
sunt trăgătoare, dar nu efectuează cărăuşie. Propunem să se limiteze la 500-15000 venit anual,
potrivit regiunii şi raionului respectiv. Prin impunerea aceasta am ajuns la 300 milioane şi vrem să
ajungem la 150 milioane.
Gospodăriile care folosesc vitele pentru tracţiune nu se impun pentru cărăuşie decât dacă
vitele sunt efectiv utilizate pentru cărăuşie. În cazul când vacile vor fi impuse la cărăuşie, atunci
propunem să nu fie impuse şi la lapte.
4) În ce priveşte vânzările pe piaţă aici sunt două posibilităţi. Noi ne-am oprit la a doua.
Supun şi prima.
Legea prevede că, pentru vânzarea produselor agricole la piaţă, pentru ţărănimea
muncitoare să se impună cu un procentaj uniform de 10%. Pentru chiaburi legea prevede să se
stabilească valoarea exactă şi asta să fie impusă. Aceasta nu e posibil pentru că nu poţi stabili cât
vinde în mod efectiv la piaţa neorganizată şi a dat posibilităţi la neregulile petrecute.
Părerea noastră e că aici se poate aplica a doua posibilitate, anume să se aplice şi
chiaburilor 10%, la fel ca şi la toţi ceilalţi pentru ceea ce ei ar vinde la piaţă. Impunerile făcute au
lovit solid în chiaburi şi, în mod efectiv, duce la deschiaburire şi socotim că nu este o alunecare
aplicarea acestui procent de 10%. Produsele agricole predate întreprinderilor şi organelor
economice de stat şi cooperatiste la preţurile stabilite să nu se considere vânzări pe piaţa
neorganizată. În practică aşa au fost considerate. Pentru chiaburii, care au venit din surse agricole
sub 4000 lei sporul de venit pe piaţă, să nu se aplice impozit. Legea prevede acest lucru, însă
organele nu au aplicat. Decretul 4 şi Legea Nr. 124 nu obligă pentru chiaburii care au un cazan de
ţuică, cârciumă etc., să se aplice criteriul măririi impozitelor cu 50%. Legea 124 este pentru
impozitul agricol şi Decretul 4 asupra veniturilor populaţiei. În această lege sunt acei care fac
negustorie. Aceastll lege aplică un asemenea impozit care este tot aşa de mare cu impozitul care se
aplică chiaburilor care fac agricultură, plus 50%. Organele au aplicat Decretul 4 şi au mai aplicat şi
Decretul 124. În felul acesta s-a ajuns la această situaţie, la foarte multe gospodării chiabureşti s-a
impus mai mult decât venitul efectiv.
390
5) Propunem să nu se aplice acea mărire de 50%, care se aplică numai pe baza Decretului
124. Această abatere a plecat de acolo că, atunci când s-au dat criteriile pe linie de partid, s-a
descoperit că sunt o serie de chiaburi care au fost băgaţi în categoria cărora nu s-a aplicat 50% şi
atunci au pus la toţi 50%. La Decretul 4 se pune un plus de 14% în afară de impozitul pe venit. Din
moment ce intră în Legea 124, totul trebuie impus pe baza acestei legi, iar dacă intră în Decretul 4
atunci acolo.
6) Legea prevede ca, în regiunile sau localităţile lovite de calamităţi, să se aplice o
reducere. Discutând cu consilierii sovietici, ei ne-au sfătuit, dacă recolta este mai slabă, să aplicăm
o reducere de 10% şi, numai în cazuri excepţionale, de la caz la caz să se aplice o reducere mai
mare. Pentru stabilirea cazurilor concrete Ministerul de Finanţe singur nu este în stare să aprecieze.
De aceea, în şedinţa Prezidiului, tov. Gheorghiu-Dej a dat indicaţia ca Ministerul Agriculturii,
Statistica, C.S.P. şi noi să prezentăm situaţia localităţilor lovite de calamităţi ca să putem aplica
aceste reduceri.
7) În aplicarea impozitelor, comisiile n-au ţinut seama de situaţia economică reală şi au
impus la sume care depăşesc mai mult decât are venit. De exemplu, sunt chiaburi din punct de
vedere economic social, dar din punct de vedere al puterii economice nu mai au cu ce plăti. Avem
debite de 2-3 ani şi nu putem să le lichidăm pentru că, continuu sunt incapabili să plătească şi
putem numai să-i băgăm la puşcărie şi să dovedim ce mai au. Când situaţia economică reală arată
că nu poate plăti impozitul respectiv, să fie impus potrivit posibilităţilor lui de plată. Asta se poate
face conform Art. 27 din Decretul 25.
8) Gospodăriile ţărăneşti care au intrat în întovărăşiri agricole. Pe baza indicaţiilor date de
partid sunt recunoscute numai întovărăşirile T.O.Z.. Însă, au existat în prima perioadă, în 1952, o
serie de întovărăşiri nu de tip T.O.Z.. Atunci le-am aplicat potrivit Legii 24 o reducere de 20%. Se
pune problema dacă acestora le mai aplicăm această reducere sau nu. Principiul înseamnă că nu.
Aici venim cu propunerea să nu mai aplicăm această reducere pe trimestrul IV, întrucât este vorba
de a confirma, printr-o măsură de stat, existenţa unor forme de întovărăşiri pe care guvernul nu le
recunoaşte. De fapt, cele 800 T.O.Z.-uri nu sunt adevărate T.I.Z.-uri pentru că nu respectă
dispoziţia ca şi recoltarea să se facă în comun. De aceea noi nu putem impune asociaţia. Ministerul
Agriculturii ne-a comunicat că T.O.Z.-ul n-a reţinut nimic şi fiecare trebuie impus separat. Deci
suntem obligaţi să reducem individual. Astfel, n-ar fi nici un stimulent pentru ei şi trebuie luptat
pentru a face T.O.Z.-uri consecvente.
9) Potrivit indicaţiilor date de partid din listele unde au fost încadrate greşit un număr de
gospodării că, chiaburii şi nu sunt chiaburi, să le facem debitele aplicând impozite la situaţia lor
economică reală. Pentru aceasta se cere să ni se dea liste reale pentru că, în această privinţă, este
mare harababură şi până acum nu s-a definitivat şi suntem spre sfârşitul anului. Dacă nu vom avea
listele precise vom aplica impozitele potrivit situaţiei din momentul în care ni s-au dat listele.
Acestea sunt măsurile care le propunem. Ele vor duce ca, în Joc de 1,783 milioane, câte
au fost făcute impunerile, la debite, (ceea ce e impus nu înseamnă că se încasează) la 1.350
milioane, adică cu 450 milioane, iar încasările efective vor fi de aproximativ 1,200 milioane.
Diferenţa rămâne ca debite incasabile pentru anul viitor.
Tov. Borilă: Care din punctele acestea nu intră în legile noastre? Dacă restul intră în
lege, să aplicăm legea.
Tov. Petrf'.scu: Terenurile arabile cu 2-3 recolte, acolo legea nu precizează. Apoi la
cărăuşie, la vitele trăgătoare care nu fac efectiv cărăuşie; chestia vânzării la piaţă este pusă în lege,
însă e punctul cel mai vulnerabil. Aici şi la cărăuşie s-au făcut exagerări de aproape 600 milioane.
391
Acestea se pot reglementa printr-o decizie ministerială, aprobată de Consiliul de Miniştri.
Nu trebuie să fie o hotărîre a Consiliului de Miniştri.
Tov. Borilli: E greu de pronunţat aşa, n-am studiat problema, am primit materialul
înaintea începerii şedinţei.
Tov. Bodnliraş: De ce Ministerul de Finanţe nu a luat măsuri de împiedicare a acestor
impuneri excesive până acum?
Tov. Petrescu: Noi nu ne-am sesizat acum, ci de mult. Secretariatul partidului a fost
informat, în special tov. Moghioroş şi tov. Gheorghiu. La Oradea am luat măsuri acum 3 luni, am
oprit impunerile şi le-am refăcut. Însă situaţia clară şi definitivă am putut avea, numai după ce am
primit totalul impunerilor şi am analizat aceste impuneri. Impuneri nu înseamnă că s-a încasat
impozite; sunt numai impuneri şi acestea pot fi rectificate.
Nu s-au înaintat încă fişele de impuneri, sunt numai în registru.
Noi am luat pe trimestrul I, impunerile pe baza Legii din 1951, în trim. II n-am avut plan
de luat impozite, însă, întrucât mai funcţiona legea veche, pentru că nu venise un nou decret, s-au
mai strâns 150 milioane. În trimestrul m a apărut noua lege, pe baza ei am luat numai avans şi
acum când definitivăm impunerile emitem obligaţiile şi să încasăm pe baza legii.
Tov. M. Constantinescu: Obligaţiile când se înmânează?
Tov. Petrescu: Când stabilim această lucrare. Până acum s-a înmânat numai avizul de a
plăti avans. Cetăţeanul nu ştie cât are de plătit.
Tov. Chivu: Li s-a comunicat cât au de plată.
Tov. Petrescu: Situaţia totală nu s-a putut da pentru că am prevăzut că o să fie exagerări
şi special am lăsat întâi să analizăm.
Tov. Bodnliraş: T.O.Z.urile la colectări dau în mod colectiv, aici se spune că nu respectă
acest regim. În statut nu spune colectiv, ci spune ,,în cazul când recolta se face în comun", ceea ce
înseamnă că regula e individual.
Tov. Apostol: Dacă aveţi propuneri de făcut pentru îmbunătăţirea măsurilor propuse de
Ministerul de Finanţe, sunt câteva probleme asupra cărora trebuie să fim foarte clari. Este vorba de
ţăranii care au făcut contract de a preda statului anumite cantităţi din produsele lor, noi avem foarte
mulţi din aceştia, au luat şi avansuri şi n-au dat nimic. Trebuie văzut cum acţionăm faţă de aceştia
în ce priveşte impozitele.
Tov. Petrescu: Noi am fost partizanii măririi, pentru asta am fost bătuţi. Nouă ni s-a dat
sarcina să facem propuneri care să reducă impunerile. Tov. Gheorghiu a subliniat că, în nici un caz,
să nu se încaseze mai mult de 1,2 miliard.
Tov. M. Constantinescu: cum înţelegeţi ,,noi am fost partizanii să încasăm mai mult"?
Era prevăzut în Hotărîrea Consiliului de Miniştri?
Tov. Petrescu: Aceasta era înainte de hotărîre. Noi am venit cu o propunere care într-
adevăr ducea la o mărire a sumelor care trebuiau încasate, totuşi conducerea partidului şi
guvernului ne-a atras atenţia că este mai bine să ne limităm şi a acceptat propunerea noastră cu o
mişcare de 25 milioane, la 1.200, cu care tov. Miron a fost de acord. Sarcina noastră este de a veni
cu măsuri care să micşoreze debitele fixate de la 1800 milioane la maximum 1250. La ceea ce ar
trebui să dea îndrumare Biroul Politic este dacă aceste propuneri sunt juste şi exprimă linia
partidului ca, în mod just, să facă aceste reduceri şi să realizeze 1,250. Eu rog să ne daţi ajutor să nu
greşim şi să stabilim just sarcinile de realizat. De realizat se poate realiza.
Tov. M. Constantinescu: Dar eşti de acord că indicaţiile care au fost date de a reduce la
1.200 este justă şi necesară şi conformă liniei partidului sau eşti de părere că ar fi fost mai bine să
se încaseze mai mult?
392
Tov. Petrescu: Cifra de 1.200 nu a fost departe de cifra propusă de noi. Dacă aş fi avut
altă părere, aş fi spus-o în şedinţa Prezidiului Guvernului. Din moment ce am căzut de acord cu
hotărîrea, înseamnă că o consider justă şi am căutat soluţii cât mai juste pentru realizarea ei.
Tov. Coliu: În legătură cu impunerea vacilor la cărăuşie, părerea mea ar fi că mai bine să
fie impus la lapte, decât la cărăuşie şi să fie o măsură care s-o ferească dacă vrem să stimulăm
creşterea vacilor şi ar trebui interzis să facă cărăuşie; o vacă folosită pentru cărăuşie nici nu poate
produce mult lapte.
În ce priveşte mai multe recolte, ar trebui văzut cu precizie ce anume gospodarii intră
aici. grădinarii sau şi alţii.
Tov. Bodnăr~: Eu cred necesar cât mai repede să treacă la aplicarea acestor măsuri de
reducere şi cred că Ministerul de Finanţe, tov. Petrescu nu este tocmai bine informat. Ştiu de la
soldaµ că, în foarte multe locuri, s-au tăcut abuzuri cu impunerile. Am impresia că s-au tăcut
comunicările, chiar dacă nu e pe rol, i s-a pus în vedere chiaburului cât trebuie să dea. Aici este
gravitatea Imediat să se facă comunicarea respectivă pentru a linişti oamenii că măsurile vin
pentru a pune capăt abuzurilor.
Sunt de acord cu măsurile.
Tov. Chivu: La Tecuci şi Bârlad s-au înmânat înştiinţările de plata impozitelor, nu numai
avansul. Cum a plătit cota de colectări a venit agentul fiscal.
Tov. Petrescu: N-are drept, trebuie să-i dea termen până la 1 octombrie şi 1 decembrie.
Tov. Apostol: Au fost şi cazuri că banii de la colectări au intrat direct la fisc.
Tov. Petrescu: Acestea sunt abuzuri.
Tov. Chivu: Eu cred că aici s-au tăcut abuzuri şi s-a sărit peste cal, de la dreapta la
stânga în multe locuri. Eu am criticat foarte sever Comitetului Regional Bacău că nu a fost atent şi
pe şeful Secµei Financiare Regionale.
Cred că trebuie să se aplice urgent măsurile.
La Bacău, şeful Secµei Financiare a fost criticat de biroul regional că nu încasează destul
şi atunci el a aplicat impuneri exagerate.
Tov. Petrescu: Regiunile au crezut că mergem şi noi pe linie oportunistă şi că ei pot
încasa mai mult şi că noi nu îi lăsăm.
Tov. Chivu: Sunt de acord să treacă urgent la aplicare, să lămurească pe cei cu
2-3 recolte, avem şi interese să producă zarzavaturi, să aibă şi ei interes.
În problema cu vacile, dacă pune la cărăuşie, nu-l pune de drag. În Gheorgheni, oamenii
cu ce să se ocupe, trăiesc din cărăuşie că n-au pământ.
Părerea mea este că n-a fost ţinută în mână problema de la minister, că s-a putut aluneca
în greşeli. Sigur, Ministerul de Finanţe a sesizat, dar trebuia să ţină în mână să nu compromită linia
partidului. Trebuia avut grijă.
Tov. M. Constantinescu: Cred că problema care se discută este foarte serioasă şi este o
problemă politică, nu numai financiară. S-au tăcut - eu sunt de acord cu ce a spus tov. Chivu - o
serie de greşeli în aplicarea impozitului de către organele fiscale, greşeli care durează de acum, dar,
dacă nu luăm măsuri pot deveni foarte dăunătoare. Gravitatea acestei chestiuni a constituit, în
primul rând ţărănimea muncitoare, fiind impusă mai mult decât prevăzut în lege şi fiind apăsată, de
exemplu la vite de 2-3 ori, se va întreba dacă mai este diferenţa de tratament între ţărănimea
muncitoare şi chiaburime şi poate să ajungă la părerea că noi am trecut acum la o politică de
opresiune a întregii ţărănimi fără să facem diferenţă între chiabur şi ţăran muncitor. Deci, poate să
dăuneze foarte serios alianţei dintre clasa muncitoare şi ţărănimea muncitoare. Apoi, de pe urma
acestor sărituri peste cal suferă şi muncitorimea din oraş, pentru că producătorii care vând pe piaţă
393
nu sunt numai chiaburi, şi eu consider că este greşită formularea în material unde spune că, la piaţă,
în oraş, vând numai chiaburii; pe piaţa oraşelor vând şi chiaburi, dar şi o serie de ţărani muncitori.
Problema este că ţăranul muncitor care vine la piaţă va căuta să-şi rezolve chestiunea acestor
impozite, peste măsură de mari, mărind preţul produselor care le vând pe piaţa neorganizată din
oraşe. Am cerut toate situaţiile de preţuri, peste tot spune că preţurile mai ales în Reşiţa, Timişoara
etc., se menţin foarte ridicate (Citeşte). In această situaţie se exprimă că producătorii caută să
transfere impozitele excesive care sunt puse asupra lor, să le treacă pe umerii muncitorilor şi
funcţionarilor din oraşe, înglobându-le în preţul de vânzare al mărfii lor. Trebuie să fim foarte cu
băgare de seamă. Această aplicare exagerată a impozitelor loveşte şi în interesele populaţiei
muncitoare din oraşe.
În ceea ce priveşte duşmanul de clasă, chiaburul, acesta poate să ducă la o sărire peste
etapă. Tov. Gheorghiu-Dej ne-a atras atenţia, în mod deosebit, să fim foarte atenţi să nu depăşim
etapa de limitare, să nu ajungem la deschiaburire. Ce priveşte chiaburii nu este just, nici politic, nici
economic, să punem aici sarcina că gospodăriile se vor lichida. Cu aceasta n-am aplicat just
politica de îngrădire. Astfel de greşeli pot avea efecte foarte negative în ce priveşte şi clasa
muncitoare şi alianţa şi în ce priveşte aplicarea justă a liniei partidului faţă de duşmanul de clasă.
Ce prive~te cifrele, această iarnă au fost judecate cifrele, cât să fie impozitul agricol pe
anul acesta. Acum 2 ani a fost de 6 miliarde lei vechi. În 1951 a fost stabilit de Marea Adunare
Naţională la 12 miliarde, însă Luca şi Iacob printr-o falsificare a legii au aplicat numai 9,
falsificând printr-o hotărire trecută în lipsa tovarăşului Gheorghiu-Dej, Legea Marii Adunări
Naţionale. S-a pus problema cât să mergem anul acesta. Au fost propuneri de 20, 22, 18 miliarde,
adică 900 milioane lei noi. Sfătuindu-ne cu alţi tovarăşi, cu experienţă, ei au atras atenţia să fim cu
băgare de seamă să nu se treacă dintr-o extremă la alta şi cifra de 950 milioane a fost stabilită cu
consultarea acestor tovarăşi, drept plan de încasări. Aceste 1.780 milioane aplicate pe teren
înseamnă 36 miliarde lei vechi, o săritură de la 9 miliarde la 36 miliarde debit pe anul acesta. Este
clar că ar fi aventură şi ar dăuna foarte serios alianţei.
De aceea, considerăm justă directiva dată de Biroul Politic într-o şedinţă anterioară şi
propunerile cu care vine Ministerul Finanţelor de a corecta aceste greşeli în orientarea lor, sunt
juste. De aceea am întrebat pe tov. Petrescu cum înţelege că ei au fost pentru mai mult. Cred că el
nu poate fi pentru, decât ceea ce este just din punct de vedere politic şi economic, adică ceea ce s-a
hotărit de Biroul Politic, de Guvern, de Marea Adunare Naţională.
În expunerea tov. Petrescu a lipsit un lucru foarte important care trebuie cunoscut de
Biroul Politic. Eu acum am aflat că aceste obligaţii nu s-au înmânat, eu am însă informaţia că au
fost înmânate. Am fost informat că unde ţăranii nu au putut plăti, li s-a aplicat sechestru preventiv.
După spusele tov. ministru-adjunct Mănescu s-a aplicat nu numai chiaburilor, ci în mase destul de
largi. Tov. Petrescu cunoaşte mai bine proporţia aplicării. Sechestrul s-a aplicat şi ţăranilor
muncitori şi în masă destul de mare. Deci, nu numai că li s-a comunicat obligaţia, dar li s-a aplicat
şi sechestru preventiv şi aceasta este foarte grav.
Aşa cum a spus tov. Gheorghiu-Dej în şedinţa Prezidiului Consiliului de Miniştri s-a
tăcut o săritură peste cal, peste linia trasată de către Biroul Politic şi de către Guvern în hotărîrile
sale. Este clar că acele elemente din aparatul Ministerului de Finanţe şi elementele din aparatul
sfaturilor populare, care înainte aplicau politica de dreapta a lui Luca, acum când au văzut
atitudinea partidului faţă de deviatorii de dreapta şi măsurile luate, unii din exces de zel, iar alţii
poate intenţiona ca să saboteze acum pe calea cealaltă, dar cu acelaşi rezultat de a dăuna alianţei, au
venit cu aceste exagerări, ca acele din Oradea şi alte locuri. Faţă de aceste elemente sigur că vor
trebui luate măsuri. Lipsa Ministerului de Finanţe este că nu a controlat îndeajuns aparatul său şi
394
sfaturile în perioada când s-au stabilit impunerile pentru anul acesta, în perioada iunie-iulie.
Trebuia un control mult mai atent, mai vigilent politiceşte.
În ceea ce priveşte soluţiile propuse aici, consider că unele sunt bune, altele aş cere
aprobarea să ne mai gândim asupra lor. Ca orientare sunt bune, în sensul că vin să corecteze
greşelile, însă asupra fiecărui caz concret trebuie să chibzuim să nu facem o greşeală din grabă,
sigur în 2-3 zile să rezolvăm problema.
Aş propune ca, în ordinea corectărilor, să începem întâi cu marea masă a ţăranilor, care
sunt aliaţii noştri şi, în al doilea rând, să vedem şi ce priveşte chiaburii, să se aplice linia de
îngrădire stabilită de Plenara din 3-5 martie şi nu o linie de lichidare.
Şi aş propune ca această chestiune să fie serios dezbătută cu comitetele regionale de
partid şi să tragă comitetele regionale învăţăminte din această chestiune pentru că, dacă şi ele ar fi
fost mai vigilente, chestiunea ar fi putut fi prevenită să nu ajungă în situaţia aceasta. Ele să fie
vigilente, cu grijă, să nu sărim de la dreapta la stânga, ci să se aplice just linia partidului.
Tov. Borilă: Sunt de acord cu observaţiile făcute aici, în special de tov Miron şi să avem
în vedere încă un lucru. În afară de problema financiară şi afară de aspectul politic să nu dăm
material în mâna duşmanilor ca să iasă acum că deviatorii sunt apărători ai ţărănimii şi noi,
partidul, se pune împotriva ţărănimii venind cu asemenea extreme, stângisme, greşeli. Să
prelucrăm şi pe linia Ministerului de Finanţe şi cu comitetele regionale de partid acest aspect.
În general, sunt de acord. Să facem observaţiile .. ."
Tov. Bodnăraş: Să nu mai convocăm Biroul Politic, să considerăm aceasta ca hotărire.
Tov. M. Constantinescu: Şi să fie însărcinat Secretariatul.
Tov. Pârvulescu: Eu sunt de acord cu observaţiile făcute. Este just că n-am ţinut seama
de realităţi, comitetele regionale nu au fost la înălţime în privinţa impunerilor. Dacă ne orientăm
după cifre vedem de la început că este un lucru greşit. Impunerile cum s-au făcut, de exemplu, în
Oradea, lovesc în masa aliaţilor noşti, s-au mărit de 7-10 ori impunerile şi trebuie reparat cât mai
urgent. Mai avem sarcini, colectările, însămânţările etc.
Sunt de acord să începem cu repararea faţă de aliaţii noştri, dar şi în privinţa chiaburilor,
pentru că, cu impunerile 100%, ducem la deschiaburire şi sărim peste etapă. Aici sunt aceleaşi
elemente şi trebuie luate măsuri, trebuie să dăm în judecată la Oradea şi în alte locuri, şi pe linie de
partid trebuie să tragem la răspundere. Sunt de acord să nu ne mai întrunim încă o dată, fiecare să
facă însemnările la proiect. ·
Tov. Bodnăraş: Şi să nu facă impresia că se vine cu măsurile sub presiunea alegerilor.
Tov. Petrescu: Luni am convocat şedinţă cu secţiile financiare raionale şi regionale. Eu
am luat o serie de măsuri, dar măsuri principiale am aşteptat de la Biroul Politic. Aş ruga să
primesc materialul aprobat duminică sau sâmbătă seara, ca să-l pot pregăti cum trebuie.
Tov. Apostol: Eu sunt de acord cu observaţiile făcute de tovarăşi, în special de tov.
Miron. Vreau să mai adaug un lucru pe care tov. Gheorghiu ni l-a pus în faţă, că atunci când s-a
stabilit modul în care trebuie să privim comerţul particular, este un pasaj special cu beneficiile care
trebuie să le aibă ca să nu fie lichidat. La început era să fie beneficiul de 10% şi când a intrat în
adâncul socotelilor a reieşit că, de fapt, trebuia 13% unui comerciant să-şi acopere cheltuielile de
regie, impozite etc., adică trebuia să mai ia din buzunar să-şi poată acoperi cheltuielile faţă de stat şi
atunci s-a admis să ridicăm la 15% să-i rămână şi lui ceva. Dar când este vorba de chiabur, care
produc marfă, noi n-am mai gândit ştiinţific cum trebuie să aplicăm colectările şi impozitele, pentru
că deschiaburirea se produce şi pe linia impozitelor şi a colectărilor. De aceea, tov. Gheorghiu a dat
395
indicaţia să trecem la elaborarea unui studiu în măsura în care am aplicat politica de îngrădire şi
acele căi care au dus la deschiaburire forţată şi să luăm măsuri de îndreptare.
De aceea, cred că era necesar ca Ministerul de Finanţe când s-a dat indicaţia cum trebuie
aplicată hotărîrea partidului şi guvernului în materie de impozite să fi prevăzut acest lucru.
Calculele la impuneri nu numai la gospodării chiabureşti, dar, la fiecare în parte, să cunoaştem în
mod real veniturile şi în acest raport stabilim şi impozitele. Cred că Ministerul de Finanţe nu s-a
gândit când s-au dat dispoziţii de aplicare a impozitelor. Se puteau lua măsuri la timp dacă se
controla cum organele aplică la faţa locului linia partidului şi guvernului.
Sunt şi eu de părere că propunerile tăcute sunt interesante, pot fi luate ca bază, unele din
ele vor trebui analizate mai temeinic. De exemplu, problema cu contractările. Foarte multe
contracte sunt încheiate cu chiaburi. Dacă vorbim, în general, de contractanţi, înseamnă că punem
pe picior de egalitate pe chiaburi cu ţăranul muncitor. Cea mai mare parte a chiaburilor nu şi-au
respectat contractele şi au antrenat şi ţăranii muncitori. De aceea, aici trebuie gândit ca aceste
reduceri să le facem la acei contractanţi care au executat obligaţiile care le-au asumat faţă de stat.
Tov. M. Constantinescu: Foarte just şi va fi un stimulent şi pentru cei care nu au
respectat contractele.
Tov. Apostol: Propunerea făcută de Ministerul de Finanţe ca să se aplice 10% la
vânzările produselor pe piaţă egal pentru ţăranii muncitori şi gospodăriile chiabureşti, fără îndoială
că, din punct de vedere economic, n-ar fi mare nenorocire, fiindcă plăteşte după valoarea producţiei
vândute la piaţă, dar ce o să spună ţăranul că nu se mai face deosebire?
Tov. Pet;·escu: Noi am pus două propuneri şi ne-am oprit la cealaltă.
Tov. Apostol: Trebuie văzut şi cu 100%. Miron a arătat preţurile şi tot muncitorii vor
plăti. Eu sunt de acord că trebuie gândit asupra acestui lucru.
Tov. M. Constantinescu: Tov. Gheorghiu-Dej a atras atenţia asupra impozitelor pe
vânzări, să chibzuim foarte bine. Trebuie să fim foarte prudenţi.
Tov. Apostol: Şi trebuie să fim tot aşa de prudenţi şi ce priveşte reducerile la T.O.Z.-uri.
Este adevărat că, cea mai mare parte, ară şi seamănă în comun, dar nu peste tot lucrează şi
recoltează în comun.
Tov. Petrescu: Dacă ar fi să aplicăm, înseamnă că aplicăm Legea 125, adică ca şi la
colhozuri. Dar, pentru că nu sunt elemente care să permită aplicarea legii, trebuie aplicat 124.
Practic nu se poate aplica.
Tov. Apostol: În Statut se asigură posibilitatea să recolteze în comun şi trebuie studiată
legea. În concluzie, sunt de acord cu propunerea tov. Miron să fie încă gândite unele propuneri
tăcute de Ministerul de Finanţe şi aş propune să fie aceasta tăcut împreună cu C.S.P. şi Ministerul
Agriculturii şi luni să ne vedem cu tov. Miron şi Petrescu şi cu mine şi să vedem încă o dată noile
propuneri care se fac pe baza unui studiu mai adânc şi să dea Biroul Politic dezlegarea ca noi să
definitivăm şi să dăm drumul jos pentru rectificarea acestor greşeli de la linia partidului. (Toţi
Când a fost delegaţia de colhoznici sovietici, tov. Rostovţev, care a văzut vaci de rasă la
munci agricole, mi-a spus că n-are altă dorinţă decât aceea ca guvernul să interzică folosirea
animalelor de rasă la munci agricole. Lenin special s-a ocupat de protecţia animalelor de rasă.
Poate o să fie nevoie de o hotărîre specială a guvernului în această privinţă.
De asemenea, trebuie clarificată şi problema gospodăriilor cu 3 recolte. Un ţăran sărac nu
este în stare să facă aceasta. Procedeul din URSS poate fi aplicat şi la noi, trebuie văzut însă cum.
Sunt de acord că trebuie să se discute problema aceasta, nu numai la comitetele regionale, dar şi la
396
comitetele raionale, că acolo s-au făcut cele mai multe greşeli, n-a fost control din partea regiunii şi
unele regiuni chiar s-au bucurat că realizează mai mult raioanele.
Tov. Petrescu: Încă o problemă principială. Am arătat că, cifra chiaburilor se ridică la
150.000, asta e o operaţie grea.
Tov. Apostol: Unde se constată, într-adevăr greşeli, trebuie să facă rectificările cuvenite
cu aprobarea Ministerului de Finanţe.
Tov. Petrescu: Aceasta este o operaţie grea, se aprobă de comitetele raionale, se trimit la
regiune, care le controlează şi abia atunci se trimite la Ministerul de Finanţe. Este pericol de
dublare a numărului chiaburilor. Nu este o muncă simplă şi cere timp.
Tov. Apostol: Prelucrarea pe linie de stat şi pe linie de partid. Treaba aceasta nu poate să
ne oprească să aplicăm rectificările urmărind să se rezolve şi problema verificării chiaburilor. Pe
baza indicaţiilor tov. Gheorghiu-Dej, la elaborarea hotănrii sunt stabilite comunele cu calamităţi pe
gospodării şi acolo unde facem reduceri la colectări vor trebui făcute reduceri şi pentru impozite.
Aici o să aveţi criterii precise.
În privinţa chiaburilor, în permanenţă se vor descoperi şi chiaburi neînregistraţi şi din acei
care nu mai sunt cbaburi.
Tov. Coliu: Am participat la o şedinţă cu secretarii raionali în problema chiaburilor. Au
venit criteriilor cu stabilirea gospodăriilor chiabureşti şi există un alt pericol. Toţi au spus: am
respirat uşor. Se poate sări în cealaltă extremă, în operaţiuni nu se poate fixa termen.
Tov. M. Constantinescu: Atunci duminică vom vedea împreună materialul.
Tov. Coliu: Ce priveşte convenţiile şi Acordul cu Cehoslovacia. Cu Ungaria şi Polonia
lucrurile merg normal, urmează să plece delegaţii pentru încheierea contractelor. Propun să plece
câte 2 inşi.
Ce priveşte Cehoslovacia, în octombrie, până la 1 noiembrie urmează să se încheie
convenţiile. Era prevăzut termen ca să transmită lista cu utilaje, care l-au trimis la 2 septembrie şi în
termen de 20 zile înainte de încheierea convenţiei trebuia să comunice preţurile. Tovarăşii cehi nici
până acum nu au comunicat preţurile, cum a fost fixat în Protocol, adică până la 10 octombrie ar
trebui să vină.
Tov. Petrescu: Am vorbit cu un tovarăş de acolo, lonas, şi a spus că nu ştie când sunt
gata, că o să întrebe pe Dolanski şi o să dea răspuns până la prânz, nici acum n-a dat răspuns. După
cât văd, ei nu sunt gata cu preţurile şi trebuie să ne aşteptăm la greutăţi. Ei ezită să ceară preţurile
lor, cu preţurile sovietice ei nu sunt de acord.
Tov. Bodnăraş: Cei care pleacă de la Ministerul Forţelor Armate nu pot pleca ca şefi de
delegaţii, ei sunt tehnicieni, nu-i putem băga în chestiuni de plată etc.
Tov. Coliu: Până la 1 octombrie trebuia să meargă delegaţia noastră comercială să
stabilească volumul produselor şi sortimentele care trebuie să le dăm noi şi preţurile. Este vorba de
a stabili cantităţile. Chestiunile celelalte le stabileşte Comerţul Exterior.
Tov. Petrescu: Cu cehii lucrurile stau altfel. Ei au cerut mărfuri, dintre care 15% sunt
feroaliaje şi o listă de produse din feroaliaje şi să le procurăm noi, dacă nu le avem. Trebuie stabilit
contingentul de mărfuri care se dau şi mai ales produsele şi cantităţile şi abia după aceea se vor da
Comerţului Exterior care va stabili condiţiile şi termenele. Lucrurile acestea nu au fost şi nu au
putut fi precizate pentru că nu a fixat preţurile. Aici nu poate să meargă în nici un caz o delegaţie
simplă.
Tov. Coliu: Delegaţiile care pleacă în Ungaria şi Polonia nu au altă sarcină decât de a
încheia contractele şi a stabili termenul de livrare a produselor care le cumpărăm noi pe bază de
397
preţuri sovietice. Se va stabili în ce trimestru, ce livrează şi restule pentru 1953. Se spune că plata
se va stabili între organele comerciale. Ei nu intră acum în discuţii de plată.
Eu i-am transmis lui Bârlădeanu extrase din Convenţia cu Polonia şi Ungaria, în ce priveşte
condiţiile de plată şi unde am avut concret, am arătat cu ce. Nu am transmis suma globală Avem
numai cifre cu aproximaţie. Ungaria cam 50 milioane, Polonia 80-90, Cehoslovacia de 3 ori atât
Tov. Petrescu: Pentru Cehoslovacia propun şi pe linia C.C. şi pe linia Guvernului, să se
facă un demers oficial, pentru că o să se tărăgăneze.
Tov. Chivu: S-a făcut o intervenţie. Eu cred că se poate vorbi cu Cepicka, el a spus că
oricând avem greutăţi, să ne adresăm lui. Acum ar trebui să-i spunem, pe linia tov. Bodnăraş.
Tov. Bodnăraş: N-am nici o legătură. Dacă va fi nevoie, la sfârşitul săptămânii, să
întrebăm oficial C.C., pe Dolanski.
Şi când mergem acolo să nu fim aşa necunoscători. Oamenii care merg acolo nu ştie ce
au de tăcut. Să fie bine pregătiţi, instruiţi şi asupra comportării în relaţii.
Tov. Petrescu: (După ce a vorbit la telefon cu Praga). Am vorbit acum cu ei, nu s-a
înţeles nimic şi a spus că mâine ne dă o telegramă.
Tov. Bodnăraş: Problema încheierii contractelor e foarte urgentă. Părerea mea e că
delegaţia pentru încheierea contractelor, pentru acele ţări unde lucrurile sunt simple, să plece
imediat. Ce priveşte Cehoslovacia vom vedea mâine răspunsul. Dacă el este nesatisfăcător, trebuie
să ne adresăm printr-o scrisoare pe linie de partid, dacă nu, demers pe linie de guvern nu este încă
necesar. Gottwald a spus că este gata să ne ajute ori de câte ori e nevoie.
Tov. Petrescu: Contractele pentru 1952, în Protocolul nostru e prevăzut că trebuie
încheiate ca livrările să înceapă la 1 noiembrie, aşa că se pot încheia contractele atunci când se duc
tratative pentru încheierea convenţiei, iar pentru 1953-1954 să fie încheiat ulterior.
Tov. M. Constantinescu: În ultimele zile ne-am ocupat cu problema Planului de import-
export şi, în special, cu problema situaţiei Cehoslovaciei. În ce priveşte Polonia şi Ungaria sunt de
acord cu propunerea tov. Bodnăraş să plece imediat clţlegaţia pentru că acordul este clar stabilit.
Trebuie să meargă un colectiv de militari tehnicieni, completată grupa cu 1-2 tovi de la Ministerul
Comerţului Exterior pentru problemele de preţuri şi mărfuri. Problema cea mare este cu
Cehoslovacia. Acolo situaţia este aşa: dacă luăm preţul sovietic care l-am practicat cu ceilalţi,
costul importului este de 200-250 milioane ruble. Dacă luăm preţuri cehe pe care le propun ei, asta
reprezintă cel puţin 350 milioane ruble. Ca să vedem ce înseamnă aceasta menţionez că, în
Cehoslovacia, în ultimii ani, importul nostru a fost:
În 1949 141 milioane
1950 137 milioane
1951 133 milioane
1952 142 milioane
deci, în medie 140 milioane ruble. Aceasta înseamnă că, în primul rând, principial nu putem sta pe
altă poziţie decât cu preţuri sovietice pentru că sunt preţuri internaţionale ale lagărului nostru. În al
doilea rând, noi nu putem să practicăm alte preţuri decât cu Polonia şi Ungaria, pentru că încurcăm
şi socotelile polonezilor şi ungurilor, care şi ei au cumpărat de la cehi. Ei spun: am vândut
românilor cu preţuri sovietice, acum şi voi daţi-ne aşa.
Problema serioasă este dacă socotim şi importurile civile din Cehoslovacia. Avem
comandate centrele electrice, laminate, cocs, minimum 140 milioane, care nu intră în asta, adică
plus 350 sunt 500 milioane. Problema cu Cehoslovacia e problema cea mai grea.
De aceea cred că, în Cehoslovacia, trebuie trimisă o delegaţie, în frunte cu un conducător
politic. Ori din nou tov. Petrescu, care cunoaşte oamenii, ori tov. Coliu care, deşi n-a stat mult
398
acolo, totuşi a ajuns să cunoască pe câţiva. În orice caz trebuie avut în vedere importanţa. Grosul
comenzilor noastre vin din Cehoslovacia. Tov. Petrescu trebuie să pregătească Bugetul până în
decembrie şi nu ştiu dacă va putea să plece. Tov. Coliu cunoaşte tot complexul problemei şi din
Polonia şi Ungaria şi Cehoslovacia.
De asemenea, este o problemă lista de mărfuri pe care ne-au dat-o cehii. Este imposibil
de acceptat, pentru că noi n-avem mărfurile cerute de ei. Ei ne cer, de exemplu, fero-crom, nu
avem şi nici nu producem. Fero-molibden la fel. Noi putem să dăm mangan. Apoi urmează pe listă
came, grăsimi, grâne, porumb.
Tov. Coliu: Ei condiţionează cu feroaliajele livrările.
Tov. M. Constantinescu: Noi n-avem posibilitatea să le livrăm, că nu avem. Ei o parte
au în Cehoslovacia. Împreună să Ie procurăm, să le importăm. Posibilităţile lor sunt mai mari, ei au
reţea mult mai largă cu ţările vestice. Noi am propus să dăm şi ceva aur.
1) Propun ca delegaţia să susţină că trebuie să mergem pe preţuri sovietice. În mod cu
totul excepţional, la unele produse unde nu au în nomenclatura sovietică preţ, acolo da.
2) Consider că, în frunte, trebuie să meargă tov. Coliu sau Petrescu.
3) În ceea ce priveşte plata, trebuie să plătim, în special, cu mărfuri. Cu feroaliajele nu
putem, din materii prime putem da mangan şi o să putem eh.iar da concentrate de mangan şi o parte
din aur.
4) Cred că ar trebui încă un lucru tratat cu ceh.ii, dacă s-ar putea obţine o eşalonare a
plăţilor, să nu plătim pentru 1953 pe un an, ci doi ani, adică ce primim în 1953 să plătim în 1953 şi
1954. Ar mai fi soluţia creditului, dar tovarăşii sovietici au spus că nu se va putea.
Anul viitor avem 900 milioane contractate în URSS, 500 în Cehoslovacia şi celelalte în
Germania, Ungaria, Polonia, ajungem la 1 milion 600 mii ruble.
Tov. Bodnăraş: Când se va şti precis ce spun ceh.ii, atunci să stabilim această chestiune,
să nu intrăm acum în amănunte.
Tov. Chivu: Sunt de acord să plece Coliu.
Tov. Apostol: Trebuie să tragem următoarea concluzie. În Ungaria şi Polonia poate să
plece delegaţie de militari. Din Cehoslovacia să aşteptăm răspuns şi dacă nu avem răspuns pozitiv
să ne adresăm pe linie de partid. Delegaţia tot trebuie să plece în Cehoslovacia şi cred că putem să
cădem de acord ca să plece delegaţia în frunte cu tov. Coliu, tov. Petrescu să rămână că are treabă.
Despre ce să facă delegaţia acolo, ca orientare, poate să fie deocamdată cele spuse de tov. Miron. O
să avem poate şi altele, o cunoaştere detailată, o să vină şi tovarăşii şi vor completa. În general, sunt
de acord cu propunerile tov. Miron în ce priveşte orientarea şi ce priveşte că trebuie să ne ţinem de
preţurile sovietice şi că nu putem da mărfuri pe care nu le avem.
(Vine tov. Stancu Marin)
Tov. Apostol: Tov. Bodnăraş are convocată o şedinţă şi pleacă pentru o oră.
Tov. Stancu: (Citeşte Proiectul de Hotărîre privitor la reducerea la colectări în localităţile
care au suferit de calamităţi). O să avem o instrucţiune în care arătăm, pentru fiecare categorie în
parte, cum se face.
Tov. M. Constantinescu: La porumb aveţi aici 297 mii vagoane când noi am dat 400 mii.
Tov. Apostol: La achiziţii se prezintă mai multe cantităţi decât la colectări. Şi în Craiova,
Timişoara, unde spun că nu au porumb.
Tov. Chivu: La porumb nu se poate amâna să se mai verifice?
Tov. Petrescu: Se poate face o singură hotărîre, anexa primă să fie definitivată acum, iar
Anexa 2 peste 2 săptămâni. Hotărîrea ar fi just să se publice.
Tov. M. Constantinescu: Aceea cu seminţe.
399
Tov. Apostol: Să publici că dai înapoi ce ai luat, nu e bine. În comuna respectivă se poate
lua poziµe publică, de arătat ce măsuri a luat guvernul.
Tov. Petrescu: Dacă sunt comune în regiuni şi în raioane, altele decât cel citite aici,
cărora se poate aplica?
Tov. M. Constantinescu: Nu.
Tov. Petrescu: Cu toate acestea sunt comune izolate care au fost lovite.
Tov. M. Coru.tantinescu: Comune sau gospodării cred că se poate, dar nu pe întreg raion.
Tov. Petrescu: Dacă la raioanele citite şi în comune se aplică scutiri la toate culturile sau
numai la grâu?
Tov. Stancu: Grâu, porumb, secară, orz, ovăz.
Tov. Petrescu: Aici se spune despre ţărani săraci şi mijlocaşi, dar nu se spune de
chiaburi, cărora putea să li se distrugă toată recolta şi n-avem ce să luăm, altfel ajungem iar la
politica de deschiaburire.
Tov. Apostol: Aceste comisii raionale trebuie, să verifice pe comună, câte gospodării
atinse de calamitate sunt şi acestea pe categorii sociale. Această situaţie o să ne vină sus şi atunci o
să vedem ce vom face.
Tov. Petrescu: Dacă la propunerile acestea s-a ţinut seama de recolta de anul trecut.
Tov. Stancu: Am ţinut seama de faptul că au dat mai mult la achiziţii decât la colectări.
Tov. Petrescu: La Art. 8 este vorba că li s-a lăsat toată recolta, de unde vor lua seminţe,
de unde le iau eu impozite?
Tov. M. Constantinescu: Răspunsul este foarte clar. Acelor chiaburi cărora li s-a luat
toată recolta şi nu au nici seminţe de însămânţat, odată ce le dăm plan de cultură să însămânţeze
trebuie să li se dea posibilitatea să-şi cumpere sămânţă. Cum şi ce fel, concret, vom vedea. Dacă
este chiabur nu îl lichidăm, îl îngrijim. Trebuie să-i dai posibilitate la preţ de cumpărare, să-şi
cumpere, nu gratuit, nu la preţ de colectare, la preţul de cumpărare, pentru că atunci la vară o să
justifice că nu poate da, n-a avut seminţe.
La cei săraci care intră în O.AC. şi întovărăşiri le dăm pe credit. Care nu intră în O.AC.,
dar sunt ţărani muncitori, le dăm la preţ de colectare, iar chiaburilor la preţ de piaţă.
Anexa la hotărire privitor la porumb, se poate alătura mai târziu. Hotărîrea se poate semna.
Tov. Petrescu: N-ar fi just să spunem în hotărire că ţăranii săraci şi mijlocaşi care au fost
loviţi anul acesta de calamităţi şi nu pot da din recolta anului trecut, acelora să li se aplice? Pentru
că altfel se creează o nejusteţe faţă de alµi. Noi, anul trecut le-am luat, iar aceştia care n-au dat sunt
scutiµ. Să spunem că, dacă are din recolta anului trecut, să ia.
Tov. M. Constantinescu: Cum controlezi? Dacă el este ţăran muncitor şi a rămas cu
restanţe din anul trecut, n-a putut da. Dacă acum l-a lovit seceta, nu poate să dea şi cota şi restanţa
dintr-o producţie lovită de secetă. Deci, să-i dăm scutire pentru restanţă şi amânări sau scutire
pentru anul acesta.
Tov. Petrescu: În loc de „din toate restanţele" trebuie pus „la toate ... "•.
La Art. 4 se spune că, comisia raională stabileşte cantităţile, ceea ce nu este just, ea
întocmeşte tabele, li se aprobă tabelele şi după aceea să repartizeze. Tabelele să fie supuse aprobării
comisiei regionale şi numai astfel să facă reduceri.
Tov. Apostol: Aprobă în prezenţa delegatului guvernului.
Tov. Stancu: Comisia raională va repartiza celor 500 comune, de exemplu, pe gradul de
calamitate şi pe urmă cifrele stabilite pe comună, se completează şi repartizează pe gospodării.
Aşa este în text.
400
Pentru că altfel, dacă repartizează pe gospodării, t"ără să ştie cât se poate, o să ne trezim cu cantităţi
foarte mari.
Tov. Petrescu: Este o contrazicere între Art. 4 şi 6. I se dă împuternicire comisiei
raionale să desfăşoare cantităţile, iar, la Art. 6, tabelele întocmite de comune le va înainta
comitetelor regionale. Atunci să scrie aici că se vor întocmi tabele şi după acea se vor desfăşura
cantităţile, altfel se vor naşte multe abuzuri.
Tov. M. Constantinescu: Poate ar fi mai bine atunci ca Art. 5 să devină 4. Întâi comisia
raională sfătuindu-se cu organele din comună, documentându-se, să vadă din cifre cât dă scutiri
comunei respective şi după aceea să desfăşoare în cadrul comunei la gospodăriile lovite de secetă.
Dar nu spune nimic ţăranilor, lucrează numai cu preşedinţii şi secretarii de partid. Regiunile să facă
unele corecturi, dacă este necesar şi după aceea să desfăşoare în comune pe gospodării. Art. 4 nu e
clar şi trebuie precizat.
Tov. Borilă: Eu sunt de acord cu propunerile acestea.
La Art. 6 spune că se va înainta şi comisiei regionale care în prezenţa delegatului
Direcţiei Generale a Treburilor .. :.
Tov. M. Constantinescu: Nu trebuie să meargă la Direcţia Treburilor. Să fie
împuternicitul guvernului şi al partidului.
Ca să nu lungim discuţiile, propun ca tov. Petrescu şi Stancu să redacteze formulărilor, în
sensul în care am discutat şi mâine se poate prelucra.
Tov. Stancu: Mai este hotărîrea cu seminţele (Citeşte). Preţ de stat înseamnă cel de
colectări, 35 bani la grâu.
Tov. Petrescu: Nu se poate aproba, ci la preţ de achiziţii.
Tov. M. Constantinescu: Să dăm cu preţ de stat de achiziţii.
Eu cred că merge Proiectul de Hotărîre.
Tov. Coliu: ,,Ţărănimea muncitoare" să fie înlocuit cu „ţărani cu gospodării mici şi
mijlocii".
Tov. Apostol: Punctul c) de ce este legat de celelalte articole?
Tov. Stancu: Se referă şi la a) şi la b).
Tov. M. Constantinescu: Atunci trebuie băgat după b).
Tov. Coliu: Propun să se precizeze că e scutit prin Hotărîrea Consiliului de Miniştri, ca
să ştie că e vorba de regiunile cu calamităţi, ori să enumere încă o dată regiunile.
Tov. Chivu: Sunt ţărani care anul acesta n-au avut grâu sau porumb, dar au făcut altceva.
Tov. Apostol: Este un fond special pentru seminţe. În hotărîrea cu însămânţările se
precizează că se poate face schimb de seminţe.
La Art. 2, pe baza ultimei hotărîri, pentru T.O.Z.-uri aprobarea o dă comitetul raional şi
pentru G.A.C., comitetul regional. Ar trebui precizat că raioanele răspund pentru situaţia
întovărăşirilor. Se poate face o singură instrucţiune comună de către organele respective.
Atunci o aprobăm? Da
Tov. Petrescu: La alineatul a) pasajul 2, în legătură cu restituirea seminţelor de G.A.C.
etc., dacă aplicăm Statutul cum a fost aici interpretat, atunci înseamnă că n-are dreptul să facă aşa
şi va trebui clarificată poziţia faţă de Statut. Dacă se interpretează aşa, este în contrazicere cu
hotărîrea C.C. în legătură cu T.O.Z.-urile.
Tov. Apostol: Trebuie să studiem hotărîrea şi Statutul.
Aşa este în text.
401
Tov. Petrescu: Pentru că, ce este scris aici, este inoperant, pentru că, dacă fiecare din
T.O.Z. face individual, atunci conducerea nu mai poate să exercite dreptul de care spune în statut.
Tov. M. Constantinescu: Statutul este foarte elastic. Dacă au hotărit să facă în comun,
fac în comun, dacă individual, atunci individual. Aici este vorba de sămânţă pe care o dă statul şi
atunci este just ca guvernul să spună că îi dă şi anul viitor, înainte de a duce recolta acasă la
hambar, să restituie ce are de restituit.
Tov. Apostol: Guvernul dă conducerii întovărăşirii seminţele şi tot conducerea răspunde
pentru ca să restituie.
(Vin tov. L. Răutu şi P. Lupu. Pleacă tov. Petrescu şi Stancu).
Tov. Răutu: (Citeşte instrucţiunile în legătw-ă cu alegerea deputaţilor).
Instrucţiunile merg pe linia F.D.P., nu de partid.
Tov. Apostol: Observaţiile să le facem pagină cu pagină.
Tov. Borilă: Noi, altădată, puneam şi munca din casă în casă şi de la om la om. Trebuie
pus şi aici.
Cu persoanele nedemne se ridică problema ce facem cu popii, în multe părţi sunt daţi ca
nedemni. Aici trebuie să procedăm de la caz la caz. Trebuie să fim foarte atenţi, în special acum, în
lupta pentru pace. Copiii lor nu se primesc la şcolile medii tehnice. Să nu punem în instrucţiuni,
dar, când merg oamenii noştri, să punem această problemă. Tov. Gheorghiu-Dej a fost, în general,
de acord să nu-i luăm pc toţi sub acelaşi tratament şi pot chiar fiii lor să urmeze anumite şcoli.
Tov. M. Constantinescu: Consideri că, în categoria nedemnilor ar putea să fie trecuţi şi
popii? Pe ce motiv? Pentru că este popă nu poate fi trecut în categoria de nedemni. Dacă este
chiabur şi exploatează munca altora şi este duşman al regimului este indiferent dacă este popă sau
nu. Eu n-aş fi de acord cu formularea „de la caz la caz".
Tov. Borilă: Aici nici nu trebuie pomenit.
Tov. Răutu: Trebuie urmărit pe teren ca să nu fie exagerări.
Tov. Apostol: De acord. Să aibă grijă pe linia F.D.P. ,,să nu fie săriri peste cal" în
privinţa nedemnilor.
Tov. M. Constantinescu: În legătw-ă cu instruirea pe linie de partid să se facă un
program de teme.
Tov. Răutu: Este un plan aprobat de Secretariat.
Tov. M. Constantinescu: Vor trebui ca, cele 3 teme mari, raportul tov. Gheorghiu-Dej,
Legea electorală şi Manifestul, să fie împărţite pe 8-10. În legătw-ă cu raportul tov. Gheorghiu, luat
un număr de teme precise, şi în celelalte câteva teme, ca să fie un program mai complet.
Tov. Apostol: Nu vorbim nicăieri de problema întăririi alianţei cu ţărănimea muncitoare,
poate ar trebui undeva pus.
Tov. M. Constantinescu: Ca observaţie generală cred că, într-un loc, poate la încheiere
sau introducere, să menţionăm rolul partidului.
(Vine tov. Draghici Al.)
Tov. Apostol: Deci, cu modificările tăcute, suntem de acord cu instrucţiunile.
Tov. Răutu: Ca completare (sic!) la aceste instrucţiuni, dacă fiii de chiaburi plecaţi şi
încadraţi în câmpul muncii au drept de vot?
Tov. Apostol: Putem să interpretăm legea. Categoria nedemnilor este valabil pentru cei
care sunt efectiv chiaburi.
Tov. Răutu: Fiul chiaburului care stă în gospodărie este şi el chiabur, dar care a plecat
din gospodărie şi este în câmpul muncii, după părerea mea, trebuie să aibă drept de vot. Mai ales
care sunt şi fruntaşi în producţie.
402
Tov. M. Constantinescu: Cred că, criteriul trebuie să fie sursa lui actuală de existenţă.
Dacă fiul chiaburului are ca sursă de existenţă venitul lui tată-său, atunci este chiabur; dacă ca (sic!)
sursă are salariul de muncitor sau funcţionar, atunci este în câmpul muncii şi are drept de vot.
Tov. Răutu: Şi dacă s-a despărţit de chiabur şi lucrează 2 ha?
Tov. M. Constantinescu: Dacă munceşte şi trăieşte numai din aceste 2 ha şi s-a rupt de
gospodăria chiabură, nu exploatează munca altuia, atunci are drept de vot.
Tov. Bodnăraş: Adică nu după originea socială, ci după starea socială.
Tov. Apostol: Dar chiaburul putea să împartă pământul între copiii săi, nu poţi să
constaţi. De fapt cei mai mulţi nu sunt prietenii regimului.
Tov. Răutu: Atunci, să precizăm că, fiii de chiaburi din câmpul muncii, au drept de vot.
Comisia cere aprobarea pentru publicarea unui scurt comunicat asupra primei şedinţe aşa
cum a făcut şi în U.R.S.S. şi cam în acelaşi stil. (Tovarăşii sunt de acord).
,,Buletinul Oficial" apare şi în ediţie maghiară. Acum a apărut cu lista tuturor comunelor
pe ţară, grupate pe circumscripţii electorale şi să apară cu toate circumscripţiile şi în ungureşte? E
voluminos şi e lipsă de hârtie.
Tov. Bodnăraş: Tot ce are ,,Buletinul Oficial" în Româneşte, trebuie să apară şi în
ungureşte.
Tov. Apostol: Până ce vor veni tovarăşii, să fie un grup de 3, care să coordoneze întreaga
activitate a FDP, tov. Răutu, Lupu şi Mujic, iar legătura cu partidul tov. Miron. De acord? Da.
Tov. Lupu: Propun ca tov. Răutu să coordoneze grupul. (De acord).
Trebuie să se stabilească numărul de tovarăşi care vor fi candidaţi din partea armatei şi
trupelor Securităţii. E vorba de candidaţii din provincie, candidaţii centrali nu intră în această
socoteală. Iniţial, tov. Moghioroş a dat o cifră de 13, atât pentru Ministerul Forţelor Armate, cât şi
Ministerul Afacerilor Interne în total, se repartizează provizoriu, 8 de la M.F.A. şi 5 de la M.A.I.
Tovarăşii de la M.F.A. susţin că ar trebui să fie 11, dar nu în dauna Securităţii.
Observaţia din partea noastră este că nu e nici un grad inferior, ci numai generali. Tov.
Moghioroş a făcut această observaţie, de aceea am adus la cunoştinţă.
Tov. Bodnăraş: În U.R.S.S. sunt numai generali.
Când am propus 11, am pornit de Ia organele marilor comandamente, adică introducerea
Consiliilor Militare şi ne-am gândit la fiecare consiliu militar să avem 1 deputat, ori comandantul,
ori membru al consiliului militar pe regiune, aşa au şi în U.R.S.S. În Sovietul Suprem sunt
reprezentanţii cei mai competenţi, cu capacitate, pricepere şi autoritate. Dacă nu se va putea,
încadrăm şi 8, dar nu putem să le dăm la soldaţi şi corporali, că n-avem ce face cu ei în Marea
Adunare Naţională.
Tov. Apostol: Eu şi tov. Miron nu ştim de această chestiune, ştim că s-a stabilit numărul
de deputaţi, dar cum sunt repartizaţi, câţi vor avea sindicatele, femeile, U.T.M., nu ştim şi ar trebui
să avem o explicaţie pentru a vedea pe seama cui mărim, pentru armată. Propun ca, la o altă şedinţă
a Biroului Politic, să venim cu această problemă.
(Vine tov. Petrescu şi tov. Stancu)
Tov. Stancu: (Citeşte Proiectul de Hotărire modificat).
Tov. Răutu: (Citeşte Instrucţiunile privitoare la lupta pentru pace).
Tov. Chivu: Am impresia că lipseşte din acest material partidul, ca organizator şi
mobilizator, nu strică să subliniem.
Tov. Răutu: Felul cum prezentăm lupta pentru pace dacă n-ar fi cazul ca să subliniem
că, în interiorul ţării acţiunea să aibă caracterul luptei şi să nu se confunde cu linia de îngustare, aici
trebuie să ne gândim, să nu sărim peste cal.
403
Tov. M. Constantinescu: De ce îi spunem Congres? În recomandare s-a spus să nu
întitulăm consfătuirilecongres, să nu dea un cadru atât de somptuos.
Tov. Răutu: Am anunţat deja în străinătate şi a apărut în presa internaţională.
Tov. M. Constantinescu: Părerea noastră e că ar fi fost mai bine conferinţă, dar, dacă s-a
anunţat, e altceva.
Jos la pag. 2, iar spune ceva cu sporirea vigilenţei, împotriva duşmanului intern,
imperialiştii etc.
Tov. Răutu: Sunt de părere ca tot acest pasaj să fie scos că am mai dat indicaţie şi într-un
loc se mai spune şi dă materialului un caracter combativ.
Tov. M. Constantinescu: Şi să se termine cu ,,sporirea vigilenţei împotriva duşmanului
păcii".
Tov. Apostol: Congresul Mondial al Păcii vorbeşte totdeauna şi de Japonia şi a fost şi o
hotărire şi trebuie pus şi aici.
La pag. 4, de ce să spunem că numai în partid sunt elemente strecurate? Lăsăm numai
,,elemente duşmănoase" .. :
Tov. Lupu: Trebuie mai bine subliniat acţiunea tehnicienilor, inginerilor. Cei mai mulţi
din ei au fost îndepărtaţi din întreprinderi şi declaraţi bandiţi.
Tov. Apostol: Unde se spune că ţărănimea, care nu s-a convins încă de necesitatea
G.A.C. să adăugăm şi întovărăşirile.
Tov. Lupu: Unde sunt înşirate categoriile care n-au fost antrenate suficient, să fie puse şi
femeile.
Tov. Apostol: La pag. 5, mişcarea începe cu funcţionarii din comerţ.
Tov. Răutu: Îi scoatem.
Tov. Apostol: Trebuie puşi cam în această ordine: ingineri, tehnicieni, profesori, medici.
Unde se vorbeşte de campania însămânţărilor de toamnă, să se spună campania de arături şi
însămânţări de toamnă.
Tov. Lupu: Ar trebui poate mai mult concentrată campania electorală şi că victoria
alegerii F.D.P. va însemna întărirea lagărului păcii.
Tov. M. Constantinescu: În referatul tov. Sorin se subliniaz.ă despre problema
limbajului care trebuie folosit în munca de propagandă. La noi încă se foloseşte un limbaj foarte
îngust şi atunci poate ar fi bine în acest document să se dea ca o recomandare, să se accentueze
asupra acestui lucru, asupra supleţii, calităţii.
În legătură cu conferinţele raionale etc., cred că ar fi bine, ca la aceste conferinţe, să se
sublinieze caracterul calitativ nou, despre caracterul lor larg.
Tov. Lupu: La adunările care se propun cu femeile, preoţii etc., să se pună şi că preoţii
să vorbească în predici despre lupta pentru pace.
Tov. Răutu: Cred că nu e bine în instrucţiunile partidului.
Tov. Apostol: Se dau în instrucţiuni pe linia cultelor, eventual o pastorală.
Tov. M. Constantinescu: Este un pasaj interesant în raportul lui Sorin, despre raportul
lui Guliaev, că nu sunt folosiţi ca paravan. Şi la noi, în foarte multe locuri e aşa. Aproape cuvânt cu
cuvânt să redăm ideea lui Guliaev.
Tov. Apostol: Este nevoie să facem alegeri şi conferinţe la raioane şi regiuni?
Tov. Răutu: Nu va cere mari eforturi, că se fac în 2 duminici.
Tov. Apostol: Putem combina prietenia româno-sovietică cu alegerile şi cu pacea.
404
Cu observaţiile făcute dăm drumul la instrucţiuni.
Propagandă să vadă cum se poate combina, să nu se bată apa în piuă, jos la bază.
Tov. Răutu: Mâine este constituirea Comitetului Naţional al Lunii Prieteniei şi
Secretariatul a aprobat lista, însă n-a indicat cine din membrii Biroului Politic va face parte şi cine
va participa mâine la constituire.
Tov. Apostol: Dacă anul trecut au fost toţi membrii Secretariatului şi anul acesta trebuie
să fie toţi. Şi la deschidere nu e nevoie să fim toţi. Propun să meargă tov. Miron.
Tov. Chivu: Eu propun pe tov. Apostol.
Tov. Apostol: Atunci mergem împreună la deschidere. În comitet să fie tot Biroul
Politic. (De acord).
Urmează instrucţiunile privitor la metodele de conlucrare a organelor de partid şi
unităţilor de grăniceri.
Tov. IUutu: Pot să mă retrag? Am văzut materialul, sunt de acord. (Pleacă).
Tov. Lupu: (Citeşte).
Tov. Drăghici: Trebuie introdus pentru ce se face consfătuirea comună: măsuri
administrative şi politice, munca câmpului etc. Ca să înţeleagă, să fie precizat.
Tov. Bodnăraş: Trebuie să asigure respectarea în întregime şi strictă a regimului de
frontieră, acest lucru trebuie scris acolo.
Tov. Coliu: Aici reiese că organele grănicereşti se va pune la dispoziţie activişti pentru
scotocirea terenului. În loc de ,Ja sprijinul" să spună „la propunerea".
Tov. Lupu: Să spunem „cu sprijinul şi aprobarea organelor de partid" pentru că
recrutarea lor se face de organele grănicereşti, ei răspund de pază.
Tov. M. Constantinescu: Organul grăniceresc de specialitate poate să-şi facă o listă, dar
lista nu e valabilă până când nu are aprobarea comitetului de partid local.
Tov. Apostol: În material se vorbeşte de manifestări de pace. Aceasta nu merge la
graniţă. Să scoatem pacea la graniţă.
Tov. M. Constantinescu: Eu aş spune: apărarea hotarelor sfinte ale patriei.
Tov. Borilă: Acest material merge la toate graniţele?
Tov. M. Constantinescu: Eu credeam că merge spre graniţa titoistă.
Tov. Lupu: Mâine se trimite la graniţa cu bandiţii şi se va vedea o altă formulare pentru
graniţa cu U.R.S.S.
Tov. Apostol: Aş propune ca punctul 19 să-l punem înainte de 18 şi atunci se termină, să
nu facă excepţie cu nimeni.
Tov. Borilă: Aici nu merge formularea ,,să nu facă greutăţi".
Tov. M. Constantinescu: Trebuie inversat în sens pozitiv. Adică să respecte şi să ajute etc.
Tov. Coliu: Nu se spune nimic de organizaţiile de partid din trupele grănicereşti.
Tov. Bodnăraş: Trebuie spus: locţiitorii politici, organizaţiile de partid şi de U.T.M.
Tov. Apostol: Aprobăm? (Da) Aprobăm deci, cu observaţiile făcute şi-i dăm drumul jos,
în afară de regiunile de graniţă cu Uniunea Sovietică şi urmează să fie văzut împreună cu tov.
Drăghici. Semnează C.C.
Tov. Lupu: Dăm numai prim-secretarilor regionali personal şi cu păstrarea în casa de fier,
ei fac expunere verbală, iar pe linie de stat, se dă Ministerului Securităţii Statului tot aşa, personal.
Tov. Borilă: Şi la comitetele raionale.
Tov. Pârvulescu: Acolo ei introduc în viaţă.
Tov. Coliu: Sub semnătură să meargă şi la raion şi se înapoiază.
Tov. Apostol: Pentru prim-secretarii ai regiunii.
405
Tov. M. Constantinescu: Şi să se verifice dacă au înţeles bine. Dacă merge la batalion
poate să meargă la secretarul raional. Părerea mea e că poate să meargă la secretarii raionali. Să
încuie materialul, să nu umble cu el pe stradă.
Tov. Apostol: Să fie numerotat şi se înapoiază la regiunea de partid.
Tov. Coliu: Şi trebuie retras şi de la comandantul de batalion.
Tov. Bodnăraş: După ce s-a făcut controlul însuşirii materialului.
Tov. Apostol: Pe linie de partid se înapoiază regiunii, iar pe linie de stat, Ministerul
Securităţii.
*
* *
Tov. Drăghici: (Informează despre zborul unui avion străin noaptea trecută, care a ajuns
până la Horezu).
Tov. Apostol: (Citeşte lista cu repartizarea membrilor C.C. pe regiuni)
A fost o propunere să fie chemaţi primii secretari regionali la Bucureşti şi întrucât am
hotărît să trimitem membrii C.C. la regiuni, ne-am gândit că e bine să se prelucreze la C.C. aceste
probleme cu ei. Nu putem asigura pentru toate regiunile membrii C.C. pentru că lipsesc mulţi. Am
stabilit să nu plece tov. Chivu, Bodnăraş, Drăghici. Nici Sorin, Liuba, Alexa nu pot pleca.
Tov. M. Constantinescu: Ne-am gândit să-i convocăm duminică, şi să participe şi
membrii C.C.
Tov. Bodnăraş: Iar membrii C.C. să controleze.
Tov. Apostol: Atunci hotărîm aşa să fie convocaţi aici. Şi Lupu, împreună cu Răutu, să
elaboreze planul de instrucţiuni.
Tov. Chivu: Să vină şi şefii secţiilor.
Tov. Bodnăraş: Şi instructorii centrali.
D.A.N.l.C..fond CC. al P.C.R. - Cancelarie, dosarBB/1952.f 3-39.
44. 1952, octombm 9. Procesul-verbal şi stenograma şedinţei Biroului Politic al CC. al

P.M.R. privind: agitaţiile din Regiunea Suceava în legătură cu formarea de întovărăşiri agricole;
propunerile de candidaţi pentru alegerile de deputaţi în Marea Adunare Naţională ş.a.
Participă la şedinţă tovarăşii: Miron Constantinescu, Chivu Stoica, Emil Bodnăraş,

Petre Borilă şi Constantin Pârvulescu.
Prezidează tov. Miron Constantinescu.
Au fost invitaţi la şedinţă tovarăşii: Dumitru Coliu, Alexandru Drăghici, Leonte Răutu,
Dumitru Petrescu, Petre Lupu şi Constantin Prisnea.
Ordinea de zi:
1. Informarea asupra mersului însămânţărilor. (tov. C. Prisnea).
2. Informarea asupra agitaţiilor din Regiunea Suceava în legătură cu formarea de
întovărăşiri agricole.
3. Propuneri de candidaţi pentru alegerile de deputaţi în Marea Adunare Naţională.
406
Biroul Politic a luat în discuţie problemele din ordinea de zi şi a adoptat în unanimitate
următoarele hotărîri:
I. Cu privire la mersul campaniei agricole de toamnă.
Se aprobă trimiterea în regiunile rămase în urmă cu însămânţările, a următoarelor delegaţi
din partea C.C. al P.M.R., pentru a mobiliza comitetele regionale de partid să grăbească ritmul
însămânţărilor: tov. D. Coliu în Reg. Ploieşti; tov. Gh. Florescu în Regiunea Galaţi; tov. Stanciu
Emil în Regiunea Timişoara; tov. Miron Belea în Regiunea Arad; tov. Ene Constantin în Regiunea
Constanţa.
Comitetul de Stat al Aprovizionării va repartiza imediat raioanelor lovite de calamităţi,
sămânţa necesară, conform Hotărîrii Consiliului de Miniştri Nr. 2070.
Constatându-se o serioasă rămânere în urmă a arăturilor, Ministerul Agriculturii va
trimite S.M.T.-urilor indicaţii în scris asupra modului cum trebuie să-şi desfăşoare activitatea în
campania arăturilor şi însămânţărilor de toamnă şi va lua măsuri pentru intensificarea acestora.
II. Cu privire la abaterile din Reg. Suceava.
Biroul Politic:
a) Este de acord cu textul circularei transmise comitetelor regionale ale partidului, în
legătură cu cazurile de încălcare a liniei partidului, comise în Regiunea Suceava (anexa 1).
b) Hotărăşte trimiterea unei comisii de partid în Regiunea Suceava, pentru a cerceta
răspunderea comitetului regional şi a comitetelor raionale, modul cum au fost constituite
întovărăşirile şi rolul elementelor duşmănoase în agitaţiile care au avut loc. Comisia va fi instruită
de tov. C. Pârvulescu şi va fi formată din tovarăşii: 1. Florea Dumitru, 2. Arsene Gheorghe,
3. Opriţoiu Mihai şi 4. Oprea Vasile.
Comisia îşi va depune raportul până la 20 octombrie 1952.
c) În baza raportului comisiei de anchetă şi a directivelor date în şedinţa Biroului Politic,
se va redacta un document intern pentru comitetele regionale de partid.
d) Stenograma expunerii tov. Bodnăraş asupra celor petrecute la Suceava, va fi
îmbunătăţită şi completată cu observaţiile tăcute în şedinţă. Tov. L. Răutu şi Petre Lupu vor
propune Biroului Politic un număr de tovarăşi din activul central, cărora să li se pună la dispoziţie
stenograma expunerii tov. Bodnăraş.
e) ,,Scânteia" va publica un articol redacţional, în care va reda conţinutul Hotărîrii C.C. al
P.M.R. din 18 septembrie 1951 şi va analiza unele aspecte ale muncii de întemeiere a
întovărăşirilor, va insista asupra muncii de lămurire cu ţăranii săraci şi mijlocaşi, care n-au fost încă
cuprinşi în întovărăşiri şi va arăta metodele juste care trebuie folosite la constituirea întovărăşirilor
agricole.
m. Cu privire la depunerea candidaturile pentru alegerile de deputaţi în Marea Adunare
Naţională.
Biroul Politic aprobă depunerea candidaturilor tovarăşilor din conducerea partidului, a
unor membri ai guvernului şi a unor activişti ai organizaţiilor de masă, conform tabelului anexat.
Depunerile candidaturilor vor începe în ziua de 15 octombrie a.c.
ss. Constantin Pârvulescu ss. Miron Constantinescu

ss. Emil Bodnăraş ss. Petre Borilă
ss. Chivu Stoica
407
Stenograma
Participă tovarăşii: Miron Constantinescu, Chivu Stoica, Emil Bodnăraş, Petre

Borilă şi
Au fost invitaţi Ia şedinţă tovarăşii: Dumitru Coliu, Alexandru Drăghici, Leonte Răutu,
Dumitru Petrescu şi Petre Lupu precum şi Prisnea Constantin.
Prezidează tov. M. Constantinescu.
Tov. M. Constantinescu:
Ordinea de zi care se propune este unnătoarea:
1. Lista candidaţilor care se aleg
2. Probleme legate de întocmirea listelor electorale
3. Infonnare asupra situaţiei însămânţărilor
4. Planul manifestului F.D.P.
5. lnfonnare asupra greşelilor săvârşite la Suceava.
6. Planul de prelucrare a problemelor economice şi a raportului tov. Malenkov.
Aş propune ca însămânţările să le luăm ca punctul întâi, întrucât tov. Prisnea e aici.
Sunteţi de acord cu ordinea de zi şi cu modificările? (De acord).
Tov. Prisnea: La 5 octombrie erau însămânţate 862 mii ha, sau 29,6% din plan, lipseau
câteva date ale Ministerului G.A.S. La aceeaşi dată anul trecut erau executate 435 mii ha, deci
avem o suprafaţă dublă faţă de anul trecut. În general pe ţară avem, o situaţie mai bună din punctul
de vedere al începerii mai devreme al însămânţărilor. De la 5 oct. Încoace rezultă de asemenea o
îmbunătăţire a situaţiei. Azi avem 45% din planul de însămânţări de toamnă însămânţat sau 1.321
mii ha, cam 1/3 din planul de însămânţări pe 1953. În unele regiuni în urma ajutorului C.C. şi unde
comitetele regionale au lucrat serios, planul este realizat peste 70%, cum, e Cluj, Baia Mare,
Regiunea Autonomă Maghiară, Craiova şi Piteşti. În ultimele zile a făcut progrese Bucureşti
însămânţând câte 40 mii ha zilnic. Greu de tot stau 5 regiuni: Arad, Timişoara, Ploieşti, Galaţi,
Constanţa. Situaţia de azi: Galaţi 24,9%, la Arad până la 9 oct. trebuia să aibă 67% şi are 17%,
Ploieşti 17% (citeşte). În total pe aceste 5 regiuni mai sunt 25% din plan pe ţară, acestea trag înapoi
planul şi trebuie făcut un efort deosebit. Viteza zilnică de lucru trebuie mărită faţă de cea iniţial
stabilită. Aş ruga conducerea partidului să ne dea ajutor şi să trimită tovi de mare autoritate, în 10
zile este posibil de realizat şi ploile uşurează extrem de mult situaţia. Unde s-a semănat grâul, şi e
sigur că vom intra în iarnă cu un grâu puternic care să reziste Ia cele mai mari geruri. Este absolut
necesar ca să dăm bătălia ca planul să fie împlinit până la 25 octombrie şi să se continue campania
de arături de toamnă. Rezistenţa este foarte mare în Dobrogea, Galaţi, Moldova, în jurul
Bucureştiului, merg pe linia veche că nu-i nevoie să are toamna, deşi are mare însemnătate
agrotehnică.
Situaţia arăturilor de toamnă: câteva sute de mii ha peste cele însămânţate. Aceste regiuni
până la 5 octombrie nu s-au mobilizat, planuri există, însă ţăranul n-a fost mişcat şi au lăsat
lucrurile la voia întâmplării, cum e în Galaţi, Constanţa, Timişoara, aici a fost o secetă foarte mare
şi pământul a fost foarte uscat. Cei care au însămânţat în condiţiile cele mai grele văd roadele.
Rezistenţa a fost şi la S.M.T., tractoriştii realizează nonne foarte mici, oamenii câştigă foarte puţin
şi datorită unui sistem de plată prost întocmit, ei primesc 80% din salar când stau degeaba şi nu
poate ieşi din vreun motiv. Preferă să stea şi să nu lucreze că tot primeşte 80%. Propunem
schimbarea completă a sistemului de salarizare.
408
În unele regiuni cum e Constanţa şi Timişoara, lipsa de sămânţă a împiedicat şi a frânat
oarecum ritmul însămânţărilor. Abia seara aceasta definitivăm cu C.S.A. problema seminţelor care
partidul şi guvernul săptămâna trecută au rezolvat-o. Nu s-a aplicat că nu s-au putut stabili
cantităţile exacte pe regiuni. Timişoara cerea o cantitate foarte mare. Tov. Stanciu mai are o rezervă
şi oricum problema totuşi trebuie rezolvată. E vorba de vreo 19.000 tone (Citeşte). Nu cunoaştem
situaţia seminţelor care trebuie date sfaturilor populare pentru terenurile părăsite. Le-am dat telefon
să nu le lase şi să le are.
În cursul zilei de mâine problema seminţelor va fi probabil rezolvată. La Constanţa am
trimis pe un tov. ministru adjunct şi consilierul sovietic, un altul la Galaţi şi pentru rest am ruga să
hotăriţi aici să se trimită 3 tovarăşi din conducerea partidului în regiunile Arad, Timişoara şi
Ploieşti. Bucureşti s-a unit, tov. Stoica se ocupă personal.
Tov. Coliu: De Regiunea Ploieşti răspund eu. N-aş putea spune că partidul n-a fost
mobilizat, dar au fost unele împrejurări care i-au sustras cum a fost conferinţa de partid care a durat
4 zile, a doua cauză că în raioanele grânare din fosta Regiune Buzău nu s-a putut lucra din cauza
secetei, S.M.T. n-au lucrat. În al treilea rând, am fost bolnav şi n-am putut să merg acolo. M-am
interesat azi şi spun că nu se poate intra din cauza ploilor. Tovarăşii m-au asigurat că termină până
la 20 octombrie. Sigur nu trebuie să aşteptăm la ceea ce spun ei, am să mă duc acolo şi o să luăm
măsuri, sunt cadre suficiente pentru ca să îndreptăm situaţia în câteva zile.
Tov. Bodnăraş: 19.000 tone pentru seminţe, de ce prezintă aceasta o problemă?
Tov. Prisnea: Pentru că n-au fost prevăzute în balanţă.
Tov. Chivu: Propun ca la Arad şi Timişoara să plece tovarăşi din C.C.
Tov. M. Constantinescu: La Ploieşti tov. Coliu, la Galaţi tov. Florescu, pentru
Timişoara ar putea fi trimis tov. Stanciu, iar la Arad
Tov. Răutu: Eventual Miron Belea.
Tov. Lupu: De la Timişoara ni s-a semnalat o chestiune care nu ştiu în ce măsură este
clară, sunt fenomene de masă cu colonişti care pleacă, în multe comune pleacă 20-100 familii,
părăsesc terenurile, sub influenţa zvonurilor că li se vor comasa pământurile etc. Şi nu numai
colonişti, ci şi alţii. Acţiunea duşmanului acolo este foarte concentrată.
Cred că acolo ar trebui trimişi mai mulţi tovi. Există aceste comisii pentru raioanele de
frontieră care a selecţionat vreo 60 oameni şi un grup de instructori membri de partid. Poate ar fi
cazul ca o parte din ei, acei care sunt legaţi de munca de partid şi de agricultură să dea ajutor
partinic pentru întărirea muncii în loc să facă acum verificările care şi ele o să facă agitaţie.
La Constanţa gospodăriile colective în problema însămânţărilor stau bine. Stă prost
sectorul particular şi întovărăşirile din cauza defecţiunilor S.M.T. Principala forţă trebuie
concentrată asupra S.M.T. şi organizarea raţională a folosirii tractoarelor. În Constanţa tractoarelor
sunt folosite în procent mic. Părerea mea este că în afară de tov. trimis de C.C. şi ministru adjunct
poate ar fi cazul să fie trimişi activişti ai Ministerului Agriculturii la principalele S.M.T. ca să ajute
la organizarea muncii S.M.T.
Tov. Petrescu: Nu zic să nu fie mobilizate organizaţiile de jos şi organele de stat, însă eu
am impresia că în anumite perioade se îngrămădesc prea mulţi oameni în regiuni, raioane şi
comune. Avem împuterniciţi de partid în fiecare raion, organele de stat sunt acolo şi să-şi facă
datoria. De fiecare să le dădăcim, atunci cum justifică salarul? De multe ori încurcă unii pe alţii, nu
mai ştiu oamenii ce să facă, stau mai mult în şedinţe. Să meargă responsabilul pentru regiune, iar
pentru tractoare să trimită ministerul oameni ca să-şi îndeplinească sarcinile.
Tov. Răutu: Tov. Lupu spunea că din aceşti 60 tovi., care sunt cu munca de partid să dea
ajutor şi pe linie de stat, iar eu mă asociez la propunerea tov. Petrescu.
409
Tov. Lupu: La Timişoara au fost trimise comisii care să verifice pe primii secretari de
raioane, s-a creat o stare de demobilizare, unul a spus că ,,aici stau cu frica că (sic!) te scoate din
munca de partid". Acum aceste comisii au fost retrase, însă n-a rezolvat problema. Oamenii să nu
meargă să facă verificări şi controale, ci să ducă muncă politica, pentru că chiaburii au concentrat
mari forţe. Să meargă la fiecare raion un tov. din această comisie.
Tov. Bodnăraş: Ca primul secretar să vadă în el înlocuitorul lui.
Tov. Pârvulescu: Instructorul care a venit de acolo a făcut o alarmă nejustă cu aşa zisa
verificare. Acolo n-au fost verificări, ci preşedintele faptului trebuie controlat, iar instructorul în loc
să dea ajutor, informează greşit. Eu am chemat imediat oamenii. Cred că trebuie dat ajutor şi sunt
de acord cu ce a spus tov. Petrescu. Să meargă Miron Belea. Cu aparatul de stat şi sfaturile trebuie
să facem treaba aceasta, altfel creăm o stare anormală. Acolo trebuie îndrumat să ştie cum să facă
munca.
Tov. M. Constantinescu: În concluzie la acest punct:
1) Propun să aprobe Biroul Politic trimiterea tovarăşilor propuşi în aceste 5 regiuni, adică:
pentru Arad: Miron Belea, Timişoara: Stanciu, Galaţi: Florescu, Constanţa: Ene, Liuba să dea
ajutor pentru că nu cred că va putea pleca, iar pentru Ploieşti: tov. Coliu.
2) În legătură cu propunerea făcută de tov. Lupu, cred să nu trimitem acum brigăzi pentru
că ar provoca alarmă. Însă tovarăşi lor care se duc la Arad şi Timişoara să li se ceară ca peste
2-3 zile să trimită un scurt raport asupra situaţiei şi măsurilor şi în lumina propunerilor lor vom
vt:dea dacă este nevoie de luat măsuri sau dacă cu (sic!) forţe proprii pot rezolva chestiunea.
3) Consider că nu este just ceea ce s-a petrecut la Comitetul de Aprovizionare şi în
discu~le care au fost. Biroul Politic a luat o hotănre pe baza unei indicaţii a tov. Gheorghiu care,
înainte de a pleca, punea problema principală darea imediat a seminţelor. Tovarăşii au făcut discuţii
de o săptămână în jurul a 20.000 tone sau 2000 vagoane din 55 mii vagoane de grâu cât sunt
necesare pentru însămânţările de toamnă. Nu este vorba de o cantitate mare, ci câteva procente.
Cred că pierderea acestei săptămâni poate să ne coste mai mult în vara viitoare decât cele câteva
sute de tone care le economisim acum. Aş propune să aprobăm trimiterea de 19.600 şi fără a
continua discuţii mâine tovarăşii să execute hotărîrea Biroului Politic. Propun să consemnăm în
procesul verbal şi să se comunice Ministerului Agriculturii, C.C. Aprovizionării şi Comisia
Colectărilor în seara aceasta ca să treacă imediat la aplicarea Hotăririi Biroului Politic. Din punct de
vedere economic şi politic, pierdem mai mult lăsând să treacă timpul. Grâul este pe loc şi se poate
lua imediat măsuri, dar s-a pierdut o săptămână.
4) În ceea ce priveşte S.M.T., aş propune ca tov. Prisnea, Ministerul Agriculturii să dea
către S.M.T. o indicaţie asupra felului cum trebuie să treacă la lucru, ei n-au dreptul să se târguiască
asupra hotăririi partidului şi guvernului. Trebuie luate măsuri, mai ales că la S.M.T. am avut
prilejul să verificăm cu prilejul colectărilor că partidul şi guvernul au fost grav înşelaţi în
primăvară, ni s-au comunicat cifre de realizări la S.M.T. care n-au fost realizate şi ţăranilor li s-a
cerut în toamna să plătească pentru lucrări care nu s-au făcut, care duce la compromiterea instituţiei
de cea mai mare importanţă pentru transformarea socialistă a agriculturii. Aş propune ca Ministerul
Agriculturii să redacteze mâine un text care să-l vedem, să fie al Direcţiei Generale S.M.T. către
toate S.M.T. în vederea executării planului şi grijii în ceea ce priveşte comunicarea cifrelor de
realizare ca să nu se mai repete ceea ce s-a făcut şi de dat exemple unde ele au dat cifre false şi
unde au lucrat bine.
Dacă sunteţi de acord cu aceste propuneri. (Tovarăşii sunt de acord).
Tov. Coliu: Dacă sunt undeva cazuri grave şi necesită măsuri să fie exemplificate,
măsuri concrete în material, nominal.
410
Tov. Borilă: Să se însărcineze Ministerul Agriculturii ca în legătură cu salarizarea la
SMT, să revizuiască hotărîrea şi să facă propuneri conducerii.
Tov. M. Constantinescu: Este în studiu la Comisia de Norme şi Salarii.
Afară de însămânţări este şi problema arăturilor. Problema a fost puţin diminuată în
referatul tov. Prisnea, ori arăturile sunt de cea mai mare însemnătate şi rămânerea în urmă la arături
unde trebuie să facem nu 3 milioane ha, ci cel puţin 6 milioane, faptul că suntem cu 1,7 milioane,
este o rămânere în urmă foarte gravă. Această problemă să fie în mod deosebit în atenţia tuturor
organelor de partid şi s-o considere tot aşa de importantă ca şi a însămânţărilor de toamnă. Este o
cerinţă principală agrotehnică, asta condiţionează recolta de porumb pe anul viitor, de bumbac,
toate recoltele de primăvară.
Aş propune ca pe aceeaşi treaptă de importanţă ca a însămânţărilor în faţa tuturor
organizaţiilor de partid şi împuterniciţilor, să fie problema arăturilor de toamnă, ele pot continua şi
după 20 octombrie.
Tov. Prisnea: Însă accentul să fie acum pe însămânţări.
Tov. M. Constantinescu: Da, arăturile pot fi făcute şi la zăpadă.
(pleacă tov. Prisnea).
Tov. Bodnăraş: În Regiunea Suceava au avut loc de la 1-6 octombrie 7 cazuri dintre
care unele foarte grave de agitaţie provocate de elemente duşmănoase printre ţăranii săraci şi
mijlocaşi împotriva întovărăşirilor.
Primul caz a fost la Broscăuţi la 1 octombrie, unde 50 femei şi copii şi foarte puţini bărbaţi,
s-au împotrivit ca tractorul să intre în pământul întovărăşirii formate în acea comună. Cu acest prilej
un cetăţean s-a aruncat în faţa tractorului spre a-l împiedica să are. Tractoristul a fost bătut.
La 2 octombrie a avut loc cel mai grav caz din cele cunoscute, la Ibăneşti, unde la
încercarea de a intra în perimetrul rezervat întovărăşirii, s-au mobilizat peste 200 ţărani din comună
care s-au împotrivit întăririi tractoarelor, i-au bătut pe tractorişti şi au încercat să dea foc
tractoarelor. Până seara mulţimea a crescut până la 500 de inşi când a venit Miliţia şi a operat
88 arestări. Rezultatul a fost 2 tractoare avariate, 3 cetăţeni grav bătuţi, 88 inşi arestaţi, din care au
rămas 8.
În ziua de 3 octombrie un caz asemănător a fost la Adâncata Raionul Suceava. Şi acolo
vreo 50 de oameni, majoritatea femei, după ce au dormit 2 nopţi şi au păzit tractoarele pe pământul
unde s-a hotărît să se formeze întovărăşirea, au refuzat să semneze schimbul de teren, au atacat
tractorul care a venit ca să are terenurile lor deşi nu consimţiseră la schimb. Aici sunt 3 bătuţi şi
3 cetăţeni arestaţi.
În 4 octombrie la Chilişeni tot aşa un grup de cetăţeni, vreo 40, şi-au păzit terenul.
Tractoriştii foarte prudent nu s-au angajat şi au plecat mai departe. N-a făcut ciocniri. Interesant
precum vedeţi, în fiecare zi câte un caz.
În 5 octombrie la Santamare în Raionul Truşeşti un grup de 60 femei şi copii şi foarte
puţini bărbaţi s-au adunat pentru a se împotrivi tractoarelor care au venit să are. Nu au fost bătuţi,
însă au fost fugăriţi trac~oriştii.
În 6 octombrie în comuna Siminicea din Raionul Suceava datorită rezistenţei unui grup
de vreo 50 ţărani, majoritatea femei şi copii, tractoarele au fost întoarse. Acolo în 1950 a avut loc
acelaşi lucru când s-a încercat înjghebarea unei gospodării colective cu aceleaşi metode şi rezultate.
În octombrie a mai avut loc încă un caz la Hănţeşti, Raionul Botoşani. Un grup de 50-60
oameni s-a împotrivit intrării tractoarelor în terenul rezervat întovărăşirii, fără să fie lovit cineva,
tractoarele au fost împiedicate şi s-au întors.
411
În ziua de luni 6 octombrie Raionul Botoşani a cerut ajutor Miliţiei şi Securităţii pentru a
asista marţi 7 octombrie la soluţionarea problemei înjghebării unei întovărăşiri cu aceleaşi metode,
prin trimiterea tractoarelor împotriva voinţei ţăranilor. La această intervenţie, Miliţia şi Securitatea
nu au dat ascultare.
La 7 octombrie am sosit eu la Suceava trimis de C.C. Am analizat aceste cazuri în şedinţa
pe care am convocat-o marţi cu Biroul Regional şi în continuare cu participarea tuturor primilor
secretari de raioane, a preşedinţilor comitetelor executive ale sfaturilor populare raionale, secretarii
organizaţiilor de bază din aceste 7 comune şi preşedinţii sfaturilor populare comunale.
Concluzia care se degajă din aceste evenimente este wmătoarea.
Regionala a analizat încă în februarie a.c. situaţia întovărăşirilor şi a gospodăriilor
colective. La acea dată, în regiune existau 53 întovărăşiri. Comitetul regional a apreciat că
rezultatele nu corespund posibilităţilor, ceea ce este real. S-a luat o hotărîre consemnată în proces
verbal care l-am văzut şi nu conţine nici o îndrumare contrară Hotăririi din 18 septembrie 1951 a
C.C. Hotărîrea regionalei este ca să se desfăşoare mai intens campania de atragere a ţărănimii în
întovărăşiri. Procesul verbal se referă la Hotărîrea C.C. din 18 septembrie 1951.
Ca rezultat al acestei munci desfăşurate între februarie şi 30 septembrie când s-a făcut iar
un bilanţ cu prilejul încheierii discuţiilor asupra Constituţiei, s-au înjghebat 77 întovărăşiri noi.
Acestea cuprind 2500 ţărani cu 3656 ha. Aceste întovărăşiri fiinţează, înjghebarea lor nu a fost
însoţită de nici un fel din fenomenele din ultima vreme. Totuşi trebuie presupus că în unele, acelea
care s-au făcut în a doua jumătate a lunii septembrie, au început să-şi facă loc metodele greşite care
caracterizează munca comitetului (sic!) regional, a birourilor comitetelor raionale şi a organizaţiilor
noastre de partid îr: acele 29 întovărăşiri noi înjghebate după această dată sau în curs de perfectare
şi în jurul cărora s-au produs aceste cazuri.
Cum se explică nemulţumirile produse? Câteva date sunt foarte edificatoare pentru a
arăta izvorul acestor grave nemulţumiri:
1) La o întovărăşire cu 24 întovărăşiri urmează să fie dislocaţi 77 proprietari de pământ, o
altă întovărăşire unde la 23 întovărăşiţi urmează să fie dislocaţi 42 cetăţeni, iar la Adâncata
36 întovărăşiţi care urmează să ia în primire pământul a 73 cetăţeni. Toţi aceşti ţărani, majoritatea
ţărani săraci, poate cei mai săraci, pentru că posedă cam jumătate din pământul cu care a venit
fiecare întovărăşit. Aceasta caracterizează aproape cu regularitate ultimele 29 întovărăşiri. Nu
le-am putut analiza pe toate fiind numai pentru o zi acolo. Acum wmează să se meargă cercetări
amănunţite.
2) Pe lângă disproporţia dintre întovărăşiţi şi dislocaţi, caracteristic este că aproape
pretutindeni s-a mers pe principiul acordării către întovărăşiţi a pământului celui mai bun,
indiferent de calitatea pământului care îl aduceau.
3) S-a mers, ca regulă, pe principiul că odată ce întovărăşiţilor li se acordă pământul cel
mai bun, perimetrul întovărăşirii se alegea independent de amplasarea pământurilor celor
întovărăşiţi. În unele comune perimetrul s-a ales într-un teritoriu al satului pe care nu se găsea nici
un singur întovărăşit.
Cele mai declasate elemente ale satului, cele mai slabe şi rafinate, au profitat de această
metodă demagogică de a le promite pământ mai bun şi au dat ghes la întovărăşire. Aceasta a
permis raioanelor să planifice întovărăşire. De ex., secretarul Organizaţiei de Bază !băneşti a primit
un telefon în care i s-a spus: ,,Tovarăşe, eşti programat cu o întovărăşire, să dai în câteva zile
referat".
Caracteristic mai este că în unele cazuri majoritatea celor întovărăşiţi care vroiau să se
căpătuiască cu pământ mai bun, sunt salariaţi, de partid, de la S.M.T., Sfat, Miliţie, agenţi sanitari,
412
poştă, CFR etc. De ex., la Adâncata din 36 întovărăşiţi 25 sunt funcţionari. La !băneşti 20 din 24.
Toţi aceşti salariaţi sunt foarte odioşi, pentru că sunt înfumuraţi, birocraţi, îşi neglijează şi
gospodăria şi serviciul, sunt adevăraţi zbiri, oameni despre care ţăranii vorbesc cu mult dispreţ, dar
.. : reprezintă autoritatea.
Ceea ce s-a adoptat asemenea metode şi s-a abandonat linia partidului, s-a mers şi la
abuzuri, la teroare şi intimidare. Spre exemplu la !băneşti după ce a fost anunţat cu programarea şi
după ce pe această bază secretarul s-a pus pe „treabă", el s-a limitat a lămuri problema numai cu
cei care urmau să intre în întovărăşire cunoscând că vor primi pământurile cele mai bune.
Perimetrul întovărăşirii l-au fixat întovărăşiţii. Când s-a pus problema iscălirii actelor de schimb,
ţăranii muncitori au refuzat. Cei 2 chiaburi de pe acest perimetru au semnat bucuroşi, ei ştiau că
întovărăşirea nu se va putea face datorită împotrivirii ţăranimii sărace.
Când a văzut că lucrurile stau aşa, secretarul a chemat pe toţi cetăţenii supuşi schimbului
la sfatul popular, crezând că asta va influenţa asupra oamenilor. Şi acolo le-a înmânat bilete pe care
era scris cui trebuie să predea terenul, bilete care aveau caracterul de „somaţie legală". Văzând că
nici la această somaţie cetăţenii nu reacţionează pozitiv, raionul de partid a trimis - pentru a marca
hotărîrea sa de a nu ceda - două tractoare care la început au stat 3 zile în comună ameninţător. În
intervalul acesta sătenii s-au mobilizat.
În ziua când evenimentele au avut loc, au venit de la raion şeful Secţiei Agrare şi şeful
Secţiei de Propagandă, trimişi de primul secretar raional, care este un element necinstit, îl cheamă
Avarvarei. (După ce Miliţia a operat arestările s-a dus şi a intrat el cu tractorul ca să arate că ştie să
înfrângă împotrivirile ţăranilor şi că el nu dă înapoi). Şeful Secţiei de Propagandă a dat dispoziţii
tractoriştilor să intre. Tractoarele au intrat şi de aici a pornit toată bătaia etc. Şefii Secţiilor de
Propagandă şi Agrară au luat-o la fugă şi i-au lăsat pe oameni să se încaiere cu tractoriştii. Bătaia a
primit-o un şofer care era în trecere cu un camion şi n-avea nici o legătură cu chestiunea. Trimişii
raionului au fugit cu o maşină. Primul secretar raional n-a putut să explice ce a făcut tot timpul
zilei. El nu a înştiinţat pe nimeni, doar s-a adresat Miliţiei şi Securităţii că, în satul !băneşti este
răzmeriţă. A venit Miliţia şi a lucrat prosteşte arestând 88 oameni, femei, copii, numai ţărani săraci.
Din greşeală a fost şi un chiabur, cu care nu au putut însă dovedi nimic. A doua zi după arestări,
ţăranilor abia spre seară li s-a dat drumul.
A doua zi, primul secretar Avarvarei a apărut cu alte două tractoare de la SMT care
încheiase contract cu întovărăşirea deşi formele legale nu erau făcute, şi a intrat în pământurile
oamenilor, de astădată fără împotrivire.
Când l-am Yntrebat cum de a făcut treaba aceasta, a răspuns: ,,Puteam să dau înapoi?"
Întrebându-l unde socoteşte că a greşit el a răspuns că „a subapreciat duşmanul de clasă" înţelegând
prin „duşmanul de clasă" pe ţăranii săraci şi mijlocaşi cari au refuzat să semneze actele de schimb.
La comuna Adâncata au procedat altfel. Au convocat pe cei care urmau să-şi schimbe
terenurile, Ia sfatul popular, şi le-au pus în vedere un decret din 1950 unde spune că dacă
majoritatea este de acord, minoritatea cu sila trebuie evacuată. Consider că acest decret, făcut încă
de Ana, conţine dispoziţii provocatoare şi trebuie scos.
În Zimnicea în ajunul întâmplării din 6 octombrie s-au găsit ca din întâmplare următorii:
delegatul Secţiei Agrare a Sfatului Popular care după datele primite de la secretarul Colegiului este
dovedit ca agent al Gestapoului, a făcut câteva acte provocatoare la Iaşi, - procurorul raional,
comandantul miliţiei raionale, unul de Ia securitate şi au mers din casă în casă să facă
413
„propagandă" printre cei care urmau să plece de pe pământurile lor. Vă puteţi închipui efectul
politic al acestei „propagande".
În Santamare, Raionul Truşeşti, agentul sanitar, şi el interesat în aceste socoteli că era şi
el ,,întovărăşit", trecând pe lângă casa unui ţăran sărac aude vorbind nişte femei şi una spunând:
,,eu nu iscălesc schimbul". I-a fost suficient aceasta ca să alerge la sfat, să-l ia pe miliţianul satului,
care este un beţivan şi o haimana şi pe secretarul sfatului popular, un muncitor declasat, care se dă
la femei, înjura lumea şi toată ziua umblă beat. Constituiţi astfel s-au grăbit să vadă cine au fost
cele 4 femei. Între timp s-a tăcut 12 noaptea. Au intrat în casă, au tăcut percheziţie. Miliţianul şi
secretarul sfatului erau beţi. Nu mai era nici o femeie, decât soţia cetăţeanului. Nemulţumiţi de
rezultat, au mers şi în alte case pornind pe străzile satului noaptea. Văz.ând că ţăranii se agită şi
aprind luminile, au tăcut rost de ciomege rupând pari din gardul unor cetăţeni, spunând că au găsit
corpuri delicte cu care ţăranii au vrut să atace autoritatea. Unii ţărani s-au dus atunci noaptea la
preşedintele sfatului popular - un om cumsecade, dar foarte slab -care a luat măsuri să liniştească
oamenii, dar ziua următoare satul era gata de alarmă.
Analizând munca biroului regional şi a birourilor comitetelor raionale, rezultă:
Comitetul regional în ultima vreme era total absent de modul cum se alcătuiau aceste
întovărăşiri. Ghiaţă, unul din membrii biroului a spus: ,,principalul e să facă întovărăşiri, toată
„birocraţia" să se facă pe urmă". ,,Birocraţia" aceasta cuprinde toate formalităţile comasării. Sub
influenţa acestei recomandări, sub influenţa „programării" care şi-a cam tăcut loc, pentru a sălta
cifrele, sub influenţa acestei atitudini, tendinţele anarhice de jos şi-au găsit încurajare. De exemplu
secretarul Raional Suceava ducându-se în ajunul evenimentelor la Adâncata unde se simţea o stare
de agitaţie şi vorbind cu şeful Secţiei Agrare Opriţoiu şi cu secretarul de propagandă al regiunii, a
spus: ,,diseară întovărăşirea va fi gata". Fireşte că n-a fost gata nici până seara şi nici până acum.
Secretarul Raionului Suceava evident că n-a verificat şi n-a ţinut cont de adevărata stare de lucruri.
Preşedintele Sfatului Popular din corn. Măreţia, un muncitor, în discuţie la biroul regional
spune: ,,ce atâta muncă de lămurire cu ei!! Cu mine când m-a pus aici parcă a tăcut cineva muncă
de lămurire?!" Nici faţă de această manifestare biroul raitmal nu a luat imediat atitudine.
Mai este caracteristic că, deşi comitetul regional după întâmplarea de la Ibăneşti a dat
ordin ca nici un tractor să nu intre în perimetrul întovărăşirilor până când totul nu este în regulă,
această dispoziţie nu a fost executată. Deci şi lipsă de disciplină. Atât în regiune şi îndeosebi la
raioane stăpâneşte o totală indisciplină şi de partid şi de stat. Sunt numeroase acte de indisciplină,
dezmăţ.
Comitetul regional nu controla modul cum întovărăşirilor se alcătuiau, birourile raionale
la fel nu verificau, nu studiau actele. Am găsit dosare care singure ar fi fost suficiente să atragă
atenţia asupra tuturor acestor anomalii. La alegerea comitetului întovărăşirilor erau elemente care
se supralicitau în promisiuni, alegeau pământul cel mai convenabil, organele raionale nu se
amestecau, ele înregistrau executarea „programărilor" şi susţineau acţiunea cu forţa şi mijloace de
constrângere.
Biroul regional când şi-a analizat metodele de lucru a luat atitudine autocritică cerând să
fie analizată activitatea birourilor raionale şi să fie sancţionaţi cei vinovaţi. Răspunderea politică
este a biroului comitetului regional.
Un şir întreg de măsuri au fost luate: convocarea comitetului regional a doua zi, după
masă activul regional, urmează în continuare comitetele raionale; se va merge până jos cu
prelucrarea acestor cazuri şi repunerea lucrurilor pe linia Hotărîrii din 18 septembrie 1951,
completată cu hotărîrea recentă care măreşte responsabilitatea comitetelor regionale şi raionale.
414
Când le-am atras atenţia asupra textului Hotărîrii din 18 septembrie 1951, am constatat că
mulţi parcă au căzut din stele. Secretarul din Ibăneşti, un om foarte cumsecade, însă care nu citeşte,
a spus cum se poate face întovărăşire aşa cum scrie în hotărîre, cu munca de convingere?
Cert este că s~tele unde au avut loc întâmplările, s-au despicat în două tabere, ţărănime
muncitoare de o parte şi de alta. De partea celor întovărăşiţi erau mai mult elementele slabe şi
nestatornice din sat, iar dincolo cele mai sănătoase, de care nimeni nu se ocupa. S-a învrăjbit
ţărănimea, învrăjbire provocată de munca unor elemente duşmănoase strecurate în partid şi în
aparatul de stat şi sigur chiaburilor le era uşor, fi\ră să apară pe scenă, să-şi facă jocul. În nici unul
din cazuri nu apare un chiabur}egat de această chestiune. Ce nevoie avea el să apară?
Ce măsuri s-au luat âfară de cele organizatorice? De a verifica imediat toate întovărăşirile
alcătuite după hotărîrea din februarie, dacă nu cumva s-au strecurat nedreptăţit. Când am întrebat
câţi din ţlranii care au fost scoşi la întovărăşiri au primit pământ în schimb şi câţi nu, au spus că nu
ştiu. Unii ţărani au semnat forţat, dar pământul nu s-au dus să-l ia.
Apoi, s-au dat următoarele sancţiuni pe loc: primul secretar al Raionului Suceava, Tofan
Avram suspendat din funcţie şi pus la dispoziţia Comisiei Controlului de Partid. Primul secretar
Raional Dorohoi, Avarvarei, suspendat din funcţia şi la fel pus la dispoziţia Comisiei Controlului
de Partid, dacă din cercetările comisiei nu va rezulta necesitatea de a-l reţine în stare de arest. Perju
Petru, şeful Secţiei de Propagandă Raionul Dorohoi, exclus din partid şi trecut în cercetare în stare
de arest la organele Securităţii. Croitoru Dumitru, şeful Secţiei Agrare, suspendat şi trecut în
cercetarea Colegiului (mi se pare că a făcut şi legionar). Miliţianul, secretarul sfatului, echipa acea
cu agentul sanitar, scoşi toţi din funcţie şi puşi la dispoziţie fiecare pe linia lui. Şeful Miliţiei
Raionale, procurorul şi plutonierul de securitate chemaţi la partid pentru lămurire, vor fi sesizate
organele de cari ţin, pentru a lua şi alte măsuri.
O comisie de trei, formată din al doilea secretar Găzdoiu, Marton de la Colegiu şi Axinte,
vicepreşedinte al sfatului regional, până la 17 octombrie urmează să cerceteze şi să avizeze asupra
măsurilor care trebuie luate asupra altor persoane.
Eu consider că numai acţiunea comitetului regional pentru descurcarea lucrurilor va fi
suficientă, trebuie adâncite cercetările pe două linii; pe linie de partid şi de stat.
Întâmplările acestea de la Suceava pot să fie foarte bogate în învăţăminte. În intervale
scurte a putut să se întindă focul. Ţăranii au foarte multă încredere în dreptate. Unul când a fost
întrebat, de ce nu semnează, a spus că ştie că există o hotărîre a partidului cu privire la comasări şi
că acestea nu se pot face fi\ră consimţământul lor. Oamenii şi-au exprimat încredere, au cerut
anchetă. Oamenii nu s-au speriat, şi-au văzut în continuare de muncă şi cred dacă vor cunoaşte şi
sancţiunile care s-au aplicat şi se vor aplica, aceasta va avea un efect foarte sănătos. Despre asta
trebuie vorbit ţăranilor răspicat şi fără ascunzişuri.
Tov. Coliu: Vreau să atrag atenţia că ceea ce s-a petrecut la Suceava, este şi în altă parte,
pe aceleaşi metode s-a mers; întâi constituirea întovărăşirilor, iar „problema birocraţiei" o lasă în
urmă. Asemenea cazuri au fost în Regiunea Ploieşti, la Finta şi Perişani, unde din 150 ţlrani au
semnat numai 76.
Măsurile care vor fi luate, trebuie să fie luate pe toată ţara, mai ales că au primit
dezlegarea ca ei singuri să rezolve problema şi nu acordă importanţă suficientă comasărilor.
Tov. Borilă: Raportul tov. Bodnăraş a dezvăluit situaţia din Regiunea Suceava, cu toate
că a studiat numai o zi, a putut să cunoască bine situaţia.
Vreau să mă opresc asupra a două lucruri, ca expresie care să nu se înţeleagă greşit. Nu
trebuie înţeles că reacţiunea nu a avut nici un amestec. Chestiunea a fost organizată foarte bine din
partea elementelor duşmănoase, din partea reacţiunii, şi lucrul acesta trebuie subliniat. Duşmanul a
415
folosit în primul rând slăbiciunea noastră, greşelile noastre şi munca noastră politică slabă pentru
întovărăşiri. Comitetul regional n-a controlat, n-a condus, n-a îndrumat just întreaga muncă a
comitetelor raionale, a organizaţiilor de partid. Mai mult, a dus o linie nejustă şi unele organe de
stat care aşteptau îndrumare politică de către comitetul regional de partid, n-au primit-o. Aici
trebuie să tragem la răspundere membrii comitetului regional, ei răspund pentru munca aceasta. Şi
în viitor trebuie să ne ocupăm şi trebuie să luăm măsuri împotriva celor vinovaţi. La fel cred şi
instructorii C.C. care stau aproape permanent acolo, trebuie să vedem cum s-au sesizat, cum n-au
văzut munca slabă a comitetelor raionale, cum n-au văzut nemulţumirea ţăranilor. Eu cred că şi
tov. Drăghici pe linia sa trebuie să vadă pe informatorii care n-au sesizat, mai mult, au tăcut.
Tov. Drighici: A fost în buletin.
Tov. Borilă: Atunci de ce s-au luat măsuri? Dar elementele duşmănoase suspecte care
sunt în organizaţii de partid? De ex., Perja? Aş propune ca fiecare secţie a C.C. în special cărora le
aparţin aceste elemente, să revizuiască situaţia lor şi mai bine, să le vadă şi dosarele ca să vedem ce
fel de oameni sunt.
După ce Comitetul Regional Suceava o să fac raport, poate să fie chemat aici, sau să
meargă 1-2 tovi la faţa locului în frunte cu tov. Bodnăraş, propun să fie analizată bine situaţia şi
comitetul regional să fie supus unei aspre aprecieri într-o şedinţă mai largă, să se vadă cum se
munceşte şi de a lua măsuri pentru întărirea muncii în general în regiune. Acolo am mai avut şi alte
cazuri, să fim foarte atenţi în apreciere şi în luarea măsurilor, în acelaşi timp şi pe linie de stat, a
Securităţii.
Tov. Pârvulescu: Eu vreau să atrag atenţia că linia trasată de C.C. se calcă în mod
grosolan, nu numai la Suceava. Am avut recent o comisie la Oradea, se atrage în noile întovărăşiri
sau gospodării colective chiaburi, gospodari ca să aducă pe ceilalţi ca pe urmă să-i dea afară. Deşi
s-a discutat această problemă, s-au luat măsuri, iar s-au ivit. Şi vreau să atrag atenţia asupra unui alt
pericol, cu colectivizarea în masă. Pe noi ne bucură că la Constanţa sunt localităţi aproape 100%
colectivizate, aceasta însă nu este un fenomen sănătos. Tovarăşul Stalin a atras atenţia în mod
deosebit să fim foarte atenţi. Trebuie să facem o muncă foarte temeinică pe linie de partid, să nu
calce directivele, să creăm condiţii când ţăranii singuri vin fiind convinşi. Sunt şi fenomene că
ţăranii vin singuri şi peste capul organelor fac întovărăşiri şi chiar şi gospodării colective, care nu
sunt încă recunoscute dar, totuşi există.
În Suceava am avut mişcare legionară puternică, cuzişti şi mai sunt şi rămăşiţele lor şi au
pătruns în aparatul de partid şi de stat. Noi nu ducem o muncă continuă. Aceasta nu e muncă de
sezon, ci permanentă , munca de bază a raioanelor. Eu cred că trebuie să analizăm adânc toate
părţile de acolo, pentru că acolo a reieşit la suprafaţă mai brutal. Iar s-au pus pe întreceri între
raioane şi trebuie să-i temperăm, să le atragem din nou atenţia ca să muncească pe baza Hotăririi
partidului din septembrie cu completările aduse şi cred că instructorii Organele Conducătoare
trebuie să fie îndrumaţi special. Ei intră în lucruri mărunte şi nu sesizează fapte şi de multe ori se
solidarizează cu cei de acolo ca să scrie mai multe lucruri în raport. Cred că instrucţiunile
suplimentare sunt bune, însă nu sunt suficiente. Trebuie să-i temperăm, să-i aducem la realitate,
pentru că acum le-am dat dezlegare să răspundă, însă fără control din partea C.C. noi vom avea
încă multe.
Trebuie să introducem prevederi organizatorice, să se convoace plenarele comitetelor
raionale, unde să discute munca biroului, să-l tragă la răspundere pentru încălcările care le face de
la linia partidului şi instructorii să semnaleze la timp, să nu se solidarizeze, ci să-şi facă munca de
control, să vadă efectele jos. În ultimul timp calitatea muncii instructorilor lasă mult de dorit, nu
416
semnalează. Am văzut de ex., ce a semnalat cel de la Timişoara, solidarizându-se cu cei de acolo, a
făcut o panică, ei dau rapoarte şi nu prezintă realitatea.
Cred că în privinţa aceasta trebuie toată atenţia C.C. trebuie să fie dată, pentru că avem o
mare răspundere, altfel vom putea avea mari neplăceri. Să analizăm bine aceste câteva cazuri şi
instruiţi temeinic şi instructorii, să plece cu sarcini concrete, să introducă linia partidului şi să
semnaleze orice abateri.
Tov. Drăghici: Cele arătate aici de tov. Bodnăraş aruncă o lumină asupra unei părţi din
munca organizaţiilor noastre regionale şi raionale. De fapt, problema este mult mai serioasă, a
neexecutării hotărîrilor, a luării cu uşurinţă a muncii, superficialităţii. Problema e colectivizarea
masivă, nu s-a făcut pe bază de convingere, în Ploieşti ieşirile care au fost ieri. Şi acestea pleacă de
la regiune. Şeful Securităţii Ploieşti mi-a dat un telefon că au cerut să meargă neapărat acolo, că eu
aş fi cerut acest lucru vorbind la telefon cu sfatul regional. Iată până unde merge, foloseşte
minciuni numai ca să iasă treburile şi să meargă Securitatea acolo să-i intimideze. Aceasta este
munca lor de convingere.
În general, cred că problema ar trebui să fie văzută bine. Fără controlul regiunilor şi fără a
ţine în mână regiunile nu putem să le dăm mâna liberă, pentru că pot să facă prostii mari. Eu cred
că cele propuse de tov. Bodnăraş sunt juste şi, dacă va ieşi o chestiune mai serioasă, va trebui s-o
folosim şi s-o prelucrăm în toate regiunile şi numai sub aspectul cum foloseşte reacţiunea, ci să
arătăm slăbiciunile noastre care constituie de multe ori provocări, pe seama oamenilor muncii şi
unde duce comoditatea. Sigur că nu lăsăm afară chiaburii şi reacţiunea, însă procedeele acestea
şmechereşti, şireteniile pentru a lovi în ţăranii muncitorii, lipsa de răspundere, în acestea trebuie să
batem foarte serios. Eu cred că ar fi bine că de la Comisia Controlului de Partid să se deplaseze în
regiune.
Tov. Pârvulescu: Şi de la Organele Conducătoare.
Tov. Drăghici: Mie-mi face impresia din felul cum a spus tov. Bodnăraş, că nu prea
merge să facă comitetul regional singur, ei vor acoperi slăbiciunile de acolo. Să meargă de la
Comisia Controlului de Partid şi un instructor de la Organele Conducătoare care n-a fost în regiune
şi să controleze toate chestiunile.
În ceea ce priveşte organele Securităţii şi Miliţiei, sunt aceste slăbiciuni din partea
organelor, îi cheamă, îi presează, oamenii fără prea multă fennitate ca să fie bine şi cu ministerul şi
cu cei de acolo. Noi o să luăm măsuri pe linia noastră şi n-o să mai permitem astfel de constrângeri.
De altfel noi am arestat oameni acum câteva zile, au făcut dislocări peste capul guvernului de către
sfaturi, cu concursul partidului, pentru ca să-şi asigure spaţiu locativ. Şi le-am atras serios atenţia să
nu se lase atraşi.
Tov. Chivu: Cred că, ceea ce a spus tov. Drăghici trebuie completat că este o acţiune
duşmănoasă, nu este numai lipsa şi greşeala noastră.
Sunt de acord să cercetăm bine pe linia de stat şi de partid şi manifestările din aceste
regiuni şi să facem un document pentru membrii de partid cum se aplică un document de partid. În
hotărîre este pusă problema principial, dar nu toţi acei care o aplică au nivelul s-o aplice în situaţia
concretă aşa cum trebuie.
Eu am părerea că noi nici n-am susţinut prin presă organizarea T.O.Z.-urilor acum
toamna după ultima hotărîre. Foarte puţin s-a scris. Ar trebui scris şi despre metode de muncă cum
se organizează un T.O.Z., ce probleme se pun în diferite părţi.
Tov. Lupu: Ce priveşte abaterile din Suceava, este adevărat că din informaţiile pe linie
de partid nu este numai în Regiunea Suceava. Şi am analizat acest lucru, considerăm că abaterile
constau în aceea că metodele indicate organizaţiilor de partid pe care C.C. le-am combătut, încă au
417
influenţă, aceste abateri provin din faptul că s-a spus că trebuie făcute întovărăşiri cu familii
suficiente, cu pământ mai bun. Dacă nu ştim toate câte se petrec, pentru că se ascund faţă de C.C.,
le este frică să spună.
Trebuie văzut şi Comitetul Regional ce răspundere are, nu întâmplător în 4 raioane s-a
întâmplat. Consider că aceasta a pornit de la regiune, biroul regional a indicat anumite cifre de
programări şi au sărit peste cal. Am vorbit cu Ghiaţă, el fără să fie cercetat a spus că nu s-au semnat
actele de schimb decât foarte puţine, înseamnă deci că ştia.
În ce priveşte solidarizarea instructorilor, acest fenomen l-am avut în secţie şi în alte
secţii. Explicaţia este că metodele de muncă folosite de Secţia Organelor Conducătoare împotriva
criticilor aduse de Plenara V-a către fosta Direcţie Organizatorică au continuat şi din propriile
lipsuri şi înţelegerea greşită a ceea ce trebuie să facă secţia. Până acum instructorii noştri plecau
20-30 zile şi răspundeau pentru tot ce se întâmpla acolo. Realitatea este că instructorii, de frică să
nu fie traşi la răspundere de tot ce se întâmplă acolo, căutau să se solidarizeze şi să diminueze. S-a
luat acum o hotărîre că instructorii Secţiei Organelor conducătoare răspund de munca fixată ca
sarcină pentru care au fost trimişi. Noi stăm foarte prost cu primirea noilor membri în partid. De la
hotărîre avem 117 m.d.p. pe întreaga ţară. În loc să ne ocupăm de problema primirii în partid, de
cunoaşterea oamenilor, ne-am ocupat de treaba altor secţii. Dacă răspundem pentru ceea ce s-a
întâmplat la Suceava, este că nu ne-am ocupat de cunoaşterea oamenilor. Acum cu selecţionarea
candidaţilor s-a văzut că Mogoş nu corespunde şi atât mai mult, nu corespunde ca prim-secretar
regional. Tov. Cristea, instructor la Suceava, nu s-a ocupat în ultimele 2 luni decât de primirea în
partid. Când a aflat, am avizat Secţia Agrară să trimită instructori. În primul rând trebuie să vedem
cine sunt oamenii şi am şi început aceasta şi să găsim oameni pentru întărirea Comitetului
Regional. Ne-am gândit să trimitem un secretar de la Bacău, pe Horea care e de 4 ani acolo, e
capabil, dar nu e bine să-l lăsăm prea mult într-un loc.
Propun ca această stenogramă, până ce apare un document, expunerea tov. Bodnăraş s-o
primească Secţia Organelor Conducătoare şi Secţia Agrară, s-o citim în faţa instructorilor, pentru
că este foarte instructiv. Pe de altă parte, va trebui să se pună în faţa Secţiei Agrare a C.C. asupra
celor ce cad în atribuţia ei. Ea a fost înştiinţată de toate, cu 2 zile înainte de plecarea tov. Bodnăraş.
Tov. Bodnlraş: Şi omul n-a pus problema politic, el s-a ocupat de probleme
administrative.
Tov. Răutu: Secţia Agrară lucreaz.ă pe linie administrativă, dubleaz.ă organele de stat.
Tov. Lupu: În legătură cu hotărîrea adoptată că s-a dat dreptul comitetelor regionale, este
un pericol.
Tov. Pârvulescu: Nu este pericol.
Tov. Lupu: În sensul că se pune problema să întărim controlul aplicării. Un tov. de la
Pace a apreciat documentul de înalt nivel politic pentru îmbunătăţirea radicală a muncii de partid.
Tov. M. Constantinescu: Şi această chestiunea petrecută la Suceava nu poate fi legată
de ea, hotărîrea a venit după.
Tov. Lupu: Vreau să aduc la cunoştinţă că, deşi hotărîrea a apărut de atâtea zile în
secţiile noastre nu se simte, în special la Secţia Agrară, să fie trecut la aplicarea ei.
Tov. Răutu: Eu cred că are dreptate mare tov. Chivu când vorbeşte de acţiunea
duşmănoasă, mai ales dacă vedem acest calendar în fiecare zi, este greu să spui că ar fi întâmplător.
Răspunderea comitetului regional este angajată aici, este imposibil ca numai prim-
secretarii regionali să aibă această răspundere. Regiunea, desigur, a tăcut presiuni deschise şi
indirecte asupra comitetelor raionale, ca să le împingă. Aici este şi răspunderea Secţiilor C.C. Are
dreptate tov. Pârvulescu, oamenii merg, vin cu o sumedenie de informaţii, nu îndeplinesc sarcini de
418
a infonna asupra problemelor esenţiale. Afară de aceasta în munca aparatului C.C. nu ocupă locul
cuvenit controlul hotărîrilor. Apare o hotărîre, este frământată o lună de comitetele regionale şi
aparat şi apoi uită şi regiunile şi raioanele şi aparatul C.C. Împotriva acestei chestiuni trebuie să
luptăm foarte serios. Sunt hotărîri de 1-2 ani care şi-au păstrat valabilitatea perfect, însă trebuie
controlată aplicarea.
Din când în când ar fi bine ca, câte (sic!) un prim-secretar să fie chemat să dea un raport
cum îşi duce munca. Aş recomanda să fie chemat aici prim-secretarul de Regiune Timişoara, că la
toate problemele ridicate la această şedinţă a fost adus ca exemplu Comitetul Regional Timişoara
negativ. În special lucrurile merg foarte prost în lupta contra titoismului.
Sunt necesare aceste măsuri de anchetă. Trebuie să ne gândim şi la un ajutor care trebuie
să-l dăm Regiunii Suceava. Tovarăşii să nu se deplaseze numai în scop de anchetă, ci să ajute să
organizeze o muncă bună cu ţărănimea şi completarea cadrelor. Tov. Lupu nu întâmplător a omis
să spună că de la regruparea regională nu are şef de Secţie de Propagandă, şeful Secţiei de la
Dorohoi a trebuit să fie scos ca element duşmănos.
Tov. Chivu are dreptate cu criticile la adresa presei. Deşi s-a scris, dar în linia în care a
vorbit, nu s-a scris. Aş propune ca în lumina celor spuse aici să apară un articol de fond sau
redacţional în care această problemă să fie reluată. Tovarăşul Stalin a revenit după hotărîre în
legătură cu liberul consimţământ. Să fie un articol foarte ascuţit care să pună din nou problema, să
fie văzut de Biroul Politic şi aprobat.
Tov. Drăghici: Şi obligate organele de jos să-l prelucreze.
Tov. Petrescu: Eu sunt de acord cu cele discutate.
Tov. M. Constantinescu: Am însemnat pe hartă raioanele în care în ultima săptămână
s-au produs în legătură cu întovărăşirile astfel de cazuri. Tov. Bodnăraş a vorbit despre cele din
Suceava, în Raionul Călăraşi avem situaţia că au fost trimişi oameni în alt sat, s-au încăierat
oamenii între ei. În comuna Vida avem cazul deosebit de grav, un secretar de organizaţie de bază
ucis, a fost ameninţat de 3 chiaburi că va fi ucis dacă va continua. Cazul de la Finta cu cei 1000
ţărani, de la Balş unde a fost de asemenea o acţiune împotriva lucrului cu tractorul. Avem în
Suceava un grup compact şi apoi o serie de raioane pe baze infonnaţiilor până acum, unde s-au
produs astfel de manifestări.
Ce cred că se poate desprinde dacă analizăm aceste cazuri menţionate? Tendinţa
uşuratică de a trece la întocmirea de întovărăşiri călcând linia partidului, principiul liberului
consimţământ al ţăranilor, s-a manifestat cu diferite grade de gravitate în mai multe lucruri în ţară.
Dacă la aceasta adăugăm şi fonnularea aceea de duminică a tov. Stoica de „colectivizare totală" ...
nu ştiu ca Biroul Politic să fie dat o asemenea directivă. Se poate face colectivizare totală fără
lichidarea chiaburilor? Şi noi l-am prevenit că pentru a face colectivizare totală, fie chiar într-un
raion, trebuie hotărîrea specială a conducerii partidului. Una este să faci o întovărăşire într-o
comună, pe baza principiului partinic al liberului consimţământ şi cu totul alta să faci colectivizare
totală.
De aceea, consider că această scrisoare adresată C.C., care a fost trimisă de tov. Apostol,
este foarte bine venită şi foarte necesară în această perioadă, pentru că atrăgând atenţia despre ceea
ce s-a petrecut la Suceava, prevenim comitetele regionale de a proceda cu uşurinţă şi călcând în
mod flagrant hotărîrea partidului în ce priveşte întovărăşirile.
În al doilea rând, cred că această tendinţă care se manifestă la raioane sau comitete
regionale nu este câtuşi de puţin legată cu documentul C.C. luat acum. Dimpotrivă, documentul
C.C. atrage atenţia asupra răspunderii comitetelor regionale, asupra datoriei de a verifica fiecare
caz în parte şi asupra răspunderii comitetelor raionale.
419
În legătură dacă aici are un rol duşmanul de clasă sau nu. Este clar că în condiţiile care
sunt acum în satele din ţară, în perioada în care se ascute lupta de clasă, în condiţiile speciale din
Regiunea Suceava, cu proletariatul puţin numeros, cu influenţă foarte puternică fascistă în rândurile
ţărănimii cauzate de legionari, mistică, secte, este clar că aici s-au îmbinat două lucruri: pe de o
parte directiva, sunt de acord cu tov. Răutu, tov. Bodnăraş într-o zi n-a putut desprinde toate firele,
de la comitetul regional sau de la o secţie a ei, a pornit o directivă de a crea cât mai multe
întovărăşiri înainte de însămânţările masive şi cu programarea, nu întâmplător a apărut acest
cuvânt. Sunt unii tovi buni de la raioane, dar nu destul de pregătiţi, nu şi-au reuşit destul de bine
documentele de partid, alţii necorespunzători, chiar cinstiţi şi alţii elemente duşmănoase infiltrate în
partid. Şi Perju este unul din categoria elementelor aventuriste, foste fasciste, infiltrat în partid şi
care dă lovituri din lăuntru folosindu-se de nepriceperea unui Avarvarei şi lipsa de orientare
politică a altor tovi.
De aceea, cred că, în expunerea tov. Bodnăraş, în stenogramă, va trebui - pentru că
expunerea care a fost foarte documentată şi bună în general, a subliniat prea puţin totuşi rolul
elementelor duşmane înfiltrate în partid sau din afară şi care acţionează în această privinţă
folosindu-se de greşelile aparatului de partid şi de stat; organele noastre au creat condiţii prielnice
prin aceste greşeli ale lor pentru elementele duşmane infiltrate în aparatul de partid şi de stat,
uneltind în spate, rămânând în umbră şi punând alţii în faţă.
În ceea ce priveşte măsurile concrete care trebuie luate. Din propunerile făcute aici sunt
de acord cu ele, adică: formularea unei comisii mixte de partid şi de stat pentru cercetarea
lucrurilor. O astfel de comisie fără îndoială va trebui în cuprinsul ei, în fruntea ei să aibă 1-2 tovi
din aparatul C.C.
Tov. Bodnăraş: Preponderenţă să aibă tovi din centru.
Tov. M. Constantinescu: O comisie în frunte cu tovi din aparatul C.C. şi comlSla
Controlului de Partid care să ancheteze şi să stabilească precis răspunderea Comitetului Regional,
al comitetelor raionale, rolul elementelor duşmane, felul cum au acţionat chiaburii care au rămas în
umbră dar au împins pe alţii în faţă şi să stabilim şi un termen, să-şi depună raportul cel târziu la
20 octombrie a.c. şi aş propune din partea Biroului Politic pentru constituirea acestei comisii şi
îndrumarea ei să fie însărcinat tov. Pârvulescu dacă sunteţi de acord (toţi tovarăşii sunt de acord).
În privinţa propunerii de a verifica modul de constituire a întovărăşirilor din regiunea
Suceava, comisia propusă să se ocupe şi de această problemă.
S-a propus ca expunerea tov. Bodnăraş să formeze obiectul unei prelucrări. Eu au
propune ca expunerea tov. Bodnăraş, revizuită de dânsul şi cu observaţiile care s-au tăcut în
şedinţă, întrucât avem o hotărire a Biroului Politic că anumite şedinţe ale Biroului Politic pot fi
aduse la cunoştinţa secretarilor regionali sau activului central în vederea orientării, aş propune ca
acest material revăzut - tovarăşii fiecare să-şi formuleze observaţiile fără a se repeta - şi cu
concluzia să fie pus la dispoziţia unui număr limitat ai activului central pe baza unei liste. Să facă
tov. Răutu şi Lupu propuneri cui.
Tov. Chivu: Şi secretarilor regionali.
Tov. M. Constantinescu: Nu ştiu dacă nu este prematur. Mă gândeam că pentru
secretarii regionali să trimitem documentul care a fost propus să se facă. Deci, întocmirea unui
document pe baza rezultatelor anchetei, pe baza directivelor şedinţei noastre de azi, un document
intern de partid. Sunt complet de acord cu observaţiile tov. Chivu în privinţa presei. S-au ocupat, au
apărut şi articole de fond şi alte articole, notiţe, însă „Scânteia" a accentuat foarte mult pe latura
numerică.
Tov. Răutu: Asta putea să încurajeze.
420
Tov. M. Constantinescu: Şi putea să creeze un sentiment că au rămas în urmă şi să se
grăbească ca să prindă pe înaintaşi.
Consider justă propunerea tov. Chivu, completată cu ceea ce a spus tov. Răutu, să se facă
un articol cu caracter redacţional, documentat, care să reamintească problema politic, să nu
considerăm că repetarea lor va fi inutilă şi a doua parte să se refere la metodele de constituire
criticând concret anumite cazuri, vedem care anume, poate cel de la !băneşti nu e nevoie, dar un alt
caz şi de dat nume. În acest articol cred şi în document va trebui pus accent pe problema muncii cu
ţărănimea muncitoare care nu e încă înscrisă în întovărăşiri. Chestiunea de a împărţi în două, de a
ajunge la ciocniri între ţăranii muncitori întovărăşiţi şi ţărani muncitori neîntovărăşiţi, aceasta este
un lucru duşmănos, un pericol extraordinar în ceea ce priveşte alianţa.
Reamintesc discuţiile în Biroul Politic şi sublinierea tov. Gheorghiu-Dej când s-a discutat
raportul tov. Sorin Toma despre pace, că trebuie muncit deosebit cu acei oameni ai muncii care nu
sunt susţinători ai regimului nostru, care privesc cu şovăială, dar care nu sunt duşmanii de clasă
care trebuie să devină aliaţii noştri şi în special în legătură cu campania electorală, sublinia
importanţa muncii. Ori, în felul acesta izolăm grupuşoare a întovărăşirilor de rest. Trebuie pus
accent pe munca cu întovărăşiţii şi neîntovărăşiţi, îi mobilizezi să se alăture celorlalţi şi îi
mobilizezi împotriva chiaburilor.
În ceea ce priveşte problema deschisă de tov. Lupu, aceasta e o problemă mai largă în
care nu este cazul să intrăm, nu e rostul şedinţei noastre de azi. Are o parte de adevăr că nu este pe
deplin clarificat, deşi în documentul de partid din 1950 este clar formulat, în practică mai sunt
abateri şi o serie de secţii îşi iau atribuţii pe care nu le au şi nu îndeplinesc funcţiile care le au.
Secţiile Agrare, fiind neînarmate cu hotărîrea partidului şi guvernului, trebuie să urmărească cum
se aplică de minister, dar nu organele, ci cum în raioane şi regiuni organele ministerului aplică
hotărîrea şi la fel organizaţiile de partid şi nu sesizând Ministerul Agriculturii asupra acestor
lucruri, ci în primul rând C.C. şi să dea material faptic şi analiza cu care C.C. şi Ministerul
Agriculturii să critice organele. Aceasta depăşeşte cadrul discuţiei din această seară.
Propunerile tăcute de toţi tovarăşii să fie înscrise în procesul verbal, să fie sistematizate, şi
consider că poate fi adus la cunoştinţa unui cadru restrâns determinat pe o listă de tov. Răutu şi
Lupu.
De acord? (Tovarăşii sunt de acord).
Tov. Bodnăraş: În presă şi la propagandă cuvântul „T.O.Z." şi „tip T.O.Z." că ţăranul nu
înţelege.
Tov. M. Constantinescu: ,Jntovărăşire". În ceea ce priveşte controlul oamenilor, intră în
cadrul atribuţiilor acestei comisii. Mâine să fie formată comisia.
Tov. M. Constantinescu: Să trecem la discutarea listei candidaţilor pentru alegeri.
Tov. Lupu: (Citeşte referatul şi tabelul indicat de conducerea partidului asupra
compoziţiei făcând comparaţie). Foarte greu propun comitetele regionale ţărani. La centru greu
găseşte ţărani.
Tov. Răutu: Sunt slab reprezentanţi Ia intelectuali, inginerii şi tehnicienii.
Tov. Lupu: S-au găsit tineri foarte puţini sub 25 ani. Propunem să fie consideraţi toţi ca
tineri până la 30 ani. Şi ca apartenenţă politică stăm prost, comitetele regionale foarte greu propun
nemembrii de partid.
Tov. M. Constantinescu: Tov. Gheorghiu-Dej a atras atenţia asupra atragerii unui activ
fără de partid în jurul partidului.
Tov. Lupu: Nu s-a spus că trebuie să renunţăm la aceasta.
421
Tov. M. Constantinescu: Mă refer la hotărirea din vara aceasta când s-a discutat
problema cu prelucrarea Constituţiei şi s-a atras atenţia de tov. Gheorghiu să fie larg şi să cuprindă
şi un activ de nemembri de partid care să fie activizat în campania electorală etc.
Tov. Lupu: Sunt antrenaţi, însă nu este dusă o muncă organizatorică cu ei.
La evrei s-a indicat să fie 5 şi au ieşit 9 tovi.
Tov. M. Constantinescu: Şi se repercutează la gennani, în loc de 2,1 % sunt0,9.
Tov. Lupu: La evrei o să fie greu de redus, pentru că sunt tovarăşi din conducere. Am
discutat cu tov. Chişinevschi că, la o serie de tovarăşi evrei, poate că nu este just să fie trecuţi ca evrei.
Tov. Bodnăraş: Câţi din cei propuşi sunt foşti social-democraţi?
Tov. Răutu: Cu excepţia celor cunoscuţi se pare că n-am avut nici un singur caz sau
extrem de puţin.
Tov. Petrescu: Câţi ţărani sunt numeric în producţie, adică câţi (sic!) ţărani sunt efectiv
din sat, ţărani adevăraţi.
Tov. Lupu: N-avem această situaţie. Din cei 144 centrali nu sunt decât 4-5 ţărani.
(Citeşte tabelul nominal de candidaţi din centru).
Tov. Răutu: Noi arătăm aici numai prima unitate unde se va propune, dar în cadrul
acelei circumscripţii vor fi propuşi şi de altă unitate.
Tov. M. Constantinescu: Aurel Ionescu din Cluj e un intelectual cu mare autoritate
internaţională, să-l verificăm.
Pe Vâlcu de ce nu l-au pus la Tulcea? Tov. Pintilie ar putea fi propus la Măcin, iar Vâlcu
la Tulcea. Giană este propus pentru Galaţi. Este un element beţiv şi carierist. Trebuie verificat. Să
nu mai repetăm greşeala făcută că, în centre ca Galaţi şi Brăila, nu punem muncitori de port.
Trebuie să avem şi inginer constructor naval şi muncitor de şantier naval.
Tov. Chivu: Tov. Apostol să candideze la Combinatul „Gheorghiu-Dej" Hunedoara.
Tov. Răutu: Stelian Moraru e împotriva lui Kopetin Geza, spune că bea foarte mult, că
au căutat să-l ajute, că are apucături care îl compromit.
Tov. Chivu: E primul nostru stahanovist.
Tov. M. Constantinescu: Şi pe Pop Ludovic era să-l înmonnântăm pe chestia aceasta.
Dar tov. Mititelu a fost propusă?
Tov. Lupu: E vânzătoare de cofetărie şi a avut doi bărbaţi, în timp războiului a avut
firmă pe numele ei.
Tov. M. Constantinescu: Atunci nici în comisie nu merge. Dar are nivel politic.
Tov. Răutu: A fost secretar de comitet judeţean. Rogojinski e împotrivă.
Tov. Chivu: La Iaşi o să fie o industrie puternică, trebuie să avem acolo unul din
conducătorii de partid. Eu m-am gândit la tov. Chişinevschi.
Tov. Lupu: A fost un argument să fie mai aproape. Tov. Chivu la Iaşi.
Tov. Chivu: La Ploieşti e şi Pârvulescu şi Coliu.
Tov. Coliu: Atunci ar putea tov. Pârvulescu la Bacău.
Tov. M. Constantinescu: Sunt de acord ca tov. Chivu să meargă la Iaşi, iar tov.
Pârvulescu la Bacău.
Tov. Chivu: La Timişoara s-au concentrat cadre prea mult, aş propune ca Stanciu să
treacă la Stalin.
Tov. M. Constantinescu: În Regiunea Stalin avem industrie chimică puternică, să
meargă acolo Mihai Florescu, ministrul Industriei Chimice.
Tov. Lupu: Nu este pe listă. A fost pus, tov. Moghioroş l-a şters.
422
Tov. M. Constantinescu: Dacă e ministru şi membru al guvernului .. : E un om care se
ocupă. Ar fi bine pentru Făgăraş. Stanciu mai bine ar fi pentru Regiunea Autonomă, ştie ungureşte
şi ceilalţi sunt tovi care nu pot merge des acolo.
Tov. Chivu: Puvak să meargă la Timişoara.
Tov. Lupu: Nu e propus.
Tov. M. Constantinescu: E şi german, susţin propunerea tov. Chivu, şi e potrivit pentru
regiune.
Tov. Bodnăraş: Regiunea Suceava trebuie întărită.
Tov. M. Constantinescu: Sunt de acord cu părerea tov. Bodnăraş. Propun să fie scos
Olteanu Ion, nu e nevoie de el, e comod, oportunist.
Tov. Chivu: Să fie propus Almăşan Bujor, inginer miner. Mai propun pe ing. Bănuş
Sorin, inginer constructor planificator şi mă mir că Maria Banuş nu e propusă.
Tov. Pârvulescu: Nu merge.
Tov. Răutu: N-are nimic pentru care să nu meargă.
Tov. Chivu: Şi am să vă dau un inginer siderurgic, un inginer constructor de maşini, un
inginer chimist petrolist şi un geolog.
Tov. Coliu: A fost propus ing. Drăgan? La Ploieşti.
Tov. M. Constantinescu: E bun.
Tov. Coliu: Sau Comănescu. La Ploieşti de ce aţi pus pe secretara U.F.D.R.? Este un om
comod, am pus-o din lipsă de alta mai bună. Să fie scoasă.
Tov. M. Constantinescu: Nu e neapărat necesar să fie toţi miniştrii deputaţi. Proporţia
de ingineri e mică. Regiunea Suceava, într-adevăr, trebuie întărită faţă de dificultăţile specifice ale
regiunii. Nistor Ion să meargă la Suceava.
Tov. Bodnăraş: Ofelia Manole nu merge pentru acolo.
Tov. Petrescu: Eu aş propune pe Aneta Ştefănescu, iar Ofelia să fie mutată la Craiova.
Tov. Răutu: La Iaşi, tov. Bodnăraş o subapreciază.
Tov. Drăghici: Arad e cam slăbuţ.
Tov. M. Constantinescu: E justă observaţia. Propun ca Maria Drăghici să treacă la
Regia Autonomă Maghiară, ştie perfect ungureşte.
Tov. Răutu: Şi pe Duma să-l dăm la Arad.
Tov. M. Constantinescu: Am propus ca Ştefănescu Gheorghe să-l luăm la Galaţi.
Tov. Chivu: La Stalin propuneţi pe Ghiţă Ştefan şi merge şi directorul de la „Tohan".
Tov. Petrescu: La Craiova sunt prea mulţi centrali şi propun ca Aneta Ştefănescu să fie
mutată la Piteşti, unde sunt numai doi.
Tov. M. Constantinescu: S-o trecem la Arad.
Deci să vedem modificările:
Arad: în plus Aneta Ştefănescu
Bacău: tov. Pârvulescu
Craiova: iese Vâlcu, trece la Galaţi.
Galaţi: plus Vâlcu şi Pintilie
Iaşi: Chişinevschi şi Ofelia
Piteşti: iese Nistor
Ploieşti: iese Pârvulescu
Stalin: iese Olteanu, intră Mihai Florescu. Iese Marta Drăghici
423
Suceava: intră Nistor
Stalin: intră Puvak
Regiunea Autonomă Maghiară: intră Marta Drăghici
Mihai Suder e propus? Merge la Suceava.
Tov. Răutu: Trei miniştri la Suceava?
Tov. Coliu: Daţi-l la Ploieşti.
Tov. M. Constantinescu: E bine să meargă la Suceava, iar Nistor la Stalin.
Tov. Coliu: Rădăceanu să treacă la Bucureşti.
Tov. M. Constantinescu: Şi el o să fie mai mulţumit.
Tov. Coliu: Eu aş propune pe Ion Alexandru.
Tov. M. Constantinescu: Dar e ministru adjunct cu Miliţia. Poate să treacă în locul lui
Rădăceanu la Ploieşti.
Tov. Coliu: Eu nu pentru Ploieşti l-am propus.
Tov. M. Constantinescu: Cred că regiunile slăbite s-au întmit. La Ploieşti trebuie să ne
mai gândim şi aş propune să încheiem discuţiile la această listă.
Tov. Răutu: Secretariatul a dat o cifră de 144 cadre centrale şi avem 152. Vă rog să
hotărîµ dacă acceptăm acest spor de 8 oameni, în dauna altor categorii.
Tov. Borilă: Elena Stoia poate fi scoasă.
Tov. M. Constantinescu: Să lăsăm numărul acesta. O să mai vedem.
Tov. Borilă: Să fie şters Alexandru Ion, să-l lăsăm să-şi vadă de lucru.
Tov. Răutu: Dacă n-ar fi cazul să rămână Popa Alexandru Ionescu, care numai bine ne-a
făcut.
Tov. M. Constantinescu: Foarte bine.
Tov. Chivu: Mai trebuie doi.
Tov. M. Constantinescu: Şi Vlaiculescu. Susţin ca Ionescu la Bucureşti şi Vlaiculescu
la Ploieşti, să fie propuşi.
Tov. Lupu: S-a pus în genere părerea să nu punem popi.
Tov. M. Constantinescu: Cine a dat această părere? Tovarăşul Gheorghiu-Dej nu are
această părere.
Tov. Răutu: La Suceava mai merge Eugen Frunză, poetul.
Tov. Borilă: Şi Răceanu Ileana să treacă la oraşul Stalin.
Tov. M. Constantinescu: Bine. În legătură cu Ploieşti, tov. Coliu să facă propuneri.
Cu ordinea de zi aş avea propunerea ca mâine să continuă şedinţa cu prelucrarea
documentului tovarăşului Stalin şi raportul tov. Malenkov şi planul Manifestului F.D.P. şi o
informare din partea noastră care am fost la Berlin în legătură cu ce am văzut acolo. După masă, la
ora 6, e Prezidiu, aşa ca să ţinem şedinţa la ora 12. Sunteţi de acord? (Da).
Tov. Răutu: Dacă pe baza celor discutate putem trece la aplicare.
Tov. M. Constantinescu: Aş propune să adoptăm data de 15 în loc de 13 şi data de 20 în
loc de 18, adică să împingem datele cu 2 zile.
....
D.A.Nl.C.,fond C.C. al P.C.R. - Cancelarie, dosar 90/1952.f. 3-36.
424
45. 1952, octombrie 10. Procesul-verbal şi stenograma şedinţei Biroului Politic al C.C.
al P.M.R. referitoare la: studierea lucrării lui Stalin „Problemele economice ale socialismului în
U.R.S.S." şi a documentelor Congresului al XIX-iea; pregătirea Manifestului Frontului
Democraţiei Populare; modul de desfăşurare a campaniei electorale; participarea delegaţiei
guvernamentale a R„P.R. la cea de-a lll-a aniversare a R.D.G.
din JO octombrie 1952
Participă la şedinţă tovarăşii: Miron Constantinescu, Chivu Stoica, Emil Bodnăraş,

Au fost invitaţi la şedinţă tovarăşii: Dumitru Coliu, Dumitru Petrescu, Leonte Răutu,
Alexandru Draghici şi Petre Lupu.
Ordinea de zi:
1. Studierea lucrării tovarăşului Stalin ,,Problemele economice ale socialismului în
U.R.S.S." şi a documentelor congresului XIX-iea.
2. Planul Manifestului Frontului Democraţiei Populare.
3. Măsuri în legătura cu alegerile.
4. Informare din partea delegaţiei guvernamentale a R.P.R. care a participat la aniversarea
Republicii Democrate Germane.
Biroul Politic a discutat problemele din ordinea de zi şi a luat în unanimitate unnătoarele
hotărai:
I. Cu privire la studierea lucrarii tovarăşului Stalin si a documentelor congresului al XIX-iea
Biroul Politic:
a) Aprobă organizarea pentru activul central de partid şi de stat a unor expuneri cu teme
din lucrarea tov. Stalin ,,Problemele economice ale socialismului în U.R.S.S.", ce vor fi ţinute de
tovarăşii Ostrovschi, Arefiev şi alţi tovarăşi.
Institutul de Ştiinţe Economice şi Institutul Româno-Sovietic al Academiei R.P.R. vor
pregăti şi vor supune Biroului Politic spre aprobare, planul unei dezbateri ştiinţifice asupra lucram
tovarăşului Stalin.
b) Stabileşte că planul de studiere a materialelor Congresului al XIX-iea se va întocmi
după întoarcerea de la Moscova a tov. Gheorghiu-Dej, I. Chişinevschi şi Al. Moghioroş, pe baza
indicaţiilor lor.
În organizaţiile de bază şi în grupele sindicale se va organiza citirea în comun a
Raportului tov. Malenkov şi a celorlalte materiale ale Congresului.
Presa şi radio-ul vor publica şi difuza articole de popularizare a materialelor Congresului,
în lumina articolului din ,,Pravda": ,,Sub conducerea Partidului lui Lenin şi Stalin, spre victoria
comunismului!"
Secţia de Propagandă şi Agitaţie a C.C. va lua măsuri pentru pregătirea cadrelor de la
cabinetele de partid.
Pe baza articolului din ziarul ,,Pravda", se va pregăti un instructaj pentru agitatori, asupra
metodelor de popularizare a documentelor Congresului.
II. Cu privire la pregătirea Manifestului Frontului Democraţiei Populare.
Biroul Politic:
a) Aprobă schema pentru redactarea Manifestului P.D.P.
425
b) Dă sarcină tov. Răutu să redacteze Proiectul Manifestului, cu menţiunea de a folosi un
stil simplu, limpede şi cald.
ID. Cu privire la unele măsuri în legătură cu desfăşurarea campaniei electorale.
Biroul Politic :
a) Este de acord ca în circumscripţiile în care candidează membri ai Biroului Politic, să se
propună câteva candidaturi, întrucât ei vor trebui să opteze pentru una din circumscripţii.
b) Aprobă publicarea în presă a delimitării circumscripţiilor electorale.
c) Este de acord ca biografiile membrilor Biroului Politic, care vor fi aduse la cunoştinţa
alegătorilor, să fie văzute în afară de cei în cauză, de tovarăşii C. Pârvulescu şi L. Răutu.
d) Primeşte propunerea de a se studia o serie de măsuri în legătură cu o mai bună
aprovizionare a oamenilor muncii, cu reducerea de preţuri la unele mărfuri, de reducere a unor
impozite şi de inaugurare a unor construcţii în timpul campaniei electorale. În acest scop se va
forma un colectiv pentru studierea problemelor de aprovizionare, cu delegaţi ai C.S.A, C.S.P.,
Ministerul Comerţului Interior, Ministerul Industriei Alimentare şi Corporaţiei şi un colectiv pentru
studierea problemelor fiscale şi de preţuri, conduse de tov. D. Petrescu; de asemenea, se va forma
un colectiv sub conducf!rea tov. Chivu Stoica, pentru alcătuirea unui program de inaugurări a unor
construcţii de întreprinderi, locuinţe muncitoreşti, instituţii de învăţământ etc., ce se vor da în
folosinţă.
Se va recomanda sfaturilor populare şi comitetelor regionale ale partidului, să inaugureze
construcţii de interes local, popularizându-le prin cuvântări şi în presă.
IV. Cu privire la participarea delegaţiei guvernamentale a R.P.R. la cea de a treia
aniversare a Republicii Democrate Germane.
Biroul Politic a ascultat o informaţie a tov. Miron Constantinescu, şeful delegaţiei
guvernamentale a R.P.R., la a treia aniversare a Republicii Democrate Germane, privitoare la
festivităţile şi demonstraţia de la Berlin şi asupra celor văzute la Uzina ,,Lauchhammer'', de
cocsificare a Jigniţilor de 2200 şi 2400 K calorii.

ss. Petre Borilă
Stenograma
din JO octombrie 1952
Au participat tovarăşii: Miron Constantinescu, Emil Bodnăraş, Petre Borilă, Chivu

Stoica, Constantin Pârvulescu, Dumitru Coliu.
Au fost invitaţi tovarăşii: Drăghici Alexandru, Leonte Răutu, Dumitru Petrescu şi Petre
Lupu.
1. Studierea lucrării tov. Stalin ,,Probleme economice ale socialismului" şi a

documentelor Congresului al XIX-iea.
Tov. R4utu: Noi ne-am consultat şi cu unii tovarăşi sovietici şi ei ne-au dat ceva
recomandări. (Citeşte Planul).
Aceste lecţii propunem să se ţină în fiecare marţi, cu excepţia celor 2 săptămâni înainte
de alegeri.
426
În ce priveşte lecţiile economice, o să atragem cadrele cele mai bune de economişti pe
care îi avem, cum ar fi Zaharescu, Arsene, Siclovan, Rahmut.
Tov. M. Constantinescu: E potrivit ca aceşti tovarăşi să facă expuneri în faţa membrilor
C.C.?
Tov. Răutu: Sunt profesori de economie politică, care cu toată modestia să prezinte şi
fac expuneri în ajutorul celor care studiază.
Tov. M. Constantinescu: Dacă n-ar fi cazul ca un membri al C.C. să facă aceste lecţii?
Sau cel puţin primele din ele?
Tov. Răutu: Sunt de părere să facă lecţii numai tovi care sunt foarte buni cunoscători ai
economiei politice. Dacă tov. Miron ar fi de acord să ţină lecţia de încheiere, suntem foarte
bucuroşi.
Tov. M. Constantinescu: Dacă primesc însărcinarea, o fac.
Tov. Răutu: Ar putea să facă lecţii tov. Ostrovschi, tov. Miron, Zaharescu şi Rahmut.
Tov. M. Constantinescu: Ar putea face şi tov. Arefiev.
Tov. Răutu: Nu-i de specialitate în economia politică.
Tov. M. Constantinescu: Dare de planificare. El ar putea face despre legile economice
ale socialismului.
Tov. Răutu: Nu ştiu. Să-l întrebăm şi pe Ostrovschi.
Tov. Bodnăraş: Eu cred ca să aprobăm planul, iar repartiţia separat.
Tov. M. Constantinescu: Rog ca propunerea cu Arefiev să fie notată. El face la noi toate
lecţiile de planificare socialistă.
Tov. Răutu: Cred că după întoarcerea tovarăşilor de la Moscova, probabil va exista o
expunere a tov. Gheorghiu-Dej.
Propuneri şi observaţii
Tov. M. Constantinescu: Nu ştiu dacă nu mergem noi înainte în această privinţă.
Congresul încă nu s-a încheiat, tovarăşii nu s-au întors de la Moscova. Dacă nu ne grăbim noi
cumva. Dacă n-ar fi poate mai bine să facem nu un plan, ci să stabilim câteva sarcini pe o
săptămână-două. Să nu-i dăm caracterul unui plan general, pe o perioadă de câteva luni, înainte de
a se întoarce tovarăşii, care fără îndoială vor schimba întregul plan.
Tov. Răutu: Să nu-l definitivăm, iar până se întorc tovarăşii, să luăm o serie de măsuri
practice.
Tov. Miron: Ca timpul să fie folosit.
Tov. Lupu: Să asigurăm ca masa membrilor de partid să citească.
Tov. Răutu: Despre documentele Congresului putem să facem convorbiri şi expuneri.
Chiar pentru ca să citească, trebuie să se dea membrilor de partid o anumită orientare.
Tov. Pârvulescu: Eu sunt de aceeaşi părere cu tov. Miron. Propunerile sunt foarte bune,
dar să nu anticipăm.
Tov. Petrescu: Programul, care e destul de fundament, e în linii generale bune, şi rămâne
să mai aşteptăm. Însă cred că conturând ideile exprimate de tov. Răutu, n-ar fi rău să se facă un
program scurt, nu de analiză profundă, ci de metodologie a infonnării şi lucrării la cunoştinţă în
primul rând a materialelor, pentru că e un material bogat şi câţi dintre noi suntem încă în urmă cu
citirea lui. Va fi greu cadrelor să se orienteze în acest material bogat. Măcar în această privinţă să
fie o orientare.
Tov. Răutu: Noi am convocat în seminar pe şefii de Secţii de Propagandă şi Agitaţie şi
putem să le dăm lămuriri, în sensul celor arătate de tov. Miron, fără să le dăm ceva scris.
427
Tov. Borfili: E bine că s-au gândit tovii să facă acest plan. Trebuie orientat just, îndrumat
activul nostru de partid în legătura cu studierea acestor materiale. Sunt de acord ca tov. Ostrovschi
să ţină lecţia. Secţia de Propagandă să se orienteze până la venirea tovarăşilor de la Moscova, după
presa sovietică.
Tov. Miron: Noi avem aici tovi de la ,,Pace", care ne pot ajuta.
Tov. Borilă: Trebuie să îndrumăm oamenii să citească. Să ne scrie articole despre lucrare
tov. Stalin, astfel ca oamenii să înţeleagă.
A se ţine o lecţie despre ,Jmportanţa Congresului ..." e ceva prea general. Să fie pus
,,conţinutul Congresului". Asupra importanţei, poate tov. Gheorghiu o să facă o expunere.
Tov. Miron: Făra îndoială. A făcut tov. Gheorghiu expunere după Congresul nostru,
după Consfătuirea Biroului Informativ, desigur o să facă acum!
Tov. Bodnăraş: În ce priveşte propunerea tov. Borilă, ca presa să scrie articole pe
înţeles, cred că tov. Stalin scrie foarte pe înţeles şi ca să începem noi să-l parafrazăm ar nejust, ar
însemna să-l interpretăm. Sigur că vor apare materiale în presa sovietică, pe care trebuie să le
folosim. Această lucrare trebuie să fructifice o serie întreagă de ramuri de activitate omenească.
Sunt de acord cu observaţia tov. Miron, să aşteptăm până se întorc tovarăşii. Materialul
poate constitui baza de discuţie când vin tovarăşii. Deocamdată, să pornim a asculta lecţiile
propuse de tov. Răutu, începând de marţi.
Tov. Răutu: În ce priveşte organizaţiile de bază ale partidului şi agitatorii, aici,
sfătuindu-ne cu unii tovarăşi, ne-au atras atenţia asupra importanţei acestui material pentru
campania electorală. De aceea, cred că putem, făra să elaboram un plan vast, să începem
organizarea de expuneri în organizaţiile de partid, în faţa agitatorilor, pe baza Raportului tov.
Malenkov, care dă material despre situaţia internaţională, lupta pentru pace, forţa U.R.S.S. Cred că
tov. Borilă are dreptate că e prea general şi greu de tăcut o expunere asupra importanţei
Congresului. Poate ar fi mai bine să dăm pe probleme. Adică referatul prelucrat pe capitole, chiar
dacă durează ceva mai mult. Sau să fie unul introductiv şi pe urmă eşalonat pe capitole.
Tov. Lupu: Nu ştiu dacă e bine, nefiind suficient pregătiţi, să facem expuneri jos în faţa
agitatorilor. Activiştii noştri au pregătire slabă, şi dacă nu primesc material autorizat, ce o să facă?
Dacă nu mergem la instruirea activului central şi regional, şi nici nu putem face aceasta, cred că
nu-i bine să facem expuneri jos. Cred că cel mai bun lucru, ar fi organizarea cititului în colectiv, pe
grupe, pe capitole.
Tov. Răutu: Cititul în colective ceva greoi. În măsura în care putem asigura expuneri, să
începem.
Tov. Petrescu: Cred că le va fi greu tovarăşilor, să aibă o metodă justă de a pomi la
cunoaşterea materialului măcar. Eu m-am gândit ca până jos să se dea îndrumare, cum să ia măcar
la cunoştinţă materialul, cum să se citească, pentru ca să nu fie confuzii, să nu citească la
întâmplare. Nu ca fiecare comitet regional şi raional, cum îl taie capul, să dea îndrumări. De
exemplu, cei din aparatul de stat, majoritatea n-o să citească decât pe sărite sau la întâmplare. Dacă
va fi o îndrumare, le va uşura.
Tov. Miron: Am fost cu 2 tovi membri de partid la Berlin: gralul Ştefănescu şi
stahanovistul Mikan, un tov. foarte inteligent. Până nu le-am dat eu ziarul să citească, ei nu citiseră,
deşi era în ziua de 6, iar lucrarea apăruse în ziua de 3 sau 4. Tov. Mikan nici nu ştia că apăruse.
Tov. Pârvulescu: Eu cred că trebuie organizată citirea. Trebuie văzut care e cel mai bun
fel de a citi.
428
Tov. Coliu: Să se organizeze cititul la organizaţia de bază metodic, pe capitole, în cadrul
unor şedinţe şi să se pregătească oamenii care trebuie să citească materialul. De multe ori cei care
citesc, deformează. Trebuie ca cititorii să fie indicaţi.
Tov. M. Constantinescu: Noi suntem în următoarea situaţie: lucrarea tov. Stalin şi
documentele Congresului au apărut în presă. Deci masa mare a oamenilor muncii şi opinia publică a
luat cunoştinţă de ele. Noi nu putem lăsa chestiunea aceasta să meargă de la sine. În acest sens,
propunerea Secţiei de Propagandă şi a tov Răutu, de a organiza munca de studiere e justă, altfel era o
lipsă Pe de altă parte, tov. Răutu a subliniat că în presa sovietică că n-au apărut încă, nu s-au transmis
încă directive precise în ce priveşte modul studierii materialelor. Conducerea partidului nostru e la
Congres. Fără îndoială că acolo, la sfârşitul Congresului, se va stabili felul cum toate partidele
comuniste vor populariza materialele. De aceea, ar fi prematur să aprobăm acum un plan precis.
Deci, propun să nu elaborăm un plan, ci să stabilim câteva sarcini privitoare la munca
curentă de studiere şi cunoaştere a materialelor. Să stabilim aşa:
I. Pe linie de partid, cred că primul lucru e organizarea citirii lucrării tov. Stalin şi
materialelor Congresului. Sunt de acord cu observaţiile tovarăşilor care spuneau, că de felul cum se
citeşte depinde şi felul cum se înţelege şi că din acest punct de vedere nu putem lăsa ca citirea să se
facă oricum. Trebuie dată indicaţia cine să fie, cum să fie selecţionaţi cititorii, ca aceştia să fie
tovarăşi care prin felul cum vor citi şi cum vor putea da unele lămuriri, nu principiale, dar de
explicat câte ceva, să poată lămuri oamenii, căci vor fi nu mii, ci sute de mii de oameni care o să
întrebe ce e legea valorii .. ."
Tov. Răutu: Eu socot că nu-i cazul ca în organizaţiile de bază să se citească lucrarea tov.
Stalin, căci ea nu-i accesibilă oamenilor care nu cunosc aceste probleme.
Tov. Miron: Ejust să începem cu raportul tov. Malenkov, care e accesibil oricărui om al
muncii. În sensul acesta, propunerea e să începem citirea raportului în organizaţiile de partid şi cred
că după aceasta vom putea trece şi în grupele sindicale, pentru că e un material care priveşte pe toţi
muncitorii.
Tov. Lupu: Şi la sate.
Tov. Miron: Da, dar treptat, întâi partidul.
În al doilea rând, în legătură cu presa, aş propune să fie publicate în Scânteia articole cum
e articolul pe care l-aţi menţionat din ,,Pravda": ,,Sub conducerea lui Lenin şi Stalin, înainte spre
victoria comunismului!" şi în lumina lui să se publice câteva articole în „Scânteia", care să expună
mai pe larg anumite puncte din articol pe baza raportului tov. Malenkov.
În privinţa lucrării tov. Stalin, în presă cred că ar fi prematur să apară ceva. De exemplu,
problema împărţirii lumii în două pieţe, e o problemă de aşa mare însemnătate, încât se poate cu
uşurinţă aluneca într-o vulcanizare foarte periculoasă sau într-o deformare a conţinutului tezei tov.
Stalin. De aceea să ne mărginim la ţinerea câtorva expuneri la C.C., aşa cum se propune şi care să
fie ţinute în special de tovi sovietici sau de membri ai C.C. Eu cunosc şi pe Zaharescu şi pe Arsene
şi pe Siclovan şi cred că ar fi riscant să le dăm lor să facă expunerea, pentru că dacă face expunerea
în faţa C.C. şi fac greşeli care nu sunt combătute, aceasta angajează conducerea partidului şi atunci
eşti în situaţia ori să nu iei imediat poziţie, ori să iei poziţie să combaţi greşelile şi obiectivul nostru
nu-i acum să-i combatem pe ei.
Propun să facă expunerile tov. Ostrovschi şi Arefiev, dacă va fi de acord şi după aceea să
stabilim pe cineva din membri C.C. Nu ştiu dacă n-am putea solicita şi pe tovii de la ,,Pace". Să fie
1-2 membri ai C.C. care să fie desemnaţi, poate tov. Chişinevschi.
429
Tov. Răutu: Eu cred că ar fi bine să se scindeze, să se facă pentru membri C.C., separat
şi pentru activul central, separat, să ţină Zaharescu şi alţii. Noi socotim că tov. Zaharescu poate face
această expunere chiar şi în faţa membrilor C.C. Dar dacă tovii socot că nu-i potrivit, atunci să
scindăm, membrii C.C. şi unii membri ai guvernului, 20-30 tovi să asculte lecţia tov. Ostrovschi,
iar pentru ceilalţi tovi, să facă Zaharescu, Rahmut. Tovarăşii aceştia, de câteva luni studiază acest
material. Ei au lucrarea de mai multe luni, au făcut un seminar mare cu tov. Ostrovschi şi pentru un
activ de partid pot face o expunere.
Tov. Miron: Deci o să facă tov. Ostrovschi şi Arefiev şi între timp se întoarce tov.
Gheorghiu şi vom vedea cum mergem mai departe.
Deci, pe linie de partid, citirea materialului în grupe şi cu lectori stabiliţi.
Pe linie de presă, în presa de partid şi sindicală, articole întocmite pe baza articolului din
,,Pravda", iar în privinţa conferinţelor şi expunerilor se va stabili după întoarcerea tovarăşilor de la
Moscova.
În ce priveşte expunerile în faţa comitetelor regionale şi raionale etc., propun să se lase
până ce vin tovii de la Moscova, pentru că altfel, venind de sus, au caracter de directive, angajează
conducerea partidului, chiar dacă sunt făcute de activişti de la C.C.
Propunerea în legătură cu instituţii, cum e Academia, cred că ei o să pregătească un plan
al dezbaterii lucrării tov. Stalin la Academie şi institutele economice pentru sesiune. Planul să fie
supus legăturii lor superioare, care să-l supună Biroului Politic, şi va fi aprobat aparte. Pentru că şi
aici pot apare interpretări.
Tov. Răutu: Aici noi n-am propus o sesiune, ci o expunere.
Tov. Miron: De acord, dar trebuie stabilit caracterul şi cadrul în care se face, iar
institutele de ştiinţă se spune că vor face o dezbatere ştiinţifică şi aceasta trebuie prezentată şi
aprobată de Biroul Politic.
În privinţa institutelor de învăţământ, putem aproba propunerea să fie incluse în cursul de
marxism-leninism şi de economie politică, lecţii despre lucrările tov. Stalin şi Raportul la Congres.
Însă nu imediat, au stabilit timpul, ci tot după venirea tovarăşilor. Să aprobăm principial că aceste
lecţii trebuie să fie incluse în program, urmând ca ele să fie pregătite conform unor indicaţii ce se
vor da ulterior. Aceasta e valabil şi pentru Institutul de Studii Româno-Sovietic. Redactarea se va
face după întoarcerea tovarăşilor.
În legătură cu presa şi cu radio-ul, să publice materiale ca până acum. Am văzut că, în
presa germană şi cehoslovacă se publică coloane întregi cu părerea unor oameni din diferite
categorii, despre lucrările Congresului. La noi n-am văzut încă presa.
Tov. Răutu: Şi la noi se publică asemenea ecouri.
Tov. Miron: În ce priveşte ce să publice Editura, cred că nici nu-i necesar să fie aprobat,
aceasta e o lege a muncii noastre să publicăm, desigur după felul cum va fi publicat şi în Uniunea
Sovietică.
În ce priveşte şcolile de partid şi cadrele de ştiinţe sociale, propunerile principiale să le
aprobăm, urmând ca lecţiile să fie ţinute mai târziu şi pe baza indicaţiilor care vor veni după
reîntoarcerea tovarăşilor.
Propun ca punctele 4 al. 2 şi 6 să fie scoase, pentru că sunt premature.
Tov. Răutu: Noi n-am fixat când se fac consultaţii, dar ele vor trebui făcute la un
moment dat. Trebuie luate măsuri de pregătire. Dacă începem pregătirea abia peste 2-3 săptămâni e
târziu. De exemplu, directorii cabinetelor de partid trebuie pregătiţi. Să ajutăm la aceasta şi noi
putem, convocându-i aici. Rog să se precizeze ca Secţia de Propagandă poate şi trebuie să ia
măsuri de pregăti.re a cadrelor de la cabinete, în vederea acestor consultări.
430
Tov. Miron: De acord.
În al doilea rând, am anumită îndoială în ce priveşte problema agitatorilor. Orice material
apare în presă, mobilizează agitatorii în timpul campaniei electorale. Cred că nu putem amâna acest
lucru. Există raportul tov. Malenkov, există articolul de fond pe baza lui. Cu ajutorul unor
propagandişti serioşi, putem asigura cel puţin în centrele regionale instruirea agitatorilor, ca
mergând în campania electorală, ei să folosească argumentele în legătură cu situaţia internaţională,
cu forţa Uniunii Sovietice etc., din Raport. Cred că a amâna mult acest lucru ar fi greu.
Tov. Miron: Câteva zile. Dar aici e vorba de instructaj.
Tov. Răutu: Să li se arate cum să folosească argumentele din raport în campania
electorală. Se poate organiza ca agitatorilor să li se facă instructaj de cadre calificate, în sensul
articolului din ,,Pravda". Noi am vrut să facem o teză scrisă proprie, dar tovarăşii ne-au sfătuit să
nu facem aşa. Agitatorii sunt datori să intervină imediat cum apare un material în presă, ei trebuie
să ştie să explice pe scurt oamenilor despre ce e vorba. De aceea, propunem, nu imediat, dar, în
următoarele 10-12 zile, să putem organiza un asemenea instructaj cu agitatorii, lucru pentru care
trebuie să pregătim propagandişti care să instruiască pe conducătorii de seminare cu agitatori.
Tov. Miron: Înainte de prelucrarea tov. Gheorghiu?
Tov. Răutu: Raportul tov. Maşlenkov a apărut.
Tov. Lupu: Să se pregătească câteva idei esenţiale din raport.
Tov. Răutu: Nu se poate.
Tov. Miron: Se ridică problema şi propunerea tov. Răutu, care e de acord cu toate
celelalte, în afară de instructajul pentru agitatori, de a se organiza expunere. Eu propun să scoatem
formularea ,,se vor organiza expuneri" pentru că aşa înseamnă că trebuie să le vedem şi pentru
aceasta trebuie să ştim în ce direcţie le orientăm şi pentru aceasta e nevoie să ştim ce părere au
tovarăşii care sunt la Moscova. Noi o să întrebăm şi pe tov. Gheorghiu. Eu aş propune să punem
aşa: ,,Pentru agitatori să fie pregătit un instructaj asupra metodelor de popularizare a documentelor
Congresului", fără expunere.
De acord.
Tov. Miron: Iar expunerea tov. Gheorghiu-Dej o să ne dea indicaţii. Eu cred că prima
expunere trebuie să fie a lui. Eu nu pot anticipa, dar cred că toţi membrii C.C. şi secretarii regionali
vor lua cuvântul, în diferite adunări.
- Se aprobă propunerile la Planul de studiere al materialelor.
La punctul 2:
Planul Manifestului Frontului Democrapei Populare
Tov. Răutu: Noi am studiat şi apelul Partidului Bolşevic în legătură cu alegerile, care are
puţin alt caracter şi Manifestul nostru din 1950 şi cel al Frontului Naţional Polonez, care tot are
puţin alt caracter, pentru că acolo mai sunt încă 3 partide. Cu toate că acest plan e prea îngrămădit,
socotim că în ultima instanţă, vom reuşi să facem un manifest scurt, numai de o pagină de ziar.
Desigur că planul acesta e numai o bază de discuţie.
(Citeşte Planul.)
Observapi la Cap. I.
Tov. Borilă: La al. 2, parcă a vorba de F.D.P. ca de un organ permanent.
Tov. Răutu: Nu, dar trebuie să aibă un obiectiv.
Tov. Lupu: Să se pună ,,Forţele care se unesc în F.D.P., sub conducerea partidului, lupta
pentru ..... ,
431
N-ar trebui să înceapă cu situaţia internaţională?
Tov. Răutu: Nu, e pusă la sîarşit. Aşa e construit şi materialul sovietic.
Tov. Miron: Eu propun inversarea ordinei: aliniatul 3 să fie primul, al. 1 devine 2 şi al. 2
devine 3.
Observaţii la Cap. II.
Tov. Pârvulescu: La al. 2 să se adauge şi Planul de electrificare.
Tov. Lupu: La al. 1 „alegerile pentru Marea Adunare Naţională".
La pag. 2 jos, "chezăşia pentru noi succese o constituie conştiinţa patriotică, ataşamentul.
Tov. Borilă: La al. 1 să se arate ce s-a realizat.
Tov. Coliu: Să se arate referitor la intelectuali, oameni de ştiinţă.
Tov. Răutu: Este.
Tov. Miron: La al. 2, să se pună ,,Lupta pentru lichidarea stării de înapoiere .. :"
În legătură cu ţărănimea muncitoare, să fie luată exact formula din Constituţie.
Să nu se spună ,,ajutorul" dat ţărănimii muncitoare, pentru că are caracter de pomană, ci
,,sprijinul". Şi pus accentul şi pe reciprocitate.
În legătură cu comerţul socialist şi cooperatist, nu „crearea" ci „dezvoltarea şi întărirea".
La problema naţională, ,,drepturi egale cu poporul român" şi garantarea lor materială.
În legătură cu armata, să se pună exact formula din Constituţie.
La pag. 2, al. 8, să se introducă „Colaborarea economică în continuă, dezvoltare cu
U.R.S.S. şi ţările de democraţie populară".
La lipsuri să se treacă lipsurile în legătură cu aprovizionarea cu legume şi succesele în
aprovizionarea cu carnea.
Dacă n-ar fi cazul să se pună formula principială că şi regimul nostru luptă pentru
asigurarea maximală a bunei stări materiale.
Se aprobă.
Observaţii la Cap. IIl.
Tov. Lupu: Şi aici să se pună Planul de electrificare.
La al. 2, să se pună că linia partidului e însuşită de mase tot mai mari.
La cap. IV se repetă situaţia din ţările capitaliste. Ar fi bine să nu fie repetare şi să rămână
acolo unde e pus comparativ.
Tov. Bo:rilă: La al. 1, să se vorbească că ţara noastră e independentă.
Tov. M. Constantinescu: Să se dea formularea tov. Mikoian din şedinţa Biroului
C.A.E.M., din 11 septembrie, că România e o ţară care se industrializează într-un ritm rapid şi că
însăşi problemele care le ridică în faţa C.A.E.M. reprezintă acest stadiu de dezvoltare şi acest lucru
e dovedit prin cifre.
Unde se vorbeşte de planul cincinal, să se dea câteva din realizările pe 1953, pentru că
avem cifrele de control aprobate de guvern. Guvernul vi le poate pune la dispoziţie.
Tov. Răutu: Dacă s-ar putea numi câteva întreprinderi care vor intra în funcţie.
Tov. Miron: De ce respectarea liberului consimţământ la formarea gospodăriilor
colective e pus la perspective de viitor şi nu la realizări. Să se pună în ambele locuri.
În legătură cu ţările capitaliste, unul e drumul ţării noastre şi altă idee, e opoziţia între
situaţia aceasta şi a ţărilor capitaliste. Să se pună 2 idei.
Tov. Coliu: Să se treacă ceva în legătură cu construcţiile de locuinţe.
432
Tov. Miron: Ar putea să apară în „Scânteia" fotografii din orăşelul muncitoresc Reşiţa,
Ucea, Hunedoara, Stalin, Filipeştii de Pădure. Sunt 10-12 orăşele noi muncitoreşti. Cifrele nu spun
mare lucru în metri pătrap, să se dea fotografii.
Tov. Petrescu: Eu vreau să amintesc recomandarea făcută de tov. Gheorghiu-Dej, care a
dat sarcina ca, în 1953, să punem accentul pe construcpa de locuinţe muncitoreşti.
Tov. Pârvulescu: Tov. Gheorghiu a indicat ca orice întreprindere să înceapă odată cu
construirea de locuinţe.
Observaţii la cap. IV si V.
Tov. Răutu: Poate că ar fi mai logic ca politica externă, care e la pag. 2, s-o punem aici.
Tov. Miron: La pag. 2 să rămână numai colaborarea economică.
Tov. Petrescu: La pag. 3, ,,şi cu ajutorul Uniunii Sovietice" să se scoată cuvântul ,,şi".
Tov. Coliu: La al. 1, nu spune nimic de lucrarea tov. Stalin.
Tov. Răutu: Să spunem „lucrările tov. Stalin şi documentele Congresului".
Tov. Lupu: În documentele Congresului se vorbeşte mereu de imperialismul „american"
şi noi spunem mereu ,,americano-englez".
Tov. Răutu: Pentru ţara noastră e important şi cel englez, pentru că Tito se orientează
mai mult spre englezi. Poate să găsim o formă în care să arătăm rolul imperialismului american ca
principal imperialism şi o atenpe şi pentru cel englez.
Tov. Miron: Propun ca, la sfârşit, să fie o formulă care să arate rolul conducător al
partidului şi numele tov. Gheorghiu-Dej.
Tov. Chivu: Despre socializarea agriculturii se vorbeşte pupn.
Tov. Răutu: Propun să fiu însărcinat să prezint redactarea acestui manifest şi la această
muncă voi atrage un grup de tovi din Secpe şi de la „Scânteia".
Tov. Miron: Cred că putem primi, cu recomandarea să fie redactat într-un stil cât mai
limpede şi cald, nu ca un bilanţ.
Se aprobă.
Tov. Răutu: Mai am câteva probleme.
1. Mai sunt 5-6 săptămâni până la alegeri. Ar trebui discutat cu unele ministere în
legătură cu luarea de măsuri pentru o mai bună aprovizionare a oamenilor muncii şi înlăturarea
operativă a unor dificultăp. Concret, propun să fie însărcinat Ministerul Comerţului, C.S.A., să
examineze aceasta. În U.R.S.S., 15 februarie şi 12 martie 1950, s-a făcut o masivă reducere de
preţuri şi s-au acordat premiile Stalin. Şi la noi trebuie făcut ceva pentru înlăturarea unor mici
nemulţumiri, care pot să ne strice în alegeri.
2. Candidaturile tov. Gheorghiu-Dej şi altor membri ai Biroului Politic vor fi depuse în
circurnscrippile stabilite de Biroul Politic. În acelaşi timp, aceste candidaturi vor fi propuse şi în
alte circurnscrippi şi pe urmă ei vor opta. În acest sens, în U.R.S.S. legea prevede că la fiecare
circurnscrippe să fie numai un singur candidat, totuşi ei propun mai mulµ. Dacă primii 3 optează
pentru alte circurnscrippi, rămâne al 4-lea. E vorba de propuneri. Depunerea candidaturii se va face
numai pentru unul singur.
3. S-au delimitat circurnscrippile electorale. În U.R.S.S., ziarele au publicat complet lista
circumscrippilor în întreaga Uniune. Propun ca „Scânteia" şi ,,România Liberă" de duminică, să
publice un supliment cu aceste circurnscrippi, iar ziarele locale să publice pe cele din cuprinsul
regiunilor respective.
4. În materialele de propagandă electorală de popularizare a candidaplor vor trebui
publicate scurte biografii. Trebuie văzut cine va aproba biografiile membrilor Biroului Politic.
433
Tov. Miron: Aici e vorba de un grup de măsuri în legătură cu aprovizionarea: cartofi,
lemne, grăsimi, care trebuie studiate pe linia aprovizionării. Propun să se fonneze un colectiv în
care să intre C.S.A., C.S.P., Ministerul Comerţului Interior, Cooperaţia, Industria Alimentară,
Industria Uşoară, care să pregătească propuneri şi să fie însărcinat tov. Anton Moldoveanu să
conducă acest colectiv, pentru că e o chestie de balanţă, de C.S.A.
Tov. Răutu: Prima şedinţă ar trebui să se ţină sub conducerea unui tov. cu autoritate, cu
miniştri plini.
Tov. Miron: Am convocat după masă Prezidiul Consiliului de Miniştri unde punem
problema aprovizionării.
Tov. Bodnăraş: Prezidiul să dea sarcini, ca această aprovizionare să n-aibă caracter
sezonier, electoral.
Tov. ....": Mai bine ar fi însărcinat tov. Petrescu.
Tov. Miron: Eu m-am gândit la alt grup de probleme, legate de reduceri de impozite,
tov. Gheorghiu-Dej a aprobat reducerea preţurilor la anumite articole care se vând greu, tot tov.
Gheorghiu a dat în studiu problema vânzării unor mărfuri mai scumpe: mobilă, radio etc. în rate.
Problema unor preţuri care eventual pot fi reduse, lucru ce trebuie bine studiat. Şi pentru aceasta
vroiam să-l propun pe tov. Petrescu.
Al treilea grup de probleme: problema construcţiilor şi inaugurărilor unor serii de
construcţii. Noi în aceste 2 luni avem condiţiuni să inaugurăm în fiecare duminică fabrici, oraşe
muncitoreşti, instituţii culturale, şi pentru aceasta trebuie făcut un plan pe regiuni. Cele care au fost
inaugurate au avut mare răsunet.
Tov. Răutu: Să meargă acolo şi candidatul respectiv.
Tov. Miron: Să fie un al treilea colectiv, care să se ocupe de elaborarea unui program şi
să facă propuneri cine să meargă la inaugurări. Să nu ţinem numai discursuri, ci să le ţinem în faţa
unor construcţii, care vorbesc mai mult decât toate vorbele. Propun conducătorul acestui colectiv
pe tov. Borilă.
Tov. Borilă: Mai indicat ar fi tov. Chivu, căci e vorba de sectorul lui.
Tov. Miron: Eu sunt de acord.
Tov. Răutu: Să recomandăm şi comitetelor regionale şi raionale să facă inaugurări pe
scară locală.
Tov. Miron: Dar fără să alunecăm pe panta de a face inaugurări pentru orice scuar. Dar
să nu fie regiune unde să nu se facă.
Tov. Petrescu: Eu aş propune, pentru că sunt direct interesat, să-mi daţi împuternicirea
să mă ocup şi de aprovizionare şi de scăderea impozitelor, adică de ambele colective, unul având
ca adjunct pe Moldovanu, pentru că problemele din punct de vedere profesional.
De acord.
Tov. Miron: Se aprobă fonnarea a trei colective: unul de aprovizionare, altul cu
probleme fiscale şi preţuri şi unul cu construcţii şi inaugurări, sub conducerea tov. Chivu şi
Petrescu, care să pregătească propuneri concrete în această privinţă.
La colectivul fiscal trebuie lucrat cu toată conspirativitatea.
În privinţa candidaturilor, tovii sunt de acord.
În privinţa publicării circularelor, de acord.
În privinţa aprobării biografiilor, se însărcinează tov. Pârvulescu şi Răutu.
Tov. Pârvulescu: În chestiunea Suceava, propun unnătoarea Comisie de anchetă:
Aşa este în text.
434
Tov. Arsene Gheorghe, conducătorul comisiei, tov. F1orea - secretar Regiunea Bacău,
tov. Opri ţoiu Mihai şi Oprea Vasile, instructor de la Propagandă.
De acord.
La infonparea asupra deleg. care a fost în R.D.G.
Tov. Miron: Am fost însărcinat împreună cu tov. gral. Ştefănescu şi tov. Mikan, să
mergem în delegaţie, reprezentând Guvernul R.P.R. la Berlin, la sărbătorirea a 3 ani de la
proclamarea R.D.G.
Ceea ce a caracterizat această sărbătorire la Berlin, a fost deosebita amploare care i s-a
dat şi atenţia deosebită din partea PC(b) al U.R.S.S. Faptul că tov. Svernik a fost în timpul
Congresului, la Berlin şi a stat 4 zile până la demonstraţie şi încă 2 zile după, arată atenţia deosebită
care s-a dat acestei sărbătoriri.
Momentul deosebit al acestei sărbătoriri a fost că pentru prima dată au defilat unităţi
militare ale R.D.G. A fost şi o paradă militară. Este vorba de Volkspolizei, care e de fapt, după cum
ni s-a spus, nucleul viitoarei apărări. Aceştia au deschis demonstraţia care a fost încheiată cu tinerii
din Organizaţia „Tehnică şi Sport". Au participat mase de tineret din toată Germania Democrată.
În coloane au demonstrat şi muncitori din Berlinul de Vest, care au trebuit să lipsească de la lucru
pentru a participa la demonstraţie, pentru că în Berlinul de Vest se lucra în acea zi.
Nu se observau portrete de stahanovişti. Nu se observau portrete ale conducătorilor altor
state. Au demonstrat 600.000 oameni, cea mai mare demonstraţie de până acum. Acolo e obiceiul
că radio-ul dă lozinci şi masa strigă numai „ura".
În timpul demonstraţiei, avioane americane au aruncat baloane cu manifeste, care însă au
fost duse de vânt printre ruine, de unde sunt imediat curăţate de grupuri de tineret. Am văzut şi eu
şi astfel de etichetă-manifest, care nici nu avea un conţinut politic, ci numai calomnii murdare la
adresat URSS şi a tov. Stalin.
La sfârşit a fost o recepţie la Ambasada Sovietică. Delegaţii din partea Poloniei,
Cehoslovaciei, au vorbit aducând salutul în limba germană. Atunci eu am vorbit româneşte, iar
sîarşitul l-am tradus şi l-am pronunţat în limba germană, ceea ce a făcut o impresie foarte bună.
O atenţie deosebită s-a dat delegaţiei româneşti, cea mai mare atenţie după delegaţiile
Poloniei, Cehoslovaciei, Chinei şi Coreei.
Am vizitat acolo şi o serie de întreprinderi, printre care una foarte interesantă, unde pe
baza descoperiri profesorului Rameler, se scoate din lignit-cocs, la Lauchamer. (Descrie uzina şi
procesul de fabricate). Profesorul a fost invitat în Bulgaria, pentru a le arăta procedeul.
Chestiunea este de o importanţă deosebită pentru noi, căci introducând acest procedeu la
cocseria ce o construim în Moldova, vom putea folosi cărbunele de Comăneşti şi nu vom fi nevoiţi
să transportăm cărbune din alte părţi ale ţării acolo .
....
D.A.N.l.C.,fond C.C. al P.C.R. - Cancelarie, dosar 91/1952,f. 3-18.
435
46.1952, octombrie 14. Procesul-verbal şi stenograma şedinţei Biroului Politic al CC. al
P.M.R. privind: Raponul Ministernlui Afacerilor Interne asupra lucrărilor de apărare locală
antiaeriană; propunerea Comitetului Regional P.M.R. Bucureşti de a organiza un proces public
secretarnlui Organizaţiei de Bază din comuna Stânceasca; accidentul de cale ferată de /,a Buşteni ş.a.
din 14 octombrie /952
Participă tovarăşii: Miron Constantinescu, Chivu Stoica, Emil Bodnăraş, Petre

Borilă, Dumitru Coliu.
Au fost invitaţi la şedinţă tovarăşii: Alexandru Drăghici, Leonte Răutu, Petre Lupu, Pavel
Ştefan, Burcă Mihai şi Erhov.
Ordinea de zi:
1. Sărbătorirea zilei de 7 noiembrie.
2. Raportul Ministerului Afacerilor Interne asupra mersului lucrărilor de apărare locală
antiaeriană.
3. Propunerea Comitetului Regional P.M.R. Bucureşti de a organiza un proces public al
asasinului secretarului Organizaţiei de Bază din comuna Stânceasca.
4. Informare asupra accidentului de cale ferată de la Buşteni.
hotărîri:
I. Cu privire la sărbătorirea zilei de 7 noiembrie.
Biroul Politic:
a) Aprobă propunerile anexate în legătură cu desfăşurarea Adunării festive din
6 noiembrie şi a demonstraţiei oamenilor muncii din ziua de 7 noiembrie;
b) Dă sarcini tovarăşilor M. Constantinescu, E. Bodnăraş şi L. Răutu să pregătească o
schemă a cuvântării ce va fi ţinută la adunarea festivă şi să o prezinte Biroului Politic;
c) Dă sarcină tovarăşilor Chivu Stoica şi Al. Drăghici să examineze împreună cu
Comitetul Executiv C.G.M. problema repausului în zilele de 8 şi 9 noiembrie şi să prezinte
Biroului Politic o propunere concretă;
d) Dă sarcină tov. L. Răutu să pregătească pentru ziua de 8 noiembrie o expoziţie a
cadourilor trimise tovarăşului Gheorghiu-Dej cu prilejul împlinirii a 50 de ani.
e) Aprobă organizarea unor mitinguri în întreprinderi, la care, pornind de la realizarea
întrecerilor angajate în întâmpinarea Congresului al XIX-iea, să se ia noi angajamente în cinstea
zilei de 7 noiembrie şi a alegerilor pentru Marea Adunare Naţională.
II. Cu privire la intensificarea lucrărilor de Apărare Locală Antiaeriană.
Biroul Politic al C.C. al P.M.R. a ascultat raportul tov. Pavel Ştefan despre desfăşurarea
lucrărilor de organizare a apărării antiaeriene şi expunerea tov. consilier sovietic Erhov în aceeaşi
problemă.
Pe baza aceasta Biroul Politic a stabilit:
1. Tovarăşii Chivu Stoica, D. Coliu, L. Sălăjan, C. Hossu şi Pavel Ştefan vor examina
propunerile Ministerului Afacerilor Interne în legătură cu construcţiile şi amenajările de adăposturi,
precum şi problema investiţiilor în baza necesităţilor reale şi a posibilităţilor şi vor supune Biroului
Politic şi Consiliului de Miniştri propunerile pe care le-au însuşit.
436
2. Tov. Pavel Ştefan va prezenta Biroului Politic în tennen de 2 săptămâni un plan pentru
asigurarea cu cadre a unităţilor AL.A
3. Tov. Chivu Stoica va convoca pe miniştrii care au primit sarcini în legătură cu A.LA
şi va atrage atenţia celor care au subapreciat importanţa acestor sarcini şi nu le-au adus la
îndeplinire.
Va ţine, de asemenea, o şedinţă cu institutele de proiectare şi le va atrage atenţia că pentru
anul viitor nici un proiect nu va putea fi pus în practică fără avizul Comandamentului AL.A.
4. Ministerul Afacerilor Interne va lua măsuri pentru grăbirea lucrărilor în curs şi va
controla săptămânal mersul lucrărilor, de asemenea, va infonna Biroul Politic cel puţin odată pe
lună asupra stadiului acestor lucrări.
m. Cu privire la organizarea unui proces public al asasinului secretarului Organizaţiei de
Bază din comuna Stânceasca Regiunea Bucureşti.
Biroul Politic:
a) Este în principiu de acord cu pedepsirea exemplară a asasinului secretarului
Organizaţiei de Bază din comuna Stânceasca;
b) Dă sarcină Ministerului Securităţii să urgenteze terminarea anchetei urmând ca pe baza
raportului anchetei să ia o hotărire asupra organizării procesului public propus de Comitetul
Regional PMR Bucureşti.
IV. Cu privire la accidentul de cale ferată de la Buşteni-Posada.
Biroul Politic ţinând seama că în ultimul timp s-au produs mai multe accidente de cale
ferată, hotărăşte ca tov. Alexa Augustin să prezinte Consiliului de Miniştri în tennen de 2-3 zile un
raport asupra cauzelor accidentelor, a răspunderilor şi a măsurilor luate.
ss. Miron Constantinescu ss. Dumitru Coliu

ss. Emil Bodnăraş ss. Chivu Stoica
ss. Petre Borilă ss. Constantin Pârvulescu
Stenograma
Participi\ tovarăşii: Miron Constantinescu, Chivu Stoica, Emil Bodnăraş, Petre

Borilă, Dumitru Coliu şi Alexandru Drăghici, Leonte Răutu şi Petre Lupu.
Tov. M. Constantinescu: Înainte de a intra în ordinea de zi tov. P. Lupu va citi lista

circumscripţiilor încare vor fi propuşi membrii Biroului Politic şi Groza.
Tov. P. Lupu: (Citeşte)
Tov. M. Constantinescu: Deci, cu observaţiile făcute să se refacă materialul şi să ne fie
prezentat după ce e gata încă în seara asta. (tov. Lupu pleacă)
*
* *
Ordinea de zi pentru şedinţa de azi:
1) 7 noiembrie. Propuneri elaborate de tov. Răutu în legătură cu demonstraţia, mitingul şi
adunarea festivă.
2) Problema adăposturilor anti-aeriene.
437
3) Referatul Comitetului Regional Bucureşti în legătură cu propunerea de a face un
proces public în legătură cu asasinarea secretarului Organizaţiei de Bază din comuna Vida.
Tov. Răutu: (Citeşte programul).
După încheierea Congresului al XIX-iea să se ţină mitinguri de discutare a hotărîrilor
Congresului şi luare de angajamente pentru 7 noiembrie şi alegeri.
Tov. Bodnăraş: Aniversarea are o deosebită importanţă, ea 35-a şi vine după Congres.
Ea va fi subliniată în mod deosebit şi va trebui s-o vedem prin această prismă. Conferenţiarul va
trebui să fie o figură politică, poate chiar tov. Gheorghiu-Dej.
Tov. M. Constantinescu: Aş propune să se formeze o comisie din tov. Bodnăraş, Răutu,
şi eu cu ajutorul celorlalţi să facem schema Raportului şi s-o prezentăm spre aprobare, ca pe baza ei
să se întocmească raportul. Trebuie legat de Congres, de Constituţie, de campania electorală. Şi va
trebui să cuprindă o sferă vastă de probleme în lumina Congresului.
Tov. Răutu: Lucrarea tovarăşului Stalin să fie luată ca bază pentru alcătuirea
programului. (De acord).
Tov. Chivu: 7 noiembrie e vineri, a doua zi e sâmbătă şi urmează duminică. Se pune
întrebarea dacă dăm sâmbătă repaus.
Tov. M. Constantinescu: Eventual să se lucreze duminică.
Tov. Răutu: O să fie foarte multe lipsuri şi nu e rentabil.
Tov. Chivu: În multe uzine nici nu avem material. Furnalele şi hala lucrează tot timpul.
Tov. M. Constantinescu: Propun să fim de acord cu propunerile tov. Răutu şi
completările, iar problema ridicată de tov. Chivu să fie discutată de tov. Chivu, Drăghici şi Stelian
Moraru şi să vină cu propuneri. Să ştiţi că o zi nelucrată costă cca 1,5 miliarde lei vechi, valoarea
producţiei neproduse.
Tov. Răutu: În ziua de 8 noiembrie, de ziua tovarăşului Gheor~hiu-Dej în mod spontan
vin cadouri, telegrame, delegaţi. Vom trebui să organizăm acest lucru. In afară de aceasta, anul
trecut au fost strânse toate cadourile trimise, ele reprezintă o valoare foarte mare, ele oglindesc
realizările. Se propune ca ele să fie aranjate într-un loc şi în 8 noiembrie să dăm acces publicului,
poate nu în formă că sunt cadouri pentru tov. Gheorghiu, căci el n-o să fie de acord.
Tov. Bodnăraş: Eu sunt de părere că trebuie spus pentru ce sunt cadourile.
Tov. M. Constantinescu: Eu propun să fim de acord cu pregătirea şi aranjarea
expoziţiei, tov. Răutu să propună sub ce titlu să fie făcut, care va fi văzut şi de tov. Gheorghiu.
Titlul cel mai exacc ar fi: Muzeul sau Expoziţia darurilor primite de tov. Gheorghiu-Dej cu prilejul
celei de a 50-a aniversări a sa. (De acord). (Tov. Răutu pleacă).
*
* *
(Vine tov. Pavel Ştefan, Burcă M. şi Erhov, consilier sovietic).
Tov. M. Constantinescu: Are cuvântul tov. Pavel Ştefan pentru prezentarea situaţiei în
legătură cu adăposturile.
Tov. Pavel: Am un raport detaliat asupra întregii situaţii şi propuneri (Citeşte).
Tov. Bodnăraş: Nu ştiu în ce măsură sunt necesare aceste măsuri în timp de pace. Eu am
auzit păreri foarte contradictorii în această privinţă. Nu sunt documentat şi n-aş putea să mă
pronunţ.
Tov. Coliu: Prevăzute pentru 1953-1954 sunt numai adăposturi post comandă sau şi
pentru populaţie?
Tov. Pavel: Pentru posturi comandă 280 milioane care sunt aprobate, iar cele
3,5 miliarde sunt şi dotare şi construcţii pentru întreprinderii, reţele electrice de dublură, de gaze, de
apă şi amenajări. Aceste 3,5 miliarde nu intră în bugetul Ministerului Afacerilor Interne.
438
Tov. Drăghici: S-a făcut o greşeală mare că Ministerul Afacerilor Interne a luat pe
seama sa cimentul etc. Construcţiile trebuia să le ia Ministerul Construcţiilor şi celelalte lucrări
ministeriale respective. Aşa s-a încurcat numai şi n-a făcut nici una nici alta.
Tov. Pavel: Nu construim noi, dar fostul Minister al Afacerilor Interne a împins spre
Ministerul Afacerilor Interne unde este comandantul AL.A, care trebuie să controleze felul cum
se execută şi coordonează activitatea ALA
Tov. Burcă: N-am putut să facem Planul pe 1953, deoarece n-am avut încadrarea
formaţiunilor. Am dat instrucţiuni şi norme făcute de tov. Erhov ca ministerele, instituţiile şi
sfaturile populare să treacă la verificarea oamenilor până la 15 august şi să facă propuneri pentru
lucrările care trebuie făcute şi au reieşit vreo 7 miliarde lei noi şi s-a trimis pe teren pentru
verificare, astfel s-a ajuns la 3,5 miliarde. Calcularea s-a făcut pe baza instrucţiunilor în care s-a
arătat să se prevadă un sistem de adăposturi, consolidarea, dublarea resurselor de apă, de gaz,
lumină, dotarea formaţiunilor pe linie sanitară. Metoda de calculat a fost dat de noi de aici. Aceste
3,5 miliarde sunt pentru a pune în stare de apărare 25% a ţării.
Tov. Colin: Tovarăşii au înaintat la noi un proiect de hotălire cu anexe şi vreau să întreb,
dacă la stabilirea acestei cifre s-a consultat cu cineva ce şi cum trebuie construit? L-au înaintat
numai pentru a fi supus Consiliului de Miniştri. Dacă tovarăşii au făcut o socoteală cam la ce
materiale se ridică aceste 3 miliarde, ce înghite şi dacă economia noastră suportă asemenea
greutăţi, dacă e necesar ca până la sfârşitul anului 90% din aceste organizaţii să fie completate. Nici
la Ministerul Forţelor Armate nu avem atât. Apoi problema cimentului, tovarăşii au ridicat
problema cu cimentul p 400 şi p. 500.
Tov. Bodnăraş: Ce efective vor reprezenta aceste unităţi şi cum se asigură?
Tov. M. Constantinescu: Dacă nu ar fi de folosit poate alte soluţii, nu numai adăposturi,
de exemplu cum s-a făcut la Moscova, metroul, sau cum se face în Ungaria, la Varşovia, măcar să
fie ceva folositor.
Tov. Pavel: Întrucât sunt nou şi nu cunosc încă bine problemele, din informaţiile care le
am, tovarăşii au cerut C.S.P. cifre de control, pe baza aceasta au dat instrucţiunile, jos s-au făcut
propunerile, ele au fost trimise tov. Miron, erau prea mari, din nou s-a trimis la unităţi jos şi planul
a fost revizuit, tovarăşii au analizat problema şi au considerat că poate să meargă la 3,3 miliarde şi
urma să fie discutJ.t de Consiliul de Miniştri.
În legătură cu încadrarea, tov. Erhov a arătat că una din cauze că nu se pot cunoaşte
nevoile, este lipsa de încadrare, care ne pune în imposibilitate de a trece oamenii la pregătire.
Aceasta o consideră problema Nr. I. Tovarăşul spune că în U„RS.S. aceste lucrări sunt foarte
avansate, iar la noi suntem mult rămaşi în urmă. La ciment nu mă pricep. Tov. Erhov spune că
trebuie să fie un ciment care să aibă rezistenţa necesară.
În ce priveşte metroul, poate s-ar putea folosi, dar depinde şi de traseu, pe unde trece, nu
poate trece pe la toate întreprinderile şi trebuie asigurată viaţa muncitorilor care lucrează în ele.
Tov. Burcă: Formaţiunea e regimentul care are 1000 oameni cu 2 batalioane, în total ar
fi 4200 oameni în timp de pace. Avem sarcina de a instrui 7-8 milioane cetăţeni.
Tov. Drăghici: În ceea ce priveşte lucrările, părerea mea este că ar trebui încă bine
revizuite aceste cifre şi cu cantitatea materialelor pe sortimente, tot ce e necesar. Asta nu înseamnă
că trebuie diminuate planurile pentru pregătirea apărării ţări, ci din contră. Dar cred că trebuie bine
calculate materialele necesare. Eu cred că e o cifră prea exagerată, s-a lăsat la aprecierea Sfaturilor
Populare etc. De aceea, cred că trebuie revizuit cu toată seriozitate şi toată răspunderea şi venit cu o
cifră care să fie cât mai aproape de realitate.
439
În ce priveşte încadrările. Eu ştiu că în URSS se face cu rezervişti în bună parte şi chiar
cu femei. Eu ştiu că, în caz de război, aceste unităţi, care sunt multe, sunt luate şi se înlocuiesc cu
femei şi persoane mai bătrâne. De aceea, cred că ar fi necesar ca, în perspectivă, să se aibă la bază
aceste criterii, să fie elemente cinstite, combative, dar cred că trebuie pus mai mult bază pe aceste
categorii şi nu pe ostaşi.
Tov. Pavel: La încadrare nu e vorba de ostaşi.
Tov. Chivu: Am fost să văd cum se execută lucrările de adăposturi şi am avut impresia
că numai şantiere nu sunt în ce priveşte calitatea acestor lucrări şi răspunderea oamenilor., Acolo se
fură banii, oamenii nu fac nici o treabă, trag chiulul. Magaziile sunt pline de utilaj, stau 700 ostaşi,
30 ofiţeri şi nu lucrează. Dacă se va lucra în ritmul acesta nici în 5 ani nu terminăm lucrările şi sunt
foarte scumpe, pentru că se încarcă o regie mare, se hrănesc oameni care nu fac nimic. Cunosc
importanţa pe care o acordă acestui lucru tov. Gheorghiu-Dej. De o lună şi jumătate nu s-a tăcut
decât foarte puţin, în privinţa construc~lor. În privinţa formării cadrelor pentru instruirea populaţiei
după câte îmi dau seama s-a făcut tot foarte puţin şi în problema dotării la fel.
Am informat despre aceasta şi pe tov. Miron şi am ajuns la concluzia că Biroul Politic nu
cunoaşte stadiul acestor lucrări şi greutăţile care le întâmpină tovarăşii care au răspunderea pentru
aceste probleme şi în ce măsură Ministerul Construcţiilor acordă atenţia acestor lucrări, nici nu s-a
ocupat ca să aibă oameni calificaţi care să aibă această sarcină. Comandamentul AL.A are
misiunea de a da normative, de a face controlul cum se aplică ele, însă trebuie să fie cineva care să
aducă la îndeplinire.
Ieri am avut o discuţie cu tov. consilier în legătură cu pregătirea. Mi-a spus că sunt
instrucţiuni şi normative date, pe care ministerele le-au primit, dar le-au şi uitat. Este stabilit să fie
unităţi, să aibă răspundere, dar concret nu s-a organizat şi nu se ocupă nimeni de ele. Oamenii aleşi
şi verificaţi de Securitate şi cu şcoli au fost luaţi şi daţi în altă parte. Această problemă concret nu se
realizează, nu se face nimic şi de aceea am considerat că Biroul Politic trebuie să se ocupe şi să
tragă la răspundere.
Eu consider că trebuie să-i acordăm atenţie şi să-i dăm importanţa care o dă tov.
Gheorghiu şi să aplicăm măsurile, să vedem cum se realizează.
Problerrui acestor lucrări este o parte. Partea principală este pregătirea populaţiei, crearea
de cadre pentru instruire şi pregătire şi trebuie să vedem cum realizăm această sarcină. Cine
execută lucrările? Ministerul Afacerilor Interne. Părerea mea e că M.AI.
Consider că nu ne-am ocupat de această problemă şi am lăsat-o pe seama Ministerului
Afacerilor Interne.
Tov. Gheorghiu înainte de a pleca a atras atenţia tov. Apostol şi tov. Miron, că trebuie să
se pregătească un material şi o expunere asupra acestei probleme.
Tov. Pârvulescu: Eu cred că din raport n-a reieşit cum este concepută treaba aceasta,
adică un organ care trebuie să se ocupe de construcţii şi cu elementele tehnice. Trebuie să avem
ceva centralizat. Avem Comandamentul de la Ministerul Afacerilor Interne care trebuie să
controleze, care dă obiectivele, normativele, dar n-avem un organ centralizat cu oameni calificaţi,
verificaţi şi care cu toată competenţa să aibă răspundere în faţa partidului şi guvernului. Cred că
aceasta îi lipseşte raportului.
Apoi este problema oamenilor calificaţi, instructorilor, pe care trebuie să-i pregătim ca ei
să poată pregăti populaţia. Aceasta e a doua problemă cea mai importantă şi trebuie combinat cu
militarii. Sunt unii care fac treaba aceasta, se califică şi devin rezervişti, să fie scheletul de oameni
calificaţi şi în toate întreprinderile care sunt prevăzute cu treaba aceasta, trebuie ofiţeri de rezervă,
ingineri specialişti, chimişti, tehnicieni şi raportul nici partea aceasta nu o scoate în evidenţă.
440
În U.R.S.S. s-a organizat cu mult înainte, Societatea ,,Aviachim", ,,3", care a pregătit
milioane de oameni din toate punctele de vedere şi numai în felul acesta putem să rezolvăm şi noi.
Trebuie văzut şi combinat eventual cu metrou etc., pentru că băgăm muncă şi materiale ca să fie
folosit şi în timp de pace şi trebuie folosită marea experienţă a Uniunii Sovietice ajungând la
construcţii mai ieftine şi combinând cu ce e necesar şi să antrenăm masa la treaba aceasta, mai ales
că e vorba de adăposturi civile.
Noi am rămas foarte mult în urmă şi tovarăşii trebuie să vină cu propuneri judicioase ca
să informeze conducerea partidului să poată îndruma spre obiectivele care trebuie făcute în timpul
cel mai scurt şi sunt de acord cu tov. Chivu că nu lui Hossu trebuie dată sarcina, ci să creăm un
organ centralizat pentru construcţii.
Tov. Drăghici: Era vorba despre o grupare pentru apărarea întreprinderilor.
Tov. Burcă: Este în plan. N-avem cine să le organizeze.
Tov. Pavel: Neîncadrarea secţiunilor cu oameni te pune în imposibilitate de a aplica
aceste măsuri. Încadrarea nu este nici 60% făcută. Există Hotărîrea Consiliului de Miniştri,
semnată de tov. Gheorghiu-Dej şi Coliu, că executarea construcţiilor cade în sarcina Ministerului
Construcţiilor şi va fi o unitate specială, dar n-au creat-o. Tov. Coliu spunea în ultimele zile că o
s-o creeze. Hotărîrea n-a fost respectată.
Tov. Coliu: La 30 septembrie, pe linia de care mă ocup am terminat controlul pe ţară la
aceste obiecte şi avem câteva date care caracterizează cum merg lucrurile. Lucrările proiectate
trebuiau să fie gata la sfârşitul lui octombrie. Situaţia la ora actuală: din 60.000 m3 (aceasta în ce
priveşte posturile de comandă, nu e vorba de întreprinderile mari, ci de secretarii comitetelor de
partid, directori de fabrici importante etc. pentru 25 persoane) Ministerul Gospodăriei Locale
trebuia să livreze pietre sparte diferite dimensiuni, până acum a livrat 11 %. Capacitatea şi felul de
organizare a ministerului n-a fost în stare să asigure acest lucru. Au cariere care nu sunt suficient
utilate, nu există conducere cum trebuie şi n-au luat problemele în serios. Acum sunt terminate
săpăturile şi urmează turnarea monolit şi aceasta necesită foarte multă piatră şi turnare fără
întrerupere şi sunt în foarte mare deficit. Zilnic el trebuie să livreze 2000 m3, dar Ministerul
Metalurgiei nu le-a livrat utilajul necesar.
Tov. Chivu: Nici nu are prevăzut în plan.
Tov. Coliu: Hotărîrea a apărut târziu. Există o foarte mare lipsă la Ministerul
Construcţiilor, care timp de o lună şi jumătate s-a târguit cu tovii de la Ministerul Afacerilor Interne
în legătură cu problema cimentului. Au refuzat chiar să preia răspunderea şi au spus să ia
Ministerului Afacerilor Interne garanţia că va rezista, deşi în hotărîre este fixat că ei au
răspunderea.
În ce priveşte repartiţia materialului, cimentul ajunge cu multă întârziere şi din punct de
vedere organizatoric sunt lipsuri foarte serioase. Lucrările prevăzute pe 1952 nu au fost rezolvate
din acest motive. La şantiere sunt o serie de materiale sosite şi s-au făcut investiţii şi rămâne
neexecutat, deşi Ministerul Gospodăriei Comunale, în ultimul timp şi-a luat sarcina să urgenteze şi
promite să dea mai multă piatră Ministerul de Interne, care răspunde de supravegherea acestor
lucrări, nu s-a ocupat suficient de aceasta.
În ce priveşte problema organizatorică şi eu cred că trebuie să existe o organizaţiei unică,
instituită în mod special şi sub o conducere pentru aceste lucrări. Dacă va fi ataşată las Ministerul
Afacerilor Interne sau va rămâne la Hossu e altă chestiune, dar ca o sarcină unică, să se ocupe
numai aceste lucrări. Aceasta trebuie creat neapărat, forma sa va găsi şi dotată şi încadrată cu
cadrele necesare.
441
În ce priveşte AL.A, părerea mea este că trebuie să creăm un nucleu nu prea numeros al
apărării locale, iar pentru a executa aceste sarcini mari trebuie să fie atraşi pe cât se poate în
întreprinderi oameni nesalariaţi, neîmbrăcaţi în haine militare - şi aceste posibilităţi le avem la
întreprinderi, care să aibă şi o legătură cu masa de jos pentru ca să poată contribui la instruirea
cadrelor.
Cred că Ministerul Afacerilor Interne a studiat în suficientă măsură problemele, căci sunt
oraşe, centre, care cu materiale foarte puţine şi care să nu fie scumpe, pot construi adăposturi, sunt
stânci unde se pot săpa etc. Părerea mea este că nu putem băga numai beton, ci trebuie construcţii
mai uşoare pentru adăposturi. În primul rând, trebuie prevăzute adăposturi pentru conducerea
regională şi de la industrii mari.
Consider că felul cum se prezintă lucrurile la ora actuală ne fac să propunem ca o serie de
ministere să fie trase la răspundere: Ministerul Gospodăriei Comunale şi Ministerul Construcţiilor
pentrn neexecutarea hotănrii Consiliului de Miniştri şi a partidului. În general, hotănrile Consiliului
de Miniştri nu sunt luate în serios şi sunt călcate în mod grosolan.
Tov. Erhov: Până când problemele organizatorice nu sunt rezolvate, nu se poate aduce la
îndeplinire nici o sarcină. Este just că trebuie să ne sprijinim pe mase, dar ea trebuie îndrumată.
În Bucureşti sunt necesari 22 ofiţeri şi o secţie de control cu vreo 6 oameni. Au fost
prevăzute termene care nu au fost respectate. Ar trebui să avem 75% din ofiţeri şi n-avem calificaţi.
Nu se acordă importanţa acestei probleme de unii preşedinţi ai Comitetelor Executive. La Oradea,
de exemplu, au spus că nu sunt în stare să găsească un alt medic, iar aceluia care este, nu îi pot
încredinţa muncă secretă, nu e corespunzător pentru că e fiu de chiabur. La Sibiu, e fiul unui
fabricant în care nu poţi avea încredere, la Constanţa au spus că de dragul nostru n-o să schimbe
şeful de secţie, în care, de altfel, n-au încredere să-i încredinţeze această muncă.
Toată organizarea prevede elemente izolate nu mase de oameni. Restul lucrărilor le fac
şefii respectivi. Asemenea lucrători trebuie să fie 65.000 pe toată ţara şi avem în total 6000 şi până
ce nu vor fi aceştia nu se poate face nimic, căci n-ai cui să încredinţezi, trebuie făcute instrucţiuni
speciale.
Tov. Drăghici spunea că trebuie verificate sumele. S-a determinat acest cuantum, a fost o
instrucţiune detaliată pentru fiecare minister şi sfat popular, este necesar să fie pus în planul de
finanţare.
Nu se dă importanţă acestui serviciu, şefii serviciilor nu sunt competenţi. Au pus oameni
care nu sunt ingineri, iar ceilalţi de acolo care sunt ingineri nu corespund.
La Uzinele ,,23 August" au ales 4-5, au ales pe cine a fost mai rău, de exemplul ajutorul
directorului de la cantină pentru AL.A Toţi au fost de acord. La „Oţelul Roşu" au ales unul care
are o clasă primară, nici nu ştie să citească şi ministerul 1-a confirmat.
Până nu se va rezolva organizarea şi dacă nu se face analiza personalului medical, nu se
poate face nimic. Şefii de la 2 spitale nu corespund şi este o reţea întreagă de bandiţi acolo.
De aceea, aş ruga să se rezolve partea organizatorică şi să se ia măsuri. Munca tehnică
pentru aceasta a fost făcută, s-au dat instrucţiuni, fiecare să ştie ce are de făcut.
Sunt proiectanţi care proiectează în mod duşmănos. La ,,Nitramonia", inginerul şef nu
numai că nu ia nici un fel de măsuri, afinnă că nici nu trebuie luate asemenea măsuri, că el
garantează că aceste fabrici n-o să fie niciodată bombardate, că ajunge o singură bombă să cadă şi
toată fabrica explodează şi dărâmă avionul. Ministerul Industriei Chimice a venit cu proiectul unor
depozite de dinamită, unul lângă altul, aşa că explozia într-unul din depozite atinge pe celălalt. Sunt
40 de barăci. Lângă Rafinăria nouă Ploieşti, cisternele se proiectează după metode vechi una lângă
alta şi descoperite, în loc să dispună asigurarea rezervelor ca să nu poată exploda spunând că asta ar
scumpi proiectul.
442
Trebuie să constat că foarte mulţi specialişti sabotează. De aceea, rezolvarea problemei,
completarea organizatorică şi luarea tuturor măsurilor, e neapărat necesară. Muncitorilor, în timpul
bombardamentelor trebuie să le asigurăm adăposturi.
Planurile directorilor de întreprinderi au constat numai în evacuări. Sunt totuşi probleme
serioase care vor trebui rezolvate.
În ce priveşte problema cu metroul. La Moscova s-a discutat această problemă. Acolo o
casă, indiferent unde este aşezată, dacă are 3 etaje trebuie să aibă în subsol adăpost. Dacă facem
case cu etaje mai puţine 25% din populaţie trebuie să fie adăpostită în adăposturi. Metroul este bun
pentru oamenii care locuiesc aproape. E adevărat că el trece prin centre importante, dar se pune
întrebarea dacă, în 10 minute, poţi adăposti zeci de mii de oameni. Asta este o chestiune foarte
grea. Mi se pare că trebuie văzute şi alte probleme. Sunt de acord că nu putem face pentru toată
populaţia adăposturi care să reziste faţă de bombe de 2000 kg, dar de acelea care să reziste la 100
kg sunt neapărat necesare şi trebuie să discutăm ca să nu lăsăm lumea fără adăpost.
Cineva trebuie să le rezolve. Ministerul Construcţiilor care are Institutul de proiectări,
ingineri, trebuia să organizeze construcţia. De la început nu s-a dat importanţă, ministrul a lăsat pe
locţiitorii săi şi lucrările n-au fost tenninate la timp. Îndeosebi trebuie subliniată atitudinea
locţiitorului tov. Hossu, tov. Florescu. Comandamentul trebuie să aibă organele sale de control.
Fără acestea va fi greu de realizat măsurile.
Rog pe ministrul Securităţii să se ocupe mai concret de verificarea oamenilor, trece foarte
mult timp cu aceasta, 4-6 luni, iar în alte locuri verificările se fac superficial.
Aceşti 65.000 oameni pe toată ţara, sunt la fabrici, întreprinderi, instituţii, care nu sunt
scoşi din producţie, dar îndeplinesc şi această funcţie.
Chestiunea aceasta a complectării cadrelor şi a formării lor are o importanţă foarte mare
şi trebuie pregătite şi din punct de vedere politic şi profesional, întrucât ei în caz de bombardament,
trebuie să-şi îndeplinească misiunea.
Este extrem de important de a pune problema la Consiliul de Miniştri şi a atrage atenţia
miniştrilor, a comitetelor executive şi secretarilor comitetelor regionale de partid, să dea ajutor.
Sunt prea multe cazuri când promit, dar consideră că mai au şi alte probleme importante şi acestea
le lasă la o parte. Dacă unul pus la această muncă e bun, secretarul comitetului regional îl ia şi-l
mută în altă parte.
Tov. Chivu: Propun ca un colectiv format din tov. Coliu, Pavel, Hossu şi cu mine să
pregătim problema aceasta, să o discutăm, să punem la punct problemele construcţiilor. Tov. Pavel
să ne prezinte pe baza hotărîrii partidului şi guvernului, un plan concret de asigurare cu cadre, mai
ales jos la regiuni şi raioane şi în termen de 2 săptămâni să venim în faţa Biroului Politic cu aceste
propuneri ca să ia măsuri şi cel puţin odată pe lună să informeze Biroul Politic.
Tov. Bodnăraş: Sunt de·acord cu propunerea tăcută cu completarea să fie atras şi de la
M.F.A. cineva pentru partea de efective şi organizare, ex. Şeful Marelui Stat Major.
Tov. Pârvulescu: Propunerea e foarte bună.
Tov. M. Constantinescu: Noi mulţumim tov. Erhov pentru expunerea tăcută, pentru că
el a atras aici atenţia Biroului Politic asupra unei serii de fapte foarte grave care nu erau cunoscute
Biroului Politic şi putem să ne ocupăm de urmărirea rezolvării lor.
În ceea ce priveşte propunerile din referatul prezentat de tov. Pavel consider că aceste
propuneri vor trebui examinate în comisia propusă de tov. Chivu, cu care sunt de acord şi comisia
să refere Biroului Politic şi Consiliului de Miniştri, care din aceste propuneri să fie însuşite şi care
pot fi schimbate. Aici va fi nevoie de examinat, în primul rând, problema cadrelor şi încadrările
organelor şi cred că aceasta va fi necesar să se prelucreze cu tovarăşii miniştri pentru că este foarte
adevărat că aproape toţi subapreciază importanţa acestui lucru. Oamenii încă nu şi-au dat seama.
443
Tov. Chivu va putea să facă această şedinţă. Apoi cred că încă înainte de şedinţa cu tovarăşii
miniştri, va fi necesar de dat o indicaţie proiectanţilor, de flicut o şedinţă specială cu toată instituţia
de proiectare unde se proiectează acum toate construcţiile pentru anul viitor şi până la sfârşitul
anului trebuie să prezinte proiectele guvernului.
Tov. Drăghici: Şi trebuie stabilit că anumite proiecte nu trebuiesc puse în practică până
ce nu au avizul.
Tov. M. Constantinescu: Până ce nu au avizul AL.A. Asta trebuie să fie lege.
Pentru marile noastre construcţii ale cincinalului care se vor proiecta în U.R.S.S. noi am
rugat Guvernul Sovietic şi ne-a şi venit răspuns favorabil, că odată cu proiectul lor, în U.R.S.S. se
proiectează şi apărarea anti-aeriană. Asta va trebui generalizat şi la proiectele noastre. Este o
indicaţie c!ată de tov. Gheorghiu-Dej şi trebuie aplicată.
In legătură cu investiţiile, cred că tot comisia prezidată de tov. Chivu să examineze în
lumina posibilităţilor mnteriale şi fizice, dacă se vor putea face într-un an sau nu.
Propune ca această comisie să înceapă imediat lucrul şi să dăm termen ca cel mai târziu
până la sfârşitul lunii acestea să vină cu propuneri în faţa Biroului Politic.
Deci, în comisie intră: tov. Chivu, Coliu, Sălăjan, Pavel şi Hossu, care sunt împuterniciţi
de Biroul Politic să lucreze şi în cel mai scurt timp să facă ceea ce s-a propus. Paralel cu această
comisie va trebui ca, construcţiile pe teren în curs să fie accelerate, aş propune să se formeze un
grup de control de 4-5 tovi care să controleze săptămâna aceasta construcţiile, să împingă lucrările.
Mulţumim tov. Erhov pentru concreta informare şi am ruga pe tov. Erhov să ţină foarte
strâns contact cu tov. Chivu, Coliu şi Pavel şi să ajute comisia în permanenţă.
*
* *
(Vin tov. Răutu şi P. Lupu)
A telefonat tov. Gheorghiu şi ne-a comunicat în legătură cu lista candidaţilor următoarele
indicaţii care trebuie, încă în noaptea aceasta, introduse, pentru că mâine încep depunerile.
Tov. Gheorghiu, Chişinevschi şi Moghioroş sunt de părere să fie scoşi următorii tovarăşi
din diferite motive, unii pentru că sunt miniştri şi nu e nevoie să fie şi deputaţi, alţii pentru că astfel
de profesiuni, încât este preferabil să nu fie şi deputaţi. Să fie deci scoşi următorii: Agiu Constantin,
Posteucă, Pintilie, Melitta Apostol, Paul Cornea, Rusu Clement, Florescu Mihai, Dalea Mihai,
Bârlădeanu, Suder Mihai, Marta Drăghici, Berlogea Constantin, Verdeţ Ilie, Vâlcu Vasile, Rada
Covalciuc. Ei sunt în funcţii importante şi nu e necesar să fie şi deputaţi.
Mâine se depun numai 24, din aceştia nici unul nu intră.
În al doilea rând tovarăşii sunt de părere să se facă următoarele schimbări de locuri:
Traian Săvulescu să treacă la Bucureşti. În Bârlad era Gizella şi Constantinescu-Iaşi, să treacă
primul, Constantinescu-Iaşi şi apoi Gizella. În ce priveşte pe tov. Pârvulescu să treacă la Craiova şi
să fie propus la Fabrica ,,Electroputere". Tov. Petrescu prevăzut pentru Craiova să treacă la Tg. Jiu
şi Roşianu să treacă la Vâlcea. La Tulcea să treacă Rogojinski, la Bucureşti Roller, la oraş. Coliu să
fie la Ploieşti-Sud, iar Bătălia la Ploieşti Nord. Vidraşcu Gheorghe să treacă la Câmpina. La Stalin
tov. Borilă să fie la Est, şi Augustin Gheorghe, primul secretar să fie la Stalin Nord. Tov. Bodnăraş
să nu fie propus de o unitate Ministerului Forţelor Armate, ci de o întreprindere. Tov. Vasilichi să
fie la Cetatea Dolj, Vidraşcu Ion să treacă în Regiunea Bârlad într-unul din raioanele agricole, tov.
Moghioroş să fie la Tg. Mureş Sud, Csupor la Tg. Mureş Nord. Fazekas să fie trecut la Odorhei.
Mitriţă Hagiu să fie introdus şi anume la Comăneşti, Puvak să fie introdus unde este
cunoscut. La fel, Stela Enescu şi Silviu Brucan.
Tov. Chivu: Cine a rămas la Bacău?
Tov. M. Constantinescu: Tov. Gheorghiu a întrebat de ce a trecut tov. Chivu la Iaşi şi
i-am explicat în legătură cu importanţa care vrem s-o subliniem.
444
Pentru Bacău sunt 4 propuneri: 1) să scoatem pe Stanciu de la Regiunea Autonomă şi să-l
trecem la Bacău, 2) să treacă tov. Drăghici la Bacău de la Arad, dar acolo e o situaţie grea,
3) Hossu şi 4) Bughici.
Tov. Lupu: Eu aş propune ca tov. Drăghici şi Stanciu să treacă la Bacău, iar la Arad să
meargă Sălăjan, de la Oradea.
Tov. Chivu: Sencovici este mai cunoscut la Oradea, să treacă de Ia Arad Ia Oradea în
locul lui Sălăjan.
Tov. Coliu: Şi să meargă şi Bughici Ia Oradea.
Tov. Chivu: Şi Marin Florea Ionescu să treacă la Roman în locul lui Bughici.
Tov. Coliu: Ploieşti este descompletat.
Tov. M. Constantinescu: Rămâne, deci, stabilit: tov. Pârvulescu trecând la Craiova
Drăghici pleacă la Bacău, Sălăjan pleacă la Arad, Sencovici şi Bughici la Oradea şi Marin Florea
Ionescu la Roman.
*
* *
Tov. M. Constantinescu: Problema ridicată de Comitetul Regional Bucureşti ca să se
facă un proces public în legătură cu asasinarea lui Cojocaru Ion, secretarul Organizaţiei de Bază
din Vida, de către Pahonţu, căruia chiaburul Matei Neaga i-a dat de băut, tocmai când secretarul
organizaţiei de bază organiza întovărăşirea. (Citeşte raportul)
Tov. Drăghici: Eu cred că ar fi necesar să vedem întâi cum s-a făcut ancheta, adâncirea
ei, să vedem în ce măsură e legat de chiabur şi după aceea se poate hotărî. Noi suntem de acord cu
acest lucru, dar să vedem mai întâi ancheta.
Tov. Bodnăraş: Ancheta merge indiferent dacă facem sau nu proces public. Propun să
ne rezervăm răspunsul, când Ministerul Securităţii va depune raportul.
Tov. Chivu: Să aşteptăm raportul tov. Drăghici.
Tov. M. Constantinescu: Atunci să dăm răspuns în sensul că problema a fost luată în
considerare de Biroul Politic, care consideră necesar să se tennine întâi ancheta şi să se depună
raportul anchetei şi apoi Biroul Politic, pe baza acestuia, va stabili asupra procesului. Să se
urgenteze ancheta.
La înmormântare a fost o mare manifestare de ură împotriva asasinului şi a chiaburului
care a instigat. Politiceşte, astfel de crime trebuie sancţionate fără ezitare.
*
* *
În seara zilei de 13 octombrie s-a întâmplat o mare nenorocire feroviară la Buşteni
(Citeşte raportul).
Cazul este extrem de grav. Chiar dacă e o neglijenţă, e o neglijenţă criminală.
Este un lucru foarte serios pentru că este al patrulea accident de cale ferată în ultimele
2 săptămâni. Asta arată că, conducerea ministerului nu controlează suficient sectorul, nu este o
disciplină.
¼ propune ca tov. Alexa să i se ceară să analizeze aceste ultime accidente, care sunt
cauzele şi să depună
un raport la Biroul Politic. Să se ceară prin Cancelarie sau prin tov. Chivu. Să
pregătească în 2-3 zile un raport asupra cauzelor acestor accidente, răspunderile, ce măsuri au luat
şi ce măsuri propun.
(De acord)
D.A.N.l.C.,fond C.C. al P.C.R. - Cancelarie, dosar 9211952.f 3-20.
445
47.1952, octombrie 17. Stenograma şedinţei Plenare a C.C. al P.M.R. în cadrul căreia
s-au analizat: infonnarea delegaţiei care a participat la Congresul al XIX-iea al P. C. U.S.; Planul
de studiere a lucrărilor Congresului al XIX-iea al P.C. U.S.
STENOGRAMA
şedinţei cu membrii Comitetului Central
Au participat tovarăşii: Gheorghe Gheorghiu-Dej, Iosif Chişinevschi, Alexandru

Moghioroş, Miron Constantinescu, Emil Bodnăraş, Chivu Stoica, Constantin Pârvulescu,
Gheorghe Stoica, Leonte Răutu, Gheorghe Florescu, Sorin Toma, Liuba Chişinevschi,
Nicolae Ceauşescu, Alexa Augustin, Simion Bughici, Constanţa Crăciun, Drăghici
Alexandru, Iordăchescu Teodor, Mateescu Constantin, Maurer Gheorghe, Moraru Mihai,
Niculi Ion, Petreseu Dwnitru, Popa Emil, Rădăceanu Eugenia, Rădăceanu Lothar, Sălăjan
Leontin, Şerban Avram, Suder Wilhelm, Solomon Barbu, Vaida Vasile, Vasilichi Gheorghe,
Vass Ghizela, Voitec Ştefan, Zaharia Tănase, Bunaciu Avram, Braeşter Aron, Drăgoescu
Petre, Ionescu Vasile, Manole Ofelia, Mujic Mihai, Roşianu Mihai, Vinţe Ion.
Tov. Gh. Gheorghiu-Dej: Tovarăşi, aţi fost convocaţi pentru o scurtă şedinţă, cu
următoarea ordine de zi:
- Scurtă informare a delegaţiei care a luat parte la Congresul al XIX-iea;
-Aprobarea planului de studiere a lucrărilor Congresului al XIX-iea;
- Propuneri în legătură cu 7 noiembrie;
- Unele măsuri în legătură cu impozite şi colectări.
Sunteţi de acord cu această ordine de zi, sau mai aveţi ceva de propus?
-De acord.
După cum cunoaşteţi, a luat parte la Congresul al XIX-iea, o delegaţie formată din
3 tovarăşi: Gheorghiu-Dej, Chişinevschi şi Moghioroş.
La Congresul al XIX-iea au participat delegaţi ai partidelor frăţeşti din toate ţările de
democraţie populară, din China şi din ţările capitaliste, din colonii. A fost un număr foarte mare de
oaspeţi la acest Congres.
Noi am plecat acolo mai înainte, am fost mi se pare, primii dintre delegaţi care am ajuns
în Uniunea Sovietică, aşa că am avut posibilitatea să observăm întreaga desfăşurare a lucrărilor
care au avut loc acolo.
De la bun început, trebuie să subliniem primirea caldă, tovărăşească care a fost tăcută
tuturor delegaţilor, nu numai nouă.
În al doilea rând, trebuie să subliniem marea cinste de a fi luat parte la acest Congres de
importanţă istorică nu numai pentru Uniunea Sovietică, dar pentru întreaga mişcare revoluţionară
din toată lumea, având în vedere manifestările de solidaritate, de devotament faţă de U.R.S.S., faţă
de P.C. al Uniunii Sovietice, faţă de tov. Stalin personal şi marea cinste pentru că ni s-a dat
posibilitatea să adresăm cuvinte de salut, unde să exprimăm dragostea, devotamentul, părerea
partidului nostru cu privire la cel de al XIX-iea Congres, expunere care a fost publicată în presă.
Despre documentele care au format obiectul dezbaterilor la Congres, expunerile care au
fost tăcute de principalii factori ai conducerii P.C.U.S. şi ai statului socialist, n-am să mă ocup în
informare, pentru că Loate aceste documente au fost publicate în întregime în presa noastră şi ele
vor fi probabil strânse într-un volum, în măsura în care vor fi publicate şi în U.S. În orice caz,
„Scânteia" noastră a publicat, începând cu proiectul de directive pentru cel de al cincilea plan
446
cincinal, a publicat Statutul, raportul făcut de tov. Malenkov, acest document în jurul căruia s-au
purtat discuţii acolo, expunerea făcută de tov. Beria, Bulganin, Mikoian şi ceilalţi, discursurile de
salut au fost toate publicate.
A făcut o impresie foarte bună asupra Congresului, hotătîrea luată de Biroul nostru
Politic cu privire la publicarea imediată a acestor documente, a fost subliniat acest lucru foarte
puternic şi primit cu simpatie. Mai cu seamă, hotătîrea de a prelucra, de a însuşi aceste documente
istorice din învăţământul de partid, în învăţământul superior şi mediu pe linie de stat. De asemenea,
a fost foarte bine primită partea care se referea la sarcinile noastre de a întări statul de democraţie
populară, de a întări forţele de apărare ale republicii, de a lua paite din ce în ce mai activ şi mai
mult la lupta generală pentru apărarea păcii ş.a.m.d., menţionarea ajutorului Uniunii Sovietice în
construirea socialismului la noi în ţară. A fost o expunere scurtă de 12 minute, fără floricele de stil,
fără laude şi fără să negăm greutăţile pe care le-am întâmpinat şi pe care le-am întâmpinat şi pe
care le mai întâmpinăm în munca noastră, şi hotătîrea în acelaşi timp de a merge înainte, folosind
experienţa construcţiei socialismului în Uniunea Sovietică, iar în construcţia de partid, experienţa
construcţiei P.C. al Uniunii Sovietice.
Dintre toate cuvântările care s-au ţinut acolo, după câte ne-a fost dat să aflăm, conţinutul
cuvântului nostru de salut a fost considerat serios şi ca unul dintre cele mai bune şi această
apreciere a fost făcută de nu oricare, ci de tovarăşi care au greutate acolo.
În general, delegaţia noastră s-a bucurat de o simpatie deosebită faţă de participanţii la
Congres. Am avut prilejul să stăm de vorbă cu reprezentanţii partidelor frăţeşti, să ne informăm de
situaţia din fiecare din aceste ţări şi îndeosebi din ţările capitaliste.
La sfârşitul Congresului s-a dat un banchet, unde se asemenea, delegaţia noastră, ca şi
celelalte delegaţii, a luat parte. A fost un program artistic şi s-au ţin ut toasturi ocazionale de către
tov. Voroşilov şi cu aceasta s-a încheiat Congresul.
Sigur că pentru partidul nostru are întâi de toate importanţă politică faptul că documentele
Congresului, ne vor servi în munca noastră, vor contribui la o mai bună orientare a partidului
nostru metodele de lucru, sistemul de organizare, pentru întărirea continuă a partidului, pentru
îmbunătăţirea metodelor sale de lucru, în problema cadrelor şi altele.
Afară de aceasta, ce e mai important, lucrarea tov. Stalin, care va trebui să fie însuşită
înainte de toate de toţi membrii C.C., de activul C.C., să fie temeinic prelucrată în şcolile de partid,
să fie prelucrată în cursuri serale, în învăţământul superior şi mediu de stat, prelucrată nu abstract,
dogmatic, ci în strânsă legătură cu particularităţile, cu stadiul nostru de dezvoltare, cu sarcinile ce
ne revin, pentru a da posibilitate activului nostru de partid şi pe linie de stat, să se orienteze mai
bine în problemele construcţiei socialismului în ţara noastră.
De asemenea, raportul făcut de tov. Malenkov, partea care priveşte expunerea asupra
situaţiei internaţionale, constituie o orientare în activitatea noastră generală, atât pentru întărirea
încrederii în forţele păcii, ale lagărului socialismului, cât şi pentru nevoile de politică externă,
pentru a cunoaşte stadiul în care se găseşte azi capitalismul, contradicţiile interne ale capitalismului,
stadiul acestor contradicţii etc. Acestea au o importanţă deosebită politică şi practică.
Deci, va fi pentru partidul nostru un mare ajutor, în sensul că va îmbunătăţi activitatea
politică şi practică a partidului. De asemenea, expunerea făcută acolo în problema naţională, de
către tov. Beria, în probleme economice de către tov. Mikoian, în probleme de apărare de către tov.
Bulganin, fiecare în domeniul său de activitate, pot fi foarte bine adaptate la condiţiile noastre,
ţinând seama de particularităţile vieţii noastre şi de sarcinile noastre, nu prelucrate aşa în general, ci
în afară de partea generală, de aspectul general al documentelor, de importanţa lor, de caracterul
447
lor, analiză asupra situaţiei noastre din cutare sau cutare domeniu, raportată la această expunere, la
aceste documente istorice ale Congresului al XIX-iea.
Aceasta în ceea ce priveşte informarea.
Biroul Politic a pregătit un plan de prelucrare a documentelor istorice ale Congresului al
XIX-iea, pe care îl vom supune conducerii partidului spre aprobare.
Propuneri în legătură cu 7 noiembrie.
Sărbătorirea zilei de 7 noiembrie va trebui să meargă sub semnul luptei pentru pace, de
manifestare a solidarităţii şi unităţii indestructibile a lagărului socialismului şi democraţiei, lozinci
corespunzătoare de solidaritate internaţională, de ataşament faţă de Uniunea Sovietică, forţa
conducătoare a lagărului păcii şi socialismului, lozinci pentru aceasta, în sfârşit se va face o
expunere în ajunul lui 7 noiembrie, la şedinţa festivă, care se propune să fie făcută de tov. Miron,
iar la 7 noiembrie, deschiderea demonstraţiei să fie făcută de către tov. Pârvulescu. Fotografii,
tablouri la tribuna centrală şi vis-a-vis să fie ale clasicilor marxismului, ale lui Lenin şi Stalin să
domine, pentru că e vorba de 7 noiembrie, ziua revoluţiei din octombrie şi ei sunt dascălii
proletariatului. În masă, de asemenea, să domine fotografii, tablouri ale dascălilor noştri, Lenin şi
Stalin, fotografii ale membrilor Biroului Politic, de asemenea şi la pavoazările care se fac în oraş şi
lozinci în legătură cu aceasta.
În sfârşit, chestiunea reducerii impozitelor.
Combătând devierea de dreapta, îndreptându-se linia noastră în această privinţă, în unele
locuri s-au făcut exagerări în stabilirea impozitelor pe gospodării, în special pe gospodăriile
ţărăneşti, şi unele abuzuri chiar. Se propune deci, ca în acele locuri unde au fost exagerări în fixarea
impozitelor pe gospodării, să se facă reduceri corespunzătoare şi în special în regiunile sau
localităţile din regiunile unde au fost calamităţi, pentru că veniturile acestor gospodării, sunt altele
decât veniturile gospodăriilor din localităţile unde n-au fost calamităţi, unde a fost o recoltă bună, şi
impunerea trebuie să fie făcută în conformitate cu aceasta.
De asemenea, să se facă reduceri la cotele de colectări de cereale - grâu, secara, porumb
şi altele - să se facă scutiri în raport cu gradul de calamitate al gospodăriei mici sau mijlocii
ţărăneşti. Deşi chiaburii nu vor beneficia de aceasta, ci vor putea să se adreseze organelor locale,
arătând situaţia gospodăriilor lor, dacă n-au făcut deloc grâu sau porumb din cauza calamităţilor
naturale, de la caz la caz, Consiliul de Miniştri va hotărî ce e de făcut cu aceştia. Însă, în mod
obligatori, pentru ţăranii săraci şi mijlocaşi, acolo unde recolta a fost compromisă, să fie scutiţi de a
da cote obligatorii.
Mai mult, pentru a le da posibilitatea să-şi îndeplinească obligaţiile faţă de planul de
însămânţare, li se vine în ajutor şi cu sămânţă pentru însămânţări, în conformitate cu planul de
cultură, contra cost, la preţ de stat.
Să se anuleze datoriile provenite din colectări pe anii trecuţi, pentru că şi aşa, o să
adunăm scriptic şi anul acesta ceva, se adună una peste alta şi se face la colectări o listă de datorii
ale ţăranilor, dar care nu va putea fi plătite chiar dacă ar avea cea mai bună recoltă. De aceea, se
propune anularea acestor datorii provenite din colectări, nu însă şi a acelora care sunt datorate
S.M.T.-urilor.
Deci, reducerea impozitelor într-o serie întreagă de localităţi, acolo unde n-au fost
stabilite just, unde s-a sărit peste cal, s-a exagerat sau s-au produs abuzuri fie din partea organelor
centrale, fie din partea celor în subordine, fie din partea organelor locale de partide sau de stat, ceea
ce a dus la dublarea impozitului la unii ţărani. Să fie anulate aceste măsuri, şi să se stabilească în
conformitate cu o instrucţiune pe care o va da Ministerul de Finanţe, în conformitate cu o hotărîre a
Consiliului de Miniştri.
448
lată, pe scurt, conţinutul problemelor puse la ordinea noastră de zi.
În legătura cu primul punct, infonnarea, cred că mai mult de atâta nici nu-i necesar de spus.
Aţi cunoscut toate documentele, sper că sunteţi mulţumiţi cu scurta informare pe care am făcut-o.
Nu se simte nevoia de întrebări la primul punct?
Nu.
În ce priveşte propunerea cu privire la prelucrarea documentelor istorice ale Congresului
al XIX-iea, doriţi să vă spuneţi părerea, sau dacă sunteţi de acord, să le aprobăm. (Se aprobă).
În legătură cu propunerile pentru 7 noiembrie, sunteţi de acord?
Da.
În legătură cu reducerea impozitelor, aşa cum am arătat, cu reducerea şi scutirile la
colectările de produse agricole, sunteţi de acord? (Da).
Cu anularea datoriilor provenite din colectări, cu anularea restanţelor din colectări, sunteţi
de acord? (Da).
Nu e nici o obiecţiune? (Nu).
Atunci putem considera că, C.C., în unanimitate, a ascultat informaţia delegaţiei care a
luat parte la Congresul al XIX-iea, a aprobat propunerea făcută pentru desfăşurarea muncii politice
teoretice de prelucrare a documentelor istorice ale Congresului al XIX-iea, propunerile în legătură
cu 7 noiembrie şi celelalte.
Tov. I. Chişinevschi: (Citeşte planul de prelucrare a documentelor Congresului).
Tov. Gheorghiu-Dej: Aveţi ceva întrebări sau propuneri în legătură cu acest plan?
Tov. Bughici: Pentru membrii C.C., aparatul central şi activul central de stat, e vorba
numai de expunere sau ~ide organizarea apoi a prelucrării sistematice?
Tov. Chişinevschi: În primul rând o expunere a unui membru al Biroului Politic şi apoi
fiecare va prelucra în sistemul de învăţământ în care e încadrat.
Tov. Gheorghiu-Dej: De altfel în propunerea făcută, e obligaţia pentru membrii C.C. de
a însuşi bine aceste materiale, întrucât e de aşteptat să fie numiţi membri din Biroul Politic, din
C.C., care să facă expuneri cu privire la aceste materiale, în fata activului de partid, în faţa şcolilor
de partid. Trebuie antrenaţi membrii C.C., ca să ia parte activă la prelucrări, ca aceasta să nu
rămână o sarcină exclusivă a celor care au funcţii în şcolile de partid, un monopol al lui Zaharescu
sau al altora, care funcţionează în şcolile de partid. Membrii C.C. sunt în stare, cu posibilitatea şi
trebuie să le cerem să studieze temeinic, să însuşească temeinic aceste materiale. Să prevedem
într-un plan de expuneri, să dăm sarcina şi altor tovi să ia parte activă la aceste dezbateri. Membrii
C.C. nu numai să ia parte la seminarii, ca simplii activişti, dar să aibă obligaţia de a însuşi temeinic
şi de a da ajutorul acolo unde va fi necesar.
Alte observaţii mai sunt?
Tov. Vasilichi: N-a fost clar, la punctul despre partid, câte lecţii o să fie?
Tov. Chişinevschi: Una.
Tov. Vasilichi: Cred că e puţin.
Întrucât la lecţiile care se fac pentru membrii C.C. e foarte greu de luat note, propun dacă
n-ar fi posibil ca membrilor C.C. să li se dea în scris aceste lecţii.
Tov. Gheorghiu-Dej: Sigur că da. Deci, se primeşte planul?
Da.
Cu aceasta încheiem şedinţa.
D.A.N.l.C..fond C.C. al P.C.R. -Cancelarie, dosar93/1952,f. 3-8.
449
48.1952, octombrk 17. Procesul-verbal şi stenograma şedinţei Biroului Politic al C.C.
al P.M.R. referitoare la: expunerea delegaţiei C. C. al P.M.R. la Congresul al XIX-iea al P. C. U.S.;
planul de muncă al Pa:-tidului Muncitoresc Român în vederea intensificării activităţii ideologice;
sărbătorirea zilei de 7 noiembrie; comasările de terenuri lafonnarea întovărăşirilor agricole ş.a.


Alexandru Moghioroş, Miron Constantinescu, Chivu Stoica, Emil Bodnăraş, Petre Borilă şi
Ordinea de zi:
1. Expunerea delegaţiei C.C. al P.M.R. la Congresul al XIX-iea al P.C.U.S.
2. Planul de muncă în vederea intensificării activităţii ideologice a partidului.
3. Sărbătorirea zilei de 7 noiembrie.
4. Măsuri în legătură cu comasările de terenuri la formarea întovărăşirilor agricole.
5. Convocarea Conferinţei Regionale a Comitetului Regional P.M.R. Craiova.
hotărîri:
I. Cu privire la expunerea participării delegaţiei C.C. al P.M.R. la lucrările Congresului al
XIX-iea.
Biroul Politic, ascultând expunerea tov. Gheorghiu-Dej asupra lucrărilor Congresului al
XIX-iea;
a) apreciază că invitarea unei delegaţii a C.C. al P.M.R. de a asista la lucrările
Congresului al XIX-le& şi posibilitatea dată delegaţiei de a adresa cuVinţe de salut de la tribuna
acestui Congres de importanţă istorică mondială, constituie o mare cinste pentru partidul nostru;
b) constată că hotărîrea Biroului Politic al C.C. al P.M.R., cu privire la publicarea
imediată a documentelor Congresului şi la prelucrarea acestor documente istorice în învăţământul
de partid şi de stat, a fost apreciată şi primită cu simpatie;
c) stabileşte ca lucrarea tovarăşului Stalin ,,Problemele economice ale socialismului în
URSS" să fie prelucrată şi însuşită în primul rând de membrii C.C. şi de activul C.C., să fie prelucrată
în şcoille de partid şi în învăţământul de stat mediu şi superior. Prelucrările se vor face în strânsă
legătură cu sarcinile ce ne revin în stadiul nostru de dezvoltare, pentru a da posibilitate activului de
partid şi de stat să se orienteze mai bine în problemele construcţiei socialismului în ţara noastră;
d) consideră că lucrarea tovarăşului Stalin ,,Problemele economice ale socialismului în
U.R.S.S." şi documentele Congresului al XIX-iea, vor contribui la îmbunătăţirea activităţii politice
şi practice a partidului nostru şi a metodelor sale de muncă, la continua lui întărire.
II. Cu privire la planul de muncă în vederea intensificării activităţii ideologice a
partidului.
Biroul Politic:
a) aprobă planul de muncă în vederea intensificării activităţii ideologice a partidului;
b) stabileşte ca membrii Biroului Politic să facă expuneri cu teme din opera tovarăşului
Stalin şi din documentele Congresului, în faţa membrilor C.C. şi a activului C.C., la şcolile
superioare de partid, precum şi în centrele industriale importante.
ID. Cu privire la sărbătorirea zilei de 7 noiembrie.
450
Biroul Politic aprobă propunerile arătate în anexă, în legătură cu sărbătorirea zilei de
7 noiembrie.
IV. Cu privire la redactarea unei instructiuni în legătură cu metodele de constituire a
gospodăriilor agric_ole colective si a întovărăşirilor agricole.
Biroul Politic dă sarcina tovarăşilor Al. Moghioroş şi Gh. Apostol să redacteze o
instrucţiune a C.C. - pe linia hotărîrii C.C. al P.M.R. din 18 septembrie 1951 şi a completărilor
introduse ulterior - în legătură cu metodele pe care trebuie să le folosească organele de partid şi de
stat la formarea gospodăriilor agricole colective şi a întovărăşirilor agricole, pentru a evita
frământări cu ocazia comasărilor de terenuri.
Instrucţiunea C.C. va fi trimisă comitetelor regionale ale partidului, însoţită de expunerea
tov. Bodnăraş în şedinţa Biroului Politic, asupra celor întâmplate în Regiunea Suceava, cu ocazia
comasărilor de terenuri la formarea unor întovărăşiri agricole.
V. Cu privire la convocarea Conferinţei Regionale a organizaţiei regionale de partid
Craiova.
Biroul Politic este de acord să se convoace Conferinţa Regională a organizaţiei de partid
din Regiunea Craiova.
Conferinţa să nu dureze mai mult de 2 zile.

ss. Miron Constantinescu ss. Constantin Pârvulescu
ss. Iosif Chişinevschi
STENOGRAMA
şedinţei Biroului Politic alC.C. al P.M.R.

Moghioroş, Miron Constantinescu, Chivu Stoica, Emil Bodnăraş, Petre Borilă şi Constantin
Pârvulescu.
Tov. Gheorghiu-Dej: La ordinea de zi este:

1) o scurtă informare asupra participării noastre la Congresul al XIX-iea;
2) Aprobarea planului de prelucrare a lucrărilor Congresului al XIX-iea;
3) Sărbătorirea zilei de 7 noiembrie;
4) Aş vrea să controlez unele chestiuni, măsurile care au fost luate ce priveşte impozitele
şi colectările.
Tov. Moghioroş: Şi privitor la Conferinţa Regională Craiova.
Tov. Gheorghiu-Dej: În ce priveşte informarea. În mod amănunţit, atât membrii
Biroului Politic, cât şi C.C., toţi membrii de partid şi masele largi populare au putut să ia cunoştinţă
despre scopul Congresului, de lucrările Congresului, care au fost publicate în întregime în presa
noastră, aşa că mult n-avem ce să adăugăm, atât doar că am fost primiţi cald, ni s-a dat o atenţie
deosebită tuturor delegaţiilor din democraţiile populare. Ştiţi cine au participat, au participat
secretarii generali împreună cu 2-3 delegaţi, au fost primiţi foarte cald şi atent delegaţii partidelor
frăţeşti din ţările capitaliste. Au luat cuvântul în Congres pentru salut toţi, am avut 10-20 minute.
451
Cunoaşteţi conţinutul acestor declaraţii făcute, aceste cuvinte de salut ale delegaţilor. Au fost bine
primite de Congres, a fost o manifestare de solidaritate internaţională de importanţă istorică
mondială, o manifestare a devotamentului faţă de Uniunea Sovietică, faţă de tovarăşul Stalin, a
hotărîrii de luptă pentru realizarea sarcinilor actuale pe linia luptei pentru pace împotriva
aţâţătorilor la război, pe linia luptei de libertate, democraţie, socialism, de recunoaştere deplină a
rolului de avangardă al Partidului Comunist al Uniunii Sovietice în micşorarea internaţională
revoluţionară. Au fost toţi foarte entuziasmaţi de lucrările Congresului, de ordinea, de metodele
precise, clare, expunerile făcute de delegaţi în Congres. La ordinea de zi au luat cuvântul toţi
membrii Biroului Politic, fiecare pe o anumită temă, au fost făcute propuneri diferite şi din prezidiu
n-a fost membri al C.C. care să nu fi luat parte activă.
Totul a fost organizat în cele mai mici amănunte şi o expresie a democratismului sovietic,
a principiului centralismului democratic, a democraţiei interne de partid. Fiecare cu toată libertatea
pe baza regulamentului aprobat de Congres şi-a spus părerea, a luat poziţie critică faţă de o
problemă sau alta sau a făcut propuneri. Nivelul cultural al delegaţilor, majoritatea zdrobitoare a
delegaţilor din Congres, au avut studii superioare, restul au avut studii medii care pentru noi sunt
studii superioare, afară de experienţa de partid. De altfel s-a putut observa acest lucru şi după
modul cum reacţionau faţă de diferite aspecte ale problemelor care erau puse în dezbatere.
La urmă a ţinut tovarăşul Stalin o scurtă cuvântare de salut pentru delegaţii din
străinătate, care o cunoaşteţi, care constituie încă un aport la ştiinţa marxistă. A adus lucruri noi în
această cuvântare despre rolul burgheziei, rolul clasei muncitoare, rolul proletariatului, al mişcării
revoluţionare. Cuvântarea constituie o îndrumare de mare însemnătate pentru toate partidele
frăţeşti din ţările capitaliste, un îndemn la luptă, încredere în posibilităţile şi forţele lor de a învinge
toate greutăţile şi a deveni forţa principală care să strângă în jurul ei majoritatea populaţiei.
S-a dat la sfârşit o recepţie, o masă, la care au luat parte toţi delegaţii din străinătate,
delegaţi şi membri marcanţi ai partidului şi statului şi unde a fost o atmosferă foarte caldă, un
program scurt, cuvântări de salut la adresa delegaţilor din străinătate, popoarelor respective, de
către tov. Voroşilov. A fost o atmosferă caldă, tovărăşească, ne-am simţit aşa de bine că am venit
mult întăriţi, mai plini de încredere în capacitatea şi posibilităţile noastre de a îndeplini cu cinste
sarcinile ce revin partidului nostru.
Constituie o şcoală înaltă, o mare cinste pentru partidul nostru că a avut posibilitatea să
vorbească de la tribuna celui de al XIX-iea Congres care are importanţă istorică mondială,
experienţa de acolo, care va trebui bine însuşită, despre metodele de lucru, seriozitatea, organizarea
Congresului.
Materialele prelucrate vor aduce un aport politic foarte important în viaţa noastră internă
de partid şi în ridicarea nivelului cultural şi politic a maselor largi populare.
*
* *
2) Trec la punctul 2, aprobarea planului. Acest plan a fost discutat în şedinţa Biroului
Politic din 10 octombrie la care noi n-am participat.
Trebuie să subliniem ca justă această măsură de a se prelucra în partid în special în şcolile
de partid superioare, mediu pe linia învăţământului de stat superior şi mediu în special lucrarea
tovarăşului Stalin despre problemele economice.
Ce priveşte raportul tov. Malenkov, partea care se referă la situaţia internaţională, va
constitui pentru noi orientarea pentru partid, pentru presă, pentru agitaţie şi propagandă, pentru
toate cadrele noastre de partid şi de stat. În ce priveşte partea care se referă la Uniunea Sovietică, la
realizările menţionate în raport, sarcinile care se pun în U.R.S.S. şi rolul U.R.S.S., acestea tot au
importanţa lor în sensul de a populariza acest raport, de a fi folosit de presa noastră, de a ne referi,
de a lega prelucrarea raportului tov. Malenkov şi alte rapoarte făcute în cuvântările ţinute la
452
Congres, cu sarcinile noastre concrete, a nu le prelucra în mod abstract, ce ar însemna să rupem cu
sarcinile curente care sunt foarte numeroase şi foarte importante.
Cred că trebuie pus în primul rând în faţa C.C. însuşirea acestor documente ale
Congresului, însuşirea temeinică, a activului central, a activului de partid. Greutatea va trebui pusă
pe lucrarea tovarăşului Stalin. Aceasta este lucrarea de bază, centrală. Ca orientare în politica
curentă trebuie pusă aprecierea cu privire la situaţia internaţională, este un document de foarte mare
însemnătate. Aceasta pentru planul de prelucrare.
3) În legătură cu 7 noiembrie, se face unnătoarea propunere: ca în ajun, în seara zilei de

6 noiembrie, la adunarea festivă tov. Miron Constantinescu să facă o expunere, iar în ziua de
7 noiembrie o cuvântare scurtă de deschidere a demonstraţiei, de tov. Pârvulescu
Tov. Pârvulescu: În legătură cu prelucrarea aş dori ca să propun să folosim statutul ca să
fie însuşit şi să ne inspirăm chiar şi din raportul comisiei de revizie.
Tov. Gheorghiu-Dej: Vreau să atrag atenţia să nu considerăm lucruri întâmplătoare cele
ce s-a produs la Congresul XIX-iea, ele sunt în strânsă legătură cu stadiul de dezvoltare a Uniunii
Sovietice. Nu ne vom inspira din directiva de plan pentru al cincilea plan cincinal, acestea sunt
directive pentru U.R.S.S., acolo se construieşte comunismul, aici se construieşte socialismul, este
deci diferit stadiul de dezvoltare al nostru de cel al Uniunii Sovietice. Chestiunea metodelor de
lucru şi toate acestea sunt importante, acestea trebuiesc însuşite şi de cunoscut pentru că are
importanţă, dă perspectivă partidului. Sub acest unghi. La fel şi statutul, el a fost modificat s-a
arătat pricina pentru care a fost modificat, s-au adus o serie de completări. Nu înseamnă că a fost
prost care a fost până acum, el a corespuns unei perioade date. De asemeni, nu putem să-l luăm şi
să-l aplicăm la noi. Trebuie să ţinem seama de stadiul de dezvoltare.
Ce trebuie temeinic însuşit? Şi aceasta are valoare din punct de vedere teoretic. Trebuie
însuşite problemele economice în învăţământul de partid de toate gradele, învăţământul superior şi
mediu. Ce trebuie însuşit? Trebuie însuşită linia, aprecierea situaţiei internaţionale, aprecierea celor
două lagăre, despre cele 2 pieţe, despre contradicţiile din sânul societăţii capitaliste legat cu ultima
cuvântare a tovarăşului Stalin. Trebuiesc bine pregătite temele şi luate pe teme şi legate neapărat cu
situaţia noastră, cu realitatea noastră.
Cred că va trebui de făcut o expunere, la care să participe întâi membrii din birou,
expunere cu privire la diferite teme, prelucrare cu activul capitalei, cineva din Biroul Politic să fie
însărcinat, aş propune pe tov. Chişinevschi şi pe unnă pe rând, să ne ajutăm. Tov. Moghioroş să
meargă undeva într-o regiune industrială importanţă. Apoi trebuie făcut la Şcoala ,,Jdanov", la
diferite şcoli, la Ştefan Gheorghiu, de către membrii Biroului Politic, sistematic şi bine pregătit.
Tov. M. Constantinescu: Tovarăşii care au elaborat proiectul, au propus să fie expuneri
unor tovarăşi din activul central, de exemplu Zaharescu, Frunză etc. Noi am fost de părere că nu
era just şi am propus să facă membrii ai C.C.
Tov. Gheorghiu-Dej: Membrii ai Biroului Politic. Prelucrări luate pe teme, probleme
economice în socialism de prelucrat cu exemple, date, temeinic, adaptat la condiţiile noastre,
explicat partea teoretică şi consecinţele practice, de dat exemple, de făcut analiză chiar, altfel vom
prezenta ca pe o biblie, nu putem veni numai cu citate, când venim cu citate ele trebuie neapărat să
fie motivarea analizei care se face, să aibă caracter de actualitate. Să fie pregătiţi Zaharescu sau
alµi, dar pentru şcoli. Expunerile la şcoli trebuiesc supravegheate de Biroul Politic, să nu despărţim
munca teoretică de activitatea Biroului Politic. Trebuie pus sub control. Membrii Biroului Politic
trebuie să meargă la şcoala ,,Jdanov"! Să facă expunerea, altfel o să capete impresia că monopolul
teoriilor îl are Zaharescu, Frunză şi ceilalţi. Experienţa a arătat că tot conducerea din când în când
453
vine şi pune la punct o serie de devieri care au avut loc în domeniul teoretic, devieri grosolane, ceea
ce dovedeşte că Biroul Politic are posibilităţi. O să ne ajutăm, o să căutăm să ne concentrăm. Când
se duce cineva să se ducă bine documentat, pregătit. Conferinţa, referatul sau lecţia să fie scrisă,
aprobat, întărit.
Se primeşte propunerea? (Da).
La 6 noiembrie deci tov. Miron Constantinescu să pregătească expunerea, la 7 noiembrie
deschide demonstraţia tov. Pârvulescu cu o cuvântare scurtă. Tov. Chişinevschi să pregătească
pentru activul central şi capitala şi dacă planul de teme în legătură cu lucrările congresului XIX-iea
se aprobă, atunci concret să se stabilească cine să meargă, şi din C.C., nu numai Biroul Politic.
Tov. Moghioroş: Să fie puse şi termenele.
Tov. Gheorghiu-Dej: Să fie aşa puse să nu fie unul după altul, ci la intervale mari,
pentru că sunt şi alte probleme.
Tov. Chişinevschi: Să citim proiectul de hotărire pentru 7 noiembrie (Citeşte).
Tov. Gheorghiu-Dej: Se supune aprobării Biroului Politic (De acord).
Aş mai propune în legătură cu portretele. Atât la tribună cât şi în faţă să fie numai clasicii
marxism-leninismului: Marx, Engels, Lenin şi Stalin.
Tov. Chişinevschi: La tribună medalionul Lenin-Stalin.
Tov. Gheorghiu-Dej: Da. Să domine Lenin şi Stalin în fotografiile care se pun în oraşe
şi printre cele purtate de muncitori. Să fie şi fotografiile membrilor Biroului Politic purtate în oraş,
însă să domine Lenin şi Stalin.
Tov. Bodnăraş: Cred că ar fi bine cu acest prilej să fie purtate şi portrete ale câtorva
conducători care sunt morţi, de exemplu Dzerjinski, Sverdlov, Kuibîşev.
Tov. Gheorghiu-Dej: Nu.
Tov. Chişinevschi: Nu putem face altfel decât acolo. În birouri, la festivităţi se pune, dar
nu la demonstraţie.
Tov. Gheorghiu-Dej: De acord? (Da)
Tov. Chişinevschi: Ce priveşte planul de prelucrări fiecare o să spună dorinţa şi
supunem Secretariatului.
Tov. Moghioroş: Să facem un plan cu date calendaristice.
Tov. Gheorghiu-Dej: Este o hotărire de ajutorare a unor gospodării mici şi mijlocii. S-a
dat această hotărire?
Tov. M. Constantinescu: A fost dată cea cu seminţele, celelalte au fost oprite. Ce
priveşte hotărirea cu impunerile, Biroul Politic a văzut-o, a aprobat propunerile, unde au fost
considerate bune, altele au fost corectate şi a dat sarcină tov. Petrescu să definitiveze hotărirea.
Tov. Chivu: Lucreaz.ă două colective, una pentru impuneri, alta pentru cote.
Tov. Gheorghiu-Dej: Este aici procesul verbal al şedinţei din 1 octombrie al Biroului
Politic, alăturat o circulară. Se aprobă procesul verbal.
Şedinţa Biroului Politic din 3 octombrie în legătură cu impunerile, cu încheierea
contractelor speciale cu Ungaria etc., etc. tot se aprobă.
Este un extras din stenograma şedinţei Biroului Politic, expunerea tov. Bodnăraş cu
privire la constatările din Suceava. S-au luat ceva măsuri?
Tov. Bodnăraş: Întâi am fost eu, s-a dat apoi o circulară către toate comitetele regionale
şi acum s-a dus şi o comisie de anchetă.
Tov. Gheorghiu-Dej: Aici în procesul verbal, punctul d) se spune că stenograma va fi
completată şi pusă la dispoziţia activului central, la dispoziţia câtorva tovarăşi indicaţi de Răutu şi
Lupu. Eu cred că această expunere a tov. Bodnăraş despre cele constatate la Suceava este foarte
454
interesantă, să fie cunoscută de secretarii comitetelor regionale, de secretarii comitetelor raionale
care s-o citească în şedinţă unde să analizeze munca dacă nu şi la ei sunt asemenea lucruri şi cu
activul lor de acolo. Dacă n-a fost trimisă această stenogramă, trebuie îmbunătăţită, stilizată şi
împreună cu câteva rânduri, o dispoziţie sau aşa ceva, să le fie trimisă.
Trebuie să discutăm chestiunea cu comasările pornind de la aceasta, pentru că e un
fenomen general şi să găsim soluţia, să ne gândim fiecare cum ar fi mai logic şi mai bine să
rezolvăm problema comasărilor, că ne vom izbi tot timpul cu problema aceasta. Trebuie să ne
gândim fiecare ce metode ar trebui de aplicat, pentru a nu frământa satul pe chestiunea aceasta,
pentru că se hotărăsc 10-20-50 familii pentru întovărăşire sau gospodărie colective şi pentru ei
mişti o masă întreagă de ţărani muncitori. Eu am stabilit câteva lucruri. Dacă fac muncă de
lămurire în rândul ţăranilor care au proprietăţi apropiate şi aceştia se hotărăsc să alcătuiască o
gospodărie colectivă sau întovărăşire, atunci problema comasărilor nu e o problemă, sau dacă ai în
acest caz 1-2 chiaburi nu te doare. Pe când altfel, trebuie să muţi o masă de ţărani muncitori, îi
frămânţi. Trebuie să condiţionăm neapărat alcătuirea gospodăriilor colective şi întovărăşirilor de
anumite metode. Mi se pare că de vreme ce mergem pe linia de a atrage gospodăriile mici şi
mijlocii ţărăneşti şi aceasta este o obligaţie pentru organizaţiile de partid. Trebuie neapărat să
concentrăm munca noastră pe această linie, anume, de a face ca cei cărora ne adresăm să aibă
loturile cât mai apropiate sau apropiate, acolo am desfăşurat munca. Să gândiţi şi voi la acest lucru.
Apoi nu trebuie neapărat să dăm chiar lângă sat să fie gospodăria colectivă sau
întovărăşirea. Acolo unde au ţăranii muncitori pământurile, acolo trebuie făcut, unde proprietăţile
lor sunt vecine, atunci nu mai e problemă, le comasezi şi faceţi.
M-am gândit dacă nu putem da anumite despăgubiri unor ţărani muncitori pentru acei
care îi mutăm, că vor fi şi cazuri de acestea unde va trebui, dar un număr mic, în tot cazul nu mai
mare decât membrii întovărăşirii, să-i mutăm cu proprietăţi în altă parte şi să-i scutim să zicem
pentru un an de impozit sau aşa ceva, să-i dăm avantagii.
Deci să vă gândiţi cu toţii la această problemă.
Circulara aceasta s-a trimis comitetelor regionale? (Da) Este o circulară care nu
lămureşte, e ştearsă, ba chiar poate să creeze şi confuzii.
Tov. M. Constantinescu: Când am văzut-o era trimisă.
Tov. Gheorghiu-Dej: Stenograma expunerii făcute de tov. Bodnăraş trebuie
îmbunătăţită şi dată ca o anexă, ca o informare şi de făcut un document de către noi, o circulară sau
o instrucţiune care să meargă pe linia hotăririi din 18 septembrie cu completarea respectivă, care să
se refere la modul cum ar trebui lucrat pentru a preîntâmpina cutare lucru, practic, s-o facă tov.
Moghioroş şi Apostol.
Hotărîrea Nr. 2070 a Consiliului de Miniştri a fost dată? Dar cea Nr. 2071 pentru
ajutorarea raioanelor lovite de calamităţi?
Tov. M. Constantinescu: Hotărîrea Nr. 270 pentru asigurarea seminţelor a fost dată,
pentru că a fost o urgenţă. Cealaltă nu a fost dată.
Tov. Gheorghiu-Dej: Dar instrucţiunile cu privire la zonele de frontieră?
Tov. Borilă: S-a dat.
Tov. Gheorghiu-Dej: Atunci rămâne să examinăm chestiunea cu scutirile la colectări,
scutirea, anularea datoriilor vechi provenite din colectări pe anii trecuţi şi micşorarea de impozite,
aşa cum s-au dat indicaţii. Şi tov. Moghioroş să pregătească un material cu privire la comasări, cu
tov. Apostol. Să găsim soluţii practice, altfel vom avea cazuri în toată ţara pentru că am dat acum
jos să se aprobe crearea de gospodării colective şi întovărăşiri şi dacă nu dăm îndrumări iese prost.
De acord? (Da).
455
Tov. Moghioroş: Tovarăşii au luat hotărîrea, pe motiv că au fost lansaţi paraşutişti în
Craiova, să nu aibă loc conferinţa regională, pentru că au fost acţiuni de mobilizare etc. Cred că nu
putem reveni ca să nu ţinem conferinţa regională, pentru că conferinţa regională ar fi tocmai o
ocazie deosebit de bună şi favorabilă pentru mobilizarea partidului împotriva bandiţilor, pentru
ascuţirea vigilenţei.
Tov. M. Constantinescu: Noi am vrut să amânăm pentru că ar însemna ca 3 zile tot
activul regional din toate raioanele să fie concentrat la Craiova, la conferinţă, cei mai buni din
regiune şi ne-am gândit să nu izolăm tovarăşii de acţiunile în curs.
Tov. Gheorghiu-Dej: Să ţină conferinţa, pentru că e bine ca să-i mobilizeze şi nu trebuie
să dureze mai mult de 2 zile. Deci să primim propunerea tov, Moghioroş, dar să ţină numai 2 zile
conferinţa. (De acord) .
...
D.A.N.l.C.Jond C.C. al P.C.R. - Cancelarie, dosar 94/1952.f. 3-14.
49. 1952, noiembrie 3. Procesul-verbal şi stenograma şedinţei Biroului Politic al C. C. al

P.M.R. privind: exceptarea din categoria persoanelor nedemne de a vota; întocmirea unor
statistici a soldaţilor, subofiţerilor şi ofiţerilor decoraţi pe frontul antihitlerist.

din 3 noiembrie 1952
Alexandru Moghioroş, Gheorghe Apostol, Miron Constantinescu, Emil Bodnăraş şi Petre
Borilă.
Biroul Politic în urma discuţiilor, a luat în unanimitate următoarele hotărîri:
I. Cu privire la exceptări din categoria celor nedemni de a vota.
Biroul Politic:
1. Aprobă să fie exceptaţi din categoria celor nedemni de a vota:
a) Aceia care au luptat pe frontul antihitlerist, indiferent de starea lor socială, dacă n-au
avut manifestări duşmănoase şi n-au suferit condamnări penale cu pierderea drepturilor civile;
b) Aceia care au sprijinit mişcarea revoluţionară şi antifascistă, indiferent de starea lor
socială;
c) Soldaţii, subofiţerii şi ofiţerii aflaţi sub anne, inclusiv prisosul de contingent din
unităţile de muncă, indiferent de categoria lor socială.
d) Familiile - tată, mamă, fraţi, surori, ale soldaţilor, subofiţerilor şi ofiţerilor Forţelor
Armate ale Republicii Populare Române, indiferent de starea lor socială, dacă nu au manifestări
duşmănoase, îşi îndeplinesc conştiincios obligaţiile către stat la colectări, impozite etc. şi nu au
suferit condamnări penale cu pierderea drepturilor civile; exceptarea lor se va face pe răspunderea
comitetelor regionale şi raionale ale partidului, sfaturilor populare regionale, raionale şi comunale
şi comisiilor electorale. Ministerul Forţelor Armate va da indicaţii să se vorbească ostaşilor despre
importanţa acestei măsuri pentru a-i orienta să explice familiilor lor să-şi îndeplinească conştiincios
datoriile către stat;
456
e) Învăţătorii şi preoţii, indiferent de starea lor socială, dac-şi fac în mod cinstit datoria şi
sunt ataşaţi Republicii Populare Române;
f) Elevii şi studenţii aflaţi în şcoli, institute şi universităţi, indiferent de starea socială a
părinţilor;
g) Farmaciştii, ale căror farmacii au fost naţionalizate, dacă sunt salariaţi de stat;
h) Fiii şi fiicele de chiaburi cu gospodării mici şi mijlocii, dacă nu gospodăresc împreună
cu părinţii sau socrii lor chiaburi;
i) Foştii chiaburi, care după 1947 au decăzut din situaţia economică de chiaburi, dacă nu
s-au manifestat duşmănos faţă de regimul nostru.
2. Tovarăşii Al. Moghioroş şi I. Chişinevschi vor redacta un proces de decret interpretativ
privitor la exceptările prevăzute în punctul 1, care va fi trimis spre emitere Prezidiului Marii
Adunări Naţionale.
3. Comitetele regionale şi raionale ale partidului şi sfaturile populare regionale, raionale şi
comunale vor lua măsuri ca ţăranii cu gospodării mici şi mijlocii care se constată că au fost trecuţi
din greşeală în categoria chiaburilor, să fie imediat înscrişi în listele electorale.
4. Se aprobă prelungirea termenului de revizuire a listelor electorale pentru a se introduce
în liste cetăţenii exceptaţi din categoria nedemnilor de a vota.
5. Comisia Centrală Electorală va supune Consiliului de Miniştri cererea de a-i pune la
dispoziţie un număr de maşini cu şoferii respectivi, pe timpul campaniei electorale.
De asemenea, Direcţia Generală a Treburilor Consiliului de Miniştri va transmite
ministerelor instrucţiunea ca întreprinderile să pună camioane la dispoziţia agitatorilor în zilele de
Duminică.
II. Cu privire la întocmirea unei statistici a soldatilor. subofiţerilor şi ofiţerilor decorati pe
frontul antihitlerist.
Biroul Politic dă sarcină tovarăşului E. Bodnăraş:
a) să întocmească şi să prezinte în termen de o lună, o statistică a soldaţilor, subofiţerilor
şi ofiţerilor care au luptat pe frontul antihitlerist şi au fost decoraţi pentru fapte de arme cu ordine şi
medalii sovietice, româneşti, maghiare, cehoslovace, sau care au fost propuşi pentru decorare;
b) să organizeze un control pe teren din partea Ministerului Forţelor Armate al celor
decoraţi pentru a stabili care este starea lor materială, câţi sunt ţărani şi câţi sunt muncitori,
atitudinea lor politică, dacă sunt încadraţi în câmpul muncii, în industrie sau agricultură etc.

STENOGRAMA
şedinţei Biroului Politic al C.C. al PM.R.
Participă la şedinţătovarăşii: Gheorghe Gheorghiu-Dej, Iosif Chişinevschi,

Alexandru Moghioroş, Gheorghe Apostol, Miron Constantinescu, Chivu Stoica şi Emil
Bodnăraş.
457
Tov. Moghioroş: La înscrierile în listele electorale s-a constatat în urma controlului pe
teren că sunt o serie de confuzii, exagerări şi denaturări în ce priveşte pe cei nedemni. Astfel, în
multe locuri, fii de chiaburi, deşi economiceşte se încadrează în categoria ţăranilor mijlocaşi şi
săraci, nu sunt trecuţi în listele electorale şi sunt socotiţi chiaburi. La fel, fii şi fiicele chiaburilor
care au fost în situaţia de chiaburi până în 1947, învăţători şi învăţătoare chiaburi şi alte câteva
categorii, cum sunt dislocaţi şi familiile celor condamnaţi pentru acţiuni împotriva securităţii
statului. Numărul lor este foarte mare, deşi s-au dat indicaţiuni prin întrebări şi răspunsuri, dar
aceste indicaţiuni, după cum se constată pe teren, în unele comune nici n-au ajuns încă, în multe
locuri au fost îndreptate exagerările, dar în foarte multe raioane şi comune, situaţia nedemnilor nu
s-a revizuit încă, prin urmare pe lista de nedemni sunt trecuţi o serie de oameni pe nedrept, ţărani
săraci şi mijlocaşi, care în mod automat au fost trecuţi pe lista nedemnilor şi numărul acestora
creşte mereu. N-avem date precise, pentru că abia azi, la ora 12 expiră termenul, dar numărul
aproximativ este în jurul lui 7-800.000 oameni, poate chiar şi mai mulţi. Votanţi avem 10.500.000
pe ţară, aşa că proporţia e foarte mare.
Afară de aceasta, avem cazuri când foşti ostaşi în Divizia de Panduri „Tudor
Vladimirescu" şi ,,Horia, Cloşca şi Crişan" şi ostaşi care au luptat pe frontul de Apus până la Praga,
decoraţi cu ordine sovietice, cehoslovace, ungureşti şi româneşti, pentru fapte de arme, fii de
chiaburi sau gineri de chiaburi, sau dintre acei care au trecut la chiaburi prin situaţia socială şi
aceştia sunt trecuţi pe lista de chiaburi deci sunt nedemni. Un asemenea caz a fost astăzi la tov.
Gheorghiu.
Familiile actualilor ofiţeri şi subofiţeri activi în cadrele Armatei sunt la fel pe liste de
nedemni dacă sunt chiaburi. Noi propunem: 1. Timpul de revizuire prevăzut, să fie prelungit pentru
posibilităţi de control. 2. În aceste cazuri, de exemplu de fii de chiaburi, elevi şi studenţi care n-au
drept de vot propunem să le dăm drept de vot. Învăţătorii şi învăţătoarele fii şi fiice de chiaburi,
care sunt devotaţi, ataşaţi regimului, care-şi fac conştiincios datoria, să aibă şi ei drept de vot,
desigur nu şi aceia care se manifestă duşmănos. Ostaşii şi ofiţerii fii de chiaburi care sunt în termen,
propunem să beneficieze la fel de dreptul de vor şi la fel şi părinţii lor, dacă nu activează împotriva
regimului, să le dăm drept de vot. Foştii chiaburi, care înainte de 1947 au pierdut calitatea de
chiabur din punct de vedere economic, nu mai au gospodărie chiaburească, intră în categoria
gospodăriilor mijlocii sau sărace. Învăţătorii, învăţătoarele şi preoţii de orice cult, sigur şi aici
exceptând pe acei care duc activitate împotriva regimului, la fel să aibă drept de vot. Ostaşii din
Divizia „Tudor Vladimirescu" şi ,,Horia, Cloşca şi Crişan" şi ceilalţi care au fost pe frontul
împotriva hitlerismului, decoraţi cu ordine sovietice şi româneşti pentru fapte de vitejie şi acei
cetăţeni care în timpul ilegalităţii au sprijinit mişcarea antifascistă şi mişcarea noastră - şi deci
avem un număr nu mare dintre aceia care au dat bani, casa, dar pentru că au situaţie de chiabur sau
comerciant, sunt excluşi din partid şi n-au drept de vot- şi acestora trebuie să le dăm drept de vot.
Tov. Bodnăraş: Dar muncitorii de origine chiabură?
Tov. Moghioroş: Dacă lucrează în fabrici, li s-a dat drept de vot. La fel şi intelectualilor
care sunt în slujba statului. Fiilor de chiaburi care nu locuiesc împreună cu părinţii, au gospodărie
separată în altă comună şi au gospodărie mică sau mijlocie, şi acestora li s-a dat drept de vot, iar
acelora care locuiesc în satul respectiv cu chiaburul, nu li s-a mai dat. Noi propunem ca fii de
chiaburi care nu locuiesc sub acelaş acoperiş, în aceeaşi gospodărie, să aibă drept de vot, dacă au
situaţie de mijlocaş sau ţăran sărac.
Azi am auzit că în Polonia s-a dat drept de vot la toată lumea.
Tov. Bodnăraş: Dacă la părinţii militarilor se are în vedere numai părinţii ofiţerilor şi
reangajaţilor sau ai tuturor militarilor şi ai soldaţilor.
Tov. Moghioroş: Da. (Citeşte un referat în această chestiune).
458
Tov. Bodnăraş: Care va fi modul de rezolvare practic în ce priveşte darea iaranţiei?
Soldatul să dea o declaraţie prin aparatul politic, care să se trimită la comuna respectivă. Insearnnă
că el să fie înştiinţat că tatăl său a fost exclus de pe listă, în al doilea rând trebuie să dea un act în
faţa unui organ competent, care să aibă valabilitate. În 48 de ore se poate face operaţia aceasta. Ei
de fapt cunosc şi nu mai trebuie cerut ca să fie înştiinţaţi, pentru că operaţia aceasta ca să întrebe
acasă ar dura prea mult. Trebuie stabilit cine le vizează garanţiile.
Tov. Moghioroş: Propunerea noastră comportă şi un risc: de a sări la dreapta.
Tov. Bodnăraş: Eu propun să ne limităm numai la ofiţeri şi sergenţi reangajaţi activi,
care stau permanent în armată, nu şi la soldaţi în termen, pentru că printre ei pot să fie numai unele
cazuri, ici colo, pentru că normal nu luăm fii de chiaburi în armată. Fii de chiaburi merg la
batalioane de lucru.
Tov. Moghioroş: După informaţiile mele, ei nu sunt trecuţi pe listă, ci numai fruntaşii în
muncă.
Tov. Bodnăraş: Da, numai cei care s-au evidenţiat. De aceea, au rămas mulţi afară.
Tovarăşii consilieri sovietici au ridicat problema că soldaţii condamnaţi la pedepse, pe
care le execută la batalioane disciplinare în Uniunea Sovietică, votează. În aceste batalioane se
trimit condamnaţi şi cei care se poartă bine şi le expiră pedeapsa sunt reabilitaţi, li se şterge
incriminarea şi recapătă toate drepturile, nu mai sunt consideraţi infractori şi votează. La noi nu s-a
făcut acest lucru. Ei au venit cu propunerea ca noi să revedem acest lucru.
În ansamblu, sunt de acord cu propunerile. Rămâne să vedem la realizarea în practică
dacă este nevoie de declaraţie sau se poate renunţa.
Tov. Chivu: Noi în legile noastre am declarat pe aceşti oameni nedemni de a participa în
cadrele armatei. Face parte din clasele adverse sau resturile lor. Mă gândesc, nu cumva să slăbim
intransigenţa. Aici sunt câteva categorii cu care sunt de acord, de exemplu cei care au fost pe front
şi au luptat împotriva fascismului să primească drept de vot.
Tov. Gheorghiu: Nu este vorba de a se da chiaburilor drept de vot, ci unei serii de
categorii în legătură cu chiaburii.
Tov. Chivu: Dar originea este chiaburească. Ei au trecut din categoria chiaburilor, în cea
a mijlocaşilor. Unii s-au manifestat ca oameni care se apropie de regim, pe alţii îi trage originea lor
înapoi. Primii or sunt de acord să li se dea drept de vot. În ce priveşte elevii şi studenţii fii de
chiaburi, nu se poate dovedi că au gospodărie nechiaburească, pentru că depind de părinţi. Ei
primesc întreţinere de la părinţii lor plătesc taxele studenţeşti etc. şi aceşti studenţi sunt determinaţi
să gândească ca şi tatăl lor. Ei n-au bursă, văd că alţii au o serie de avantagii. Cu aceştia eu n-aş fi
de acord să aibă drept de vot.
Ostaşii, ştiu că nu sunt mulţi de origină chiaburească, în afară de cei care sunt la muncă.
Sunt de acord ca ofiţerii şi reangajaţii în armată, care au părinţi chiaburi şi au fost menţinuţi în
armată până acum, să aibă drept de vot.
Învăţătorii, învăţătoarele şi preoţii chiaburi, sunt declaraţi nedemni de a vota, în schimb ei
fac educaţia copiilor.
Tov. Moghioroş: Avem foarte multe contestaţii din partea învăţătorilor şi preoţilor.
Tov. Chivu: Şi eu cunosc multe cazuri când învăţători care au pământ au cerut sfaturilor
populare să poată da pământul. Deci, aceia care se manifestă pentru regimul de democraţie
populară, sunt de acord să intre în categoria celor care pot vota.
Cei decoraţi, indiferent dacă sunt din „Tudor Vladimirescu" sau au luptat pe frontul
antihitlerist, să primească drept de vot. Adică, cei din ,,Horia, Cloşca şi Crişan" şi de la „Tudor
Vladimirescu" să aibă toţi drept de vot. Din celelalte divizii care au luptat pe frontul antihitlerist,
sunt de acord să se dea dreptul de vot celor care au fost decoraţi.
459
Nu ştiu cine sunt foştii chiaburi până în 1947, poate au împărţit pământul la fii şi fiice şi
nici fiii şi nici ei n-au mai rămas chiaburi, pentru că sunt în categoria mijlocaşilor sau săracilor.
Dacă nu este duşman, atunci şi el poate să voteze.
Tov. Gheorghiu-Dej: Deci pentru elevi şi studenţi nu eşti, învăţători şi preoţi - da, adică
nu elemente cunoscute ca elemente duşmănoase la adresa Republicii. Nu eşti pentru soldaţii în
armată, ci numai pentru ofiţerii şi subofiţerii reangajaţi. Eşti pentru Divizia „Tudor Vladimirescu",
,Jloria, Cloşca şi Crişan" şi pentru cei decoraţi din celelalte divizii care au luat parte pe frontul
antihitlerist. De asemenea, cei care au avut calitatea de chiaburi până în 1947, dar din diferite
motive au decăzut, eşti şi pentru aceştia dacă au atitudine loială faţă de regim.
Tov. Apostol: Eu cred că aceste propuneri nu înseamnă o renunţare a principiul ca
elementul chiaburesc capitalist să aibă drept de vot. Este vorba de anumite categorii care ne
interesează ca ei să participe la vot. În acestea sunt o parte dintre aşa-zisele elemente chiabureşti,
asta rămâne să se mai adâncească; de exemplu chiaburii care au fost aici la Consiliul de Miniştri, ei
au o altă pacoste, n-au decât un cazan de rachiu la care lucrează ţăranii care vin să-şi refacă rachiul,
deci nu exploatează munca altuia. Copii acestora nu pot să meargă la nici o şcoală superioară.
Eu sunt de acord cu propunerile făcute aici.
În ce priveşte fiii şi fiicele de chiaburi care au gospodării aparte, mă gândesc la cei care
au avut manifestări duşmănoase împotriva noastră.
Tov. Gheorghiu: ,,Cei care au avut manifestări duşmănoase" se referă la toţi şi la
muncitori.
Tov. Moghioroş: Eu am precizat la toate aceste categorii, că se exceptează cei care sunt
duşmani, aceştia nu pot să voteze.
Tov. Apostol: Cu aceste precizări, sunt de acord cu propunerile făcute.
Învăţătorii, învăţătoarele şi preoţii sunt oameni plătiţi de stat, servesc statul.
Un lucru care mă preocupă este chestiunea declaraţiei din partea ostaşilor. Trebuie să
vedem cum putem să rezolvăm această problemă. Sunt de acord să dăm drept de vot şi ostaşilor şi
ofiţerilor fii de chiaburi. Nu ştiu dacă este bine ca ostâşii să dea iscălitură de garanţie pentru părinţi.
Din moment ce este ostaş şi serveşte interesele ţării, se pregăteşte să apere ţara, după părerea mea,
să dăm drept de vot părinţilor lor. Ofiţerii vechi care au rămas în armată şi au părinţi chiaburi,
înseamnă că au drept de vot. Poate pentru aceşti ofiţeri să se ceară această declaraţie, dar pentru
ostaşi nu, pentru că aceasta va crea şi în rândul armatei, şi în sat, frământări şi o să se discute
chestiunea. Mă gândesc că chestiunea aceasta ar putea să fie un mijloc pe care să-l folosească
duşmanul împotriva noastră.
Am văzut ce au făcut soldaţii din batalioanele de muncă la Combinatul siderurgic
,,Gheorghiu-Dej" din Hunedoara, o muncă minunată. Sunt foarte mulţi decoraţi dintre ei.
Tov. Gheorghiu: Te îndoieşti asupra necesităţii declaraţiei ca să nu cumva să producă o
frământare în armată.
Tov. Bodnăraş: Va produce un efect foarte bun asupra lor, cred eu.
Tov. M. Constantinescu: Eu în ceea ce priveşte punctul I şi 2, mi-am spus părerea
într-o şedinţă trecută. Consider că acei fii şi fiice de chiaburi cu gospodărie nechiabură, este just să
aibă drept de vot. Aici nu pe criteriul dacă vor vota cu noi sau nu, pentru că asta se poate întâmpla
şi cu muncitori, dar pe baza criteriului social-politic stabilit.
În ce priveşte elevii şi studenţii, suntem în 1952, aproape 1953, reforma învăţământului
s-a făcut acum 4 ani, în aceşti ani au terminat cei care au intrat fără criteriu de clasă, consider că
aceia care mâine vor fi ingineri, medici, profesori, agronomi, tehnicieni pe şantierele şi în
întreprinderile noastre, nu pot fi consideraţi nedemni şi lipsiţi de dreptul de vot. Pot fi fii de
460
chiaburi, însă orientarea lor să fie cu totul alta decât a părinţilor lor, mai ales pe baza educaţiei pe
care o primesc în şcolile şi instituţiile noastre.
În ce priveşte ostaşii şi ofiţerii fii de chiaburi, consider că ei trebuie să aibă drept de vot,
pentru că dacă le dăm arma să apere ţara, cu atât mai mult ei trebuie să-şi spună părerea în legătură
cu viaţa politică a ţării. Deci şi pentru acest punct, nr. 3, sunt de acord.
În ce priveşte punctul 4, nu cunosc destul de bine aceste întrebări şi răspunsuri la care se
referă, şi de aceea nu ştiu exact la ce se referă.
Tov. Gheorghiu: În punctul 4 este vorba de foştii chiaburi până în 1947, care conform
procesului de decădere din situaţia de chiabur, de formaţie a gospodăriei prin împărţirea ei în atâtea
părţi câţi fii şi fiice sunt, nu mai au gospodărie chiaburească, pentru că au dat zestre sau au lăsat
moştenitoare etc., iar fiii au întemeiat gospodărie proprie, mică sau mijlocie, la aceasta se referă
tov. Moghioroş.
Tov. M. Constantinescu: Dacă sunt ţărani săraci şi mijlocaşi, nu vor fi trecuţi pe lista
chiaburilor şi e clar că nu vor fi declaraţi nedemni. Odată ce nu sunt pe lista de chiaburi, sunt de
acord să aibă drept de vot.
În ce priveşte preoţii, consider că din punct de vedere politic avem interesul, în situaţia de
azi, să aibă preoţii chiaburi drept de vot, deşi o parte din ei vor vota împotriva noastră. Însă politic
ar fi nepotrivit ca să-i lipsim de dreptul de vot.
Chestiunea cu ostaşii diviziei „Tudor Vladimirescu" şi ,,Horia, Cloşca şi Crişan", şi cei
care au sprijinit mişcarea în ilegalitate este justă.
În problema ridicată de tov. Chivu, aş vrea să precizez punctul meu de vedere: cred că
noi aceste chestiuni nu putem să le judecăm, după criteriul cu cine vor vota, pentru că în primul
rând este o ghicitoare. Chiar dacă vor vota cu noi sau dacă vor vota contra noastră, aceasta se poate
întâmpla în orice categorie socială s-ar găsi. Cred că criteriul trebuie să fie cel social-politic şi să
fim cu grijă ca să nu ne abatem de la linia Plenarei C.C. din 3-5 martie. Consider că prin aceste
propuneri noi nu ne abatem de la aceste directive. Deci sunt de acord.
Tov. Chişinevschi: Eu sunt de acord cu problema ridicată, în întregime. Cu privire la cei
din 1947, chiar şi după 1947 sunt unii care nu mai sunt chiaburi, în baza legii social-economice de
îngrădire şi eliminare, cad, grupe de chiaburi se ruinează şi nu mai sunt chiaburi.
Tov. Gheorghiu: Dacă analizezi, asemenea gospodării nu poţi să le treci în grupa social-
economică a chiaburilor, pentru că nu răspund la toate întrebările din această grupă.
Tov. Chişinevschi: În ce priveşte armata şi eu cred că este just ca armata să voteze, atât
ofiţerii cât şi ostaşii, fără deosebire. Dacă nu este demn de a vota, nu poate să fie demn de a fi în
armată, unde-i dat afară, îi dai avion.
În ce priveşte declaraţiile, cred că s-ar putea face fără declaraţii. Până vom cere şi vom
face lucrurile cu aceste declaraţii, o să dureze prea mult timp, vom avea şi frământări şi nu este bine
acum. În satele şi oraşele unde familia respectivă de chiaburi are un soldat în armată, se cunoaşte
dacă această familie are comportare bună faţă de regim. Bine ar fi dacă soldaţii ar putea da
garanţie, dar practic nu se poate face, avem prea puţin timp până atunci.
Problema ridicată de tov. Chivu cu intransigenţa: noi nu atingem deloc intransigenţa şi
respectăm legea (citeşte pasagii din legea electorală). Aici nu se spune nici de fii şi fiice de
chiaburi, nici de soldaţi, deci respectăm legea. Şi există şi posibilităţi legale de a rezolva
problemele care s-au ridicat aici. (citeşte fragmente din art. 15, 20, 25 şi 70 din legea electorală).
Deci cred că în baza legii, luând criteriile aprobate de Biroul Politic se poate rezolva problema,
luăm un jurist şi pe cineva din aparatul nostru să redacteze indicaţiuni în acest sens.
461
Tov. Bodnăraş:Nu călcăm art. 5, prin acordarea dreptului de vor chiaburilor pe criteriul
că au fii soldaţi?
Ei nu-şi pierd calitatea de chiaburi, iar legea nu permite acest lucru.
Tov. Gheorghiu: În lege nu scrie nici despre cei trecuţi în categoria de chiaburi f'ără să
fie chiaburi.
Ce este nou aici? Propunerea ca familiile de chiaburi care au în armată sau care au avut
sub arme în timpul războiului, ostaşi care au luptat împotriva lui Hitler, să aibă dreptul de vot. A
doua chestiune, despre învăţători şi învăţătoare, despre popi şi studenţi. Nici popii nu sunt puşi în
lege. De unde a plecat toată chestiunea aceasta? De la constatarea că s-au produs exagerări cu
prilejul înscrierilor în listele electorale. Aceste exagerări sunt agravate şi de un alt fapt: că a fost
denaturată linia partidului, fie din nepricepere, fie din rea voinţă, acest lucru e greu de stabilit. Au
fost trecuţi în categoria chiaburilor, mijlocaşi şi chiar oamenii săraci. Mai mult, dacă a fost fiu de
chiabur sau fiică de chiabur, sau dacă s-a căsătorit cu o fiică de chiabur, aceştia au fost excluşi din
gospodăria colectivă, deşi din analiza făcută caracteristicilor gospodăriei respectivilor, nu îi putem
trece în categoria chiaburilor, dacă vrem să privim din punct de vedere marxist pentru a trece pe
respectivul în cutare sau cutare categorie social-economică, după caracteristicile acestei gospodării.
Este o gospodărie de chiabur sau nu? Dacă nu este, acesta nu poate fi îndepărtat de la dreptul de
vot. Faptul că este fiul sau fiica cutărui chiabur, asta nu poate să atragă după sine păcatele
părinţilor, şi ei să n-aibă drept de vot. Deci, făcând parte din grupa social-economică de gospodării
mici sau mijlocii, ca atare ei se propune să aibă drept de vot.
În războiul de apărare, în războiul dus împotriva hitlerismului alături de Armata
Sovietică, au luat parte 2 divizii de panduri formate pe teritoriul Uniunii Sovietice şi alte
14 divizii ale armatei. Câţi oameni au murit în războiul împotriva nemţilor?
Tov. Bodnăraş: Au căzut 40.000 şi au fost răniţi 130.000.
Tov. Gheorghiu: Cei care şi-au dat sângele şi viaţa nu mai pot vota, au murit. Dar sunt
cei care au fost răniţi şi care au luptat efectiv pe front alături de Armata Sovietică, un număr
important a primit ordine sovietice, cehoslovace, maghiare sau române.
Tov. Bodnăraş: Total 30.000.
Tov. Gheorghiu-Dej: Câţi dintre ei ar fi chiaburi nu putem şti şi câţi sunt fii de chiaburi
iar nu putem şti, sau câţi s-au căsătorit cu fiice de chiaburi. Dacă ştim că ei au luat parte alături de
Armata Sovietică în războiul împotriva hitleriştilor, pentru eliberarea definitivă a României, au luat
parte la luptele pentru eliberarea Cehoslovaciei şi Ungariei, au fost citate diviziile de către tovarăşul
Stalin prin ordin de zi, ce facem cu aceştia? Au drept de vot sau nu? Dar familiile lor? Nu numai
pandurii şi nu numai cei care au ordine, este vorba de cei care în mod efectiv au dus lupte pe front,
nu cei care au stat la manutanţă sau în spatele frontului, ci cei care au luptat efectiv pe front, asta ar
fi interesant de ştiut câţi sunt din aceştia, care au luat parte efectiv la luptele de eliberare împotriva
nemţilor, indiferent de clasa socială căreia îi aparţin. Se pune chestiunea ca aceştia să aibă drept de
vot. E just? (Tovarăşii consideră că e just): Se consideră just. Dacă nu am face lucrul acesta şi
considerăm un număr important dintre dânşii nedemni, după ce au fost pe front şi au luptat efectiv,
mulţi dintre ei au fost răniţi, 30.000 dintre ei au fost decoraţi şi aceasta reprezintă o forţă, ar fi
nejust. Deci se pune chestiunea pentru cei ce au fost pe frontul antihitlerist să se dea drept de vot,
chiar dacă sunt de origine chiabură, cu condiţia dacă după aceea şi-au îndeplinit îndatoririle faţă de
stat, n-au avut manifestări ostile, n-au comis acte duşmănoase îndreptate împotriva statului de
democraţie populară. Deci acesta este criteriul: dacă n-au comis asemenea acte, n-au suferit
condamnări penale şi cu pierderea drepturilor civile, să aibă drept de vot.
Tov. Bodnăraş: Şi dovada o pot face cu un act de la Comisariatul Militar.
Tov. Gheorghiu-Dej: Şi trebuie menţionat practic cum trebuie făcut, precis şi pe
răspunderea comitetelor regionale, raionale de partid, a Sfaturilor regionale, raionale şi comunale,
462
pentru a da acestora posibilitatea să voteze. Sigur, nu se pune chestiunea aici pentru nechiaburi, ci
pentru cei de origină chiabură sau care au fost chiaburi şi fac parte din categoria celor cărora li s-a
luat dreptul de vot.
Această măsură este necesară având în vedere şi împrejurările internaţionale. Este o măsură
politică de foarte mare însemnătate, prin aceea că recunoşti drepturi acelor chiaburi sau care au
aparţinut categoriei de chiaburi, dar care au luptat activ pe front. Foarte important acest lucru. Au
luptat împotriva nemţilor, pentru independenţa şi suveranitatea statului nostru. Asta arată şi linia în
viitor. Cei care vor lupta cu arma în mână, devotat, cinstit, chiar dacă sunt fii de chiaburi, dacă îşi
varsă sângele pentru ţara, pentru independenţă, aceştia vor fi socotiţi demni, cu drepturi depline.
Apoi ostaşii din forţele armate ale R.P.R., înţeleg prin ostaşi: soldaţi, ofiţeri şi subofiţeri,
inclusiv surplusul de contingent, care îşi fac stagiul militar. Cine ar putea să spună că pe acei care
lucrează în unităţile de muncă şi îşi fac stagiul militar de 3 ani, mâine n-ai să-i trimiţi să tragă
împotriva duşmanului şi să-şi dea sângele, pentru că trăiesc pe teritoriul republicii noastre. Sunt
obligaţi! Acum în unităţile de muncă nu sunt numai fii de chiaburi, dar şi ţărani săraci şi mijlocaşi
şi muncitori. Nu facem vreo discriminare între cei care fac serviciul militar în forţele armate şi cei
care sunt încadraţi în serviciile de muncă. De altfel, cu aceştia o să se termine după câtva timp.
Deci, propunerea este ca tuturor să li se dea drept de vot şi anume ostaşilor, soldaţi, ofiţeri şi
subofiţeri din Forţele Armate şi serviciul muncii, care sunt de origină chiabură, toţi aceştia să aibă
drept de vot, fără discriminare. Dacă n-au fost trecuţi pe liste, imediat să fie trecuţi, fără să li se
ceară declaraţie.
A doua propunere este, ca membrii lor de familie - tată, mamă, frate, soră - să aibă drept
de vot, pentru că ostaşul respectiv este încadrat în Forţele Armate ale republicii noastre, sau în
serviciul de muncă. Lor să Ie dăm drept de vot
Aceasta va ridica prestigiul Armatei, va întări simţul de răspundere al celor care fac
serviciul militar, fii de chiaburi. Noi nu i-am trimis în serviciul muncii pentru pedeapsă, ci acolo îşi
fac stagiul militar. De la început s-a subliniat că excepţie fac acei care au avut manifestări
duşmănoase.
Familiile acestor ostaşi trebuie să-şi fi respectat obligaţiile faţă de stat în mod cinstit, la
colectări, impozite etc. Cei care se sustrag obligaţiilor faţă de stat, nu vor avea drept de vot. Sigur
că ar fi bine ca pe linia Armatei, acestor fii de chiaburi să li se vorbească despre importanţa acestui
moment.
Tov. Chişinevschi: Şi să scrie acasă toţi despre acest lucru.
Tov. Gheorghiu: Şi să li se vorbească, să li se recomande, ca să atragă atenţia familiei să
se poarte cinstit, să respecte legile. Aceasta să fie dat ca indicaţie pe linia Forţelor Armate, nu ca o
declaraţie formală. Aceasta atrage după sine obligaţia noastră de a mobiliza pe aceştia împotriva
tendinţelor sau manifestărilor duşmănoase ale familiilor lor, ca să lupte împotriva manifestărilor
duşmănoase şi să ia atitudine. De fapt aceasta înseamnă „a garanta". Sau să vină el singur şi să
spună că nu merită tatăl său să i se dea drept de vot. Înseamnă că ai provocat un conflict în inima
acestei familii. Este just acest lucru? (Foarte just!). Deci nu în scris o declaraţie, pentru că aceasta ar
putea să provoace frământări între soldaţi, poate să solidarizeze pe cei care nu sunt chiaburi cu cei
care sunt chiaburi şi să nu dea rezultatul pe care l-ar da, dacă activiştii politici i-ar aduna pe cei care
n-au fost înscrişi, şi le-ar spune că partidul şi guvernul dă dreptul de vot familiilor lor, şi lor, pentru
faptul că au mareea cinste de a face parte din rândul Forţelor Armate sau îşi fac stadiul militar în
unităţile de muncă. Aceasta este şi o încurajare pentru ei, îi stimulează în muncă. Dacă lucrul acesta
este făcut bine şi coordonat pe linia Ministerului Forţelor Armate şi a unităţilor de muncă, poate să
dea rezultate politice foarte bune, să le ridice spiritul de răspundere şi mândria şi aceasta îi leagă
mai puternic de republică.
463
Iată pentru ce se propune a se da drept de vot fiilor chiaburilor, care sunt în rândurile
Forţelor Armate sau care-şi fac stagiul militar în unităţile de muncă şi de a da în acelaşi timp drept
de vot şi membrilor familiilor lor. Pentru aceasta trebuiesc mobilizaţi activiştii politici şi pe o linie
şi pe alta, în sensul celor propuse, iar jos comisiile de înscriere, Sfaturile Populare, Comitetele
Regionale, raionale, orăşeneşti, comisiile electorale, cu condiţia să respecte prevederile şi în
legătură cu excluderea celor care au manifestări duşmănoase, pentru că atunci când s-a manifestat
duşmănos, el singur s-a trecut în rândul nedemnilor, din vina lui. Şi cei care nu şi-au îndeplinit în
mod cinstit obligaţiile faţă de stat, s-au sustras plăţii impozitelor şi au suferit pedepse penale, de
asemenea, să nu aibă drept de vot Deci trebuie dată această precizare organelor de jos, ca să ştie
cum să se orienteze, altfel degeaba luăm aici hotăriri.
Cele hotărlte vor avea o importanţă politică foarte mare şi jos în sânul ţărănimii, în sensul
că noi nu ne întâlnim cu lozinca duşmanului care spune aşa: Nu vă înscrieţi în listele electorale!
Noi dimpotrivă, mergem să dăm drept de vot acelor categorii de chiaburi, care au în rândurile
Forţelor Armate şi în unităţile de muncă fii sau fraţi. Este o discriminare faţă de chiaburii care nu
au fii în armată.
La fel învăţătorilor şi învăţătoarelor care sunt în serviciul statului, trebuie să li se dea
drept de vot, cu condiţia şi aici să nu fi avut manifestări duşmănoase. La fel şi cu popii.
La ostaşii şi ofiţerii din Divizia „Tudor Vladimirescu" şi ceilalţi ostaşi, se pune
chestiunea pentru cei care au luptat efectiv pe frontul antihitlerist, indiferent dacă au fost decoraţi
sau nu să aibă drept de vot.
De unde ne-am orientat? Întâi au fost semnalări venite de pe teren, în legătură cu trecerea
în clasa chiaburilor a elementelor mijlocaşe. S-au făcut greşeli. În al doilea rând, ne-am orientat
după contestaţiile numeroase care le-au făcut oamenii. Ei îşi cer drepturile, şi aceasta este un lucru
pozitiv. Şi în fine dintr-un material din Rezoluţii şi Hotăriri ale P.C.P. (b) al U.R.S.S. din 1930, din
perioada deschiaburirii, când era cea mai înverşunată ciocnire de clase. Iată ce se spune aici
(Citeşte). Acesta este un material în legătură cu combaterea denaturărilor liniei partidului în
colectivizarea agriculturii, are deci alt caracter.
Tov. Bodnăraş: Spuneai adineauri numai de combatanţi, de cei de la manutanţă nu. Este
foarte greu de făcut această deosebire, mai cu seamă că putea să-l lovească şi pe el o bombă.
Tov. Gheorghiu: Spunând de cei de la manutanţă, am vrut să spun cei care au căutat să
se ascundă. Deci să precizăm că e vorba de cei care au fost pe front, indiferent ca ce (sic!).
Pentru orice eventualitate, ne-am mai sfătuit cu tov. Mitin, totuşi ca să nu facem vreo
greşeală, nu cumva stângismele acestea care s-au produs în diferitele locuri să facă să crească
tendinţele de dreapta în partid şi să ducă la slăbirea intransigenţei revoluţionare, lucru de care se
teme tov. Chivu pe drept cuvânt şi trebuie să fim atenţi aici. Nu este vorba de a-i băga în partid,
sau de a-i pune în serviciu la Securitatea Statului.
Tov. Bodnăraş: Şi nici de a-i cere cote mai mici la colectare.
Tov. Gh~orghiu: Exact. Nu este vorba de a le schimba situaţia lor de chiaburi, nu este
vorba de a da drept de vot celor care au comis acte duşmănoase împotriva statului şi pentru aceasta
trebuie să răspundă organele noastre de jos, ci este vorba aici de cei care au avut atitudine loială,
cinstită în sensul că au îndeplinit cinstit obligaţiile către stat, n-au avut asemenea acte duşmănoase
de agitaţie împotriva predării cotelor, împotriva impozitelor, însămânţărilor etc. Acest lucru trebuie
precizat şi de enumerat obligaţiile cele mai importante.
Cei care au fost combatanţi pe frontul antihitlerist, chiar dacă intră în criterii de chiabur,
să aibă drept de vot. Iar acei care au comis acte duşmănoase, trebuie spus că vor fi excluşi din orice
categorie ar fi, inclusiv muncitori.
464
De asemenea, să se dea drept de vot familiilor acelora care au luptat pe frontul
antihitlerist, cu aceleaşi condiţiuni ca şi celorlalţi. Aici Ministerul Afacerilor Armate trebuie să dea
o mână de ajutor.
Tov. Bodnăraş: Comisariatul Militar, prin evidenţa lui, trebuie să elibereze un act. Asta
putem s-o facem noi.
Tov. Moghioroş: Dacă punem şi familiile combatanţilor de pe frontul antihitlerist, n-o să
mai fie chiabur fără drept de vot!
Tov. Chişinevschi: Şi de la război au trecut atâţia ani.
Tov. Gheorghiu: Atunci să limităm numai la familiile celor care sunt sub arme.
Atunci aşa procedăm, suntem de acord? (Toţi tovii sunt de acord).
Tov. Moghioroş: Nu e vorba de ostaşii care au fost în trecut, ci care sunt acum sub arme.
Tov. Gheorghiu: Cei care se găsesc în Forţele Armate acum.
Tov. Bodnăraş: La data înscrierilor era sub arme o parte, care acum s-a eliberat.
Familiile acestora intră?
Tov. Chişinevschi: Nu intră. Intră numai acei care sunt acum sub arme.
Tov. Gheorghiu: Tov. Bodnăraş să facă o statistică a tuturor celor care au luat parte pe
frontul de Vest, o statistică a celor care au primit decoraţii sovietice, cehoslovace, maghiare, şi din
partea noastră, pentru acte de bravură pe front şi de cei propuşi să primească decoraţii dar n-au primit.
Tov. Bodnăraş: Asta nu ştim. Şi medaliile?
Tov. Chişinevschi: Separat o listă cu decoraţi şi alta cu medalii.
Tov. Gheorghiu: Deci faci o evidenţă clară asupra celor care au primit diferite ordine din
partea Uniunii Sovietice, Cehoslovaciei, Ungariei şi din partea noastră, pentru lupte pe frontul din
Apus, câţi din aceştia au primit decoraţii şi din partea nemţilor şi a lui Antonescu. Deci o statistică
completă. Dar cred că nu este politic. Ne interesează decoraţiile pentru acte de vitejie împotriva
hitlerismului şi să faceţi şi un control pe teren ce situaţiei au ei, câţi sunt ţărani, câţi muncitori, care
este starea lor materială, atitudinea lor politică, adică o informare despre dânşii, dacă sunt încadraţi
în câmpul muncii, câţi lucrează în agricultură şi în industrie, date cât mai complecte şi
sistematizate. Poate să dureze şi o lună.
Tov. Moghioroş: S-a ridicat azi următoarea problemă: farmaciştii care au avut farmacii
şi li s-au expropriat, iar azi sunt salariaţi de stat, dacă pot avea drept de vot? Şi acei care sunt
slujbaşi, funcţionari?
Tov. Gheorghiu: Dacă sunt salariaţi de stat, nu putem să nu le dăm drept de vot. Suntem
de acord cu aceasta? (Da.)
Tov. Moghioroş: Cer aprobarea să supunem Consiliului de Min. Cererea F.D.P. de
maşini şi mijloace de transport necesare în campania electorală. E vorba de 384 maşini cu şoferi cu
tot. Benzină, ulei, suportăm noi. Apoi mai este problema că duminicile, agitatorii sunt scoşi cu
camioanele întreprinderilor, deşi există hotărlre că nu se poate face aceasta. Cerem ca să se dea
directive către ministere să se aprobe acest lucru.
Tov. Gheorghiu: De acord. Tov. Chişinevschi şi tov. Chivu să facă o decizie.
Deci tov. Moghioroş şi tov. Chişinevschi vor lua măsurile practice de aducere la
îndeplinire a hotărlrilor Biroului Politic de astă seară. Să dăm dispoziţie pe linia cu camioanele
întreprinderilor şi maşinile necesare pentru F.D.P.
Dau aici un raport al Comisiei Controlului de Partid în legătură cu situaţia de la
Combinatul siderurgic Hunedoara. Să-l vezi tov. Moghioroş, sunt aici o serie de concluzii,
aprecieri, unele puţin trase de păr. Să nu-l respingem acum, întrucât este înaintat de Comisia
Controlului de Partid şi semnat de tov. Pârvulescu. Sunt măsuri care privesc pe tov. Chivu şi
Moghioroş.
Tov. Moghioroş: Şi eu am primit acest material şi tov. Chivu. Am şi luat o serie de măsuri.
465
Tov. Gheorghiu: Trebuie pus la şedinţă când este şi tov. Pârvulescu şi văzut dacă
corespunde, că sunt unele lucruri exagerate, şi să ştie şi tov. Pâvulescu unde corespunde şi unde nu,
şi ce măsuri s-au luat.
Tov. M. Constantinescu: Aici este o listă a regiunilor, câţi s-au înscris în listele de
alegători şi câţi s-au prezentat să vadă dacă sunt înregistraţi. Majoritatea regiunilor stau bine, au
peste 80%. Cel mai bine stă Bucureşti, Bacău şi Cluj, cu peste 90%. Însă cel mai prost stă Baia
Mare, Bârlad, Reg. Bucureşti şi Constanţa, în jurul lui 40%.
Tov. Moghioroş: Această situaţie este de acum veche şi trebuie să dau o lămurire: şi eu
am fost îngrijorat şi am cerut o situaţie, câţi s-au înscris în oraşe şi câţi Ia sate. Oraşele sunt bune,
94-98%, însă la sate e mai prost. S-a făcut control pe teren. Unii instructori de exemplu au găsit
unii preşedinţi ai sfaturilor, care au spus cetăţenilor: Nu vă mai interesaţi, că v-am înscris din
oficiu! Şi acest lucru s-a raspândit şi n-au mers oamenii să controleze dacă sunt înscrişi sau nu.
Tov. Gheorghiu: In măsuri am prevăzut că cei care s-au desprins de gospodăria chiaburească
şi actualmente au situaţie de gospodării mijlocii sau mici, au drept de vot. Aşa s-a stabilit
Tov. Moghioroş: Da, indiferent dacă este în aceiaşi comună sau nu. Numai dacă stă în
aceiaşi casă cu părinţii chiaburi, atunci nu are drept de vot.
Tov. Gheorghiu: La fel şi cei care numai fonnal s-au despărţit de gospodăria
chiaburească, dar de fapt gospodăresc în comun. Să precizaţi bine acest lucru.
Pentru maşinile F.D.R., să facem hotărîre sau instrucţiuni?
Tov. Bodnilraş: Să facem sub fonnă de instrucţiuni ale Comisiei Centrale Electorale,
aprobate de Prezidiu.
Tov. Chişinevschi: O să mai vedem mâine. Şi eu cred că este mai bine aşa.
....
D.A.N.I.C.,fond C.C. al, P.C.R. - Cancelarie, dosar 98/1952,J. 3-20.
50. 1952, noiembrie 5. Procesul-verbal şi stenograma şedinţei Biroului Politic al C.C. al

P.M.R. în cadrul căreia s-au discutat probleme privind: asigurarea desfăşurării normale a
conducerii în cazul unei agresiuni împotriva teritoriului R.P.R., desemnarea lui Gheorghe
Gheorghiu-Dej ca preşedinte al Consiliului Superior Militar şi a lui Emil Bodnăraş locţiitor al
preşedintelui; ancheta Comisiei Controlului de Partid în cazurile Petre Năvodaru, Ilie Zaharia,
Rudolf Efraim şi Gogu Rădulescu; anularea Convenţiei din 1948 referitoare la trecerea graniţei
între R.P.R. şi R.P. Bulgaria ş.a.


Alexandru Moghioroş, Gheorghe Apostol, Chivu Stoica, Emil Bodnilraş, Petre Borilil şi
Biroul Politic în unna discuţiilor a luat în unanimitate următoarele hotărîri:
I. Cu privire la asigurarea activităţii conducerii partidului şi statului în
eventualitatea unei agresiuni împotriva teritoriului R.P.R.
Biroul Politic, ţinând seama de complicarea situaţiei internaţionale:
466
a) consideră necesară efectuarea unor lucrări speciale de telecomunicaţii şi luarea de
măsuri pentru a asigura desfăşurarea normală a conducerii şi a statului, în cazul unei agresiuni
împotriva teritoriului R.P.R.;
b) însărcinează un colectiv de lucru, condus de tov. Chivu Stoica, ajutat de tovarăşii E.
Bodnăraş şi D. Coliu să pregătească documentaţia, să elaboreze proiectele, să stabilească ordinea
de executare a lucrărilor şi să realizeze în practică măsurile necesare.
Din colectiv vor face parte tovarăşii: Al. Drăghici, Gh. Hossu, Stanciu Emil, Gaston
Marin, Pavel Ştefan, Valter Roman, precum şi câte un adjunct de la Ministerul Finanţelor,
Ministerul Forţelor Armate, Ministerul Securităţii Statului şi un vice-preşedinte al Comitetului de
Stat al Planificării.
c) Tov. Chivu Stoica şi E. Bodnăraş vor putea, în procesul muncii, să se adreseze şi să
ceară sprijinul celorlalţi membri ai Biroului Politic în probleme care depind de sectoarele ce se
găsesc în subordinea lor.
d) Colectivul va atrage în muncă economiştii şi specialiştii de care va avea nevoie.
e) Tov. Chivu Stoica şi E. Bodnăraş vor prezenta Biroului Politic până la 15 noiembrie
1952 planul calendaristic de lucru al colectivului.
II. Cu privire la desemnarea tov. Gh. Gheorghiu-Dej ca preşedinte al Consiliului
Superior Militar.
Biroul Politic considerând că în urma agravării situaţiei internaţionale este necesară
întărirea rolului şi autorităţii Consiliului Superior Militar, hotărăşte numirea tov. Gh. Gheorghiu-
Dej ca preşedinte al Consiliului Superior Militar.
Tov. E. Bodnăraş va îndeplini funcµa de locţiitor al preşedintelui Consiliului Superior Militar.
m. Cu privire la ancheta Comisiei Controlului de Partid în cazurile P. Năvodaru,
Ilie Zaharia, R. Efraim şi Gogu Rădulescu.
Biroul Politic stabileşte ca referatele Comisiei Controlului de Partid în cazurile
P. Năvodaru, Ilie Zaharia, R. Efraim şi Gogu Rădulescu să fie îmbunătăµte cu propunerile tăcute în
şedinţă, şi să fie supuse spre aprobare.
N. Cu privire la adunarea festivă din 6 noiembrie 1952.
Biroul politic:
a) este de acord cu textul telegramei adresată tovarăşului Stalin cu prilejul adunării festive
în cinstea celei de a 35-a aniversări a Marii Revoluţii din Octombrie;
b) aprobă textul expunerii tov. Miron Constantinescu la adunarea festivă, cu menţiunea
de a fi îmbunătăµtă pe baza observaµilor tăcute în şedinţă.
V. Cu privire la plecarea unei delegaţii guvernamentale în Albania
Biroul Politic aprobă plecarea unei delegaµi guvernamentale a R.P.R. la sărbătorirea
eliberării Albaniei. Delegaţia va fi formată din tovarăşii: Mihai Roşianu, Paul Cornea - director în
Ministerul Afacerilor Externe şi Totolan, ambasadorul R.P.R. în Albania.
VI. Cu privire la anularea Convenţiei din 1948 în legătură cu trecerea graniţei între
R.P.R. şi R.P. Bulgaria.
Biroul Politic este de acord ca printr-un schimb de note între guvernele celor două ţări să
se anuleze Convenţia din 1948, urmând ca la trecerea graniţei să se aplice regulile obişnuite.
ss. Gheorghe Gheorghiu-Dejss. Constantin Pârvulescu

ss. Alexandru Moghioroş ss. Chivu Stoica
467
Stenograma

Moghioroş, Gheorghe Apostol, Miron Constantinescu, Emil Bodrulraş, Petre Borilă, Chivu
Tov. Gheorghiu-Dej: Să luăm poziţie principială faţă de diferitele probleme ce se pun

la ordinea de zi. Este vorba:
1) despre lucrări speciale în legătură cu asigurarea telecomunicaţiilor în caz de război,
despre asigurarea activităţii aparatului de partid respectiv a C.C., a paratului său, a guvernului,
prezidiului şi aparatul său strict necesar şi dezvoltând în jos pe linie de partid şi de stat până la un
anumit punct după importanţă corespunzător acelui număr de măsuri necesare pentru a asigura
activitatea de partid şi de stat în caz de război.
Vreau să subliniez că aceste două probleme nu sunt singurele, dar sunt cele mai urgente
şi nu sunt chiar atât de simple, sunt destul de complexe, cere o muncă pregătitoare serioasă şi
intensă şi Biroul Politic va trebui să aprobe lucrările care sunt întocmite.
2) Întrucât aţi primit cuvântarea pentru şedinţa festivă din 6 noiembrie să ne spunem scurt
părerea ca să poată aduce îmbunătăţiri şi să aprobăm telegrama către tovarăşul Stalin şi
3) părerea asupra unor elemente cercetate de Comisia Controlului de Partid.
Suntem de acord cu această ordine de zi? (Da)
Permiteţi-mi în câteva cuvinte să prezint în ce constă chestiunea. Situaţia internaţională -
o ştim cu toţii - este încordată şi va deveni şi mai încordată, nu sunt excluse aventuri din partea
duşmanului şi nu trebuie să fim surprinşi de evenimente. Una este când iei anumite măsuri sub
presiune şi alta când te pregăteşti pentru orice eventualitate. Noi avem toată încrederea în forţele
păcii, în posibilitatea de împiedicarea unui război, cunoaştem situaţia internă a ţărilor capitaliste,
raportul de forţe, ~cteristicile fundamentale ale situaţiei internaţionale, ar fi însă o lipsă de
răspundere de neiertat dacă nu vom lua în acelaşi timp măsuri de apărare corespunzătoare. În
această privinţă se pare că noi suntem mai în urmă decât celelalte ţări de democraţie populară.
Aici este vorba de problemele care le-am arătat:
a) lucrări speciale în legătură cu asigurarea telecomunicaţiilor în caz de război. Nu vreau
să vă fac propagandă despre importanţa telecomunicaţiilor în caz de război, întreruperea acestor
comunicaţii măcar şi o zi, poate să aibă răsfrângeri foarte serioase şi periculoase. Statul trebuie să
aibă asigurate legături permanente în toate direcţiile pe teritoriul republicii noastre şi să poată lucra
aparatul de stat, Consiliul de Miniştri, conducerea partidului şi regionalele, raionalele, sfaturile
regionale şi raionale în condiţiuni optime. Cine are legături, acela stăpâneşte situaţia. Una din
ţelurile strategiei şi tacticei războiului modem este acela de a distruge comunicaţiile telefonice,
telegrafice, radio, de a distruge comunicaţiile feroviare, fluviale etc. etc. şi a crea astfel de condiţii
grele pentru a le uşura sarcinile eventualilor provocatori sau aţâţători de război sau atacatorilor. Noi
cu acest lucru nu putem să fim de acord. De aceea, trebuie să ne îngrijim într-un termen stabilit, să
construim tot ce este în legătură cu asigurarea telecomunicaţiilor în caz de război.
Deci trebuie întocmit un material pe baza principiilor sistemului cel mai bun de
comunicaţii ca să asigure legătură directă, legătură între regiuni separat, între regiuni şi centru sau
Aşa este în text.
468
între regiuni şi centre. Toate acestea în confonnitate şi cu planul general de operaţiuni pentru
eventualele ipoteze ce se pun, cu soluţiile cele mai economice, astfel ca totuşi să asigure în condiţii
optime buna desfăşurare a legăturilor de comunicaţii. Înseamnă practic precizarea sistemului,
schimbarea generală a sistemului de legături centrală şi legătura cu părţile din ţară care vor trebui
deservite. Este vorba de a organiza aceste centre de telecomunicaţie sub pământ, care să lucreze
sub cel mai groaznic bombardament, cu scheme de organizare a funcţionării, a aparatului, tot,
echipe, reparaţii etc. Una este când îţi bombardează linii aeriene, dar nu putem pune cablu peste tot,
este imposibil. Se poate repara o linie, însă când ţi-a dărâmat o centrală telefonică te-a pus la
pământ, umbli cu improvizaţii, centrale mobile. Şi acestea sunt bune pentru unele cazuri, aceasta
aparţine mai mult Forţelor Armate şi altor instituţii care au anumite misiuni. Însă se cere permanent
ca a statului să fie astfel făcut ca să funcţioneze ireproşabil astfel că dacă s-a întâmplat ca ceva să
fie scos din circuit, să funcţioneze celelalte şi să lucrezi, ai telegrafie cu fir, fără fir, telefon, totul
concentrat şi înzestrat sub pământ într-un adăpost de lucru cu condiţii minime însă optime pentru
buna desfăşurare a seniciului de telecomunicaţii şi înzestrat cu aparate necesare corespunzătoare
cele mai modeme, cât mai economice. De stabilit câte centre din acestea, care va fi sistemul radial
sau nu. În această privinţă sunt lucrările efectuate la Ministerul Poştelor şi Telecomunicaţiilor, la
Ministerul Forţelor Annate ceva lucrări au început dar cu lipsă de precizie şi încetineală. Biroul
Politic nu cunoaşte toate acestea, dar te face să acţionezi cu cea mai mare energie în această
privinţă.
b) Despre asigurarea activităţii aparatului de partid şi de stat. Sigur că trebuie asigurat din
timp locul unde va lucra Consiliul de Miniştri, respectiv Prezidiul, unde va lucra permanent. Că
nimeni n-o să-şi închipuie că ai să lucrezi aici, vine alarma şi fugi în adăpost. Trebuie luat în
considerare şi tehnica de azi şi din ziua când se întâmplă un asemenea eveniment intri şi lucrezi
ziua şi noaptea, acolo te odihneşti, desfăşori întreaga activitate şi aceasta trebuie întocmit pe baza
unui sistem cât mai judicios. Adăpostul de lucru al guvernului poate să fie unul, poate să fie două
sau trei, în funcţie de planurile operative de diferite ipoteze care pot să existe. Poţi să nu te serveşti
de toate, să n-ai nevoie, dar nu poţi să te laşi să începi să faci abia atunci. Aceste adăposturi de
lucru trebuie astfel construite încât să asigure pe deplin strictul necesar, confortul strict necesar
pentru buna desfăşurare a muncii, cu aparatul strict necesar. Probabil un şir de ministere pot fi
dispersate şi acest lucru, planul de dispersare a ministerelor trebuie avut în vedere, cum şi cine,
unde fixezi şi de ce acolo şi nu dincoace, cu schiţe, astfel încât ministerele să-şi poată desfăşura
activitatea. Am în vedere în primul rând ministerele principale, hotărîtoare: Ministerul de Interne,
Construcţiile, Metalurgia, Energia Electrică, Poşta şi Telecomunicaţiile şi altele care vor avea
sarcini privind apărarea naţională, sprijinirea frontului, mobilizarea rezervelor pentru front. Deci
fixarea acestor ministere, dispersarea acestora. Nu este posibil ca toate să stea într-un loc, legătura
cu aceste ministere şi vicepreşedintele respective trebuie asigurată. La alcătuirea unui astfel de plan
sigur, se pune chestiunea şi ce aparat trebuie să aibă ministerele. Să nu-şi închipuie că o să aibă
volumul aparatului de azi, probabil că va avea un volum restrâns. Iar instituţiile care vor pune în
practică la rândul lor pe diferite scări locurile de comandă respective vor lua şi ele măsuri pe baza
planurilor de apărare locală antiaeriană, vor construi şi ele după anumite sisteme standard. Sigur va
cere aceasta un volum de lucrări foarte mari, trebuie găsite şi locurile cele mai potrivite care să
ceară un volum de materiale cât mai mic. Eu nu sunt specialist, însă se pot găsi specialişti, avem şi
consilierii care trebuie să-i consultăm ce priveşte sistemul, problemele de dispersare. Însă lucrul
acesta este secret şi nu poate fi dat pe mâna subalternilor, ci drept tovarăşilor pe care am intenţia
să-i propun.
La fel se propune problema pentru C.C. Este problema dacă o să fie acelaşi adăpost
pentru C.C. şi Consiliul de Miniştri sau două. Trebuie să mergem pe principiul economisirii, pentru
469
că mulţi vicepreşedinţi sunt şi membri ai conducerii partidului. Deci trebuie gândit la un sistem cel
mai economicos. La fel se pune problema şi jos la regiuni. Trebuie să aibă asigurat, să aibă
certitudinea şi încrederea şi atunci ei vor putea munci, că s-au luat măsuri de prevedere, de văzut şi
aici tipuri de construcţii, să fie şi acolo cât mai economicos. De văzut dacă să fie separat pentru
comitete regionale şi sfaturi populare. De fapt acolo tot conducerea partidului, unii membrii de
partid au însărcinat pe linia sfatului şi atunci probabil va fi concentrat şi mai mult în mâinile
partidului activitatea pe linia de stat. Sigur cu cât mergem mai jos cu atât posibilităţile de asigurare
a activităţii organelor de partid şi de stat sunt cu atât mai mari, pentru că sunt aproape de bază şi lor
nu le trebuie atâta ciment etc., ei pot să facă şi mai modest, sunt locuri ferite, sun un deal, un munte
şi trebuiesc făcute numai anumite instalaţii.
Deci treptat în decurs de 2, maximum de 3 ani, toate lucrările acestea trebuiesc făcute.
Trebuiesc eşalonate pe un grafic în ordinea importanţei lor. Sigur că trebuie să începem cu
Consiliul de Miniştri, conducerea partidului şi statului şi în ordinea importanţei lor celelalte, ţinând
seama de volumul de materiale, de posibilităţile financiare. Sunt investiţii nerentabile, dar unele
lucrări, cum ar fi lucrările telecomunicaţiilor în caz de război, ele pot fi prevăzute, ca după
terminarea războiului pe postamentul unde ai toată aparatura aceasta, să constituie fundamentul
unei clădiri de telecomunicaţii la ieşirea pe suprafaţă rămânând sistemul general de telecomunicaţii
stabilit cel mai judicios sistem.
Ceva s-a făcut, lucrări în legătură cu asigurarea telecomunicaţiilor la Ministerul Poştelor
şi Telecomunicaţiilor, tov. Chivu cunoaşte ceva, mai sunt şi la Statul Major şi Ministerul Forţelor
Armate şi Ministerul de Interne, bucăţele, dar o mână ca un pumn şi o voinţă în această privinţă,
unitară şi cu posibilitate de control, măsuri de organizare de realizarea acestor lucrări, nu au fost
încă stabilitate de noi. Avem Direcţia Specială cu aparatul ei, dar asemenea lucrări de mare
anvergură şi asemenea tempo necesită crearea de organ special de construcţii pentru asemenea
lucrări, mecanizarea lor, chiar industrializarea lor, ca să ne coste cât mai puţin şi să le facem cât mai
bine şi cât mai repede.
Pentru toate acestea, pentru întocmirea şi pregătirea documentaţiei, a proiectelor şi
supunerea lor Biroului Politic spre aprobare şi apoi realizarea lor practică în ordinea hotărîtă de
Biroul Politic, tot aceşti tovarăşi să fie însărcinaţi să urmărească lucrările, propun pentru aceasta un
colectiv activ, nu de discuţii, de parlamentări, ci de muncă, concret folosind aparatul nostru fără să
ştie aparatul respectiv pentru ce şi cum, folosind cele mai bune elemente pentru realizarea anumitor
materiale, folosit aparatul Direcţiei Speciale, eventual întărit aceasta, unde să se concentreze toate
aceste materiale şi păstrate. Aş propune: tov. Chivu Stoica care să răspundă în faţa Biroului Politic,
ajutat de tov. Bodnăraş, de tov. Coliu, care este un membru supleant al Biroului Politic, ajutat de
tov. Drăghici, ministrul Securităţii şi membri al C.C., care trebuie să se familiarizeze cu asemenea
lucrări. Întrucât A.L.A. se găseşte la Ministerul de Interne, dacă se va considera necesar n-avem
decât să-l atragem. Deci tov. Chivu, Bodnăraş şi Coliu ca membri ai Biroului Politic ei să răspundă
de pregătirea tuturor lucrărilor, să-şi stabilească un plan de lucru, ce lucrări trebuie şi în ce ordine
de executare pentru a prezenta Biroului Politic spre aprobare şi pe măsură ce aceasta elaborează un
grup de măsuri, le prezintă Biroului Politic. Şi de făcut un studiu economic-financiar a lucrărilor.
De aceea, neapărat de la Ministerul Forţelor Armate să fie un adjunct, de la Securitate, de la
Ministerul Construcţiilor, însăşi ministrul, de la Ministerul Telecomunicaţiilor însăşi ministrul,
Energia Electrică însăşi ministrul, de la Aprovizionare însăşi preşedintele, de la Comisia de Stat a
Planificării unul dintre cei mai buni şi capabili vicepreşedinţi, un economist, de la Ministerul de
Finanţe unul dintre cei mai buni adjuncţi, pregătit, economist. Unde sunt desemnaţi elemente nu
titularul instituţiei nu înseamnă că titularul este eliberat de răspundere. De fapt el va răspunde,
470
titularul va trebui să se preocupe special şi să ţină sub control pe cel care-l trimite acolo. Aici are un
rol Comisia de Stat a Planificării şi Comitetul de Stat pentru Aprovizionarea şi Ministrul
Finanţelor, că sunt probleme economice. Tot aşa se va putea acest colectiv lărgit. Va fi colectivul
de lucru, un grup de economişti care face analiza economică-financiară în mod ştiinţific. Sigur n-o
să stăm să drămuim fiecare dram, în primul rând trebuie stabilită schema generală. Atât pentru
primul punct, cât şi pentru punctul al doilea să se stabilească sarcinile etc.
Iată acestea sunt propunerile în legătură cu punctul 1 din ordinea de zi, două grupe de
probleme legate de situaţia de război. Am găsit această formă ca să dea mai multă garanţie şi să
câştigăm timpul pierdut, să vedem ce se poate face.
Supun Biroului Politic cele arătate spre aprobare. Cred că este necesară o scurtă hotărire
prin care să se aprobe aceasta şi să se sublinieze urgenţa şi unde se spune că se însărcinează tov.
Chivu, Bodnăraş etc. tovarăşii care sunt, un colectiv din oameni de răspundere din instituţii ca să
realizeze practic toate lucrările acestea. Supun Biroului Politic să pregătească şi să urmărească
realizarea lor practică.
Ce părere aveţi?
Tov. M. Constantinescu: Nici n-avem ce discuta aici, este foarte necesar.
Tov. Chişinevschi: Este foarte just, fiecare să dea tot sprijinul care se cere ca să poată
face faţă în timpul cel mai scurt.
Tov. Borilă: Propun să se fixeze un ternien aproximativ.
Tov. M. Constantinescu: Comisia să propună programul ei calendar.
Tov. Bodnăraş: Am şi trecut la măsuri pregătitoare, în câteva zile vom avea propuneri
concrete şi ca termen şi plan de lucru.
Tov. Chivu: Până la 15 noiembrie prezentăm planul cu măsuri, programul calendar.
Tov. Bodnăraş: Şi sarcini concret pentru fiecare.
Tov. M. Constantinescu: Planul însăşi cere mai mult timp.
Tov. Gheorghiu-Dej: Deci se poate considera ca aprobat de Biroul Politic? (Toţi
Aş mai avea de arătat un lucru, că tov. Chivu şi Bodnăraş se pot adresa în procesul
muncii unor membri ai Biroului Politic, pentru a se consulta asupra unor probleme care au
contingenţă cu unele sectoare în subordinea membrului respectiv al Biroului Politic şi el să
socotească aceasta ca o obligaţie, chiar poate să fie invitat la o şedinţă unde se dezbat unele lucruri
chiar dacă nu este înscris în hotărire că el face parte din acest colectiv, ca să nu se adreseze tovarăşii
chiar aşa peste capul lor celorlalţi vicepreşedinţi sau miniştri adjuncţi. Dacă este chestie de partid
are un cuvânt greu de spus tov. Moghioroş. El îşi vede de sarcinile pe care Ie are dânsul, dar de câte
ori veţi apela la dânsul sau la ceilalţi tovarăşi să daţi o mână de ajutor. Eu personal voi face pentru
chestiunea aceasta timp şi voi da tot ajutorul. De acord? (Da)
Atunci se va întocmi un proiect de hotărîre şi un proces verbal.
Tov. Apostol: Aş avea o problemă de ridicat care are contingenţă cu hotărirea luată
acum.
Dacă vă aduceţi aminte în iunie sau iulie a fost o şedinţă a Biroului Politic unde s-a
hotăât înfiinţarea Consiliului Superior Militar. Atunci tov. Bodnăraş a primit sarcina să elaboreze
un proiect de hotărire a C.C. şi a Consiliului de Miniştri care să prevadă înfiinţarea acestui Consiliu
şi să elaboreze statutul de reglementare şi modul de funcţionare a Consiliului Superior Militar. Tov.
Bodnăraş a elaborat acest material şi am avut ocazie să-l citesc. Ce priveşte statutul se vede
importanţa extraordinară a constituirii acestui Consiliu Superior Militar, îţi dau seama citind acest
statut cât de necesar a fost hotărîrea luată de Biroul Politic şi cât de just a fost ca în acest Consiliu
471
să fie tov. Gheorghiu-Dej, Bodnăraş, Chişinevschi şi ceilalţi tovarăşi. Un lucru însă nu-mi este clar
şi se pare că n-a rămas clar nici în şedinţa Biroului Politic de atunci. În statut se prevede că
preşedintele acestui Consiliu trebuie să fie Ministrul Forţelor Armate. Eu am convingerea că tov.
Bodnăraş poate să îndeplinească cu cinste această răspundere, dar mă gândesc având în vedere cele
spuse de tov. Gheorghiu, cele ce am discutat, că condiţiile situaţiei politice actuale se agravează,
cred că ar fi cuminte ca în fruntea acestui Consiliu Superior Militar să fie tov. Gheorghiu, nu pot să
înţeleg ca tov. Gheorghiu să fie membru al acestui Consiliu. Cred că este momentul politic ca
Biroul Politic să ia o hotărîre în acest sens.
De asemeni, mă gândesc că ar fi necesar ca în statut să se prevadă şi funcţia de
vicepreşedinte şi această funcţie să fie îndeplinită de tov. Bodnăraş. de altfel noi putem să asigurăm
şi un locţiitor tova;:ăşului Gheorghiu atunci când dânsul din anumite cauze nu poate fi prezent la
şedinţă să poată fi înlocuit la Consiliul Superior Militar.
De asemeni, să prevăd că hotărîrile pe care le ia Consiliul Superior Militar sunt
obligatorii pentru ministrul Forţelor Armate şi pe ordinul ministrului se aplică în practică aceste
hotărîri, ele nu trebuie neapărat puse în faţa Consiliului de Miniştri.
Deci propun ca Biroul Politic să hotărască dacă propunerea care o fac este justă ca tov.
Gheorghiu să fie preşedinte al Consiliului Superior Militar şi în statut să se prevadă funcţia de
vicepreşedinte şi această funcţie s-o aibă tov. Bodnăraş.
Tov. Bodnăraş: Eu sunt de acord cu propunerea tov. Apostol. Consiliul acesta Militar are
statutul identic cu statutul sovietic, el este un organ al Forţelor Armate şi nu al Statului, de aceea are
aceste sarcini. El funcţionează pe lângă minister. În U.R.S.S., azi în timp de pace, există acest
Consiliu, al cărui preşedinte este tov. Vasilievschi. Tovarăşul Stalin este membru în Consiliu.
Consiliul nu este Comitetul de Apărare a Statului, este Consiliul Militar al Armatei, aşa e conceput şi
acesta e structura lui. Dacă noi hotărîm ca acest consiliu să aibă un alt caracter, Biroul Politic poate să
facă acest lucru, să nu-i dăm numai caracter de consiliu al Armatei şi în cazul nostru poate ar fi acest
caz şi să-i dăm caracter de Comitet Superior de Apărare a Statului. Deci un organ mai larg, în atribuţia
căruia intră toate hotărîrile care privesc organizarea apărării. Spre exemplu la Consiliul Militar aceste
probleme n-au ce căuta pentru că, acolo se discută problemele forţelor armate, planuri operative,
regulamente. Însă nu ne obligă nimic să nu fie un organ cu atribuţii mai largi.
Tov. Chivu Stoica: Eu nu-mi închipui cum s-ar putea să existe acest Consiliu Militar
fără participarea tov. Gheorghiu. În al doilea rând faza în care trecem acum, toate problemele care
se pun în vederea apărării, pregătirea Armatei şi pregătirea aparatului de stat, pregătirea poporului,
desigur acest Consiliu are sarcini mai distincte - şi eu am citit statutul - de altfel natura legilor ne
pun în situaţia aceasta să ne pregătim şi consider justă părerea tov. Apostol şi consider să vedem
din nou statutul dacă se ocupă numai de probleme pur de tehnică ale Armatei, de pregătire şi
instruire a Armatei, nu se pot despărţi problemele tehnice ale Armatei şi eu consider justă
propunerea tov. Apostol şi o susţin.
Tov. Chişinevschi: Eu cred că sunt juste propunerile făcute de tov. Apostol. Este o
problemă asupra căreia a reflectat şi cred că are dreptate, cu atât mai mult dacă este vorba să
folosim experienţa sovietică, nu întotdeauna a fost aşa, a fost şi tovarăşul Stalin preşedinte al
acestui Consiliu. Nu noi suntem chemaţi să vedem de ce azi este altfel, s-au schimbat condiţiile.
Dar în ce priveşte situaţia de la noi cred că argumentele tov. Apostol sunt suficient de
convingătoare şi chiar şi faptul că secretarul general al partidului şi preşedintele Consiliului de
Miniştri va prezida acest Consiliu Superior Militar este foarte important. Chiar pentru Ministrul
Forţelor Armate este un sprijin extraordinar.
472
De aceea, eu susţin propunerea şi aş propune - am citit şi eu statutul foarte atent şi
consider că este bun - să nu punem Consiliul Militar „pe lângă Ministerul Forţelor Armate",
consider că nu e necesar, interesele Forţelor Annate nu cer neapărat aceasta.
Tov. Bodnăraş: Nu cer.
Tov. Chişinevschi: Nu este un colegiu neapărat al Annatei, are altă structură Consiliul
Militar. Să fie deci Consiliul Militar Superior, nu precizăm că este Ministerul Forţelor Armatei, cu
sarcinile care sunt fixate în statut. Preşedinte să fie tov. Gheorghiu-Dej şi sunt de acord să fie
introdus în text - condiţiile ţării noastre admit o astfel de denumire - că vicepreşedinte este tov.
Bodnăraş. Hotărîrea nu apare ca hotărîre a Consiliului de Miniştri, ci ca a ..... : şi ce influenţă bună
va avea acest lucru asupra Armatei! Eu susţin deci propunerea.
Tov. Moghioroş: Eu susţin punctul de vedere ridicat de tov. Apostol. Şi mie mi s-a părut
că ceva nu este în ordine. În condiţiile perioadei prin care noi trecem adoptarea propunerii făcută de
tov. Apostol este singură justă şi eu cred că aceasta va da tărie şi mai mare a politicii partidului şi a
statului de a apăra ţara. Susţin propunerea făcută de tov. Apostol, completat de tov. Chişinevschi în
ceea ce priveşte formularea.
Tov. Bodnăraş: Şi eu sunt de acord. Deci nu modificăm statutul.
Tov. Chişinevschi: Numai că nu spunem „pe lângă Ministerul Forţelor Armate".
Tov. M. Constantinescu: La mine de asemenea, chestiunea nu mi-a rămas lămurită şi
nici până azi nu eram de acord cu propunerea care se făcuse atunci şi cred că propunerea tov.
Apostol este foarte justă şi necesară, mai ales în perioada în care suntem acum. Cred că rolul
acestui Consiliu să nu fie limitat numai la cea de a fi Ia dispoziţia ministerului, pentru că în acest
caz nu ar fi potrivită însăşi preşedinţia tovarăşului Gheorghiu. Rolul acestui Consiliu să fie mai
larg, fără a fi un comitet de apărare, pentru că condiţiile internaţionale nu impun adoptarea acestei
forme. Însă el să aibă atribuţii şi în această privinţă ar trebui revizuit statutul. Eu personal nu I-am
citit, dar ţinând seama de ce spun tov. Bodnăraş şi Apostol cred că trebuie reexaminat în
formulările sale ru.upra acestui punct ce priveşte caracterul Consiliului.
Consider şi ca funcţie şi compoziţia Consiliului este necesar să fie tov. Gheorghiu
preşedintele acestui Consiliu şi susţin propunerea tov. Apostol şi cred că este foarte just ca tov.
Gheorghiu să aibă un locţiitor şi acest locţiitor cel mai indicat este să fie tov. Bodnăraş. Forma
aceasta este foarte potrivită pentru perioada noastră.
Tov. Bodnăraş: În iulie când s-a pus chestiunea acestui Consiliu Militar mi s-a spus că
în Uniunea Sovietică este exact aşa, poate şi acum este aşa. Nu ştiu dacă ne-am gândit bine sau nu,
dar de atunci până acum evenimentele internaţionale s-au schimbat foarte mult. Nu este aceiaşi
situaţie cum a fost acum câteva luni, se pun şi noi sarcini şi de aceea cred că e bună propunerea
aceasta pe de o parte, pe de alta rolul acestui Consiliu nu trebuie mărginit numai la rolul unui
consiliu pentru probleme pur militare, trebuie date şi alte sarcini de apărare, care poate imediat
acum nu intră, totuşi să nu ne adunăm după un anumit timp şi să mai dăm sarcini sau să mai facem
un comitet numai cu probleme militare, ca un colegiu la un minister. Trebuie să aibă sarcini mult
mai mari decât sarcinile unui colegiu.
Eu sunt e acord cu propunerea tov. Apostol, însă să fie lărgite sarcinile.
Tov. Pârvulescu: Eu cred că este justificată părerea tov. Apostol şi sunt de acord, că într-
adevăr problemele militare se împletesc azi cu problemele pe linia pregătirii apărării. Şi sunt de
acord de asemenea ca în statut să fie pus şi aceste sarcini mai largi care au intrat în preocuparea
noastră, chiar de ceea ce ne-am ocupat azi.
Lipsă în text.
473
Tov. Gheorghiu-Dej: Eu sunt de acord cu propunerea tov. Apostol, a fost destul de
complet argumentată.
În U.R.S.S. Consiliul Militar are însărcinări limitate pe baza unei experienţe îndelungate.
S-a ajuns la o formă precisă de organizare a Consiliului Superior Militar, cu atribuţiuni clare, are un
anumit cadru în care se mişcă, pe baza unui statut. Şi funcţionează aşa cum spune tov. Bodnăraş şi
consilierii noştri. Ei de fapt au pregătit - este bine de amintit acest lucru - ei ne-au sfătuit să
întocmim un asemenea statut, luând modelul sovietic.
Şi eu am avut oarecare temeri că se merge prea la o copiere strictă a stării de fapt, însă
mi-am spus, n-am avut până acum Consiliu Militar, au mers lucrurile puţin greoi, am avut
deficienţe, greutăţi, Consiliul a împins foarte serios înainte, a întărit, şi în orice caz linia partidului
în toate problemele construcţiei Armatei, instrucţiei, pregătirii politice, se vede. Sunt câţiva membri
ai Biroului Politic în Consiliu, însăşi ministrul Forţelor Armate este membru al Biroului Politic,
chiar dacă nu eram propus pentru preşedinte acestui Consiliu Militar, totuşi avem posibilitatea în
acest organ să-mi spun părerea, conducerea partidului nostru a ieşit întărită după eliminarea acelui
cui ruginit şi rana începe să se vindece treptat. Şi tov. Bodnăraş lucrează mai colegial, mai colectiv,
se consultă. Trebuie să mărturisesc că, am avut posibilitatea să ascult unele păreri de-a dreptul
plăcute la adresa tov. Bodnăraş. Nu există nici un motiv de ordin subiectiv care să determine
schimbarea, propunerea în legătură cu preşedintele Consiliului, ci unul cu totul obiectiv. Închipuiţi-vă
ce situaţie se pune ţinând seamă de stadiul nostru de dezvoltare, de nivelul politic al oamenilor,
fiecare ar întreba: dar de ce e aşa? Şi poate să fie fel de fel de întrebări, însăşi tov. Bodnăraş nu s-ar
simţi bine. Dar cunoscându-se că preşedinte este cel propus astă seară de către Biroul Politic, este
natural că autorizarea acestui Consiliu va creşte, însăşi Biroul Politic desemnează în această
legătură ca preşedinte pe Dej. Eu nu pot să mă măsor cu cunoştinţele de specialitate cu ale tov.
Bodnăraş şi sigur că toate problemele practice şi pregătirea şedinţelor şi toate lucrările rămân pe
spatele lui, dar fiind vicepreşedinte, locţiitor în acest Consiliu Militar al preşedintelui, presupune o
colaborare, o conlucrare, pregătire de către locţiitor care este şi ministru al Forţelor Armate, a
tuturor problemelor care se pun la ordinea de zi, pe scurt, deci posibilitate largă pentru pregătirea
lucrărilor cunoscute şi confirmate de către Biroul Politic, cu membrii Biroului Politic care iau parte
în acest Consiliu, vă închipuiţi ce autoritate, putere vor avea hotărîrile pentru însăşi tov. Bodnăraş,
nu mai vorbesc de ceilalţi membri ai Biroului Politic. Apoi metoda de lucru acolo va avea o
înrăutăţire directă în toate compartimentele de activitate ale Armate_i. Mai este încă un aspect aici,
ce priveşte autoritatea în faţa Armatei, în faţa ţării, prin importanţa care se dă.
Sigur că duşmanii, elementele din acestea care mai sunt în partid datorită faptului că nu
i-am prins încă, pot încerca să interpreteze că de ce se face, că se apropie războiul, nu întâmplător e
preşedinte Dej.
Tov. Chişinevschi: Nu publicăm.
Tov. Bodnăraş: Este un organ strict intern.
Tov. Gheorghiu-Dej: Se va afla, să nu ne facem iluzii. Alţii vor spune de ce n-au pus pe
Bodnăraş, e ceva aici. Noi avem posibilitatea să-i lămurim.
În ce priveşte lărgirea atribuţiilor eu n-aş fi de părere să le lărgim, să lăsăm, să căpătăm
ceva experienţă, nu este pentru noi o dogmă, formele organizatorice se schimbă în funcţie de
sarcini. În afară de aceasta mi se pare că n-ar fi potrivit întrucât ar intra în sfera de atribuţii ale unui
comitet militar de apărare şi înseamnă a-i minimaliza însăşi rolul şi sarcinile unui comitet naţional
de apărare, sferă care este mult mai largă decât aceasta. De aceea, consider să rămânem la
atribuţiile arătate în text şi când va fi nevoie vom înfiinţa şi un comitet militar de apărare după
474
modelul sovietic. Nu întâmplător a fost şi consiliu şi comitet militar şi pe unul şi pe altul, tot
tovarăşul
Stalin le-a condus.
Tov. Bodnăraş: Comitetul de apărare numai în timpul războiului a fost, după război l-au
desfiinţat.
Tov. Gheorghiu-Dej: Pe urmă nu este problemă de annată, chiar cu acest consiliu, care
să nu fie văzută de Biroul Politic. Asta nu scuteşte Biroul Politic de obligaţia de a se ocupa efectiv
de construcţia forţelor annate, de problemele la ordinea de zi, linia Biroului Politic o dă, iar noi cei
trimişi acolo în Consiliu nu facem altceva decât să aplicăm în practică hotărîrea Biroului Politic.
Am de pus o întrebare, deşi nu este la ordinea de zi, şi anume: cine va fi comandantul
suprem în timp de război?
Tov. Moghioroş: Asta este clar.
(Toţi tovarăşii sunt de părere că tov. Gheorghiu-Dej)
Tov. Gheorghiu-Dej: Deci dacă lucrurile sunt clare din acest punct de vedere, însăşi
poziţia câtorva membri din Biroul Politic şi propunerile făcute în seara aceasta întrezăreşte calea că,
la un moment oportun pentru concentrarea forţelor statului, atunci când este necesar să facem şi
acest comitet, să se obişnuiască lumea cu aceasta, să nu fie surprinsă atunci. Deci, unele măsuri
pregătitoare, se pot crea condi~, astfel încât să nu fie o surpriză acest moment, acest act. Mie mi se
pare că problema aceasta numai aşa poate să fie privită, fără să reducă răspunderea lui Bodnăraş ca
ministru al Forţelor Annate, pentru că la urma urmei comandantul suprem este Biroul Politic al
partidului când va fi comitetul militar pe lângă Consiliul de Miniştri, va fi cel care va fi desemnat în
această funcţie de comandant suprem al Forţelor Annate. Deci şi din acest motiv cred că
propunerea este bună.
Deci de acord cu propunerea? (Toţi tovarăşii sunt de acord).
Tov. Bodnăraş: Atunci putem să-i dăm fonnularea de document de stat.
Tov. Gheorghiu-Dej: Fără să spunem „pe lângă Consiliul de Miniştri". Aş sfătui totuşi
să vorbeşti cu tovarăşii de acolo, arăţi ce consideră Biroul Politic, că în afară de funcţia de
preşedinte să mai apară şi funcţia de locţiitor al preşedintelui Consiliului Superior Militar. De stat
de vorbă şi cu tov. Reaposov.
Tov. Bodnăraş: Cred să fie decret.
Tov. Chişinevschi: Statutul este aprobat de Consiliul de Miniştri.
Tov. Gheorghiu-Dej: Sfătuiţi-vă.
*
* *
S-a întocmit un material de către Comisia Controlului de Partid pe lângă C.C. privind pe
Năvodaru, Zaharia, Efraim şi Gogu Rădulescu şi cere să ne pronunţăm asupra concluziilor puse de
către tov. Pârvulescu. Probabil aţi citit fiecare acest material.
Tov. Pârvulescu: Trebuie să mă scuzaţi că v-am infonnat că au primit toţi membrii
Biroului Politic, de fapt au primit numai secretarii.
Tov. Gheorghiu-Dej: Materialul este bine întocmit deşi are în dnumită măsură o parte
propagandistică şi agitatorică, care ar fi putut lipsi, pentru că scade din valoarea însăşi a
documentului, ci arătate pur şi simplu faptele şi ce au recunoscut dânşii, o scurtă analiză şi
propuneri concrete.
Mai are încă un aspect. Vorbind de unii şi alţii lasă impresia că documentul a fost
întocmit împotriva acestora, pentru că au avut ceva cu tov. Miron Constantinescu. Apare în mai
multe locuri, şi la Gogu Rădulescu şi la Năvodaru etc. Cred că aici nu este vorba de un act
subiectiv îndreptat împotriva unui om, împotriva tov. Miron Constantinescu. Prima dată au fost
475
prinşi cu anonima trimisă, după aceea s-a dat dispoziţie să aflăm şi pe linie de stat şi de partid cam
cine ar putea fi autorii acelei anonime.
Tov. M. Constantinescu: Şi ai indicat să se caute în direcţia Iacob.
Tov. Gheorghiu-Dej: Şi am dat şi o caracterizare, revolta micii burghezii la adresa
Comitetului de Stat al Planificării, însă firul venea din altă parte, era acea presiune exercitată de
elementele duşmănoase de la Ministerul de Finanţe care se temeau de posibilitatea Comitetului de
Stat al Planificării de a le da peste c~ şi a le amesteca c~le cum le măsluiau aceia. În al doilea
rând, mai doreau să mai aibă un plus de posibilităţi pentru a-şi putea informa stăpânii lor
imperialişti. Sigur că C.S.P. a fost astfel ţinta unor atacuri. Evident aceste atacuri nu l-au scutit nici
pe Miron Constantinescu, ele ţinteau însă mult mai departe, pentru că Miron Constantinescu nu era
singur, nu era persoană particulară, el era un membru al conducerii partidului şi primea directive
din partea conducerii partidului şi căuta să aplice aceste directive ale partidului. Uneori reuşea să le
imprime, reuşea să răzbească, să lupte cu mai mult succes împotriva acestor tendinţe, să le supună,
alteori mai slab datorită forţelor care se opuneau. Cine nu cunoştea atitudinea lui Luca împotriva
C.S.P. şi poftele lui de a fi şeful economiei naţionale peste tot. El ştia că această Comisie este
condusă de către conducerea partidului, de Biroul Politic şi le stătea în cale.
Deci pe de o parte nu este în conformitate această formulare cu realitatea, nu este în
regulă nici cu faptul istoric şi politic, nu este după părerea mea just de a se face astfel de formulări.
În fond ei luptau împotriva liniei juste a partidului. Aspectul acesta de subminarea autorităţii unuia,
intrigile acestea, au un caracter de derivate, una din formele de manifestare.
Deci aceasta trebuie subliniat că slăbeşte altfel însăşi valoarea documentului, pune pe
plan personal nişte probleme politice şi de stat. Noi la timpul său, am luat anumite măsuri, am
însărcinat pe tov. Miron Constantinescu să cerceteze acolo, se cunosc lucrurile.
Încolo materialul este bogat, trebuie scoase afară acele părţi care agită şi fac propagandă,
asta este un proiect de hotărlre şi cred că este bine să refacă în spiritul observaţiilor cu propunerile
respective.
Aş mai atrage atenţia, că i se pun în sarcina lui Gogu Rădulescu unele lucruri de pe
timpul când era secretar general, când nu era naţionalizată industria, când erau capitalişti, când
capitaliştii aveau firme de export, când statul încerca să împiedic evaziunile peste graniţă de valute
etc., cu foarte mici rezultate, când toată treaba o făceau capitaliştii. Desigur că sunt interesante
relaţiile acestea ale lui Gogu Rădulescu cu diverşi reprezentanţi ai finnelor comerciale despre care
nimeni dintre comunişti n-ar putea vorbi ca despre negustori cinstiţi, dar acestea erau condiţiile,
starea de lucruri. Ei îşi desfăşurau activitatea în conformitate cu stările de lucruri de atunci. Ce a
făcut după naţionalizare, după ce a intervenit monopolul de stat, cum au acţionat aceste elemente,
aceasta este mult mai interesant şi are mai multă greutate. Faptul că el a menţinut în Comerţul
Exterior unele elemente de specialitate nu era rău, ci că i-a lăsat să-şi facă de cap, unii probabil îi
erau prieteni, Abramovici care a plecat în străinătate. Dacă am vedea câţi au în Ungaria, Polonia,
Cehoslovacia, cel mai bine ne prezentăm noi, însă dacă ne uităm la balanţa activităţii comerciale cu
diverse state, la activitatea propriu zis comercială, o să vedem că a fost slabă şi azi tot aşa slabă este
pentru că a fugit şi unul şi altul. Era un anumit risc, era cât pe ce să-l decorăm pe acest Abramovici,
el într-adevăr a adus unele servicii bune statului. A adus peste 40 milioane franci elveţieni statului,
din comenzi făcute de capitalişti înainte de naţionalizare, înainte de război chiar, uitate de lume.
După naţionalizare i-am strâns bine cu uşa şi a început ofensiva, acest Abramovici a fost folosit şi
cât a fost folosit bine a adus şi el folos, dar i-a folosit şi lui treaba aceasta. Deci trebuie văzute şi
condiţiile, împrejurările, ca să-i nu-i atârnăm lucruri de acestea, că este o construcţie slabă în cazul
acesta. El poate să spună că a lucrat cu acesta, conducerea partidului a ştiut. Nu veneau la C.C. tot
476
felul de escroci în probleme financiare şi cât ne-a costat, am bâjbâit mult timp şi noi. Nu asta
trebuie pus, ci este antipartinice, legături cu elemente de spionaj, acte antistatice după preluarea
puterii. Până acolo tot ce s-a petrecut, s-a petrecut pe baza unui plan, unei concepţii politice, unui
program de acţiuni.
Sau că a lucrat cu Geanuri, capitalist cu legături, din Turcia, noi l-am folosit în Turcia
fiind. Altceva e dacă după preluarea puterii în timp ce era monopol de stat au avut combinaţii şi
descoperim lucrurile acestea, aceasta este interesant, sigur explică relaţii nepermise că nu este
permis în asemenea împrejurări discutând cu un element capitalist să crezi neapărat în sinceritatea
celuilalt. Noi am colaborat cu burghezia în perioada aceea şi ar putea să ne acuze şi pe noi de
colaborare în guvern.
Deci trebuie plasaţi oamenii în împrejurări concrete, în condiţiunile date. Dacă a
desfăşurat activitatea de spionaj informativă în folosul unui stat imperialist înainte de preluarea
puterii, atunci este un duşman. Ne se poate face hotar, spion este spion şi trebuie tratat ca atare.
Este suspect faptul că a fost prieten cu Zilber, cu Iacob, roiesc în jurul lui. Materialul e bogat.
Aceste observaţii am avut de făcut. Cred că materialul e bun, ar fi bine să i se aducă
corecturile, pentru că sunt documente de partid care vor fi aprobate de Biroul Politic, va fi făcută o
hotărîre scurtă în legătură cu aprobarea lor.
Eu sunt de acord cu concluziile puse de Comisia Controlului de Partid al C.C., de
excludere a acestora şi de cercetarea lor pe linia organelor de stat. Este în interesul nostru să ştim,
să cunoaştem . Acolo va da de astfel de condiţii, că până la urmă reiese că nu i se poate atribui
muncă de spionaj sau astfel de lucruri, ca să fie condamnaţi când se vor termina cercetările şi se va
constata să rămână exclus din partid însă n-avem dovezi şi drept este să redai omul, însă să nu iasă
aşa cum a ieşit Levente.
Aici se arată o serie de elemente la planificare. Este posibil ca să fie adus asemenea
elemente el acolo, pe timpul cât am fost eu, am avut şi eu lipsuri de vigilenţe şi Miron şi azi se
poate spune de anumite elemente pe care le folosim, deci trebuie văzut foarte atent şi să fie cât se
poate de clar. Unde este îndoială mai bine renunţi urmând să se stabilească când vor fi în
continuare cercetaţi de organele de stat.
Astea sunt propunerile. De acord cu aceste observaţii?
(Toţi tovarăşii sunt de acord) (Pleacă tov. Bodnăraş)
Tov. M. Constantinescu: Am două mici propuneri. Este o formulare aici, că numirea
tov. Miron Constantinescu a fost urmată de luări de măsuri energice. Luarea acestor măsuri s-a
făcut după ce tov. Gheorghiu mi-a atras mie atenţia asupra manifestărilor aceste duşmănoase şi
după ce am primit indicaţii din partea tov. Gheorghiu. Aşa că, această chestiune a fost văzută de
tov. Gheorghiu şi am lucrat conform indicaţiilor tov. Gheorghiu.
Tov. Gheorghiu-Dej: Nici nu este nevoie de această chestiune. Să se vorbească de
conducerea partidului, de linia partidului, de încercările de a o submina, de a lovi. Dacă este vorba
de vorbit, să se vorbească de acea acţiune de compromitere a membrilor conducerii şi a conducerii
partidului, pălăvrăgeli şi interpretări nepermise de clica aceea.
Tov. M. Constantinescu: Al doilea în ceea ce priveşte unele din lucruri privitor la Ilie
Zaharia de la Galaţi, cred că mai trebuie verificate. Se spune aici că a muncit pe linia agitaţiei şi
propagandei lucrând la ,,Drumul Roşu". După câte îmi amintesc el a fost trimis la Galaţi, dar nu a
scos ,,Drumul Roşu". Să fie verificat, pentru exactitate.
Altfel complet de acord.
*
* *
Tov. Gheorghiu-Dej: Este o scrisoare către tovarăşul Stalin care o supun aprobării
Biroului Politic (citeşte). De acord cu textul acesta? (Da).
477
Să facem observaţiile cele mai importante, nu pe text, la discursul tov. Miron, întrucât
timpule scurt şi tov. Miron trebuie să lucreze. Sunteţi de acord cu propunerea aceasta? (Da)
Tov. M. Constantinescu: Tocmai pentru că timpul este întârziat şi trebuie să mai
îmbunătăţim materialul, tov. Chişinevschi să mă ajute în această privinţă sau tov. Apostol.
Tov. Chişinevschi: Ai putea lucra şi cu tov. Răutu şi cu tov. Sorin.
Tov. Gheorghiu-Dej: Cu Sorin.
Vreau să spun câteva cuvinte în legătură cu acest text. Textul este bun, este documentat,
are o parte politică care poate şi trebuie să fie îmbunătăţită. Însă urmărind textul până la capăt lasă
această impresie puternică parcă ar fi un raport asupra planului nostru pe 1953, care abundă de
cifre bazate pe cifrele de plan. Sunt lucruri importante însă nu aceasta trebuie să fie rostul unei
expuneri în şedinţă festivă de 7 noiembrie. Trebuie o expunere politică. Nu înseamnă de aici că nu
va trebui să ne referim la câteva date mari însă acestea să constituie punct de sprijin pentru
interpretarea politică, pentru aprecierea politică. Să fie o expunere politică. Vorbeşte un membru al
Biroului Politic, vorbeşte conducerea politică. Poate să se obiecteze de multe cadre ale noastre că
sunt foarte interesante lucruri în ce priveşte planul, poate să fie interesant pentru aparatul de stat. În
afară de aceasta încă nu s-a pronunţat conducerea partidului faţă de proiectul planului pe 1953, deci
nu este permis să ne referim încă la cifre, ci să ne referim la cifre de control dacă dăm o cifră mare
despre venitul naţional, o comparaţie, creşterea industriei, fără a merge la amănunte pe ramuri.
Încă un aspect asupra căruia vreau să atrag atenţia că partea de critică este trasă de păr,
este prea dezvoltată şi presa cu amănunte. Nu vreau să spun că nu este just, însă nu pentru cadrul
festiv al sărbătoririi de 6 noiembrie, ci pentru cadrul unei şedinţe de Birou Politic şi unei hotăriri
dacă e nevoie. Însă aşa cum este aici nu este just din punct de vedere tactic, ţinând seama de
împrejurările în care suntem noi. Expunerea conducerii partidului tăcută în faţa activului de partid
după ce ne-am întors de la Moscova, are o parte unde se referă la greutăţi şi lipsuri, dar se opreşte,
face un tablou scurt, sclipeşte odată, mobilizator, în sensul că arătând toată încredere în capacitatea
partidului, a clasei muncitoare, în forţele poporului, de înlăturare a acestor greutăţi, îndeamnă însă.
În acest cadru se poate vorbi despre greutăţi. În acest mod să facem această critică, altfel riscăm
foarte mult şi vom greşi şi aşa am tot ciocănit în ultima vreme pe linie de partid şi de stat şi suntem
în campania electorală şi poate să servească şi duşmanului şi poate să timoreze şi să demoralizeze
chiar pe unii. Vom putea face acest lucru în cadrul unei şedinţe a Biroului Politic şi să le rezolvăm
imediat. Despre greutăţi trebuie vorbit, arătate greutăţile în construcţia vieţii noi, datorită lipsei de
experienţă a cadrelor noastre din economie, datorită lipsurilor organizatorice. datorită lipsei de
control operativ. În felul acesta. Iar ce priveşte sarcinile, să nu iasă nişte sarcini noi, să se refere la
sarcinile de întărirea democraţiei populare, arată hotărîrea partidului nostru de a duce la bun sfârşit
cauza etc. etc. Te referi la sarcinile trasate de conducerea partidului.
În ce priveşte partea primă unde operezi cu multe cifre în legătură cu al cincilea plan
cincinal al Uniunii Sovietice şi aici tot sunt multe amănunte şi nu aduc lucruri noi ci lucruri
cunoscute însă pentru un alt cadru, pentru o conferinţă despre cel de al cincilea cincinal. Aici să te
menţii în cadrul unor cifre mari care să-ţi dea un tablou puternic al importanţei celui de al cincilea
plan cincinal, al hotăririi istorice luate de Congresul al XIX-iea, aprobarea directivelor etc. Politic
să tratezi lucrul acesta dând câteva lucruri care sunt foarte interesante, de exemplu privitor la
venitul naţional.
Aici sunt toate centralele electrice înşirate ca pe un catalog. Trebuie să ne concentrăm
asupra sistemului energetic, valoarea producţiei globale, date mari şi atunci n-are să pară ca un
discurs asupra cincinalului, ci un discurs festiv, politic în care subliniezi importanţa diverselor
măsuri etc.
478
Într-un ioc se spune ,,aşa cum arată tov. Saburov". Sigur că atunci când te referi la un
conducător al Uniunii Sovietice eu aş alege acelaşi lucru formulat de tov. Malenkov în Congres,
având în vedere şi proporţia şi rolul factorilor de răspundere de acolo. Ceea ce spune Saburov este
hotărîrea conducerii Partidului Comunist.
Cred că citare fragmentară să nu facem. Acolo unde spui „când tovarăşul Stalin în
împrejurări grele ... " poţi să găseşti un alt citat, nu fragmentar.
Apoi faci o însuşire istorică care nu mi se pare necesară.
Cred că trebuie scos: ,,a început să fie sărbătoare şi la uliţa noastră". Trebuie legat dacă se
poate de alt citat.
Trebuie precizat cu ţările cu care avem relaţii.
Referindu-ne la vechea Românie, punem venitul naţional în privinţa agriculturii, pune
faţă în faţă situaţia de acum. Urmează o listă de bucate. Trebuie o formulă scurtă sintetică, de arătat
mersul economiei şi privit ca economist.
Tov. M. Constantinescu: Dar câteva trebuie citate. Concretul este convingător.
Tov. Gheorghiu-Dej: Citează, dar nu toate. Fă o sumă a sumelor, sintetic şi trage
concluzii politice din toate acestea.
La Sovromun trebuie puse politiceşte rezultatele fructuoase importante, hotărîtoare ale
liniei politice a partidului şi statului de colaborare frăţească cu marea Uniune Sovietică şi cu ţările
de democraţie populară şi arăţi ce sunt societăţile mixte româno sovietice, nu trebuie însă înşirate,
detaliile nu sunt necesare. Este altfel când dai un tablou plin şi arăţi că pe linia acestei colaborări
frăţeşti se adânceşte şi se lărgeşte colaborarea cu ţările de democraţie populară, scurt. Apoi despre
Germania Democrată şi industria chimică. Un tablou precis, concret, politic. În loc de poporul
muncitor poţi să alternezi şi să spui şi poporul român, oamenii muncii.
Unde vorbeşte de popoarele libere, trebuie precizat cine sunt.
Acestea sunt observaţiile generale şi concrete. Eu am mai subliniat în text, sunt unele
formulări care pot da loc la confuzii, nu sunt complete, nu sunt suficiente de clare.
Eu sunt de acord cu propunerea tov. Miron, ca tov. Chişinevschi să-şi facă puţin timp
pentru a lucra cu el.
Tov. M. Constantinescu: Eu lucrez noaptea aceasta şi mâine dimineaţa îi arăt.
Tov. Gheorghiu-Dej: Să fie tăiate cifrele. Dacă eşti de acord cu observaţiile?
Tov. M. Constantinescu: Da.
Tov. Gheorghiu-Dej: Ce părere aveţi despre observaţii? (Sunt bune, de acord).
Cum e gata materialul să mi-l trimiţi mie şi celorlalţi membri ai Biroului Politic şi să
luăm aici curs, să hotărîm să contribuie fiecare, să daţi părere faţă de formulări.
Dacă mai aveţi şi alte observaţii.
Tov. Chişinevschi: Sunt de acord cu observaţiile care le-ai făcut, unele le-am spus tov.
Miron. Lucrarea tovarăşului Stalin despre problemele economice ale socialismului este o lucrare
genială şi acest lucru trebuie spus.
Aici e o parafrazare a noţiunii pe care o dă tovarăşul Stalin brigăzii de şoc.
Într-un loc pui prima Republică Democrată Germană.
Cred că multe lipsuri sunt rămăşiţe ale abaterii de dreapta, ura poporului să fie îndreptată
împotriva lor. Sigur că avem şi noi lipsuri.
Tov. Gheorghiu-Dej: Că mai sunt greutăţi în aprovizionare, dar fără să dai amănunte.
Deşi am obţinut succese incontestabile dar sunt încă destule greutăţi care se datoresc în mare
măsură cutărui şi cutărui lucru.
Tov. Chişinevschi: Nu numai rămăşiţelor, ci şi deviatorilor însăşi.
479
Cred, de asemenea, că în această expunere ar fi bine ca citatele tovarăşului Stalin să nu fie
fragmentare. La expunerea tovarăşului Stalin la Congres, spui ce a spus prin cuvintele tale, iar pe
alţii îi citezi.
Lozinca „trăiască pacea între popoare" trebuie dată mai înainte.
Tov. Gheorghiu-Dej: Deci şi cu propunerile tov. Chişinevschi suntem de acord? (Da).
Tov. Chişinevschi: Guvernul albanez s-a adresat guvernului nostru să trimitem o
delegaţie la sărbătorirea eliberării din 29 noiembrie. Ei propun să fie un gazetar şi (citeşte
scrisoarea). A fost o propunere să trimitem pe Florescu Gheorghe. Nu ştiu dacă e destul de
reprezentativ. Ar putea fi în delegaţie şi însărcinatul cu afaceri Totolan şi este o propunere să plece
în locul unui gazetar şeful Dir. Presei din Ministerul de Externe, Dr. Paul Cornea. În locul
propunerii cu Florescu, aş propune pe Roşianu. (Tovarăşii sunt de acord)
•
• •
Este o scrisoare a tov. Cervenkov către tov. Gheorghiu în legătură cu scrisoarea trimisă
pentru anularea convenţiei cu privire la trecerea graniţei în România şi invers făra vize. Guvernul
bulgar este de acord cu propunerea tov. Gheorghiu în interesul unei bune paze a graniţelor să se
aplice regulile obişnuire la trecerea de graniţă, pe calea ministerelor respective. Se propune un
schimb de note între ministere. (Se aprobă) .
....
D.A.N./.C., fond C.C. al P.C.R. - Cancelarie, dosar 100/1952, f 3-26.
51. 1952, noiembrie 13. Procesul-verbal şi stenograma şedinţei Biroului Politic al C.C.
al P.M.R. referitoare la scurtarea tennenului de executare a Canalului Dunăre-Marea Neagră.

Alexandru Moghioroş,
Au fost invitaţi la şedinţă tovarăşii: Vasile Posteucă şi ing. A. Stănescu din conducerea
Direcţiei Generale a Canalului Dunăre-Marea Neagră.
Ordinea de zi:
1. Problema scurtării termenului de executare a Canalului Dunăre-Marea Neagră.
2. Aprobarea unor proiecte de hotărîre a C.C. al P.M.R. şi al Consiliului de Miniştri al
R.P.R.
1. Biroul Politic, ascultând expunerea Direcţiei Generale a Canalului Dunăre-Marea
Neagră asupra posibilităţii de scurtare a termenului de executare a Canalului Dunăre-Marea
Neagră, conform sarcinii primite din partea tov. Gheorghe Gheorghiu-Dej şi examinând soluţiile
propuse, hotărăşte în unanimitate următoarele:
a) A considera că propunerea de a se construi încă o ecluză la Canara şi a se inunda Valea
Carasu creându-se un lac de acumulare, cu perspectiva racordării la barajul ce urmează a fi
construit la Hârşova, reprezintă soluţia cea mai potrivită, deoarece scurtează termenul de executare
480
cu 6 luni, ieftineşte consbUcţia, eliberează o mare cantitate de utilaj penbU a fi folosit la alte lucrări,
face posibilă consbUirea unei hidrocentrale puternice şi creează posibilitatea de folosire complexă a
acestui sistem hidroenergetic şi penbU irigarea Bărăganului;
b) Înainte de a se adopta o hotărîre definitivă în această chestiune, să fie trimişi la
Moscova tovarăşii V. Posteucă, ing. A Stănescu şi ing. Radu Pop şi un translator penbU a cere o
consultare calificată din partea specialiştilor sovietici.
c) Dă sarcină Ministerului Energiei Electrice ca împreună cu Direcţia Generală a
Canalului Dunăre-Marea Neagră să înceapă studierea amănunţită a problemei consbUcţiei
barajului de la Hârşova penbU a se putea trece la întocmirea proiectelor.
2. Biroul Politic primeşte proiectele de hotărîri ale C.C. al P.M.R. şi consiliul de Miniştri
al P.M.R. cu privire la:
1) ConsbUcţia şi reconsbUcţia oraşelor şi organiz.area activităţii din domeniul arhitecturii.
2) Planul general de reconsbUcţie socialistă a oraşului Bucureşti.
3) ConsbUirea metroului din oraşul Bucureşti, şi hotărăşte să le supună spre aprobare
Comitetului Central al Partidului Muncitoresc Român şi Consiliului de Miniştri al R.P.R.
ss. Gheorghe Gheorghiu-Dej ss. Petre Borilă

ss. Iosif Chişinevschi ss. Miron Constantinescu
ss. Chivu Stoica ss. Gheorghe Apostol
ss. Ernil Bodnăraş ss. Constantin Pârvulescu
ss. Alexandru Moghioroş
Stenograma
Participă la şedinţătovarăşii: Gheorghe Gheorghiu-Dej, Iosif Chişinevschi,

Alexandru Moghioroş, Gheorghe Apostol, Miron Constantinescu, Chivu Stoica, Emil
Au fost invitaţi la şedinţă tovarăşii: Vasile Posteucă şi Ing. Stănescu
Tov. Gheorghiu-Dej: Vă rog să ne informaţi foarte concentrat, sintetic, despre lucrurile

esenţiale.
Tov. log. Stănescu: În 5 septembrie ne-aţi trasat sarcina să vă prezentăm un studiu
asupra scurtării termenului de dare în exploatare a Canalului, respectând întocmai recomandările
comisiei de avizare de la Moscova la primul proiect de scurtare.
Studiul prezentat conţine aceste două alternative:
1) Proiectul tehnic general analizat sub toate aspectele şi introdus în el tot ce s-a putut,
penbU a analiza dacă se poate face în termen mai scurt. În primul proiect s-a găsit că este posibil să
se execute Canalul până la sfârşitul lui 1954, însă schimbă sistemul de transport de pe Canal.
Comisia de avizare de la Moscova a opinat că nu este raţional să se asigure sistemul de transportare
de pe canal propus şi să se păstreze transportul de cale ferată normal, înbUcât camioanele care se
fac nu sunt indicate penbU lucru în stâncă, cauciucurile nu sunt la nivelul acestor lucrări şi penbU
că este ilogic să schimbi un sistem deja pornit cu alt sistem. În schimbul de la un sistem la altul
intervine un timp şi 2) termenul de dare în exploatare să nu fie la sfârşitul anului, ci la începutul
celuilalt an, penbU că iarna nu este navigabilă.
481
Au mai făcut recomandări de ordin tehnic în ceea ce priveşte săpăturile cu escavatoare, să
se utilizeze la maximum utilajul şi să se sporească fondul de timp.
Cu aceste două indicaţiuni de ordin esenţial, termenul de executare al canalului se putea
realiza la începutul rutului 1955.
Problema aşa cum a fost pusă la Moscova a fost ca creasta să se evacueze pe ambele părţi
ale Crutalului şi pe o parte şi pe alta a tranşei să fie linii de cale ferată.
Acestea au fost modificările esenţiale la studiul făcut. Şi în afară de aceasta să se elimine
din şruttierul de stâncă extragerea blocurilor pentru porturi, pe motiv ca escavatorul mare electric
să lucreze cu productivitate mare trebuie să deschidem alte cariere, pentru că trebuie să lucreze pe
cariere fărâmiţate. Această creastă să se împartă în 2 şruttiere: a) să fie menţinut ca carieră (sic!) şi
b) care să fie transformat în şruttier cu pietre fărâmiţate.
Aceste 3 indicaţii esenţiale pe care le-am avut în vedere la elaborarea studiului au fost
completate cu o serie de îmbunătăţiri pe care le-a dat experienţa noastră. Acestea constau în
următoarele:
Am schimbat sistemul de atac al trrutşeii de coastă. Am aici o plrutşă de sinteză al
Crutalului şi rutume tranşa de coastă de la km 36 la km 51 era prevăzut în vechiul proiect să fie
atacată începând de la o latură către cealaltă, evacuarea se făcea la stânga pe o singura parte a
versruttului şi escavatoarele se aşezau numai pe o singura latura a tranşeii. Noi am făcut o
modificare al acestui sistem de lucru. În proiectul general s-a considerat să se evacueze numai pe
partea stângă. Acest sistem permitea să se introducă în aceeaşi terasă, un număr de escavatoare câte
încăpeau la o distanţă minimă dintre ele. În noul studiu am modificat acest sistem de lucru de la
52 înapoi nu se mai atacă prin chiunetă laterală ci prin chiunetă centrală. Se sapă 3 m lungime, se
instalează 2 linii de cale ferată şi escavatorul încarcă pe vagon. Acest sistem permite în aceeaşi
secţie şi în aceeaşi terasă să băgăm concomitent două escavatoare în stânga şi dreapta lucrând
fiecare pe rândul lui. S-a mărit astfel cu 70% producţia şi acest sistem scurtează termenul de
execuţie a lucrărilor cu cca. 4 luni, din cauză că pe aceeaşi lungime şi înălţime se introduc
escavatoare mai multe în acelaşi timp.
O a doua modificare este că am transformat terasele în terase de 7 m, pentru că un
escavator care lucrează aici nu poate încărca decât la o rutumită înălţime. Avem astfel posibilitatea
de a introduce linii de cale ferată sporind căile ferate suplimentare. Nici acest sistem nu ne-a dus la
rezultatul ca să ţină traseul cu escavatoare. A doua îmbunătăţire a fost modificarea sistemului de
linii în fiecare chiunetă. Escavatorul lucrează în cele două lunii, în fiecare secţie 2 escavatoare şi
apoi unul după altul şi pe dreapta şi stânga sunt liniile. În privinţa căilor ferate am introdus sistemul
de lucru în faţa escavatoarelor prin circuit închis. Pe una din linii intră garniturile în mod continuu
şi pe cealaltă ies, ajungând să lucreze în circuit închis mărind capacitatea de trrutsport şi uşurând
sistemul de extracţie. Coasta întreagă de stâncă este atacată cu 20 escavatoare, 10 pe o parte, 10 pe
alta, lucrând cu rrutdament sporit, întrucât lucrarea se face încontinuu. Sistemul de încărcare se face
în felul următor: o garnitură care vine la un escavator încarcă 2 vagorute, trece Ia escavatorul
următor, încarcă încă două vagorute şi tot aşa mai departe fac aceeaşi operaţie şi garniturile circulă
în continuu.
Am introdus şi alte modificări mărunte asupra cărora nu este cazul să insist, pentru că ele
sunt măsuri de organizare. Am organizat fiecare sector de lucru separat cu dispozitivul lui în cadrul
procesului tehnologic, fiecare şruttier cuprinde un proces tehnologic complet.
Totuşi, aceste îmbunătăţiri nu dau posibilitatea să se recupereze decât pierderea pe care o
avem până în momentul de faţă, fiindcă la excavaţii suntem în urmă cu cca. 9 luni. Aceste
îmbunătăţiri recuperează aceste 9 luni, permit teoretic să terminăm Crutalul la sfârşitul rutului 1955.
482
Sunt însă o serie de incertitudini care nu le-au avut când am făcut acest studiu şi trebuie
neapărat să avem un timp disponibil de rezervă pentru eventualele lucruri ce se pot întâmpla.
Aceste incertitudini pe care le avem sunt: prima incertitudine este legată de structura
geologică a porţiunii de coastă, porţiunea de la Poarta Albă până la Ovidiu. Canalul trece printr-o
serie de straturi de nisipuri destul de complicate şi pline cu apă, sunt porţiuni de argilă harţiene şi
fiind udate pot produce inundări şi alunecări. Am studiat această problemă şi problema care s-a pus
a fost în executarea tranşeii pe această porţiune şi este posibil să avem surprize de surpări în aceste
porţiuni de nisip. Din punct de vedere metoda ..... : este sigură şi nu va avea nici o surpriză, însă
problema este până ce ajunge la aceste taluze. Ca să execulăm tranşea trebuie să nu facem taluzele
în forma aceasta de la început, ci sistemul mereu se adânceşte la centru şi se lărgesc către exterior şi
sunt anumite faze când Canalul se prezintă în scări. Tov. ..... :• a fost de părere să nu riscăm ci să
mergem în forma definitivă de la început până la sfârşit. Acest sistem de lucru întârzie executarea,
pe de altă parte s-ar putea să avem surprize pe această porţiune cu toate măsurile. Avem o
incertitudine datorită stratificaµei geologice şi nu putem merge teoretic la timp, ci ne trebuie un
timp suplimentar.
Noi am înaintat deja în aceste terenuri. Descărcarea vagonului se face foarte anevoios,
pentru că pământul devine ca un bloc, cele basculante se răstoarnă, iar platformele care se încarcă
cu lopata merge foarte anevoios, e o calamitate întreagă şi atunci singurul sistem este cu ajutorul
hidromecanizării care am introdus-o, ceea ce înseamnă că defilează garniturile în faţa instala~lor
care spală pământul de pe vagoane. Aceasta dă rezultate destul de bune, dar nu avem apa adusă aici
ca să putem dezvolta hidromecanizarea şi am trecut acum la măsuri să introducem prin pompare
pentru a avea apa necesară.
A doua incertitudine este această greutate la săpat şi descărcatul pământului din vagoane.
Stânca pe porţiunea aceasta este sub apă şi acolo avem încă lucruri care nu sunt lămurite şi vor
putea aduce surprize, n-am mai lucrat asemenea lucrări, nu avem metodă experimentată şi deci va
fi necesar un timp suplimentar până ce oamenii se obişnuiesc cu metoda de muncă. Aceasta este
încă un motiv pentru care termenul, teoretic nu putem afuma că va fi respectat.
Menµnerea Canalului cum a fost proiectat cu o singură ecluză la Cernavodă şi Năvodari
cere un ritm de lucru care cere să trecem imediat de la 1 ianuarie 1953 la 110 mii metri cubi pe zi
mediu şi cu un vârf de 140 mii metri cubi în lucrările de vară. Faţă de situaµa utilajului nostru
considerăm că nu putem ajunge la acest ritm.
Din acest motiv considerăm că este necesar un spor de timp de 10%, adică un semestru
pentru ca să afumăm că se vor putea executa lucrările. Termenul a fost sfârşitul lui 1955, plus acest
semestru înseamnă în jumătatea anului 1956 când Canalul se poate da în exploatare.
Evident că în această soluµe problema portului care este tot aşa de importantă ca
problema secµilor, întrucât suntem cu un an în urmă, ea se va prezenta într-o fază tot redusă şi
anume bazinul fluvial etc. şi cele două diguri gata complet. Intrarea în port se va face printr-un
Canal redus, care va permite ca vasele să intre în port lucrările continuând şi în 1955.
Ritmul de lucru la escava~i în 1954 presupun 5,8 milioane, deci şi din punct de vedere al
atingerii acestui ritm de escavaµi este evident că teoretic iese, însă practic neapărat trebuie avut un
timp de răgaz.
Studiul întocmit în soluµa proiectului tehnic general concretizează prima alternativă, în
care plecând de la situaµa lucrărilor la 1 ianuarie 1953 s-a examinat termenul cel mai apropiat la
·• Lipsă în text.
483
care Canalul poate fi dat în exploatare, menţinând soluţia tehnică prevăzută în planul tehnic general
şi aplicând integral recomandările făcute de Comisiunea de A vizare de la Moscova. Studiul în
această alternativă cuprinde şi toate îmbunătăţirile ce s-au putut găsi până astăzi.
Soluţia aceasta duce la un spor de utilaj faţă de cel prevăzut şi comandat, şi anume ne
trebuiesc: 20,5 mc cupă, 142 locomotive, 1163 vagoane normale, 219 vagoane basculante, 350
camioane basculante. 1n afară de aceasta trebuiesc forţe de muncă în plus şi cele 180 linii de cale
ferată.
Soluţia aceasta reevaluată acum duce şi la un spor de cost faţă de cât a fost evaluat
proiectul tehnic general, adică 7, 387 miliarde lei faţă de 6,075. Diferenţa de 1,312 rezultă din
unele majorări de cost şi de cantităţi la lucrările de excavaţii, de porturi, la diferite lucrări anexe şi
în special de utilaj. În proiect n-a fost evaluat la preţuri reale, nu s-a ştiut cât va costa.
Datorită acestui fapt, că n-am putut să respectăm termenul indicat de dv., evident că
ne-am gândit la altă soluţie care să respecte şi să satisfacă sarcina dată şi am examinat toate
TV\cihilităţile ca să scurtăm termenul de executare şi am găsit această posibilitate.
Soluţiile au fost acelea care să elimine greutăţile care le avem în regiunea de coastă,
pentru că a scurta termenul tehniceşte este imposibil, trebuie să facem două diguri. Singura
posibilitate este cu spor de utilaj. În executare ne-am gândit la soluţii care elimină dificultăţile.
Soluţiile toate au tendinţa să micşoreze cubajul necesar.
În alegerea categoriilor de soluţii posibile s-a avut în vedere, să se păstreze traseul iniţial
al canalului, să se păstreze lucrările deja executate, să se menţină într-o măsură cât mai mare
calităţile tehnico-economice ale soluţiei proiectului tehnice general, să se păstreze întreaga
organizare existentă, să se folosească la maximum utilajul existent şi cel comandat.
Prin acest studiu s-au examinat mai multe variante, din care trei principale, şi anume:
1. Varianta cu bief de partaj, cu două ecluze. Această variantă ridică fondul Canalului pe
13 km scurtând tranşea în stâncă cu 3 km şi eliminând săparea stâncii în apă. În afară de aceasta are
şi alte avantagii: micşorează cubajul de excavaţii, reduce săpăturile în pământ sub apă, creşterea
siguranţei executării lucrărilor în sectorul de coastă, simplifică problema desecării Văii Nazarcea,
eliberarea mai devreme cu un an a unor utilaje şi alte avantagii.
Această variantă permite darea în exploatare a Canalului mai devreme cu un an pentru
navigaţie şi este mai ieftină decât soluţia proiectului tehnic general cu cca. 225 milioane lei,
depăşind devizul general aprobat, cu 1.087 faţă de 1.312 milioane lei cu cât îl depăşeşte prin
reevaluarea făcută. Soluţia păstrează întreaga organizare existentă pe tot traseul Canalului,
permiţând trecerea pe noua soluţie fără pierderea de timp necesară unei noi organizări.
Dezavantajele principale: traficul total capabil se reduce cu 7% faţă de un trafic care se va
realiza într-un timp foarte îndepărtat. Durata parcursului convoaielor pe Canal creşte cu cca 2 ore,
care nu contează faţă de câteva zile cât durează drumul pe apă al mărfurilor, costul transportului se
va spori şi cere un plus de materiale.
Deoarece acest spor de materiale ar cere un efort suplimentar economiei am examinat
măsurile prin care se pot reduce, ajungând la două posibilităţi:
a) prima posibilitate se obţine eşalonând lucrările de executare a celei de a doua camere
ale ecluzelor noi în al doilea cincinal, în care sporul de materiale se reduce, b) a doua posibilitate se
obţine executând toate ecluzele Canalului (inclusiv cele de la Cernavodă şi Năvodari) numai cu o
cameră, urmând a amâna camera a doua. Această amânare este posibilă şi raţională deoarece
traficul de care este capabil cu o singură filă la ecluze este de 2,5 ori mai mare decât cel prevăzut
pentru 1960-1965.
484
2. A doua variantă cu bief de partaj cu prima ecluză a biefului la Cernavodă, ridică
nivelul apei în Canal între km 4 şi km 50 la cota 12, păstrează, dar inversează ecluza Cernavodă şi
introduce o ecluză în plus la Canara. Ridicarea cotei apei pe Valea Carasu de la 4,50 la 12 creează
un Iac de acumulare de cca 24000 ha între km 4 şi km 21, care având adâncime nu va fi insalubru.
Avantajele în plus ale acestei soluţii: reduce şi mai mult cubajul total, însă mai puţin la
creastă, ceea ce atrage după sine lungirea tennenului de execuţie. Lacul de acumulare ce se creează
duce la o staţie de pompare mai redusă, micşorează volumul săpăturile. Se introduce o singură
ecluză în plus faţă de două din prima variantă, eliminându-se ecluza de la Poarta Albă care este mai
greu de executat. Menţine traficul total şi este mai ieftină cu cca. 150 milioane lei decât prima
variantă. Sporul de materiale se micşorează.
Dezavantajele soluţiei sunt unnătoarele: lungeşte timpul de execuţie. Fundul Canalului
fiind mai jos decât în varianta 1, el taie argilele şi nisipurile apţiene, precum şi stânca pe o lungime
mare, reducând astfel o parte din avantajele de siguranţă pe care le creează soluţia precedentă. Se
inundă cca. 1.800 ha teren dintre care 600 grădini irigate, o parte din satele Saligny, Satul Nou şi
Mircea Vodă şi cere mutarea căii ferate principale şi a şoselei Saligny-Medgidia pe cca 15 km.
Apoi cere ridicarea cu cca 7,50 m a podurilor peste Canal. Inundarea Văii Carasu s-ar putea
elimina prin diguri, dar pe lângă dificultăţi de executare a digurilor mai e şi pericolul continuu al
ruperii digurilor şi nu este recomandabil.
3. A treia variantă este cu nivelul apelor în Canal la 12 m de la Dunăre la Canara, fără
ecluză la Cernavodă. Această soluţie este posibilă în cazul că apele Dunării ar fi menţinute la
Cernavodă constant în jurul cotei 12. Aceasta se realizează dacă se construieşte barajul pe Dunăre,
la Hârşova, care se studiază în prezent la Direcţia Generală Hidrometeorologică. Barajul Hârşova
permite construirea unei uzine hidroelectrice cu o putere instalată de 250.000 kw care ar rezolva
problema irigării Bărăganului cu apă pompată din Dunăre.
Tov. Gheorghiu-Dej: Studiile sunt făcute pentru aceasta cu Hârşova?
Tov. Stănescu: Studiile nu sunt adâncite complet, însă ca idei generale sunt cristalizate.
Această soluţie legată de lucrările de la Hârşova prezintă pentru canal o soluţie mai bună decât
prima variantă.
În mod tranzitoriu până la construi.rea barajului Hârşova, la Cernavodă ar fi în funcţiune o
ecluză de dimensiuni reduse, care ulterior poate fi transformată în poartă de siguranţă.
Evident că în ipoteza construirii barajului de la Hârşova, această soluţie este cea mai
judicioasă deoarece: păstrează toate caracteristicile tehnice ale soluţiei planului tehnic general, apa
curge liber pe Canal de la Dunăre la Mare trecând în plus printr-o hridrocentrală (la Canara), care
produce energia proprie de deservire a Canalului. Canalul are numai două ecluze (la Canara şi
Năvodari), Canalul are un volum de excavaţii redus, scurtează timpul de execuţie cu 1 semestru şi
este mai ieftină cu aproape½ miliard de lei decât soluţia din plinul tehnic general. Are dezavantajul
că inundă Calea Carasu.
Soluţia este optimă. Faţă de scurtările prezentate întârzie lucrările cu 4 luni pentru că fiind
cota fundului mai jos cubajul de stâncă necesar este mai mare cu 1,5 milioane. Lucrarea se va
termina Ia sfârşitul trimestrului II al anului 1955.
Mai are şi un alt avantaj, că tot utilajul de pe Valea Carasu ar deveni disponibil şi ar trece
în portul maritim pe care I-am face mai devreme cu 2,1/2 luni.
Această soluţie creează posibilitatea construirii unei centrale hidroelectrice şi se
încăpăţânează în sistemul energetic şi agrosilvic, pe de altă parte barajul Hârşova toate problemele
de pe Dunăre pentru a asigura nivelul minim al apelor.
Tov. Gheorghiu-Dej: Ce lucrări sunt prevăzute în general?
485
Tov. Stănescu: De cca. 6,5 miliarde lei vechi care neapărat trebuiesc făcute. Aceasta este
o primă evaluare. Este foarte greu de spus ce lucrări trebuiesc făcute. La ape mici riscăm că nu
putem intra în Canal. Trebuie amenajată de la Hârşova toată această porţiune pentru ca Dunărea
să-şi păstreze cursul şi cota necesară. Barajul de la Hârşova inundă porţiunea între Borcea şi
Dunăre şi crează posibilitatea de a iriga Bărăganul. Barajul are un foarte mare avantaj, pe timp ce
apele scad înălţimea de ..... : creşte. Este un baraj care poate fi utilizat tot timpul anului şi dă o
perspectivă foarte ispititoare din punct de vedere al Bărăganului.
Tov . .... : a studiat această problemă şi i-a dat un amplasament pe insula Gâsca, din
punctul de vedere al execuţiei este foarte uşor. Malul drept în stâncă unde este prevăzut să se refacă
ecluza. Din punct de vedere al amplasamentului soluţia este optimă.
Această variantă este optimă din punct de vedere tehnic, cu 3 ecluze şi la sfârşit cu 2, ea
păstrează exact condiţiile tehnice din primul proiect. Aceasta susţin din punct de vedere tehnic în
faţa oricărei expertize, este mai bună decât soluţia iniţială.
Tov. Gheorghiu-Dej: Tov. Lizin, specialist de ecluze care a fost cu delegaţia şi a vizitat
Canalul, ce spune?
Tov. Stănescu: Dânsul ne recomandă să renunţăm la .... :, că la Poarta Albă ecluza este
pe fundaţii de argile, celelalte sunt pe stâncă. Ne acuză de ce ne-a venit idea atât de târziu.
Soluţia care am examinat-o mai atent este aceasta care satisface în totul sarcinile trasate,
adică să punem ecluza la Poarta Albă, nu inundăm nimic, lăsăm porţiunea aşa cum este, ridicăm
fundul canalului la cota 11, trecem cu fondul Canalului pe toată porţiunea de nisip, eliminăm
aproape toată argila greu de săpat, micşorăm înălţimea tranşeii şi dăm o siguranţă în plus, eliminăm
toată tranşeea în stâncă şi din cauza aceasta uşurăm foarte mult executarea tranşeii de coastă. Ea
păstrează întocmai îmbunătăţirile executării terasamentelor pe care le-am spus în prima soluţie,
introduce la Poarta Albă o ecluză, căderea este de 11 m, deci este necesar să se proiecteze din nou
această ecluză, ceea ce cere sporirea timpului de proiectare. Elimină 24 milioane mc. Pământ şi
5,5, milioane mc de stâncă, tocmai un an de zile pline de lucru, şi elimină cantităţile cele mai grele
de pe canal. Din punct de vedere geologic este mult avantajoasă faţă de cealaltă, această soluţie
permite să lăsăm cele două taluze încărcate pe timpul executării. Teoretic se termină la sfârşitul
anului 1954, dar trebuie o rezervă până la sfârşitul trimestrului m 1955.
Dezavantajul acestei soluţii: din punct de vedere al traficului, îl micşorează cu 7% faţă de
traficul posibil în prima fază, însă traficul calculat este o cifră care se va realiza în timp foarte
îndepărtat.
Tov. Gheorghiu-Dej: Are dezavantajul că antrenează nisipul. Cealaltă ipoteză este cu
3 luni mai târziu.
Tov. Stănescu: Fiind sarcina trasată, să prezentăm proiectul cu timpul cel mai scurt, l-am
prezentat astfel. Cealaltă soluţie este însă mai sigură din punct de vedere tehnic. Totalul soluţiei
este de 7 miliarde 387 milioane, fără barajul Hârşova 7,17 şi racordată la Hârşova atunci ecluza la
Cernavodă o facem mult mai mică, capabilă să satisfacă două cincinale traficul, urmând ca ulterior
să fie racordată la Hârşova. Aceasta costă 6,930 miliarde.
Tov. Gheorghiu-Dej: Adică jumătate de miliard mai puţin decât P.T.C. şi diferenţă de
3 luni de dare în exploatare.
Tov. Stănescu: Soluţia aceasta mai are dezavantajul că scumpeşte costul traficului cu 2%
şi se lungeşte timpul de călătorie, însă faţă de 17 zile, 2 ore nu contează.
• Lipsă în text
486
Noi ne-am oprit asupra acestei soluţii întrucât nu schimbă nimic, păstrează exact toată
organizarea şantierului, nu inundă nimic pe Valea Carasu, intrcxluce 2 ecluze suplimentare şi o staţie
de pompare. În a doua ipoteză ar trebui să trecem la schimbarea liniilor de cale ferată pe 15 km.
Tov. Chivu: În cazul când se aprobă ipoteza cu Hârşova şi se înalţă apa cu 7 m, ce se
întâmplă cu Valea Carasu?
Tov. Stănescu: Nu schimbă nimic.
Tov. Gheorghiu-Dej: Aş avea o propunere ca să nu dezbatem aici nişte proiecte, soluţii
în pripă. Să trimitem lucrările la Moscova, să meargă tov. Posteucă, Stănescu şi cine mai cred ei un
translator, 4 oameni, cu sarcina de a prezenta lucrările supuse C.C. şi cerem consultare calificată.
Aici au venit specialişti sovietici, dintre ei unul care are mare competenţă, care se ocupă tocmai cu
problemele acestea, a stat la canal 2 zile, el nu s-a mărginit să se uite ca un vizitator profan, dar a
cerut date, a avut schimb de păreri cu conducerea Canalului şi cu acest prilej a expus părerile pe
care le-aţi auzit aici. Când tov. Korda a fost la Consiliul de Miniştri, împreună cu ceilalţi delegaţi şi
ne-au adus la cunoştinţă impresiile lor despre ţara noastră, Korda a ţinut să arate admiraţia sa
pentru constructorii Canalului, pentru succesele obţinute de constructorii Canalului, lucru care ne-a
bucurat pentru că după necazuri mai ai şi satisfacţiile acestea şi ne-a adus la cunoştinţă ideile care
preocupă conducerea Canalului pentru a scurta termenul de dare în exploatare, arătând cu idea de
introducerea de ecluze în plus nu îi aparţine dar că el o susţine şi o consideră judicioasă. Nu are
mandat să dea o consultaţie oficială, însă când se întoarce el va raporta. Vom vedea ce vor spune
specialiştii la Moscova.
Părerea mea este că tovarăşii mergând acolo să arate detailat, document cum stau
lucrurile, problemele care li s-au pus, sarcinile, soluţiile care le-ai găsit şi să insiste asupra uneia din
ele. Deci ar fi făcut să avem cu un an înainte terminat Canalul, dat în exploatare, totuşi nu trebuie să
ne conducem după dorinţa care nu ţin, ci de alţi factori înconjurători. În legătură cu varianta a doua
cu 3 ecluze pe cât mi se pare este legată de complexul factorilor hidrotehnice, deschide perspective
mult mai largi dacă luăm în consideraţie lucrurile la care s-a referit, şi atunci ce contează mutarea
unei linii ferate sau inundarea unei porţiuni ori dacă e nevoie şi a unui sat şi a zece sate.
În al doilea rând este legat cu soluţia cealaltă de crearea barajului şi cea cu 4 ecluze,
putem să construim barajul. Joacă acelaşi rol faţă de Canal eliminarea ecluzei de la Cernavodă ca
poartă de siguranţă serveşte şi pentru cazul când se face barajul dincoace. Şi se pune chestiunea
obţinerii unei construcţii la nivelul Dunării, elaborarea lucrării pentru amenajarea lacului pe o
anumită distanţă şi acumulează o cantitatea de apă care poate să servească la irigaţii pentru
Bărăgan. Abia acum s-ar putea întocmi proiecte şi planuri de irigaţie şi vorbi de anumite suprafeţe
concret. Problema aceasta va rezolva pe deplin nevoile de irigaţie.
Mi se parce că ar trebui să ne oprim asupra unei soluţii şi să argumentăm pentru a cere şi
părerea tovarăşilor, însă să arătăm interesul economiei noastre, să arătăm perspectivele care le
deschide cea de a doua soluţie, cea cu 3 ecluze. Aceasta obţine o economie în cheltuieli de ½ miliarde
prin Canalul care a fost făcut, şi dacă vor interveni şi alţi factori în programul de muncă, poate vor
aduce şi alte economii. Dă în exploatare Canalul cu jumătate de an mai devreme decât era prevăzut
iniţial, în prima jumătate a anului 1955. Toate argumentele trebuiesc arătate. Jumătate de miliard
economie, terminase mai repede cu jumătate de an, mult mai puţin utilaj, ceea ce înseamnă că utilajul
îl putem folosi în altă parte. Soluţia este cea mai convenabilă, cel puţin pentru noi, care nu suntem
specialişti, dar numai după cât putem să ne dăm seama. Mi se pare că această soluţie ar trebui
susţinută la Moscova când vor discuta şi o să se refere la părerea Biroului Politic care a ascultat
raportul tovarăşilor, singur condiţionat de consultarea calificată şi de răspundere a oamenilor de
specialitate. Nu spunem cu orice preţ., poate sunt şi alte argumente pe care oamenii sovietici, mari
specialişti în canale, le aduc. Ce argumente s-ar putea aduce pentru a combate o teză care ieftineşte
487
construcţiile cu jumătate de miliard? În ce priveşte problema exploatării ea nu constituie o problemă.
Dacă se pot construi 12 ecluze în alte condiţii decât ale noastre nu ştiu de ce am evita anumite greutăţi
rezultate din situaţia în care ne găsim la Canalul nostru şi să mai introducem încă o ecluză. Aceasta
permite construirea unei hidrocentrale şi acesta este un avantaj judicios şi multe alte avantaje, dacă iei
numai lacul de acumulare care foloseşte nu numai pentru irigaţie, dar peşte, climatul etc. Apoi în
perspectivă construcţia barajului este de o importanţă foarte mare.
Eu consider că imediat după ce se întorc de la Moscova tovarăşii, să fie dată sarcină
Ministerului Energiei Electrice, împreună cu tovarăşii de la Canal, cu ajutorul lor, să şi înceapă
lucrări, studii, să folosească materialul existent. Soluţia este aproape conturată. Desigur trebuiesc
făcute studii de detalii şi hotărît să trecem la întocmirea proiectelor tehnice, la găsirea soluţiilor. Iată
încă o unitate în plus în sistemul energetic şi care prezintă mult mai interesante aspecte decât cel de
la Bicaz.
Eu aş propune să vă pronunţaţi dacă sunteţi de acord cu aceste propuneri ca să susţinem
soluţia cu barajul şi cu 3 ecluze. (Toţi tovarăşii sunt de acord).
Să facem o scrisoare scurtă cu rugămintea ca tovii să fie primiţi pentru consultare la
Moscova Ji să plecaţi neîntârziat, imediat cum primim răspuns, ca să câştigăm timp.
In soluţia aceasta un utilaj în plus foarte puţin va fi necesar.
Tov. Stănescu: Cu utilajul care îl avem rezolvăm complet problema şi el va putea fi
folosit pentru Canalul Bucureşti-Dunăre.
Tov. Gheorghiu-Dej: Studii s-au făcut, proiectul este făcut şi e aproape gata pentru
prezentare în legătură cu canalul Bucureşti-Dunăre. Sigur că el mai trebuie chibzuit, revizuit. Ceea
ce este esenţial, e că trebuie să aruncăm toate forţele aici, să determinăm cursul lucrurilor la Canal
în cazul că şi Moscova va fi de acord.
Mâine să-i dăm drumul la scrisoare. Ne trebuie 2-3 pagini, concentrat într-un tablou cu
elementele principale.
(Tovarăşii sunt de acord) (Pleacă tov. Posteucă şi Stănescu) .
.
. .
Soluţia rezolvă un şir de probleme. Avem un studiu serios. Ideea ridicării cotei apelor
Dunării într-o parte unde circulaţia pe Dunăre este stânjenită în anumite perioade de secetă şi apele
acestea irigă Bărăganul, este o energie în plus.
După asemenea lucruri trebuiesc judecaţi oamenii, în măsura în care ei se luptă pentru a
găsi soluţii, pentru a crea, a construi. Acesta este criteriul de apreciere. Tovarăşii la Moscova cred
că o să fie de acord.
* *
Tov. M. Constantinescu: Proiectele de hotărîri privitoare la reconstrucţia oraşelor, la
reconstrucţia socialistă a oraşului Bucureşti şi privitoare la construirea metroului în Bucureşti l-am
avut, l-am citit. Se va citi şi în şedinţa Plenarei şi o să vorbim acolo, principial să fim aici de acord.
Tov. Gheorghiu-Dej: Atunci punem în şedinţă Plenară a C.C.
D.A.N.l.C.,fond CC. al P.C.R. - Cancelarie, dosar 10211952,f 3-17.
488
52. 1952, noiembrie 13. Procesul-verbal şi stenograma şedinţei Plenare a Comitetului
Central al P.M.R. referitoare la proiectele de hotărîri ale CC. al P.M.R. şi Consiliului de Miniştri
privind: construcţia şi reconstrucţia oraşelor şi organiz.area activităţii în domeniul arhitecturii;
Planul general de reconstrucţie a oraşului Bucureşti; construirea metroului în Bucureşti.
PROCES VERBAL
al şedinţei Comitetului Central al P.M.R.
Bodnăraş, Petre Borilă, Constantin Pârvulescu, Dumitru Coliu, Augustin Alexa, Simion
Bughici, Nicolae Ceauşescu, Crăciun Constanţa, Drăghici Alexandru, Mateescu Constantin,
Maurer Gheorghe, Moraru Mihai, Dumitru Petrescu, Gheorghe Pintilie, Emil Popa, Leonte
Răutu, Lothal Rădăceanu, Eugen Rădăceanu, Gheorghe Stoica, Lentin Sălăjan, Avram
Şerban, Barbu Solomon, Wilhelm Suder, Sorin Toma, Vasile Vaida, Ghizela Vass, Ştefan
Voitec, Zaharia Tănase, Avram Bunaciu, Manole Ofelia, Mihai Mujic şi Ion Vinţe.
Ordinea de zi:
Proiectele de hotăriri ale C.C. al P.M.R. şi Consiliului de Miniştri al R.P.R. cu privire la:
I. Construcţia şi reconstruc~a oraşelor şi organizarea activită~i în domeniul arhitecturii;
2. Planul general de reconstrucţie socialistă a oraşului Bucureşti;
3. Construirea metroului din oraşul Bucureşti.
Tov. Gh. Gheorghiu-Dej a făcut o expunere asupra problemelor construcţiilor social-
culturale şi mai ales asupra problemei construc~ei de locuinţe. Tovarăşul Gheorghiu-Dej a arătat că
în această privinţă am rămas în mod nepermis în urma procesului de construire a fabricilor şi altor
întreprinderi economice, că neexistând o concepţie unitară şi o organiza~e capabilă să îndrumeze,
să coordoneze şi să controleze activitatea de construcţii de oraşe noi şi de reconstrucpe a oraşelor
existente, s-a construit după principii greşite, nesănătoase, fără un plan de sistematizare, că la baza
construcţiei noilor centre muncitoreşti şi a reconstrucţiei oraşelor trebuie să stea principiile de
construcţie socialistă, .::xperienţa Uniunii Sovietice în materie de construcpi, studii tehnice-
ştiinpfice şi inspirarea din experienţa şi specificul proprii ale poporului nostru.
Tov. Gh. Gheorghiu-Dej a dat apoi citire proiectelor de hotărîri ale C.C. al P.M.R. şi
Consiliului de Miniştri al R.P.R. şi le-a supus spre aprobare Comitetului Central al P.M.R.:
a) a aprobat în unanimitate proiectele de hotăriri prezentate;
b) a desemnat o comisiune pentru conducerea generală a lucrărilor de întocmire a
planului general de sistematizare şi reconstrucpe socialistă a Capitalei. Tov. Gheorghiu-Dej a
desemnat ca preşedinte al comisiunii, tovarăşii I. Chişinevschi, M. Constantinescu şi Chivu Stoica
membri. Comisiunea va fi compusă din delega~i mai multor ministere şi institupi, conform listei
anexate
ss. Gheorghe Gheorghiu-Dej ss. Sorin Toma

ss. Iosif Chişinevschi ss. Ştefan Voitec
ss. Chivu Stoica ss. Gheorghe Stoica
ss. Emil Bodnăraş ss. Indescifrabil
ss. Miron Constantinescu ss. Mihai Moraru
489
ss. Petre Borilă ss. Lothar Rădăceanu
ss. Gheorghe Apostol ss. Eugen Rădăceanu
ss. Constantin Pârvulescu ss. Indescifrabil
ss. Alexandru Moghioroş ss. Indescifrabil
ss. Augustin Alexa ss. Indescifrabil
ss. Constanţa Crăciun ss. Dumitru Petrescu
ss. Indescifrabil ss. Ion Gheorghe Maurer
ss. Mihai Mujic ss. Leontin Sălăjan
ss. Avram Bunaciu ss. Nicolae Ceauşescu
ss. Ghizela Vass ss. Popa Emil
ss. Leonte Răutu ss. Ofelia Manole
ss. Alexandru Drăghici ss. Indescifrabil
ss. Vasile Vaida ss. Ion Vinţe
Stenograma
şedinţei Plenare a C.C. al P.M.R.
din J3 noiembrie 1952
Au part1c1pat la şedinţă tovarăşii: Gheorghe Gheorghiu-Dej, Iosif Chişinevschi,

Bodnăraş, Petre Borilă şi
Constantin Pârvulescu, Dumitru Coliu, Alexa Augustin, Bughici
Simion, Ceauşescu Nicolae, Crăciun Constanţa, Drăghici Alexandru, Mateescu Constantin,
Maurer Gheorghe, Moraru Mihai, Petrescu Dumitru, Pintilie Gheorghe, Popa Emil, Răutu
Leonte, Rădăceanu Lothar, Rădăceanu Eugen, Stoica Gheorghe, Sălăjan Leontin, Şerban
Avram, Solomon Barbu, Suder Wilhelm, Toma Sorin, Vaida Vasile, Vass Ghizela, Voitec
Ştefan, Zaharia Tănase, Bunaciu Avram, Manole Ofelia, Mujic Mihai şi Vinţe Ion.
Tov. Gheorghiu-Dej: Tovarăşi, şedinţa Plenară a C.C. al P.M.R. a fost convocată pentru
a vi se supune spre aprobare 3 proiecte de hotăriri ale C.C. şi Consiliului de Miniştri, cu privire la
un şir de măsuri organizatorice şi anume:
1. Cu privire la construcţia şi reconstrucţia oraşelor şi organizarea activităţii din domeniul
arhitecturii. ~
2. Cu privire la planul general de reconstrucţie socialistă a oraşului Bucureşti.
3. Cu privire la construirea metroului din oraşul Bucureşti.
Trebuie să menţionez că problema construcţiilor social-culturale a rămas în mod
nepermis în urma procesului de construcţie a fabricilor, a centrelor economice. Din această cauză,
de pe acum simţim foarte serioase greutăţi. Nu s-au luat măsuri de la început, atunci când trebuia
proiectată o fabrică, o întreprindere, un centru industrial, să fie pregătite şi construite înainte de
toate căi de comunicaţii şi locuinţe pentru muncitori, pentru salariaţi. Am construit fabrica şi după
aceea am început să alergăm după soluţii din acelea care costă foarte scump, de exemplu, să
micşorăm tarifele pe C.F.R., să spunem încă un tren ca să asigurăm transportul muncitorilor şi
funcţionarilor la diferite întreprinderi. Am rămas în mod nepermis în urmă cu problema
locuinţelor. Nu ne-am preocupat să creăm acea organizaţie capabilă să îndrumeze, să coordoneze şi
să controleze activitatea de construcţii de oraşe mari, de centre muncitoreşti, de reconstrucţie a
oraşelor existente. Drept unnare, sa clădit, însă s-a clădit după principii greşite, fiecare a lucrat
independent, după principii nesănătoase. Unii au lucrat mai bine, alţii mai prost. Cine a avut mai
490
multă capacitate şi s-a ocupat în mod judicios de acea~tă problemă a făcut ceva. Mă refer în primul
rând la Ministerul Metalurgiei, care a construit ceva pentru muncitori, locuinţe şi altele, însă n-au
avut la bază un plan, n-au avut la bază o sistematizare, care presupune organizare tehnică, oameni,
cunoştinţă ridicată, trasate anumite principii după care trebuie construite şi reconstruite oraşele
noastre. Cu această problemă am rămas periculos în urmă. Acum trebuie, în anii ce vin, depuse
eforturi deosebite pentru a câştiga timpul din urmă, pentru a concentra mijloace băneşti şi materiale
pentru rezolvarea problemei locuinţelor, care devine într-adevăr o problemă grea. Însă rezolvarea
aceasta trebuie făcută într-un mod cu totul nou, socialist, în corespundere cu stadiul nostru de
dezvoltare, cu perspectiva înaintării noastre. Nu se poate clădi orice, oricum, oriunde, aşa cum se
face azi. Îi vine în minte unei instituţii oarecare să construiască nişte şcoli. Ministerul sau instituţia
centrală respectivă, face după cum crede ea de cuviinţă, după cum e şi dispoziţia interioară a
respectivului, cu posibilităţile şi mijloacele ce-i pot sta la dispoziţie instituţiei respective. Astfel, s-a
întâmplat să se construiască anarhic. Dau numai exemplul din Pieptănari, cu o construcţie menită
să satisfacă nevoile de reparaţii ale Comitetului Geologic. Când s-au văzut proporţiile acestei
construcţii şi genul materialelor, ministrul Industriei Metalurgiei şi Chimice a spus: Dar aici ar
putea să fie o uzină, de ce să faceţi un atelier de reparaţii? S-a schimbat imediat planul, s-a lărgit, să
facem neapărat o fabrică de vagoane, de remorci, de mijloace mecanice pentru agricultură. Dar
cine vă dă garanţia că o să staţi cu fabrica asta multă vreme acolo şi nu va trebui să fie mutată? S-a
întins ca un şarpe acolo, s-au băgat materialele foarte scumpe, cantităţi enorme de fier. Greu să spui
că a fost un act duşmănos la mijloc, dar se poate spune că au fost acolo elemente de sabotaj. Acolo
unde nu există un plan concret de sistematizare, o orientare precisă, clară, despre modul de
construcţie, despre amploarea construcţiei, despre scopul urmat prin această construcţie,
construindu-se anarhic, nu se poate să iasă ceva bun. Unul spune: Mie îmi trebuie un şantier, altul
spune: de ce nu un atelier sau o fabrică? Şi ajunge o fabrică de vagoane, o fabrică de maşini-unelte
pentru agricultură şi dacă s-ar mai fi gândit puţin, s-ar fi transformat într-o fabrică de avioane.
Sau, cum s-a întâmplat la oraşul Stalin•, cu teatrul acela vestit, care a început ca un cămin
cultural, apoi club şi apoi teatru, care a rămas neisprăvit şi azi se cer sume considerabile de bani şi
cantităţi mari de materiale. Şi s-au găsit să-l pună între două cimitire. Face impresia unor
catacombe din timpul inchiziţiei. Eu n-am mai văzut aşa clădire. Au dat-o pe mâna unui arhitect
tânăr şi l-au întrebat: În cât timp faci proiectul? - În 6 luni! - Dar cum, într-o lună nu se poate?
Arhitectul s-a speriat şi a spus: Îl fac într-o lună! Şi 1-a făcut. Acum trebuie cercetat de unde au luat
fonduri băneşti şi materiale, în loc să foloseşti energiile şi forţele pe baza unui plan concret, a unor
principii în materie de construcţie, trebuie să risipeşti aceste energii şi forţe pentru a face anchete
cine a făcut, cine a dat ideea, cât a costat, de unde au luat banii, materialele, ce au făcut cu acestea.
Dar principalul vinovate lipsa de concepţie a unui organ capabil să îndrumeze, să coordoneze şi să
controleze activitatea de construcţie şi reconstrucţie a oraşelor după principii noi.
Tov. Chivu ştie când la Hunedoara s-au început construcţiile, pe foarte mulţi i-a
entuziasmat priveiişte caselor ca nişte cutii frumoase, cu curţi cu coteţe pentru păsări, cu loc pentru
vaci, pentru porci, pentru tot ce vrei. E foarte frumos pentru dus acolo vizitatori. Ia uitaţi-vă ce
frumos orăşel s-a construit la Hunedoara, pe o suprafaţă din care putea să fie mult câştigat. Ca o
şatră de ţigani!
La fel şi la Canal, la Medgidia, au făcut nişte case care stau ca soldaţii, unul cu faţa la
spatele celuilalt. Sigur, când sunt văruite, par frumoase, dar nu numai asta trebuie noi să vedem.
Trebuie să vedem pe ce sistem construim noi, construim locuinţe mic burgheze, sau construim oraşe,
• Este vorba de oraşul Braşov.
491
cenu·e orăşeneşti, care să deservească centre industriale, construcţii care să meargă în pas cu avântul
construcţiei economiei naţionale, cu construcţia industriei, cu electrificarea etc. Pe măsură ce baza
acestei economii se întăreşte, se lărgeşte şi posibilitatea de construcţii social-culturale e mai mare.
Deci, nu se va putea porni la clădirea de construcţii într-un oraş, fără un plan de
sistematizare aprobat, controlat, fără aprobarea tipului de locuinţe şi fără respectarea criteriilor care
stau la baza adoptării cutărui sau cutărui tip de construcţii. Fără aceasta nu se primeşte nici un ban,
nici un kilogram de oţel, de fier, nici o bucată de lemn. Trebuie văzut întotdeauna ce construcţii de
deservire a populaţiei se fac acolo, ce perspective de dezvoltare are acea localitate în complexul
regiunii, raionului, care sunt resursele materialele de deservire a regiunii, raionului sau localităţii
respective, pentru a judeca în perspectivă creşterea populaţiei, pentru a putea să apreciezi măsura în
care va creşte gustul populaţiei de a trăi mai bine, mai frumos, decât înainte. Trebuie ţinut seama de
toate acestea.
A mai venit odată tov. Vasilichi cu construcţia oraşului Moineşti, ca să-l pună pe un
tăpşan, înuucât acolo s-a găsit petrol. Ministerul Minelor şi Petrolului s-a transformat într-un
minister al construcţiilor. a făcut un studiu unde să fie casele, unde să fie drumul, cât o să coste şi
ce materiale u·ebuie date. Dar nu se poate judeca numai după asta. În primul rând trebuie văzut,
acel punct ce legătură are cu alte puncte economice din raion, din regiunea respectivă, ce
perspective de dezvoltare are, ce funcţie va avea acea unitate, acel punct de aşezări omeneşti.
Depinde aceasta de ceilalţi factori care vor apare.
Deci, la baza construcţiilor noilor centre orăşeneşti, la baza reconstrucţiei lor trebuie să
stea studii tehnice ştiinţifice, pe baza principiilor de construcţie şi a experienţei sovietice socialiste
în materie de construcţii. Aceasta e calea noastră, ţinând seama desigur de caracteristicile, de
particulaiilăţile regionale, naţionale, de fonnele, de experienţa de an cu an a poporului nostru.
Iată că la ordinea de zi au venit în sfârşit şi aceste 3 proiecte de hotărîri, pentru a fi
aprobate de C.C. şi apc,i de Consiliul de Miniştri. Ele sunt întocmite pe baza unor studii serioase.
De altfel, această problemă ne preocupă de un an-doi, dacă nu şi mai bine. Însă, datorită faptului că
am fost prinşi în vârtejul evenimentelor, că mii de probleme s-au ·ridicat în faţa noastră pe care a
trebuit să le rezolvăm, cum au cerut timp şi energie, acestea ne-au distrus atenţia de la acest grup de
probleme, tot atât de importante ca şi construcţia de făbrici, a Canalului şi aşa mai departe.
Cu aceste câteva explicaţii, vă supun spre aprobare proiectele de hotărire amintite.
Cred că ar fi bine să dau citire acestor documente.
- Citeşte: Proiectul de Hotărîre al C.C. al P.M.R: şi a Consiliului de Miniştri a R.P.R.
cu privire la construcţia şi reconstrucţia socialistă a oraşelor precum şi la organizarea activităţii în
domeniul arhitecturii.
E un proiect organizatoric, care pune bazele organizatorice ale începerii unei activităţi
serioase în domeniul construcţiei şi reconstrucţiei oraşelor.
A veţi vreo observaţie de făcut la textul pe care vi l-am citit?
Nimeni nu are nici o observaţie.
Desigur că nu va merge totul aşa ca pe un unt, va mai scârţâi pe ici, pe colo, vom mai
îndrepta în mers, dar conţinutul mi se pare bun.
Cine e pentru? Toţi tovarăşii îşi exprimă acordul prin ridicarea mâinii.
Cine e împotrivă? Nimeni.
Putem considera textul hotărîrii prezentate, ca aprobat în unanimitate de Comitetul
Central. (Aplauze).
Tov. Gheorghiu-Dej dă citire celui de al doilea proiect:
492
Proiect de hotărire a C.C. al P.M.R. şi a Consiliului de Miniştri al R.P.R. cu privire la
planul general de reconstrucţie socialistă a oraşului Bucureşti.
Observaţii la text: Cred că nu ar trebui spus „mijloace de transport actuale", pentru că
mai sunt încă măgari şi alte mijloace de transport, care nici nu vin în vedere pe viitor.
Cred că trebuie spus că lipsa unui plan general constituie o frână serioasă şi un mare
peiicol de a risipi for.duri, bani şi materiale.
Creşterea populaţiei trebuie fixată la l .500.000-1.700.000 şi nu la 2.000.000 oameni.
Înălţimea locuinţelor: 6 etaje, inclusiv partenernl.
Acesta este al doilea proiect pe care îl supun aprobării Dvs.
Cine are vreo observaţie?
Tov. Gh. Stoica: Aş propune ca în comisia prevăzută în hotărîre, în fruntea ei să fie tov.
Gheorghiu-Dej şi în ea să intre tov. Chişinevschi, tov. Miron şi tov. Chivu.
Tovarăşii aplaudă.
Observaţii asupra proiectului propriu-zis sunt? Nu.
Cine e ptntru? Toţi tovarăşii sunt de acord şi votează prin ridicări de mâini.
Deci, Comitetul Central a aprobat în unanimitate proiectul de hotărîre cu privire la
reconstrucţia socialistă a oraşului Bucureşti.
S-au făcut aici propuneri de numiri în această comisie, a câtorva membri ai Biroului
Politic. Cine e pentru această propunere?
Toţi tovarăşii sunt de acord.
Tov. Chivu: Propun ca această comisie să fie lărgită, să intre şi preşedintele Sfatului
Popular al Capitalei .. ."
Tov. Gheorghiu-Dej: Acest lucru e prevăzut în hotărîre.
Trecem la citirea ultimului proiect de hotărîre, cu privire la construirea metroului din
oraşul Bucureşti. Dă citire proiectului.
Cine are observaţii de făcut?
Nimeni.
Cine e pentru? Toţi tovarăşii votează pentru prin 1idicări de mâini.
S:ine se abţine? Nimeni.
In unanimitate, Comitetul central a aprobat şi cel de al treilea proiect de hotărîre.
(Aplauze puternice).
Tovarăşii membrii ai C.C. trebuie să îmbrăţişeze cu tot sufletul, cu entuziasm, aceste
hotărîri care au fost supuse aprobării C.C. Fiecare în locul său de muncă poate contribui şi trebuie
să contribuie la îndeplinirea acestor sarcini.
(Aplauze prelungite)
Declar şedinţa închisă.
D.A.N.l.C..fond CC. al P.C.R. - Cancelarie, dosar 103/1952,f 3-4; 6-1 J.
493
53. 1952, noi.embrie 19. Procesul-verbal şi stenograma şedinţei Biroului Politic al CC.
al P.M.R. privind: situaţia unor cetăţeni arestaţi preventiv şi încă nejudecaţi; cetăţenii din mediul
sătesc condamnaţi tn cursul anului 1951; trimiterea unor asistenţi la procesul de la Praga;
împărţirea veniturilor în gospodăriile agricole colective; funcţionarea unor baze de recepţie
pentru cereale şi a modului de recepţionare a animalelor colectate.
Proces-verbal Nr. 38
Ordinea de zi:
1. Situaţia unor cetăţeni arestaţi preventiv şi încă nejudecaţi.
2. Situaţia nnor cetăţeni din mediul sătesc, condamnaţi în cursul anului 1951.
3. Trimiterea unor asistenţi la procesul de la Praga, al centrului complotist antistatal din
Republica Cehoslovacă.
4. Împărţirea veniturilor în gospodăriile agricole colective.
5. Măsuri pentru înlăturarea unor neajunsuri în funcţionarea bazelor de recepţie pentru
cereale şi a bazelor de recepţionare a animalelor colectate.
1. Biroul Politic ascultând expunerea tov. Gheorghiu-Dej asupra situaţiei unor cetăţeni, în
majoritate ţărani muncitori, care au fost arestaţi în mod abuziv datorită rămăşiţelor influenţei
devierii de dreapta şi se găsesc reţinuţi preventiv de mai mult timp, hotărăşte următoarele:
a) Aprobă în unanimitate propunerea ca cei arestaţi pentru fapte fără caracter politic -
pentru că n-au însămânţat la timp, n-au plătit la timp''impozitele, n-au achitat cotele de colectare la
timp, n-au priceput să mânuiască gestiunea la cooperative, au comis mici delicte silvice şi de
păşunat, precum şi mici meseriaşi arestaţi - să fie puşi în libertate, considerând aceasta ca un act de
dreptate şi o primă măsură pentru înlăturarea abuzurilor ce s-au făcut.
În cazurile în care organele de stat au fost de acum despăgubite, sau se va constata că cei
arestaţi n-au avut efectiv posibilitatea materială să-şi îndeplinească obligaţiile către stat, va fi stinsă
acţiunea judiciară împotriva lor; dacă delictele comise de ei sunt sancţionate de lege, vor fi judecaţi
în stare de libertate. Punerea lor în libertate se va face pe baza verificării fiecărui caz în parte şi cu
grija de a nu se pune în libertate elemente duşmănoase.
Se va ridica, de asemenea, situaţia celor arestaţi, care se găsesc în curs de judecare, dar
n-au fost încă condamnaţi.
Acţiunea va începe imediat.
b) Stabileşte alcătuirea unei comisii centrale care să organizeze şi să coordoneze aplicarea
acestor hotărîri. Comisia va fi condusă de tov. P. Borilă şi formată din tovarăşii: Al. Drăghici, D.
Petrescu, A Tatu Jianu, Pavel Ştefan şi St. Niţulescu.
La toate închisorile şi coloniile de muncă se vor constitui comisii alcătuite din delegaţi ai
Securităţii Statului - care vor conduce comisiile - ai Procuraturii, Justiţiei şi şefii Secţiilor
Administrativ-Politice ale comitetelor regionale respective.
Comisia centrală va întocmi instrucţiuni precise, pe baza cărora comisiile constituite la
faţa locului vor proceda la trierea şi eliberarea celor reţinuţi în mod abuziv.
494
Cei care nu vor avea bani de tren vor primi foi de drum şi raţia de alimente necesară
pentru drum.
Celor eliberaţi li se va atrage atenţia că au datoria ca, în viitor, să-şi îndeplinească
conştiincios obligaţiile către stat şi să respecte legile ţării. La eliberare vor primi o adeverinţă, pe
care, la sosirea în localitatea de domiciliu, o vor prezenta postului de miliţie.
2. Biroul Politic sesizându-se de faptul că mulţi cetăţeni din mediul sătesc au fost
condamnaţi, mai ales în cursul anului 1951, la pedepse mari pentru nepredare la timp a cotelor de
colectare, nerespectarea planului de însămânţări şi alte delicte asemănătoare:
a) consideră necesar să se reexamineze condamnările pronunţate de instanţele
judecătoreşti pentru astfel de delicte;
b) Însărcinează comisia de sub conducerea tov. P. Borilă să pregătească şi să prezinte
Biroului Politic un raport asupra situaţiei acestor condamnaţi şi să propună graţieri sau reduceri de
pedepse în cazurile în care se va constata că sentinţele au fost nejuste în raport cu delictele comise.
Decretul de graţieri şi reduceri de pedepse va trebui întocmit din timp, pentru a putea fi emis cu
ocazia celei de a V-a aniversări a republicii.
3. Biroul Politic este de acord să se primească invitaţia tov. Gottwald de a trimite asistenţi
la procesul centrului complotist antistatal din republica Cehoslovacă şi să sarcină tovarăşilor I.
Chişinevschi, Al. Moghioroş şi C. Pârvulescu să facă propuneri de tovarăşii ce vor fi trimişi la .
proces şi să răspundă la telegrama de invitare.
4. Biroul Politic, ţinând seama că, în gospodăriile colective, unde recolta a fost
nesatisfăcătoare, colectiviştii nu mai au mijloace de întreţinere până la sf'arşitul anului, hotărăşte:
a) Prin derogare de la dispoziţiile statutului, gospodăriilor agricole colective se va trece
imediat la împărţirea produselor şi, în primul rând, a cerealelor, cartofilor şi altor alimente, avându-se
grijă să se asigure fondul comun şi recoltarea tuturor produselor încă nerecoltate;
b) Tov. Gh. Apostol va pregăti o instrucţiune în acest sens, ce va fi trimisă organelor
locale.
5. Biroul Politic consideră necesară luarea unor măsuri pentru descongestionarea bazelor
de recepţie pentru cereale.
În acest scop, tov. Chivu Stoica va lua măsuri pentru trimiterea la timp a vagoanelor de
cale ferată.
Tov. Gh. Apostol va lua măsuri pentru o mai bună organizare a funcţionării bazelor de
recepţie, planificându-se sosirea convoaielor cui produse, pe zile, în conformitate cu planul de
înmagazinare şi transport. Va lua, de asemenea, măsuri pentru a se asigura o mai bună păstrare a
porumbului la gospodăriile de stat şi gospodăriile agricole colective. Porumbul gărgăriţat va fi dat
imediat în consum, iar cel care nu mai poate fi folosit nici pentru consum, nici ca furaj, va fi
industrializat la fabricile de spirt etc.
Totodată, Biroul Politic consideră că trebuie luate măsuri la bazele de recepţionare a
animalelor pentru a asigura transportarea la timp şi hrănirea lor.
Comitetul de Stat al Colectărilor va lua măsuri imediat în acest sens.
Comitetul de Stat al Aprovizionării va asigura bazelor de recepţionare a animalelor
rezervate de furaje necesare, atât pentru timpul de staţionare la bază, cât şi pentru timpul
transportului animalelor cu trenul sau în convoaie pe jos.
Pe baza propunerilor făcute de tovarăşii I. Chişinevschi, Al. Moghioroş şi C. Pârvulescu,
Biroul Politic a aprobat următoarea compunere a delegaţiei care va asista la procesul centrului
complotist antistatal din Republica Cehoslovacă: Ronea Gheorghiu, Mazuru, Soltuţiu, Răpeanu şi
Fântânaru.
495
ss. Gheorghiu-Dej ss. Alexandru Moghioroş
ss. Iosif Chişinevschi ss. Gheorghe Apostol
ss. Chivu Stoica ss. Petre Borilă
ss. Emil Bodnăraş ss. Miron Constantinescu
ss. Constantin Pârvulescu
Stenograma
Participă
la şedinţă tovarăşii: Gheorghe Gheorghiu-Dej, Iosif Chişinevschi, Alexan-
dru Moghioroş, Gheorghe Apostol, Miron Constantinescu, Chivu Stoica, Emil Bodnăraş,
Tov. Gheorghiu-Dej: Trei tovarăşi din Biroul Politic cunosc obiectul problemelor pe
care vreau să le ridic. Este vorba de a pune puţină ordine în situa~a închisorilor şi lagărelor.
C.C. a făcut recent o hotărîre în care apreciază că există o dezordine în această privinţă. În
ea se arată întâi succesele obţinute de aparatul nostru de stat, pe linia luptei împotriva duşmanului
intern, dar în acelaşi timp constată o serie de abateri grave săvârşite sub influenţa diferiţilor factori:
arestări fără mandat a unor membri de partid care inu-ă în nomenclatura C.C. fără aprobarea C.C.,
de membri de partid de jos, din provincie, din nomenclatura comitetelor regionale, raionale, fără să
întrebe şi să stea de vorbă cu ele. Şi s-a reglementat această chestiune printr-o hotărîre. Acolo se
pun şi câteva sarcini pentru organele de stat, Procuratură, Miliţie. Ministerul Justiţiei, cu privire la
cei care stau în prevenţie nejudecaţi necercetap.
Am stat de vorbă cu tov. Pavel Ştefan, mi-a spus că sunt pline închisorile cu oameni de
diferite vârste. Tov. Apostol a fost la Caransebeş, a văzut acolo un bătrân de 60 de ani. Lucnirile
sunt mult mai grave decât ne închipuim noi. Una este când arestezi o bandă de spioni, sabotori,
care dau foc, fac un act criminal de sabotaj, elemente subversive care desfăşoară activitate
duşmănoasă şi alta este când aplici o politică fără să fi făcut o analiză temeinică, - desigur legile
trebuie respectate - cum s-a întâmplat în cursul anului 1951, când au fost numiţi împuterniciţii şi
când s-au făcut arestări abuzive. În loc să stea de vorbă cu oamenii, să fie convinşi - sigur nu e
vorba de cazuri izbitoare de călcări, de un chiabur sau altul care să fie condamnat - dar aici s-a dat
lozinca arestărilor fără lege. La şedinţele care au avut loc la C.C., prezidate de Ana unde a luat
parte şi Luca, un timp făceau rapoarte împuterniciţii, unii au raportat despre chiaburi, rezistenţa
chiaburilor, ce măsuri au luat şi atunci Pavel Ştefan a făcut şi el raport, dar nu s-a referit la
chestiunea aceasta, arătând numai ce deficienţe sunt la colectări. Îl întreabă Ana: ,,dar tu câp
chiaburi ai arestat?" şi el ar fi răspuns „eu nu m-am dus să arestez chiaburi, m-am dus să fac
colectări" şi atunci au început ceilalp împuterniciţi şi cei chemaţi să aplice în practică măsurile de
intensificare a colectărilor, fiecare să dea lucrurile pe faţă, că unii au arestat 100, alţii 200, 800 şi
peste 1000.
Mi se pare că noi atunci n-am fost aici. Dispozipa a fost aşa dată: să se aresteze în fiecare
comună 1-2-3 chiaburi - a fost o nonnă- cum şi pentru ce anume, nu interesa, ci să se aresteze, să
se facă judecată la faţa locului, să fie convocap ţăranii. Aceasta ca un mijloc de presiune asupra
ţăranilor. Faci acest lucru, însă legal. Dar, aşa cum s-au dat dispoziţiile, a împins la acte abuzive.
Au invitat ţăranii la judecată, în multe locuri s-au cerut unora din ţăranii în sală să ia cuvântul şi să
condamne atitudinea şi acţiunea chiaburului şi, în loc de aceasta nu lua nimeni cuvântul, în plus,
496
când le dădea 10-15 ani de muncă silnică, începea un hohot de plâns de femei, neţinând seama de
relapile chiaburului, de influenţa lui. În loc să ai efectul dorit, ai o solidarizare politică foarte
puternică cu chiaburul.
A urmat şi după aceea politica aceasta, pentru că nu ne-am ocupat de problema
arestărilor. Am pus-o în cadrul unei hotărîri, nu ne-am ocupat cine sunt în închisori. Sunt şi
muncitori. din cooperative, în legătură cu contractările, în legătură cu neplata impozitelor. Cei care
sunt condamnaţi sunt condamnaţi, însă culmea, discutând cu organele Justiţiei, Procuraturii şi
Secu1ităţii Statului despre faptul că merge încet cercetarea şi judecarea oamenilor, că o să dureze
5-10 ani din cauza neputinţei aparatului, că sunt pline închisorile şi a venit ideea de a se face pe
raioane noi închiso1i. Aseară când am chemat la mine pe procurorul general şi ministrul Justipei,
într-o formă indirectă m-am refe1it la această propunere, cu care conducerea partidului nu poate fi
de acord - noi constmim socialismului, nu construim închisori - p1in ce se deosebeşte regimul
nostru de regimul vechi şi atunci au încercat să spună că nu au spus ei, ci să se dea la Miliţie că nu
pot să judece. I-am spus că nu discutăm unde poate să-i judece sau unde nu, ci întreb: s-a procedat
just, s-a respectat legea? Era necesar să avem aşa o populaţie în închisori? În Capitală există
primejdia de a se răspândi o molimă, e plin acolo cu oameni care n-au însămânţat la timp, n-au
respectat planul de cultură, nu s-au prezentat la arie etc. Dar noi, deşi am luat cota, el totuşi stă la
închisoare. De ce nu se dă îngăduire acestor oameni? Noi în ultima vreme am luat câteva hotătîri
de îndreptare a situaţiei, în localităple unde gospodătiile mici şi mijlocii au fost lovite de calamităţi
nu numai că am scutit datoriile vechi, restanţe din cotele obligatorii, am făcut amânări, ba am
hotărît să dăm înapoi unde s-a luat totul şi nu le-a lăsat nici de sămânţă. Nu este o politică justă.
Unii primesc înapoi şi primesc scutiri. Dacă i-am fi băgat în închisoare după aceste criterii sigur
numărul s-ar fi ridicat şi mai mult. Putem face noi asta? Discutând am ajuns la concluzia că s-a
procedat greşit şi abuziv datorită lipsei de control cu privire la activitatea organelor noastre de stat,
Procuratură, Miliţie, pentru fapte din acestea - delicte în legătură cu hotărîri privitor la agricultură,
silvicultură, păşunatul, impozite, au fost băgaµ oameni care nu trebuiau băgaţi. Am arătat dacă nu
putea să nu dea în judecată pe unul sau altul - şi judecate trebuie privită ca un act educativ şi de
presiune faţă de individ - se pot da amenzi, dacă în termen de un an nu plăteşte să-l judece, dar în
libertate. Ţinându-i în închisori statul plăteşte întreţinerea lor, se pot îmbolnăvi, blestemă, soţiile,
copii lor umblă să cerşească o bucată de pâine. Punep-vă în situapa acestor nenorociţi, ce atmosferă
creează.
Şi atunci s-a conturat următoarea concluzie:
1) În ce priveşte ţăranii muncitori care au fost repnuţi pentru însămânţările neexecutate la
timp, nerespectarea planului de cultură, neîntreţinerea culturilor, neprezentate la arie şi alte
asemenea delicte pe care tov. Apostol cu aparatul lui trebuie să le mai precizeze.
Tov. Apostol: Am date numai cifric.
Tov. Borilă: Trebuie pe probleme.
Tov. Gheorghiu-Dej: O să avem pe categorii.
Apoi pentru delicte silvice, sigur cu exceppa celor care au distrus lăstari şi au dat foc
pădurilor. Pentru acte criminale nici nu discutăm, de altfel acestea nu sunt aici, sunt la Securitate.
Vorbesc de fapte penale din cele înşirate, delicte de păşunat etc.
În legătură cu colectările, ce anume cazuri trebuie luate în considerare: acele cazuri unde
cetăţeanul respectiv n-a avut de unde să dea restanţa, n-a avut posibilitatea să-şi îndeplinească
obligaţiile. Unii au fost siliµ să-şi vândă unele lucruri ca să-şi cumpere de pe piaţă şi să aducă
cerealele, n-au putut să facă lucrul acesta şi enervat, amărât, gândindu-se la situaţia lui şi a familiei,
este posibil să fi fost o ieşire, să fii înjurat. Ce nu poate să spună un om amărât, necăjit?!
497
Trebuie spus că, în majoritatea ei zdrobitoare, ţărănimea muncitoare a luat parte activă, a
dat tot concursul statului; anul acesta am făcut colectările cum nu s-a făcut niciodată. Deci, trebuie
luate măsuri în cazurile acestea, apoi în legătură cu impozitele, cu contractările. Astea cu privire la
ţăranii muncitori.
Cu privire la chiaburii preveniţi, după caz. Sunt şi azi cazuri când chiaburul n-are cu ce
însămânţa, vine la Tribunal, la Miliţie, la organele de stat şi cere să fie băgat în închisoare că n-are
cu ce să însămânţeze. Este o situaţie reală. Pentru că au fost făcute sechestrări, s-au luat toate
obiectele, totul, pentru îndeplinirea obligaţiilor la colectări; i-au luat vitele, porcii, i-a vândut şi şi-a
cumpărat cereale şi a dat Alţii n-au avut, n-au dat şi s-au dus la puşcărie. Sunt multe cazuri din
acestea.
De asemenea, sunt din cei care au fost arestaţi pe linia cooperaţiei. Trebuie văzut de la
caz la caz, nu este vorba de delapidatori, ci de cei care nu au putut da un timp socoteală de gestiune,
nu înseamnă să-i pui în libertate şi să-i absolvi de răspundere. Dar se pot judeca în libertate. Deci o
parte puşi în libertate şi stinsă acţiunea împotriva lor, o parte din ei pentru fapte înscrise în Codul
Penal, fapte evidente, să se judece în stare de libertate.
Ne simplifică şi nouă scopurile şi este o măsură cuminte după părerea mea, dreaptă şi are
importanţă politică. Tov. Borilă a propus aseară dacă am putea face chiar înaintea alegerilor. Sigur
este bine de făcut înaintea alegerilor, dar mai avem numai 10 zile până la alegeri. Eu nu ştiu dacă se
va putea în termen de 1Ozile să dea drumul la toţi, însă să începem să dăm drumul.
Există o singură temere, dacă este bine să dăm drumul în toiul campaniei electorale.
Mergând aceştia acasă şi, întrucât în închisori pot fi şi legionari nu arestaţi pentru legionarism, să
-nu facă vreo legătură. Al doilea, să nu creeze cumva atmosferă cei care se întorc în localităţile
respective. Şi este asemenea temere. Temerea aceasta trebuie s-o analizăm şi să pronunţăm.
Trebuie privite lucrurile şi aşa, să vedem în legătură cu atmosfera familiilor, a celor de acasă dacă
aceştia stau în închisoare; familia acasă are necazuri şi nimic nu este mai mişcător pentru public
decât o femeie cu copii plângând. Şi câţi dintre ei n-or avea pâine, se duc şi cerşesc la vecini şi ăştia
povestesc în tot satul. Una este când ai prins un bandit, că a ucis, a lovit, a devastat, sau pentru acte
criminale subversive şi alta este pentru asemenea cazuri. Să ne închipuim un asemenea om întors
acasă din închisoare. Cu el s-a stat de vorbă înainte de i s-a dat drumul şi i s-a arătat: uite un act de
clemenţă, de omenie faţă de voi, deşi aţi greşit, n-aţi procedat bine. Nu în sensul că s-a făcut o
greşeală că au fost arestaţi. El să vadă prin măsura aceasta o măsură de mărinimie luată de guvern
şi înainte de a le da drumul să-i dăscălească, să le spună.
Şi să li se dea drumul organizat, nu ca cine are bani să-şi cumpere bilet, iar altul să
cerşească prin gări, ci să li se dea foi de drum ca să meargă acasă, hrană, raţia lui.
Mergând acasă, el cât a stat în prevenţie şi a văzut ce grozăvie este să stea la închisoare, a
doua oară o să stăruie să nu mai intre acolo, să nu ajungă în situaţia aceasta, se va strădui să
muncească, să îndeplinească obligaţiile. Mergând acasă aduce cu prima bucurie faptul că s-a întors,
se bucură soţia, copii, părinţi. Şi o să spună că e mai bine să muncească cinstit, să-şi îndeplinească
obligaţiile către stat. Nici nu trebuie să le instruim ca să spună la toată lumea acest lucru, că o să
spună el chiar fără să vrea
Asta pentru cei la care trebuie să fie stinsă acţiunea de judecată.
Iar cei care se vor judeca în libertate, şi acestora să li se spună tot în asemenea mod, să li
se facă morală, să-şi facă cinstit datoriile către stat, să muncească cinstit, să aibă grije să nu calce
legile, iar cel care stă de vorbă cu dânsul să se uite la el cu omenie, eu cred că, în felul acesta, s-ar
putea privi lucrurile.
498
Deci trebuie să vă pronunţaţi asupra acestei chestiuni, văzând şi partea aceasta dacă să
facem în toiul alegerilor, trebuie văzută şi partea negativă. Dar mie mi se pare că, în balanţă,
cântăreşte mai greu partea care trebuie eliberată şi majoritatea sunt dintre aceştia.
Dacă vrem să-i judecăm trebuie să mobiliz.ăm camioane să-i ducem la faţa locului unde
au săvârşit fapta, o serie de lucruri, martori şi tocmai aceasta poate să creeze atmosferă. Treaba
aceasta trebuie s-o vedem după alegeri, să se reglementeze chestiunea. Nu văd de ce nu s-ar putea
judeca la penitenciar şi nu trebuie mers pe linia imediat de arest. Îl arestezi atunci când sunt lucruri
grave, când pune mâna pe ciomag.
Tov. Chişinevschi: Poate să fie judecat liber, legile admit asta.
Tov. Gheorghiu-Dej: Ca urmare, ca rămăşiţă vedeţi cum s-a împletit această politică de
dreapta cu măsuri aventuriste de mic burghez. Când a fost Chirtoacă şi s-a vorbit de arestări şi am
ridicat chestiunea cine a pus problema de a fi arestaţi acei dintre colectivişti care nu au adus tot
inventarul, cine? Chirtoacă, un om care s-a ţinut laş la cădere, a făcut aici pe grozavul.
Tot sucind lucrul am ajuns la concluzia că din o serie întreagă de motive s-a procedat
aventurist, fără socoteală, au fost arestaţi mii de oameni care nu trebuiau să fie arestaţi şi, în special,
ţărani muncitori, ei sunt majoritatea, mai mulţi decât chiaburi. Ţăranii săraci şi mijlocaşi luaţi cu
muncitorii sunt majoritatea zdrobitoare. Gândiţi-vă numai că aceştia toţi sunt scoşi din producţie,
nu muncesc, statul trebuie să-i întreţină. Aceasta aduce o pagubă şi economiei. Ce este mai
important trebuie cântărit. Nu este vorba de elemente care au săvârşit acte criminale. Prin acte
criminale înţeleg începând cu ucidere, asasinat, lovire gravă, cu intenţie criminală, de devastare,
instigare care a ridicat masa, aceştia sunt de acum elemente politice, aceştia nici nu sunt băgaţi
printre aceştia, ci aici de vorba de asemenea fapte despre care v-am vorbit.
În vederea soluţionării cât mai grabnice a situaţiei, întrucât prezintă şi un pericol pentru
sănătate răspândind molima, Închisoarea Văcăreşti e plină, dorm şi în curte n-au loc, e ceva
groaznic, e ceva de neimaginat. Pentru rezolvarea acestor măsuri se propune o colaborare strânsă
între factorii care au răspundere pe această linie, şi anume: tov. Drăghici, procurorul general-Talu
Jianu, Pavel Ştefan-ministru de Interne. Este vorba şi de coloniile de muncă unde oamenii au
terminat stagiul şi îi ţin. Apoi Niţulescu şi Petrescu de la Finanţe, sub conducerea tov. Borilă care
răspunde pentru problemele acestea de justiţie. Să se alcătuiască pentru fiecare penitenciar, colonie
etc., câte o comisie formată din elemente de la Securitate, oameni cu scaun la cap, bine instruiţi, cu
împuternicirea de a proceda la triere şi la trimitere acasă. Pentru cazuri deosebite unde există vreun
dubiu să se adreseze imediat prin căile lor la Ministerul Securităţii Statului, acolo va fi Drăghici, el
va ţine legătura cu toţi ceilalţi. Operativ vor lucra aceştia 4: Niţulescu, Pavel Ştefan, Tatu Jianu şi
Drăghici. Pe tov. Petrescu l-am pus aici numai pentru chestiunile de impozite pentru că sunt mulţi
cu neplata impozitelor la timp.
Acestea sunt propunerile. Dacă Biroul Politic ia în consideraţie aceste lucruri atunci am
putea să transmitem tovarăşilor să înceapă de zi munca lor. În termen de 2 zile vor fi pe teren.
Concentrăm pe cei mai buni ca să poată face treabă. Poate n-ar strica în regiunea respectivă să fie
secretarul regional, un om conştient de partid.
Tov. Moghioroş: Mai bine cineva de la Secţia Administrativ-Politică.
Tov. Gheorghiu-Dej: Da, şi cineva din localitatea respectivă unde este penitenciarul.
Deci acestea sunt propunerile: 1) dacă este necesară o asemenea măsură; 2) dacă să începem a
pune în libertate înainte de alegeri sau să aşteptăm după alegeri; şi 3) dacă sistemul de organizare a
măsurilor este cel potrivit, propunerea cu compunerea tovarăşilor care trebuie să se ocupe de treaba
aceasta.
Tov. Chivu: Ce se întâmplă dacă sunt condamnări pronunţate?
499
Tov. Gheorghiu-Dej: Aceasta este o altă chestiune. Sunt condamnaţi de la 5-16 ani
muncă silnică pentru fapte trase de păr. Aceasta e o altă problemă, o s-o ridic după ce ne
pronunţăm la problema aceasta.
Tov. M. Constantinescu: Consider că propunerea tov. Gheorghiu este foarte justă şi pe
deplin întemeiată, venită la timp. În ceea ce priveşte măsurile sunt complet de acord. Este vorba de
acei care sunt în preven~e. nu sunt încă condamnaţi şi care stau închişi unii din ei timp îndelungat,
să fie unii eliberaţi şi să nu aibă nici judecată, stinsă ac~unea împotriva lor şi pentru ceilalţi să fie
eliberaţi şi judecaţi sub stare de libertate.
Cred că este posibil şi util ca acest lucru să se facă încă înainte de alegeri, nu din motive
înguste, dar pentru că acest lucru este just şi cântărind avantajul şi dezavantajele acestei chestiuni
lără îndoială că atârnă mult mai greu faptul că întorcându-se omul acasă va aduce în familie
bucuria întoarcerii sale şi în sat lucrul acesta va fi privit de masa ţăranilor muncitori ca un act de
dreptate sau clemenţă din partea guvernului. Pot să fie anumite elemente izolate care să încerce să
facă lucru1i dăunătoare, însă nu aceştia vor fi majo1itatea, ca fi un număr redus şi oamenii aceştia
nu vor fi lăsaţi în afara oricărui control din pm1ea autorităţilor de stat. Cred că este foarte necesar
ca aceste eliberări să se facă după o instruire, lămurire, morală, pentru ca ei să plece cu o orientare.
Din punct de vedere politic consider că este o măsură foarte justă şi întemeiată. Dar este
şi aspectul economic şi sanitar foarte important care nu trebuie neglijat. Prezenţa tuturor oamenilor
care stau în prevenţie şi nu sunt încă judecaţi, în încheieri, lipsesc multe cămine de forţa de muncă
pentru lucrarea câmpului şi pentru alte lucrări care trebuiesc lăcute aşa că şi aceasta cântăreşte în
balanţă. Oamenii aceştia vor ajuta familiile lor să lucreze pământul, să termine culturile şi arătrnile
de toamnă.
Cred că neapărat trebuie să li se dea şi aceste foi de drum ca să nu aibă acest aspect de
cerşit în gări.
Sunt de acord cu forma acelei comisii care s-a propus şi trimiterea încă de azi în toate
unităţile, închisorile şi coloniile, a comisiilor care să înceapă imediat trierea şi stabilirea celor care
să fie eliberaţi.
În ce priveşte problema condamnărilor tov. Gheorghiu a arătat că este o altă problemă, şi
acolo sunt multe nedreptăţi. Am arătat cazul lui Ştefan Tătaru care, pentru bănuiala că ar fi luat
nişte bani de la nişte fii de chiaburi, a fost condamnat la 3 ani şi jumătate, a executat un an, e
membru de pm1id şi acum a fost eliberat. Şi aici s-au lăcut o serie întreagă de uşurinţe.
Tov. Chişinevschi: Fără îndoială că măsura trebuie luată. Aceste arestă1i nu sunt
întâmplătoare, pe de o parte sprijinirea elementului capitalist, ac~uni pentm restaurarea
capitalismului, pe de altă parte discursuri stângiste şi măsuri abuzive tocmai pentru a crea o situaţie
şi este o chestiune foai1e complicată de a revizui toate dosarele celor despre care s-a spus,
condamnaţii, dar, în primul rând, eliberarea celor din prevenţie. Principial nimeni nu poate avea
vreo împotrivire.
La problema dacă să facem acum înainte de alegeri sau nu. Sunt totuşi dosare de studiat.
O masivă eliberare fără studierea dosarelor poate să favorizeze strecurarea unor elemente duşmane,
pentru că printre cei arestaţi luaţi masiv, ţinuţi în preven~e, pot fi elemente legionare care trebuie
demascate. este greu de închipuit că într-o masă mare de oameni să nu fie şi câteva elemente
duşmane. Trebuie văzut serios acest lucru, nu se poate tolera. Aceasta este un lucru care mă
determină să am teme1i că s-ar putea strecura elemente duşmănoase. Timpul este scurt, 10 zile. în
2 zile trebuie să fie pe teren, trebuie să se uite în dosare pentru ce au fost aresta~. Până ajung
oamenii aceştia acasă este spre ziua alegerilor. Pentru a folosi politiceşte acest lucm timpul este
scurt, însă dacă se strecoară câteva elemente duşmănoase ar putea aduce anumite daune. De aceea
cred că n-ar fi o greşeală dacă această acţiune ar începe acum, să plece oamenii imediat, cei de care
500
suntem siguri că pot fi eliberaţi, dar eliberarea masivă să se facă după alegeri. O să fie un câştig
mare politic. De aceea cred că eliberarea masivă să se facă la 2-3 zile după alegeri, iar acum numai
oamenii de care suntem siguri 100%.
Tov. M. Constantinescu: Pentru acei unde situaţia este clară, eşti de acord înainte de
alegeri?
Tov. Chişinevschi: Sigur. Nu ştiu însă dacă comisiile vor reuşi ca în câteva zile să vadă
dosarele. Dacă e posibil sigur că sunt de acord.
Tov. Chivu: Eu n-am înţeles din cele spuse de tov. Gheorghiu de a se elibera pe toţi, ci
pe categorii
Tov. Gheorghiu-Dej: Nici nu este posibil.
Este întemeiată temerea de a nu se strecura elemente duşmane, ceea ce sigur înainte de
alegeri este neconvenabil. Dar nu dăm drumul în mase şi după aceea să studiem dosarul, ci se
triază pe categorii, pe grupe de delicte, se ia în primul rând ţăranii muncitori, oamenii muncii, după
gravitatea lucmrilor şi treptat în măsura în care comisiile vor fi în stare îi vor pune în libertate şi
înainte de alegeri, dacă este nimerit. Aşa se pune chestiunea.
Tov. Chivu: Eu cred că putem face acest lucru sub fonna în care a arătat tov. Gheorghiu,
triate elementele cel mai puţin vinovate.
Tov. Pârvulescu: Eu sunt de acord cu expunerea tăcute şi cu motivarea.
Eu pot să arăt un caz. O chiaburoaică mi-a trimis o scrisoare la Comisia Controlului de
Partid în care spune că a plătit toate datoriile, a dat la colectări. A avut ceva porumb să vândă şi a
venit referentul de la Sfat şi-i spune că n-are dreptul să-l vândă, numai cooperativei. Ea zice că e de
acord, totuşi îl confiscă şi-i mai ia şi toate lucrurile din casă. Eu am trimis scrisoarea imediat la
Colegiu, m-am şi interesat de chestiunea aceasta.
Apoi sunt oameni care n-au avut seminţe, majoritatea ţărani săraci, s-au dus să cumpere
seminţe ca să însămânţeze, venind înapoi li s-a confiscat pentru colectări. Sunt abuzuri care trebuie
să le punem capăt, pentru că nu se respectă legile şi ne compromitem.
Şi eu am participat la acele şedinţe cu împuterniciţii, pe noi ne-a instruit Ana şi Luca.
Luca ştia despre reforma bănească şi el ne dădea instrucţiuni să luăm impozitele, să strângem
şurubul. Este adevărat că am tăcut mai puţin, n-am luat nici o vacă, nici un porc, dar în chestiunea
arestărilor am mai tăcut şi am fost convins că s-au tăcut abuzuri şi cu arestările.
Sunt de părere tov. Chişinevschi, elementele care sunt cu cazuri simple şi care se pot
rezolva să li se dea drumul imediat şi va fi şi politic just înainte de alegeri, aceasta este minoritatea
de fapt. Şi avem încrederea că, dacă va fi şi un secretar de partid şi de la Secţia Administrativ-
Politică n-o să facă greşeli.
Tov. M. Constantinescu: Nu secretar de partid, ci de la Secţia Administrativ-Politică.
Tov. Pârvulescu: Noi dovedim prin aceasta că nu permitem călcarea legilor. Sigur
trebuie făcut cu prudenţă pentru că pot fi fel de fel de elemente prin rândurile lor. De exemplu, am
arestat un activist de partid la Brabova care a minţit şi a spus că a dat la colectare, l-a ameninţat pe
preşedintele Sfatului să-i dea o chitanţă în alb. A călcat şi legile. L-am exclus din partid şi l-am
arestat.
Tov. Gheorghiu-Dej: Nu sunt excluse nici cazurile celor care stau mai departe în
închisoare.
Tov. Pârvulescu: În general, sunt de acord cu măsurile propuse.
Tov. Moghioroş: Eu sunt 100% de acord cu propunerile acestea. Este o necesitate ca să
revizuim în general întreaga noastră politică în legătură cu arestările şi măsurile represive care s-au
luat în trecut şi sunt în curs de luat.
501
Eu aş propune ca adăugire la categoriile enumerate de tov. Gheorghiu să se pună şi
revizuirea acelora care acum sunt în curs de intrare în puşcărie. Sunt un număr mare în regiunea
Arad, Timişoara, Craiova dintre cei care intră în prevenţie, sunt în cercetarea organelor
judecătoreşti tot pentru asemenea delicte. Este un proces zilnic care merge înainte, fie pentru
nepredarea cotelor sau neexecutarea însămânţărilor, fie pentru o serie de chestiuni în legătura cu
nerespectarea contractă.J.ilor încheiate cu Ministerul Industriei Uşoare - şi aici e un număr mărişor -
, şi delicte silvice care anul acesta au luat extinderea în Cluj, Hunedoara, Oradea, Vrancea.
Eu aşa am înţeles că se studiază aici fiecare dosar în parte şi în măsura limpezirii situaţiei
se dă drumul treptat, nu în masă.
Şi eu sunt de părere că trebuie să fie prudenţi, să nu dăm drumul fără verificare, însă cred
că e just ca să dăm drumul acum, să nu aşteptăm alegerile, dar în măsura verificării lor.
Tov. Gheorghiu-Dej: După dosar şi fapte şi în măsura în care este limpede ca să avem şi
minimul de garanţie că nu scapă un bandit.
Tov. Moghioroş: Şi în primul rând să scape cei care nu au vină. Eu sunt de acord cu
aceste măsuri şi cred că, dacă se va proceda just, se va cerceta, atunci prevăd că n-are să influenţeze
campania electorală decât în sens pozitiv.
Tov. Bodnăraş: Cred că măsura este foarte justă şi cred să înceapă imediat. Comisiilor
nici nu trebuie să se pună problema până sau după alegeri, pentru că nu este o chestiune legată de
alegeri, s-ar putea denatura. Este o operaţiune care s-a hotărît constatându-se abuzuri şi care începe
imediat.
Ce priveşte verificările, acestea să nu se transforme în adevărate judecate acolo, să
ancheteze acolo, pentru că atunci nu rezolvă problema nici în 3 luni. De aceea cred că, Comisia
Centrală, condusă de tov. Borilă să elaboreze instrucţiuni foarte precise, aşa ca să le rămână numai
sarcina de a identifica din ce categorii fac parte, nu să ancheteze.
Tov. Gheorghiu-Dej: Au dosarele.
Tov. Bodnăraş: Nu găsesc dosarele, unele sunt la Tribunal, altele la Miliţie. Este extrem
de abuzivă procedura. Miliţia şi Securitatea au mandate în alb şi prin sistemul practicat,
Procuratura de cele mai multe ori nici nu cunoaşte pentru ce a arestat anumite persoane.
Tov. Chişinevschi: Numai Securitatea pentru anumite cazuri poate folosi mandate în alb.
Tov. Bodnăraş: Este posibil să nu fie dosarele.
Tov. Gheorghiu-Dej: Poate să existe unele cazuri, dar se poate întreba.
Tov. Bodnăraş: Să se dea deci instrucţiuni foarte precise ca rolul comisiilor de pe teren
să se limiteze la trieri şi nu să facă anchete.
De acord cu foile de drum şi celelalte măsuri propuse.
Tov. Apostol: În legătura cu propunerea tov. Chişinevschi cred că şi acum aşa se
procedează când cineva este pus în libertate că probabil primeşte ceva la mână şi organele din
localitatea respectivă ştie că acum a venit acasă şi vor fi observaţi ce au de gând să facă. Este
posibil de a verifica cum se prezintă. Să primească un act şi să treacă la postul de miliţie din
comuna respectivă.
Făra îndoială că eliberarea masei de oameni până la alegeri este imposibilă, de a verifica
atâţi oameni. Cei care trebuie puşi în libertate şi judecaţi în libertate nu pot fi probabil eliberaţi până
la alegeri.
Temerile tov. Chişinevschi sunt juste, dar se pot lua măsuri pentru a se împiedica.
Tov. Gheorghiu-Dej: Deci: 1) Biroul Politic în unanimitate a primit propunerile în
legătura cu eliberarea ţăranilor muncitori despre care s-a vorbit, celor arestaţi în mod abuziv.
502
Consideră acest lucru ca un act de dreptate şi ca o primă măsură de întrebare a lucrurilor, foarte
importante pentru viitor.
2) Biroul Politic consideră că poate să înceapă imediat punerea în libertate a celor reţinuţi
în mod abuziv.
Totodată arată necesitatea de a nu li se dea drumul pur şi simplu, ci de a cunoaşte situaţia
lor, în sensul unei judecăţi la faţa locului, ci în sensul verificării, trierii, şi punerii în libertate în
primul rând a acelor grupe de delicvenţi a căror situaţie este mai clară şi mai uşoară, unde este
evident că nu trebuiau să fie arestaţi şi că treptat să li se dea drumul. La o parte dintre aceştia să li se
stingă acţiunea de judecată, o parte care au fapte încadrate în lege, din acei care trebuie să dea
socoteală, să facă fie judecaţi în stare de libertate urmând să se stabilească organele judecătoreşti
după caz, cine şi în ce măsură trebuie sancţionaţi pentru încălcarea legilor, dar că şi aceştia să fie
puşi în libertate.
Cred că nu trebuie să spunem comisiilor care merg la penitenciare că rostul lor este
numai de a identifica, pentru aceasta nici nu este nevoie de comisie şi am putea da ordin conducerii
penitenciarelor şi coloniilor să procedeze aşa şi aşa. De aceea trimitem comisiunile ca să verifice
om de om, situaţia lor, atât pe cei care au dosare şi sunt cunoscute faptele lor, cât şi pe cei care n-au
dosare, numai trimişi la penitenciar pe baza unei adrese unde singur spune de ce a fost trimis în
prevenţie. Dar pentru orice eventualitate se pot informa la locul unde au fost ridicaţi, există
posibilitatea. În acest sens să li se dea instrucţiuni.
Să se facă o instrucţiune, chiar este în curs de întocmire.
De asemenea Biroul Politic este de acord cu propunerea cu cai care să aibă răspunderea
realizării acestor sarcini şi începând de azi să ia toate măsurile şi să se intereseze ce se face în
fiecare zi, să fie ţinuţi sub control, unele lucruri prin telefon, altele telegrafic, ei au toate mijloacele
la Securitate.
Legat de situ<'.ţia celor care au fost arestaţi în perioada 1951 şi condamnaţi, este situaţia
unor condamnaţi tot din mediul sătesc, nu pentru crime împotriva statului, ci pentru fapte din
acestea de nepredare a cotelor, neachitarea impozitelor. Să fie făcut un material în legătură cu ei şi
luată o anumită perioadă când a fost Luca şi Ana şi când au început să ia măsuri pe linia
colectărilor şi impozitelor, când Luca răspundea de finanţe şi avea acest sector.
Tov. Chivu: Şi în 1950.
Tov. Gheorghiu-Dej: Dacă se arată că şi în 1950 s-au făcut abuzuri şi nedreptăţi datoria
noastră este să le îndreptăm. Justiţia burgheză putea să facă fel de fel de abuzuri, justiţia noastră nu
este bine să facă. Am întâlnit un caz în închisoare, a fost condamnat unul pentru o crimă pe muncă
silnică pe viaţă fără să fi făcut această crimă şi ca să scape de bătăi a declarat că el este criminalul,
ca după un an, doi, să se găsească făptaşul care a venit singur având remuşcări, să declare că el a
comis crima. I s-a spus că e nebun, s-a dus la un medic psihiatru şi s-a constatat că era în toate
facultăţile. Se cercetează şi se vede că el este criminalul, este condamnat la muncă silnică pe viaţă,
dar nu-l eliberează pe celălalt, care până la urmă a murit în închisoare.
Dacă sunt asemenea cazuri, erori, abuzuri, cred că trebuie făcut un material şi tov. Borilă
să primească sarcina să raporteze Biroului Politic. Avem în vedere, în primul rând, oamenii muncii
din sate şi oraşe. Este vorba şi de elemente chiabureşti care au fost condamnaţi pentru nimic. Deci
nu este vorba de categorisire. Pentru noi cei care au fost condamnaţi (şi nu este vorba de cei
politici, ci de cei condamnaţi pentru fapte penale, la unii se împleteşte şi cu fapte politice că i se
impută că înjură împotriva regimului), nu faci act de dreptate pentru chiabur, ci apărăm legalitatea
socialistă, prestigiul legalităţii socialiste şi îndreptăm acolo unde s-au produs nedreptăţi.
503
Şi să vadă tov. Borilă dacă acest material s-ar putea întocmi până la aniversare a 5 ani ai
Republicii. La aceştia nu merge să le dăm drumul ca la cei clin prevenţii, ci trebuie dat un
document de graţiere sau de reducere a pedepsei, aşa cum se obişnuieşte.
Trebuie să ţinem seama că, până la 30 decembrie, este o lună.
Tov. M. Constantinescu: Mai este încă o categorie: cei care au avut o condamnare, au
executat întreaga condamnare şi mai stau în continuare 1-2 ani.
Tov. Chişinevschi: Depinde pentru ce a fost condamnat.
Tov. M. Constantinescu: Cunosc cazul unui arhitect, fratele lui Atanase Joja, care a fost
condamnat pentru manifestări împotriva regimului nostru acum 4 ani la 3 ani. A făcut cei 3 ani şi
stă în continuare. Lucrează ca arhitect şef la Canal, a construit Palatul de la Poarta Albă, Cazinoul
şi are purtare foarte tună.
Tov. Gheorghiu-Dej: S-au făcut abuzuri foarte mari cu cei din coloniile de muncă. Deşi
iniţial s-a dat linia ca cei care vor avea comportarea prescrisă de regulamentul coloniilor şi iau dat
interesul pentru munca lor, în loc de 1 zi executată li se socoteau 3 şi munceau foarte frumos. S-a
părăsit acest principiu, n-a mai constituit stimulent, n-au mai muncit frumos, au început să
tânjească, n-au mai fost puşi în libertate, nu li s-au mai dat avantajele prevăzute, ca să vină familia
la ei pentru 1-2 zile, să fie trimis ca un muncitor liber la odihnă în condiţii speciale, o serie de
lucruri care transformau pe om, îl ajutau să se îndrepte. Toate acestea n-au mai fost aplicate în
practică. Aceasta acum se îndreaptă. Cel condamnat la moarte îl pui la zid, îl execuţi. Dar, dacă
este de trimis la lucru, îi creezi un regim de muncă corespunzător şi cine dă dovadă de cuminţenie
şi nu desfăşoară activitate potrivnică, pe acesta îl tratezi altfel.
Eu propun să înceapă să întocmească situaţia celor condamnaţi în perioada 1951 şi
încoace şi după scoaterea lui Ana şi Luca pentru că starea de spirit a continuat, şi să raporteze
Biroului Politic care este situaţia şi să facă propuneri concrete pentru rezolvarea situaţiei. Aceasta
cred s-o facă împreună cu aceeaşi factori.
Concomitent cu aceasta cred că ar trebui dată dispoziţie pe linia penitenciarelor să facă
această situaţie. Poate la Direcţia Generală a Penitenciarelor se poate face, ei trebuie să aibă
dosarele, fişele, situaţia lor şi se poate în privinţa aceasta de mobilizat şi Procuratura şi Ministeml
Justiţiei, Ministerul Securităţii, Miliţia, ca în afară de fapte înscrise în dosare să aibă un supliment
de informaţii.
Tov. Moghioroş: În categoria aceasta intră şi micii meseriaşi? Pentru că sunt mulţi
condamnaţi pentru delicte mici pentru crime de sabotaj.
Tov. Gheorghiu-Dej: Da, cei care sunt în prevenţie, iar cei condamnaţi trebuie văzuţi.
De acord cu a doua propunere? (Toţi tovarăşii sunt de acord).
Tov. Drăghici comunică că a primit telegrafic invitaţia din Cehoslovacia, să desemnăm
asistenţi care să participe la procesul grupului lui Slanski la Praga, care va începe joi, 20 noiembrie.
Pe cine trimitem să asiste la proces?
Tov. Pârvulescu: Oamenii care lucrează în privinţa aceasta, să câştige experienţă.
Tov. Bodnăraş: Poate să meargă cineva şi de la Comisia Controlului de Partid, de la
Securitate.
Tov. Gheorghiu-Dej: Eu aş propune ca tov. Moghioroş, Pârvulescu şi Chişinevschi să
facă propuneri concrete şi să întocmească şi răspunsul la telegramă arătând pe cine trimitem. Joi
începe procesul, adică mâine.
Tov. Apostol: Am o propunere de tidicat la diverse. Când am fost la Hunedoara am fost
într-un sat unde a venit un ţăran muncitor din Regiunea Arad, producţia lui agrară a fost complet
504
compromisă, care a spus dacă n-ar fi bine, dacă guvernul ar pune în vânzare prin cooperative
anumite cantităţi de cereale în satele lovite de secetă ca să nu trebuiască să meargă în alte regiuni ca
să se aprovizioneze. Aici este vorba de a vedea situaţia mai adânc. Cetăţenii pleacă cu căruţa şi caii
undeva ca să găsească ceva, de multe ori îi confiscă cerealele pe drum.
Tov. Gheorghiu-Dej: Trebuie dată o dispoziţie, am dat o dispoziţie în legătură cu
sămânţa.
Tov. Apostol: Propun să studiem problema şi să venim cu propuneri concrete.
Tov. Moghioroş: Şi eu am o problemă de ridicat. Este un pericol la gospodăriile
colective unde a fost secetă şi producţia proastă că oamenii, peste hotărîrea guvernului, vor trece la
împărţirea veniturilor. Este hotărire ca împărţirea să înceapă la 25 decembrie. Oamenii n-au nici
mâncare. Tovarăşii deputaţi şi secretari cu care am discutat au ridicat această problemă şi roagă
C.C. ca, în aceste locuri, să facă derogare şi să dea voie să împartă veniturile că ei nu reuşesc să-i
ţină ca să aştepte. În al doilea rând, din cauza aceasta nu au întreţinere şi părăsesc gospodăriile
colective în masă. Ei spun că este prevăzut câte zile-muncă mai sunt până la sfârşitul anului pentru
muncile rămase şi acestea să se includă în socoteală.
Părerea mea este că mult mai bine să le dăm înainte de 25 decembrie.
Tov. Pârvulescu: În legătură cu măcinatul porumbului este aceeaşi situaţie ca la grâu că
nu se dă voie până ce nu se termină colectarea pe raion şi sunt mulţumiri. Trebuiesc date dispoziţii,
când ţăranul şi-a dat cota să nu fie obligat să aştepte până ce se termină pe întreg raionul.
Tov. Apostol: Noi am dat circulară la grâu şi secară pentru că suntem pe terminate cu
colectările. La porumb suntem abia la 10% pe întreaga ţară şi nu cred că este bine, ci să le dăm o
anumită cantitate să macine la moară pe numărul membrilor de familie, asta este lege.
Tov. M. Constantinescu: Are dreptate tov. Apostol.
Tov. Apostol: A fost o greşeală că la grâu şi secară am spus că, cine a vărsat 90% poate
să macine. Dar s-a îndreptat.
Tov. Gheorghiu-Dej: Această problemă ridicată de tov. Apostol eu sunt de acord s-o
studiem, să vedem ce se poate face, dar de a se trimite porumb .. ." noi am luat o hotărîre privitor la
populaţia din localităţile din munte, consider că măsura este bună. Nu sunt regiuni unde să fie
compromisă recolta în toată regiunea, ci sunt posibilităţi de a-şi procura în regiune şi cred că nu
este bine să trimitem la sate porumb. Însă de făcut studiu se poate face.
În legătură cu măcinatul mi se pare că ar trebui, în primul rând, să înlăturăm o piedică şi
anume aceea care este la bazele de recepţie. Ţăranii vin cu porumb, vor să achite cotele dar sunt
trimişi înapoi că bazele sunt supraîncărcate, n-au posibilitate şi loc unde să ţină porumbul. Sunt
cazuri când porumbul este dat înapoi, ba să-l usuce ţăranul înainte de a veni la bază, ba alte motive.
Să fie asigurate măsuri pentru asigurarea transportului către bazele centrale, să fie găsite
soluţii pentru asigurarea preluării porumbului la bazele de recepţie, să fie controlate bazele de
recepţie mai des. Ţăranii au nevoie de mălai, vin cu porumbul şi vor să-l macine, vor să-l vândă, au
nevoie de bani să plătească impozitele, iar noi îi împiedicăm să-şi îndeplinească obligaţiile prin
neajunsurile foarte serioase care sunt la bazele de recepţie. Sigur că tov. Apostol a spus că am avut
greutăţi că n-am construit magazine, ştim asta cu toţii. Totuşi cred că se poate face faţă dacă se ţine
un contract mai strâns cu căile ferate şi acestea nu ne mint şi ne trimit vagoanele la timp, pentru că
se întâmplă. Şi asemenea lucruri.
N-o să trimitem porumb la sate, în cadrul regiunii ţăranii pot să se aprovizioneze, ei de
foame nu mor.
505
Însă ce e culmea, chiar porumbul din cel predat la baze se strică, se mucegăeşte, se
înnegreşte. Sunt cazuri la gospodăriile colective, la gospodăriile de stat şi la bazele de recepţie
foarte numeroase de stricăciuni a acestor produse.
Deci, trebuie luate măsuri urgente şi serioase: căile ferate să trimită numaidecât vagoane,
vagoane curate, spălate, îngrijite şi la timp, să descongestioneze bazele de recepţie, să transporte
porumbul şi celelalte cereale către silozuri şi magazine de centre, să selecţioneze pe cel gărgăriţat şi
să fie dat în consum; porumbul care are tendinţe de stricăciuni să nu fie lăsat în loc cu celălalt, să
fie repartizat la fabrici de spirt, pentru furaje etc., să găsim o folosinţă dacă poate fi folosit, dar este
un nonsens să colectezi, să-l bagi în magazine şi să se strice. Mai bine nu-l iei. Depinde şi de
organizare. Spui comunei cutare să vină în zilele cutare în conformitate cu planul şi posibilităţile de
recepţionare şi expediere cu aceste vagoane. Trebuie imaginat măsuri de îndreptare a lucrurilor la
gospodăriile colective şi gospodăriile de stat acolo unde este ţinut porumbul în condiţiuni
nepermise. În timp ce ţăranii colectivişti pun chestiunea împărţirii veniturilor porumbul se strică în
loc să fie dat la ţărani. Asta este un birocratism şi formalism. Consider justificată temerea tov.
Moghioroş pentru că sunt cazuri de părăsire a gospodăriilor colective şi întreb ce este mai
important să laşi oamenii să umble să-şi găsească posibilităţi de existenţă angajându-se în mod
dezorganizat în diferite locuri, nu îi dai nici să mănânce, să nu-l primească nimeni la lucru până ce
nu termină muncile.
Părerea mea este că, la acele locuri unde a fost secetă, unde am luat un şir de măsuri, să li
se împartă veniturile. Cred că trebuie neapărat dat şi mai cu seamă unde sunt presiuni. Nu degeaba
fac presiuni. De ce trebuie să stăm până la 25 decembrie? Nu suntem în U.R.S.S., acolo merge. Nu
trebuie luat aşa rigid. Trebuie dat ca socoteala să fie mai degrabă tăcută. În primul rând, cerealele
astea să se împartă: porumb, grâu, lucruri pentru mâncare, cartofi. De ce oare nu se scot cartofii din
pământ pe suprafeţe mari, de ce nu se culege porumbul în gospodăriile colective? Ţăranii
individuali l-au strâns, dar colectivităţii nu, tocmai pentru că n-au nici o perspectivă. Cred că
trebuie luate imediat măsuri în această privinţă, altfel o să avem într-adevăr fenomene şi mai mari.
Trebuie cerut organelor care se ocupă cu treaba aceasta, dar nu birocratic, ci de tăcut operativ
treaba aceasta, stabilit anumite criterii, mai sunt până la încheierea anului atât, să li se scrie până la
ultima zi urmând cu zilele ce mai au de tăcut să vadă cum e de tăcut.
Tov. Moghioroş: Dânşii au tăcut socotelile.
Tov. Gheorghiu-Dej: Şi cred că aceasta nu este valabil numai pentru regiunile unde a
fost secetă, ci şi la alte gospodării colective unde producţia a fost medie, unde au luat avansuri mai
mici sau au avut datorii. Sigur că trebuie avut grijă să pună la o parte şi pentru gospodărie fondul
social şi să împartă pentru că altfel se strică.
Tov. M. Constantinescu: Şi să termine strânsul. Ei nu pot face socotelile până ce n-au
strâns.
Tov. Gheorghiu-Dej: Imediat să termine strânsul tuturor culturilor.
Dacă nu le dăm acum şi aşteptăm până la 25 decembrie veţi vedea că nici muncile
agricole n-o să fie şi nici stimulent.
Eu cred că am putea face derogare de la dispoziţiile generale de a se împărţi veniturile la
25 septembrie că, dacă dai la o gospodărie şi ceilalţi, o să spună de ce nu se face şi la ei. Trebuie
dată o dispoziţie generală, de dat anumite dispoziţii judicioase. Grija să fie de a asigura partea
pentru fondul comun şi să înceapă anul acesta în mod excepţional mai repede. O să fie o încurajare
şi pentru cei care vor să se înscrie în gospodăriile colective. Mai târziu putem ajunge la formele
ideale din U.R.S.S.
Deci suntem de acord să înceapă împărţirea avansurilor la gospodăriile colective înainte
de 25 decembrie? (Toţi tovarăşii sunt de acord).
506
Şi tov. Apostol să ia măsuri în mod operativ şi nu de aşteptat cu referate şi conferinţe
lungi cu pălăvrăgeală, ci dispoziţiile să meargă jos, de tăcut o scurtă instrucţiune şi cu principalele
criterii.
Tov. M. Constantinescu: Principalele criterii arătate de tov. Gheorghiu: asigurarea
fondului comun şi asigurarea strângerii culturilor.
Tov. Gheorghiu-Dej: Unde gospodărie a suferit calamităţi pentru acei, trebuie văzut cât
reprezintă fondul comun, de apreciat, ca totuşi să le rămână ceva.
Nu sunt de părere să trimitem porumb în comunele sau satele în care sunt gospodării
lovite de secetă pentru că nu poate fi comparată situaţia cu cea din 1946. Cred să li se dea
posibilitatea să se aprovizioneze în cadrul regiunii, au această posibilitate. Dacă există piedică să fie
înlăturată această piedică, însă la cooperativă noi nu putem să vindem porumb la ţărani. Porumbul
noi îl strângem pentru alte nevoi.
În legătură cu măcinatul, chestiunea ridicată de tov. Pârvulescu, nu sunt de acord. Este o
hotărire luată, să le dăm cât li se cuvine. Cei loviţi de calamităţi sunt scutiţi de predarea cotelor, se
aplică aceasta în practică, deci n-au motiv cei care au producţie bună să nu vină la colectare.
Trebuie intensificată munca şi nu permis măcinatul până ce nu îndeplineşte raionul obligaţiile şi pe
măsură ce raionul îşi îndeplineşte obligaţia i se dă posibilitate să vândă la piaţă. Când a terminat
regiunea tot, atunci pentru regiune etc.
Şi măsuri la bazele de recepţie, năpădesc gărgăriţele. Acolo de chemat şi tineret eventual
să ajute, dar în principal transporturile. Tov. Chivu nu face destul pentru asta, el se interesează
numai pentru Combinatul Hunedoara, dar cei de la Transporturi trebuiesc luaţi de gât, pentru că se
strică cerealele fiindcă lipsesc vagoanele de transport. Se strică cartofii, stau afară pentm că nu pot
fi transportaţi şi vine frigul. Trebuie dată aşa o dispoziţie ca să fie asigurate complet nevoile de
transport de cereale, iar cei care lucrează pe linia aceasta să ia măsuri să nu ţină vagoanele, să le
încarce imediat şi să le îndrepte spre bazele principale.
Mai este încă o chestiune care o ridic şi eu la ,,Diverse", legată de celelalte două, în ce
priveşte colectarea de animale. Este o crimă ce se întâmplă, colectăm animale, sunt ţinute fără
mâncare, ca de exemplu, în Regiunea Prahova, timpul este rece, porci, oi, boi, vaci, slăbesc, se
îmbolnăvesc, mor, le sacrifică fără plan şi-ţi trimite pielea şi oasele. Este aici un birocratism
nemaipomenit, I) pe de o parte fie că nu sunt aprovizionate bazele de recepţie cu nutreţul respectiv
şi nu se aplică dispoziţiile, nu există control, 2) sunt ţinute peste termen, nu se trimit vagoanele, şi
aici este problema transportului. Să organizeze convoaie dacă sunt vite mari şi dacă nu sunt
suficiente vagoane, la câţiva kilometri găseşte furaje pregătite şi le duce mai departe. Trebuie
mişcate lucrurile, dar operativ.
Tov. M. Constantinescu: Aici este şi o încăpăţânare din partea Comisiei de Stat al
Aprovizionării, care nu înţelege să asigure furajul în timpul transportului.
Tov. Gheorghiu-Dej: Să luăm hotănrea să-l asigure.
Tov. M. Constantinescu: Am discutat cu ei, spun că n-au. Există un spirit de economie
care a devenit de zgârcenie.
Tov. Gheorghiu-Dej: Iarba este foarte frumoasă, să pască până în ultimul moment. Se
ard cocenii pentru cărămidă în loc să fie tocaţi, săraţi şi daţi pentru furaje. Să daţi dispoziţii.
Tov. M. Constantinescu: Dacă avem aprobarea dăm Comisiei de Stat al Aprovizionării
sub formă de dispoziţie.
Tov. Gheorghiu-Dej: Şi cu control, cu normă, să nu transporte furaje dincolo şi
dincoace, ci din bazele din apropiere.
Tov. Chişinevschi: Şi nu din cele destinate Armatei.
Tov. Gheorghiu-Dej: Şi unde sunt bazele de recepţie trebuie să aibă şi rezerve de furaje
ţinând seama de planul de colectare la animale.
507
Suntem la începutul organizării, sunt multe defecţiuni. Sunt regulamente şi instrucţiuni
din U.R.S.S. foarte bune, trebuie studiate.
Deci, vitele pot fi duse şi pe jos, trebuie asigurată hrana pe drum. Eu aş avea traseele pe
hartă şi punctele şi aş controla cum se face. În U.R.S.S. se şi cântăresc vitele să vadă cât au slăbit de
la bază până la punctul acela, controlează de ce şi trage la răspundere.
La fel sunt stări de lucruri foarte dăunătoare la crescătoriile de porci, mor pe capete. Tot
lipsă de furaje, nu le dă, în alte părţi le dă mai mult şi e lipsă de veterinari. Se duce Controlul de
Stat, face un proces-verbal de 30 pagini, ia măsuri, Securitatea ia măsuri, îl urmăreşte şi adună
material compromiţător împotriva lui, însă porcii, vitele sunt pierdute. De ce nu am face control
operativ şi de dat dispoziţii? O să fie mai puţin material şi acte de control în hârtii şi va fi mai mult
control operativ şi măsuri operative.
Cu gospodăriile colective când dai dispoziţiuni?
Tov. Apostol: Azi, cu tov. Moghioroş.
Tov. Gheorghiu-Dej: Porumb pentru regiunile lovite deci nu trebuie dat la cooperative.
Trebuie date dispoziţii şi în ce priveşte furajele.
D.A.N.l.C.,fond C.C. al P.C.R. - Cancelarie, dosar /07/1952,f. 3-28.
54. 1952, noiembrie 29. Procesul-verbal şi stenograma şedinţei Biroului Politic al C.C.
al P.M.R. în cadml căreia s-a analizat Proiectul Planului de Stat pe anul 1953.

Alexandru Moghioroş, Gheorghe Apostol, Miron Constantinescu, Stoica Chivu, Emil
Ordinea de zi:
Proiectul Planului de stat pe anul 1953.
Biroul Politic, ascultând expunerea tov. Miron Constantinescu asupra proiectului de plan
pe anul 1953 şi în urma discuţiilor, stabileşte în unanimitate următoarele:
1. Constată că proiectul planului pe 1953 a fost întocmit anul acesta din timp, ceea ce dă
posibilitatea repartizării sarcinilor pe ministere şi instituţii înainte de sfârşitul anului, acesta
reprezintă un succes în munca de planificare, obţinut în bună măsură datorită înlăturării grupului
deviatorilor, care sistematic puneau piedici în alcătuirea din timp a planului de stat.
2. Apreciază că proiectul de plan pe 1953 a fost alcătuit respectându-se linia politică a
partidului în problema construcţiei economice, că repartizează în mod just mijloacele şi sarcinile de
plan între diferitele ramuri ale economiei naţionale şi are la bază studii şi documentaţie ştiinţifică
mai temeinice decât planurile anterioare.
3. Consideră pozitiv faptul că C.S.P. a lucrat în strânsă colaborare cu ministerele şi a ţinut
seama de propunerile venite de jos în alcătuirea planului.
508
4. Consideră că planul pe 1953 este pe deplin realizabil şi în vederea îndeplinirii şi
depăşirii lui, este necesară în primul rând luarea de măsuri pentru înlăturarea următoarelor lipsuri
greutăţi care au existat în îndeplinirea planului pe 1952:
a) Neregularitatea aprovizionării industriei cu materii prime şi materiale, datorită în cea
mai mare parte deficienţelor de organizare şi birocratismului care gâtuie activitatea întreprinderilor;
b) Planificarea defectuoasă a transporturilor şi folosirea neraţională a mijloacelor de
transport. Ministerul Transporturilor trebuie să întocmească un studiu în care să prevadă folosirea
completă şi economică a mijloacelor de transport, asigurarea reparaţiilor generale şi curente,
măsuri pentru lichidarea încrucişărilor, mai ales la transportul materialelor de construcţii şi
întocmirea din timp a planului de transport, repartizat pe ramuri ale economiei şi pe instituţii şi
ţinând seama de perioadele de vârf ale fiecărei ramuri.
Trebuie, de asemenea. să ia măsuri pentru rezolvarea lipsei de personal calificat în
principalele compartimente ale transportului feroviar, completându-le în primul rând pe seama
unor sectoare cu scheme umflate, prin readucerea în sectoarele vitale ale transporturilor a unor
cadre cu calificare înaltă, folosite în munci administrative şi prin reîncadrarea la C.F.R. a unor
elemente calificate - mai ales mecanici de locomotive - folosite în diferite alte sectoare de
activitate.
c) Deficienţe în întreţinerea utilajului întreprinderilor - ceea ce provoacă degradarea lui
înainte de vreme - folosirea necompletă a capacităţii de lucru a maşinilor sau - în anumite perioade
- forţarea maşinilor peste capacitatea lor normală. Pentru lichidarea acestor deficienţe, este
necesară reexaminarea temeinică a problemei amortizării utilajului, introducerea unui capitol
special în Proiectul de Plan pe 1953 în legătură cu această problemă şi aplicarea unor noi cote de
amortismente pe ramuri de producţie şi întreprinderi.
d) Lipsuri în domeniul agriculturii, manifestate mai ales în probleme de organizare şi de
cadre la gospodăriile de stat, gospodăriile colective, centre mecanice de reparaţii etc.
Trebuie folosite la maximum mijloacele existente şi mărit numărul cultivatorilor şi
maşinilor de recoltat, mai ales la gospodăriile de stat, care au greutăţi în mobilizarea forţei de
muncă.
Vor trebui reexaminate sarcinile de productivitate la hectar stabilite în Proiectul de Plan,
în raport cu cifrele de control aprobate în iulie a.c., ţinând seama ca ele să fie posibile de realizat.
e) Deficienţe în recoltarea şi colectarea la timp şi, în păstrare în bune condiţiuni a
produselor colectate, provocate în cea mai mare măsură de metodele de muncă birocratice, de lipsa
de organizare, de control, de măsuri operative luate la timp.
Pentru a elimina dificultăţile în depozitarea cerealelor colectate, vor trebui folosite mai
complet mijloacele existente şi mărit volumul construcţiilor depozitelor, folosind soluţiile cele mai
simple şi mai ieftine.
Pentru a preveni scăderea în greutate şi pieirea animalelor colectate, trebuie luate măsuri
de aprovizionare cu furaje a bazelor de recepţionare a animalelor, de asigurare a unui mai bun
control veterinar şi de organizare a transportului la timp a acestor animale.
Trebuie, de asemenea, găsite soluţii pentru a împiedica stricarea şi risipirea unor produse
alimentare colectate - lapte, carne etc. - eventual prin transformarea lor în semifabricate, care pot fi
mai uşor păstrate şi transportate. În acest scop, Ministerul Industriei Metalurgice va trebui să
producă mijloacele mecanice necesare.
t) Lipsuri în calificarea cadrelor necesare producţiei şi în folosirea justă şi completă a
forţei de muncă.
509
Trebuie luate măsuri pentru încadrarea imediată, în câmpul muncii a tuturor cadrelor
calificate, sub lozinca ,,Nici un om al muncii calificate să nu rămână măcar o zi fără lucru".
Trebuie extinsă în toate întreprinderile şi intensificată acţiunea de calificare a muncitorilor la locul
de muncă.
Trebuie să se dea întreprinderilor sarcina atragerii în masă a femeilor în producţie,
indicându-se sectoarele: industrie uşoară, alimentară, comerţ etc. şi prevăzând posibilitatea
angajării lor la ÎnU!put chiar pentru 4 sau 6 ore în producţie, lăsându-le timpul necesar pentru
obligaţiile familiare.
Trebuie revizuit şi mărit procentul de tehnicieni şi ingineri prevăzut în Proiectul de Plan
pentru industria de construcţii de maşini şi electrotehnică, cel puţin în sectoarele de bază, deoarece
lipsa de cadre calificată strict necesare, ar putea să se răsfrângă negativ asupra calităţii maşinilor
livrate întreprinderilor şi compromite producţia acestora.
g) Deficienţa în organizarea întrecerilor socialiste, care au în unele locuri, un caracter
formal.
Este necesară dezvoltarea mişcării fruntaşilor şi stahanoviştilor, crearea în toate
întreprinderile a unui curent de folosire a metodelor stahanoviste, în scopul creşterii productivităţii
muncii şi folosirii complete şi cât mai economice a întregii capacităţi de producţie a
întreprinderilor. Trebuie date sarcini organizaţiilor de partid şi sindicale, precum şi conducerilor
tehnice şi administrative ale întreprinderilor să ia măsuri pentru: generalizarea experienţei în muncă
a fruntaşilor şi stahanoviştilor şi extinderea în masă a metodelor lor; mobilizarea inginerilor şi
tehnicienilor în această acţiune; trimiterea fruntaşilor şi stahanoviştilor la alte întreprinderi, pe un
timp determinat, pentru a arăta muncitorilor realizările lor în producţie şi avantagiile pe care le au
folosind metodele lor înaintate; asigurarea unei bune aprovizionări cu materii prime a
întreprinderilor şi măsuri tehnico-organizatorice, care să creeze condiţiile materiale necesare
dezvoltării mişcării stahanoviştilor şi fruntaşilor în producţie.
h) În Proiectul de Plan nu trebuie să se prevadă sarcini de achiziţii pentru C.S.C., ci
pentru organele de achiziţii, urmând să se stabilească printr-o hotărîre a Consiliului de Miniştri, de
care departament vor depinde aceste organe.
5. Biroul Politic este de acord să se reexamineze propunerile de plan pentru
întreprinderile de producţie specială, în raport cu posibilităţile efective de realizare pe care le au
întreprinderile.
6. Biroul Politic:
a) Însărcinează pe tovarăşii Miron Constantinescu, Gh. Apostol şi Chivu Stoica să
introducă în Proiectul de Plan recomandările făcute în şedinţă;
b) Însărcinează pe tovarăşii I. Chişinevschi şi Al. Moghioroş să prezinte în termen de
10 zile, un plan de măsuri organizatorice prezentând sarcini pentru organizaţiile de partid, de
masă, pentru presă, în vederea mobilizării tuturor oamenilor muncii la realizarea Planului de stat
pe anul 1953.

ss. Iosif Chişinevschi ss. Constantin Pârvulescu
ss. Alexandru Moghioroş
510
Stenograma
Au part.Ic1pat la şedinţă tovarăşii: Gheorghe Gheorghiu-Dej, Iosif Chişinevschi,

Bodnăraş, Petre Borilă şi Constantin Pârvulesc1L
Tov. Gheorghiu-Dej: Facem o scurtă prezentare asupra Planului pe 1953 sau îl citim?
Să-l citim mai bine.
Tov. M. Constantinescu: (Citeşte Planul pe 1953).
Menţionăm că în cifrele acestea sunt şi cifrele militare care nu au fost incluse în Planul
cincinal.
În Planul pe 1953 noi menţinem sarcina prevăzută a desfiinţării cartelelor, considerăm că
ea a fost amânată de la toamna aceasta la toamna anului viitor. Este vorba de I miliard 2 milioane
lei mărfuri, pe care le avem rezervă la sfârşitul anului viitor ca să putem desfiinţa cartelele.
Noi aici am propus să nu se mai spună „salariaţi", ci muncitori şi funcţionari şi în loc de
salarii, plata medie a muncii.
Tov. Gheorghiu-Dej: A fost o terminologie greşită.
Tov. M. Constantinescu: Acum se vor stabili norme concrete de către minister, direcţii
generale şi întreprinderi, specifice fiecărei unităţi de producţie, conform realităţii.
Gostat au venit pentru anul viitor cu o cerere de pierdere planificată mai mare decât anul
aceste şi anul trecut. Noi am discutat cu ei. Ministerul de Finanţe nu vrea să considere ca întemeiată
cererea lor şi va fi necesară o comisie ca să studieze gospodărie cu gospodărie. Ei cer peste 448
milioane lei noi, pierdere planificată pentru anul viitor. Va trebui cercetat amănunţit, pentru că este
o cerere mai mare decât anul trecut. Propunem să se formeze o comisie în care să intre Ministerul
de Finanţe, în primul rând.
La Transporturi suma este acum dublă faţă de anul trecut, pentru că trebuie să refacem
parcul rulant, vagoane şi locomotive, şi o serie de lucrări pentru interese de apărare.
De asemenea, o creştere foarte mare la social-culturale, la locuinţe s-a ridicat la dublu.
Ceea ce priveşte trimestrul I, considerăm, având în vedere că planul se aprobă acum, că
vom avea o lună să pregătim şantierele şi multe proiecte sunt gata şi încă din ianuarie putem intra
din plin cu construcţiile şi acestea este primul plan că vom merge de la începutul anului la
construcţii.
Greutăţi vom avea la asigurarea materialului feros şi lemnos. La lemne vom mai recurge
la resursele locale, dar va trebui un mare import de fier, de diferite forme.
Tov. Gheorghiu-Dej: Trebuie să interzicem la toate construcţiile din agricultură
folosirea fierului. Şi să reducem cantităţile de produse lemnoase din fabrici şi să vedeţi ce rezerve
se creează şi se înlătură o serie întreagă de formalităţi birocratice.
S-a prevăzut asigurarea cu materii prime a fabrici lor de lapte praf?
Tov. M. Constantinescu: Nu în totul. Este foarte important ca în jurul acestor fabrici,
ţăranii să fie sfătuiţi pentru crearea de G.A.C. şi întovărăşiri pentru creşterea vitelor.
Tov. Chivu Stoica: Lipseşte fabrica de motoare ,,23 August", care trebuie să intre în
funcţiune în 1953.
Tov. M. Constantinescu: Rămâne de văzut.
511
Este un ~entralism exagerat la Consiliu de Stat al Aprovizionării. Pentru fiecare fel de
produs dau repartiţie, nu lasă ministerelor nici o autonomie. Este un centralism birocratic care
frânează economia.
Tov. Gheorghiu-Dej: Aveţi ceva de obiectat în legătură cu Planul pe 1953?
Tov. Chivu Stoica: Aş vrea să atrag atenţia că în industria construcţiei de maşini, în
industria electrotehnică, este prevăzut un procent de personal tehnico-ingineresc de 14%. în
unităţile Sovromurilor 18%. Tovarăşii sovietici susţin că trebuie să atingă 21 %, în U.R.S.S. e de
26%. Această diferenţă era justificată întrucâtva până acum, pentru că marea majoritate a
întreprinderilor avea mai mult o producţie meşteşugărească de bunuri de larg consum. Însă din
1952 şi mai ales în 1953 industria noastră s-a accentuat în domeniul producţiei de maşini, deci
nivelul tehnic creşte. Tovarăşii sovietici au subliniat că întreprinderile sovromuri metalurgice n-au
ajuns încă la nivelul U.R.S.S. şi de aceea au căzut de acord cu 18% personal tehnic ingineresc, care
însă trebuie să crească. Tovarăşii de la Ministerul Metalurgiei şi Energiei Electrice susţin că sunt de
acord cu 16%, faţă de 14%, dar de unde să-i luăm? Inginerii sunt foarte puţini, dar se poate asigura
prin mărirea numărului şcolilor de maiştri până ce şcolile vor avea ingineri cât ne trebuie. Am
consultat şi pe tovarăşii sovietici, ei consideră puţin 16%, dar este justificat. Tovarăşii au luat în
studiu această cerere, n-au dat încă rezultatul.
A doua problemă pe care vreau s-o ridic e problema de la căile ferate. Cifrele de plan,
chiar care se propun, nu asigură acoperirea personalului de tură care e normal să fie prezent.
Lipsesc 14000 oameni faţă de numărul aprobat de Consiliul de Miniştri. S-au dat 2000 oameni.
Planul de transport de anul viitor creşte cu aproape 40%, avem 55 milioane tone mărfuri de
transport anul viitor faţă de 41 realizat anul acesta. Personalul de tură în bună măsură e obosit, nu
s-au dat concedii decât la 30% şi nu se poate dispensa de oameni pentru că, dacă pleacă în
concediu n-are cine să rămână. Voi depune un raport cu analiza situaţiei şi sunt o serie de stări de
lucruri de care va trebui să ne ocupăm. Tovarăşii de la C.S.P. au atras atenţia că fondul de salarii
creşte prea mult în ansamblu. După multe discuţii şi tovarăşii sovietici au înţeles observaţiile, însă
au spus că trebuie dat minimum 8000 oameni. adică personal care nu poate lipsi. Avem inteligenţi
care fac 24 ore încontinuu şi apoi au 8 ore liber. Avem mare lipsă de mecanici, ne lipsesc 700. Sunt
unii care fac 2 schimburi. N-am putut realiza nici două schimburi pe locomotivă şi ei trebuie să
facă 36 ore şi după aceea au 8 ore odihnă. Avem o situaţie foarte serioasă şi rog tovarăşii să
restudieze problema căilor ferate. Cred că atunci când vom discuta problema C.F.R.-ului se va lua
o hotărîre.
A treia problemă. Datorită schimbărilor şi sarcinilor noi care s-au pus economiei noastre,
s-au ivit o serie de modificări. Trebuia să înceapă anul acesta 7 uzine chimice mari care se amână
pe 1954. Acestea în mare majoritate aveau obligaţiuni în cadrul apărării.
În al patrulea rând, din sectorul energetic. După calculele Ministerului Energiei Electrice
~i C.S.P., în 1953 se acoperă necesităţile, dar din 1954 vom avea o criză mare de energie electrică.
In 1955 şi mai pronunţat în Moldova, centrul Ardealului, Banat şi Muntenia, care va avea
Termocentrala de la Doiceşti, însă ritmul de lucru de la Petroşani s-a micşorat. Trebuia să intre în
funcţie primul grup la începutul lui 1954 şi va intra abia la sfârşitul lui 1954. Combinatul de
aluminiu nu va primi energie electrică şi vom avea greutăţi serioase. Planul prevede ca acest
combinat să intre în producţie în 1955, nu va putea decât la sfârşitul lui 1956, întrucât sumele
alocate nu acoperă ritmul prevăzut în planul cincinal.
Tov. M. Constantinescu: Suma prevăzută în planul cincinal era mult mai mică.
512
Tov. Chivu Stoica: Era suma prevăzută în proiectul estimativ, 4 miliarde lei vechi, şi
acum costă 41 miliarde lei vechi. De 10 ori mai mult. Dacă am avea aluminiu mai mult, am reduce
la oţel.
Mai este o problemă foarte serioasă. Nu vom putea asigura dezvoltarea industriei
petrolifere din cauza nepunerii în funcţiune a Laminorului. Am discutat cu tov. Miron
Constantinescu că producţia nu satisface necesităţile de ţevi care în 1953 sunt de 248 mii tone
pentru petrol ş.a. şi producem 92 mii tone în ţară. Greu va găsi tov. Bârlădeanu încă 155 mii tone.
Anul acesta am importat 30 mii tone şi aceasta din U.R.S.S., din alte părţi nu dau. În 1954 vor fi
necesare 280 mii tone şi în 1955 - 350 mii tone. Ritmul de creştere a producţiei de petrol aprobată
de conducerea partidului, cere această cantitate de ţevi. Încă în 1953 va veni import din URSS însă
din 1954 trebuie să procurăm noi.
Partea sovietică de la Sovrompetrol a cerut începerea unei conducte mari de la Tg. Jiu
până în Moldova, de transportare a petrolului pentru a colecta toată producţia de ţiţei.
Tov. M. Constantinescu: E abia în studiu.
Tov. Chivu Stoica: Sovrompetrol a cerut acest lucru. Eu informez conducerea, vreau să
arăt cât de acută e problema ţevilor.
Noi am început Laminorul, s-a turnat fundaţia, se ridică halele, au venit din U.R.S.S.
3800 tone maşini, până la sfârşitul anului vor veni 8000 tone. În total maşinile cântăresc 18 mii
tone. E prevăzut ca până în august-septembrie 1953 să termine livrarea. A fost o hotărîre a
Comitetului Valutar să ceară întârzierea livrării lui, însă s-a răspuns că este dat complet în fabricaţie
şi nu poate fi oprit.
Tov. Bodnăraş: Nu se creditează?
Tov. Chivu Stoica: N-am pus această problemă.
Montajul începe în mai 1953 şi va fi gata la sfârşitul lui 1954. Este problema plăţilor,
costă 1,1 miliard lei noi, din care 500 milioane plăţi în exterior. Ca să asigurăm punerea în funcţie
trebuie să cheltuim 500 milioane lei noi, asigurarea de C.S.P. e numai de 185 milioane.
Am discutat cu tov. Miron, sigur condiţiile sunt foarte grele, posibilităţile limitate, însă
cererea de ţevi e foarte mare, din import nu se găsesc şi neavând ţevi, planul de petrol nu se poate
realiza în ritmul propus de conducere.
Am ajuns la o propunere cu tov. Miron să cerem o eşalonare a plăţilor pe luni, atunci
ieşim din această greutate.
Tov. M. Constantinescu: Ungurii au obţinut aşa o amânare.
Tov. Chivu Stoica: Cu restul prevederilor planului sunt de acord.
Tov. Apostol: În legătură cu gospodăriile agricole de stat am căzut de acord. N-am reuşit
să cădem de acord în problema mecanizării la SMT şi centrele mecanice. Este necesar ca să vedem
ce putem face pentru 1953. Părerea noastră este ca să nu mergem la construirea de noi S.M.T.-uri,
ci de a consolida cele existente.
Sunt unele nepotriviri între cifrele stabilite de C.S.P. şi cele cerute de Ministerul
Agriculturii, ce priveşte suprafeţele de legume şi zarzavaturi şi suprafeţe pentru furaje. Lucrurile
acestea vor trebui discutate. De exemplu, la furaje cultura prevăzută pe hectar e foarte mare, 5000
kg la ha, care n-a fost realizat. Problema aceasta să fie revizuită cu tovarăşii de la C.S.P., având în
vedere că la Marea Adunare Naţională avem în discuţie Planul trienal de creştere a animalelor.
Tov. M. Constantinescu: Noi am pus indici mai mari decât Ministerul Agriculturii.
Ministerul Agriculturii propune 2500 kg la ha, atunci când în sectorul individual se prevede cca
4000 kg. Am considerat că, în sectorul socialist, putem merge peste 4000 kg la ha, adică la 5000.
513
Tov. Apostol: Cifrele de control în privinţa producţiei la ha la vegetale au fost mărite.
Tovarăşii susţin să rămână cifrele, dar noi stabilim o cifră mult mai mare în balanţă şi nu avem la
sfârşitul anului. Agricultura cere să se stabilească cifrele de control stabilite de partid şi guvern.
Tovarăşii de la C.S.P. au cerut să facă culturi duble la 1,5 milioane ha, înseamnă că după
ce se seceră grâul să fie imediat însămânţat cu alt furaj. Tovarăşii spun că nu se poate realiza
această suprafaţă, pentru că pentru prima dată se introduce cultură dublă pe suprafeţe aşa de mari.
Această muncă trebuie făcută în timpul treieratului, când toată lumea este mobilizată.
Sunt propuneri de plan pentru industria cărnii, dar oamenii de la Ministerul Industriei
Alimentare consideră că mobilizându-se vor putea să realizeze planul, însă sunt serios loviţi în ce
priveşte fondul de plată şi planul de forţă de muncă. Sunt sarcini mari în ce priveşte industria
laptelui. Sarcinile cresc faţă de 1952 de 3 ori. Cer ca pentru industria laptelui minimum de
muncitori, 285, să fie asigurat plus 41 funcţionari pentru conducerea tehnică şi administrativă, asta
pe toată ţara. Pentru carne, de asemenea, se dublează sarcinile faţă de 1952. Este necesar un număr
de muncitori la fabricile de mezeluri şi conserve - 550 oameni se cer, iar pe totalul industriei
alimentare se cer 1000 oameni (carne, lapte, peşte). Am discutat ca tovarăşii, dar cu tov. Miron
încă nu. Ceea ce priveşte Cooperaţia, aţi văzut din expunerea tov. Miron că n-a fost în stare să
asigure 30%. Situaţia după analiza lucrurilor se prezintă aşa: noi avem 3650 cooperative săteşti.
Nici o cooperativă sătească n-are nici un achizitor. De achiziţii se ocupă preşedinţii. Cooperativele
n-au gestionari şi contabili. Trebuie să asigurăm jos cel puţin 2 achizitori care să n-aibă altă treabă
decât aceasta. Dacă se aprobă unificarea, în sensul de a concentra mai multe cooperative mici în
mai mari, se reduce la 2600 cooperativ.
Tov. Gheorghiu-Dej: Problema aceasta va trebui s-o discutăm, să pornim de la bază şi
de la centru.
De făcut un studiu serios. Aceşti 1000 oameni se vor găsi fără mare greutate.
Tov. Apostol: Fără asigurarea acestui lucru jos, achizitori, contabili şi paznici pentru
depozitele care le avem, nu vom putea opri furturile, defraudările, pentru că nu există nici un
control.
Aş propune ca împreună cu tovarăşii de la C.S.P., să revedem situaţia aceasta şi se
asigură, în limita posibilităţilor condiţiuni pentru realizarea sarcinilor care se pun cooperaţiei în
1953 în privinţa achiziţiilor.
Am o propunere în ceea ce priveşte restaurantele din oraşele principale muncitoreşti pe
care le are C.G.M., să fie preluate de Ministerul Comerţului Interior, de asemenea şi magazinele
cooperativelor muncitoreşti. Noi le-am înfiinţat în 1945, '46, când situaţia era grea. Acum nu mai
este această situaţie. De fapt ele dau numai produse raţionalizate repartizate de Ministerul
Comerţului Interior. La sfârşitul anului se poate face bilanţul acestor cooperative şi de părţile
sociale oamenilor înapoi şi totul să treacă la Ministerul Comerţului Interior Este vorba să fie o
sucursală la o fabrică, o cooperativă mare într-un sat care are de valorificat produse agro-alimentare
şi să le vândă la magazinele lor.
Tov. Gheorghiu-Dej: Această chestiune trebuie studiată.
Tov. Apostol: În ceea ce priveşte colectările. Colectărilor se pune sarcina pentru 1955 să
facă şi achiziţiile. În U.R.S.S., Ministerul Colectărilor nu se ocupă de achiziţii. În timpul când ei
trebuie să se ocupe de colectări, ar trebui să se ocupe şi de achiziţii. Nu, această chestiune vă rog
s-o vedem serios.
Ni s-au tăiat 200 colectări pentru 1953, înseamnă că vor rămâne 200 comune fără
colectori.
Tov. M. Constantinescu: Din personal.
514
Tov. Apostol: În sectorul morăritului sunt sarcini serioase pentru 1953. Vor intra în
funcţie 3 mori noi, însă personalul necesar e serios tăiat, nici măcar pentru aceste 3 mori nu este
asigurat personalul respectiv.
Este o hotărîre a Consiliului de Miniştri care prevede sarcini pentru anumite ministere să
organizeze încărcările şi descărcările produselor lor. Adică să vină cu oameni în gările C.F.R. să
încarce şi să descarce, iar dacă nu o fac la timp, trebuie să plătească locaţie. Deci, fiecare instituţie
trebuie să aibă organizaţia lor de încărcători şi descărcători.
Tov. Gheorghiu-Dej: Cine a hotărît aceasta?
Tov. Apostol: Este o hotărîre a Consiliului de Miniştri.
Tov. Chivu: Numai în uzine şi întreprinderi, dar la gări nu.
Tov. Borilâ: Şi la gări.
Tov. Apostol: Propun să li se dea posibilitatea să angajeze 200 muncitori în sectorul
monmtului.
Apoi, li s-a dat sarcina să se ocupe de colectarea de orez, sarcină avută de cooperaţie, dar
pentru treaba aceasta nu se asigură nici un om.
La Ministerul Industriei Alimentare au primit sarcini de plan, dar trebuie să se ţină cont
de baza de materii prime, existente la stabilirea sarcinilor. Dacă la zahăr s-a ţinut cont de acest
lucru, nu s-a făcut la cartofi, la vin.
În raport cu reducerea cantităţilor de materii prime ca urmare a calamităţilor, să fie reduse
sarcinile de plan pe 1953. Astfel la floarea soarelui pentru ulei. Degeaba punem în plan sarcini,
dacă nu avem asigurate materiile prime.
Este şi problema salariului mediu, care se reduce faţă de 1952, în care înseamnă o
reducere a salariilor funcţionarilor din centrele productive şi acest lucru trebuie revăzut împreună
cu tovarăşii de la C.S.P. La Comerţul Interior, de la 795 salariu mediu se reduce la 722 în 1953.
Acelaşi lucru este şi la Industria Cărnii, la tehnicieni şi personalul administrativ.
Tov. Borilă: Planul este foarte bine întocmit, mult mai bine decât cele pe care le-am
văzut noi şi s-a lucrat de data asta cu mult mai bine cu ministerele respective decât altădată. C.S.P.
a făcut un pas înainte în privinţa colaborării cu ministerele.
Sunt unele lucruri care vreau să le ridicăm.
La Silvicultură, se propune de a se retribui unele stasuri, unele foarte slab, iar altele
suntem în comunism. Se cer materiale care e imposibil să le producem. De exemplu, au primit ca
sarcină 700 mii m3 materiale, dar s-au angajat că, în caz dacă se schimbă stasul, dau o calitate mai
slabă, că la noi se cere o calitate prea bună. Lemnele de mine să rămână aşa, dar la stâlpi de telegraf
se cer 8-12 m, în sate, de exemplu putem să punem 4-6 metri şi din bucăţi, nu o bucată întreagă.
Stasul nu prevede acest lucru şi propunem să se introducă acest lucru şi atunci se poate îndeplini
planul şi chiar depăşi.
2) Se deschid noi bazine de lemne. Pentru aceasta trebuie noi investiţii, faci drumuri,
prelungeşti căi ferate, altfel nu merge, unde sunt drumuri se distrug pădurile şi de aceea propunem
să deschidem noi drumuri, unde sunt mari rezerve de lemne şi de construcţii şi care fac ca să putem
depăşi planul.
Muncitorii nu stau, se duc acolo unde primesc şi cartele şi unde au şi cooperativă, aici nu
au. De aceea, aş propune ca muncitorii forestieri, acolo unde nu li se dau cartele, să le dăm porumb
contra cost în cooperativă, ca să aibă stabilitate şi să nu mai fie fluctuaţie, să nu fugă din industria
forestieră. Se poate face acest lucru, în unele locuri trebuie făcut numai pentru că această situaţie nu
e în toate părţile.
3) Noi am făcut un studiu care este aproape gata, consilierii sovietici sunt cu el de acord.
După ce se termină Bicazul, trebuie să scoatem lemnele de acolo cu funiculare care cad, nici
515
Comitetul Geologic nu dă aviz din cauza terenului şi se propune linie îngustă de la Piatra Neamţ
până la Bicaz care ne costă milioane, dar o să fie paralelă cu cealaltă linie mare de la Piatra Neamţ.
Tovarăşii sovietici sunt de acord cu această propunere pentru viitor. Acum costă 200 milioane.
Trebuie să discutăm această problemă, să stabilim cu ce începem. Va fi foarte bine dacă în viitorii
5-10 ani. vom prelungi către Vatra Domei. Cu sforţări cred că se poate face, dar trebuie o foarte
mare muncă de organizare.
4) Umblă oameni de la şantiere la şantiere, de la o întreprindere la alta şi li se spune că
proiectele nu sunt gata sau nu sunt pregătite şantierele, stau oamenii săptămâni întregi apoi se trimit
în altă parte. Aş propune o mai mare economie de oameni.
Sunt mii de absolvenţi ai universităţii şi şcolilor rezervelor de muncă, care umblă şi caută
muncă, au devenit ca un fel de şomeri. Nu îi angajează nimeni, li se spune că nu sunt prevăzuţi în
scheme, şi nu sunt primiţi nici ca muncitori. Astfel, sunt 2000 oameni de la rezervele de muncă
care aşteaptă şi nu pot primi muncă.
O altă problemă de economie. C.S.A. repartizează, mai ales din fondul special, cupru
electrolitic din import, pentru retopit.
Tov. Chivu: S-a importat cum s-a găsit şi după acea a fost retopit.
Tov. Borilă: Mi s-a spus că este un material foarte bun, de diferite dimensiuni şi se face
material pentru stropit viile.
Tov. Bodnăraş: Pe baza discuţiilor avute cu tov. Miron şi Chivu, am făcut o reducere
destul de însemnată la Planul de investiţii a Forţelor Armate. Totuşi, analizând cifrele rămase,
părerea mea este că producţia industrială pentru Forţele Armate aşa cum a rămas în plan, nu va
putea fi realizată pentru că este exagerată. Tov. Loncear e foarte optimist, este gata să accepte orice
plan, numai că e greu să concepi că, în 1953, vom realiza o producţie industrială de 1,8 miliarde lei.
De aceea, eu aş propune ca o comisie specială, pentru că e o problemă foarte serioasă, blocăm
sume imense pe care le vom da disponibile la sfârşitul anului, să vadă această problemă. Este just
că licenţele, documentele de bază sunt traduse şi puse la punct, însă mai este şi o altă problemă,
problema materiei prime şi a însăşi fabricaţiei pentru ca să poată trece la serie. Nu aş vrea să se
înţeleagă că demobilizez, dimpotrivă, e foarte necesar pentru noi, dar 1,8 miliarde e o cifră pe care
industria noastră nu va putea s-o realizeze. Atunci, aş propune ca o comisie specială, nu îndrumată
de tov. Loncear, ce priveşte reprezentanţii industriei, ci tov. Chivu, C.S.P. şi Ministerul Forţelor
Armate să ia încă o dată în analiză. dar foarte atent, dacă este nevoie să meargă şi la uzine.
Al doilea, nu ştiu dacă s-a perfectat cu Cehoslovacia contractul. Părerea mea este că şi de
acolo se vor avea disponibilităţi, pentru motiv că cehii nu vor putea livra cantităţile pe care noi
principial le-am prezentat.
În al treilea rând cred că şi cifra prevăzută pentru AL.A. pentru construcţii speciale, nu
este reală, nu se poate realiza, dacă înţelegem în 1 miliard adăposturi.
Tov. M. Constantinescu: Aici intră şi costul centralei automate telefonice, energia
electrică, tot complexul.
Tov. Chivu: Propun ca de aceasta să nu ne legăm.
Tov. M. Constantinescu: Este rezerva noastră.
Tov. Bodnăraş: N-am văzut nimic în legătură cu Şantierul Naval Brăila care este foarte
necesar.
Tov. M. Constantinescu: Este în planul special.
Tov. Bodnăraş: Dar ne-aţi dat prea puţin. Finanţarea acestei lucrări să fie asigurată în
plan şi tov. Chivu să ia toate măsurile ca proiectul să-l avem. Avem construcţii navale în aşa volum
516
că nu le vom termina în cincinal, dacă nu vom avea şantierul naval. Să nu fie prevăzut 1 milion, ci
să fie prevăzută construcţia.
Tov. M. Constantinescu: În afară de o convorbire, nu ştiu nimic despre şantier. El
trebuie construit, dar să fie proiecte şi devize.
Tov. Chivu: Eu consider că se poate construi Şantierul Naval Brăila şi termina într-un an
de zile. Proiectul tehnic e gata.
Tov. Bodnăraş: Eu propun să fie prevăzut în plan.
N-am auzit nimic decât o scurtă observaţie cu privire la tractorul greu. Noi considerăm că
este necesar ca să nu dispară din plan.
Tov. Chivu: Este un plan.
Tov. Moghioroş: Eu propun, pentru a evita ceea ce s-a petrecut în cei 2 ani, ca în
problema aprovizionării cu materii prime a industriei grele şi a celorlalte să se prevadă crearea unui
stoc, cantităţi care cel puţin pentru 10 zile să ajungă ca să nu avem situaţia că în prima lună nu se
lucrează şi muncitorii nu câştigă şi în trimestrul II începe încălcarea legilor cu orele suplimentare.
2) Propun ca în agricultură, în sectorul socialist, când se prevăd investiţii pentru maşini
pentru gostat, să se prevadă nu numai maşini de cultivat, semănat şi tractoare, ci şi maşini speciale
de recoltare, pentru că viaţa a dovedit că se însămânţează pământul, însă nu suntem în stare să
recoltăm la timp din lipsă de organizare şi braţe de muncă în agricultură.
3) Propune ca să punem capăt risipei mari care este la noi, la bunurile care le colectăm.
Să înzestrăm industria uşoară cu instalaţii mici ieftine, care să facă lapte, carne, untură, să fie
transformat imediat în stare de semifabricat, să ajutăm la transport şi să apărăm bunurile de
alterare.
4) Propun să fie luate măsuri de a pune capăt concurenţei între diferitele ministere, în ce
priveşte lupta pentru braţe de muncă, care subminează disciplina şi merge pe linia călcării
holărîrilor partidului şi guvernului. Să fie luate măsuri chiar până la sancţionarea unor conducători,
ca să-i determinăm să respecte aceste măsuri.
5) Noi avem o mulţime de construcţii uriaşe, cume Hunedoara, Valea Jiului, Bicaz etc.
Nu sunt prevăzute la timp construcţii pentru mijloace de culturalizare. În Hunedoara, Reşiţa şi o
serie de centre n-avem o casă de cultură pentru muncitori, ceea ce este necesar chiar în interesul
îndeplinirii planului.
Eu sunt de acord cu tov. Apostol că, la Colectări să nu fie şi Achiziţiile, că nu este sarcina
lor. La fel sunt de acord cu tov. Apostol, de necesitatea de a revedea încă o dată plafonul fixat ce
priveşte productivitatea pe hectar, pentru că, dacă nu este bine studiată problema, vom avea lipsuri
serioase în domeniul colectărilor şi al aprovizionării.
Şi la creşterea vitelor trebuie văzut dacă există posibilităţi şi au fond de întreţinere a
animalelor, să nu împingem peste forţele noastre.
Cred că este un succes foarte mare, că avem planul gata înainte de a intra în noul an, este
pentru prima dată la noi şi consider că planul este făcut pe baza experienţei. În ceea ce priveşte
structura planului cred că nu poate nimeni face obiecţiuni.
Tov. Chişinevschi: Eu n-am nimic de obiectat, sunt complet de acord.
Tov. Pârvulescu: Eu sunt de acord.
În legătură cu repartizarea materiilor prime despre care a vorbit tov. Moghioroş, să nu
lăsăm C.S.A., trebuie un organ care să studieze această problemă. Mai ales în dezvoltarea industriei
avem mari dificultăţi în legătură cu faptul că nu se repartizează la timp materiile prime şi sunt de
acord cu tov. Moghioroş.
517
În toate planurile Uniunii Sovietice, se prevede scăderea preţurilor, al energiei. Noi avem
o serie de instalaţii noi unde în loc de un om folosim 3-4. Cred că trebuie calculat bine şi de văzut
reducerea personalului, că o să avem nevoie de muncitori calificaţi şi unele locuri mai sunt state
umflate.
Tov. Gheorghiu-Dej: Am citit Proiectul Planului pe 1953. În ce priveşte problemele
conţinute în acest proiect, Biroul Politic este în unanimitate de acord cu aceea că, de data aceasta s-
a întocmit proiectul de Plan la timp, pentru a putea fi repartizat, defalcat, mai jos la diferitele
ministere, instituţii. În orice caz e un succes în această privinţă tocmai pentru că s-a ţinut seama de
experienţa anilor din trecut şi cred că, în cea mai mare măsură, pentru că ne-am eliberat de balaur
care împiedica, acel grup de oameni care ne-au pus piedici. Acum Comisia de Planificare a lucrat
în strânsă colaborare cu ministerele, în mod practic, documentat, având un larg schimb de păreri şi
discuţii. S-a ţinut seamă în mare măsură de propunerile venite de jos, în special din partea
ministerelor. Însăşi ministerele, în cererile lor, au fost mai bine documentate decât anii trecuţi, ceea
ce dovedeşte o creştere a conducerii instituţiilor centrale şi jos, o creştere a cunoştinţelor, a
posibilităţilor. Natural în această privinţă încă Iasă de dorit nivelul, nu putem să considerăm că am
atins acel nivel care să ne permită a face aprecierea că toate propunerile, toate lucrările întocmite au
Ia bază un studiu ştiinţific temeinic, pentru că lasă încă de dorit evidenţa primară, evidenţa
statistică. Lipsesc încă multe elemente de bază pentru a considera că toate cele prevăzute în plan
sunt bazate pe un studiu ştiinţific.
Totuşi, aşa cum este întocmit Proiectul de Plan, în linii generale, eu îl consider just:
1) Pentru că ţine seamă de proporţii în repartizarea sarcinilor în diferitelor ramuri ale
economiei;
2) Respectă linia politică a partidului nostru în problema construcţiei economiei;
3) Este în orice caz mult mai documentat decât cele din trecut. Este şi normal, acum
intrăm în al treilea an de plan. Rezultatele obţinute în aceşti 2 ani de plan ne-au permis să tragem
concluzia că planul de 5 ani îl vom putea realiza în 4 ani, sigur cu un efort foarte serios.
Cea mai mare parte a lipsurilor, neajunsurilor, greşelilor săvârşite în decursul anului al
doilea de plan, dacă vom reuşi să le înlăturăm, fără nici o îndoială că vom realiza sarcinile de plan.
Cele mai serioase neajunsuri care au existat în cursul acestui an mi se pare că stau în următoarele:
1. În neregularitatea aprovizionării industriei. Noi puteam să realizăm mult mai mult
decât am realizat, dacă am fi asigurat corespunzător şi la timp industria cu materii prime, materiale.
Sunt aici în anumită măsură şi cauze obiective, lipsa acestor materii prime sau materiale, fie cele
care nu le putem procura din interior, fie cele din import. Dar, în cea mai mare măsură este în
funcţie de organizare, deficienţe în organizare şi birocratismul care gâtuie din ce în ce mai mult
activitatea instituţiilor noastre.
2. AI doilea factor care a produs neajunsuri şi care dacă nu l-am avut ar fi contribuit la
rezultatele mai mari, e problema transporturilor. Dacă nu vom ţine seama anul viitor de lucrul
acesta şi nu vom pune capăt acestor neajunsuri în transporturi, vom avea dificultăţi mai mari decât
în anul 1952. Mă refer, în primul rând, la folosirea cât mai raţională a mijloacelor de transport, în
primul rând cele feroviare, care hotărăsc soarta bătăliei planului şi la celelalte mijloace de transport,
lipsă de planificare coordonată, pentru că nu depinde numai de Ministerul Transporturilor, evitarea
acelor încrucişări de transporturi, în special de materiale de construcţii. Aici avem mari neajunsuri,
deci cheltuieli mari, scumpirea lucrării, pagube, risipă şi nici nu asigurăm aprovizionarea cu
materiale acolo unde trebuie şi la timp.
Va trebui neapărat să facem o cotitură în această privinţă. Noi n-am avut până acum un
sistem în problema transporturilor care să asigure o desfăşurare ritmică a lor, folosirea pe întregul
518
an a capacităţii, să nu mai fim în situaţia ca în 1952 când la începutul anului 5-6 luni o parte din
mijloacele de transport stau, iar a doua jumătate şi pe măsură ce ajungem la sf'arşit, să fie astfel
solicitate încât să nu poată acoperi aceste nevoi, chiar dacă ar funcţiona în cele mai bune condiţiuni.
Nu mai vorbesc de supralicitaţia mijloacelor de transport. Şi se poate reglementa acest lucru astfel
încât, ţinând seama de principalele ramuri, să avem vârfuri de transport stabilite în planul
calendaristic, pentru agricultură, colectări, achiziţii, pentru metalurgie, pentru comerţ. Se poate
stabili cu precizie. Este evident că, dacă am încărcat mijloacele de transport de la început până la
sfârşitul anului, volumul transporturilor ar fi fost mai mare şi transporturile ar fi fost mai ieftine.
Lipsa mare constă în planificare. O bună planificare a transporturilor presupune o bună organizare
a activităţii economice, contracte, lanuri de aprovizionare, planurile construcţiile. Întârzierea în
unul sau altul din sectoare sau lipsa unui sau altui factor care determină o bună planificare a
transporturilor, schimbă complet posibilitatea de folosire a mijloacelor de transport, le
dezorganizează. Degeaba o să-i criticăm pe cei de la Transporturi, dacă nu e organizare bună în
celelalte ramuri.
Trebuie întocmit un studiu, Ministerul Transportului a şi luat curs, tov. Chivu a luat
această problemă în mână, pentru folosirea completă şi economicoasă de transport, măsuri pentru
apărarea mijloacelor de transport, asigurarea reparaţiilor generale şi curente, asigurarea din timp a
planurilor de transport la repartizarea pe instituţii şi pe ramuri ale economiei astfel încât să poată fi
folosită capacita~ existentă. Sigur că volumul producţiei este mai mare, se ivesc în cursul anului
şi alte cerinţe, trebuie ţinut seama şi de Ministerul Forţelor Armate să ţină seamă de diferitele
munci când le face şi trebuie coordonat cu planul de transporturi. Nu am făcut nimic dacă luăm o
parte din capacitatea de transport feroviar, auto etc. într-un timp când se cere maximum pentru
anumite ramuri hotărîtoare, de exemplu la transportul cerealelor etc.
3. Am avut foarte grave deficienţe în anul acesta în ce priveşte colectarea la Limp şi
păstrarea în bune condiţiuni a produselor colectate şi aceasta din mai multe cauze: întâi cauze
organizatorice. Sigur nu mă refer la acele abateri sau abuzuri, aceasta este un alt aspect. Însă este de
nepermis să se desfăşoare o muncă mare cu însămânţări şi să nu recoltăm ce s-a produs. Aici nu
mai este calamitatea, este vorba de o altă calamitate, este lipsă de organizare, lipsă de control, lipsă
de măsuri operative, este vorba de un birocratism foarte serios. Este aşa un birocratism încât, dacă
noi am arăta o serie de exemple, ar fi convingător pentru toată lumea că trebuie neapărat să
schimbăm stilul şi metodele de muncă sau să le îmbunătăţim în aşa măsură încât să lichidăm în
mare parte aceste neajunsuri.
Problema depozitării de cereale, de pâine, este aşa de importantă pe front la un soldat,
dacă îţi lipseşte pâinea poţi să tot ai cartuşe, totuşi nu merge. Tot aşa este important pentru industrie
şi populaţie. Dacă noi nu asigurăm această pâine în bune condiţiuni, nu va fi bine. Trebuie să
recurgem la mijloace care să nu coste atât. Sigur să nu facem construcţii rudimentare, dar totuşi să
operăm pe bază de studii concrete la faţa locului unde trebuiesc făcute aceste construcţii şi să găsim
soluţiile cele mai eftine şi cele mai bune. Să mărim volumul construcţiilor până acolo încât să nu
mai avem dificultăţi, în cea mai mare parte să eliminăm dificultăţile din anul acesta la depozitarea
produselor. Acest lucru este valabil şi pentru alte produse.
Aici s-a ridicat problema - şi o consider foarte justă - privitor la industria uşoară,
colectările de carne, lapte. Mai bine nu iei acestea decât să se strice. Trebuie de găsit neapărat
soluţii şi cu mică cheltuială, eventual prin prelucrarea în semifabricate, cum a propus tov.
Moghioroş, pentru a nu risipi un bun produs. Ce priveşte carnea, noi propunem aici măiirea
volumului la colectări şi este bine aceasta, însă va trebui să asigurăm ca această carne să nu se
strice. N-am tăcut nimic dacă ne propunem să colectăm o anumită cantitate şi să nu prevedem ce
facem cu ea. Trebuie, deci, foarte serios studiată problema, nu cu fantasmagorii făcute de oameni
519
care habar n-au ce este un depozit. Să facem lucruri strict necesare şi posibile şi aici putem să
găsim mijloace. Industria Metalurgiei cu foarte mic efort, ar putea să asigure mijloacele mecanice
necesare, dar neapărat trebuie să asigurăm. În timpul burgheziei lucrul acesta îl făceau particularii.
Statul şi-a luat obligaţia de a aproviziona cu carne, cu materii prime industria, cu carne proaspătă
populaţia. Trebuie să asigurăm să nu se strice. Trebuie să asigurăm bazele de recepţie la colectările
de carne. Să introducem un sistem de organizare care să nu ducă la dispariţia animalelor colectoare.
S-au luat boi, oi, i-am luat în stare relativ bună, iar, după aceea, au slăbit. Este chestia să-i
hrănească sau să-i păstreze măcar în starea în care i-a luat. Aceasta se răsfrânge asupra alimentaţiei.
Este vorba în primul rând de organizare, pentru că şi aici este birocratism. Trebuie stabilit punctele
de aprovizionare a bazelor de recepţie, sistemul de transport al acestor animale etc.
Trebuie neapărat să luăm curs. Dacă am organizat bine aceasta avem garanţia să nu mai
avem acele neajunsuri, de organizat serviciul veterinar. sistemul de control în legătură cu ce se
colectează în această privinţă.
Ar trebui să luăm sectorul industriei alimentare şi să nu uităm ce este acolo, în toate
compartimentele sale. Este sectorul care cu mic efort de investiţii, poate să împiedice măcar risipa
şi distrugerea de bunwi, poate să dea produse de calitate, poate să mărească valoarea produselor de
larg consum. Aici, unde avem şi slăbiciuni mai mari şi partidul s-a angajat să ia această problemă
în mână, depinde în foarte mare măsură de solu~le tehnico-organizatorice pe care le vom da,
depinde de metodele de muncă, de oamenii care îi vom da, depinde de metodele de muncă, de
oamenii care îi vom pune la toate eşaloanele, depinde de sistemul de control şi vor trebui făcute
puţine sacrificii, nu mari, dar care vor da rezultate foarte mari. Dacă este un sector care va obţine în
1953 rezultate foarte frumoase, este sectorul industriei uşoare fără nici o îndoială.
Mai este o problemă, de asemenea, foarte serioasă şi care în Proiectul Planului pe 1953
nu este deajuns de subliniată ca o problemă centrală. Noi facem investiţii mari în utilaje, construim
fabrici noi, facem eforturi pentru a acoperi nevoile de cadre, a creşte productivitatea muncii, a mări
producţia, a micşora preţul de cost, toate preocupări foarte bune. Însă problema reparaţiilor
generale, a reparaţiilor curente a utilajului întreprinderilor industriale inclusiv S.M.T. etc. este o
problemă de cea mai ir.are importanţă şi cred că este timpul să ne preocupe într-un mod deosebit.
Altfel, fără să existe grupa deviatorilor de dreapta, după un timp ne vom pomeni cu degradarea
înainte de vreme a utilajelor, cu pagube extraordinare, deşi poporul face un efort susţinut în materie
de investiţii şi suportă greutăţi. De ce n-am apăra acest utilaj? De ce nu i-am asigura reparaţii
obligatorii? Este o crimă ce se face. Este o diferenţă între întreprinderea capitalistă şi o
întreprindere socialistă. Deci trebuie să studiem problema repara~lor capitaliste şi problema
reparaţiilor curente, problema întreţinerii utilajului şi problema adăugirii acestui utilaj şi primenirii
lui ca una din sarcinile tot aşa de mari cum sunt cele legate de realizarea planului.
De aceea, va trebui văzută problema amortizaţiilor, a repartiţiei acestor amortizaţii, ţinând
seama de stadiul nostru de dezvoltare. Să nu confruntăm normele cu cele din Uniunea Sovietică
ştiind că U.R.S.S. se conduce după anumite norme precizate în timp. Acesta este idealul spre care
trebuie să tindem noi. Însă în orice caz să asigurăm, ţinând seama de stadiul de dezvoltare,
întreţinerea utilajului, reparaţii capitale şi curente. Fiecare maşină trebuie să aibă actul său de
naştere şi deces. De aceasta se leagă şi problema încărcării maşinilor, folosirea maşinilor, folosirea
completă a capacită~ de lucru a maşinilor, dar a nu le forţa peste limitele puterii lor, pentru că poţi
să dai o supraîndeplinire în 1-2 luni şi apoi să stai 2-3 luni. Această problemă eu propun să
constituie obiectul unei preocupări speciale şi a unor măsuri speciale care să le ducem până la
capăt.
Eu am pornit de la cele ce s-au produs la Canal şi S.M.T.; la S.M.T. într-un mod şi mai
grav, lasăimpresia că ele s-au transformat într-un fel de cimitir de maşini. Sigur, fiecare are să
520
spună că n-a avut materiale etc. Toţi factorii care determină asigurarea în condiţii bune a utilajului
să fie luaţi în considerare. Studiaţi şi daţi sarcini concrete. Asta nu este o problemă numai de sus, ci
şi de jos. De sus se pot da criterii, se pot stabili anumite indicaţii şi proporţii, însă ceea ce hotărăşte
este jos la întreprindere. Acesta este inelul de bază, deci trebuie mobilizată conducerea tehnică,
întreprinderile au destule rezerve acolo şi puse sarcini precise şi controlat felul cum le realizează.
Sunt foarte instructive cele câteva controale făcute la industrii, la Reşiţa, Sovromtractor,
,,23 August", sunt lucrări foarte interesante. Aşa un studiu şi un control în primul rând pe linia
industriei grele, dacă dăm atenţie deosebită şi de mers la fiecare întreprindere. Deci trebuie o luptă
susţinută pentru realizarea acestei sarcini, însă trebuie precizate amortizările, ce şi cum. Din punct
de vedere teoretic nu mai este de discutat că recent s-a făcut o lucrare despre amortizări, care merită
să fie studiată de către toţi conducătorii de întreprinderi, mobilizat inginerii, tehnicieni. Trebuie
desfăşurată o muncă de educare tehnică, de ridicare a cunoştinţelor, despre răspunderea
tehnicienilor, inginerilor, în legătură cu aceste probleme ridicate.
4. Problema forţei de muncă. Poţi să ai toate celelalte, dar, dacă forţa de muncă nu este
asigurată - nu pe hârtie şi în general, ci concret - şi forţa de muncă calificată, vom avea dificultăţi
foarte serioase şi în 1953. Deci, trebuie apăsat pe linia aceasta a rezervelor de muncă, o bună
calificare pe linia cadrelor tehnice medii şi superioare în toate compartimentele. A cere, a pretinde,
a obliga. Desigur şi în această direcţie s-au obţinut succese, dar ele nici pe departe nu pot să ne
satisfacă. Însăşi în problema extinderii din ce în ce mai largă a lucrului în acord, trebuie un studiu
special şi nu întârziat. Este de neadmis ca noi să creăm cadre şi ele să umble fără lucru. De unde
vine aceasta? Din metode birocratice. Şi aici, ca şi la agricultură, trebuie să punem lozinci şi nu
numai generale, ci concrete. Dacă în agricultură este just „nici un petec de pământ neînsămânţat",
„nici un bob de grâu pierdut", ,,strângerea la timp a recoltei şi în bune condiţiuni şi asigurarea să nu
se strice", tot aşa şi aici: ,,nici un om al muncii, nici un cadru ieşit din şcoli, o zi, un ceas nu trebuie
să rămână fără lucru." Trebuie toţi repartizaţi în câmpul muncii. Trebuie în această privinţă de
cercetat care este cauza.
Eu sunt de acord cu tov. Chivu că în stadiul în care a ajuns industria noastră de maşini,
procentul stabilit pentru industria maşinilor electrice şi celelalte maşini, procentul este mic de
tehnicieni şi ingineri. Noi nu putem să mergem cu analfabeţi la construcţia socialismului, să
conducem întreprinderi socialiste cu analfabeţi. Este vorba de industrii care produc maşini unelte,
şi dacă nu vom face acest lucru ne va costa mai mult, se va răsfrânge asupra calităţii maşinilor,
poate să compromită însăşi producţia. Deci, va trebui revizuit, după părerea mea, acel procent
măcar în sectoarele de bază, procentul de tehnicieni şi trebuie să luăm curs şi să fie o orientare
pentru noi, a pune la toate locurile de producţie unde cere muncă specializată, oameni bine
profilaţi, de asigurat complexul procesului tehnologic la fiecare întreprindere şi proporţia de
ingineri şi tehnicieni trebuie să crească, dacă vrem să avem calitate şi dacă vrem să lichidăm
gâtuirile etc.
Trebuie să facem un efort şi mai mare în ce priveşte pregătirea muncitorilor calificaţi la
locul de muncă. Aceasta dă rezultate foarte bune. Cred că este timpul să punem sarcini organizaţiilor
de partid şi sindicatelor şi în special conducerii tehnice şi administrative a întreprinderilor, de a
generaliz.a rezultate obţinute de fruntaşi şi stahanovişti. Aceasta putem s-o facem foarte bine.
Exemplul lor în ramura în care lucrează stahanoviştii trebuie extinsă şi la alţi muncitori, numai trebuie
organizat concret lucrul acesta, ca să introducem metodele lor în masă pe profesiunea respectivă şi să
creăm şi condiţii. Aceasta va înlătura în mare măsură neajunsuri în ce priveşte câştigurile
muncitorilor. Aceasta trebuie să fie linia: trebuie să stimulăm. Deci, extinderea metodelor şi nu în
vorbe, ci concret şi controlat. De mobilizat stahanoviştii, avem bază destul de puternică şi cred că
521
trebuie organizată colaborarea între întreprinderi şi această problemă să fie în mod deosebit luată în
considerare. Dacă detennini un curent într-o întreprindere dată, stahanoviştii din întreprinderea
respectivă să poată fi trimişi la alte întreprinderi pe principiul concentrării forţelor pe un timp
detenninat, date avantagii acestora, ei înşişi pot fi purtătorii ideii de lărgire a bazei existente, pentru că
vor putea să arate ce câştig au ei. Cine va fi împotrivă? Leneşii, chiulangii. Astfel şi problema
normelor va fi mai bine prinsă în obiectiv. Începând cu muncitorii de înaltă calificare, fruntaşii în
producţie, stahanoviştii, trebuie mobilizaţi deci pentru a lărgi baza mişcării fruntaşilor şi
stahanoviştilor, muncitorii înaintaţi, pentru a produce un curent în toate întreprinderile, cu scopul
creşterii productivităţii muncii, folosirii complete şi cât mai economicoase a întregii capacităţi de
producţie a fabricii şi asta presupune o mobilizare a tehnicienilor, inginerilor, însăşi conducerile
întreprinderilor să facă o cotitură, presupune o bună aprovizionare a întreprinderilor, altfel
demobilizăm însăşi acţiunea, demoralizăm oamenii care se angajează în această acţiune. Deci, a crea
toate condiţiile pentru ca această mişcare să se poată declanşa.
5. De studiat şi de introdus în practică măsuri care să înlăture neajunsurile din întrecerile
socialiste, măsuri organizatorice şi luptă împotriva birocratismului.
6. În ceea ce priveşte agricultura, eu sunt de acord cu părerea exprimată de tov.
Moghioroş şi Apostol, ca să nu prevedem în plan lucruri care nu se vor putea realiza. Trebuie să
privim în mod realist lucrurile în ce priveşte productivitatea la hectar, să ţinem seama de faptul că
gospodăriile colective nici în 1953 nu-şi vor putea reveni pe deplin din cauza haosului în care au
fost aruncate. Va trebui să dăm un sprijin susţinut Ministerului Agriculturii. Ministerului
Gospodăriilor Agricole de Stat şi Ministerului Alimentaţiei. Aici avem inele slabe pe care neapărat
trebuie să le întărim din toate punctele de vedere, trebuie studiată problema sistematic şi de stabilit
măsuri practice, care să lichideze pentru 1953 cele mai principale şi mai periculoase lipsuri,
neajunsuri din gospodăriile de stat, gospodării colective şi centrele mecanice de reparaţii.
În ce priveşte producţia la hectar, dacă noi o să considerăm în plan un anumit plafon pe
care nu-l vom putea realiza, sigur vom discuta la sfârşitul anului despre nerealizarea lui şi aceasta
va duce la demoralizarea oamenilor, la disperarea lor. Nu le dăm chiar aşa multe investiţii şi
acestea se concentrează unde stabileşte partidul. Acolo să ne concentrăm mai mult asupra
măsurilor organizatorice, problemelor de cadre. Cred că chestiunea trebuie să fie văzută serios în ce
priveşte producţia la hectar. Putem să comparăm dacă gospodăriilor individuale mici şi mijlocaşe şi
se prevede cutare producţie la ha, deci e firesc, principiale just, că în sectorul socialist trebuie să fie
mai mare. Însă trebuie să ţinem seama de starea gospodăriilor colective, de forţele şi posibilităţile
noastre de redresare a acestora în cursul anului 1953.
Eu am încredere că vom putea să lichidăm în mare măsură neajunsurile şi lipsurile, dar
cred că sarcinile care li se pun anul acesta ţinând seama de o serie de lucruri, nu le vom putea
realiza la acest plafon. Sigur să ne luptăm, însă să nu punem sarcinile aşa ca să ducem la
demoralizarea oamenilor. Mai bine să punem ceva apropiat, real, chiar să avem o rezervă mică, să
rezulte o depăşire, va fi dovada unui succes obţinut al lor, real.
Să concentrăm atenţia la folosirea maximă a mijloacelor existente mecanice în
agricultură, să mărim numărul celorlalte maşini cultivatoare, de recoltat, ţinând seama că vom avea
greutăţi foarte mari şi mai mari decât anul acesta, în mobilizarea forţei de muncă în G.A.S. Aici
problema mecanizării trebuie să fie pusă într-un alt chip decât mecanizarea la gospodăriile
colective. Acolo mai ai braţe de muncă, dincoace este mai greu şi este just să înzestrăm mai bine
gospodăriile agricole de stat. Ei au apucat pe calea profilării, dar trebuie întărit cu cadre. Problema
cadrelor este hotărîtoare, problema stilului, a metodelor de muncă, care să ducă concret la
rezolvarea pe care o aşteptăm.
522
Consider necesar ca tovarăşii de la C.S.P., cu tov. Apostol şi Chivu să vadă şi să
stabilească lucrul acesta.
Sunt lucruri foarte frumoase în Proiectul de Plan. Sarcinile puse industriei în linii mari
corespund posibilităţilor noastre. În general, consider obiectivele fixate posibile de realizat ţinând
seama de cele câteva observaţiuni făcute de tovarăşii în şedinţă, pentru a fi studiate şi introduse în
Planul pe 1953 ca să-l putem da jos.
Cred că trebuie apăsată problema cu amortizările în sensul arătat înainte. Nu trebuie
numai menţionată, ci pusă ca o problemă de foarte mare importanţă. Trebuie chiar să dăm şi
semnale de alarmă pe toate liniile în industrie. Noi nu facem investiţii pentru cimitir. ci ca să
apărăm aceste bunuri. Nu zicem că trebuie să producă până în anul cutare, ci punem problema
introducerii în timp, de noi maşini pentru ridicarea tehnicităţii întreprinderii, pentru dezvoltarea ei.
Trebuie deci un capitol aici în această privinţă - cred - şi sarcini pentru C.S.P. şi pentru toate
celelalte ministere. Cred că vicepreşedinţii Consiliului de Miniştri care au în subordine sectoarele
cele mai importante de producţie, împreună cu tov. Miron să mişte organele de jos şi să realizăm
acest lucru. Comisia Controlului de stat trebuie să dea un ajutor foarte serios.
Trebuie să subliniez în şedinţă că spre deosebire de trecut, Comisia Controlului de Stat a
căpătat deja experienţă, a întocmit câteva materiale foarte serioase, documente ştiinţifice şi nu cu
scop poliţist de a aduce acuza, ci dimpotrivă, arată posibilităţile, deschide orizontul. Foarte frumos.
Tot aşa succese a obţinut Comitetul de Stat al Planificării în activitatea lui.
Trebuie grupate toate observaţiile în ordinea importanţei lor, sistematizate pe sectoare. Iar
ce priveşte problema forţei de muncă, a rezervelor, repartizarea oamenilor trebuie făcută neapărat
foarte seri os.
Tov. M. Constantinescu: Anul acesta este greu, dar pentru anul viitor se va putea face.
Am vorbit în perspectivă.
Tov. Gheorghiu-Dej: Nu numai în perspectivă. Eu am vorbit aşa: ,,Nici un petec de
pământ neînsămânţat", iar aici lozinca: .,nici un om al muncii, calificat, să nu stea o zi nefolosit".
Perspectiva o cunoaştem. Dar nu trebuie lăsaţi oameni pregătiţi fără muncă sau puşi la alte munci
decât cele pentru care s-au pregătit. Nu numai cuprinderea lor imediată în procesul de producţie,
dar şi folosirea lor la locul pentru care s-au pregătit.
Ar mai fi un punct, am mai discutat chestiunea cu diferite ocazii: atragerea femeilor la
muncă, ca o sarcină generală, de dat tuturor întreprinderilor şi de indicat sectoarele aici în planul
acesta - comerţ, industrie uşoară, alimentară etc. Să stabiliţi un tabel de ramuri şi date sarcini în
această privinţă.
De asemenea, în chestiunea ridicată de tov. Chivu cu transporturile, în mare măsură se
datoresc toate avariile, pierderile de vieţi omeneşti şi de mijloace de transport: 1) lipsei de personal
feroviar şi nu pur şi simplu lipsă, consider ca o rămânere în urmă din punct de vedere a calificării în
principale sectoare de activitate a transportului feroviar, începând cu mecanicii, cu lăcătuşii de
revizie, cu telegrafiştii, personal de mişcare, întreţinere, exploatare. Este nepermis să ţii un om pe
locomotivă până ce cade jos. Este o crimă, o lipsă totală de răspundere.
Tovarăşe Chivu, eu te rog să faci stadiul acela şi să introducem sarcini în Planul pe 1953
neapărat. Căii ferate neapărat trebuie să i se completeze nevoile şi cred că ele pot fi foarte bine
completate cu puţin pe seama unor scoateri la C.F.R. umflate, pe linia regrupării şi după acea să
mai dăm ceva. De făcut acest lucru în spiritul lozincii ,,război birocratismului" şi de creat
condiţiuni în această privinţă. Trebuie văzut şi sistemul de muncă. De întărit sectoarele vitale ale
transporturilor, calificarea tehnică să fie cea mai înaltă pe toate treptele din Ministerul
Transporturilor. Mi se pare că s-au îngrămădit la centru mulţi, trebuie văzut şi aceasta, mi se pare
523
că au fost atrase de jos de la verigile intennediare elementele cele mai bune şi lăsate jos elementele
cele mai slabe. Trebuie văzut. Nu poţi să pui ca lăcătuş de revizie un muncitor dintre cei sezonieri
pentru a acoperi sarcinile de revizie.
Tov. Bodnăraş: Mecanicii de locomotivă sunt puşi paznici sau miliţieni.
Tov. Gheorghiu-Dej: Faceţi o revizie.
Tov. Bodnăraş: Trebuie făcută o revizie de mecanici la diferitele instituţii.
Tov. Gheorghiu-Dej: În ce priveşte chestiunea cu ,,Laminorul", toate ar fi bine, de făcut
însă nu putem şi trebuiau împinse unele lucrări mai încolo. N-avem încotro.
Cred că voi puţin exageraţi cu energia electrică, că, în 1954 şi 1955, situaţia va fi mai
grea. Eu n-aş avea nimic împotrivă, dacă în cursul anului 1953 vom descoperi rezerve, să luăm în
considerare şi această chestiune.
Uite, spre exemplu, un lucru cuminte spus că Ministerul Metalurgiei în ce priveşte
ramura producţiei speciale, nu va putea să realizeze sarcina. Trebuie ţinut seamă de experienţa lui
1952, de ceva ce avem şi am putea să avem, dacă vrem să nu înscriem în plan un asemenea nivel
de producţie la sarcini pe care să nu le putem realiza şi apoi să-i batem pe cei de la Metalurgie că
n-au făcut. Imobilizăm şi sume de bani, pe care mai bine le îndreptăm unde este nevoie.
Dacă se pot face ceva economii şi dacă se constată că un sector sau altul este exagerat, în
producţia militară sau în altă parte, dacă se descoperă noi rezerve, propun să fie împărţite între
câteva sectoare ale tov. Chivu şi Apostol.
Tovarăşii Miron Constantinescu, Apostol şi Chivu, împreună, să primească toate
observaţiile care au fost făcute în şedinţă, recomandările - tov. Miron le-a şi notat - să le
sistematizeze, să le aşeze în ordinea importanţei după sectoare de activitate economică şi să le
introducă în plan. Dacă pot, să facă acest lucru azi şi mâine, ca să putem da planul jos. Deci, până
luni dimineaţa.
Va mai trebui Biroul Politic să mai aibă o şedinţă în legătură cu mobilizarea partidului,
sindicatelor, organizaţiilor obşteşti, pe linia planului, mobilizarea presei pe chestia aceasta. Eu aş
propune să mai studiaţi încă odată problema după ce se vor face îmbunătăţirile şi introducerile,
fiecare membm al Biroului Politic să mai studieze materialul, să ştie că vom mai avea o asemenea
şedinţă.
Tov. Moghioroş şi Chişinevschi să pregătească propuneri concrete de lucru pentru
şedinţa Biroului Politic, să pregătească această şedinţă pe linia mobilizării partidului, a clasei
muncitoare, a oamenilor muncii, cu sarcini concrete. Aşa cum avem Planul pe 1953, să avem un
plan pentru organizaţiile de partid. Tennen: 10 zile.
*
* *
Tov. Chivu: Tov. Vasilichi a trimis o cerere să se lucreze în 30 noiembrie.
Tov. Gheorghiu-Dej: Eu propun că acolo unde se lucrează în schimb, cum tennină
schimbul să meargă la vot.
*
* *
Tov. Moghioroş: Până diseară fiecare tovarăş va fi înştiinţat la ce oră ne întâlnim şi
unde. Tov. Gheorghiu va vota împreună cu tov. Chişinevschi în circumscripţia lui Parhon, iar noi
ceilalţi mergem la circumscripţia tovarăşului Gheorghiu-Dej.
*
* *
Tov. Apostol: Cum rămâne în chestiunea achiziţiilor?
524
Tov. M. Constantinescu: Cum s-a propus: să aibă o parte de sarcini Cooperapa şi o
parte la Colectări. Comisia de Colectări are schemă aprobată, este şi aspectul proporţiei personalu-
lui şi a fondului de plată faţă de producpe, n-am respectat proporţia stabilită la reformă.
Eu propun întrucât şi aşa este la ordinea de zi a C.C. problema reorganizării Cooperaµei,
să hotărîm acolo dacă nu rămâne la Cooperape şi să vedem unde se va hotărî.
Dar aici trebuie să precizăm pe numele cui punem sarcinile? Este uşor de trecut pe seama
Cooperapei, dar ea de ani de zile nu şi-a realizat sarcinile.
Tov. Chişinevschi: Nu e bine la Colectări, că ei trebuie să mai controleze şi celelalte.
Tov. Gheorghiu-Dej: Colectorul nu poate să se ocupe de achizipi, pentru achizipi
trebuie personal specializat.
Tov. M. Constantinescu: Aparatul de Colectări a format un aparat, este o schemă
specială.
Tov. Apostol: Nu există.
Tov. Gheorghiu-Dej: Consider că cel care se ocupă de colectări nu poate să facă
achizipi, acela se specializează în probleme de colectări. A fost foarte greşit când i-am dat
Ministerului de Finanţe să încaseze amenzile de la colectări şi contractări. Anumite achiziţii în
cazuri excepµonale dacă au asemenea personal pregătit pentru achiziţii care n-are nimic comun cu
colectările şi sunt puşi pentru aceasta, atunci da.
Tov. M. Constantinescu: Atunci să treacă tot aparatul de achizipi de la C.S.C. în altă parte.
Tov. Apostol: Dar nici nu există.
Tov. Gheorghiu-Dej: Dacă este un aparat, treacă cu schemă cu tot la acel organ care se
va ocupa cu achiziţiile. Ca să nu fim birocraţ şi să punem sarcini în felul acesta, să studiem situaµa
achizipilor şi organele care au avut sarcinile de achiziţi, să se stabilească cine şi cum să facă aceste
achiziţi. De ce să trecem la Colectări, să aprobăm aceasta şi să spunem că am făcut o treabă bună
şi pe urmă să nu-şi îndeplinească sarcina? Să punem „organele de achiziţi", fără să spunem ale cui
sunt şi o să trecem printr-o hotărîre a Consiliului de Miniştri unde trebuie să fie.
Tov. M. Constantinescu: Apostol nu este bine informat, pentru că există acest aparat.
Sunt de acord cu formuiarea dată de tov. Gheorghiu-Dej .
...
D.A.N.l.C.,fond CC. al P.C.R. - Cancelarie, dosar 108/1952,f 3-32.
55.1952, decembrie 3. Procesul-verbal şi stenograma şedinţei Biroului Politic al CC. al

P.M.R. privind desfăşurarea Congresului Naţional pentrn Apărarea Păcii şi măsurile
organizatorice ce trebuiau luate de P.M.R. după alegerile pentrn Marea Adunare Naţională.
Proces verbal Nr. 40

din 3 decembrie 1952
Participat la şedinţă tovarăşii: Gheorghe Gheorghiu-Dej, Iosif Chişinevschi, Alexan-

Ordinea de zi:
1. Măsuri privitoare la desfăşurarea Congresului Naţional pentru Apărarea Păcii.
525
2. Măsuri organizatorice pentru consolidarea victoriei în alegeri a Frontului Democraţiei
Populare.
I. Biroul Politic, ascultând expunerea tov. I. Chişinevschi asupra pregătirilor Congresului
Naţional pentru Apărarea Păcii, hotărăşte următoarele:
a) Aprobă în unanimitate Proiectul Măsurilor de organizare a Congresului Naţional
pentru Apărarea Păcii, propunerile în legătură cu alegerea delegaţilor la Congresul Popoarelor
pentru Apărarea Păcii şi cu desemnarea membrilor în Consiliul Mondial al Păcii (conform
Anexelor);
Consideră necesară orientarea organizaţiilor de partid pe baza indicaţiilor tovarăşului
Stalin cu privire la caracterul mişcării pentru pace spre a da o bază mai largă mişcării pentru pace
din ţara noastră, atrăgând în rândurile ei elemente aparţinând diferitelor pături sociale, chiar dintre
acelea care nu aprobă în întregime politica partidului nostru, dar sunt de acord cu lupta pentru
apărarea păcii. Trebuie combătute tendinţele de sectarism ce s-au manifestat şi se mai manifestă în
unele locuri şi care constituie piedici în calea lărgirii continue a bazei de masă a mişcării pentru
pace;
c) Stabileşte ca la Congresul Naţional pentru Apărarea Păcii să nu participe nimeni în
calitate de delegat al Comitetului Central al Partidului sau al Guvernului;
d) Însărcinează pe tov. I. Chişinevschi să asigure controlul pregătirii şi desfăşurării
Congresului Naţional pentru Apărarea Păcii, pe baza liniei stabilite de Biroul Politic.
II. Biroul Politic, ascultând expunerea tov. Gh. Gheorghiu-Dej asupra rezultatelor
alegerilor pentru Marea Adunare Naţională, apreciază că partidul a obţinut în aceste alegeri o
victorie măreaţă; că rezultatele oglindesc succesele mari ale partidului şi guvernului în munca lor
din ultimii ani, cu toate greutăţile şi piedicile cauzate de politica dusă de grupul de deviatori şi cu
toate lipsurile datorite nivelului încă scăzut al pregătirii cadrelor de partid şi de stat. Aceste succese
au consolidat regimul de democraţie populară şi au întărit încrederea maselor largi în regim şi în
perspectivele lui.
Odată cu aprecierea succeselor, este necesară prevenirea partidului asupra pericolului -
ce s-ar putea ivi - al culcării pe laurii succeselor obţinute. Focul principal trebuie îndreptat
împotriva birocratismului, a manifestărilor de carierism - care-l însoţesc de obicei - şi a necinstei,
ce se manifestă în diferite verigi ale aparatului economic, de stat şi de partid.
Biroul Politic consideră că, în faţa partidului stă acum sarcina consolidării succeselor
obţinute în construirea socialismului şi a victoriei politice în alegeri a Frontului Democraţiei
Populare.
În acest scop trebuie luate următoarele măsuri:
1) Analizarea desfăşurării campaniei electorale, pentru a trage toate învăţămintele din ea
şi a stabili sarcini de viitor pentru organizaţiile de partid şi organizaţiile de masă.
Tovarăşii I. Chişinevschi şi Al. Moghioroş vor organiza un colectiv care să studieze
materialele fiecărei secţii şi circumscripţii electorale, să analizeze toate întrebările, propunerile şi
criticile aduse de jos, munca politică de masă, diferitele aspecte ale desfăşurării alegerilor propriu-
zise - participarea la vot etc. - şi să întocmească un raport amănunţit pe baza materialului adunat,
care să cuprindă învăţămintele principale din desfăşurarea campaniei electorale. Biroul Politic va
însărcina apoi o comisie de partid să redacteze pe baza acestui material, o apreciere documentată,
cu sarcini şi de stat, pentru a fi prezentată în cadrul unei Plenare a C.C. al P.M.R.
2) Trebuie realizată o cotitură în ce priveşte activitatea deputaţilor. Ei trebuie să ia cât mai
des contact cu cei care i-au ales, să devină un puternic mijloc de întărire a legăturilor partidului şi
guvernului cu masele de oameni ai muncii. În acest scop, deputaţii vor trebui să fie instruiţi asupra
526
rolului şi
sarcinilor lor, să fie ajutaţi în mod sistematic în creşterea pregătirii lor cultural politice, în
însuşirea legilor şi hotărîrilor guvernului care interesează masele, să fie îndrumaţi asupra felului
cum trebuie să se comporte în societate şi în viaţa personală.
În acest scop, deputaţii şi, în primul rând, deputaţii comunişti - vor fi convocaţi la
Bucureşti încă înainte de deschiderea sesiunii Marii Adunării Naţionale, pentru a fi îndrumaţi
asupra activităţii lor; comitetele regionale, raionale şi orăşeneşti ale partidului vor primi sarcina de
a ajuta în mod permanent pe deputaţii în îndeplinirea sarcinilor lor, de a le întări autoritatea, a le
dezvolta vigilenţa în păstrarea secretelor de stat, a ajuta la educarea şi pregătirea lor în probleme
economice şi gospodăreşti.
3) Tovarăşii I. Chişinevschi, Al. Moghioroş şi P. Borilă vor pregăti şi vor prezenta
Biroului Politic propuneri pentru ordinea de zi a primei sesiuni a Marii Adunări Naţionale, pentru
alegerea Prezidiului, a Biroului, a Comisiilor Permanente etc., precum şi un Proiect de Regulament
interior al Marii Adunări Naţionale.
m. Biroul Politic a mai luat în discuţie şi a aprobat în unanimitate următoarele propuneri:
1) Colectivul de conducere al Direcţiei Generale a Metroului din Bucureşti, conform
Anexei (Propune tov. Chivu Stoica).
2) Ratificarea Convenţiei dintre R.P.R. şi R.D. Germană în problema telecomunicaţiilor.
(Propune tov. Chivu Stoica).
3) Trimiterea unei scrisori de răspuns tovarăşului Vass Zoltan, la propunerile în legătură
cu colaborarea în industria chimică. (Propune tov. Miron Constantinescu).
4) Numirea directorului general al ,,Romagchim" (Propune tov. Chivu Stoica).
5) Amânarea alegerilor de asesori populari pentru luna mai 1953. Tov. P. Borilă va
pregăti până la 1 martie 1953, planul de desfăşurare a alegerilor şi îl va supune aprobării Biroului
Politic.
6) Proiectul de carnet de brigadier pentru tinerii de pe şantierele de construcţii - cu
menţiunea ca aceste camete să aibă şi fotografii - şi proiectul insignei de brigadier pentru tinerii de
pe Şantierul Hidrocentralei „V.I.Lenin" -Bicaz. (Propune tov. Al. Moghioroş).
ss. Gheorghiu-Dej ss. Constantin Pârvulescu

ss. Alexandru Moghioroş ss. Miron Constantinescu
ss. Iosif Chişinevschi ss. Emil Bodnăraş
ss. Chivu Stoica ss. Petre Borilă
Stenograma

Tov. Gheorghiu-Dej: Propun la ordinea de zi două probleme:

1) Măsuri privind organizarea şi desfăşurarea Congresului Naţional de Luptă pentru
Pace, cu tot ce e prevăzut acolo. Tov. Chişinevschi o să ne dea o scurtă informare şi indicaţii.
527
2) Câteva indicaţii privind măsurile organizatorice de după alegerea deputaţilor Marii
Adunări Naţionale, organizarea activităţii Marii Adunări Naţionale, a deputaţilor.
Acestea sunt propunerile. Dacă mai aveţi unele probleme.
(Toţi tovarăşii sunt de acord)
Deci, cu ordinea de zi de acord.
Tov. Chişinevschi: Avem propuneri pentru delegaţii la Congresul Mondial al Popoarelor
pentru Pace, propuneri pentru ordinea de zi al congresului din ţara noastră, compoziţia delegaţiei la
Congres, Prezidiul, lista participanţilor la discuţii, noul Comitet pentru Apărarea Păcii din R.P.R. şi
invitaţii. Acum se lucrează la materialele principale, cuvântări, rezoluţii, pentru a fi supuse
aprobării. Şi în ajunul şi în timpul campaniei alegerilor, oamenii au fost antrenaţi în aceste
probleme.
Dau citire propunerilor privitor la delegaţii care se propune să plece la Congresul ce se va
ţine la Viena, la 12 decembrie 1952. Se propune ca Săvulescu să plece în locul lui Sadoveanu
pentru că, la 15 decembrie este şedinţa cu Premiul Naţional, el fiind membru nu poate fi înlocuit
acolo. Este o păre1e să aprobăm să plece numai la Moscova. Ceilalţi delegaţi propuşi sunt: Sorin
Toma (Citeşte lista).
În afară de aceştia se propune să plece Fântânaru de la „Scânteia" şi Teodor Marinescu
de la „Agerpress", o stenogramă şi 2 secretari.
Noi propunem ca la realegerea Consiliului Mondial al Păcii să menţinem pe Sadoveanu,
Sorin Toma şi Florica Mezincescu. În caz că ni se vor pune la dispoziţie mai multe locuri de
membri şi membri supleanţi propunem pe Vencov, Geo Bogza şi Dobre, preşedintele Uniunii
Sindicatului Petrol. (Tovarăşii sunt de acord).
Tov. Apostol: Dobre acum intră în Comitetul Executiv al C.G.M.
Tov. Chişinevschi: Cu atât mai bine.
Tov. Borilă: Nu ştiu dacă este bine ca Fântânaru să se ducă la Viena, având în vedere că
el a fost nu de mult la procesul din Cehoslovacia. El a cam fost popularizat.
Episcopul Valerian a fost puţin legionar şi apoi e sigur aici în ţară, n-are pe nimeni. Sunt
periculoşi aceşti oameni. Eu am propus - n-am consultat şi alţi tovarăşi - pe consilierul
patriarhului, Ştefan Vlaicu, profesor. Este căsătorit, are copii, ţine la ei.
Tov. Chişinevschi: Împotriva preotului Ionescu n-aveţi nimic?
Tov. Borilă: Nu. A fost şi la Paris.
Tov. Gheorghiu-Dej: Tov. Borilă să propună un alt candidat, unul care are familie sau
anumite interese, unul care să se întoarcă. Unde va fi congresul, în ce zonă?
Tov. Borilă: În zona engleză.
Tov. Gheorghiu-Dej: Trebuie luate toate măsurile, să nu avem nici o surpriză. Dacă nu
se întoarce nu e mare lucru, dare neplăcut.
Tov. Borilă: E mai rău dacă ia cuvântul împotriva noastră.
Tov. Gheorghiu-Dej: Dacă ştim să-i ţinem în mână s-a dovedit că ei pot să facă lucruri
frumoase.
Tov. Borilă: Valerian scrie foarte bine, nu odată l-a atacat Radio ,,Londra". Dar n-are ce
să-l lege de ţară.
Tov. Gheorghiu-Dej: Vorbeşte cu Patriarhul.
Tov. Borilă: El este pentru Mitropolitul Moldovei.
Tov. Gheorghiu-Dej: Atunci vedeţi pe acela.
Deci, tov. Borilă să propună un altul, să fie unul care are greutate şi să răspundă tov.
Borilă în faţa Biroului Politic de acest lucru. Şi să-l iei pe Patriarh, să vorbeşti cu el. Trebuie
control, de discutat, de însufleţit.
528
Rămâne deci ca acest Valerian să fie schimbat. Dar Mitropolitul Moldovei e deştept, are
pe cineva?
Tov. Bodnăraş: Îl cheamă Rusan Sebastian, are 12 copii.
Tov. Borilă: E foarte deştept. Dar are 2 gineri arestaţi.
Tov. M. Constantinescu: Să rămână aşa cum a spus tov. Gheorghiu-Dej: tov. Borilă să
facă până mâine dimineaţă propuneri.
Tov. Pârvulescu: În legătură cu Stere am observaţii. La verificarea lui, el singur n-a spus
niciodată, dar am descoperit, că a fost mason şi nu ştiu dacă e bine să plece, are anumite relaţii.
Trebuie să ne gândim.
Tov. Gheorghiu-Dej: De ce l-aţi propus să-l facem preşedintele Curţii Supreme?
Tov. Pârvulescu: Noi nu l-am propus. La verificare am stabilit acest lucru. A fost mason
în timpul când era în Basarabia, înainte de război.
Tov. Gheorghiu-Dej: În U.R.S.S. ce a tăcut?
Apoi e telegrama către tovarăşul Stalin, apelul către oamenii muncii, salutul către
congres, cuvântul de închidere a lui Parhon. La adunarea solemnă din 5 decembrie vor lua parte
100 oameni după Protocol.
Se pune problema dacă să fie prezent la această şedinţă şi un reprezentant din partea
conducerii partidului. Personal mie mi se pare că n-ar fi necesar. Acolo avem oameni care lucrează.
A fost o propunere să fie Groza şi un membru al Biroului Politic.
Total la Congres participă 654 oameni, 450 bărbaţi, 204 femei, toate naţionalităţile.
Prezidiul este constituit tot în felul acesta, larg, patriarhul, preoţi, muncitori stahanovişti,
artişti, academicieni, ingineri.
Tov. M. Constantinescu: N-am citit materialul în amănunt, dar numai din scurta
caracterizare cred că Directiva Biroului Politic ce priveşte caracterul larg a fost pe deplin respectat.
Este important faptul că, cuvântul de deschidere îl va face Hortolomei, toată lumea ştie că nu este
comunist, fost moşier, ministru în guvernarea lui Carol al Ii-lea, liberal. Nu este un congres al
partidului şi faptul că participă reprezentanţii cultelor este un lucru foarte important, faptul că va lua
cuvântul Tudor Arghezi, care are mare influenţă în cercurile literare, cum reuşim să-i apropiem,
consider că s-au respectat Directivele partidului şi ale Biroului Politic şi consider că pot fi aprobate
aceste propuneri ale tov. Chişinevschi.
Tov. Gheorghiu-Dej: Ce priveşte participarea din partea guvernului şi Biroului Politic, a
lui Groza, ce credeţi?
Tov. M. Constantinescu: Părerea mea ar fi următoarea: că Groza poate să participe şi
este chiar bine, ar putea să participe şi un membru al Biroului Politic care lucrează în organizaţiile
de masă sau este cunoscut pentru activitatea lui largă într-o organizaţie de masă. Însă nu cred că
este neapărat necesar să fie cineva din Biroul Politic, poate fi din C.C., pot fi chiar mai mulţi.
Tov. Chişinevschi: Sorin Toma, Moraru Stelian.
Tov. M. Constantinescu: Chiar trebuie să participe, dar nu este necesar neapărat cineva
din Biroul Politic şi Secretariat. Cu restul sunt de acord.
Tov. Gheorghiu-Dej: Vreau să atrag atenţia asupra câtorva aspecte:
Biroul Politic a dat orientare mişcării luptei pentru pace în ţara noastră pe baza
principiilor şi liniei Congresului Mondial al Partizanilor Păcii. Vreau să reamintesc în această
privinţă că au existat în unele ţări tendinţe sectariste pornite probabil şi din confundarea rolurilor, a
ţelurilor diferitelor mişcări. Azi însă nu mai posibilitate de confruntare a lucrurilor, deoarece în
cuvântarea tovarăşului Stalin la închiderea Congresului al XIX-iea al P.C. al U.S., el a caracterizat
529
foarte precis că mişcarea luptei pentru pace, pentru apărarea păcii este una şi lupta pentru doborârea
imperialismului e alta.
Am citit interviul dat de Ilia Ehrenburg. Ştim că oamenii sovietici nu fac acte individuale
de anarhism, ci, ca un om sovietic, care cunoaşte poziţia Uniunii Sovietice în această privinţă şi ca
unul ce stă în fruntea luptei pentru pace a ţinut să precizeze câteva lucruri de foarte mare
importanţă. Scopul acestui interviu cred că va fi atins prin aceea că, pe de o parte, tendinţele de
îngustare, de limitare, de sectarism sunt lovite, pe de altă parte platforma această largă demască şi
va demasca pe cei care ar împiedica oamenii, indiferent de starea lor socială, convingere politică
sau religioasă, dornici de luptă pentru pace, să ia parte la această mare luptă.
De aici pornind nici noi nu confundăm noţiunile. Lupta pentru construirea socialismului
sigur este legată de menţinerea unei păci trainice în lume, de asigurarea păcii. În acelaşi timp
posibilităţile de a da o platformă largă mişcării luptei pentru pace, partizanilor păcii la noi în ţară,
sunt tot aşa de mari. Elemente aparţinând diferitelor straturi, chiar şi unii care nu sunt pentru
regimul nostru, dar sunt pentru pace, care nu sunt de acord cu politica partidului, nu sunt ataşaţi
acestui regim, orientării regimului nostru de construcţie a socialismului, dar or fi pentru pace şi,
într-un anumit sens, să ajute partidul în lupta sa pentru menţinerea şi apărarea păcii.
Au fost şi la noi aceste tendinţe? Desigur că au fost ele, încă şi azi mai apar. Începem să
căutăm fel de fel de lucruri pe seama unora sau altora din cei care ar putea să ia parte activă la lupta
pentru pace ca şi cum ar fi vorba să-i pui în posturi de conducere sau să-i bagi în partid. Problemele
şi sarcinile de partid sunt mult mai mari, mai multiple, ele cuprind şi lupta pentru pace. Nimeni n-o
să-şi facă iluzii dintre noi că un Hortolomei, un Arghezi sunt extrem de interesaţi în faptul că
mergem spre comunism, că vom construi societatea socialistă. Nici ei personal nu cred acest lucru,
numai atunci când vor vedea roadele. Exemple sunt numeroase. Nu numai la noi, ci şi în alte părţi.
Deci, trebuie să orientă organizaţiile partidului nostru în spiritul acesta de a combate
tendinţele sectariste, a lămuri organizaţiile de partid asupra ţelurilor partizanilor păcii, a clarifica
lucrurile cu privire la cele spuse de tovarăşul Stalin. Tovarăşul Stalin a despărţit lucrurile cu
precizie, că lupta pentru apărarea păcii este una, iar lupta pentru doborârea imperialismului e alta.
Este clar acest lucru.
Arătându-se mai radicali în această privinţă nu vom fi nici radicali, ci vom putea să
stricăm lucrurile. Partidul nostru a obţinut succese continuu în munca sa de mobilizare a celor mai
largi mase în rândurile mişcării partizanilor păcii, ţinând seama de condiţiile noastre, de stadiul de
dezvoltare în care ne găsim, de mersul nostru înainte, a nu uita de obligaţia luptei împotriva
elementelor capitaliste, de îngrădire a chiaburimii, a nu confunda noţiuni, de neconfundat chiar
dacă elemente capitaliste, elemente care au concepţii şi păreri care nu sunt de acord cu regimul, dar
vor fi de acord cu lupta pentru pace. Aceasta însă nu ne obligă pe noi să facem concesii principiale
şi cred că nici ei nu vor cere acest lucru pentru că nu se poate. Politica de îngrădire a chiaburilor
trebuie să fie politică de îngrădire şi când va fi vremea de lichidare a lor să fie politică de lichidare.
Iar politica de construire treptată a socialismului trebuie aplicată cu toată hotărîrea şi fermitatea şi,
în mod priceput şi organizat şi de desfăşurat o foarte largă muncă politică multilaterală, a găsi
soluţii, mijloace, metode care să determine chiar şi pe cei care nu sunt cu noi, dar care nu sunt
deschis împotriva regimului, numai că nu sunt de acord cu o serie de măsuri, cu politica partidului
şi stă în puterea noastră să lărgim, să dăm o bază largă acţiunii pentru pace. Nu este om cred în ţara
noastră, acela, care să stea de o parte şi să se uite zicându-şi că, dacă o să ardă casa vecinului, casa
lui o să rămână neatinsă, sau dacă vor cădea bombe vor lovi pe alţii, dar pe el nu. Aceştia sunt
câini, pot fi socotiţi agenţi ai aţâţătorilor la un nou război, nişte oameni fără simţ de răspundere,
duşmani ai vieţii, ai poporului.
530
Aşa cred că trebuie privite lucrurile.
Au fost un timp stângăcii, de exemplu, cu folosirea clerului. Îi invitau, dar îi invitau cu
gândul că, dacă n-ar veni ce bine ar fi sau dacă vin, de n-ar spune o vorbă. Dar pentru ce? Este
deosebit de semnificativă consfătuirea reprezentanţilor cultelor care a avut loc în republica noastră
înaintea alegerilor. În această privinţă munca s-a îmbunătăţit simţitor şi sunt toate motivele să
credem că ea se va îmbunătăţi şi mai mult, vom pune şi mai multă ordine aici, a-i folosi, a înţelege
că puterea lor spirituală este foarte periculoasă şi că poate fi folosită în interesul nostru. Sau este
mai bine să fie împotrivă? Eu cred că nimeni n-ar putea spune acest lucru. Avem exemple din alte
ţări. Nu influenţează numai clerul, ci mase de oameni credincioşi. Dacă aceştia ar fi izolaţi de
masele largi, dacă n-ar avea influenţă, dacă nu s-ar bucura de încredere sau ar fi socotiţi inutili,
chestiunea lichidării lor ar fi o chestiune pur administrativă. Dar aici nu este vorba de aşa ceva, ci
este vorba de muncă multilaterală, ridicarea nivelului culturii poporului la nivelul înţelegerii
lucrurilor altfel de cum au înţeles înainte. Aceasta nu se poate obţine de la o zi la alta. Se poate
obţine ceva dacă, de exemplu, s-ar porni comuniştii la lichidarea lor? Putem s-o facem? S-a
încercat la timpul său, au fost manifestări anarhice, stângace la noi. Aceasta nu înseamnă a face
compromis în domeniul luptei ideologice, în sensul de a renunţa la educarea membrilor de partid a
tineretului, a poporului, a nu te interesa. Dar cum forţezi, întăreşti vadul bisericii. Cum ştii să
munceşti şi să foloseşti, aşa ai şi rezultate. Socotesc ca foarte semnificativ, deosebit de caracteristic
rezultatul adunării organizate de reprezentanţii cultelor care au pus în centrul preocupării lor în
acele dezbateri problema luptei pentru pace, pentru prietenie frăţească între popoare, împotriva
aţâţătorilor la un nou război şi pentru regimul de democraţie populară. Aşa o declaraţie publică, o
poziţie deschisă a reprezentanţilor - nu a vârfului, dar a celor de jos - eu cred că este semnificativă
şi arată posibilitatea de a da o bază largă mişcării partizanilor păcii.
lată, pe această linie trebuie să mergem. Poate nu este bun Stere la Justiţie, la Tribunalul
Suprem, dar, în lupta pentru pace merge. El este un om care poate să înţeleagă lupta pentru pace şi
este cunoscut, are şi o anumită pregătire.
Acestea am avut de spus cu privire la propuneri.
În ce priveşte dacă este bine să participe la Congresul Comitetelor de Luptă pentru Pace,
reprezentanţi din guvern şi partid, eu cred că nu. Sorin Toma ia parte, dar nu în calitate de membru al
C.C., ci în calitate de membru al Consiliului Mondial al Păcii. Noi putem foarte bine să conducem, să
organizăm, să orientăm. Acest lucru trebuie să-l facem. Dar de ce facem aşa? Pentru că îngustăm pe
plan politic acţiunea luptei pentru pace. Cred că nici Groza n-are ce căuta acolo. Avem unde să ne
manifestăm, aici lasă să se manifeste alţii, e altceva când vorbeşte Hortolomei, Arghezi, Săvulescu,
Patriarhul, Rusan, şeful rabin şi alţii. Cei care au citit ce au spus popii o să spună cine ştie ce, că au
vorbit aşa de devotaţi regimului. Fapt este că a domnit un spirit foarte bun şi arată o recunoştinţă faţă
de ultimele măsuri că au primit drept de vot Acestea nu sunt concesii făcute pe seama principiilor
noastre politice. Este un succes care poate să fie exemplu şi pentru alte ţări de democraţie populară. În
U.R.S.S. mai este patriarh, sunt mitropoliţi şi ţin şi ei consfătuiri şi îi decorează, iau cuvântul la radio
în anumite momente. Totul depinde pentru cine, când, pentru ce şi cum.
De aceea eu sunt împotrivă să apărem acolo. Se poate vedea şi cine a luat parte la
Conferinţa Partizanilor Păcii din Uniunea Sovietică. Acolo au vorbit academicieni, scriitori,
stahanovişti, folosind un limbaj adecvat, foarte frumos.
În ce priveşte compoziţia delegaţilor, corespunde celor arătate, e în conformitate cu linia
Biroului Politic al partidului nostru şi s-o aprobăm.
În legătură cu cele arătate de mine este vreo obiecţie?
(Toţi tovarăşii sunt de acord)
531
Tov. Chişinevschi: Cele spuse de tov. Gheorghiu-Dej o să fie şi linia congresului.
Tov. Gheorghiu-Dej: Adică Biroul Politic în unanimitate a primit Proiectul Măsurilor
de organizare a Congresului Naţional al Partizanilor Păcii, de alegerea noului comitet, de alegerea
delegaţilor pentru a participa la Congresul Partizanilor Păcii, care va avea loc la Viena.
Urmează ca tov. Chişinevschi să controleze lucrările, să asigure linia Biroului Politic,
adică linia Congresului Mondial al Păcii, pe care ne-am însuşit-o .
•
• *
Tov. Gheorghiu-Dej: Trecem la punctul 2 al ordinei de zi: măsuri privitor la organizarea
activităţii Marei Adunări Naţionale.
Rezultatele alegerilor le cunoaşteţi. Le cunoaşte toată ţara şi străinătatea. Partidul nostru a
obţinut o victorie măreaţă, am putea spune că a fost chiar peste aşteptările noastre.
Prin ce se deosebesc alegerile acestea de cele din trecut? În primul rând că au la bază
principii cu totul deosebite de cele din trecut, ca organizare pe circumscripţii, deputatul, alegere nu
pe liste, ci individual, se deosebesc prin democratismul mai larg, mai mare, se deosebesc şi prin
încrederea mai mare a partidului şi a statului în masele largi populare. Rezultatele sunt o oglindă a
succeselor mai frumoase pe care le-a obţinut partidul şi guvernul în munca sa de câţiva ani. Cu
toate greutăţile avute în desfăşurarea activităţii generale a partidului şi statului, piedicile care le-a
avut din cauza grupului de deviatori şi politica dusă de acest grup, cu toate lipsurile care au existat
din cauza nivelului încă destul de scăzut al pregătirii cadrelor noastre pe linie de partid, pe linie de
stat, totuşi s-au obţinut succese foarte însemnate. Ele au consolidat regimul nostru, au întărit
regimul nostru de democraţie populară, au întărit încrederea maselor largi în regim şi în
perspectivele acestui regim şi arată posibilităţi foarte mari de viitor în munca noastră partidului, nu
i-a fost ruşine şi nici guvernului să vorbească deschis despre neajunsurile muncii sale, despre
greutăţile sale şi nu a stat mult pe gânduri să ia măsuri când s-au produs abuzuri pentru îndreptarea
lucrurilor. Din punct de vedere politic toate acestea au fost oglindite în votul masiv, în participarea
masivă, impunăto::re, a cetăţenilor cu drept de vot, a votării masive pentru Frontul Democraţiei
Populare, pentru programul publicat, arătat în cuvântări, articolele presei noastre.
Deci, am obţinut o mare victorie. Ne aşteaptă noi victorii şi mai mari şi mai frumoase.
Condiţiile sunt mult mai bune decât în trecut. Avem o bază mult mai largă decât în trecut. Trebuie
posibilităţile cunoscute în urma rezultatului muncii de până acum. Numai că trebuie toate acestea
să le folosim pentru a ne organiza activitatea de viitor. Trebuie să îndreptăm focul central puternic
împotriva birocratismului şi nu numai în vorbe şi prin lozinci, ci, în mod concret, a se găsi soluţii
practice de înlăturarea acestui birocratism, mobilizare atât pe linie de stat, cât şi de partid, toţi
factorii pe fiecare treaptă a răspunderilor pentru lichidarea birocratismului. Birocratismul
întotdeauna este întovărăşit de elemente de carierism. Trebuie îndreptat focul împotriva acestora
pentru că aceste elemente cuibărite în diferite locuri nu vor renunţa de bună voie. Trebuie luptat
împotriva manifestărilor de corupţie acolo unde se produc şi împotriva necinstei, pentru că e
necinstit să ascunzi partidului şi statului atunci când se produc porcării. Deci, să nu fie o lozincă
goală, lupta împotriva birocratismului. Cred că pe toate liniile trebuie lucrul acesta organizat, de
găsit soluţii, făcute propuneri şi aplicate cu îndrăzneală în practică.
Cred că o altă lozincă care ar trebui dată şi urmărită, luate măsuri organizatorice în
această privinţă, soluţii, este aceea de a consolida succesele obţinute în domeniul construcţiei
socialismului până acum, de a consolida victoria politică a Frontului Democraţiei Populare, a
consolida victoria politică a partidului în alegerile generale pentru Marea Adunare Naţională. Pe
linie de partid a stabili principalele sarcini, pe linia organizaţiilor de masă, organizaţiilor obşteşti.
Eu înţeleg aceasta în sensul că nu trebuie să ne culcăm pe laurii acestei victorii, că există pericolul
532
îmbătării de succese şi trebuie dată alarma înainte de a se produce. Trebuie să prevedem că există
acest pericol.
De aceea va trebui să studiem materiale din fiecare secţie, circumscripţie de votare,
pentru că ele vor oglindi felul cum organizaţiile noastre de partid şi-au făcut datoria. Acolo unde
s-a lucrat bine, vom trebui să arătăm şi să le dăm ca exemplu şi să întărim activitatea lor în sensul
de a-şi întări legăturile cu masa, de a le statornici, a explica organizaţilor de partid că noi ne
deosebim de celelalte partide politice care vin numai în timpul alegerilor şi fac o mobilizare mare.
Acum pe linia angajamentelor partidului în faţa poporului trebuie mobilizată masa, trebuie luate
măsuri organizatorice şi adâncite aceste legături cu masa, întărite. În fiecare sector organizaţiile de
partid să ajute pe deputaţii care au candidat în aceste circumscripţii. Candidaţii să-i ajutăm noi, cum
îşi organizează munca şi să-i îndrumăm, să controlăm activitatea lor ţinând minte că, peste 4 ani,
iar vor fi alegeri, dacă împrejurările vor permite aceasta.
Va trebui să analizăm, că sunt foarte instructive, criticile făcute de jos la adunările
populare, sistematizate toate întrebările puse de jos, toate propunerile, criticile, cui erau aduse. Asta
înseamnă a ţine seama de frământările de jos, a le cunoaşte, pentru că ele oglindesc o stare de
lucruri şi nu trebuie văzut neapărat într-o critică un duşman, a nu vedea imediat un duşman pentru
că ar însemna să înăbuşim critica. Cred că am mers bine până acum, dar nu îndeajuns. Trebuie să
încurajăm masa, să o solicităm, să considerăm ca o manifestare politică însemnată când masa
critică.
Dacă analizând diferitele aspecte ale campaniei pentru alegeri, caracterizându-le, putem
stabili factorii care au determinat cutare sau cutare manifestare sau stare de lucruri. De exemplu, a
fost slabă participarea într-un sat sau altul, de ce? Partidul probabil a subapreciat munca, poate au
stat acolo nişte birocraţi care lucrau cu metode de comandă şi nu cu metode partinice, fug de mase,
se poartă cu oamenii muncii parcă ar fi nişte domni. A lupta împotriva acestor mici dictatori care
au început să-şi facă de cap, a-i aduce la realitate, a-i aminti că tot aşa cum au fost puşi pot fi scoşi
şi nu pur şi simplu, scoşi, dar şi demascaţi în faţa masei, ca să educăm masa când scoatem pe
cutare, s-o mobilizăm, să-i ridicăm nivelul cunoştinţei politice. Mobilizată presa, organizaţiile şi
toată masa agitatorilor şi propagandiştilor noştri şi îndrumată pe lucruri concrete.
Cred, în această privinţă ar trebui făcută chiar o analiză serioasă şi făcută o plenară de
partid, şi supusă plenarei un şir de măsuri organizatorice politice pentru consolidarea victoriei
partidului nostru, victoriei Frontului Democraţiei Populare, în alegerile care au avut loc. De
documentat puternic, pe bază de analiză a realităţii, a faptelor; cunoscând neajunsurile, lipsurile,
greşelile şi defecţiunile, cauzelor lor, este fără îndoială infinit mai uşor să stabilească ce sarcini şi ce
măsuri trebuie să iei acolo.
Pentru consolidarea succeselor obţinute de partidul nostru, de guvern, în construcţiile
socialismului în diferitele domenii ale activităţii de stat şi obşteşti şi consolidarea mareii victorii
obţinute de partid în aceste alegeri, de F.D.P., trebuie să mobilizăm şi deputaţii. Trebuie făcută o
cotitură radicală în această privinţă. Să se înţeleagă că nu este un titlu onorific calitatea de deputat,
ca o sinecură. În fiecare deputat trebuie văzut un lucrător activ, un slujitor credincios şi entuziast
pentru popor. Poporul l-a ales, apoi să facă bine să vină în contact cu el, nu la zile mari şi când
pofteşte şi e bine dispus. Fiind slujitor al poporului, el trebuie să dea socoteală în mod periodic
alegătorilor, ei se strâng şi el le raportează despre activitatea lui şi să asculte oamenii muncii, pe
cetăţeni, ce probleme îi frământă, să cunoască problemele care frământă masele.
Iată câteva inele care foloseşte bine vor lega partidul, guvernul, Marea Adunare
Naţională de cele mai largi mase, va ancora puternic în mase.
533
Să nu complicăm existenţa deputaţilor. Sigur trebuie anumite reguli, formalităţi necesare,
va trebui văzute. Deputaţii vor trebui să înveţe. Dar ce trebuie să fie esenţial în activitatea lor, să nu
fie lege, hotărire a guvernului care interesează masele largi pe care să nu le cunoască, să controleze
să vadă jos în mase cum se frământă. El trebuie să fie un crainic, un mobilizator, animator pentru
orice iniţiativă cetăţenească pornită de jos. Sunt atâtea posibilităţi, este aşa o frumoasă muncă care
poate fi făcută de deputaţi cum nu vă puteţi închipui. Într-adevăr atunci vor purta, pe drept cuvânt
şi cu cinste, aceste insigne de deputaţi ai Marii Adunări Naţionale. Vor creşte şi ei, vor învăţa mult
mergând în mijlocul maselor, nu în mod demagogic, ci împreună cu organele locale din
circumscripţia respectivă, cu 2-3 deputaţi, uneori cu toţi deputaţii din regiunea respectivă. Sunt
probleme care determină o serie de măsuri în regiunea respectivă, ei vin cu autoritatea Marii
Adunări Naţionale. Să ridicăm autoritatea lor, să încurajăm iniţiativa lor pe linia trasată de partid şi
guvern. Să nu îi înfundăm prin birouri pe oameni, pentru că îi vom nenoroci pe deputaţi. Sigur
fiecare are diferite munci, unii sunt stahanovişti, nu se vor putea duce în fiecare zi, dar un plan se
poate face de câte ori merg pe lună sau pe an, să-şi facă un grafic prealabil şi viaţa o să arate dacă
corespunde, să nu organizăm rigid, se poate îmbunătăţi planul de desfăşurare a activităţii sale, să-i
ajute şi partidul, şi de sus şi din jos. Comitetele regionale şi raionale să ştie că trebuie să crească
autoritatea deputaţilor în faţa masei, să-i ajute să nu se compromită, să nu devină demagogi, ci să
fie adevăraţi deputaţi ai poporului. Astfel să se desfăşoare activitatea lor, ca să nu vină în
contradicţie cu linia partidului. Să nu vină în faţa organizaţiilor de partid ca un mare domn.
Deci, se pune în faţa noastră pregătirea temeinică a deputaţilor. Ni se pune sarcina să facă
educaţie acelora cu puţină ştiinţă de carte, ca să nu se bâlbâie la tribună când citeşte o declaraţie. Să
punem pe lângă ei învăţătorii cei mai buni, să organizăm cu dânşii lecţii, cursuri, să-i obligăm să
înveţe, să urmeze şcoli, să ne prezinte programul în cât timp îşi ia obligaţia să-i înveţe. Să le facem
educaţie în probleme gospodăreşti, economice. Deci, să ne ocupăm multilateral de deputaţi şi, în
primul rând, de deputaţii care pentru prima dată vin în Marea Adunare Naţională. Să le facem
educaţia şi să le arătăm câte pericole îi aşteaptă din partea duşmanului, să le dezvoltăm vigilenţa
pentru păstrarea secretului, că ei o să vină în contact cu probleme de stat şi gospodăreşti. În mod
special trebuie câteva consfătuiri pentru a le arăta pericolul, a le prevede, a le atrage atenţia, a vorbi
despre comportarea lor în viaţa obştească. Dacă cetăţenii o să-l vadă beat pe deputat sigur că n-o
să-i facă cinste.
Deci, problema folosirii, organizării, îndrumării activităţii deputaţilor, controlului
activităţii lor, educării deputaţilor, iată un grup de sarcini.
Trebuie ţinut seama că nu sunt numai membri de partid, ci şi nemembri de partid şi ei pot
foarte bine fi folosiţi. În membrii mai vechi ai Marii Adunări Naţionale trebuie băgată disciplina
faţă de instituţie, să-şi îndeplinească sarcinile la termen, conştiincios.
Să scoatem literatură despre rolul deputaţilor. Avem experienţa Uniunii Sovietice în
această privinţă. Materialul să nu fie lung, ci eventual în fascicole. Deci, problema ridicării
nivelului cultural şi politic la nivelul rolului deputatului, obligaţiei care incumbă calităţii de deputat,
trebuie să constituie o preocupare a noastră.
Deci, trebuie să privim Marea Adunare Naţională nu aşa cum a fost privită până acum, ci
ca un adevărat for suprem, ca o forţă, un mijloc de întărire a legăturilor cu masa, cu poporul,
mobilizarea poporului pentru munca obştească etc.
La această a doua parte a celor supuse, vreau să adaug a treia parte care formează
obiectul ordinei noastre de zi şi anume măsuri pentru organizarea activităţii Marei Adunări
Naţionale.
534
Trebuie să numim o comisiune care să pregătească prima sesiune a Marei Adunări
Naţionale nou alese. Trebuie verificate mandatele.
Tov. Pânulescu: Trebuie un nou Regulament.
Tov. Gheorghiu-Dej: Trebuie ales Prezidiul, din câţi şi din cine trebuie să se compună,
trebuie alese comisiile permanente ale Marei Adunări Naţionale, juridică, externă, gospodărească
etc., care să lucreze concret. Trebuie pregătit şi propus un Regulament al Marii Adunări Naţionale,
deci, trebuie revizuit Regulamentul, şi trebuie dat un astfel de Regulament care să elimine toate
rămăşiţele burgheze din activitatea parlamentului. Trebuie să semene în metode şi în stil de muncă
ce priveşte organizarea, ţinând seamă de particularităţile noastre, de stadiul nostru de dezvoltare, cu
experienţa sovietică. Deci trebuie întocmit un astfel de Regulament, care să fie aprobat de Biroul
Politic şi după acea să-l vadă Marea Adunare Naţională.
După aceea trebuie format guvernul, de prevăzut tot în acest grup de măsuri. Nu ştiu cum
e practica, dar cred că nu se pune problema demisiei guvernului.
Tov. M. Constantinescu: Marea Adunare Naţională formează şi confirmă guvernul.
Tov. Gheorghiu-Dej: Trebuie văzut cum. Trebuie făcut în aşa fel ca să nu avem nici o
d~fecţiune, să nu avem scăderi politice în această privinţă.
Este posibil ca unii dintre miniştrii actului să nu îi mai realegem şi cred că este bine. În
primul rând, trebuie neapărat dat la o parte ministrul Industriei Alimentare, eventual de la
gospodăriile comunale.
Tov. Pânulescu: De la Justiţie.
Tov. Gheorghiu-Dej: Deci, trebuie şi în această privinţă să întărim cu ocazia realegerii o
serie de pârghii slabe la noi.
Pentru toate acestea din ultima parte trebuie însărcinată o comisiune din 2-3 tovarăşi din
Biroul Politic, ei să atragă pe cine cred ei de cuviinţă, să se consulte şi să pregătească rapid şi bine
toate cele necesare pentru convocarea Marii Adunări Naţionale, pentru că nu avem dreptul şi nu
este just din punct de vedere politic să tărăgănăm prea mult.
În afară de aceasta cred că primul act pe care Marea Adunare Naţională să-l hotărască, să
fie Planul trienal de creştere a vitelor. Dar ar fi fost Bugetul gata, era important.
Tov. M. Constantinescu: Cred că s-ar fi putut face. Dacă ar primi să-l ajutăm şi noi
atunci ar putea fi făcut în 3 săptămâni.
Tov. Gheorghiu-Dej: Pentru toate acestea aş face o propunere: tov. Chişinevschi,
Moghioroş şi Borilă să facă parte din această comisie. (Toţi tovarăşii sunt de acord).
Cu aprecierea făcută la alegeri, de acord? (Toţi tovarăşii sunt de acord).
Tov. M. Constantinescu: Trebuie neapărat transcrisă şi folosită.
Tov. Gheorghiu-Dej: Şi cu propunerile făcute sunteţi de acord? (Da).
Tov. Moghioroş, Apostol şi Chişinevschi să analizeze, apelând la ceilalţi membri ai
Biroului Politic după caz, să însărcineze colective de oameni foarte pricepuţi pentru a sistematiza
materialul de alegeri şi să ne pregătească, în primul rând, un raport care să fie un material mai brut,
mai mare, amănunţit, în detaliu, ca să cuprindem învăţămintele din alegerile acestea sub diferite
aspecte. Colective, deci, de oameni care să lucreze, să pregătească acest material brut, să-l
sistematizeze.
Cred, totuşi, că am putea să-l scutim pe tov. Apostol, să lăsăm numai pe tov.
Chişinevschi şi Mcghioroş.
Tov. Chişinevschi: Eventual, tov. Bodnăraş sau alţi tovarăşi din C.C.
Tov. Gheorghiu-Dej: Să fie atras orice tovarăş, spre exemplu în probleme care au
aspecte economice, gospodăreşti, aveţi o şedinţă cu tov. Miron, Chivu etc., ca să nu ocupăm
membrii Biroului Politic.
535
Când va fi materialul gata sistematizat în spiritul celor arătate, atunci va putea fi împărţit
la membrii Biroului Politic ca să pună întrebări, deci mobilizând întregul Birou Politic, şi după ce
s-a îmbunătăţit materialul brut în felul acesta, în care este o oglindă completă a învăţămintelor
alegerilor, ne vom strânge şi vom da atunci sarcini unei comisiuni de partid să facem o sinteză, o
apreciere documentată, ca să pregătească un material bun pentru a veni cu el în faţa Plenarei C.C.
Tov. M. Constantinescu: N-avem ce discuta aici, problema e clară.
Tov. Chişinevschi: E un program de lucru.
Tov. Borilă: Expunerea pe care a făcut-o tov. Gheorghiu-Dej în legătură cu organizarea
Marii Adunări Naţionale, munca ei şi rolul deputaţilor, să fie însărcinată sau această comisie sau un
alt colectiv în frunte cu tov. Chişinevschi, pentru ca s-o lărgească şi să pregătească un program de
lucru.
Tov. Gheorghiu-Dej: Aceasta este numai o orientare. Este posibil să fi scăpat unele
chestiuni.
Propunerea tov. Borilă este justă, sunt de acord.
Tov. Borilă: Şi pe urmă la Plenară să fie supus acest program.
Tov. Gheorghiu-Dej: Plenara trebuie să fie pregătită foarte bine. Într-o lună se poate
face? (Da).
Tov. Apostol: Deputaţii totuşi ar trebui strânşi până ce vor fi validaţi şi să li se dea
însărcinări provizorii.
Tov. Gheorghiu-Dej: În a doua parte am spus că trebuie neapărat făcut acest lucru. În
primul rând, să fie adunaţi comuniştii, membri de partid, poate la Bucureşti. Comisia care are
aceste însărcinări, să facă propuneri concrete.
La fel să facă propuneri şi pentru cei care trebuie schimbaţi din guvern.
Tov. Borilă: În această sesiune avem de ales procurorul general, preşedintele
Tribunalului Suprem, preşedintele şi vicepreşedinţii Marii Adunări Naţionale.
Tov. Gheorghiu-Dej: Să propună comisia.
Tov. Chivu Stoica: Am propuneri pentru oamenii care să muncească pentru metrou,
sunt oamenii cei de la proiectări, tunele etc.
Ca director general propunem pe Drocan. Au fost 3 propuneri: Beldeanu, secretarul
Regionalei de Partid Arad, Stoica Nicolae şi Drocan.
Tov. Moghioroş: Drocan a fost un an la şcoala Comsomolului în Uniunea Sovietică, el e
muncitor calificat ceferist, lăcătuş, bun organizator.
Tov. Chivu Stoica: După el urmează inginerul şef Teodor Petrescu de la Ministerul
Transporturilor. Organizator de partid n-am propus.
(Citeşte pe cei propuşi). Am toate fişele lor aici, au fost trecuţi şi la Securitate, unii au
anumite legături, u1tii au părinţi foşti moşieri.
Tov. Gheorghiu-Dej: Ce ziceţi, să aprobăm?
Tov. Bodnăraş: Părerea mea e să aprobăm.
Tov. Borilă: Drocan să nu fie prea tânăr.
Tov. Moghioroş: A fost secretar al C.C. U.T.M., e un băiat energic.
Tov. Chişinevschi: E popular printre tineret.
Tov. Chivu: E un om care învaţă. (Toţi tovarăşii sunt de acord).
Tov. Gheorghiu-Dej: Deci considerăm aprobat
536
Tov. Chivu Stoica: În septembrie a fost însă în faţa Biroului Politic problema serviciului
de telefon etc., cu Gennania Democrată, a fost semnat şi trebuie ratificat.
Tov. Gheorghiu-Dej: Biroul Politic este de acord.
Tov. M. Constantinescu: Am primit o scrisoare din partea tov. Vass :ZOltan din Ungaria,
propune ca, până la sfârşitul lui noiembrie sau începutul lui decembrie, o comisie tehnică să vină la
Bucureşti în problema colaborării în industria chimică (Citeşte propunerile).
La această scrisoare fac propuneri: cred că şedinţa acum, în decembrie, nu va putea avea
loc din anumite motive cunoscute. Propun să aibă loc în ianuarie, la Bucureşti, după adunarea
Marii Adunări Naţionale şi cred că această ordine de zi, care o propune poate să fie acceptată, însă
cu o completare. Avem o serie de chestiuni în care tovarăşii maghiari au întârziat cu îndeplinirea
angajamentelor. Noi din partea noastră am depăşit tennenele la livrările de lignită, pirită etc. Aş
propune să se adauge un punct în care să fie pusă problema cum s-au îndeplinit obligaţiile de
ambele părţi. Propun să se trimită o scrisoare de răspuns, aprobată de Biroul Politic.
Tov. Gheorghiu-Dej: Suntem de acord ca în spiritul acesta s-o semnezi.
Tov. Chivu Stoica: Am propus ca director general la ,,Romagchim" pe inginerul şef de
la Făgăraş, am referatul lui, corespunde.
Tov. Gheorghiu-Dej: In primul rând, să corespundă din punct de vedere tehnic.
Tov. M. Constantinescu: Este inginer chimist, are 35 ani şi lucrează de mulţi ani la
,,Nitramonia".
Tov. Gheorghiu-Dej: Trebuie să fie un personal bun. Dacă aveţi un altul pentru metrou
şi acesta e bun pentru ministru-adjunct, ar fi bine.
Tov. M. Constantinescu: Tov. Vass a mai trimis încă o scrisoare de reproş în legătură
cu greutăţile întâmpinate până acum cu acordările de vize de intrare pentru delegaţi.
Tov. Gheorghiu-Dej: Trebuie să fie pusă ordine la acordarea de vize. Între ţările de
democraţie populară răspund ei de cine trimit, să fie date imediat vizele.
Tov. Borilă: Ir. decembrie trebuia să facem alegerile asesorilor populari. Propun să se
amâne pentru ianuarie sau februarie printr-un decret.
Tov. Gheorghiu-Dej: Să fixăm un tennen care să asigure o bună pregătire şi nu formală
cum a fost rândul trecut. De analizat experienţa din trecut şi să fie asesorii populari. Când propiu
termenul trebuie să depui un referat despre activitatea asesorilor, pregăteşti decretul. Eu nu pot
spune februarie sau martie.
Tov. Borilă: În decret trebuie să punem un anumit timp, de aceea propun martie.
Tov. Moghioroş: Trebuie făcut sau înaintat sau după campania de primăvară.
Tov. Gheorghiu-Dej: După campania de însămânţări, dar până atunci trebuie să
pregătească din timp un referat concret, o analiză a experienţei acestor asesori de când
funcţionează, principalele deficienţe, nelămuriri, încurcături etc. Dacă este nevoie de unele
schimbări organizatorice sau în problema salarizării şi în celelalte probleme, atunci propui concret
când să facem. Trebuie pregătite alegerile bine de tot. Eu cred ca s-o faci tot aşa în colaborare cu
tovarăşii din Secretariat. Este vorba ce fel de oameni trebuie daţi, să câştigăm ceva de aici, să
întărim încrederea oamenilor în aceşti asesori populari.
Să amânăm până după însămânţările de primăvară. Tov. Borilă va pregăti cel puţin cu
două luni înainte tot materialul şi planul de bătaie al alegerilor cu ajutorul celorlalţi tovarăşi din
Secretariat şi să-l supună aprobării Biroului Politic.
Tov. Moghioroş: Ce aprobare pentru acest carnet de brigadieri de tineret.
Tov. M. Constantinescu: Propunerea mea e să fie fotografie, asta îi dă seriozitate.
Tov. Gheorghiu-Dej: Eu cred că sunt bune aceste carnete.
537
Tov. Moghioroş: Şi insigne pentru cei de la hidrocentrală.
Tov. Gheorghiu-Dej: Asta e foarte frumoasă.
D.A.N.l.C..fond CC. al P.C.R. - Cancelarie, dosar /0911952,f 3-27.
56. 1952, decembrie 9. Procesul-verbal şi stenograma şedinţei Biroului Politic al CC. al

P.M.R. în cadml căreia s-au discutat şi analizat unnătoarele probleme: asigurarea bazelor de
aprovizionare cu legume a oraşului Bucureşti; introducerea unor completări în regimul cartelelor
de produse alimentare şi industriale; îndeplinirea planului de colectări şi achiziţii; obligaţia
întreprinderilor de a angaja pe cei eliberaţi din închisori şi colonii de muncă.


dru Moghioroş, Gheorghe Apostol, Miron Constantinescu, Chivu Stoica, Petre Borilă şi
A fost invitat la şedinţă tov. Vasile Posteucă, director general al Canalului Dunăre-Marea
Neagră.
Prezide.uă tov. Gheorghe Gheorghiu-Dej.
Ordinea de zi:
1. Asigurarea bazelor de aprovizionare cu legume a oraşului Bucureşti.
2. Introducerea unor completări în regimul cartelelor de produse alimentare şi industriale.
3. Măsuri pentru îndeplinirea planului la colectări şi achiziţii.
4. Angajarea la lucru a celor eliberaţi din închisori şi colonii de muncă.
1. Biroul Politic, ascultând propunerile prezentate de tov. Gh. Apostol. p1ivitoare la
organizarea bazelor de aprovizionare cu legume a oraşului Bucureşti, în urma discuţiilor, le-a
aprobat în unanimitate, cu menţiunea de a fi îmbunătăţite pe baza următoarelor indicaţii date de
tov. Gheorghiu-Dej:
a) Să se folosească experienţa dobândită de gospodăriile legumicole ale Direcţiei
Generale a Lucrărilor Canalului Dunăre-Marea Neagră, în sistemul de plată, organizarea muncii,
profilarea unităţilor de producţie, încărcarea cu personal etc., ţinând seama că la aceste gospodării
se foloseşte experienţa sovietică şi pe baza aceasta au obţinut rezultate pozitive.
b) Să se revizuiască calculul rentabilităţii gospodăriilor care vor aproviziona Bucureştiul
cu zarzavaturi, spre a nu se recurge la pierderi planificate, pe baza experienţei întreprinderilor de
acest fel ale Canalului, prin introducerea culturilor timpurii, obţinerea a trei recolte pe an, care pot
acoperi cheltuielile de producţie şi cotele de amortizare a investiţiilor;
c) Cea mai mare parte a forţei de muncă să fie asigurată prin angajarea de muncitori şi
tehnicieni permanenţi şi să se aplice sistemul de plată a muncii după producţie, pentru a stimula pe
muncitori şi tehnicieni să dea o producţie cât mai mare, muncitori flotanţi să se angajeze numai
pentru anumite perioade de vârf ale muncilor agricole.
Să se organizeze producţia în aşa fel, încât muncitorii şi tehnicienii să aibă de lucru tot
timpul anului.
538
d) Să se rezolve în primul rând problema cadrelor, deoarece este problema centrală.
Ministerul Gospodăriilor Agricole de Stat să numească conducerea Trustului, iar Trustul să
numească conducerile gospodăriilor - directori, ingineri agronomi, maiştri grădinari - şi aceştia la
rândul lor să numească brigadierii şi să formeze brigăzile. Conducerile gospodăriilor vor trebui să
ştie de la început ce sarcini au, ce investiţii trebuie să facă, ce oameni să angajeze etc., să se asigure
cel puţin la fiecare gospodărie câte un maistru grădinar şi un grădinar şi, în acest scop să se caute
grădinari de meserie în raioanele producătoare de zarzavaturi, oferindu-li-se condiţii bune de
salarizare.
e) Centrul de greutate în asigurarea suprafeţei producătoare de legume şi zar;:avaturi
trebuie să fie pus pe crearea de gospodării agricole colective şi întovărăşiri agricole specializate în
aceste culturi. Trebuie să se obţină ca din totalul suprafeţei prevăzute, aproximativ 60% să fie
lucrată de gospodării agricole colective şi întovărăşiri agricole, 15% de gospodării individuale ale
ţăranilor muncitori şi 25% de gospodăriile agricole de stat. Pentru a stimula pe ţăranii muncitori să
se asocieze în gospodării agricole colective şi întovărăşiri agricole producătoare de legume şi
zarzavaturi, pe lângă munca politică e convingătoare, va trebui să li se dea credite şi să li se acorde
diferite avantagii la plata impozitelor, seminţelor etc. Aceasta va ajuta pe activiştii de partid în
munca lor de convingere a ţărănimii muncitoare.
Producţia gospodăriilor agricole colective şi a întovărăşirilor agricole va trebui preluată
de organizaţiile comerciale de stat pe bază de contracte;
f) Gospodăriile legumicole vor trebui să fie mari - cel puţin 100 ha, pentru ca maşinile să
poată lucra în voie şi fiecare produs să poată fi cultivat pe câmpuri întinse.
Gospodăriile de stat trebuie să constituie pentru ţăranii muncitori modele de organizare a
muncii, să fie producătoare de legume şi totodată baze sernincere pentru gospodăriile agricole
colective, întovărăşirile agricole şi pentru ţăranii muncitori individuali, care, de asemenea, trebuie
antrenaţi în cultura de legume.
Biroul Politic însărcinează pe tovarăşii Gh. Apostol, Miron Constantinescu şi P. Borilă,
să redacteze în baza indicaţiilor de mai sus, un Proiect de Hotărire a C.C. al P.M.R. şi a Consiliului
de Miniştri, pentru asigurarea bazelor proprii de aprovizionare cu legume a centrelor muncitoreşti
şi oraşelor mari, dându-se sarcini ministerelor şi sfaturilor populare să întocmească studii şi
proiecte de organizare a bazelor proprii de aprovizionare cu legume, folosind mai ales terenurile
din jurul centrelor, care se pretează la irigare pentru culturi intensive. Se vor da indicaţii în hotărire,
ca, centrul de greutate să fie pus pe crearea de gospodării agricole colective şi întovărăşiri agricole,
specializate în cultura legumelor.
Proiectul de Hotănre va fi prezentat Biroului Politic până la 12 decembrie a.c.
În baza Hotăririi C.C. al P.M.R. şi Consiliului de Miniştri, de îndată, Sfatul Popular al
oraşului Bucureşti, Sfatul Popular Regional Bucureşti, împreună cu Comitetul Regional şi
Comitetul Orăşenesc de Partid Bucureşti, vor pregăti şi adopta în şedinţă comună un proiect de
hotărire cu privire la asigurarea bazelor de aprovizionare cu legume a oraşului Bucureşti. Hotărirea
va cuprinde datele principale care au stat la baza studiului, suprafeţele destinate a fi cultivate cu
legume, principalele produse, harta raioanelor în care se vor înfiinţa gospodării pentru cultura
legumelor, problema cadrelor etc. Hotărirea va fi publicată, pentru a constitui un stimulent şi un
exemplu concret pentru toate organizaţiile de partid şi sfaturile populare din ţară.
Tovarăşul Gh. Apostol va ajuta Comitetul Regional de Partid şi Sfatul Popular Regional
Bucureşti, la elaborarea acestei hotăriri şi la pregătirea şedinţei, care va trebui să o discute şi să o
adopte.
Proiectul de Hotărîre va fi prezentat Biroului Politic până la 16 decembrie a.c.
539
Biroul Politic este de acord să se deschidă de îndată un credit pentru finanţarea
gospodăriilor agricole de stat ce se creează în Regiunea Bucureşti pentru cultivarea zarzavaturilor
şi legumelor, folosind acest credit pe măsura nevoilor, în desfăşurarea lucrărilor.
2. Biroul Politic aprobă următoarele completări la Decizia Nr. 3000 A/1951, cu privire la
eliberarea cartelelor de produse alimentare şi industriale:
a) Angajaţii şi elevii vor primi cartele de produse industriale, după 3 luni de la intrarea în
facultate sau şcoală;
c) Se vor acorda cartele de tip superior, categoriilor de munci care au dreptul la aceasta,
pe baza propunerilor Uniunilor Sindicale şi cu acordul Confederaţiei Generale a Muncii;
d) În ce priveşte membrii de familie ai angajaţilor permanenţi din întreprinderile
industriale, care locuiesc în rural, Ministerul Comerţului Interior va prezenta documentaţia
necesară, urmând ca pe baza ei să se stabilească ce categorii vor primi cartele.
3. Biroul Politic consideră că pentru înlăturarea rămânerii în urmă şi îndeplinirea planului
la colectări, nu este nevoie de o hotărire specială în această chestiune, ci factorii răspunzători
trebuie să ia măsuri pentru aplicarea până la capăt a Hotăririi C.C. al P.M.R. şi Consiliului de
Miniştri, cu privire la colectările de produse agricole.
Organizaţiile de partid, sfaturile populare şi organele de colectare, trebuie să desfăşoare o
muncă de convingere a ţărănimii muncitoare să-şi îndeplinească obligaţiile către stat, ţinând seama
că partidul şi guvernul au luat măsuri pentru îndreptarea greşelilor şi repararea abuzurilor comise,
acordarea de scutiri şi reduceri de cote în regiunile calamitate.
Tov. Gh. Apostol va studia posibilitatea ridicării interdicţiei de a se măcina porumbul la
mori până la îndeplinirea planului de colectări pe regiune şi va prezenta propuneri concrete
Biroului Politic.
În vederea intensificării achiziţiilor, tovarăşii Gh. Apostol şi Al. Moghioroş, vor lua
măsuri pentru organizarea adunărilor generale ale membrilor cooperativelor, pentru dezbaterea
acestei chestiuni.
4. Biroul Politic aprobă trimiterea unei circulare a Consiliului de Miniştri, către toate
ministerele şi instituţiile, prin care li se cere să oblige întreprinderile în subordine să angajeze la
lucru pe cei eliberaţi din închisori şi colonii de muncă, repartizându-i în acele sectoare unde pot fi
folosiţi. Tov. Chivu Stoica va semna această circulară din partea Consiliului de Miniştri.
ss. Gheorghe Gheorghiu-Dej ss. Miron Constantinescu

ss. Constantin Pârvulescu ss. Chivu Stoica
Stenograma

dru Moghioroş, Gheorghe Apostol, Miron Constantinescu, Chivu Stoica, Petre Borilă şi
540
Tov. Gheorghiu-Dej: Aţi citit materialul în legătură cu Proiectul de organizare a Bazelor
de Aprovizionare a capitalei cu zarzavaturi şi leguminoase.
După cât m-a informat tov. Apostol, întregul material a fost întocmit în colaborare cu
principalele instituţii la care intră în competenţa lor asemenea probleme, inclusiv Sfatul Popular,
specialişti. S-au stabilit două etape, ce intră în prima şi a doua etapă. Dacă în ce priveşte cadrul
general şi principiile pe baza cărora a fost stabilit acest material aveţi vreo observaţie. (Tovarăşii
sunt de acord).
La detalii poate aveţi ceva de spus.
Tov. Borilă: În unele locuri se spune că C.S.P. şi C.S.A. au tăcut unele observaţiuni care
n-au fost luate în consideraţie. Care este cauza?
Tov. M. Constantinescu: Este varianta doua unde s-au luat în consideraţie observaţiile
Tov. Apostol: În hotărîre s-a ţinut seamă de principalele observaţiuni făcute de ministere.
Tov. M. Constantinescu: Întrucât noi suntem de acord cu materialul, consider că este un
material foarte bun, singura chestiune care este de întrebat este în legătură cu felul cum în
perspectivă se propune dezvoltarea acestor zone legumicole. Dacă în primul rând pe seama
gospodăriilor de stat se va face aceasta sau accentul se va pune pe gospodăriile agricole colective şi
întovărăşiri. Aceasta ca întrebarea principială.
Tov. Apostol: În perspectivă ne-am ţin ut de indicaţiile date de tov. Gheorghiu-Dej că
trebuie să existe gospodării de stat şi gospodării colective.
Tov. Moghioroş: Din material rezultă că o serie de instituţii şi ministere nu sunt de acord
cu unele prevederi. De exemplu, Ministerul Comerţului Exterior spune că nu poate să respecte
termenul pentru că nici nu ştie ce trebuie să facă.
Tov. Gheorghiu-Dej: Acestea sunt chestiuni minore.
Tov. Moghioroş: Comitetul de Stat al Aprovizionării spune că nu cunoaşte sortimentele etc.
Tov. Apostol: Acum cunoaşte absolut totul, chiar a şi început să facă unele lucruri.
Acesta este un referat tăcut mai înainte, în ultimul material s-a ţinut cont de observaţiile
ministerelor.
Tov. Chivu: Noi am pus la punct unele chestiuni cu tov. Apostol, Ministerul
Gospodăriilor Agricole de Stat, cu Ministerul Metalurgiei.
Tov. Borilă: Se prevăd în proiect organizarea de zone de zarzavaturi şi în Snagov. Cred
că nu este bine dacă facem acum acolo mari investiţii, n-o să scoatem ceea ce trebuie şi trebuie să
ne gândim la o altă folosire al acestui minunat lac, să fie folosit pentru ceea ce am început să-l
folosim, pentru locuri de odihnă a populaţiei muncitoare.
Tov. Moghioroş: Aceasta nu împiedică să folosim Iacul.
Tov. Gheorghiu-Dej: Apa poate fi folosită nu numai pentru lac, ci şi pentru alte scopuri,
în jurul lacului pot fi grădini de zarzavaturi.
Tov. Chişinevschi: Dacă sunt bine calculate nevoile forţelor de muncă, ţinând seama că
Regiunea Bucureşti este deficitară din punct de vedere al forţei de muncă necalificate.
Tov. Apostol: În legătură cu această problemă s-a lucrat împreună cu Direcţia Generală a
Forţelor de Muncă. În general se socotesc 2,33 oameni pentru un ha de legume, s-a constatat şi ce
forţe de muncă avem în comunele respective unde trebuie să se facă grădinile, ce braţe de muncă
au gospodăriile de stat şi gospodăriile colective existente. Pentru perioada de vârf va trebui să
aducem din alte raioane braţe de muncă în jurul Capitalei pentru a asigura munca.
Tov. Chişinevschi: Să fie oprită repartiţia forţei de muncă în zona legumicolă.
Tov. Pârvulescu: Este vorba de a comasa unele gospodării. Au şi unele ministere astfel
de gospodării în jurul Capitalei, dacă se are în vedere şi aceste gospodării.
541
Tov. Gheorghiu-Dej: E vorba de cele care sunt înscrise în hotărire.
Ce observaţiuni aveţi asupra materialului? Toată lumea este de acord că este nevoie de
baze de aprovizionare, însă asupra felului cum trebuie făcute, masştabul, întinderea acestora, locul,
pot să existe diferite păreri.
Tov. M. Constantinescu: Proiectul de hotătîre care este prezentat Biroului Politic este
foarte temeinic pregătit şi redactat conform directivelor date de tov. Gheorghiu-Dej încă în vara
acestui an, aşa că sunt de acord cu conţinuturi şi principiile care sunt expuse în el.
În ceea ce priveşte aplicarea proiectului de hotărire, cred că el este realist prevăzut să se
aplice în raioanele din jurul Capitalei şi ca sarcini care se propun, suprafaţa care se propune să fie
cuprinsă. În sectorul socialist este o suprafaţă realizabilă, nu reprezintă o sarcină care să nu poată fi
un timp destul de scurt atinsă.
Ceea ce cred că este o problemă principală pentru a putea aplica aceste directive, este
chestiunea că, în iarna aceasta, adică în decembrie, ianuarie, februarie, martie să se desfăşoare o
foarte temeinică şi, în acelaşi timp largă muncă de convingere a ţărănimii muncitoare din raioanele
care sunt aici menţionate, pentru ca această ţărănime muncitoare pe baza convingerii că asta este în
avantajul şi interesul lor, nu numai al statului şi a muncitorilor din oraşe, să se asocieze în aceste
gospodării colective şi întovărăşiri.
Dacă examinăm la pag. 8, suprafeţele care sunt propuse să fie irigate, vom vedea că
suprafaţa la G.A.S. este peste 7000 ha, gospodării anexe 1207 ha, iar la gospodării colective 608 ha
şi la întovărăşiri 1049 ha. Deci, comparând aceste cifre se vede că repartiz.înd G.A.C. şi
întovărăşiri existente faţă de gospodăriile de stat şi anexe existente, proporţia nu este satisfăcătoare,
adică proporţia arată de 5 ori mai multă suprafaţă cultivabilă de legume la G.A.S. şi anexe decât la
G.A.C. şi întovărăşiri. Mai este însă aici un punct, şi anume, sectorul individual, care reprezintă
9138 ha. Aici este tocmai nodul chestiunii. Aici va trebui depusă o muncă foarte mare pentru ca
într-un timp relativ scurt, cea mai mare parte din aceşti ţărani individuali să intre pe baza liberului
consimţământ în gospodării colective şi întovărăşiri.
Asupra acestui lucru cred că este necesară să atragem atenţia, pentru că aici este o sarcină
foarte mare care va reveni în primul rând organizaţiilor de partid, muncii politice pe care trebuie s-o
desfăşoare în câteva luni, pentru că n-avem la dispoziţie decât 3-4 luni pentru această chestiune. În
februarie-martie încep lucrările, până atunci vom trebui să avem organizată o bună parte din
ţărănimea muncitoare în gospodării colective şi întovărăşiri pe baza unei munci politice foarte
serioase. Aceasta este observaţia principală.
În privinţa cifrelor consider că utilajele care se cer aici în măsura în care se produc în ţară,
vor putea fi asigurate în mare parte, în măsura în care trebuie aduse din import, va fi ceva mai greu
ţinând seama de balanţa noastră. În această privinţă tov. Gheorghiu-Dej în Comitetul Valutar a dat
o directivă tovarăşilor care au plecat în Uniunea Sovietică, să vadă cum sunt organizate
gospodăriile de legume şi să propună o listă a maşinilor care să fie aduse din import. Cred că o
mare parte va putea fi adusă, însă trebuie să ne limităm la strictul necesar din import, pentru că nu
avem mijloace de plată, să punem mai mult accent pe producţia de unelte, maşini simple agricole
din ţară.
În privinţa forţei de muncă, întrebarea pusă de tov. Chişinevschi este întemeiată, pentru
că Regiunea Bucureşti este o regiune deficitară, balanţa forţei de muncă a Regiunii Bucureşti arată
că, în această regiune, forţa de muncă nu va putea îndeplini integral toate lucrările care se prevăd.
Însă se va putea face o dirijare, o îndrumare a forţei de muncă, în aşa fel încât acolo să se
folosească muncitori localnici, iar la construcţii cum este Canalul Bucureşti-Dunăre şi alte
construcţii mari, s~ fie aduşi muncitori din alte raioane sau din alte părţi ale ţării. Aici va trebui o
542
bună îndrumare a forţei de muncă, astfel că, deşi avem o balanţă deficitară să putem acoperi
nevoile locale, iar pentru anumite şantiere să aducem din alte părţi.
Tov. Moghioroş: Avem o evidenţă a forţei de muncă în Regiunea Bucureşti?
Tov. M. Constantinescu: Aproximativă.
Tov. Moghioroş: Cred că nu este bazată pe date. Cred că avem multe rezerve aici în
regiune.
Tov. M. Constantinescu: Nu m-am referit la întreaga regiune, ci la raioanele unde vor fi
aceste locuri irigate şi unde va trece Canalul. Din acest punct de vedere forţa de muncă nu acoperă
complet nevoile şi va trebui să aducem şi de la raioane mai îndepărtate, de la 100-150 km, pentru
nevoile de muncă ale întregii regiuni în perspectivă pentru că, nu putem izola aceste lucrări de
celelalte. Luând împreună reiese un minus pe aceste raioane, dar se poate acoperi, nu este o
problemă de nerezolvat cu ajutorul celorlalte raioane.
În ce priveşte eşaloanele lucrării propun - este şi propunerea tov. Apostol - să fie
eşalonate pe 2 ani, nu într-un singur an realizat integral. Cred că această propunere este justă:
1) pentru că nu avem forţe suficiente ca într-un an să facem totul şi 2) dacă în primul an facem
60% deja acestea vor cântări în raporturile noastre cu ţărani individuali cultivatori de legume destul
de greu, astfel încât, pe piaţă, cuvântul hotărîtor nu-l vor avea chiaburii cultivatori de legume, ci
gospodăriile de stat, gospodăriile colective, sectorul socialist fiind marea majoritate, putând
influenţa şi preţurile şi cantitatea aprovizionării Capitalei.
În legătură cu anumite date, care sunt aici propun ca să fie revăzute, pentru că sunt date
care au fost depăşite şi, de asemenea, propun ca în legătură cu unele cifre, să nu se dea cifre exacte,
cume 22.258 şi 19.965, ci cifre rotunjite.
Materialul îl consider serios, pregătit, bun şi foarte necesar
Tov. Chişinevschi: Şi eu consider că hotărîrea este bună şi este în limitele indicaţiilor
date. Ea va contribui la rezolvarea problemei aprovizionării Capitalei cu zarzavaturi.
Pământul nefolosit este o problemă de care cred - poate nu acum - să se ţină cont. Este,
de exemplu, Valea Sabarului şi ştiu de la Săvulescu că pământul de aici este excepţional de bur,
pentru z.arzavaturi. Ar fi bine să fie cuprins. (Tov. Apostol spune că e cuprins).
În privinţa rezervelor de muncă n-am nimic împotrivă să fie depăşite, însă deocamdată e
foarte grav ţinând cont de importanţa problemei. Direcţia Rezervelor de Muncă poate să dea o
mână de ajutor, deşi nu este rolul ei de a atrage muncitori spre agricultură, ci spre industrie.
Tov. Gheorghiu-Dej a ridicat odată problema să ne ţinem de formulările introduse în
anumite materiale importante, termene din statut, din hotărîre, deci şi aici trebuie îmbunătăţit şi
puse termenele respective.
Aş propune ca hotărîrea să înceapă cu aliniatul 2, iar aliniatul 1 să fie la încheiere, ca un
apel la muncă.
În rest cred că materialul e bun.
Tov. Chivu: Aici s-a făcut calculul forţei de muncă. Pregătirea cadrelor e prevăzută?
Tov. Gheorghiu-Dej: E prevăzută, poate nu suficient de subliniat. Putem să subliniem.
Tov. Chişinevschi: E un punct special şie bine pus.
Tov. Borilă: Eu cred că este o lucrare foarte bine întocmită, studiată foarte bine. Eu am
văzut nu numai acest material, ci şi un dosar de la Ministerul Agriculturii cu foarte multe detalii. Se
vede că tovarăşii au mobilizat o serie de oameni - conform indicaţiilor primite - specialişti din
toate domeniile, inclusiv Academia, Sfatul Popular, Capitala şi Regionala, au fost mobilizate
organizaţiile de partid, au fost consultaţi o serie de oameni. Şi eu am fost la o şedinţă la Comitetul
Regional. Au fost mobilizaţi, consultaţi şi au dat un aport şi grădinarii, aducând multe sugestii.
543
Afarăde aspectul economic, această problemă are şi un aspect important politic, ea
rezolvă o problemă mare în următorii câµva ani. Acest lucru nu va rămâne numai aici, ci se va
întinde şi în alte locuri. Şi popula~a o să dea ajutor, o să vină tineri, elevi din şcoli. Se va dezvolta o
nouă ştiinţă în privinţa aceasta.
Tov. Gheorghiu-Dej: O să îngrijească elevi din şcoli grădini de zarzavat, o să-şi facă
corturi acolo.
Tov. Borilă: O să influenţeze mul?, chiar individuali, ca să lucreze pentru ei. O să aibă
influenţă pozitivă pentru celelalte regiuni, centre, oraşe, care o să caute posibilită? să facă şi la ei cu
posibilităµ proprii.
Aici nu prea se vede şi de aceea eu propun să folosim mai mult experienţa de la Canal,
experienţa practică a cadrelor, aş recomanda să aducă un om de acolo.
Tov. Apostol: Am primit pe cel mai bun care l-a avut Canalul.
Tov. Borilă: Va trebui să caute literatură specială pentru cultivarea legumelor şi
zarzavaturilor mai trainice.
Tov. Moghioroş: Şi eu sunt de aceeaşi părere că este un pas serios pe drumul rezolvării
problemei aprovizionării Capitalei şi politiceşte va avea un foarte mare răsunet, nu numai în
Capitală, ci în toată ţara. Va fi o cale care arată solu?a practică pentru aprovizionarea centrelor
muncitoreşti.
Comitetul Regional, acum o lună, a trimis peste 40 organizatori de partid în satele din
aceste zone şi de atunci au reuşit să facă nu mult, dar 4-5 întovărăşiri. Această hotărîre va ajuta şi
mai mult, organizatorii vor avea în mână ceva concret.
Încă un mare avantaj este faptul că reţeaua de curent electric e foarte răspândită în această
zonă şi va fi mai simplu cu irigarea.
Propun ca, în legătură cu şcolile, să fie subliniată atragerea femeilor ţărance şi a
tineretului.
Tov. Gheorghiu-Dej: Sigur că da.
Tov. Moghioroş: De dat sarcini pentru partid şi U.F.D.R. de concretizat acest lucru.
Sunt de acord cu propunerea tăcută de tov. Miron Constantinescu că trebuie revizuite
datele şi încă unele punct, unde e necesară o formulare mai precisă, mai clară, ca, de exemplu,
punctul 27 din pag. 11, la pag. 8 şi o serie de alte formulări care trebuie îmbunătă?te.
Tov. Pârvulescu: În fostele judeţe Vlaşca, Teleorman, Ialomiţa este o popula?e
bulgărească de peste 100 ani care s-a îndeletnicit cu grădinăritul, ar fi bine să se folosească
experienţa acestora, a ţăranilor săraci care cunosc grădinăritul, ca pe lângă tehnica şi ştiinţa
înaintată să folosim elementul acesta cu experienţă. În privinţa aceasta trebuie atraşi oamenii, sunt
foarte mul? grădinari care erau specialişti, oameni muncitori, bineînţeles nu vom folosi chiaburii,
care erau specialişti în a valorifica zarzavaturile pe piaţă.
Documentul este foarte bine pregătit, sunt de acord cu el.
Tov. Gheorghiu-Dej: Şi eu am câteva întrebări: ce suprafaţă totală este şi din aceasta cât
se prevede a fi irigat în total şi cât în 1955?
Tov. Apostol: Suprafaţa totală e de 20.500 ha, din aceasta va fi totul irigat în afară de
6800 ha cartofi timpurii. În 1953 va fi irigată o suprafaţă de 10.700 ha.
Tov. Gheorghiu-Dej: Ce investi?i se prevăd, suma globală?
Tov. Apostol: Pentru 1953, în jurul lui 90 milioane.
Tov. M. Constantinescu: Dacă totul se cumpără din nou. S-ar putea face şi transfer.
Tov. Gheorghiu-Dej: Este o organizaţie nouă şi înzestrată o anumită organizaţie cu un
anumit utilaj. Acest utilaj este evaluat la 90 milioane investi?i.
Tov. Apostol: Din 90 milioane investi?i, 10 milioane sunt utilaj.
544
Tov. Gheorghiu-Dej: Care va fi producţia globală pentru 10.700 ha şi cât va fi costul de
producţie?
Tov. Apostol: Producţia globală va trebui să fie de 137.000 tone. Costul de producţie al
acestei cantităţi
nu va putea să fie acoperită, nu va acoperi investiţiile.
Tov. M. Constantinescu: Într-un singur an nici nu se poate.
Tov. Gheorghiu-Dej: Pentru utilaj de bază trebuie amortizarea de 15-20 ani, excluzând
lucrările care se fac în mod obişnuit în fiecare an.
Tov. Apostol: Cheltuieli de producţie pe 2 ani au fost prevăzute 125 milioane.
Tov. Gheorghiu-Dej: Cât din această sumă este socotită pentru cheltuieli de investiţii
capitale? Adică acele care se fac definitiv, care intră în amortizare.
Tov. Apostol: În cheltuielile de producţie intră plata muncii, valoarea materialelor de
producţie, seminţe, cota anuală de amortisment etc. Investiţiile prevăzute pentru tot planul sunt 116
milioane şi din acestea 80,9 milioane pentru 1953. Prin investiţii înţelegem lucrări definitive, acelea
care intră în amortizare.
Tov. Gheorghiu-Dej: Deci, am avea în total de cheltuit cca 140 milioane investiţii şi
cheltuieli de producţie pentru 10.700 ha irigate în 1953. Oameni s-au socotit 2,33 la hectar. Care
este producţia medie la zarzavaturi pe hectar? Şi cât s-a stabilit preţul la kg?
Tov. Apostol: 13 mii kg. Kilogramul de zarzavat ne va costa mai scump decât va trebui
să-l vindem, pentru că, cheltuielile sunt mai mari în 1953.
Tov. Gheorghiu-Dej: Nu s-a organizat munca pe bază de producţie?
Tov. Apostol: Facem organizare nouă. Cheltuielile de producţie vor fi mult mai
costisitoare anul acesta, vor trebui făcute şanţuri, sunt munci grele. Şanţurile se fac în fiecare an,
numai şanţurile principale nu.
Tov. Gheorghiu-Dej: Cât s-au fixat cheltuieli pentru 10.000 kg cartofi de vară? În
ţelegând seminţe, iarovizarea lor, însămânţarea, prăşitul de 3 ori, culesul. La Canal s-au stabilit 740
lei pentru cele de primăvară şi 260 pentru cele de toamnă. Ei au calculat amortizarea pe 15-20 ani.
Cartofii de primăvară îi vând cu 0,74 lei, şi de toamnă cu 0,26 lei.
Să vedem lista produselor:
Tov. Apostol: Roşii, ardei graşi, conopidă (Citeşte lista).
Tov. M. Constantinescu: Costul este mare pentru că toate sunt considerate din nou. În
raioanele acestea sunt o serie de utilaje care ar putea să fie preluate şi atunci nici investiţiile n-ar fi
aşa de mari.
Tov. Gheorghiu-Dej: În costul lucrărilor trebuie să se ţină seama de experienţa unităţilor
legumicole de la Canal. Dacă la Canal au fost anumite greşeli, lipsuri, nu este obligatoriu să le
repetăm. Cei de la Canal s-au încadrat în preţul planificat, fără pierderi.
Tov. Pârvulescu: Ei au avut anumite materiale care le-au folosit.
Tov. Gheorghiu-Dej: Noi dăm tot. Investiţiile sunt investiţii, ele se amortizează într-un
număr de ani, trebuie tăcut după normele de existenţă, de viaţă a fiecărei maşini şi este mai
avantajos şi mai uşor de exploatat decât la Canal, pentru că nu este vorba de nişte gospodării
complexe. La Canal are şi furaje, face unt, brânză. Deşi sunt unităţi distincte, dar pe ansamblu este
o gospodărie complexă, combinată şi intră în preţ planificat.
Tov. Apostol: Costul legumelor şi zarzavaturilor este stabilit la 5000 lei. Aici intră şi
taxele şi impozitele şi manopera.
Tov. Gheorghiu-Dej: La Canal toate sunt raportate la produs. Acolo s-a pus ca sarcină şi
au aplicat sistemul remuneraţiei muncii după cantitatea şi calitatea produsului. Muncitorul primeşte
o sumă anumită pentru 100 kg roşii la ha, suma stabilită drept normă fiind indici cunoscuţi. Dacă
face mai mult primeşte mai mult, dacă face şi mai mult, primeşte tot mai mult. Câştigurile
545
oamenilor sunt stimulate în felul acesta şi eu au mai multă grijă de plante. Dar, dacă noi o să
mergem pe sistemul de plată cu ziua şi nu este legat de producţie, de îngrijirea plantei, atunci
oamenii vor aştepta salariul şi n-o să aibă grijă de plante, nici să strângă la timp recolta, să
fertilizeze cum trebuie sămânţa, să scoată maximum din pământ. Deci, sistemul de retribuire a
muncii trebuie să fie după cantitatea şi calitatea produsului. O brigadă munceşte mai bine decât
alta, de ce să primească la fel cu ceilalţi? Imediat sare la ochi leneşul şi nepriceputul.
Sigur la început, la Canal, au fost greutăţi, au fugit, dar pe urmă au văzut avantagiile, au
rămas, s-a încetăţenit şi acum nimeni nu-i scoate de acolo.
Din tot materialul care l-am citit se vorbeşte - şi în memoriul rezumtiv şi în hotărîre,
peste tot - de brigadă, de tehnicieni, câţi trebuie, câte hectare, cum trebuie comasat, că trebuie
atâtea braţe de muncă, de cadre, de şcoli, apă, de gospodărirea apelor, ce organe vor trebui să se
ocupe, câţi bani trebuie, maşini etc., se vorbeşte şi de producţie şi de la bun început se merge pe
linia pierderilor planificate. Or ,dacă noi vrem să ţinem seama de experienţa de la Canal, care
constituie o bază sănătoasă de aprovizionare a populaţiei de la Canal, neapărat trebuie să ne
orientăm după această experienţă. L-am chemat pe Posteucă aici, care s-a ocupat de toată această
treabă, au fost multe discuţii cu Ministerul Agriculturii, care în timpul lui Vaida n-a vrut să accepte
aceste criterii de remunerare a muncii. S-a discutat şi cu tovarăşii de la Comitetul de Stat al
Planificării, cu cei de la Preţuri şi în mod excepţional s-a admis totuşi celor de la Canal să aplice
anumite criterii rezultate din procesul de formare a gospodăriilor şi ţinând seama de factorii care au
apărut în acest proces de formare a acestor gospodării, introducând plata după muncă. Este
imposibil să nu ai producţie pe un teren irigat. Aici sunt condiţiuni mult mai bune decât la Canal, în
sectoarele pe care noi le prevedem a le iriga pentru a fi baze de aprovizionare.
Tov. Apostol: Ca principi de organizare se prevăd brigăzi permanente. Sistemul de
salarizare pentru agricultură a fost aplicat în mod mecanic, luând normele din U.R.S.S., însă
salariul tarifar a fost tăcut fără nici o legătură cu producţia. Acum există propuneri pentru
îmbunătăţirea aplicării salarizării în agricultură.
Tov. Gheorghiu-Dej: Să lăsăm aceste propuneri şi să luăm experienţa Canalului, să
luăm sistemul de organizare a muncii, tehnologia. Avem o experienţă, trebuie s-o aplicăm ne-am
călăuzit strict de experienţa sovietică. Ei au ajuns până acolo că şi-au creat şi laborator propriu, fac
şi lucrări ştiinţifice, au câmpuri de experimentare. Primul an l-au început şi ei târziu, le-a fost mai
greu, au mers pe sistemul existent atunci, însă s-a apucat Posteucă şi a adus cărţi din Unitatea
Sovietică, le-a tradus, a desfăşurat o muncă foarte serioasă de creştere a personalului, a adunat din
ţară pe cei mai buni grădinari, li s-au dat condiţii bune, au cantine, magazinele lor, a introdus
munca în acord şi s-a ciorovăit şi cu tov. Miron - cu el mai puţin - însă partea grea a fost la
Agricultură, care n-au vrut să accepte, n-au înţeles. Cei de la Preţuri şi Salarii mergeau rigid,
spunând că trebuie făcut un studiu. Dar chiar experienţa poate să fie folosită pentru studiu.
De la bun început, noi să nu ne punem probleme, să nu facem calcule cu prevederea
pierderii planificate, pentru că este o cultură intensivă şi nu se poate să nu fie rentabilă. Deci, de la
bun început oamenii să ştie lucrul acesta, cât costă, cum este sistemul de plată. Aşa să-l aplicăm şi
noi aici, exact cum este la Canal.
Tov. Apostol: Sunt de acord.
Tov. M. Constantinescu: Pentru partea de stat se poate.
Tov. Gheorghiu-Dej: Mă refer la partea de stat. Normele de muncă pentru tractorist,
pentru cel care face recoltatul cu maşina, seamănă cu maşina, sunt aceleaşi norme pentru S.M.T. ca
şi pentru O.AS. Deci şi pentru aceia normele vor trebui stabilite, ţinând seama de experienţa celor
de la Canal. Acolo au aproape 80% mecanizat, au combinele lor, maşini, le îngrijesc. Le îngrijesc,
546
pentru că acela care lucrează cu ea ştie că ea îi dă pâine. Dacă lucrează cu ziua o să strice maşina ca
să nu lucreze. O să fie mai greu la început, dar să le dăm să câştige bine 1-2 ani, să prindă gust, pe
urmă le mai tai.
Trebuie să facem un efort în ce priveşte maşinile.
Tov. M. Constantinescu: În marea lor parte se pot lua din ţară.
Tov. Gheorghiu-Dej: În primul an o să trebuiască să importăm o serie de maşini, o să
facem un efort. Este vorba de a crea o bază solidă de aprovizionare cu zarzavaturi şi legume a
Capitalei, de a crea organizaţii specializate în producerea de leguminoase şi zarzavaturi. Nu vreau
să minimalizez câtuşi de puţin greutăţile, vom avea greutăţi şi în primul rând ce priveşte cadrele
principale. Greutatea constă în problema cadrelor. În ce priveşte maşinile noi le putem aduce, dar
cine să lucreze cu ele? Deci problema cadrelor este cea mai importantă şi hotărîtoare problemă. De
ea depinde reuşita acţiunii pe care noi o iniţiem.
Sarcina de a cuprinde 20.500 ha şi gruparea acestor 20.500 ha pe gospodării specializate,
de anumite proporţii, care să aibă şi rentabilitate, de a le înzestra cu maşini, consider că poate fi
realizată cu deplin succes, nu sunt sarcini grele ţinând seamă de posibilităţile de care dispune
Regiunea Bucureşti, Capitală, ţinând seama de importanţa politică pe care o va avea realizarea cu
succes a acestei sarcini pentru întreaga ţară. Sunt de acord cu aprecierea tov. Borilă, este justă că
aceasta va avea o influenţă foarte serioasă. Pentru prima dată vor avea exemplu de urmat sfaturile
populare, oamenii muncii.
La Canal, am avut la un moment dat o situaţie foarte grea. Eram ameninţaţi să rămânem
fără forţă de muncă necesară la Canal, din cauza lipsei de aprovizionare. Aceasta era cheia tuturor
celorlalte probleme. Utilaj aveam, ajutor tehnic din partea Uniunii Sovietice aveam din plin, dar
n-aveam aprovizionare. Locuinţe erau, vase şi bucătari erau, dar n-aveam ce să fierbem în aceste
vase. Trebuia să ne căciulim să ne trimită cartofi din altă parte, costa şi costa. Şi atunci ne-am pus
problema să rezolvăm definitiv şi radical această problemă. Şi am trecut la crearea unei baze
proprii. Am întâmpinat greutăţi de ordin subiectiv. Au fost oameni care au primit cu zâmbete
ironice această problemă, considerau că este un fel de fantasmagorie. Însă hotărît am mobilizat
diferite instituţii, Academia, buni organizatori, câţiva tehnicieni, am dat sarcina să colinde toată
ţara, şi în special, regiunile cunoscute ca producătoare de leguminoase şi zarzavaturi întrucât acolo
s-au creat şi cadre şi noi pornim de la o bază existentă, trebuie să apelăm la aceste cadre şi s-a
strâns un număr mare de oameni, unii mai pricepuţi, în orice caz oameni care cunoşteau lucrul. Şi
împreună cu ei s-a alcătuit această organizaţie, s-a profilat precis. Întrucât noi nu avem numai
sarcina de aprovizionare cu legume şi zarzavaturi, ci şi cu lapte, came, grăsime, brânzeturi, a fost
prevăzută în acest plan organizarea de baze proprii de aprovizionare cu tot ce este necesar. Şi s-a
făcut. Ei dau şi pentru stat lână fină, semifină, anumite cote din ce prisoseşte. Şi în cât timp s-a
făcut? Am început în iama lui 1950. În 1951 am dat ceva pierderi planificate. N-am spus că trebuie
să avem pierderi planificate, ne-am propus că creăm un martor, un acuzator faţă de celelalte
gospodării de stat sub raportul organizării şi conducerii unei astfel de întreprinderi. Rezultatele, cu
toate că mai există lipsuri şi greutăţi de altă natură, rezultatele sunt dintre cele mai frumoase.
Într-un scurt timp s-a irigat o mare suprafaţă, se desfăşoară o foarte mare muncă organizatorică şi
ce este mai important, s-au rezolvat problema cadrelor. Ei au foarte puţine nevoi în legătură cu
forţa de muncă temporară şi au mers pe linia când au vârfuri de lucrări ca să taie vârful lucrărilor,
să aibă muncitori permanenţi şi specialişti, cu cât mai puţină fluctuaţie. (Vine tov. Posteucă).
Tovarăşe Posteucă, spune-ne nouă despre sistemul de organizare a muncii la Gospodăria
Agricolă de la Canal. Cum a fost în 1951 cu pierderea planificării, dacă aţi prevăzut-o, în ce
constă?
547
Tov. Posteucă: În 1950 am primit sarcina de a crea o bază de aprovizionare. Noi am
făcut plan pentru acoperirea necesarului de consum şi am prevăzut întâi leguminoase şi cartofi ca
prim obiectiv. Trebuia să ţinem cont şi de distanţele de transport şi ne-am axat pe 6 puncte: Ia
Semen pentru aprovizionarea oraşului Cernavodă, Saligni pentru aprovizionarea fabricii de
şuruburi, Medgidia pentru aprovizionarea întreprinderii metalurgice, a fabricii de ciment,
combinatului chimic, fabrica de tuburi şi pentru aprovizionarea oraşului, la Po$ Albe şi Năzarcei
şi la Mamaia, pentru aprovizionarea Portului Năvodari, cu perspectiva ca după terminarea
Canalului să aprovizionăm bazinul industrial. Aşa ne-a fost dată sarcina.
Am mers mai înainte de aprovizionarea a 30.000 oameni, iar anul trecut a 50.000. La
zarzavaturi am reuşit pe deplin pentru Canal şi litoral, la cartofi n-am realizat în întregime sarcina.
Aici au fost discuţii între conducerea de atunci a Ministerului Agriculturii şi Academia, Institutul
de Cercetări Agronomice şi inginerii care au venit la Canal să lucreze. Discuţia a pornit de acolo că
cartofii (sic!) degenerează în Dobrogea, că se pot pune numai un singur an. Când a fost la noi tov.
Traian Săvulescu cu un tovarăş sovietic, care lucrează pe lângă Institutul de Cercetări Agronomice,
s-a stabilit că principial aceasta este greşit.
A doua discuţie era dacă mergem pe cartofi iarovizaţi sau plantaţi simplu şi tovarăşii
ne-au sfătuit să mergem pe cartofi iarovizaţi, aplicând sistemul lui Lîsenko. Din punct de vedere
ştiinţific, s-a stabilit că, în Dobrogea, singurul sistem de cultivare este sistemul de iarovizare.
Din analiza făcută la Institut s-a stabilit că terenul este foarte bun, dar n-a fost îngrijit şi
arc foarte multe ierburi.
Dacă socotim la preţul de colectare în primul an, gospodăria nu poate da rentabilitate,
pentru că nu este în stare să-şi acopere cheltuielile. Trebuie să dea 1 vagon la ha ca să acopere şi
pierderile planificace. Investiţiile şi irigaţiile care se fac, se ridică la sume mari. De aceea, în primii
2-3 ani, va da pierderi. Văzând această situaţie, am ajuns totuşi la concluzia că se poate acoperi
cheltuielile chiar la preţul de colectare de 25 şi 75 bani la cartofi dacă mergem pe trufandale. Putem
clădi sere şi cultiva produse a căror preţuri nu sunt fixate de către stat şi atunci putem să
compensăm. Trebuie o organizare foarte serioasă pentru a scoate 3 recolte şi acest lucru nu se poate
face cu muncitori sezonieri, decât cu muncitori permanenţi. Aceasta este condiţia. Trebuiesc 60%
oameni cu caracter permanent. Pregătirea lucrărilor se face toamna şi iama, se fac răsadniţe pentru
trufandale. Guvernul nu opreşte acest lucru şi aceasta scoate cheltuielile.
Dacă oamenii nu sunt permanenţi nu se asigură continuitatea procesului de producţie,
omul nu este legat de locul de muncă şi nu se poate constitui brigadă, nu se poate aplica sistemul de
salarizare şi nici sistemul de premiere şi oamenii pierd drepturi. Sigur că atunci lucrează 8 ore la
m , nu-l interesează ce iese.
3
Când oamenii vin să se angajeze întreabă dacă e permanent sau sezonier. Dacă e
permanent rămân şi întreabă cum plătim. De aceea am căutat să organizăm munca cu caracter
permanent şi aşa am reuşit să dăm ceva şi la export şi la alte organizaţii. Am asigurat concediul
pentru oameni.
Asupra pierderii planificate noi am discutat pe 1953, au fost antrenaţi şi maiştrii şi ei
ne-au scos în evidenţă lipsurile că n-am fost pregătiţi cu seminţe de calitate la timp, n-au avut
posibilitate să facă probe de germinaţie, că n-am cărat gunoiul şi n-ai creat condiţii pentru aducerea
lui la paturile calde, că arătura n-a fost făcută la timp pentru cartofi. Au scos în evidenţă foarte
multe lipsuri tehnico-organizatorice. În calculul care s-a făcut a reieşit că secţiile care au fost bine
organizate nu au nevoie de pierdere planificată. Iar ce priveşte zarzavaturile, aici în nici un caz, în
al doilea an. Primul an e greu.
548
Plata noi am propus-o la kg, deşi în ţară nu este aşa. Oamenii au fost de acord să
primească la kg. Noi am pornit de la criteriul că trebuie să dăm statului cartofi cu 26 bani, deci
omul trebuie să realizeze 12.000 kg. Am calculat cât trebuie să-i dăm şi au rezultat 9-10 bani la kg.
Şeful de brigadă a fost de acord cu condiţia să dăm totul la timp, arătură, îngrăşăminte, seminţe.
Dacă aplicăm corect sistemul premial, atunci poate să câştige în bani noi pe an muncind întregul
an, în jurul lui 600-650 lei. La fiecare ha, el trebuie să dea 1 Y2 vagoane cartofi. Dacă dă mai mult,
câştigă mai mult. Dacă e necesar să lucreze 300 zile la un ha şi face în 250 zile, pentru diferenţă
primeşte premii. El scoate 3 recolte la hectar şi pentru asta se zbat ei. Trufandaua scoate toate
cheltuielile de toamnă. Dacă n-a scos ce a cheltuit pentru prăşit, udat, atunci pierde.
Sistemul de plată pe kg a dat rezultate foarte bune. Sistemul statului nu permitea
3
atingerea acestor rezultate, Ministerul Agriculturii are cu totul alt sistem decât noi, ei merg la m .
Tov. Gheorghiu-Dej: De aceea sunt pierderi planificate.
Tov. Apostol: Din cauza aceasta muncitorii fug de la gospodăriile de stat.
Tov. Gheorghiu-Dej: Şi ce pierderi are statul. Dacă dă pe m3 şi nu pe kg, atunci dă bani
fără acoperire cu producţia.
Tov. Posteucă: Am văzut o carte din Uniunea Sovietică unde arată dacă scoate o
anumită cantitate de produse la ha, ce drepturi are în bani şi premiile şi ce decoraţii primeşte, se
prevede totul. Mai arată cutare investiţie ce producţie trebuie să dea, totul este calculat. Baza
calculului este producţia.
Tov. Gheorghiu-Dej: Ce aţi mai creat din punct de vedere al pregătirii cadrelor?
Tov. Posteucă: Din punct de vedere ştiinţific, s-a câştigat un lucru foarte important
pentru noi şi anume a fost rezolvată problema cartofilor, dovedindu-se că se pot cultiva în
Dobrogea şi nu se degenerează. Dobrogea poate să producă singură 5000 ha şi se cere o măsură
din partea Colectărilor şi Aprovizionării de a asigura fondul de seminţe în primul an. Atât acolo
merge cartoful roz, săpunar şi „Gui Baba".
Am creat un laborator agrobiologic în care oamenii au putut să experimenteze ceea ce
trebuie pentru Dobrogea. La Basarabia, am creat 10 ha câmp de experienţă şi am adus seminţe nu
numai din ţara noastră, ci şi din Uniunea Sovietică, China, Coreea, Germania. seminţe selecţionate.
De altfel, seminţele pentru culturi le creăm noi toate în afară de conopidă. Fondul de
seminţe de cartofi n-am reuşit să ni-l facem tot, ne trebuie încă 120 vagoane şi avem numai 60. În
viitor o să fie.
În ce priveşte celelalte culturi, a fost o delegaţie de la noi la Palocsay, el ne-a promis să ne
dea concursul. Şi legătura între noi şi Academie a dat rezultate frumoase. Prezenţa tov. Săvulescu
la noi a ridicat prestigiul, a dat sfaturi şi cercetările Institutului de cercetări s-au îmbogăţit cu
practica. I-am propus lui Palocsay să ia câmpul de experienţe sub patronajul lui. El a creat pomi
fructiferi care merg în Munţii Apuseni şi atunci trebuie să meargă şi aici. A promis să dea tot
concursul.
Materialul care a fost dat pentru irigaţii cred că va putea servi ca bază pentru irigarea
celor 300 mii ha. Când au fost tovarăşii sovietici la noi ne-au recomandat ce sistem să aplicăm. Au
fost şi colhoznicii anul acesta, au arătat şi ei unele schimbări care trebuie introduse. S-a dovedit ce
importanţă are asolamentul în timpul irigaţiei.
În ce priveşte cadrele, avem ingineri pe fiecare gospodărie aparte. Directorul este
muncitor, de exemplu cum este unul Andronic, de provenienţă ţăran sărac. Avem un director şi un
contabil la fiecare unitate. Noi am căutat să dăm la fiecare unitate fond de investiţii, fond de salarii
şi toată gospodăria merge pe hozrasciot la fiecare secţie în parte. Nu trăieşte din buget.
549
Avem şcoli. Cursurile sunt făcute fără a fi scoşi oamenii din producţie. Noi folosim
toamna şi iarna pentru studii, când este mai puţină muncă. Cursurile în primul moment n-au mers,
am început cu Williams, Docuciaev, Lîsenko. Abia când s-a pus problema cum se poate scoate mai
mult, atunci au început să se intereseze pentru carte. Cartea fraţilor Dimitrov, care au scos 5 1/2
vagoane cartofi la hectar a fost cartea cea mai interesantă pentru ei.
Tov. Gheorghiu-Dej: Sunt asemenea oameni care au scos după stahanovişti sovietici?
Tov. Posteucă: Ne apropiem.
Am adus filme de exemplu, ,,Vara îmbelşugată" şi am adus filme de scurt-metraj prin
Institutul de cercetări.
Ai noştri ajută pe cei din gospodării colective, ei vin şi cer ajutor, de exemplu seminţe că
s-au încredinţat că avem seminţe bune. Apoi ne-au cerut soluţia care au văzut-o la noi prin care am
dat cartofii.
Tov. Gheorghiu-Dej: Ială cum câştigă autoritatea o unitate socialistă.
În concluzie, pierderi nu daţi la zarzavaturi şi leguminoase.
Tov. Posteucă: La acestea nu dăm pierderi, la celelalte da.
Nouă ne trebuie 3 tractoare mici ca să poată îndrepta şanţurile, astfel se strică celelalte
tractoare. Noi suntem mecanizaţi 60%. Tractoarele „Setezenati" sunt foarte bune şi trebuie mai
multe.
Tov. Moghioroş: De ce socotiţi la preţ de colectare şi nu preţul comercial?
Tov. Posteucă: La fondul centralizat nu se poate da cu preţ comercial.
Tov. Gheorghiu-Dej: Ei au luat aceste preţuri pentru că a fost singura bază. Dacă ridici
puţin preţul, îl legi de muncă, de norme, aşa cum este într-o întreprindere. Va fi o gospodărie fără
nici o îndoială rentabilă. Problema trebuie studiată.
Tov. Moghioroş: Preţul de colectare acoperă doar costul.
Tov. Gheorghiu-Dej: Pe mine mă interesează ca toate lucrările, toate muncile,
cheltuielile de producţie propriu zise, exclusiv investiţiile, să fie calculate după principiile, criteriile
întreprinderilor socialiste, nu la preţul de colectări. Preţul de colectări l-am luat drept bază că n-am
avut alt preţ şi consider că este bine, asta a stimulat gospodăria. Dar aceasta va trebui să comporte
un studiu serios, şi fără să ducă la preţul comercial de vânzare să-l ridice, totuşi, există o diferenţă
destul de importantă. mare de tot, care ne permite să stabilim rentabilitatea oricărei întreprinderi şi
s-o încurajăm, să aibii un beneficiu pentru dezvoltare, să asigure remunerarea muncii astfel încât, să
cointereseze pe muncitori, cu producţie la ha. Calculele vom trebui să le facem, pentru că preţul de
colectare luat ca bază de calcul este arbitrar, pentru că în preţul de colectare intră un procent anumit
de impozit în natură. Or noi nu punem impozit în natură întreprinderilor noastre socialiste, acest
lucru trebuie reglementat pe cu totul alte criterii. Acum nu avem însă aceste alte criterii, nici nu
avem experienţa suficientă. abia acum unităţile de la Canal şi cele care vor crea constituie o bază
pentru ridicarea productivităţii muncii pe bază de norme ştiinţifice, legate de organizarea
procesului de producţie, legate de maşini-unelte, de calificarea cadrelor etc.
Aşa că perspectivele pentru asemenea gospodării sunt frumoase.
Tov. M. Constantinescu: Preţul de 24 bani este foarte convenabil şi trebuie să conţină şi
amortismentul.
Tov. Gheorghiu-Dej: Părerea mea este că este un preţ arbitrar în măsura în care intră
impozitul în natură pentru că noi când luăm cartofii la preţ de colectare de la ţărani nu spunem că-i
dăm şi amortizare, că nu acoperim preţul de cost, includem impozitul în natură. Or, nu poţi
compara un ţăran individual cu o gospodărie socialistă de stat, să-l tratezi pe acelaşi picior, regimul
de finanţare organizarea muncii, norme, trebuie să fie la fel cum tratezi o întreprindere socialistă.
550
Dacă preţul acoperă şi investiţiile estebine, însă trebuie făcut un studiu serios pe bază de experienţă
acumulată până în prezent, pe baza principiilor socialiste. Chestiunea cu pierderea planificată este
de discutat.
Tov. Apostol: Toate GAS dau cu preţ de colectare.
Tov. Moghioroş: Mereu plătim diferenţe de preţ
Tov. Gheorghiu-Dej: Nici asta nu se poate. Dacă unul lucrează prost, îi plăteşti diferenţă
de preţ pentru că lucrează prost? Trebuie totuşi o bază ştiinţifică. Încă nu avem un sistem. Avem
sistemul Ministerului Agriculturii, cu pierderile planificate, nu se poate ţine evidenţa şi nu se vede
nici un progres la aceste gospodării, demoralizează şi descompune. Şi avem experienţa la Canal, în
ce priveşte întreprinderile de specialitate - zarzavat şi leguminoase - este o experienţă foarte bună.
Ce este important aici, e că se aplică în mod hotărît experienţa sovietică în sistemul de organizare a
muncii, principiul de legare a salarizării de producţie, legarea intereselor muncitorilor de producţie.
Altă bază nu avem, deci pe aceasta vom merge. Nu se pune chestiunea schimbării acum, însă va
trebui un studiu foarte serios, nu din birou, ci mergând la cea mai bună întreprindere agricolă a
noastră, care e cea de la Canal pentru zarzavaturi, aceea s-a creat ca un martor, un laborator mai
mare, se experimentează norme, se aplică experienţa sovietică, unde trebuie să ducă o politică
specială de cadre, unde se aplică un sistem de salarizare, de remunerare a muncii după cantitatea şi
calitatea produsului. Aceasta constituie pentru noi baza de plecare în stabilirea unor criterii juste
pentru aceste gospodării de 7..arzavaturi şi leguminoase în viitor. Deocamdată să fie la preţ de
colectare. (Pleacă tov. Posteucă).
Nu este o problemă grea. Problema cadrelor este problema centrală, problema organizării
de asemenea, e o problemă centrală. Putem să facem investiţii, să cheltuim banii, însă vom pomi
greşit dacă nu vom lua primele măsuri care trebuiesc luate, de concentrarea cadrelor, cel puţin
maiştri grădinari de specialitate trebuie să avem câţiva la fiecare gospodărie profitabilă, de sine
stătătoare, care trăiesc pe picioare proprii.
Deci, eu propun ca de la început, să luăm curs hotărît împotriva tendinţei de a da pierdere
planificată. Însăşi ideea de pierdere planificată este demobilizare, este un rău sfătuitor şi va frâna
dezvoltarea acestor gospodării. Trebuie aplicat principiul de salarizare de la Canal, acela care se
aplică la Canal pentru gospodăriile de zarzavaturi. Se vor aduce obiecţiuni că s-a făcut abia de la al
doilea an. Dar puteau să facă şi de la primul an. Vom vedea în decursul timpului, însă de la început
să mobilizăm pe calea de a remunera după muncă, după producţie.
Am văzut calculele din hotărîre, sunt făcute după cantitatea de apă, cantitatea de muncă
pe hectar, dar trebuie să pornim de la cantitatea de produse. Pentru cantitatea cutare de produse
trebuie atâta apă, sunt atâtea cheltuieli. Luate criteriile exact de la Canal pentru că au dat rezultate
bune.
Tov. Chivu: De mers de la început pe principiul rentabilităţii.
Tov. Gheorghiu-Dej: Fiecare gospodărie să fie auto gestionară, să aibă o conducere
pricepută în materie de zarzavaturi şi leguminoase. De la bun început să se cunoască sistemul de
remuneraţie a muncii, sistemul de organizare a muncii, pe profesiuni. Aici avem Institutul de
Cercetări Agronomice, poate să dea ajutor.
Tov. Apostol: O să avem un centru la Grădiştea, special pentru cercetări şi o şcoală.
Tov. Gheorghiu-Dej: Foarte bine.
De aceea, v-am întrebat câte hectare avem, cât se prevede a fi irigat, cât în 1955, ce
investiţii, ce din volumul investiţiilor se va include în preţul produsului ca amortizare şi în câţi ani
se va face amortizare, pentru a nu scumpi produsul. Deci, trebuie făcut un calcul precis în această
privinţă, ce anume se consideră investiţii, de precizat de la bun început investiţiile care trebuie
551
amortizate, separat de cheltuielile de producţie şi atunci cheltuielile de producţie şi amortizarea care
se face în decurs de un anumit număr de ani să ne dea un contur clar asupra rentabilităţii
întreprinderii respective. Trebuie mers pe principiul acesta: cadre permanente şi specializate, altfel
nu vom avea nici cantitate şi nici calitate la produse şi vom avea pagube mai mari pentru că vor
distruge utilajele. Deci pe principiul muncitorilor şi tehnicienilor permanenţi socotind pentru
anumit vârf de lucrări un număr anumit de muncitori, în nici un caz 50%, ci mai puţin de 50%, din
cei flotanţi de care ai nevoie câteva luni pe an.
Cred că trebuie introdus de la experienţa gospodăriilor de la Canal culturi timpurii.
Condiţiile sunt mai bune decât la Canal, paturi calde, trufandale, pentru a da de lucru tot timpul şi
pe baza unui proces tehnologic care în timp să se cristalizeze, să se îmbunătăţească şi să asigure
rentabilitatea întreprinderii. Sigur în primul an este posibil să avem unele deficienţe, pierderi
neplanificate, dar Ia care consimţim prevăzând greutăţile organizatorice şi de altă natură cu cadrele,
până ce se formează spiritul de echipă la fiecare gospodărie. Trustul să se formeze treptat ca trust,
pe măsura ce s-au format gospodăriile. În hotărfre, sigur prevedem trustul ca un instrument, însă în
mod nemijlocit legat de activitatea întreprinderilor.
Tov. Apostol: Întreprinderile sunt create.
Tov. Gheorghiu-Dej: Deci, pornind de jos, cu ajutorul de sus, în prima fază de
organizare capul să nu fie mare, ci să fie un organism extrem de mobil, din oameni extrem de
capabili şi hotăn"ţi. De la bun început, evidenţa activităţii să fie la unitatea de producţie şi doar
strictul necesar pentru trust, în ce priveşte gospodărirea. Aceasta să fie un astfel de trust specializat,
care nu-l creăm pentru administraţie, ci pentru conducere, îndrumare şi control a activităţii acestor
unităţi.
Producţia totală este stabilită în jurul a 13.700 tone. 125 milioane sunt cheltuielile de
producţie pentru întreaga lucrare. Este posibil să fie o sumă cam mare. Pentru această producţie,
cheltuielile de producţie în 1953 sunt de cca. 60 milioane, cu cheltuielile de investiţii care privesc
lucrările nu numai din 1953 ci şi din 1954, se ridică la cca. 140 milioane lei. Dar noi trebuie să
avem în vedere în primul rând cheltuielile de producţie de 60 milioane. Aceste cheltuieli de
producţie se poate să fie cam mari pentru 10.700 ha. Depinde de gradul de mecanizare.
Tov. M. Constantinescu: Se poate face o verificare a cheltuielilor.
Tov. Gheorghiu-Dej: Da, se poate face. Cred că o scoatem la capăt şi mai ieftin.
Deci, putem să luăm aceste propuneri drept bază şi să aprobăm, cu îmbunătăţirile
propuse, anume de a introduce de la bun început experienţa de la Canal în organizarea muncii, în
profilarea întreprinderii, încadrarea cu personal, sistemul de salarizare, de remunerare a muncii, dar
precis cel de la canal. Eventual Canalul să ne dea pentru fiecare gospodărie măcar câte un om care
are experienţă acolo, poate să facă acest lucru, câte un om din cei mai buni, ei au existenţă. În plus,
propunerea tov. Pârvulescu o consider foarte bună, de a merge în Ialomiţa, în regiune, a angaja
grădinari de meserie, m1 negustori de zarzavaturi şi a le arăta perspectiva câştigării unui salariu bun.
Deci, trebuie pentru fiecare gospodărie un cadru de oameni pregătiţi în materie de zarzavaturi, dacă
se poate pentru fiecare brigadă, şeful brigăzii să fie un grădinar de zarzavaturi şi un elev ajutor. De
introdus funcţia de maistru grădinar. Câte gospodării sunt, cel puţin un maistru grădinar trebuie să
avem pentru fiecare. Aplicând principiul plăţii după producţie vom interesa pe toţi cei care
lucrează. De mers hotărft pe calea aceasta. Ca bază trebuie luate calculele tot de la Canal pentru
grădinile de zarzavaturi şi leguminoasele tot de la Canal pentru grădinile de zarzavaturi şi
leguminoase. Aici veţi avea un avantaj la gospodăriile acestea, că nu au problemele de la Canal,
clima aceea fierbinte de acolo. Aici pământul este mai bun, deci condiţii mai bune.
552
Sunt de acord cu principiul de dependenţă a acestor organizaţii de Sfatul Popular, a
organului respectiv care îl îndrumează, conduce, controlează, trustul, care să răspundă în faţa
Sfatului Popular şi în acelaşi timp, să fie ajutat şi de Ministerul Agriculturii şi Ministerul
Gospodăriilor Agricole de Stat.
Cred că ar trebui, centrul de greutate să-l punem pe gospodării colective şi T.O.Z.uri şi nu
pe gospodăriile agricole de stat. Acestea trebuie să constituie modele de organizare a muncii,
exemple pentru gospodăriile colective, nu mai vorbesc pentru ţăranii individuali cu gospodării mici
şi mijlocii, care contribuie în balanţa aprovizionării Capitalei cu legume şi zarzavaturi într-o
proporţie mai importantă, iar ele nu sunt numai simple modele ci sunt şi producători. Ele să
constituie şi baze de seminciere pentru G.A.C. şi chiar pentru gospodăriilor mici sau mijlocii ale
ţăranilor individuali care de asemenea, trebuiesc antrenaţi. Nu îi putem antrena cu ordine şi decizii,
ci în primul rând arătându-le avantagiile ocupaţiei cu aceste culturi intensive.
Total se prevăd 20.500 ha, şi în continuare?
Tov. Apostol: Aceasta este suprafaţa care poate să asigure aprovizionarea Capitalei.
Trebuie să mergem pe linia dezvoltării producţiei în GAC şi T.O.Z.-uri.
Tov. Gheorghiu-Dej: Asta este just. Şi problema mecanizării este altfel decât în G.A.S.
Cea mai mare parte, să spunem cca. 60% să se ocupe G.A.C. şi T.O.Z.-uri de problema
zarzavaturilor, sigur că 70% ar fi mult mai bine, iar restul, gospodăriile de stat în ce priveşte
aprovizionarea Capitalei, ţinând seama de un procent anumit. Din aprovizionarea 100% a
Capitalei, 20 sau 15% gospodării individuale, ce rămâne, cca 60% G.A.C. şi T.O.Z.-uri şi restul
G.A.S. Pe aşa un calcul trebuie să mergem dacă vrem să ne încadrăm în procesul de transformare
socialistă a agriculturii. Sigur, este o schemă aceasta, însă este mult mai normală decât a pune
sarcini pe stat, de a organiza aceste gospodării. Este o muncă uriaşă. La Canal am făcut acest lucru,
pentru că nu puteam să aşteptăm. Pentru Bucureşteni poate să fie o proporţie mai mare decât în alte
centre.
Să ne oprim pentru 1953 la ce este prevăzut, 8000 ha. În rest până la 20.500 ha să fie
G.A.C. şi întovărăşiri.
Tov. M. Constantinescu: Atunci va fi forţă de muncă şi investiţii vor fi mai puţine şi din
punct de vedere politic este mai just, este procesul de transformare socialistă a agriculturii.
Tov. Gheorghiu-Dej: Cu acest principiu şi aceste proporţii de acord?
Tov. M. Constantinescu: În al doilea an să corectăm proporţia.
Tov. Gheorghiu-Dej: De acord cu principiul de organizare, cu sistemul de organizare
după cel de la Canal?
Tov. M. Constantinescu: Ţinând seama că pentru crearea de G.A.C. este o muncă mare
de făcut ... •
Tov. Gheorghiu-Dej: Cui vor da producţia G.A.C. şi T.O.Z.-urile? Fac contract cu
statul. Deci de prevăzut acest lucru în hotărîre, dacă este necesar şi nu e prevăzut în lege.
Să fim de acord să dăm credite gospodăriilor ca un mijloc de antrenare a ţăranilor pentru
organizarea G.A.C. şi T.O.Z.-urilor pentru zarzavaturi şi leguminoase. Să fie făcute propuneri de a
da anumite avantaje acestor ţărani muncitori, avantaje în chestiuni de credite, în legătură cu
impozitele, la seminţe. Stabiliţi câteva propuneri care să fie trecute în hotărîre, avantagii care să
553
încurajeze şi să uşureze munca organizaţiilor de partid, a activiştilor care vor trebui aruncaţi pentru
această bătălie.
Va trebui să se stabilească gospodăriilor o mărire care să fie rentabilă, principial să
stabilim acest lucru încât să mergem pe gospodării mari ale statului, unde să se poată roti maşinile
în voie, unde putem face câmpuri întregi de cartofi, câmpuri întregi de roşii, câmpuri întregi de
varză. Deci, să fie mari. Să stabilim o limită pentru gospodăriile mai mici. Cele de stat trebuie să fie
mari. Sub 100 ha sunt?
Tov. Apostol: Sunt numai 2 sub 100 ha.
Tov. Gheorghiu-Dej: Trebuie tăcute comasări, mai mici de 100 ha nici să nu fie.
Să se facă încă o dată calculul rentabilităţii luând ca bază experienţa de la Canal pentru
fiecare gospodărie, ţinând seamă de întinderea ei etc.
Cred că trebuie numite cadrele de către Sfatul Popular Bucureşti, directorii
întreprinderilor, ingineri agronomi, maiştri agricoli şi aceştia la rândul lor obligaţi să muncească
brigadierii şi să formeze brigăzile, să organizeze terenul. Trebuie ştiut cum începem treaba.
Conducerilor fiecărei gospodării să le fie fixate sarcinile, să ştie ce investiţii au de tăcut, să ştie pe
ce contează. Şi cred că trebuie prevăzut lucrul acesta în hotărire.
Mai este o chestiune: dacă această hotă!Îre să fie a C.C. şi a Guvernului, sau o hotărîre a
Sfatului Popular Bucureşti pe baza liniei trasate de C.C. al partidului. Mă gândesc la un lucru,
hotărîre cu privire la crearea de asemenea baze de aprovizionare mi se pare că există mai mult.
Tov. M. Constantinescu: În 1950 s-a luat o hotărire prin care Ministerul Agriculturii a
fost obligat să pună la dispoziţia Sfaturilor Populare terenuri pe care să se creeze baze legumicole.
Tov. Gheorghiu-Dej: Dacă de exemplu, Sfatul Popular ia o hotă!Îre, ajutat de noi,
împreună cu Comitetul Capitalei, ridicăm autoritatea Sfatului Popular şi este un îndemn pentru
alţii, arată calea pentru celelalte Sfaturi Populare. Aceasta ar fi un mare avantaj. Dar nu este
suficient pentru că sunt şi probleme de stat, sarcini pentru ministere în hotărire.
Tov. M. Constantinescu: Poate ar fi cazul să fie două hotă!Îri, una care o ia Guvernul şi
dă sarcina ministerelor şi a doua ia Sfatul şi dă sarcină trustului şi organelor subordonate.
Tov. Gheorghiu-Dej: Se pune întrebarea: pentru fiecare regiune o să facem o hotă!Îre de
Guvern şi de Sfat?
Tov. Chişinevschi: Conducerea partidului şi Consiliului de Miniştri hotărăsc antrenarea
Sfaturilor şi le sprijină.
Tov. Chivu: Sau Sfatul cere ajutorul Guvernului.
Tov. Borilă: Guvernul dă Sfatului Popular sarcina de a studia această posibilitate.
Tov. Gheorghiu-Dej: Fac o propunere. Să facem o hotă!Îre de Guvern şi partid cu
caracter general, în care să punem sarcini Sfaturilor Populare şi ministerelor în spiritul celor de aici,
ca să întocmească studii, proiecte de organizare a bazelor proprii de aprovizionare. Să dăm acolo
indicaţii, că trebuie să pună centrul de greutate pe gospodării colective şi T.O.Z.-uri, să mobilizeze
ţăranii muncitori cu gospodării mici şi mijlocii pentru această cultură aşa de importantă şi rentabilă.
Să rezulte deci, proporţie. Fără să precizăm şi fără să neglijăm mobilizarea pe lângă centre, oraşe
mari, centre industriale. Cu acestea să începem. Să-şi creeze baze proprii de aprovizionare în jurul
acestor centre, acele terenuri care se pretează la irigare, pentru culturi intensive. Şi în baza acestei
hotă!Îri s-a strâns Sfatul Popular, a luat parte de la Ministerul Agriculturii cutare şi cutare. Poate să
fie chemat. La Sovietul Moscovei, ia parte ministrul Agriculturii pentru problemele privind
aprovizionarea.
Hotă!Îrea o ia Sfatul Popular şi o va avea în detaliu. Se va da publicităţii, tocmai pentru a
învăţa celelalte Sfaturi cum să procedeze, se publică harta, terenurile, se dă suprafaţa de terenuri,
produsele care vor fi cultivate, procentele, cu cât va fi aprovizionată Capitala, datele principale care
554
au stat la baza studiului şi care devin obiective de realizări, mijloacele băneşti, mijloacele materiale.
Şi pe urmă spune în hotărîre: pentru aducerea la îndeplinire a acestor sarcini cutare se însărcinează
sau se numeşte etc.
Ce priveşte S.M.T., despre ele se vorbeşte în hotărîrea Guvernului, atât pentru crearea de
organe S.M.T., c3.t şi organe de întreţinere a utilajelor. Tot ce priveşte statul să fie în hotărîrea
partidului şi guvernului, iar în rest hotărîrea Sfatului pe baza acestei hotărlrÎ. Însă trebuie totul
detailat, cu date, ca să fie convingător, presa să vorbească despre aceasta. Are să fie un stimulent
pentru toate Sfaturile.
Tov. Chişinevschi: Sindicatele Agricole să dea un sprijin.
Tov. Gheorghiu-Dej: Să fie a Sfatului Popular şi a Comitetului de Partid.
Tov. M. Constantinescu: Şi Regiunea şi Capitala.
Tov. Gheorghiu-Dej: Da, poate să fie o şedinţă comună. O să vede~ ce cotitură o să fie
în muncă. Partidul trebuie să se intereseze de toate acestea.
Ce zice~ de propunere?
Tov. M. Constantinescu: Este foarte bună.
Tov. Gheorghiu-Dej: Pentru că dacă facem din Sfatul Popular numai un executant, nu-l
mobilizăm, subapreciem rolul Sfatului, nu-l punem să se frământe de la început.
Ce facem cu celelalte Sfaturi? Să fie şi alte hotărîri cu fiecare regiune?
Aici să fie o hotărîre comună a Sfatului Popular Regional şi Orăşenesc şi a Comitetului
Regional de Partid şi Comitetul Capitalei.
Ei stabilesc to:ite ca nişte gospodari buni, care se interesează de problemele aprovizionării
pe baza hotărîrii partidului şi guvernului.
Tov. M. Constantinescu: În legătură cu planul de investigaţii se prevăd investiţii în
genere şi este bine, dar acestea merg o parte Ia gospodării de stat şi o parte la gospodării colective şi
întovărăşiri.
Tov. Apostol: Nu merg Ia gospodării colective şi întovărăşiri, ci la S.M.T.
Tov. M. Constantinescu: Ba nu, sunt şi alte invcestiţii, se fac amenajări, pompe.
Finanţarea se face diferit. Dacă în timp ce finanţarea la gospodăriile de stat se face din bugetul
statului, finanţarea investiţiilor gospodăriilor colective şi întovărăşirilor se face pe baza dispoziţiilor
Consiliului de Miniştri, dintr-un credit.
Tov. Gheorghiu-Dej: Am discutat această problemă. S-a făcut propunerea de a se stabili
ce avantagii trebuie date ţăranilor muncitori cu gospodării mici şi mijlocii, pentru a-şi uni
gospodăriile în gospodării colective şi T.O.Z.-uri, cu scopul de organizare a acestora cu culturi de
zarzavaturi şi leguminoase, avantagii la impozite, dacă se pot face credite, seminţe etc.
Tov. M. Constantinescu: Creditele pot servi Ia anumite scopuri, dar aici este vorba de
finanţarea investi~ilor.
Tov. Gheorghiu-Dej: Pentru G.A.C. să se acorde credite în limitele nevoilor rezultând
din sarcinile lor. M-am referit nu numai la scopul pentru care se face finanţarea lor, ci m-am referit
şi la a le da anumite avantagii, a da o bază serioase muncii politice, activului pe care îl vom arunca
în acele sectoare, unde creăm să creăm aceste gospodării colective şi întovărăşiri.
Aici este vorba de a contracta toate produsele. Să le dăm anumite avantagii, să ne gândim
ce fel de avantagii, dar de finanţat trebuie finanţat.
Tov. M. Constantinescu: Finanţarea se face prin Banca de Investiţii.
Tov. Apostol: Sunt de acord cu propunerile care le-aţi făcut.
Până la elabo:area acestui proiect vor mai trece câteva zile, însă pentru GAS trebuie să
aprobăm finanţarea ca să poată să înceapă treaba.
555
Tov. M. Constantinescu: La problema aceasta sunt două lucruri: perioada până la
1 ianuarie, unde nu se prevăd sume pentru că nu era în plan, însă în 1953 se prevede în plan, nu
integral, 80 milioane, dar se prevăd cca 50 milioane. S-ar putea deschide pentru perioada aceasta
imediat un avans pe anul 1952, iar pentru 1953 se deschide din prima zi, pentru suma prevăzută în
plan. Acum trebuie dat pentru perioada de 21 zile, o sumă cât pot consuma să realizeze din
sarcinile puse.
Tov. Gheorghiu-Dej: Pe măsura nevoilor. Pentru asta trebuie o hotărîre internă. Atunci
să fim de acord să se deschidă pentru finanţare până la 1 ianuarie, un avans în măsura nevoilor şi de
la 1 ianuarie că este planificat. Să nu ia bani de pomană ca să-i ţină. Noi să deschidem aşa un credit
ca să efectueze plăţi imediat, nu zicem 25-30%, ci pe baz.a nevoilor.
(fovarăşii sunt de acord).
Când va fi gata hotărîrea?
Tov. Apostol: Sunt de părere să mă ajute şi tov. M. Constantinescu.
Tov. Gheorghiu-Dej: De acord.
Tov. M. Constantinescu: Eu sunt de acord. Să fie şi tov. Borilă.
Tov. Gheorghiu-Dej: Da. Să faceţi în spiritul celor discutate aici. Organizarea de jos,
trustul se dezvoltă pe măsura organizării bazei. Sigur, văzută în perspectivă, ca cea mai ideală
organizaţie, ca un instrument activ care trăieşte legat nemijlocit de aceste întreprinderi.
În hotărirea cu caracter general a guvernului, cred că trebuie pus, în primul rând,
Ministerul Agriculturii, care este principalul minister care răspunde şi nu separat celelalte. Apare
de foarte multe ori Ministerul Gospodăriilor de Stat că va face cutare şi cutare. Să se spună că va
face cutare în colaborare cu Ministerul Agriculturii, mereu să-i puneţi împreună. Îndrumarea
generală este a Ministerului Agriculturii.
În ce priveşte hotărîrea Sfatului, trebuie să dăm un ajutor organizatoric şi politic, de a
organiza şedinţa Sfatului, trebuie să meargă personal tov. Apostol, trebuie un ajutor tehnic.
Hotărîrea să fie o hotărire bună, ca orientare pentru toate celelalte Sfaturi şi Comitete regionale, să
fie precis, clar puse problemele, despre problema cadrelor, maistrul grădinar, tehnicienii, inginerii
etc. O hotărîre completă, cu numirea lor.
În ziar să fie publicată harta unde se face, aceasta impresionează, se arată că s-a lucrat
ştiinţific. Aici n-avem ce ascunde, nu sunt secrete.
Tov. Apostol: Trebuie să vedem cum facem, pentru că, în schemă, este stabilit că
gospodăriile de stat au legătură directă cu ministerul. Acum creăm un trust, conducerea tehnică o
are trustul şi numirile le face ministerul.
Tov. M. Constantinescu: Şi trebuiesc date sarcini pentru organizaţiile de partid.
Tov. Gheorghiu-Dej: Cei din trust numesc directorii, iar cei din gospodărie pe brigadieri
etc., iar Sfatul Popular le confirmă.
Tov. Borilă: După nomenclatură.
Tov. Gheorghiu-Dej: Să fie conformaţi de Sfat. Trustul este ceva superior, prin trust
conduce ministerul partea tehnică.
Deci se primesc toate propunerile? (Da).
Hotărîrea guvernului va fi gata în 12 decembrie, prima să apară aceasta şi după aceea o
lucraţi pe cealaltă.
Tov. M. Constantinescu: Şi acolo să participe efectiv secretarul regional şi preşedintele
Sfatului.
Tov. Gheorghiu-Dej: Cred că trebuie să participe Comitetul Executiv al Sfatului şi
Biroul de Partid Regional, să supună proiectului de organizare, îl pregătim noi şi să le dăm lor, ei
să-l prezinte şi noi să-i sprijinim acolo. Ei trebuie să se familiarizeze cu problemele acestea.
556
Tov. M. Constantinescu: Proiectul să-l facem împreună cu ei.
Tov. Gheorghiu-Dej: Da, să vină secretarul, al doilea secretar, preşedintele,
vicepreşedintele Sfatului.
Când să fie gata a doua hotărîre?
Tov. M. Constantinescu: Ne trebuie o săptămână.
Tov. Gheorghiu-Dej: Deci, 15-16 decembrie 1952. Să se ţină seama de cele propuse în
şedinţa Biroului Politic şi cuprinse în stenogramă.
Tov. M. Constantinescu: În hotărirea Comitetului Regional şi al Sfatului vor trebui
anumite sarcini la sfârşit pentm organizaţiile de partid şi pentru sfaturile raionale şi comunale. Aici
poate tov. Moghioroş să ajute.
Tov. Gheorghiu-Dej: Da, însă nu sarcini generale.
Vă veţi orienta atât în pregătirea hotărîrii partidului şi guvernului, cât şi a Corn. Regional
şi Sfatului Popular Regional şi Orăşenesc, de această hotărîre pe care o supuneţi, materialul care îl
aveţi la dispoziţie şi propunerile făcute în şedinţa noastră de azi, mai cu seamă principiile care au
fost aici arătate în ce priveşte organizarea, sistemul de salarizare etc.
Tov. Gheorghiu-Dej: Trecem la chestiunea cu cartelele.
Tov. Apostol: Pentru 1953 nu vrem să venim cu o nouă decizie, se propune să rămână
valabilă decizia pentru cartele din 1952 şi pentru 1953 cu câteva modificări în sensul ca să se dea
cartele şi angajaţilor permanenţi transferaţi din mediul urban în rural pentru diferite sarcini. Aici
intră cei pe care i-am trimis la S.M.T., G.A.S.,judecători etc.
Apoi studenţii şi elevi au primit până acum după 6 luni, se propune să se reducă la 3 luni.
La fel să se dea cartele pentru membrii de familie a acelora care nu pot trăi la oraş, din lipsă de
spaţiu locativ şi trăiesc la sate. Şi aici trebuie să facem dreptate.
Tov. M. Constantinescu: Ei au fost scoşi atunci pentru că ei au posibilitatea de a se
aproviziona mai lesne.
Tov. Gheorghiu-Dej: Şi nu li s-au dat cartele pentru pânză, bocanci, ceea ce ei nu pot
procura la sate.
Tov. M. Constantinescu: Trebuie văzut câţi sunt. Recolta de bumbac a fost foarte
proastă.
Tov. Gheorghiu-Dej: Deocamdată circulaţia nu este destul de bună.
Tov. Apostol: Apoi sunt îmbunătăţiri pentru anumite categorii de muncitori care nu au
fost încadraţi în categoria respectivă de muncă foarte grea sau grea. E un număr foarte mic.
Acestea sunt modificările care trebuie să le facem la decizie.
Tov. Gheorghiu-Dej: S-a călcat hotărîrea noastră cu privire la cartele. S-a mers în unele
locuri în mod nejustificat până acolo că s-au luat cartelele. Cum să nu-i dai cartele unui muncitor
care l-ai trimis să lucreze în altă parte şi ce vină are că n-are locuinţă în oraş? De ce să-i pedepsim
familia? Nu l-am trimis pedepsit, ci în serviciu comandat pentru că este nevoie de el acolo. E just
să-i luăm cartela? Malinschi n-a aplicat hotărîrea noastră, pentru că noi n-am cerut o asemenea
aplicare.
Altceva e cu problema alimentaţiei cu pâine, grăsime. Pentru ei era mai uşor să-şi procure
acestea trăind în mediul sătesc. Dar noi trebuie să apărăm clasa muncitoare. Cartelele sunt un
mijloc de apărare al clasei muncitoare. Aşa că, în această privinţă, trebuie să luăm măsuri de
îndreptare.
La punctul 3 se spune „întreprinderile din industria de bază". Nu înţeleg ce se înţelege
prin aceasta.
Tov. Apostol: E vorba de întreprinderi mari metalurgice, miniere.
Tov. Gheorghiu-Dej: Trebuie pus toate întreprinderile industriale.
557
Tov. M. Constantinescu: La punctul 3 este vorba de toţi membrii de familie a tuturor
muncitorilor care locuiesc în sate.
Tov. Gheorghiu-Dej: Dar dacă nu este industrie de bază? Eu aş propune să se studieze,
să se vadă ce înseamnă dacă lărgim, pentru că nu putem să dăm unora şi altora nu, să apărăm
numai o parte din clasa muncitoare şi cealaltă nu împotriva speculei. Tovarăşul Stalin ne învaţă că
acest sistem de cartele nu este altceva decât un sistem de apărare a clasei muncitoare împotriva
speculei. Eu aş propune să se facă un calcul şi atunci să nu mai zicem „întreprinderile principale
din industria de bază". Propun să se studieze concret, sigur rămânând mai departe valabilă
hotărîrea luată că cei care au pământ să nu primească cartele, iar cei care n-au pământ însă sunt
nevoiţi din cauza lipsei de spaţiu locativ să locuiască într-un sat, să primească cartele. Locuind la
sat are şi dezavantajul că nu locuieşte în oraşe, nu are asemenea condiţii, îi iei cartelele şi mai are
de mers în fiecare zi câţiva km.
Tov. Chivu: Mai avem şi centre industriale care după legea de cartele nu sunt calificate
ca centre industriale.
Tov. Gheorghiu-Dej: Eu spun întreprindere industrială, poate să fie şi într-un sat şi dacă
sunt muncitori permanenţi, n-au pământ şi pentru că trăiesc în sediul rural mai trebuie să dea şi
găini la colectare.
Tov. Chivu: Dar, în lege, nu cad toate întreprinderile industriale.
Tov. Gheorghiu-Dej: Să vadă legea. Eu vorbesc de întreprinderi, nu de centre
industriale sau oraşe.
Tov. Chivu: Din aceştia are cartele numai muncitorul şi nu şi membrii de familie.
Tov. Gheorghiu-Dej: Tot ce este muncitor de întreprindere, permanent şi n-are pământ,
să primească cartele.
*
* *
(Citeşte o circulară către comitetele regionale privind consolidarea victoriei obţinute în alegeri).
Sunt de acord să trimitem o circulară, însă cred că trebuie făcută o circulară serioasă.
Aceasta este plină cu generalităţi şi sunt unele lucruri, de exemplu, să tragă învăţăminte", pentru că
în primul rând noi să tragem învăţăminte.
Sunt două idei foarte interesate aici.
1) Este vorba de stabilirea măsurilor pentru consolidarea legăturii partidului cu masele, o
idee foarte bună dar care singură, fără apreciere şi sarcini concrete se vor bălăbăni, cine ştie ce
concluzii vor trage şi atunci noi vom trebui să luăm aprecieri şi concluzii de jos şi să ne orientăm
după ele. Dar cred că trebuie să facem invers.
2) Este sarcina de consolidare politice organizatorică a succeselor obţinute. Iarăşi e foarte
bună idee.
Încolo sunt lucruri, chiar poate să fie primejdioase şi anume că la şedinţă va fi analizată
activitatea organizaţiilor de partid şi „se va scoate în evidenţă experienţa bună pentru a fi
răspândită". E general şi poate să ducă la lucruri neplăcute.
Aş propune ca întâi noi să facem o apreciere a rezultatelor alegerilor în C.C. şi să tragem
învăţăminte, material avem era vorba să-l sistematizăm şi abia după aceea să facem acest lucru.
Această apreciere va fi un mare ajutor.
Aceste două idei sunt idei centrale, că trebuie să întărim legătura partidului cu masa, că
trebuie să realizăm consolidarea politică-organizatorică a succeselor obţinute, noi am discutat şi am
arătat un pericol în jurul acestei idei, anume ameţeala de pe urma succeselor.
Să cerem să ne trimită o informaţie.
558
Tov. Moghioroş: Dar am trimis deja această circulară. A fost aici şi am întrebat
principial ce părere ai, dacă eşti de acord să dăm indicaţii şi am expediat-o. Este drept că
problemele sunt puse general, dar ne referim la discursul tău pe care l-am indicat ca bază.
Tov. M. Constantinescu: Sunt o serie de lucruri bune, dar nu sunt la nivelul indicaţiilor C.C.
Tov. Chişinevschi: Se poate da în plus indicaţie ca să ne trimită date informative.
Tov. Gheorghiu-Dej: Noi date informative avem.
Tov. M. Constantinescu: Să nu facă totuşi aprecieri care să nu concorde.
Tov. Gheorghiu-Dej: În discursul prezentat la adunare nu putem să apreciem rezultatele
pentru că era înaintea alegerilor.
Tov. Moghioroş: Recunosc că trebuia să dau circulara s-o vedeţi.
Tov. Gheorghiu-Dej: Am ţinut contact permanent cu organele de jos şi cunoaştem
situaţia din fiecare regiune. Dacă se simte nevoia unui supliment de informaţie, n-aveţi decât o
faceţi.
Tov. Moghioroş: Noi avem procesele verbale ale şedinţelor.
Tov. Chişinevschi: Propun totuşi ca o completare să ne trimită date.
Tov. Moghioroş: Noi am dat instructorilor indicaţia să strângă materiale.
Greşit este că circulara nu este destul de concretă, însă baza, discursul tov. Gheorghiu-
Dej este, în el sunt sarcinile.
Tov. M. Constantinescu: Însă, după acel discurs tovarăşul Gheorghiu-Dej a făcut o
expunere minunată care poate fi luată ca bază pentru materialul care se va pregăti de comisia de
partid.
Tov. Gheorghiu-Dej: Dacă ar fi pus aici sarcina Birourilor Comitetelor Regionale şi
Raionale de Partid şi Orăşeneşti, să analizeze activitatea, să trimită procesele verbale, fără indicaţia
de a generaliza experienţa şi a da sarcină în această privinţă organizaţiilor de partid, ar fi făcut o
apreciere conducerea de partid. Acesta este parcursul.
Tov. Moghioroş: Da, este o greşeală că,deşi am cerut principial aprobarea să trimitem un
text, recunosc că m-am grăbit în chestiunea aceasta.
Tov. Gheorghiu-Dej: Atunci aşa să facem: cerem procesele verbale ale şedinţelor şi
poate de dat o indicaţie pe linia instructorilor să oprim generalizarea şi darea experienţei în jos. Să
facem o precizare să ne aducă procese verbale.
Tov. Chişinevschi: Pentru a vedea ce poate fi folosit.
Tov. Gheorghiu-Dej: Să fie înţeles că propunerile de generalizare să fie trimise la C.C.
împreună cu procesele verbale.
Tov. M. Constantinescu: Şi ei vor înţelege că acestea ne vor servi pentru a face o
apreciere generală.
Tov. Gheorghiu-Dej: Pentru studierea acelor materiale, urmând ca ulterior pe baza
aprecierii C.C. să se treacă la aplicarea în practică a acestei generalizări. Să facem în felul acesta.
*
Tov. M. Constantinescu: Din situaţia colectărilor pe noiembrie şi decembrie reiese că
colectările aproape stau pe loc, este o primejdie şi trebuie să li se atragă atenţia că trebuie aplicate
conform legii.
Tov. Apostol: Avem şi propuneri pentru mobilizarea organelor de partid şi de stat.
Tov. Gheorghiu-Dej: Când trebuie să îndeplinim planul colectărilor este clar. Trebuie să
facem colectări fără abuzuri şi în cadrul hotărîrii partidului şi guvernului cu acele corective, iarăşi
este clar. De discutat n-avem ce discuta, este un lucru hotărit şi este cazul de a-l pune în aplicare.
Când ridici o problemă la Biroul Politic? Când nu eşti de acord cu nişte hotărîri luate. Or aici nu
559
este vorba de a rediscuta hotărîrea, n-am renunţat la ea. Deci ca unul care controlezi activitatea
acestora, de luat măsuri şi pe linie de partid, şi a sfaturilor populare, fie printr-o amintire sau
telegramă, însă care să nu ducă la abuzuri.
A venit şi tov. Petrescu cu impozitele, i-am spus următoarele: executările silite trebuie
făcute faţă de cei care în mod voit nu-şi îndeplinesc obligaţiile faţă de stat? Sigur că da. Dar cum să
facem cu ţăranii muncitori care, în momentul acela, când vine agentul fiscal n-are cu ce să
plătească? El cere un răgaz, te tocmeşti cu el şi până la urmă îi dai un termen de 10 zile. S-au luat şi
o serie de măsuri de îndreptare a nedreptăţilor şi lichidare a abuzurilor săvârşite. Nimeni n-a înţeles
că lichidarea devierii cte dreapta înseamnă lichidarea gospodăriilor mici şi mijlocii prin fixarea unor
impozite peste puterea economică a acestei gospodării. Asta ar merge pe linia ruinării gospodăriilor
mici şi mijlocii. Agentul fiscal să caute să-l convingă, să ducă şi o muncă educativă faţă de ţărani.
În spiritul acesta i-am spus să se impulsioneze încasările statului.
Pe linia colectărilor la fel s-au făcut abuzuri, pe de o parte din cauza că n-am avut o
evidenţă şi m-au coinc.:is planurile de producţie stabilite de Ministerul Agriculturii cu cele ale
Colectărilor din cauze insuficientei cunoaşteri a caracteristicii stadiului nostru de dezvoltare,
acţiunii unor elemente iresponsabile, duşmănoase sau nepricepute. Dacă într-un loc a fost secetă ce
poţi să-i iei? Drept este să iei? De unde să dea dacă nu s-a făcut? Dacă seceta a lovit 70%, s-a
căutat pe cât posibil să cerem ţăranului muncitor să-şi îndeplinească obligaţiile ţinând seama de
realităţi, că, în acest cadru, există un procent de posibilitate pentru ţăran să se sustragă, aceasta este
un lucru cunoscut. Dar, când are, dă. Să mergem până acolo ca să ascundă sub duşumele, ţăranul
nu prea face, practica arată că el îşi îndeplineşte obligaţiile mai cu seamă atunci când sunt stabilite
just. Am dat înapoi la o serie de gospodării unde s-a luat fără să se ţină seama de situaţia
gospodăriei. Am dat directive ca gospodăriile chiabureşti să fie socotite după puterea economică a
gospodăriei, politiceşte este fost chiabur, dar economiceşte gospodăria a decăzut la nivelul unei
gospodării mijlocii sau chiar unei gospodării mici, datorită unei serii întregi de cauze. Pe acesta îl
iei la fel ca şi pe acel chiabur gospodăria căruia îndeplineşte toate condiţiile de gospodărie
chiaburească? Are venituri, exploatează, într-un cuvânt e chiabur. Deci s-au luat măsuri de
îndreptare.
În baza acestor măsuri de îndreptare trebuie făcute colectările. Sigur, sunt greutăţi. În
orice caz o să trebuiască să facem o analiză a colectărilor până în prezent, cu date mari, cât grâu
avem, cu cât am rămas neacoperit, pe global şi făcând o comparaţie cu anul trecut.
Tov. M. Constantinescu: Foarte prost cu achiziţiile la grâu şi porumb, nu s-au ocupat
organele respective.
Tov. Moghioroş: Noi azi am aflat că Centrocoop face ilegalităţi foarte serioase. Au
aplicat un fel de a doua cotă obligatorie la porci, au făcut achiziţii obligatorii.
Tov. Apostol: Să primesc şi eu aceste sesizări ca să le vedem.
Se fac adunări cu cooperatorii şi se discută problema achiziţiilor şi împreună cu ţăranii să
hotărască cum se realizează. Aceasta vrem să propunem. Dar trebuie să ajute foarte mult
organizaţiile de partid.
Tov. Gheorghiu-Dej: Faceţi împreună. Nu trebuie o hotărîre nouă.
Tov. Apostol: Nu trebuie. Sunt măsuri organizatorice.
Tov. Gheorghiu-Dej: În ce priveşte porumbul, ţinând seama de situaţia de la noi, nu se
strânge ca grâul la arie, am introdus măcinatul după predarea cotelor pe raion. O să stea nemăcinat
porumbul sau împingem la râşniţe. Trebuie să-şi ia obligaţie sfaturile şi ţăranii să dea la colectare.
Tov. Apostol: Facem adunări obşteşti unde se pune problema colectărilor.
Tov. Gheorghiu-Dej: Să ia o comună hotărîtoare ca să dea la colectare, să vină ţăranii şi
să-şi dea cuvântul. Ţăranii o să facă lucrul acesta. Trebuie gândit cum să deschidem morile.
560
Tov. Moghioroş: Părerea mea este că nu putem copia aşa cum este în Uniunea
Sovietică. Comuna cum a îndeplinit planul, să-i dăm drumul la măcinat.
Tov. Apostol: Nerealizarea planului de colectări împiedică şi realizarea planului de
achiziţii.
Tov. Moghioroş: Şi scumpeşte piaţa.
Tov. Gheorghiu-Dej: Faceţi propuneri în privinţa aceasta. În tot cazul să ţii pe ţăran şi să
râşnească ca pe timpul turcilor, este ceva nemaipomenit. Să dăm pe comune să vă gândiţi dacă
putem sămergem aşa. Să spunem că Sfatul Popular împreună cu populaţia să hotărască dacă a
rămas în urmă comuna, să aibă dreptul să meargă la moară cu condiţia să achite cotele de colectări.
Tov. M. Constantinescu: Măsura luată la primăvară în legătură cu uleiniţele, a dat foarte
bune rezultate.
*
* *
Tov. Chivu: Mai este problema cu cei eliberaţi, avem o mică circulară către instituţii, în
care .le facem cunoscut ministerelor şi sfaturilor populare cum să procedeze cu cei care se
eliberează din închisori, pentru că mulţi nu vor să-i primească la lucru.
Tov. Gheorghiu-Dej: Să obligăm toate ministerele să dea dispoziţie unităţilor în
subordine de a primi pe aceştia la lucru. Un gestionar, de exemplu, să nu mai fie gestionar, că nu
prezintă încredere, dar, de muncit poate să muncească în altă parte.
Tov. Chivu: Cine să semneze? Eu?
Tov. Gheorghiu-Dej: Da, semnează tu şi faci în colaborare cu tov. Drăghici.
Tov. Chivu: Am făcut cu el împreună.
*
* *
Mai vreau să ridic încă o problemă: Secţia Industria Uşoară să treacă la tov. Apostol,
fiindcă eu sunt foarte încărcat.
Tov. Gheorghiu-Dej: Să ne mai gândim .
....
D.A.NI.C.,fond CC. al P.C.R. - Cancelarie, dosar 111/1952.f 3-46.
57. 1952, decembrie 20. Procesul-verbal şi stenogramele şedinţei Biroului Politic al CC.
al P.M.R. privind: cifrele de control pentru Bugetul de stat pe anul 1953; modul de desfăşurare a
primei Sesiuni a Marii Adunări Naţionale; stabilirea zilelor nelucrătoare pe anul 1953.

şedinţă tovarăşii: Gheorghe Gheorghiu-Dej, Iosif Chişinevschi, Alexan-

Participat la
A fost invitat la şedinţă tov. Dumitru Petrescu.
Ordinea de zi:
1. Cifrele de control pentru Bugetul de stat pe anul 1953.
561
2. Informare asupra unor probleme ale apărării.
3. Desfăşurarea lucrărilor primei Sesiuni a Marei Adunări Na~onale.
4. Stabilirea zilelor nelucrătoare în cursul anului 1953.
I. Biroul Politic, ascultând raportul tov. D. Petrescu asupra cifrelor de control, pentru
Bugetul de stat al R.P.R. pe anul 1953 şi în urma discu~ilor şi a concluziilor tov. Gh. Gheorghiu-
Dej, stabileşte următoarele:
l. Subliniază faptul că, pentru prima oară, Biroul Politic are posibilitatea să se pronunţe
din timp asupra Proiectului Bugetului pe baza unor cifre de control şi, pentru prima oară, Proiectul
de Buget a fost întocmit pe baza Planului economic, în colaborare cu C.S.P. şi cu toate ministerele;
2. Apreciază ca un succes important al partidului faptul că într-un termen relativ scurt, în
urma măsurilor luate de partid, s-a pus în mare măsură ordine în sistemul financiar, a crescut
nivelul cunoaşterii problemelor financiare şi simţul de răspundere al tovarăşilor cu munci de
cooducere din sistemul Ministerului Finanţelor şi au fost create toate condiţiile pentru a face din
:Ministerul Finanţelor şi din celelalte institu~i din sistemul financiar, pârghii puternice care să
lucreze cu cea mai mare precizie;
3. Constată că cifrele de control prezentate respectă linia partidului de asigurare a
finanţării economiei naţionale, sunt bazate pe un studiu temeinic şi vor da posibilitatea întocmirii
unui buget ferm şi echilibrat, care să asigure toate nevoile statului;
4. Consideră că în aplicarea Bugetului pe anul 1953 va trebui să se ţină seamă de unele
neajunsuri care au existat în anul 1952 şi să se ia măsuri de îndreptare.
a) Unele organe de stat, precum şi unele organe de partid, combătând devierea de
dreapta, au făcut greşeli mari - mai ales în Sectorul Impozitului Agricol - impunând unele
gospodării ţărăneşti peste puterea lor economică, sau încadrând ca gospodării chiabureşti
gospodăriile unor ţărani cu gospodării mijlocii sau chiar cu gospodării mici. Toate aceste
neajunsuri şi abuzuri săvârşite, vor trebui studiate sistematic, analizate sub a'ipectul lor politic şi
economic şi pe această bază, Ministerul Finanţelor va trebui să întocmească instrucţiuni pentru
organele fiscale în subordine. Totodată, ~nând seama că impozitul agricol trebuie să fie legat de
veniturile reale ale gospodăriilor - luându-se în considerare şi celelalte obligaţii ale lor către stat
(colectări etc.) - Ministerul Finanţelor va trebui să alcătuiască un colectiv de oameni bine pregătiţi
politiceşte, care să studieze permanent procesul de aplicare a impozitului agricol, să atragă din timp
atenţia asupra unor fenomene înainte de a se fi produs abateri în aplicarea liniei partidului în acest
domeniu şi să propună măsuri la timp, cu privire la o justă stabilire a impozitelor agricole;
b) Analizându-se neajunsurile din diferitele compartimente ale economiei na~onale, se
poate..trage concluzia că există rezerve importante pentru realizarea de economii. Problema
economiilor trebuie să formeze obiectul unui studiu care să pornească de jos de la întreprindere,
pentru descoperirea concretă a rezerve-lor (de exemplu, prin folosirea completă a utilajului etc.) şi
pe baza acestui studiu, să se întocmească un plan de măsuri concrete în toate unită~le pentru
realizarea de economii;
c) Trebuie întocmit un material cu directive şi sarcini pentru lichidarea neajunsurilor în
aprovizionarea industriei cu materii prime şi materiale pe anul 1953 şi - legat de aceasta -
înlăturarea neajunsurilor în transporturi. Pentru organizarea mai bună a aprovizionării, trebuie
stabilite norme de consum de materii prime şi materiale la fiecare întreprindere, precum şi
necesarul de rezerve ce trebuie asigurat. Trebuie lichidată blocarea materialelor şi a produselor,
desfundate toate canalele unde circulaţia mărfurilor este frânată şi trebui mărită viteza de circulaţie
a mărfurilor;
562
5. Stabileşte ca, în problema fondului de egalizare la import, tovarăşii M. Constantinescu,
Chivu Stoica, P. Borilă şi D. Petrescu să studieze problema taxelor vamale pe care le stabileşte şi
percepe Ministerul Finanţelor şi a suprataxelor vamale pe care le stabileşte şi percepe Ministerul
Comerţului Exterior, pentru a examina elemente din care se realizează fondul de egalizare şi va
face propuneri Biroului Politic. Realizarea fondului de egalizare din suprataxele vamale să se
asigure de la acele articole care nu determină ridicarea preţului de cost al produselor în fabricarea
cărora se folosesc materiale din import şi, în special, să nu greveze mijloacele de producţie;
6. Însărcinează pe tovarăşii Al. Moghioroş, P. Borilă şi D. Petrescu să analizeze
Proiectele de Buget ale partidului şi organizaţiilor de masă şi să facă propuneri pentru reducerea
cheltuielilor lor. Aceeaşi comisie va examina proiectul bugetului C.G.M., mai ales în ce priveşte
cheltuielile de administrare a caselor de odihnă;
7. Însărcinează pe tovarăşii I. Chişinevschi, Al. Moghioroş, P. Borilă şi D. Petrescu să
analizeze în ce măsură mai este necesară existenţa unor organizaţii de masă ca Frontul Plugarilor,
Uniunea Populară Maghiară, Uniunea Femeilor Democrate din R.P.R., comitetele minorităţilor
naţionale etc., şi să facă propuneri Biroului Politic în legătură cu această chestiune;
8. Este de acord ca Banca R.P.R. să acorde credite, mai ales pentru finanţarea producţiei
unor întreprinderi producătoare de larg consum;
9. Consideră necesară întărirea controlului mânuirii fondurilor băneşti şi să sarcină
Comisiei Controlului de Stat să organizeze mai bine munca în domeniul acesta, alcătuind un plan
de control sistematic. Se va da, de asemenea, sarcină ministerelor şi celorlalte instituţii de stat de a
organiza mai bine controlul financiar intern în întreprinderile şi instituţiile lor.
În cadrul măsurilor pentru economii, tovarăşii E. Bodnăraş, D. Petrescu, Al. Drăghici şi
Pavel Ştefan vor pregăti un proiect de hotărîre, în care să se prevadă ca ofiţerii şi subofiţerii care
primesc haine şi încălţăminte noi, să predea pe cele vechi.
10. Însărcinează pe tovarăşii M. Constantinescu, P. Borilă, Chivu Stoica, D. Petrescu şi
preşedintele Comisiei de Stat, să studieze problema ieftinirii aparatului de stat prin introducerea de
norme de lucru în ministere şi instituţii etc., şi eliminarea funcţiilor parazitare şi să facă propuneri
concrete pentru fiecare minister şi instituţie în parte.
11. Dă sarcină tov. Al. Moghioroş să introducă în Proiectul de Directivă a C.C. al P.M.R.
în legătură cu mobilizarea organizaţiilor de partid şi de masă, pentru îndeplinirea sarcinilor de plan
pe 1953, un capitol special în legătură cu lupta pentru economii, pentru întărirea disciplinei
financiare, pentru reducerea cheltuielilor.
Tovarăşii M. Constantinescu, Chivu Stoica şi P. Borilă vor redacta o directivă pe linie de
stat privind lupta contra risipei de materiale şi rebuturilor, cu sarcini şi măsuri concrete.
12. Biroul Politic aprobă cifrele de control ale Bugetului de stat pe anul 1953 cu
menţiunea ca la întocmirea Proiectului de Buget să se ţină seama de propunerile şi observaţiile din
şedinţă. Tovarăşul D. Petrescu va prezenta Proiectul Bugetului până la data de 20 ianuarie 1953.
II. Biroul Politic a ascultat o informare prezentată de tov. E. Bodnăraş asupra unor
probleme ale apărării.
ID. Biroul Politic aprobă materialele anexate privitoare la desfăşurarea lucrărilor primei
Sesiuni a Marei Adunări Naţionale şi stabileşte data convocării primei sesiuni la 23 ianuarie 1953.
IV. Biroul Politic stabileşte pentru anul 1953 ca zile nelucrătoare: Duminicile, 1 ianuarie,
1-2 Mai, 23-24 august, 7-8 noiembrie şi 25 decembrie.
Pentru anul acesta, numai ziua de 25 decembrie va fi zi nelucrătoare şi se vor lua măsuri
ca organizaţiile de partid, sindicale şi de tineret să mobilizeze oamenii muncii pentru a lucra a doua
zi de Crăciun, arătându-le că aceasta este în interesul lor şi al economiei naţionale.
563
ss. Alexandru Moghioroş ss. Ernil Bodnăraş
ss. Constantin Pârvulescu
Stenograma
Au part1c1pat tovarăşii: Gheorghe Gheorghiu-Dej, Iosif Chişinevschi, Alexandru

Moghioroş, Gheorghe Apostol, Miron Constantinescu, Chivu Stoica, Emil Bodnăraş, Petre
A fost invitat la şedinţă tov. Dumitru Petrescu.
Tov. Gheorghiu-Dej: La ordinea de zi a şedinţei Biroului Politic avem:

1. Prezentarea cifrelor de control pentru Bugetul pe 1953.
2. Informare despre volumul cheltuielilor pentru nevoile dotării forţelor armate, un plan
al ministerelor speciale.
3. Regulamentul şi Programul deschiderii Marii Adunări Naţionale, fixarea celor care vor
lua cuvântul.
Aş propune să intrăm în această ordine de zi. Propun ca tov. Petrescu să ne dea esenţialul
din Buget, dacă poate în 10-15 minute, în cifre mari, ca să-l aprobăm. Cifrele de control au fost
lucrate cu toţi factorii care interesează Bugetul şi cu ministerele, C.S.P., sunt unele lucrări asupra
cărora probabil are să se oprească tov. Petrescu, îndeosebi asupra tăierilor şi ce este esenţial.
Tov. Chişinevschi: Aproape toţi tovarăşii au citit materialul, aşa că sunt de acord să ne
dea esenţialul tov. Petrescu. (Toţi tovarăşii sunt de acord).
Tov. Petrescu: În mare sunt încă unele lucruri de precizat. Cifrele de control şi acest
anteproiect de Buget pot fi socotite ca echilibrat la venituri şi la cheltuieli, în afară de faptul că mai
sunt unele lucruri care fac ca după ce va fi aprobat, pe baza pritnirii unor date, care mai avem de
primit de la C.S.P., de la C.S.A şi de la Bancă, să precizăm unele lucruri, pentru că trebuie să
acopere o sumă de 600 milioane din credite şi datorită încă unui element care am să-l spun mai
târziu, care face să mai survină unele mici modificări, noi considerăm însă că Bugetul se
echilibrează.
Azi sunt la venituri 40 miliarde 680 milioane, la cheltuieli 39 miliarde şi 680 milioane, cu
o depăşirea veniturilor de 1 miliard, adică excedentul este calculat momentan la un miliard. Am
intenţionat ca excedentul să fie de 1,5 miliard, aşa cum a fost în 1952. N-am putut obţine acest
lucru din cauza sumei mari care a trebuit s-o acoperim. Rezerva reprezintă 868 milioane, în afară
de rezerva de 1 miliard. Am avut planificat excedent de 1, 5 miliarde. Aceasta este şi pozitiv şi
negativ. Arată că la investiţii nu s-au realizat aproape 25% din totalul de 5 miliarde 630 milioane
inclusiv rezerva. Precizez că rezerva am avut sarcina să rămână la urmă. Această rezervă a fost
fictivă datorită faptului că Bugetul îl făcuse Luca şi toată rezerva era înghiţită de diferite sume la
diferite capitole, care n-a putut să le acopere. Real, era numai 1,5 miliarde excedent, rezerva nu era
reală. Aici e real, aşa că avem reală faţă de 1952 cu 300 milioane mai mult, dar o consider totuşi
încă mică. Credem că mai ales la excedent, să mergem la 1,5 miliarde.
564
Bugetul se împarte în 3 părţi: Bugetul Administraţiei de Stat, Asigurările Sociale şi
Bugetul Sfaturilor Populare.
La pag. 3 se arată că la sfârşitul anului 1952 se realizează pentru dministraţia de stat 32,044
miliarde şi propunem pentru 1953 - 28,754 miliarde, adică un plus de 19,5%. La cheltuieli pentru
Administraţia de stat au fost 20,602 miliarde şi propunem să fie 35,162 miliarde, adică o creştere de
37,3%. Bugetul Asigurărilor Sociale a fost anul acesta de 985 milioane şi va fi de 1,163 miliard, o
creştere de 18,1 %, iar cheltuielile au fost 960 milioane şi vor creşte cu 20, l %. Bugetele locale au fost
de 985 milioane, anul acesta se propun 760 milioane la venituri, rezultă un minus de 22%.
Deci, total venituri, în 1952 - 34,441 miliarde, propunem 40,680 pentru 1953, adică un
plus de 18%.
Cheltuieli totale au fost 29.163 miliarde în 1952, iar în 1953 propunem 39,680,7 miliarde,
adică 36% în plus.
Vom avea l miliard excedent, ceea ce reprezintă un minus de 80,9% faţă de 1952 şi se
echilibrează la 40,680 miliarde lei, adică cu un plus de 11,2%. Această sumă de 40 miliarde este
susceptibilă de o scădere între 1,8-2 miliarde, aceasta datorită faptului că nu avem o serie de lucruri
precizate, sunt o serie de capitole care nu trebuie să treacă prin Buget şi datorită faptului că nu
avem datele necesare de la organele respective, ele au fost incluse în Buget cu aproximaţie.
Cheltuielile acelea se vor face în afara Bugetului, ele vor fi de cca. 2 miliarde. Suma va fi şi la venit
şi la cheltuieli, prin urmare se echilibrează.
Ce greutăţi am avea în legătură cu această echilibrare?
În primul rând, faptul că 600 milioane care sunt incluse la cheltuieli la Capitolul Mijloace
de rulment, vor trebui să fie acoperite de Banca de Stat prin credite. Noi am aplicai metoda
sovietică a utilizării la finanţarea diferitelor acţiuni ale economiei şi a creditelor. Ţin să informez că
a fost şi încă mai persistă o mică divergenţă cu conducerea Băncii, care stă pe o poziţie nejustă,
după părerea mea, socotind că Banca trebuie să participe într-o măsură mai mică decât nevoile
economiei. Tov. Miron a fost de părere că Banca trebuie să fie mai activă la finanţarea nevoilor
economiei. Tovarăşii consilieri sovietici cu care am discutat, au recomandat Băncii că sarcina ei
este să participe mai activ la această finanţare. Rămâne să precizăm în detaliu după aceea.
Considerăm că aceste 600 milioane se pot acoperi şi nu constituie o problemă. Moisescu rămâne şi
azi pe poziţie.
Tov. Gheorghiu-Dej: Este chestia de luptat bine şi de apărat interesele instituţiei.
Tov. Petrescu: Problemele grele care vor mai fi sunt aceste 600 milioane. Şi este încă
problema rezervelor de stat. Noi iniţial dăduserăm pentru rezerve de stat 1 miliard. La şedinţa cu
tov. Miron, când am coordonat planurile financiare s-a scăzut la 800 milioane. Trebuie să recunosc,
că această sumă e prea mică, când anul acesta prevăzuserăm 1,5 miliarde şi s-a consumat 850
milioane deja. Ţin să informez că avem din partea C.S.A propunerea să bage în marfă 1,6 miliarde.
Rămâne ca Biroul Politic să aprecieze. Cifra mi se pare mare şi nu va fi realizată în totul. Însă 800
milioane este o cifră mică. Discutând cu Arsene, am făcut următoarea propunere: să ajungem la
cca 1,2 miliarde, ipjţial fixat prin Buget, să dăm încă 400 milioane, iar dacă în cursul anului se vor
naşte nevoi, ne va fi mai uşor în cursul anului să suplimentăm. Aceasta este a doua problemă care
trebuie rezolvată.
A treia problemă este felul cum am rezolva capitolul la impozite. Ele au fost fixate la 1,2
miliarde la agricol, care este cel mai buclucaş. Noi considerăm că îl vom realiza aproximativ 1,060
miliarde în anul acesta. Pe 1953 noi propunem 1,4 miliarde. Această sumă nu este de fapt atât,
pentru că 100 milioane sunt rămăşiţe din acest an. Însă mai este încă un minus, noi am scăzut anul
acesta 200 milioane paza câmpului şi o serie de taxe, în total 300 milioane. Impozitul agricol în
565
fapt va fi de 1,1 miliarde, mai mic planificat decât anul acesta cu 100 milioane, exact cât am încasat
anul acesta şi este perfect suportabil.
Acestea fiind problemele mai importante am vrut să le subliniez.
Mai este problema impozitului pe comercianţi, meseriaşi, liber profesionişti, cărăuşi.
Acest impozit este de 220 milioane propus de noi. În 1952 s-au realizat 300 milioane. De ce scade?
Pentru că, dacă la început am avut 23 mii negustori mici, în octombrie am avut 9000.
La comerţ şi industrii am realizat 220 milioane şi planificăm 180 milioane. Valabil este şi
pentru unii şi pentru alţii, că prin măsurile care le-a luat Ministerul Comerţului şi Miliţia
Economică, a scăzut cu 2/3 numărul lor. Iar Decretul 304 cere o serie întreagă de formalităţi, e
foarte restrictiv şi aceasta creează o oarecare greutate pentru cei care ar mai dori să facă comerţ. De
aceea n-am putut planifica mai mult.
Tov. Chivu: Dar se măreşte şi comerţul clandestin.
Tov. Petrescu: Asta este adevărat. Noi considerăm că această cifră se poate realiza.
Acest Decret trebuie bine analizat, să nu favorizăm comercianţii.
Tov. Gheorghiu-Dej: Ei n-au fost „planificaţi" pentru desfiinţare?
Tov. Petrescu: Asta nu ştiu.
Aş vrea să mai subliniez problema amortismentelor. Noi am mărit amortismentele la 2,2
miliarde. S-au realizat în acest an 1,6 miliarde. Iniţial propusesem numai 1,9 miliarde, însă am
mărit. Aici a fost o discuţie cu Arsene şi vreau să informez că el socoteşte că cifra este mărită dar
este de acord cu noi, că totuşi se poate realiza în cursul anului. Aşa că credem că putem să lăsăm,
ţinând seama de indicaţiile tov. Gheorghiu-Dej, de a reglementa amortizările în cursul anului.
Tov. Gheorghiu-Dej: Eu am ridicat problema principial de a reanaliza problema
amortismentelor din punct de vedere ştiinţific şi de a găsi soluţiile cele mai bune, pentru că este o
crimă să laşi să se distrugă maşini cumpărate cu bani grei numai pentru că nu am socotit
amortismentele aşa cum trebuie. C.S.P. împreună cu Ministerul de Finanţe lucrează şi în cursul
anului vom recalcula şi considerăm că se va îndeplini şi depăşi.
Tov. Petrescu: Este apoi problema impozitului pe circulaţia mărfurilor. Anul acesta am
scăzut minimum 1 miliard pe mijloace speciale, prin urmare bugetul din acest punct de vedere s-ar
resimţi. Considerăm însă că este just acest lucru. Însă am fost nevoiţi să mărim cu 3%, nu mărind
impozitele, ci mărind viteza circulaţiei mărfurilor. De aceea am acoperit o sumă de vreo 300
milioane, ceea ce reprezintă 40% din totalul Bugetului.
S-au mai adăugat impozitele neplătite din 1952 şi considerăm că acest impozit care este
pe total de cca. 16,015 miliarde poate fi realizat. C.S.P. n-are obiecţiuni însă, suma care s-a
suplimentat aseară n-o vom defalca, ci o vom ţine întreagă ca să nu creăm dificultăţi, dar ea se va
realiza până când facem lucrarea în cursul acestui an de a reduce cu totul impozitul pe mijloacele
de producţie şi atunci Bugetul se va simplifica.
Tov. Gheorghiu-Dej: Aici s-a avut în vedere îmbunătăţirea sistemului la produse
speciale?
Tov. Petrescu: Aşa s-a şi făcut.
Tov. M. Constantinescu: La armament, muniţiuni s-a făcut, nu şi la maşini unelte, se va
face în cursul anului.
Tov. Petrescu: Noi am calculat reducerea la I miliard, C.S.P. a fixat la 1,5 miliarde, însă
date precise nu sunt nici de o parte, nici de alta în legătură cu reducerea impozitului pe mijloacele
de producţie speciale. Dar aici este prevăzută o rezervă de 400 milioane, trebuie văzut dacă rămâne
sau nu, trebuie precizat.
Cam astea sunt problemele mari la venituri.
566
La cheltuieli s-ar putea da o oglindă ce s-a realizat la beneficii. Beneficiile le-am mă1it de
la 6 miliarde la 9 miliarde, o creştere de 44%, în general cu ministerele suntem de acord. Totuşi
mai sunt unele ministere care murmură. De exemplu Ministerul Transportului, instituţia aceasta
mare vine să protesteze că nu pot să realizeze 70 milioane.
Tov. Chivu: Am găsit că privitor la Căile Ferate au dreptate, ele până în 1949 au fost
deficitare.
Tov. Gheorghiu-Dej: La C.F.R. trebuie să pompăm. Sigur, este o diferenţă între modul
de pompare capitalist şi modul de pompare în regimul nostru de democraţie populară. Cine ştie ce
este transport feroviar va consimţi că trebuiesc tăcute investiţii, beneficii poţi realiza la C.F.R.
Tov. Petrescu: S-au realizat beneficii 607 milioane la Ministerul Transportului. Au
propus ei 688, adică o creştere numai cu 70 milioane. Nu este o ruşine pentru acest Minister? Noi
ne-am înţeles cu ei, am urcat la 980 milioane şi după aceea s-au răzgândit şi contestă 70 milioane
din această sumă.
Tov. Chivu: La Căile Ferate consider că este o sumă mare. Parcul rulant este în mare
măsură uzat.
Tov. Gheorghiu-Dej: Asta este adevărat. N-o să supraindeplinească 900 ca să ajungă la 980?
Tov. Petrescu: Ei au venit să mai conteste 109 milioane. Noi le-am admis 93 milioane,
iar după aceea au venit din nou şi au mai cerut încă reducere cu 70 milioane.
Tov. M. Constantinescu: Nu este numai Calea Ferată, ci şi alte instituţii.
Tov. Petrescu: Este Ministerul Transportului în totalitatea lui.
Tov. M. Constantinescu: Ei mai au şi autotransportul.
Tov. Gheorghiu-Dej: Ei trebuie să facă să aibă câştig. Cum a putut să câştige
Sovromtransportul? Şi noi cu un parc atât de puternic nu putem să câştigăm?
Tov. Petrescu: Ministerele au propus un beneficiu de 1,6 miliarde şi au convenit cu noi
la 9 miliarde, singuri şi suntem convinşi că mai sunt încă rezerve care noi nu le cunoaştem şi în
cursul anului le vom descoperi.
Tov. Gheorghiu-Dej: Dacă se organizează raţional transportul.
Tov. Chivu: Să realizăm un beneficiu normal.
Tov. Petrescu: Investiţiile cresc anul acesta cu 64,6%. Cine le acoperă?
Tov. Chivu: Eu fac observaţie la Căile Ferate, ei mijloace nu primesc ca să sporească
beneficiile cu 50%.
Tov. M. Constantinescu: Au 1400 autocamioane noi.
Tov. Gheorghiu-Dej: Pe tonaj şi tarif să vezi câte parale scoţi. Dacă l-am da în mâna
unui particular ar ieşi un mare capitalist din el. Dacă este stat, trebuie să exploateze şi mai bine.
Tov. Chivu: O să luptăm, însă am vrut să fac această observaţie.
Tov. Petrescu: La cheltuieli în acest an, prin faptul că am terminat plăţile pentru
acordurile internaţionale la despăgubiri, am terminat şi Tratatul de pace, se scad 488 milioane şi
rămân cheltuieli curente de aproape 500 milioane care intră în vestieria statului. A fost iscălit
ultimul protocol. Tovarăşii sovietici sunt foarte mulţumiţi.
Tov. Gheorghiu-Dej: Asta este foarte bine.
Tov. Petrescu: Am terminat cu 17 zile înainte de termen şi tovarăşii apreciază calitativ
foarte bune produsele care le-au primit.
Tov. Chivu: Au spus că ţara noastră s-a achitat de obligaţii mai bine decât toate.
Tov. Gheorghiu-Dej: Foarte frumos. Şi ce este cu aparatul de la Livrări?
Tov. Petrescu: S-a dat la Ministerul Comerţului Exterior.
Tov. Gheorghiu-Dej: Foarte bine. Ei au câştigat experienţă cu tovarăşii sovietici.
567
Tov. Petrescu: În acest an avem un oarecare succes în ce priveşte capitolul de cheltuieli
Ia social-culturale, se măresc cu 22%, este o mărire substanţială, mai ales la Învăţământ şi Ia
Sănătate, pentru combaterea tuberculozei. Suma se cifrează la 2 miliarde 128 milioane pentru
instituţii centrale şi ministere. În 1952 s-a realizat numai 1,629 miliarde. Pe aceeaşi linie se merge
şi la organele locale, se măreşte cu 24,3%, tot pe linia învăţământului şi sănătăţii.
Cheltuielile gospodăreşti se micşorează de la 3,7% la 3,5%, însă cifra absolută creşte cu
164 milioane, reprezintă 94%, pentru că a fost mărit foarte mult aparatul, mau fost create ministere,
sfaturile populare ..
Tov. Gheorghiu-Dej: O să mai apară ministere, ai prevăzut acest lucru? Ministerul
Transporturilor o să-l împărţim, însă va fi neobservat.
Tov. Chivu: Ne putem încadra în cifrele existente, fără să sporim.
Tov. Petrescu: După informaţiile primite de la tov. Babenco, este intenţia să se mărească
cu 200 milioane cheltuielile pentru partid şi organizaţiile de masă faţă de anul trecut, este o mărire
cu 35% a Bugetului. Am atras atenţia tov. Moghioroş că, creşte de la 468 la 668 milioane. Această
sumă pentru 1900 salariaţi nu poate fi justificată deocamdată.
Tov. Moghioroş: Schemele justifică.
Tov. Petrescu: Anul acesta am suplimentat cu 50 milioane Bugetul organizaţiilor de
masă datorită faptului că nu şi-au făcut bugetele cum trebuie. Luna Prieteniei Sovietice nu a fost în
plan, diferite campanii nu au fost şi ne-au forţat în cursul anului să suplimentăm 50 milioane. Asta
face perturbări în plan. Avem o rugăminte: să se prevadă din timp toate acestea.
Tov. M. Constantinescu: Putem prevedea.
Tov. Moghioroş: Relaţiile internaţionale nu se prevăd.
Tov. Chişinevschi: Şi mereu intervin unele lucruri.
Tov. Petrescu: Totuşi, sunt lucruri care se ştiu dinainte, de exemplu expoziţia de la
Moscova. Cerem deci ca toate acţiunile să fie prevăzute.
În ce priveşte M.F.A., cresc cheltuielile cu 26% faţă de anul trecut, împreună cu M.S.S.
şi M.A.I. La M.F.A. nu s-au realizat 10% din Buget. S-a planificat prea larg la M.S.S .. au pus
salarii mai multe decât era necesar. M.S.S. creşte cu 154 milioane, cu 58% numai la salarii.
Înţelegem că trebuie să crească, dar dacă rămân sute de milioane înghiţite şi nu sunt valorificate,
nu este just.
Noi faţă de această situaţie am tăiat 300 milioane la M.F.A. şi 250 la M.S.S. şi M.A.I., ei
au convenit cu această sumă, de la M.F.A. nu avem răspuns.
Tov. Bodnăraş: Aceasta nu este o problemă. Este de preferat să fim sub limită.
Tov. Petrescu: Fac şi câteva propuneri de economie. De pildă, noi avem informaţii că la
M.S.S. unităţile care au cerut echipament n-au ţinut cont de stocurile care le aveau din faptul că,
contingentul n-a fost complet. Este o posibilitate de economisire şi la mijloacele de transport, avem
convingerea că, în special, la M.S.S., se face risipă. Pentru nevoi de operaţii nimeni nu se stinge,
dar sunt multe maşini care se plimbă.
Tov. Ghoorghiu-Dej: Să facem un control.
Tov. Petrescu: Socotim că, la toate aceste 3 ministere, se mai pot face ceva economii la
cheltuielile administrative gospodăreşti. La tov. Bodnăraş avem informaţia că se cumpără prea
mult de la particulari cu bani ghiaţă.
Tov. Bodnăraş: Am prevenit să pună capăt acestei anarhii, s-au făcut şi arestări.
Tov. Petrescu: Avem o propunere, mai ales pentru 1953, care este un an greu pentru noi.
Ofiţerul primeşte la 3 ani o manta, la un an un costum de Kammgam, o uniformă de vară, primeşte
cizme. Când primeşte haina sau cizmele noi, să dea haina şi cizmele vechi înapoi. Noi importăm
lână de la capitalişti şi dăm Armatei 70%.
568
Tov. Chivu: Importăm zdrenţe şi plătim dolari pentru ele.
Tov. Petrescu: Fondul Special a fost planificat în acest an la 500 milioane de Luca.
Acest fond a grefat planul de casă ca el să fie mai mare cu 500 milioane în permanenţă. Am găsit o
soluţie şi am arătat şi tov. Moghioroş, că asigurând toate condiţiile de securitate, că fondurile care
trebuie să le primească organizaţiile, să le primească din plin, însă să primească viramente şi nu
numerar.
Tov. Gheorghiu-Dej: Acolo unde se poate face.
Tov. Petrescu: Fără doar şi poate. Aceasta dă şi o posibilitate de control la unele
cheltuieli care nu pot fi controlate la cei care primesc banii în numerar.
Precizez încă o dată problemele care trebuie precizate: 1) Să găsim până la 1,5 miliarde
excedent, 2) Ca rezerva bugetară să crească la 1 miliard, 3) Să avem 560 milioane credite şi
4) Rezervă de stat s-o mărim la 1,2 miliarde.
Tov. Gheorghiu-Dej: Cine are întrebări sau vrea să facă observaţii?
Tov. Chivu: Cresc taxele vamale din import cu 58%, asta duce la scumpirea utilajului.
Tov. Petrescu: Pentru asta se creează un fond de egalizare, care face să-şi acopere
cheltuielile. Ministerul Comerţului Exterior cumpără, de exemplu, unele mărfuri cu preţuri mai
mari decât sunt fixate şi acest fond de egalizare, după ce s-a făcut totalul şi rămâne excedentul, se
varsă la buget.
Tov. Chivu: Veniturile se ridică la fondurile de egalizare cu 600 milioane lei la un volum
de mărfuri din import care nu depăşeşte pe cel din 1952 cu prea mult. Se vând mărfurile din import
mai scump decât costă în realitate. În acelaşi timp preţul la fontă se măreşte. Comerţul Exterior va
da cocsul mai scump pentru că ia un fond de egalizare mai mare decât i se cuvine. O să fie mai
scump cocsul, minereul, bumbacul şi maşinile. Anul trecut suma totală a fost de 1,480 miliarde,
anul acesta de 1,866.
Tov. Petrescu: Acestea nu sunt fond de egalizare, ci taxe de import.
Tov. Bodnăraş: Dar volumul de import nu creşte în aceeaşi măsură?
Tov. M. Constantinescu: Formal numai, nu real.
Tov. Chivu: Propun să se studieze problema care duce la scumpire. Ministerele au
prevăzut pentru utilaje anumite preţuri, iar anul viitor se vor mai scumpi şi nu vor putea acoperi
fondul de maşini. Propun să se revizuiască aceste cifre, să nu ducă la o perturbaţie, să se pună în
concordanţă, să se respecte preţurile fixate în Planul de stat.
În rest sunt de acord, cu observaţiile făcute privind C.F.R.
Tov. Moghioroş: De unde rezultă care este cauza creşterii pierderii planificate?
Tov. Petrescu: Creşte în total cu 9 milioane.
Tov. M. Constantinescu: Da, dar se pune problema de ce nu scade?
Tov. Petrescu: Creşte de la 700-709 milioane, o creştere neînsemnată, Industria primeşte
472 milioane, Agricultura 116, Comerţul 31. Industria primeşte 66,6% pierdere planificată, în
special Industria Grea şi este explicabil. Se poate pune problema micşorării lor atât în industrie, dar
în special în agricultura, unde gospodăriile de stat înghit încă sute se milioane pentru pierderi
planificate. Ar fi bine să fie indicat cât se planifică aici ca pierderi care le vom plăti.
La problema ridicată de tov. Chivu, în acest an nu vom avea nimic beneficiu la fondul de
egalizare, Ministerul Comerţului Exterior ne-a dat 500 milioane ca deficit şi ne-am înţeles cu tov.
Marcel Popescu să lăsăm problema la o parte şi să punem zero, pentru că se schimbă complet
caracterul importului pe 1953, aceasta face că diferite câştiguri nu vor mai fi în anul 1953. Un fond
de echivalare trebuie să fie.
Tov. Gheorghiu-Dej: Se poate face şi altceva, să pună anumite taxe vap1ale pentru
anumite produse, de larg consum, însă importul de maşini, materiale, materii prime necesare
569
industriei putem să facem în aşa fel ca să nu suporte, să găsim o soluţie pentru acoperirea
pierderilor din Buget să prevedem. De exemplu, eu import o fabrică cu multe maşini, îmi propun
s-o amortizez într-un anumit număr de ani. Deci, plătesc această diferenţă la fondul de egalizare un
şir de ani, nu dintr-odată, prevăzând în Buget ca o sursă de venituri pentru acoperire, o amortizez în
8-10 ani, am mai multă grijă de maşini. Deci, fondul de egalizare este necesar. Sigur că poate să
scumpească, depinde cum îl repartizăm, pe ce punem taxe mai multe şi aici putem face ceva, de
ex., dacă sunt materii prime, materiale care pot să mişte preţul de cost, pot să producă perturbaţiuni
în procesul de circulaţie, să aducă defecţiuni aceste taxe încât să ne ferim de acestea. Am să încarc
la instalaţii, la maşini, la o serie de lucruri care folosesc pentru construcţii de maşini sau alte
construcţii, pentru că acestea le amortizezi, nu intră în ciclul de producţie unei ramuri sau unei
fabrici, deci nu schimbă factorii legaţi de preţul de cost. Însă fondul de egalizare este necesar. Este
adevărat, la prima vedere se poate spune că, de fapt, iei dintr-un buzunar şi-l pui în altul. Dar nu
este chiar aşa. Este una când import cocs, minereu şi alte produse care intră în compunerea preţului
de cost a anumitor fabricate aici şi alta este când stabilesc anumite taxe necesare alcătuirii fondului
de egalizare, depinde ce fel de import este, care este fizionomia lui.
Tov. Chivu: Sunt de acord cu principiul acesta.
Tov. Gheorghiu-Dej: Sunt o mulţime de lucruri rămase din trecut, cred că merită de
studiat în ce priveşte politica taxelor vamale, realizarea fondului de egalizare. Pentru că nu îmi
închipui să fie în acest plan materii prime şi anumite materiale care intră în procesul de fabricaţie a
întreprinderilor noastre, procentul acestora să fie mai mare decât însăşi procentul importului de
maşini. Trebuie văzut şi aici ce se înţelege prin materii prime. La bumbac merge, la piele la fel.
Tov. Chivu: Şi fontă şi oţel.
Tov. Gheorghiu-Dej: Aici este mai greu. Nu poţi să tratezi fonta şi bumbacul la fel.
Deci, de întocmit un stadiu şi de precizat astfel încât să nu mişte elementele care
alcătuiesc preţul de cost la producţia de bază.
Tov. M. Constantinescu: Un studiu, împreună cu Controlul de Stat.
Tov. Gheorghiu-Dej: Când va fi gata?
Tov. Petrescu: Anul viitor.
Tov. M. Constantinescu: Trebuie făcut anul acesta.
Tov. Gheorghiu-Dej: Deocamdată luăm acesta ca bază şi schimbările survenite se pot
introduce. Trebuie văzut. În orice caz să nu ducă la schimbări în costul producţiei.
Tov. Petrescu: Asta facem împreună cu C.S.P. Aici în raport noi spunem aşa: (Citeşte)
Tov. Gheorghiu-Dej: Înseamnă că sunt posibilităţi de a găsi soluţii.
Tov. Pârvulescu: La pag. 6 nu reiese clar prin ce se justifică afirmaţia că la stabilirea
volumului de venituri din impozite, se ţine seama de linia partidului în îngrădirea elementului
capitalist.
Tov. Petrescu: N-am putut să exemplific mult acolo, am făcut o afirmaţie principială şi
am pus în concordanţă cu posibilităţile noastre.
Tov. Pârvulescu: În stabilirea Bugetului sovietic se fac şi calculele pe baza reducerii
preţului de cost. Noi nu ne-am ocupat de asta.
Tov. Petrescu: De asta se va ocupa Comisia de State. Şi Comisia Controlului de Stat a
făcut un studiu în legătură cu aceasta.
Tov. Gheorghiu-Dej: Aveţi de făcut obseivaţii?
Tov. Chivu Stoica: Suntem de acord.
Tov. Pârvulescu: Faţă de anul trecut se vede că Bugetul este stabilit pe criterii ştiinţifice,
s-a ţinut cont de experienţa sovietică. Mai are o serie de lucruri pentru că evidenţa la noi mai lasă
570
de dorit şi n-avem experienţa suficientăîn gospodărire. La Agricultură este foarte mult deficit,
multă pagubă. La ComerţulInterior am văzut 400 milioane pagube prevăzute pentru anul trecut.
Organele noastre trebuie printr-o mai justă gospodărire să-şi realizeze sarcinile şi cred că
Ministerul de Finanţe trebuie să le ţină mai bine.
Ar fi bine la sfârşit să ne arate şi cum am reuşit să ne descurcăm din încurcăturile făcute
de bandiţii de la Finanţe.
Tov. Petrescu: Aceasta separat.
Tov. Pârvulescu: Să vedem dacă am reuşit ca haosul creat de banda de duşmani să-l
rezolvăm.
Tov. Gheorghiu-Dej: Noi am scăpat de o pacoste foarte mare. Sunt succese
incontestabile.
Tov. M. Constantinescu: Cred că trebuie subliniat în şedinţa Biroului Politic că, pentru
prima oară, ni s-au prezentat cifre de control ale Bugetului. În anii trecuţi, când era Luca, ni se
prezenta în ultimul moment cu o oră înainte de Marea Adunare Naţională, un Proiect de Buget
făcut gata şi nici nu avem timp să-l examinăm. Proiectul de buget de acum un an s-a trimis
tovarăşului Gheorghiu-Dej, la ora 12 noaptea, pe o foiţă de copie, imposibil de citit. Acum ni se
prezintă cifre de control, pe baza cărora Biroul Politic dă directive. Aceasta este un lucru foarte
pozitiv şi just.
Aceste cifre de control sunt întocmite în colaborare cu Comitetul de Stat al Planificării,
ministerele, bazate pe planul economic şi au o fundamentare materială, nu este un plan desprins, ci
strâns coordonat. Acestea sunt două lucruri foarte importante.
În legătură cu însăşi cifrele la cele câteva chestiuni ridicate de tov. Petrescu, în primul
rând la rezerva bugetară cred că este justă propunerea ca să fie mărită de la 868 milioane la
1 miliard. Această propunere este justă şi o susţin.
În ceea ce priveşte rezerva de stat, cred că soluţia la care s-a ajuns la prânz şi n-a mai
putut fi introdusă, adică ca să fie prevăzut la rezerve de stat 1,2 miliard, iarăşi este o propunere
justă. Pentru că, dacă s-au realizat 850 milioane, este clar că trebuie să mergem peste această sumă.
În caz de depăşire, să fie finanţat chiar din rezerva bugetară, merită, pentru că sunt bunuri care le ai
în mână.
În ceea ce priveşte chestiunea fondului de egalizare, cred că directiva tov. Gheorghiu-
Dej este foarte justă şi bine venită pentru că aplicarea taxelor vamale acum este cea veche, din
timpul lui Alexandrini. De aceea, această directivă este justă şi lucrarea cred că se poate face până
la întocmirea definitivă a Bugetului, introducând în lumina acestui studiu unele modificări.
Înseamnă, deci, să acceptând aceste 2 propuneri de mărire a rezervei bugetare la
1 miliard şi de mărire a rezervei de stat la 1,2 miliarde, înseamnă cca 540 milioane în plus la
cheltuieli. În acelaşi timp, admiţând o micşorare a taxelor vamale, presupunând la studiul acesta de
a nu apăsa asupra producţiei, ci asupra bunurilor de consum, va rezulta şi aici o oarecare
modificare, probabil vor reieşi 600-700 milioane libere, veniturile micşorându-se şi cheltuielile
mărindu-se.
Cum s-ar putea echilibra, pentru ca să nu prezentăm un Buget dezechilibrat şi să fie
asigurat şi excedentul de 1 miliard? Cred că sunt încă două capitole importante, unde se pot face
unele reduceri la cheltuieli, însă aceasta depinde, în cea mai mare măsură de noi, de spiritul care îl
vom introduce în ministere şi în toate instituţiile, mă refer în primul rând, la cheltuielile
administrative şi gospodăreşti. Creşterea acestora de la 809 la 963 la ministere şi instituţii centrale,
160 milioane într-un an cheltuieli administrative - nu este vorba de fondul plăţii muncii la
producţie, ci la funcţionari --este o creştere foarte mare. Sigur, cererile ministerelor sunt mult mai
571
mari. Totuşi, cred că acest capitol mai trebuie mult redus şi să nu admitem o creştere mai mare
decât câteva zeci de milioane. Propun să rămână cel mult o creştere de 60 milioane, reducându-se
100 milioane.
La celălalt capitol al cheltuielilor şi anume la cheltuielile care se vor face la ministerele şi
instituţiile centrale, la Capitolul Economia naţională, iar creşterea este foarte mare, de la 753
milioane la 1,007 miliarde. Astea sunt acelea care au şi sarcini productive. În timp ce dincolo era
vorba de funcţionari, aici este vorba de oameni cu sarcini productivi. Totuşi, creşterea de 35% este
prea mare. Şi aici s-ar putea reduce 100 milioane.
În legătură cu creditul, credem că, în anumite condiţiuni şi în anumite scopuri, şi pentru
un timp limitat se pot folosi şi creditele bancare pentru finanţarea unor ramuri de producţie.
Aceasta era şi părerea tovarăşilor sovietici, nu însă pentru finanţarea investiţiilor, pentru că acolo
acestea se realizează într-un timp mai îndelungat. Pentru creditarea producţiei de bunuri de consum
care să realizeze mărfuri imediat şi să restituie, cred că acolo se poate folosi şi dacă Banca de Stat
ar prevedea câteva sute de milioane, nu ne-am abate de la practica Uniunii Sovietice dacă am
aplica-o bine. Aceasta este şi părerea tov. consilier, fără să fi studiat problema în amănunt la noi,
însă ca principiu. Tov. Moisescu, eu îl înţeleg, el este pus de partid şi guvern să apere interesul
circulaţiei băneşti, el se gândeşte că aceste credite ar mări circulaţia bănească. Este adevărat, însă
nu aceasta va fi cauza unor dificultăţi, dacă se vor da credite pentru bunuri de consum care se vor
realiza pe piaţă. Aici sunt alte cauze. Este sistemul retribuirii muncii.
În încheiere, Proiectul prezentat de tov. Petrescu este just, el respectă directivele date de
tov. Gheorghiu-Dej, de conducerea partidului, la întocmirea lor, concordă cu Planul economic
aprobat de guvern şi se prezintă echilibrat şi cu unele mici rectificări, care nu sunt esenţiale, care au
fost propuse, cred că poate fi aprobat.
Tov. Petrescu: Ce părere are tov. Miron despre excedent?
Tov. M. Constantinescu: Am spus, să rămână cel puţin 1 miliard, să nu-l micşorăm.
Tov. Petrescu: La Bugetul nostru, cum ne prezentăm noi, ar fi mai bine 1,5 miliarde.
Tov. M. Constantinescu: Să fie 1 miliard şi să fie real.
Tov. Gheorghiu-Dej: Să nu ne propunem lucruri nerealizabile.
Tov. Borilă: Cred că Bugetul este bine întocmit şi real. Având în vedere în special
greutăţile care le are încă tov. Petrescu, pe care le avem încă în domeniul financiar, datorită devierii
de dreapta, munca duşmănoasă a lui Luca şi celorlalţi, este un mare succes al nostru realizarea
Bugetului pe 1952, mai ales că noi n-am intrat în buget cum trebuie, fiind întocmit de Luca. Noi n-
am intrat chiar de la începutul anului acesta în ministerul acesta, mult mai târziu. Şi având în
vedere realizările, acestea sunt pentru noi un mare succes în acest domeniu. În acest timp tovarăşii
au putut să se orienteze şi să întocmească noul Buget pe 1953 foarte bine, conform Planului de stat.
N-a fost anul acesta ca anul trecut luptă între planul de stat şi Planul financiar. Şi nu numai atât,
lupta era dusă chiar în Marea Adunare Naţională, unde Luca a făcut modificări ffiră să fi propus.
Tovarăşii au rămas uimiţi când Luca a citit alte cifre, decât cele prezentate cu o oră înainte de
începerea Marei Adunări Naţionale.
Sunt multe posibilităţi de a îndeplini planul, de a-l depăşi, lupta împotriva risipei,
împotriva rebuturilor care sunt foarte multe, pentru reducerea preţului de cost, de a se mobiliza
ministerele, sindicatele, totul, conducerile administrative, partidul. Apoi folosirea justă a utilajului
care nu este folosit complet şi cum trebuie, în unele părţi se distruge maşina, în alte părţi merge în
gol. Şi aceasta se găseşte în toate ministerele. Lupta împotriva birocratismului, aparatul umflat în
multe părţi şi nu ştiu dacă să nu ne gândim la reducerea aparatului, pentru că ministerele singure nu
572
o fac. Anul trecut am dat fiecărui minister o cifră şi au redus şi a mers foarte bine. Şi azi se poate
face, sunt posibilităţi.
Tov. Petrescu: Mai ales că ,Comisia de Stat este foarte darnică în ultimul timp.
Tov. Borilă: Unele ministere nu au completat unele locuri şi totuşi munca merge.
Aş propune organizarea mai bună a controlului financiar de către Ministerul Finanţelor
pentru toate ministerele. El are un aparat mare şi bun în general, însă nu simt ministerele acest
control aşa cum trebuie.
Tov. M. Constantinescu: Este în drum de îmbunătăţire.
Tov. Borilă: Dar nu se simte acest control. Mai trebuie să se bage şi la ministerele care
au cheltuieli deosebite, la M.F.A., Securitate, Interne, Externe, unde se poate. Şi aici sunt
posibilităţi mari. Când este şi un alt control, altfel se folosesc banii şi se folosesc posibilităţile de
economie.
Ministerele au pe schema lor, dar foarte puţine din ele, controlul lor propriu. Aş propune
ca ele să facă acest lucru, foarte puţini oameni se pricep să exercite cum trebuie aceste sarcini şi
nici n-o fac. Dacă nu se duc cei de la Control sau de la Finanţe, alt control nici nu este. În legătură
cu aceasta, aş face o propunere şi anume controlul care le au ministerele să aibă o dublă
subordonare; ministerul cum este şi acum şi Controlului de Stat. Câteodată se trimit foarte bune
sesizări ministrului sau directorului, dar măsuri nu se iau, dar dacă este obligat să le trimită şi unui
alt organ, se iau puţin altfel lucrurile.
Sunt rămăşiţe în multe părţi ale devierii şi, din păcate, am început în multe locuri să uităm
parcă de deviere şi ea se manifestă sub diferite forme, fie că schema este încă prea mare, fie că se
cheltuiesc bani fără socoteală în diferite locuri, fie că se ţin oameni care au fost foarte aproape de
deviatori. Mai trebuie însă dusă luptă împotriva devierii, pentru lichidarea urmărilor ei.
Bugetul este posibil de realizat cu oameni buni.
Tov. Chivu: Să se prevadă reducerea cheltuielilor administrative cu 8-10%, iar oamenii
care vor fi scoşi să treacă în munca productivă. Ministerele singure n-o s-o facă, trebuie prevăzut
prin Buget.
Tov. M. Constantinescu: Să fie trimişi în producţie, pe şantiere.
Tov. Apostol: Sunt de acord cu părerea exprimată de tov. Miron în ce priveşte mărirea
fondului de rezervă, cu mărirea fondului bugetar al statului la I miliard. Sunt de acord să se facă şi
reducerile din poziţiile arătate de tov. Miron, se fot face încă reduceri la cheltuieli administrative în
organele centrale, în ministere şi organizaţii economice centrale.
Ar trebui să se revizuiască problema deplasărilor, se cheltuiesc foarte mulţi bani.
Deplasările să fie planificate şi să se plătească după rezultatele muncii, pentru că sunt mulţi care
pleacă, se uită, directorul îi iscăleşte şi i se plăteşte deplasarea. Tov. Gheorghiu-Dej a dat o indicaţie
pentru şedinţa Consiliului de Miniştri asupra îmbunătăţirii aplicării sistemului de salarizare.
Tov. Gheorghiu-Dej: Acesta este legat de producţie.
Tov. Petrescu: N-o să fie o creştere a salariului nominal.
Tov. M. Constantinescu: Va fi o oarecare creştere, dar pe baza creşterii producţiei.
Tov. Gheorghiu-Dej: Este posibil că, în anumită măsură, la salariul nominal să fie unele
schimbări, în mică măsură. Vor apare funcţii noi, dar toate legate de producţie, se vor găsi
justificate în măsura în care măreşte producţia.
Tov. Apostol: Şi eu consider că, cifrele de control date de tov. Petrescu corespund sarcini
de finanţare a Planului de stat pe 1953, spre deosebire de situaţia din anii trecuţi când era Luca
acolo şi când bugetele pe care le elabora se contrapuneau sarcinilor de plan.
Consider că aceste cifre de control pot fi realizate şi la venituri şi noi putem la cheltuieli
să facem serioase economii prin mobilizarea tuturor forţelor, economii la materiale, la plata muncii,
în ce priveşte reducerea cheltuielilor administrative. Prin Planul pe 1953 se prevăd studii
formularistice şi chiar trebuie acest studiu serios analizat, pentru că se cer cearceafuri de hârtii.
Consider că, cifrele de control prezentate de Ministerul Finanţelor, pot fi aprobate.
Tov. Bodnăraş: De acord.
Tov. Chişinevschi: De acord şi cu raportorul şi antevorbitorii.
Tov. Moghioroş: Sunt de acord cu principiile şi cifrele elaborate.
Propun ca lupta pentru economii, pentru disciplina financiară să fie introdusă în
directivele C.C. adresate comitetelor regionale, raionale şi orăşeneşti ale partidului, pentru a-l
mobiliza, pentru a da sarcini partidului şi în acest domeniu.
In al doilea rând, propun să fie însărcinaţi, deoarece tov. Petrescu are şi Bugetul partidului
şi organizaţiilor de mase, dintre noi 3 tovarăşi, care să examineze proiectul de Buget al partidului şi
organizaţiilor de masă. Aş propune pe tov. Petrescu, Miron şi pe mine.
Tov. Gheorghiu-Dej: Aş face o contrapropunere: tov. Moghioroş, Borilă şi Petrescu.
Tov. Moghioroş: De acord.
Tov. Borilă: Mai am o propunere. A dat foarte mari rezultate controlul îndeplinirii
sarcinilor în problema întăririi reformei băneşti, pe care l-am băgat în Planul de control. Acum
fiecare, care conduce un birou sau ministere, să băgăm problema bugetului în planul de control,
adică să punem controlul financiar în planul de control al ministerelor.
Tov. Gheorghiu-Dej: Toţi v-aţi spus părerea, am ascultat cu foarte mare atenţie pe tov.
Petrescu şi fiecare din tovarăşii care a luat cuvântul la proiectul de Buget pe 1953, a subliniat că,
pentru prima dată, Biroul nostru Politic are posibilitatea să se pronunţe din timp asupra Bugetului,
care apare sub forma cifrelor de control. Pentru prima dată, Bugetul este întocmit pe baza Planului
economic, deci nu împotriva Planului economic ci, strâns legat şi coordonat cu C.S.P. şi cu
ministerele.
Cifrele de control prezentate răspund sarcinilor economiei naţionale şi sunt bazate pe
linia partidului de asigurare a finanţării economiei naţionale, de asigurarea veniturilor şi
cheltuielilor în baza hotărîrii partidului, de a avea un buget echilibrat.
Pe baza acestor cifre va trebui întocmit Bugetul, vom trebui să-l îmbunătăţim, să avem un
buget ferm, echilibrat.
Este un succes mare al conducerii partidului că, într-un termen relativ scurt, s-a pus în
mare măsură ordine în sistemul de finanţare în urma măsurilor luate de partid, că a crescut nivelul
cunoaşterii oamenilor care au funcţii de răspundere în sistemul Ministerului de Finanţe, a crescut
simţul de răspundere şi că sunt deja create toate condiţiunile pentru a face din Ministerul Finanţelor
şi celelalte instituţii din sistemul Ministerului Finanţelor, nişte pârghii puternice, instrumente
puternice, care să lucreze ca un ceasornic bun.
Sigur, e mai uşor decât înainte. Nu mai avem situaţia creată de elemente străine de linia
partidului, care deţineau în minister înainte aceste posturi, am trecut un pericol mare. Cred că
lucrarea aceasta care ni s-a prezentat sub forma cifrelor de control este bazată pe un studiu temeinic
şi încă va mai fi îmbunătăţit când va fi întocmit Proiectul de Buget. Principiul de care s-a călăuzit
în întocmirea Bugetului sunt bazate pe experienţa sovietică, metodologia în muncă. În ce priveşte
volumul Bugetului, consider că este acoperitor. Sunt însă unele lucruri care trebuie să ne preocupe.
La Venituri să ţinem neapărat seama de neajunsurile anului 1952, de cele mai importante.
Combătând devierea de dreapta şi aceasta nu se adresează numai aparatului Ministerului de
574
Finanţe, ci se adresează şi organelor de partid şi altor organe de stat, au sărit peste cal în special în
Sectorul Impozitului Agricol.
Vor trebui studiate aceste abuzuri săvârşite, aceste neajunsuri şi aspectul lor politic şi
economic. Au fost impuse gospodării de 2-3 ori peste puterea lor economică, au fost încadrate în
gospodării chiabureşti, gospodării tipic mijlocii sau chiar mici. Sunt şi cazuri invers. Între politica
de dreapta, de a scuti peste 1 milion de gospodării individuale şi politica partidului care punea
chestiunea că ţăranul are posibilitatea să participe într-o măsură mai mare la construirea
socialismului, este o deosebire ca de la cer la pământ prin aceea că noi în acţiunea de îndreptare a
liniei, de lichidare a devierii de dreapta, nu ne propunem să lichidăm gospodăriile mici şi mijlocii
cu impuneri exagerate. Trebuie de strâns datele, grupate, în legătură cu aceste devieri care s-au
produs, indiferent din partea cui, trebuie văzut în ce măsură au contribuit organele de partid, în ce
măsură au împins ele, în ce măsură au împins elementele din aparatul de finanţe. Faptul în sine
trebuie analizat. De grupat aceste neajunsuri după grad, după importanţă, după caracterul lor şi
analizate, pentru a evita în cursul anului 1953 repetarea lor. De fapt, era un fel de aplicare mecanică
a directivelor partidului, stabilirea în mod cu totul arbitrar a impozitelor peste puterea de suportare
a acestor gospodălii. Aceasta poţi s-o faci un an, dacă este un an mai bun, se suportă cât de cât, dar
dacă nu este anul atât de bun, dacă gospodăria n-a avut venituri şi din diferite cauze nu mai poate
plăti, poate să ducă acolo unde noi nu dorim, adică să ruineze gospodăriile mici şi mijlocii. Trebuie
văzut şi ce aspecte politice are.
De aceea, cred că trebuie studiate toate aceste neajunsuri, prin ce se caracterizează,
sistematizat şi din aceasta să rezulte instrucţii, directive din partea Ministerului de Finanţe, să
privească lucrurile în dinamica lor.
Ministerul de Finanţe are dreptul să intervină în cursul anului, în sensul micşorării sau
măririi impozitului, dar aceasta trebuie neapărat să fie legate de veniturile reale ale gospodăriei şi
ţinând seama de celelalte obligaţii pe care le are în gospodărie, colectări etc., pentru că şi acolo intră
un anumit impozit.
Cred că la Ministerul de Finanţe va trebui un colectiv, în special acolo unde este vorba de
impozitul agricol, de oameni foarte ridicaţi politiceşte, care să studieze în continuu acest proces de
aplicare a impozitului, să poată analiza la timp şi să propună spre aprobate măsuri, să atragă atenţia
la timp asupra unor fenomene înainte de a-şi fi tăcut ele loc şi să fi dat rezultate negative, fie în
sensul creşterii elementului capitalist, fie în sensul celălalt. Cu alte cuvinte, urmărirea procesului în
întregul său la aceste pârghii.
În al doilea rând analizându-se neajunsurile din diferitele compartimente de activitate ale
economiei naţionale, se poate trage concluzia că se pot realiza multe economii foarte serioase.
Ministerul de Finanţe trebuie neapărat să conteze pe aceste rezerve. Eu cred că sunt rezerve mari şi
tov. Borilă ne-a enunţat un şir destul de concret. Această problemă trebuie să formeze nu numai
obiectul unui studiu, ci trebuie luate măsuri concrete. Aducem cocs, fier şi altele şi ajungem la
rebuturi care de-a dreptul sunt crime faţă de interesele economiei naţionale. Sunt economii şi de
altă natură despre care noi am tot vorbit, însă trebuie să formeze obiectul unei preocupări practice şi
sistematice. Problema economiei trebuie să pornească de jos, de la inelul de bază al economiei
noastre, de la întindere şi până sus la minister şi nu sub formă de lozinci şi, în general, ci pe bază de
cunoaştere temeinică a întreprinderii, descoperirea concretă a rezervelor. Dacă luăm de exemplu
utilajul, trebuie văzut cât din utilaj este folosit şi dacă este folosit complet, dacă ar fi folosit mai
raţional, ce economii ar putea să aducă. Poate să fim obligaţi pe baza cunoaşterii situaţiei să facem
regrupări de utilaj şi să reducem din import anumite lucruri. Problema nu este încă suficient de
studiată.
575
O problemă foarte serioasă care trebuie s-o luăm în consideraţie pentru 1953, dacă
într-adevăr vrem să realizăm planul, este aprovizionarea industriei, organizarea aprovizionării
industriei şi stabilirea rezervelor necesare fiecărei întreprinderi industriale. Noi primim sesizări
foarte numeroase din întreprinderi diverse, despre pericolul încetării activităţii întreprinderii. Cât
costă asta statul din multe puncte de vedere? Problema unei bune aprovizionări, unei aprovizionări
continue, nu cu subnormativ şi supranormativ aşa cum este cazul în ultimii ani, ci pe bază de date
normative cunoscând normele de consum ale întreprinderilor, de principalele materiale, o rezervă
pentru a asigura continuitatea în muncă. Este imposibil să lucrezi fără rezerve şi să fi cu producţia
la zi. Cunoscând ciclul prcxlucţiei, caracterul producţiei , ce materiale şi materii prime, combustibil
folosesc, să la măsuri să aibă strictul necesar pentru asigurarea unui ciclu de producţie. Trebuie
studiate aceste norme de consum pentru fiecare întreprindere şi să aibă rezerve.
O bună aprovizionare depinde şi de transport. Deci şi problema organizării transportului
trebuie văzută.
Aceste două probleme trebuie să formeze obiectul unei preocupări speciale şi unui
material de directive şi sarcini pentru toate întreprinderile economice, pentru lichidarea
neajunsurilor în materie de aprovizionare a industriei şi în problema transportului pentru anul 1953.
Ce a fost în 1952 să nu mai fie în 1953. Să lichidăm în cea mai mare măsuri, dacă nu total. Depinde
de noi aceasta şi să nu întârziem. Trebuie lichidat cu supranormativele, cu blocarea materialelor şi
prcxluselor, îngheţarea lor, mai cu seamă celor din circuitul comercial. Noi am tot citit material
informativ, rapoarte. Trebuie organizat mai temeinic un control, luate toate măsurile pentru a
desfunda acele canaluri care frânează circulaţia mărfurilor. Trebuie făcut nu pe total, ci pe produse.
Şi aceasta interesează în măsura în care puterea de circulaţie a lor este mare, să creştem viteza de
circulaţie a mărfurilor.
Nu există nici o îndoială că noi, dacă ne concentrăm pe principalele neajunsuri, le
analizăm cauzele şi stabilim sarcini de înlăturare a lor pentru 1953, că noi vom realiza asemenea
rezerve, vom descoperi şi folosi asemenea rezerve, care să ne permită să atingem peste 1 miliard
excedent, să ajungem chiar la 1,7 miliarde aşa cum a propus C.S.A. mai optimist. Noi să luăm
1,2 miliarde, cu tendinţa de a depăşi.
În problema fondului de egalizare mi-am spus părerea. Să se facă un studiu. Însă trebuie
precizat aici că nu trebuie luate mecanic toate aceste bunuri de import, ci după rolul ce-l au de
îndeplinit; sunt mărfuri de larg consum şi sunt materiile prime şi materiale pentru producţie, care
pot determina schimbări în preţul de cost, deplasări. Deci puse separat de asemenea şi utilaje pentru
investiţii separat. Există posibilitatea de găsi soluţiile cele mai bune, şi să se prezinte Biroului
Politic propuneri concrete, arătând ce anume ar putea aduce cutare soluţie.
În chestiunea ridicată aici de tov. Petrescu cu cheltuielile organizaţiilor de partid şi a
organizaţiilor de masă, s-au făcut propuneri ca tov. Moghioroş, Borilă şi Petrescu să vadă ce este
de făcut. În orice caz, trebuie micşorate cheltuielile. Sunt o serie de organizaţii de masă care trebuie
văzut dacă mai este cazul să existe, cu sedii şi aparat şi cheltuieli, cum este U.P.M., U.F.D.R.,
comitete diferite, sunt o puzderie de organizaţii şi chiar Frontul Plugarilor, fără să venim public cu
lichidarea Frontului Plugarilor, dar practic s-o facem, să găsim o soluţie să nu mai avem Frontul
Plugarilor, nu este nevoie. Este şi risipă de cadre şi pe urmă cred că este principial just. De vreme
ce clasa muncitoare este clasă conducătoare, avem Sfaturi Populare, de vreme ce prin sfaturi
oamenii muncii iau parte la viaţa obştească, de ce este nevoie? Şi de U.F.D.R.? Poate să fie un
comitet care are o sală şi se strâng femeile când este vorba de ceva. Singura organizaţie care cred
că este just să rămână este A.R.L.U.S., organizaţie de prietenie cu Uniunea Sovietică, este foarte
importantă şi de aceea trebuie ajutată.
576
Aş propune ca în comisie să intre şi tov. Chişinevschi şi să cuprindă şi această problemă.
În ce priveşte partidul, cheltuielile sale, sarcinile au crescut. Aş propune să se analizeze
cheltuielile C.G.M., s-au întins extrem de mult, mai cu seamă în ce priveşte casele de odihnă,
cheltuielile administrative, ceva fantastic. Nu este organizare, n-au fost ajutaţi să se organizeze
poate aşa cum trebuie. În fiecare an vin cu cheltuieli de reparaţii, se distruge o mare cantitate de
bunuri pentru că nu le păstrează. În loc să fi ieftinit administrarea acestor bunuri, din an în an sunt
mai scumpe. Trebuie analizat Bugetul C.G.M. şi de tăiat de acolo. Sigur de avut grijă să le lăsăm
problema cadrelor, şcolile.
Tov. Pârvulescu: Şi educaţia culturală, sportul.
Tov. Gheorghiu-Dej: Şi nici o construcţie să nu fie făcută de C.G.M., până ce nu se
aprobă.
În ce priveşte problema creditelor consider justă propunerea făcută de tov. Petrescu.
Tovarăşii de la Bancă, este datoria lor să se lupte, dar depinde ce fel de credite dăm, pentru ce dăm
aceste credite. Dacă am dat credite gospodăriei de la Canal, au fost oameni care au obiectat că
pentru aşa ceva nu cheltuiesc, dar rezultatele obţinute de această gospodărie se cunosc. Înainte n-a
existat, acum există şi produce. Este o gospodărie de unde luăm exemplu pentru alte gospodării
agricole. Deci pentru investiţii în domeniul creării de gospodării colective, cu caracter local, să dăm
câte un mic credit care se întoarce într-un termen scurt, pentru producţie dacă nu sunt investiţii
mari, trebuie să încurajăm aceste întreprinderi cu credite, pentru că ele sunt de alt gen decât
celelalte, ele aduc şi venituri, măresc şi volumul de bunuri de larg consum. Şi problema investiţiilor
este altfel decât la alte întreprinderi. Pentru producţie de bunuri de consum, spre exemplu, o fabrică
a industriei uşoare, îi trebuie ceva, nu mult, dar acest ceva poate să ridice producţia cu 20%, merită
să-i dai credite? Dai credit, încurajezi aceste întreprinderi şi iniţiativa locală.
Problema controlului. Trebuie să folosim experienţa anului 1952. Comisia Controlului de
Stat a obţinut rezultate foarte frumoase în muncă, a ridicat nivelul muncii, calitatea a crescut foarte
frumos, dar trebuie să-şi propună ca în verigile principale şi hotărîtoare ale planului şi pe linia
Planului Financiar, a Bugetului, în special în domeniul cheltuielilor să-şi organizeze mai bine
munca, să facă un plan de control. Trebuie pusă în faţa tuturor organizaţiilor economice, tuturor
instituţiilor social-culturale, problema controlului asupra cheltuielilor, asupra folosirii fondului de
bază, folosirii fondului de materiale etc. De asemenea întărirea controlului intern. O notă
caracteristică pentru aproape toate ministerele, instituţiile centrale şi organizaţiile economice, este
lipsa aproape totală de control, şi nu înţeleg un control formal. Mai toate se îngrămădesc să
primească suplimentări de materiale, fonduri băneşti să-şi acopere pagubele, se îndeasă la
recunoaşterea pierderilor planificate, dar nici unele nu-şi planifică economii, iar când li se pun ca
sarcini ţipă, fac scandal. Trebuie să terminăm cu această lipsă de răspundere, trebuie să tratăm
foarte sever lucrurile. Anul 1953 este anul cel mai greu, anul hotărîtor, la urma urmei interesează
miniştrii şi colaboratorii săi, conducerea instituţiilor centrale, organele economice, cum folosesc ei
mijloacele pe care statul i le pune la dispoziţie, sau pe ei îi interesează numai acoperirea
cheltuielilor? Este o lipsă totală de control pe toate liniile. De aceea, o bună bucată de timp Comisia
Controlului de Stat era privită cu frică, nu era bine privită şi în general problema controlului parcă
vine să le facă rău. În anumită privinţă s-a mai schimbat puţin mentalitatea, au început să-şi facă
loc interesul pentru control şi să primească un ajutor din partea Comisiei Controlului de Stat. Dar
acesta este într-o măsură atât de neînsemnată, încât nu putem să-l considerăm ca o cotitură în
această privinţă. Deci trebuie întărite acţiunile şi organizate verigile de bază, Controlul de Stat să-şi
facă Planul de control cu măsuri imediate, să punem în faţa tuturor factorilor problema controlului.
577
Nu sunt de acord cu propunerea tov. Borilă de dublă subordonare a controlului. Asta
înseamnă a uşura sarcina miniştrilor, adjuncţilor, conducătorilor din instituţiile centrale şi până jos,
de a le crea condiţii ca să se sustragă de la răspundere. În fapt, va însemna un minister al
controlului de stat şi nu este just, nu este bine. Noi să punem chestiunea. Să mobilizăm mai larg
toate inelele noastre de control. La Hunedoara se sparge de 2-3 ori o oală şi se scurg tone de metal.
Se poate sparge odată, dar a doua oară? Cum s-a spart prima dată, de ce? Pentru că n-a fost control.
Lipseşte controlul tehnic. Tot aşa şi cu cheltuielile şi cu folosirea materialului, lipsă de control în
folosirea fondului de materiale, lipsă de preocupare de a face economii, de a găsi soluţii
economicoase, lipsă de control financiar la întreprinderi afară de controlul pe care-l face Ministerul
de Finanţe. Cei de la Cinematografie vin cu nişte lucruri pentru care trebuie sancţionaţi oamenii
aceştia. Nu trebuie admis astfel de lucruri şi trebuie să terminăm cu restructurările la plan. Aceasta
este anarhie, dezorganizare. Să justifice pentru ce cer suplimentări. El este obligat să prevadă precis
şi să nu vină decât cu totul excepţional şi cu aprobarea Consiliului de Miniştri, când trebuie mărit
planul sau când nu poate face lucrări urgente, să nu înscriem în Buget sume ca să rămână de virat.
Pentru mine, atunci când o instituţie începe să vireze înseamnă că lucrurile merg prost acolo. Când
am stabilit atât pentru obiectul cutare şi am la bază un studiu, nu mai pot vira. Sunt cazuri
excepţionale când, de sus, statul spune, ca să amâne o lucrare, pentru a arunca fondurile în altă
parte. Dar să nu dispună jos cornandanţii mici, să mănânce rezervele, căci aceasta nu mai este o
treabă bună.
Problema controlului ridică o altă problemă, despre care s-a vorbit şi în trecut şi a fost
ridicată aici din nou, a se controla cheltuielile şi felul cum se fac cheltuielile la Ministerul Forţelor
Armate şi cum se foloseşte fondul de materiale şi la celelalte ministere speciale. S-a stabilit cine să
controleze: tov. Borilă, Miron Constantinescu, Petrescu, este o comisie. Trebuie controlat. În afară
de aceasta controlul interior foarte sever şi bine organizat, dar nu pe hârtie. Aceasta este cel mai
important, a folosi în mod judicios, economicos, tot ce statul pune la dispoziţie, fonduri băneşti,
materiale, echipament, muniţii, arme etc. Sunt pierderi serioase la muniţii de exemplu poate şi la
armament, din cauza proastei îngrijiri şi depozitări. Nu avem o evidenţă pusă la punct şi o
nomenclatură şi norme cum să se păzească aceste bunuri de zeci de sute de milioane de alterare, de
stricare, măcar ce .!vem. Nu mai vorbesc de problema securităţii însăşi.
Pentru anul 1953, tot ce a fost pagubă pe linia M.F.A. trebuie să se termine. Trebuie luate
măsurile cele mai severe, precis, de dat sarcini şi răspundere, controlul cel mai temeinic şi
permanent. Nu permitem control pe bază de sondagii din când în când, ci fiecare lucruşor să fie
inventariat, să aibă act de naştere şi moarte.
S-a făcut aici o propunere de a se reduce aparatul de stat. Tov. Chivu propune să facem o
reducere de 8-10%. Noi când am făcut reduceri anul trecut în timpul reformei băneşti în decembrie,
rămăsese înţeles că trebuie făcut şi un alt lucru, de luat minister cu minister şi de făcut un studiu,
mobilizate ministerele în această privinţă, ca pe baza experienţei sovietice să eliminăm acele funcţii
parazitare, să introducem norme de lucru în ministere, instituţii nelucrative şi să formeze obiectul
unei preocupări permanente, unui studiu permanent la minister, de cum funcţionează aparatul,
această maşină, de văzut unde s-a avut un apendice, un balast, de scăpat de balast, unde este
necesar, de mărit etc. Deci, un studiu ştiinţific al dezvoltării şi perfecţionării şi pentru ieftinirea
preţului de cost al statului. Noi am mai făcut anul trecut vreo 12% reduceri. Nici azi unele
ministere, instituţii, organizaţii, nu şi-au completat schemele şi n-au murit. Unde trebuie dat,
trebuie dat, nu trebuie făcut mecanic. Eu aş fi nu pentru o măsură arbitrară, ci noi, pe baza studiului
făcut, punem să venim cu propuneri concrete privind un şir de ministere, instituţii centrale.
Tov. M. Constantinescu: Comisia de Stat are deja pentru o serie de ministere.
578
Tov. Gheorghiu-Dej: Atunci să procedăm aşa: tov. Petrescu, Miron, de la State, Borilă,
Chivu, principalii vicepreşedinţi care au în subordine ministere, să vadă acest lucru. Eu sunt de
acord să mergem la reducerea aparatului, pentru că altfel o să se întindă aparatul de stat. Nu cu
lozinci de dezumflarea aparatului de stat, ci cu măsuri concrete să trecem la această treabă.
S-a făcut o propunere despre directivele C.C. în legătură cu lupta pentru economii, pe
care o consider foarte bună. Trebuie să facem aceste directive în legătură cu Planul şi Bugetul, în
legătură cu cheltuielile, pentru economii, care să mobilizeze toate organizaţiile de partid,
organizaţiile de masă, muncitorii, ministerele pe linia lor, să ducă lupta împotriva rebuturilor. Pe
linia de stat tov. Chivu, Miron şi Borilă să pună problema rebuturilor, lupta împotriva rebuturilor şi
concret un şir de sarcini. Tragem la răspundere când este vorba. La o producţie absolut nouă se
permite un timp anumit de experienţă.
Deci, să primim cifrele de control cu propunerile făcute.
Tov. Petrescu: Cum rămâne în legătură cu predarea cismelor şi hainelor vechi când
ofiţerii primesc obiecte noi?
Tov. Gheorghiu-Dej: Într-adevăr lucrul acesta este interesant. Să nu i se dea alte obiecte
până ce nu le dă pe cele vechi. Trebuie să i se explice că li se dă totul nou, că ei trebuie să păstreze
bine lucrurile, să nu umble zdrenţăroşi. Aici vom face o economie foarte mare
Tov. Chivu: N-o să fie nevoie să mai importăm zdrenţe.
Tov. Gheorghiu-Dej: Mai importăm. Asta trebuie introdus şi pentru Ministerul Forţelor
Armate şi Ministerul Securităţii Statului.
Tov. Bodnăraş: Este vorba de 30 mii oameni în total. La soldaţi se restituie regulat.
Tov. Gheorghiu-Dej: Obligatoriu trebuie dat înapoi.
Tov. Bodnăraş: Trebuie făcută o hotărîre.
Tov. M. Constantinescu: S-o facă tov. Petrescu.
Tov. Gheorghiu-Dej: Împreună cu tov. Bodnăraş.
Tov. Bodnăraş: Nu se face nicăieri acest lucru. Trebuie prelucrat şi politiceşte, nu este o
chestiune simplă. Mai sunt şi oameni cu copii, transformă hainele pentru ei.
Tov. Gheorghiu-Dej: Poate să vândă hainele unor duşmani care să umble în ele.
Propun să discutaţi chestiunea împreună cu Pavel Ştefan şi Drăghici şi împreună cu
tovarăşii de la Ministerul Forţelor Armate, trebuie să luptaţi pentru economii, trebuie şi voi să
înţelegeţi că este un an greu, pot să facă şi ofiţerii sacrificii, în locul hainelor noi să dea hainele
vechi. Ei au salarii bune. Este o măsură excepţională.
Tov. Bodnăraş: De aici a rezultat în Uniunea Sovietică practica de ai se da soldatului la
eliberare tot echipamentul, pentru că ţine 3 ani. Şi noi ne-am gândit să venim în 1955 cu
propunerea aceasta.
Eu aş propune ca la magazin să nu vândă până ce nu vine cu o pereche vechi de pantofi
sau galoşi. Acolo e vorba de sute de mii de perechi. În URSS a fost aşa în anii 1932-1934, nu
primeai o cutie de conserve decât dacă aduceai cutia veche.
Tov. Gheorghiu-Dej: Se poate pune chestiunea sub altă formă, eventual să li se dea un
rabat dacă aduc încălţămintea sau borcanul vechi. Dar nu ca obligaţie.
Tov. Bodnăraş: Acolo era chiar obligatoriu.
Tov. Gheorghiu-Dej: Deci, cifrele de control au fost aprobate.
*
* *
Trecem la punctul 2: Planul ministerelor speciale. Tov. Bodnăraş să facă o scurtă
informare.
579
Tov. Bodnăraş: Planul Ministerului Forţelor Armate pe baza indicaţiilor primite de la
tov. Gheorghiu-Dej ca volumul investiţiilor pentru apărarea ţării să nu depăşească în medie cifra de
30-35% din totalul volumului de investiţii, a fost făcut împreună cu C.S.P. Ministerul Forţelor
Armate a făcut un studiu asupra dezvoltării ritmului de investiţii pe 1953, 1954, 1955. cifrele pe
1953 sunt definitive, intră în planul de investiţii, cifrele pe 1954 şi 1955 sunt cifre de control pe
care le supunem aprobării principiale. (Citeşte cifrele).
C.S.P. propune cu ½ miliard mai puţin decât noi. Caracterul investiţiilor s-a schimbat, nu
mai sunt pentru construcţii, ci pentru producţie.
În cifrele acestea se includ numai producţia militară.
Tov. Gheorghiu-Dej: Orice întreprindere din acestea trebuie făcută astfel încât când nu
va fi nevoie, să treacă pe producţia de pace.
Tov. Bodnăraş: Şi în U.R.S.S. dispare treptat maşina specializată, se merge mai mult pe
maşini universale de mare precizie.
Tov. Gheorghiu-Dej: Şi când vom avea planul, ar trebui să avem un studiu complet în
legătură cu producţia internă, mobilizarea industriei în caz de război. Noi să împărţim pe două
compartimente mari: 1) Întreprinderi specializate şi care sunt uzine speciale construite pentru
producţia aceasta, să ştim ce reprezintă ele şi cred că atunci când veţi avea studiul să ţină seama de
faptul că trebuie să treacă uşor producţia de pace şi de prevăzut la ce anume; 2) Este posibil în
planul de dotări că unele întreprinderi care îşi termină comenzile, să păstreze cadrele.
Tov. Bodnăraş: Avem un plan pe produse, se ştie cât să-şi utilizeze întreprinderea cu un
minimum de cadre, ca să ţinem întreprinderea că să nu se risipească inginerii, tehnicienii, cadrele.
Tov. Gheorghiu-Dej: Să ştie că el figurează acolo. Trebuie stabilit în aşa fel încât fiecare
din aceste întreprinderi să ştim dacă nu va mai fabrica produse speciale ce o să fabrice, ce profil va
trebui să aibă pentru producţia de pace. Anumite produse se pot face, anumite secţii şi maşini vor
lucra.
Tov. Chivu: 20% sunt maşini speciale, majoritatea sunt universale şi se poate produce cu
ele ce vrei.
Tov. Bodnăraş: Vom face un plan special.
Tov. Gheorghiu-Dej: Aveţi vreo observaţie de t"ăcut? De fapt, raportul a fost cu caracter
informativ, cam ce efort trebuie să depunem în 1954, 1955.
Tov. M. Constantinescu: Depăşeşte cifra de control a Ministerului de Finanţe.
Tov. Gheorghiu-Dej: Trebuie să întocmiţi studiul dispersării, în primul rând
întreprinderile de muniţii sub pământ, să fie pregătit totul amănunţit să avem deja acolo rezerve, să
fie toate condiţiile.
Aveţi vreo observaţie? (Nu).
Tov. M. Constantinescu: Eu cu 1954 nu mă împac, depăşeşte procentul fixat de dv.
Tov. Gheorghiu-Dej: Dacă am putea să-l depăşim în 1953 ar fi mai bine. Chestiile
apărării sunt importante.
Tov. M. Constantinescu: Consider că lucrul hotătîtor în 1954, dacă observăm cifrele
vedem, că producţia internă este de 4 ori mai mare ca importul. Hotătîtor este că preţul de cost al
produsului intern să scadă, ca în 1954, menţinând obiectul fizic, dar ca valoare, să ne coste mai
puţin şi este realizabil dacă se face un efort de industria specială să reducă preţul de cost.
Tov. Bodnăraş: În timp ce în 1953 din valoarea produsului s-a scăzut impozitul şi
beneficiul, în 1954 cuprinde acestea.
Tov. M. Constantinescu: Problema esenţială este reducerea preţului de cost. Pentru
1953 sunt complet de acord.
580
Tov. Petrescu: Cer ca, în chestiuni financiare, să fiu informat şi eu.
Tov. Gheorghiu-Dej: Şi-au eşalonat cheltuielile pe baza unui procent între 30-35% din
totalul investiţiilor.
Tov. Bodnăraş: În aceste cifre sunt înglobate şi ceea ce se înţelege prin dotaţii, investiţii
care în 1953, au trecut în bugetul ordinar, nu mai figurează în investiţii.
*
* *
Tov. Gheorghiu-Dej: Desfăşurarea primei Sesiuni al Marei Adunări Naţionale.
Cunoaşteţi materialul, propun să-l primim fără discuţii. Este vorba de desfăşurarea primei sesiuni,
sunt fixate comisiile, toată ordinea de bătaie.
Tov. Chişinevschi: Toţi tovarăşii şi-au tăcut observaţiile
Tov. Gheorghiu-Dej: Propun să le primim. (Toţi tovarăşii sunt de acord).
Când să fie data adunării?
Tov. Chişinevschi: 25 ianuarie.
Tov. Gheorghiu-Dej: De acord? (Da).
Tov. M. Constantinescu: Tov. Petrescu când prezintă Proiectul de Buget?
Tov. Petrescu: La 20 ianuarie. Tov. Miron a fixat pentru sfaturile populare să prezinte
bugetele abia la 5 ianuarie.
Tov. Gheorghiu-Dej: De ce aşa târziu?
Tov. Petrescu: Nu ne-a consultat.
Tov. M. Constantinescu: De la Direcţia Treburilor s-a supus Consiliului de Miniştri şi a
fost aprobat.
Tov. Gheorghiu-Dej: Atunci tov. Petrescu prezintă la 20-21 ianuarie proiectul de Buget.
*
* *
În legătură cu stabilirea zilelor de sărbători, este aici un Proiect de Hotărire al Consiliului
de Miniştri şi este bine să se pronunţe Biroul Politic, este o chestiune politică la mijloc.
Aici se spune: (Citeşte)
Zilele nelucrătoare sunt: 1 ianuarie, 1-2 Mai, 23-24 august, 7-8 noiembrie. (citeşte)
Ce ziceţi? Cum rămâne cu sărbătorile religioase?
Tov. Moghioroş: Noi avem dorinţa să nu mai avem, dar este doar dorinţă. Să avem grijă
să nu sărim peste cal.
Tov. M. Constantinescu: Paştele nu contează, pentru că cade totdeauna duminică. E
numai problema Crăciunului.
Tov. Apostol: Eu propun să nu se lucreze prima zi de Crăciun şi de Paşti. În loc de 3 zile
să nu se lucreze prima zi.
Tov. M. Constantinescu: Dar sărbătoarea legală nu o putem declara. Hotănrea
Consiliului de Miniştri se referă la cele legale.
Tov. Chivu: La unităţile care merg continuu se lucrează şi de Paşti şi de Crăciun. Eu sunt
de părere ca, în ziua întâi de Crăciun nu se lucrează şi să dăm aşa că cine vrea, să lucreze. O să vină
şi tineretul. Ziua 2-a, a 3-a este obligatoriu să lucreze.
Tov. Pârvulescu: Eu cred că propunerea tov. Apostol este justă: o singură zi de Crăciun
şi de Paşti. Noi nu putem să forţăm lucrurile.
Tov. Bodnăraş: Să nu venim cu o hotărire generală care să reglementeze pe un an întreg,
ci să punem în calendar cu roşu, să stabilim de fiecare dată, să dăm dispoziţie atunci.
Tov. Gheorghiu-Dej: De ce n-am putea reglementa şi aici chestiunea aceasta?
581
Tov. Bodnăraş: Propun totuşi în calendar să se treacă cu roşu zilele de sărbătoare, şi
25 decembrie să fie cu roşu, şi să dăm dispoziţie atunci.
Tov. Moghioroş: Tovarăşii de la Secţia Organelor Conducătoare şi de la Propagandă
propun să nu se lucreze în 25 decembrie.
Tov. Borilă: Să le dăm o zi de Crăciun.
Tov. Gheorghiu-Dej: Să punem în calendar şi 25 decembrie, fără să spunem
nelucrătoare, o să fie o zi, nu două şi o ţinem. Este un compromis.
Tov. Chişinevschi: Asta este pentru anul viitor.
Tov. Gheorghiu-Dej: Pentru anul acesta s-a hotăril şi facem cum este scris în lege.
Tov. Bodnăraş: Facem şi anul acesta numai o zi, deşi este roşu în calendar şi
26 decembrie.
Tov. Gheorghiu-Dej: Sunt de acord să luăm măsuri politice, să mobilizăm organizaţiile
de partid, oamenii muncii, să arătăm di este în interesul lor să lucreze a doua zi de Crăciun. Iar anul
viilor va fi numai 25 decembrie 1.i nelucrătoare .
...
D.A.N.I.C.,fond C.C. al P.C.R. - Cancelarie, dosar 113/1952,f 3-41.
58. 1952, decembrie 29. Procesul-verbal şi stenogramele şedinţelor Biroului Politic al

C.C. al P.M.R. referitoare la Congresul Federaţiei Mondiale a Tineretului Democrat (F.M.TD.) şi
a Festivalului Mondial al Tineretului şi Studenţilor; Convenţia de livrare de energie electrică către
Bulgaria;limnul R.P.R.
Şedinţa începe la ora 22,30.

Prezidează tov. Gheorghe Gheorghiu-Dej care propune următoarea
Ordine de zi:
1. Propunerea F.M.T.D. de a ţine la Bucureşti în august 1953 Congresul F.M.T.D. şi
Festivalul Mondial al Tineretului şi Studenţilor.
2. Informare asupra discuţiilor cu delegaţia economică bulgară în legătură cu convenţia
de livrare de energie electrică către R.P. Bulgaria.
Biroul P0litic aprobă ordinea de zi.
I. Tov. Al. Moghioroş arată că F.M.T.D. a adresat Comitetului Central al U.T.M.

propunerea de a organiza în august 1953 la Bucureşti al III-iea Congres al F.M.T.D. şi al IV-iea
Festival Mondial al Tineretului şi Studenţilor, deoarece Uniunea Tineretului Polonez, care iniţial
acceptase organizarea acestor manifestări la Varşovia, a revenit, susţinând că în situaţia actuală nu
are posibilitatea să organizeze această acţiune.
Tov. Moghioroş propune să se dea C.C. al U.T.M. aprobarea de a răspunde afirmativ la
cererea F.M.T.D. cu toate că organizarea acestor manifestări va necesita un efort foarte mare
organizatoric, financiar şi politic din partea ţării noastre.
582
Tov. Miron Constantinescu susţine propunerea tov. Moghioroş însă - dat fiind că până
la 1 august (data deschiderii Festivalului) este un timp foarte scurt şi pentru realizarea planului de
construcţii este necesar timp- să fie întrebat F.M.T.D. dacă festivalul nu poate începe la 15 august,
Congresul începând la data propusă şi totodată să se ceară un ajutor din partea Comsomolului şi a
organizaţiilor de tineret din celelalte ţări, pentru realizarea acestor lucrări.
Tov. I. Chişinevschi este de acord cu propunerea de a se accepta organizarea acestor
manifestări la Bucureşti şi consideră că nu e bine să se ceară amânarea deschiderii festivalului,
pentru că nu e bine să se ceară amânarea deschiderii festivalului, pentru că aceasta ar crea greutăţi
F.M.T.D.-ului în ct: priveşte mai ales mobilizarea tineretului din ţările capitaliste.
Tovarăşii Gh. Apostol, E. Bodnăraş, P. Borilă, Chivu Stoica şi C. Pârvulescu sunt, de
asemenea, de acord să fie primită cererea F.M.T.D.
Tov. Gh. Gheorghiu-Dej arată că este de acord cu propunerea F.M.T.D. de a se
organiza Festivalul şi Congresul F.M.T.D. la Bucureşti şi că organizarea festivalului - ţinând
seama de sarcinile grele ale planului pe 1953 - va cere un efort foarte serios organizatoric şi
financiar într-un timp scurt. Vor trebui, de aceea, luate de îndată măsuri concrete de organizare pe
baza unui plan amănunţit şi vor trebui făcute construcţii care să nu necesite cheltuieli şi vor trebui
făcute construcţii care să nu necesite cheltuieli prea mari, dar să fie durabile pentru a putea fi
folosite şi după terminarea festivalului. Pentru aplicarea acestor măsuri va trebui creat un
comandament unic în care să intre 2-3 tovarăşi din conducerea partidului şi guvernului, care să
răspundă în faţa Biroului Politic şi a guvernului pentru toate măsurile ce se vor lua.
Consideră că manifestările politice, culturale şi sportive care vor avea loc, vor constitui
un ajutor politic în munca partidului nostru în mase, vor influenţa pozitiv tineretul şi clasa
muncitoare din ţara românească, vor ajuta la ridicarea nivelului politic şi cultural al maselor şi vor
face să crească sentimentul lor de mândrie şi bucurie că pot să găzduiască o masă atât de
numeroasă de tineri veniţi din alte ţări.
Tov. Gh. Gheorghiu-Dej propune să se transmită F.M.T.D. că, conducerea partidului
nostru este de acord şi salută propunerea de a se organiza la Bucureşti Congresul F.M.T.D. şi
Festivalul Mondial al Tineretului şi Studenţilor şi - ţinând seama că au rămas numai 7 luni pentru
pregătirea acestor manifestări - să se ceară ca celelalte ţări să acorde ajutorul necesar.
Biroul Politic hotărăşte:
1. A se transmite F.M.T.D. că ,C.C. al P.M.R. şi Guvernul R.P.R. primesc şi salută
propunerea de a se organiza în august 1953, la Bucureşti Congresul F.M.T.D. şi Festivalul Mondial
al Tineretului şi Studenţilor şi a se cere să se asigure ajutorul din partea celorlalte ţări atât din punct
de vedere material, cât şi pentru proiectarea şi executarea diferitelor lucrări necesare, rămânând ca
F.M.T.D. să stabilească concret cine va da acest ajutor şi în ce va consta.
2. Tovarăşii I. Chişinevschi, Al. Moghioroş şi M. Constantinescu sunt însărcinaţi din
partea Biroului Politic cu conducerea întregii munci de pregătire, pentru desfăşurarea în bune
condiţiuni a Congresului şi a festivalului Mondial al Tineretului şi Studenţilor.
II. Tov. Miron Constantinescu infonnează Biroul Politic asupra discuţiilor purtate cu
delegaţia economică bulgară în legătură cu Convenţia de livrare de energie electrică către R.P.
Bulgaria. În aceste discuţii delegaţia R.P.R. a propus unnătoarele în legătură cu livrarea energiei
electrice:
1. Să se aplice principiul reciprocităţii, al livrărilor reciproce, confonn indicaţiei date de
C.A.E.M. şi aşa cum se aplică de acum între alte ţări de democraţie populară;
2. Să se aplice principiul egalităţii în livrări pe măsură ce se creează posibilităţi.
583
3. Să se fixeze un preţ acoperitor, luând ca bază preţul stabilit în convenţiile încheiate
între alte ţări de democraţie populară.
4. În cantitatea de 8000 kw prevăzuţi în convenţie a fi livrate Republicii Populare
Bulgaria să se socotească şi cei 2000 kw pe care R.P.R. îi furnizează pentru lucrările podului de
peste Dunăre.
5. În ce priveşte modul de livrare, delegaţia română a cerut ca în viitor Republica
Populară Bulgaria să mărească numărul orelor de utilizare a puterii de 6000 kw pe care i le livrăm,
pentru a nu depăşi puterea de vârf în anumite ore la zilei.
Delegaţia bulgară a rugat să i se dea un text scris al propunerilor delegaţiei române,
pentru a-l prezenta Guvernului Republicii Populare Bulgaria. Tov. N. Constantinescu citeşte
proiectul acestui text.
Tov. Gb. Gheorghiu-Dej face următoarele propuneri:
1. Să se trimită Guvernului bulgar nu o notă de propuneri semnată de şeful delegaţiei
române, ci o scrisoare oficială din partea Guernului român, prin care să se propună înlocuirea
vechii convenţii cu o convenţie nouă, bazată pe principiul reciprocităţii şi prevăzând un preţ
acoperitor.
2. În text să se vorbească numai de reciprocitate, nu şi de egalitate, deoarece principiul
reciprocităţii cuprinde şi egalitatea.
3. În problema preţului să nu se vorbească de faptul că noi suportăm diferenţa de preţ din
buget, întrucât această problemă este cunoscută de guvernul bulgar.
Biroul Politic hotărăşte:
1. Tov. Miron Constantinescu este însărcinat să redacteze şi să semneze în numele
Guvernului R.P.R.,o scrisoare către Guvernul R.P. Bulgaria, prin care să se ceară înlocuirea
actualei Convenţii de livrare a energiei electrice către R.P. Bulgaria, cu o convenţie nouă, bazată pe
principiul reciprocităţii şi stabilirea unui preţ acoperitor, luând ca bază preţurile ex.istente între
R.P.R. şi R.P. Ungară, R.P. Ungară şi R. Cehoslovacă etc. Dacă Guvernul R.P. Bulgaria va fi de
acord cu această propunere, cele două guverne să desemneze delegaţii împuternicite a redacta şi
semna convenţia, rămânând ca ulterior cele două guverne s-o confirme.
III. Biroul Politic luând în discuţie şi problema introducerii troleibuzelor în oraşul Stalin,
însărcinează pe tovarăşii Miron Constantinescu şi Chivu Stoica să studieze această problemă şi să
prezinte Biroul Politic propuneri concrete.
Şedinţa se ridică, la ora 24.
ss: Gheorghe Gheorghiu-Dej ss. Chivu Stoica

....
D.A.NI.C.,fond C.C. al P.C.R. - Cancelarie, dosar 117/1952.f 3-16; 18-22.
584
Stenograma

Tov. Gheorghiu-Dej: F.M.T.D. întreabă conducerea tinetului nostru dacă nu este de
acord în august 1953,să ţină la Bucureşti Runiunea şi Festivalul Tineretului şi noi trebuie să dăm
răspunsul. Tov. Moghioroş,care m-a informat, să facă propuneri în această privinţă.
Tov. Moghioroş: Am dat tovarăşilor propunerile, să le citească. Cred că multe discuţii
nu avem de făcut aici F.M.T.D. a fost pusă într-o situaţie neplăcută deoarece în urmă cu 3 luni
tineretul polonez a acceptat să fie la ei reuniunea şi festivalul şi acum au respins propunerea.
Tovarăşii s-au consultat cu delegaţia Comsomolului şi au fost sfătuiţi să roage partidul să aprobe să
aibă loc atât congresul cât şi festivalul în ţara noastră. Timpul este mai puţin decât au avut celelalte
ţări pentru pregătire. Noi în urma acceptării şi refuzului din partea polonezilor nu mai avem 8 luni
cât au avut germanii, ungurii, cehii. Părerea mea şi cred că a tuturor, este că, cu toate greutăţile care
se ivesc, noi trebuie să acceptăm această propunere. Cere din partea noastră un efort în plus, un
efort organizatoric, financiar, politic. Este în interesul partidului să acceptăm această propunere.
Tov. Gheorghiu-Dej: Ce părere aveţi?
Tov. Pârvulescu: Este o cinste deosebită şi o datorie internaţională. De acord cu
propunerea.
Tov. Borilă: Să vedem ce se cere, dacă putem realiza.
Tov. Chişinevschi: Eu propun să primim propunerea. Şi aş fi de părere să nu punem
problema amânării, care ar putea să fie un motiv pentru elementul şovăelnic ca să împiedice
venirea în ţările de democraţie populară. Toţi avem aceeaşi datorie internaţională, dar, dacă ne
gândim la Berlin, ciopârţit cum este şi cum a făcut festivalul, va trebui să facem şi noi. Va trebui o
mobilizare bună. Răspunsul afirmativ al partidului şi guvernului nostru va avea un mare răsunet
internaţional.
Tov. Chivu: Eu sunt de părere să primim, mai ales că de această manifestare va fi legată
terminarea unor lucrări - teatrul muzical, ,,Scântei" şi să construim şi un stadion mai mare în
Bucureşti, sunt condiţii. Aici însă trebuie organizat tineretul şi avem posibilitatea cu această ocazie
de a crea unităţi de şoc de muncă ale tineretului. Este o problemă de efort.
Tov. Gheorghiu-Dej: Deci suntem de acord? (Toţi tovarăşii sunt de acord).
Tov. Bodnăraş: E bine că o să fie atunci şi 23 august.
Tov. Gheorghiu-Dej: Privind din punctul de vedere al situaţiei noastre, a sarcinilor de
plan, o serie de probleme foarte serioase şi foarte grele care le avea în cursul anului 1953 şi pentru
că aceasta cere un efort serios nu numai organizatoric dar şi financiar, toate acestea vor avea
influenţa lor în anumită măsură, pentru că o serie de forţe vor fi preocupate cu organizarea, vor
trebui să ia parte la aplicarea măsurilor ce vor fi stabilite pentru a asigura cazarea în bune condiţiuni
cu minimum de confort, pentru a asigura alimentarea, de a da un aspect sărbătoresc oraşului
Bucureşti în limitele posibilităţilor. Ne vor înţelege reprezentanţii tineretului mondial că n-am
reuşit până acum să transformăm ţara noastră într-o astfel de ţară cu o capitală care să arate aşa cum
arată Budapesta. Totuşi dat fiind faptul că, în luna august, când şcolile sunt închise, o serie de şcoli
pot fi amenajate, transformate, păstrând mobilierul şcolii, spoite, curăţite, amenajate pentru locuit,
pe baza unui plan care se va întocmi. Vor fi grupate delegaţiile având în vedere şi faptul că printre
585
cei 18.000 tineri nu este exclus să vină şi elemente care să se ocupe şi de alte lucruri decât de
F.M.T.D.
Deci, muncă o să fie până peste cap. Întâi Organizaţia de partid din Bucureşti trebuie să
fie în păr să se ocupe de aceasta pe lângă sarcinile curente legate de plan, de contribuţia economică,
de 23 august care o să capete o amploare şi mai mare, Sfatul Popular va trebui să patroneze această
reuniune internaţională unde se întâlnesc reprezentanţii tineretului progresist din întreaga lume.
Vor avea loc manifestări politice, culturale, sportive, va fi o întâlnire internaţională a tineretului
care va constitui un ajutor politic chiar în munca partidului nostru. Nu se poate să nu influenţeze
tineretul, clasa muncitoare, oamenii muncii din Republica noastră în sens pozitiv, să nu crească
sentimentul mândriei şi bucuriei că pot să găzduiască o masă de tineri venită din diferite ţări, chiar
şi din punct de vedere cultural. Se va răsfrânge asupra nivelului politic a maselor, va fi o
preocupare generală, toată lumea se va interesa. Iată din ce cauză nu putem decât să salutăm cu
bucurie această propunere, dar fără a judeca polonezii. Ei au socotelile lor, or fi adus argumentele
lor pentru ce n-au putut să facă acest lucru. Noi suntem de acord principial şi practic să aibă loc la
datele fixate, cu toate că este un timp foarte scurt până atuncea, 7 luni. Sunt de acord cu tov.
Chişinevschi că nu putem să mergem cu propunerea de a se amâna termenul că poate să survină o
serie de complicaţii. Şi la noi ar crea complicaţii cu începerea şcolilor, pentru că trebuie puţin timp
pentru a organiza.
Mai important este însă efortul material, foarte serios. Vor trebui luate măsuri concrete şi
nu în genere şi cu dispoziţii, de dat însărcinări precise, în baza planului, să fie totul aşa înlănţuit ca
un proces technologic, ca să putem câştiga timpul pierdut, să existe condiţii bune pentru
desfăşurarea acestui festival şi al reuniunii. Suntem obligaţi să facem economii şi să socotim
fiecare leu, să ne preocupe această chestiune. Nu putem să facem stadioane pe care nu putem să le
terminăm.
Tov. M. Constantinescu: La Berlin sunt făcute cu pământ, nu cu ciment.
Tov. Gheorghiu-Dej: Şi noi o să facem cu pământ şi să dăm sarcină organizaţiilor care
sunt specializate şi se pricep, numai să li se spună să nu se înghesuie la parale, ci la lopeţi, roabe, cu
sacul, cu spinarea şi vom da şi ceva buldozere, excavatoare şi se poate face un stadion de 100.000
oameni şi frumos şi fără ciment. Sigur, trebuie anumite construcţii, magazine, piste, o mulţime de
obiecte.
Deci, va trebui un comandament unic în această privinţă, să fie 2-3 secretari cu
împuternicire din partea conducerii partidului, care să lucreze operativ, să asculte oamenii, să dea
sarcini şi să răspundă în faţa Biroului Politic şi Guvernului de toate măsurile. Să facă toate cele ce
trebuie, bine, frumos, ieftin şi la timp.
Primul lucru pe care va trebui să-l ştim după ce dăm acordul nostru, este din câte ţări vor
veni, câţi din fiecare ţară, planul cum îi vor combina, de exemplu francezii cu cine vor sta, să ştim
să împărţim pe cvartale Bucureştiul şi să fie prevăzut unde va sta delegaţia sovietică, cea germană,
chineză etc. In problema locuinţelor, a cazării probabil va trebui să amenajăm şi barăci, nu vor fi
destule şcolile, să nu ne facem iluzii.
Tov. M. Constantinescu: Este şi Şcoala Internelor, acolo sunt mii de locuri.
Tov. Gheorghiu-Dej: Să ne gândim. De ce să ne ocupăm acum de lucruri de importanţă
minoră?
În mod obligatoriu ceilalţi tovarăşi din Biroul Politic şi pe linie de stat să ajute în sensul
de a se sfătui când este necesar sfatul şi părerea şi de dat contribuţie.
Tov. Moghioroş: Trebuie daţi oameni, specialişti.
Tov. Gheorghiu-Dej: Da. Trebuie socotit totul şi trebuie un contabil special clasa I, să
putem şti în orice moment ce şi cum se cheltuieşte, cum se recuperează socotelile pentru fiecare
586
leu. Iar când se vor construi anumite lucruri, să se construiască având în vedere ca ele şi după ce
vor pleca delegaţiile, să rămână, ca să fie cât mai economicos şi folositor.
Aceasta doar preliminar, pentru că vor rezulta din planul pe care tovarăşii îl vor face, o
serie de lucruri.
Eu propun să se transmită că suntem de acord, că suntem bucuroşi, că salutăm această
propunere. Să atragem atenţia că timpul este foarte scurt şi va fi necesar un ajutor din partea lor, să
se stabilească precis şi concret şi ce o să necesite acest ajutor şi cine îl dă.
Tov. M. Constantinescu: Nu numai ajutor bănesc, ci şi proiectări.
Tov. Gheorghiu-Dej: Şi pentru aceasta cred că ar fi nimerit să fie tov. Moghioroş, tov.
Chişinevschi şi tov. Miron din partea conducerii partidului, şi cu cine e necesar, de stat de vorbă.
Tov. Chişinevschi în ce priveşte partea politică, propaganda, agitaţia, tipărituri, o serie de chestiuni,
relaţii internaţionale, tov. Moghioroş: probleme organizatorice, tineret, organele conducătoare şi
tov. Miron: partea economică, veţi lua contact şi pe baza celor ce veţi stabili să vedeţi cât ne costă,
de ce materiale e nevoie, operativ, nu cu studii şi parastudii.
Această propunere o am. Sunteţi de acord? (Toţi tovarăşii sunt de acord).
*
* *
Trecem la punctul 2) O scurtă informare şi, în acelaşi timp, propunerea din partea tov.
Miron în legătură cu tovarăşii bulgari.
Tov. M. Constantinescu: A venit o delegaţie economică bulgară în frunte cu doi
miniştri adjuncţi de la comerţul exterior şi de la energia electrică. Principala problemă a fost a
Convenţiei de energie electrică existentă între România şi Bulgaria, căreia noi îi livrăm o anumită
cantitate de energie electrică, în ultimul an cca 6000 kw. Pentru anul viitor se propune din partea
bulgară 8000 kw. În discuţii tovarăşii noştri s-au referit la convorbirea dintre tov. Gheorghiu-Dej şi
tov. Cervenkov privitor la reexaminarea acestei convenţii care s-a făcut acum 5 ani şi multe din
datele de acolo s-au schimbat. Tovarăşii bulgari au cerut continuarea convenţiei aşa cum este
făcută, doar în ce priveşte preţul au primit împuternicirea să-l reexamineze, să discute în sensul
satisfacerii cererii noastre de a îmbunătăţi preţul.
Tov. Gheorghiu-Dej m-a însărcinat că am o convorbire cu delegaţia bulgară. La această
convorbire am pus 3 probleme, conform indicaţiilor primite:
1) Că nu numai problema preţului trebuie examinată, ci în primul rând problema însăşi a
modului cum se livrează. Dacă livrăm aceasta ca export unilateral din partea României sau dacă
introducem la baza acestei convenţii principiul recomandat de Consiliul Economic de la Moscova
al ajutorului reciproc. Azi există în aproape toate ţările de democraţie populară convenţii de ajutor
reciproc, numai între România şi Bulgaria este acest export unilateral. Deci noi am propus ca să se
adopte principiul reciprocităţii, al livrării reciproce de energie electrică.
2) Principiul egalităţii, adică aceeaşi cantitate de energie electrică să fie livrată României
de Bulgaria, sigur nu înţelegem mecanic, în 2-3 ani când şi ei vor avea posibilitatea.
3) Principiul preţului acoperitor, să nu avem deficit, nici unii nici ceilalţi, luând ca bază
preţurile existente între ţările de democraţie populară.
Menţionez că, în ceea ce priveşte exportul de energie electrică, Uniunea Sovietică până
acum livra României o cantitate destul de mică în Raionul Careii Mari, care a făcut parte din
sistemul energetic Ujgorod care a trecut la U.R.S.S., rămânând legătura trasă, a primit mai departe
energie electrică de la U.R.S.S. Anul acesta ni s-a anunţat să căutăm să rezolvăm problema
energiei din mijloace proprii, întrucât nu vor putea să ne livreze în viitor energie electrică la Careii
Mari. Noi vom putea acoperi din reţeaua noastră. Noi plătim această energie la un preţ dublu faţă
587
de cel pe care ni-l plătesc bulgarii. În ultimul an pentru energia livrată bulgarilor a trebuit să
acoperim o parte din buget.
Tov. Popov, personal, s-a declarat de acord cu principiile propuse de noi, mai mult, au
venit cu concretizări, spunând că ei la Sofia au o centrală şi de acolo au tras o linie până la Mezda,
care se ramifică către Dunăre la Lom şi la Plevna. Noi am propus să ne dea curent în Oltenia şi ei
au răspuns că au acolo centrale şi linii trase, dar în 1953 n-ar putea încă livra, însă în 1954, 1955
s-ar putea. Au spus acestea în nume personal pentru că n-au mandat din partea guvernului. De
asemenea, s-au declarat de acord cu adoptarea principiului egalităµi, nu imediat, însă în
perspectivă. În privinţa preţului au mandat şi pot să discute.
Ei au ridicat problema ce rămâne cu convenµa, că anul viitor ei au prevăzut o serie de
lucruri cu ajutorul energiei electrice din România. Convenţia este pe 10 ani.
Am adus aici două observaţii: I) Că nu putem da energie de vâtf aşa cum au cerut, că ei
cer toate 6000 kw în 2000 ore, într-un timp foarte restrâns, aceasta ne creează mari greutăµ şi noi
am propus criterii obişnuite în utilizarea energiei, adică să dăm în 4000 ore; 2) tov. Gaston a atras
atenţia că Podul de la Giurgiu consumă 2000 kw tot de pe reţeaua aceasta. 8000 kw nu putem da,
nu permite reţeaua. Am cerut ca acele cantităţi care se dau la pod să fie scăzute din cantitatea totală.
Tovarăşii bulgari au întrebat cum rămâne cu 1953, am răspuns că considerăm (sic!) că în
1953, vom putea livra energie, însă nu cantitatea prevăzută, ci scăzând cantitatea pentru pod şi cu
alt preţ. Iar, livrarea pentru pod să se prevadă într-un acord comercial. La aceasta au obiectat că
sunt o serie de date technice care nu pot intra în convenţia comercială şi noi am spus că se poate
adăuga o anexă la acordul comercial şi se pot preciza în această anexă toate datele. Cu aceasta ei
s-au declarat de acord, vor raporta guvernului şi au rugat să nu se întârzie.
Tov. Gheorghiu-Dej: Convenţia se poate schimba dacă una din părţi cere acest lucru, se
poate schimba în sensul arătat de tov. Miron, adică să se prevadă reciprocitate întrucât nici un stat
de democraţie populară nu poate să facă export de energie electrică, nici n-am prevăzut în planul
de electrificare expo1t de energie electrică. După cât se pare ei înclină spre aceasta. Este şi indicaţia
Consiliului Economic din Moscova care recomandă aceasta.
Tov. M. Constantinescu: Convorbirea de care am vorbit a avut loc în 24 decembrie, iar
azi după ce au informat Sofia probabil, au spus că peste trei zile este Consiliu de Miniştri în care
dânşii trebuie să raporteze cele discutate aici şi ca să redea exact propunerile noastre au rugat să li
se dea un text scris al acestor propuneri. Nu cer să fie semnat de un membru al guvernului, ci de
preşedintele delegaµei române, pentru ca să nu se abată de la ceea ce sa discutat aici. Ei nu cer un
document oficial, ci un fel de aide-memoire. Noi am întocmit un proiect în care s-au redat aceste
lucruri pe care le-am expus. Este adresat preşedintelui delegaţiei bulgare de către preşedintele
delegaţiei române (Citeşte).
Tov. Ghoorghiu-Dej: Eu am câteva obiectii.
1) În text se vorbeşte de reciprocitate şi de· egalitate în fumizarea de energie electrică. Să
rămânem la erincipiul reciprocităţii, pentru că acela include şi egalitatea, când se va face schimbul.
2) In legătură cu preţul, că suportăm din buget, chestiunea aceasta cred că nu trebuie
spusă în document, deoarece ei de aceea au venit aici, aceasta a format obiectul unei discuţii, dintre
mine şi Cervenkov şi au venit să se pună de acord şi nu mai este nevoie de amintit.
3) De vreme ce ai au nevoie de o notă de precizat, cred că ori să fie înscris într-un
protocol comun despre discuţii, sau dacă au nevoie de un „aide-memoire", poate să fie semnat de
un membru al guvernului. Să nu fie semnat de Marcel Popescu care a tratat, sigur el are
împuternicire, dar cred că este mai logic şi are mai multă greutate dacă semnează un membru al
guvernului.
Noi considerăm că este posibil să încheiem o convenţie nouă, putem să nu ne referim la
părerile personale ale principalilor membri ai delegaţiei, despre acordul lor la aceste principii, n-au
588
decât s-o spună ei guvernului când vor raporta. Să facem o propunere concretă din partea
guvernului, arătând principiul după care ne oprim, recomandat de Consiliul Economic, principiul
reciprocităţii, fără să vorbim de principiul egalităţii şi fără a spune că am suportat din buget, căci
n-avem de gând să le cerem să ne plătească această diferenţă.
Tov. M. Constantinescu: Unul din tovarăşi a pus problema aceasta.
Tov. Gheorghiu-Dej: N-avem de gând aşa ceva.
Tov. Chişinevschi: A fost doar o convenţie.
Tov. Gheorghiu-Dej: Noi propunem acest principiu, recomandat de Consiliul
Economic.
Tov. M. Constantinescu: N-a fost sub formă de recomandare directă, ci sub forma unei
aprecieri pozitive.
Tov. Gheorghiu-Dej: De arătat că aşa avem şi cu ungurii şi cehii cu polonezii şi să dăm
o propunere concretă din partea noastră, Marcel Popescu să înmâneze această propunere oficială
din partea noastră semnată de Miron Constantinescu. Când se strânge Consiliul de Miniştri al
Bulgariei ar fi neserios să discute pe baza unei note a lui Marcel Popescu, trebuie să fie un
document, o propunere oficială a guvernului român, făcută din împuternicirea guvernului, semnat
de Miron Constantinescu. Pot s-o semnez şi eu dacă e cazul.
Tov. Bodnăraş: Nu e nevoie. O să mai fie discuţii, n-o să fie de acord.
Tov. Gheorghiu-Dej: Precis o să fie de acord. Noi cerem înlocuirea acestei convenţii cu
o convenţie nouă în care să se prevadă pe baza principiului reciprocităţii - fără să spunem de
egalitate - schimbul de energie electrică, în materie de preţ, să fie preţul acoperitor şi luate preţurile
dintre Ungaria şi România, dintre Ungaria şi Cehoslovacia, sunt preţuri cunoscute. N-o fi mai
ieftină exploatarea la noi şi în Bulgaria decât în Ungaria, Polonia, Cehoslovacia sau Germania, a
staţiilor de energie electrică.
Pentru întocmirea concretă a acestei convenţii să fie împuternicită o delegaţie care să o
prezinte, să fie semnată de cele două părţi şi confirmată de cele două guverne. Deschis, tovărăşeşte,
clar. Poate să rămână acest text, îmbunătăţit.
De acord? (Toţi tovarăşii sunt de acord)
Tov. Miron Constantinescu are împuternicirea noastră să facă acest lucru. Poţi să
menţionezi acolo că, dacă Guvernul R.P. Bulgaria va fi de acord, să fixeze data când cele două
părţi să desemneze împuterniciţii.
Să menţionezi că noi nu pretindem să ne livreze imediat, dar că având în vedere că au
cutare linii în direcţia cutare, iar noi acolo nu avem energie electrică ... aşa cum ai arătat în proiect.
Să spui că noi continuăm să le fumizăm, să reiasă clar că nu oprim livrarea de energie electrică.
Tov. M. Constantinescu: Putem să le dăm 5000 kw, maximum 6000, asta se va discuta
cu ei concret. Ei au făcut invitaţia ca o delegaţie cu ministrul Energiei Electrice să vină să vadă în
Bulgaria Centrala de la Sofia şi linia.
Tov. Gheorghiu-Dej: Deci fă această propunere. Dacă sunteţi de acord, tov. Miron să ia
toate măsurile. (De acord).
*
* •
Să însărcinăm pe tov. Miron Constantinescu şi Chivu Stoica să studieze problema
introducerii troleibuzelor în oraşul Stalin şi să prezinte propuneri Biroului Politic.
589
Stenograma
Au participat la şedinţă: Tovarăşii Gheorghe Gheorghiu-Dej, Iosif Chişinevschi,

Au fost invitaţi la şedinţă tovarăşii: Leonte Răutu, Ofelia Manole, Constanţa Crăciun,
Mihail Roşianu, Popescu-Doreanu şi Bunin.
Se ascultă imnurile compuse de: Radu Palade, Dragoş Alexandrescu, Vasile Popovici,
Ioan Chirescu şi două imnuri compuse de Matei Socor. (Ultimul imn se ascultă de două ori).
Tov. Bunin: Îmi place numai ultimul. Asupra textului nu pot să mă pronunţ, că nu-l am
tradus, însă muzica are un caracter de imn. Celelalte au caracter de cântece de masă şi marşuri.
Ultimul imn al lui Matei Socor este o afirmare de putere şi viaţă şi melodia se ţine minte
uşor. Este foarte frumos.
Tov. Gheorghiu-Dej: În ce priveşte textul, trebuie îmbunătăţit. Textul trebuie să exprime
cu putere sforţările poporului, lupta lui pentru libertate, succesele lui, victoria poporului, să exprime
lucrurile noi, perspectiva luminoasă, frumoasă care îi stă în faţă, sentimentul lui de prietenie faţă de
popoare, prietenia faţă de poporul sovietic. Să ne inspirăm puţin din textul imnului sovietic, sigur
fără a-l copia, dar ţinând seama de stadiul, de procesul în care ne găsim şi perspectivele care stau în
faţa poporului.
Muzica e frumoasă, este într-adevăr un imn. O nuanţă mi se pare mie, foarte uşor, lasă
impresia de marş funebru. Poate greşesc. Să-l punem încă o dată. (Se pune încă o dată).
Foarte puternic.
Tov. Bunin: E o deviere minoră, creează o măreţie puternică, dar se schimbă repede cu
altă melodie. Mi se pare că nu se opreşte atenţia. Dar se poate îmbunătăţi.
Tov. Chivu: Mai este o nuanţă străină, la final parcă aminteşte de imnul regal.
Tov. Răutu: Da, e o notă care trebuie schimbată.
Tov. Gheorghiu-Dej: Mie nu mi se pare. Tocmai sfârşitul este puternic şi masiv.
Tov. Bodnăraş: Acest imn e cel mai bun până acum şi cred că, cuvintele de Frunză sunt
mai potrivite.
Tov. Popescu-Doreanu: Şi eu am vrut să fac observaţia tăcută de tov. Chivu. Parcă
unde se spune ,,Populară Română" aduce a „coroana română". Refrenul este foarte frumos, aş dori
ca şi partea primă să fie tot aşa de înălţătoare.
Tov. Gheorghiu-Dej: Ce părere ai tovarăşa Constanţa?
Tov. Constanţa Crăciun: Puţin parcă aduce a „coroana română".
Tov. Gheorghiu-Dej: Să vedem ce zice autorul. Să-l chemăm aici.
Tov. M. Constantinescu: Imnul acesta are căldură şi măreţie.
Tov. Răutu: Avem aici şi textul imnurilor din celelalte ţări de democraţie populară.
Tov. Chişinevschi: Cuvintele imnului bulgar sunt foarte frumoase. (Citeşte)
(Vine tov. Matei Socor)
Tov. Gheorghiu-Dej: Am ascultat al doilea imn. Este frumos, e plăcut de ascultat. O să-l
punem să ne cânte încă o dată. În 2-3 locuri la cuplet este o uşoară nuanţă, aproape de neobservat,
foarte scurt, de marş funebru. Să vedem ce zici. (Se ascultă din nou imnul).
Tov. Răutu: Şi la urmă aminteşte de „Coroana Română".
Tov. Gheorghiu-Dej: Mie nu mi se pare.
590
Tov. Răutu: Mă dau bătut.
Tov. Socor: Este cuvântul ,,română", dar acest cuvânt nu e furat.
Dincolo ştiu la ce vă referif
Tov. M. Constantinescu: La al doilea cuvânt din rândul al doilea.
Tov. Bunin: Se poate pune nota în major în loc de minor şi se elimină.
Tov. Gheorghiu-Dej: Mai gândeşte-te tov. Socor, nu trebuie să te pronunţi acum. Nu
susţin cu orice preţ. Ascultă singur, reflectează, poate găsim o posibilitate a unei uşoare schimbări
de nuanţă, mai bine de dat o nuanţă mai grandioasă, majoră, mai dinamică. Ceva mai bun decât
acesta noi n-am auzit acum, nici nu poate fi făcută comparaţie. Acesta într-adevăr este imn.
Asupra cuvintelor nu discutăm, ele trebuie schimbate. Trebuie să punem un conţinut
frumos, puternic care să exprime lupta poporului, victoriile lui, hotărîrea lui, sentimentul de
prietenie. Textul imnului bulgar e foarte frumos, exprimă sentimentul de prietenie faţă de poporul
sovietic, vorbeşte despre lumina care a dat-o Uniunea Sovietică, Stalin.
Conţinutul textelor de aici nici unul nu-mi place. Eu cred că nu interesează numai
muzica. Chiar acum citind textul unui alt imn, stârneşte zâmbete, sigur nu e treaba noastră să
judecăm, e treaba acelor ţări de democraţie populare să-şi dea imnul care ei îl cred de cuviinţă să-l
dea, ei cunosc mai bine stările lor de lucruri. Deşi muzica poate să fie foarte frumoasă însă nu
merge textul, nu-i bine. Textul imnului trebuie să fie frumos, când îl citeşti să-ţi dea lacrimile în
ochi, trebuie să fie puternic. Este prima dată când poporul român şi-a căpătat adevărata libertate şi
independenţă, şi-a deschis calea spre fericire, de ce să nu găsim cuvinte frumoase.
Tov. M. Constantinescu: Cuvintele lui Frunză se deosebesc de cel bulgar, la noi au un
caracter descriptiv, pe când la ei are un caracter mobilizator şi un conţinut mai plin.
Tov. Gheorghiu-Dej: Exprimă patriotismul, dragostea fierbinte faţă de patrie, de
pământul patriei, faţă de bogăţia pământului, faţă de poporul său, prezintă acest popor de câteva
milioane ca o forţă, îi dă sentimentul conştiinţei forţei sale. E foarte frumoasă, îmi place foarte
nrnlt. Mai cu seamă partea care vorbeşte de Uniunea Sovietică.
Tov. M. Constantinescu: Nu înţeleg de ce poeţii noştri mai mari nu au încercat să scrie ei.
Tov. Răutu: Aceştia sunt cei mai mari.
Tov. Gheorghiu-Dej: Să facă un concurs. Dar trebuie dată tema, de avut o convorbire cu
ei, este necesar să stea de vorbă cu ei, să li se vorbească despre ce anume vor trebui să scrie. Să le
deschidem orizontal. Nu-i destul să spui Republica Populară Română, ci ce spunem în legătură cu
ea asta e important.
Tov. Chişinevschi: Dan Deşliu împreună cu Frunză.
Tov. Gheorghiu-Dej: Şi Socor poate să le ajute, şi Rudenco, Preoteasa, Novikov.
Trebuie un colectiv. Aceştia vor înţelege linia partidului şi perspectivele mult mai bine, pentru că
sunt m.d.p. nu de ieri-alatăieri, ei au trecut prin suferinţe, închisori, lagăre. Putem cânta trecutul de
luptă, ce înseamnă pentru popor, pentru orice om care iubeşte frumosul şi fericirea poporului, luptă
pentru fericirea poporului său, să arătăm în cuVinţe. Aceşti oameni, în momente foarte grele, au
scris cântece puternice, poezii care au înflăcărat în condiţii foarte grele. De ce n-ar putea s-o facă
acum. Trebuie un colectiv şi 1-2 din cei noi, însă aceştia sunt baza. Şi Socor poate să se includă în
acest colectiv.
Şi fără să-l copiem, dar de văzut imnul sovietic. Ce conţinut frumos are!
Tov. Bunin: La noi a fost o muncă foarte mare preliminară cu imnul sovietic. Înainte de
a fi aprobată muzica, a fost aprobat textul şi apoi în procesul muncii asupra muzicii s-a precizat şi
textul. Munca a fost comună între poet şi compozitor. Textul a fost compus de doi autori. În doi
este un control şi ajutor mai mare. Ar fi bine şi aici să fie doi. Cu trei poate sunt prea mulţi. Să
591
asculte muzica de câteva ori ca să fie pătrunşi de acest imn. Cred că ar fi bine să stea de vorbă
cineva cu ei de la C.C.
Tov. Bodnăraş: În nici un caz nu se poate face până mâine.
Tov. Gheorghiu-Dej: Nu trebuie grabă.
Tov. Răutu: Muzica este lucrul cel mai greu şi mai principal. Pe baza ei se poate lucra.
Tov. Gheorghiu-Dej: Colectivul de tovarăşi ascultă de câteva ori muzica şi li se pune ca
sarcină să facă un text, se stă de vorbă cu ei, li se arată cam care trebuie să fie con~nutul imnului.
Fără nici o îndoială că o să iasă un text foarte bun. O să-l mai îndreptăm, îl vedem încă o dată şi
încă o dată, ca să poată fi aprobat de Comitetul Central. Mie muzica îmi place.
Deci aşa să facem. Ce zici tov. Socor?
Tov. Socor: E foarte bine aşa.
Tov. Gheorghiu-Dej: Membrii Biroului Politic sunt de acord? (Complet de acord).
Tov. Chivu: Să fie Rudenko şi Preoteasa.
Tov. Gheorghiu-Dej: Să ne gândim la persoane. Rudenco este un om realist, el stă cu
picioarele pe pământ. Novikov avea un foarte slab contact cu viaţa, erau nuanţe străine în poezia
lui, însă treptat, în discu~i şi ciocniri cu Rudenko a început şi el să dea lucruri mai bune. Sunt
elemente foarte talentate, ei nu s-au manifestat cum ar fi trebuit, şie păcat.
D.A.N.l.C..fond CC. al P.C.R. - Cancelarie, dosar 117/1952,f. 3-16; 18-22.
592
INDICE ANTROPONil\.llC
Arghezi, Tudor, 529-531

A Arsene, 187, 189, 247, 266, 343, 344,
407,427,429,435,565,566
Abramovici, 475 Avarvarei, 413,415,420
Adenauer, Konrad, 184, 193 Axinte, 415
Adorjan, Gheorghe, 226, 229
Agiu, Constantin, 177, 444 B
Alexa, Augustin, 80, 406, 437, 445,
446,489,490 Babenco,Siinion,84,314,568
Alexandrescu, Dragoş, 590 Balaş, Egon, 98
Alexandru,Ion,229,424 Banuş, Maria, 422
Almăşan, Bujor, 423 Barany, 74
Andrieş, lt.maj., 327 Bas.s, Gheorghe, 97
Antonescu, Ion, mareşal, 18, 43, 92, Bălăceanu, Gabriela, 74,230
95,100,116,184,192,465 Bănuş, Sorin, ing., 266,343,423
Antonescu Mihai, 43 Bârlădeanu, Alexandru, 198, 220,
Apostol, Gheorghe, 1, 8, 9, 16, 19, 22, 221, 239, 245-247, 277, 278, 280-
30,32, 33,47,50, 79, 80,91,94, 99, 284, 361,398,444,513
105-108, 111, 112, 115, 119, 120, Belea, Miron, 30, 54,407,409,410
127, 147, 154, 157, 158, 161, 173- Belle,Petre,207,227,229,306,343
175, 177, 179, 180, 185-192, 195, Beria, Lavrentii, 447
199, 204-207, 209, 210, 212, 214, Berlogea, Constantin, 444
217, 226, 228-230, 241, 243, 247, Birtaş, 149, 150
249, 252-254, 261, 262, 264, 270, Bodnarenco, Pantelimon (Pantiuşa),
271, 277-280, 284, 286-288, 291- 84,85, 104,105,119,149,150,213
293, 301, 304-307, 309-315, 320, Bodnăraş, Emil, 1, 9, 11, 13, 21-24,
321, 331, 332, 336, 337, 353, 354, 42, 48-50, 52, 79, 80, 93, 103, 106,
365, 366, 369, 372, 374, 376-379, 108-110, 112, 115, 122, 123, 130,
382, 383, 387, 388, 392, 393, 395- 132-134, 137, 138, 161, 173, 174,
397, 399-406, 419, 422, 440, 444, 176-178, 180, 191-193, 195-197,
451, 455-457, 460, 466-468, 471- 199-209, 212, 214, 216, 218-220,
474, 478, 480, 481, 489, 490, 494- 223, 224, 226, 228-230, 235-237,
497, 502, 504, 505, 507, 508, 510, 240, 241, 243, 244, 247-251, 253-
511, 513-515, 517, 522-525, 527, 258, 261-266, 268, 278, 284, 292,
528, 535, 536, 538-541, 543-546, 293, 305, 306, 307, 310-314, 320,
549, 551-557, 559-561, 564,. 573, 321, 324-326, 328-332, 334, 336-
581-583, 585,590 340, 342, 346, 353, 354, 357, 358,
Apostol, Melitta, 306,312,444 360, 361, 364-367, 373, 374, 376-
Arefiev,425,427,429,430 379, 382, 383, 387, 388, 392, 393,
395, 397-399, 403, 405-411, 415- Bunaciu, Avram, 80, 99, 118, 121,
423, 425-428, 434, 436-439, 443- 130, 185, 241, 258-260, 307, 446,
446, 450, 451, 454-462, 464-468, 489,490
470-475, 477, 480, 481, 489, 490, Bunin, 590
494, 496, 502, 504, 508, 510, 511, Burcă, Mihai, 115, 229, 379, 436, 438,
513, 516, 517, 524, 525, 527, 529, 439,441
535, 536, 540, 561, 563, 564, 568,
569,574,579-585,589,590,592 C
Bogomolov, 292,295,296
Bogza, Geo, 528
Carol al II-iea, 90, 122, 529
Bone, 74
Ceauşescu, Nicolae, 79, 80, 117, 142,
Borilă, Petre, 1, 79, 80, 97, 106, 108,
143, 161, 167, 169, 248, 250, 258,
109, 118, 121, 129, 130, 132, 152,
260,379,446,489,490
156, 161, 173-181, 183-185, 187,
189, 191-195, 197, 200-205, 207, Cepicka, 323, 398
209, 226-231, 237, 238, 241-243, Cernica, 26
245, 247, 249-251, 253, 254, 256, Cernicica, 43, 84, 139
261, 262, 268, 270, 272, 276, 277, Cervenkov,480,587,588
279-281, 285, 288, 292, 293, 301, Chirescu, Ioan, 590
Chirtoacă, Pavel, 93,125,499
304-306, 311, 312, 321, 331, 354,
Chişinevschi, Iosif, 1, 3, 4, 5-9, 11, 12,
366, 368, 371, 373, 376, 378, 379,
387, 388, 391, 392, 395, 401, 402, 14, 19, 21-24, 26, 27, 29-32, 39, 40,
405-408, 411, 415, 416, 424-426, 42-44, 49, 50, 52, 79-81, 83, 84, 90,
428, 431, 432, 434, 436, 437, 444, 95, 96, 105, 106, 110, 112, 114, 115,
450, 451, 455-457, 466-468, 471, 117, 119, 120, 127, 131, 134, 135,
480, 481, 489, 490, 494-499, 502- 138-140, 149, 150, 154, 158, 159,
504, 508, 510, 511, 515, 516, 525, 161, 174, 175, 177-182, 184-188,
527-529, 535-541, 543, 544, 547, 190-205, 207-209, 211-214, 216,
554, 556, 561, 563, 564, 572-576, 220, 221, 226-242, 247-262, 270,
578,579,582-585,590 272-281, 284-287, 290-293, 295-
Botev, Hristo, 183 297, 302, 304-307, 310-317, 320,
Botlung, Ilie, 74 321, 327, 330-332, 336-344, 353,
Braeşter, Aron, 446
354, 358, 360-362, 364-368, 370-
Brătianu, 332
374, 377, 422, 423, 425, 429, 444,
Brătucu, 111
446, 449-451, 453, 454, 456, 457,
Brucan, Silviu, 444 461, 463, 465-468, 471-475, 478-
Bughici, Simion, 80, 83, 227, 234, 236, 481, 489, 490, 493-496, 499-502,
237, 258-260, 262, 360, 445, 446, 504, 507, 508, 510, 511, 517, 524-
489,490 529, 532, 535, 536, 538, 540-543,
Buharin, Nicolai, 148, 153, 189, 211 554, 555, 559, 561, 563, 564, 568,
Bulganin, 447 574,577, 581-587, 589-591
594
Chişinevschi, Liuba, 79, 80, 83, 105, Cristescu, 149, 226, 229, 230
120, 131, 139, 145, 149, 258, 259, Croitoru, Dumitru, 415
260,406,410,446 Csupor, 444
Cioroiu, Nicolae, 227,237,306,312 Cumpănaşu, 99
Coliu, Dumitru, 7, 79, 80, 105, 106, Cuţăr, Şt. Ion, 59
130, 134, 159-161, 171, 208, 213,
219, 220, 258, 320, 321, 327, 328, D
354, 364, 379, 387, 388, 393, 397-
399, 401, 405-410, 415, 422-426, Dalea, Mihai, 227,237,444
429, 432, 433, 436-439, 441, 443- Danilovici, Ivan, 36
445, 467,470,489,490 David, Ilie, 43
Comnacu, Beti, 242 Dănălache, Florian, 226, 229
Constantinescu, ing., 74 Dejeu, Dumitru, 234
Constantinescu, Miron, 1, 3-14, 16- Demeter, Alexandru, 226, 229
24, 26-34, 37-54, 74, 79, 80, 97, 101, Diaconescu, 177
103-110, 112, 113, 115-122, 127, Dinescu, Victor, 74
128, 131, 134, 136, 139, 154, 156, Dinu, C, 56, 111
161, 173-209, 211-214, 216-226, Dobre, gral, 115, 528
228-230, 232, 234-237, 239-258, Dobrohutov, 27,152
261-263, 266-268, 270-272, 274- Docuciaev, 550
287, 290-293, 295-297, 300-307, Dolanski, 397, 398
309-316, 320-322, 324, 328, 331, Donat, 220
332, 336-347, 353, 354, 356-361, Doncea, Constantin, 247, 248,
363-366, 368-370, 375-380, 382, 25,253
383, 387, 388, 392, 393, 395-411, Doreanu,298,590
418-440, 443-446, 448, 450, 451, Dragu, 146
453-457, 460, 461, 466-468, 471, Drăgan,423
473, 475-481, 488-490, 493, 494, Drăghici, Alexandru, 80, 95, 97, 114,
496, 500, 501, 504-508, 510-514, 119-122, 130, 140, 143, 145, 146,
516, 517, 523-525, 527, 529, 535- 149, 229, 232, 258, 302, 305, 307,
547, 550, 552-561, 563-574, 578-591 320, 321, 326, 328-330, 354, 364,
Constantinescu-Iaşi, Petre, 258, 444
379, 387, 389, 402, 405, 406, 408,
Cornea, Paul, 444, 467, 480 416, 417, 419, 423-426, 436-439,
Covalciuc, Rada, 444 441, 442, 444-446, 467, 470, 489,
Craiu,Ioan,56,69, 77,78,83,99, 139, 490,494,499,504,561,563,579
151 Drăghici, Marta, 97,423,424,444
Craiu, Nistor, 77
Drăgoescu, Petre, 446
Crăciun, Constantin, 169
Duclos, Jacques, 179, 185
Crăciun, Constanţa, 80, 92, 258, 446,
Dumitrescu, Sava, 100, 121
489,490,563,581,582,590
D:zerjinski, Felix, 454
Cristali, 177, 240
Cristea, 74,418
595
E 228, 231, 241-244, 329, 333, 344,
346
Gere, Mihai, 322
Efraim, Rudolf, 466,467,475
Gheorghe, Augustin, 444
Ehrenburg,Ilia,530
Gheorghiu-Dej, Gheorghe, 1-24, 26-
Eidlitz,20,47, 139,163
31, 34-39, 42-47, 49-52, 54, 55, 63,
Ene, 229, 407, 410
66, 68, 73, 74, 76, 79-83, 89-92, 94-
Enescu, Stela, 444
99, 101-110, 112-122, 124-137, 139-
Eremia, col., 325
146, 149-152, 154-161, 164, 165,
Erhov,436,438,439,442,443,444
167-207, 209-214, 216-226, 228-
F 258, 261-268, 270-272, 274-277,
279-288, 290-297, 299-305, 311,
313-317, 320, 321, 324-332, 334,
Fazekas, Ianos, 444 336-347, 351, 353-379, 381, 382,
Fântânaru,495,528 384, 386, 389-392, 394-397, 402,
Florea, Dumitru, 407 410, 421, 422, 424, 425, 427, 428,
Florescu, Gheorghe, 79, 80, 95, 96, 430, 431, 433, 434, 436, 438, 440,
103, 105, 161, 258, 407, 409, 410, 441, 444, 446, 449-451, 453-468,
422,423,443,444,446,480 471-481, 485-490, 492-497, 499-
Florescu, Mihai, 444 508, 510-512, 514, 515, 518, 523-
Foriş, Ştefan, 92, 242 529, 532, 535-538, 540-547, 549-
Friedman, 213 562,564-574,577,579-592
Frunză,Eugen,424,453,590,591 Ghiaţă, 414,418
Ghiţă, Ştefan, 423
G Giană, 422
Goldstein, Dori, 242
Gaisinschi Elvira, 312 Gomulka, 33
Galaction, Gala, 373 Gottwald, Klement, 398, 495
Ganea, 280 Grotewohl, Otto, 355
Ganev, D., 278 Groza, Petru, 177, 178, 179, 186, 187,
Gartner, David, 107, 120 258,285,314,437,529,531
Guină, Nicolae, 234,237,306,312
Gaston Marin, Gheorghe, 15, 48,111,
176, 271, 277, 280, 281, 297, 303, Guliaev, 404
467,588 Gusev, 324
Găzdoiu, 415
Georgescu, Teohari, 1, 2, 6, 9, 11-24, H
26, 33, 34, 36-38, 40-42, 44, 46-52,
77-82, 84-96, 99-123, 126-128, 130- Hagiu, Mitriţă, 444
133, 135, 136, 141-150, 152-160, Halasz, 74
167-173, 179, 181, 182, 188, 194, Handtke, 353, 360
195, 200-202, 210, 211, 214, 226- Hitler, Adolf, 184,462
596
Hohenzollern, familie, 318 Katz, Simion, 343, 344
Homanyi, Hugo, 69 Kavtaradze, 188,236,237,241
Hortolomei, 529, 530, 531 Killinger, Manfred von, 43
H~u, Gh., 82, 267, 297, 436, 441, Kim Ir Sen, 221
443,444,445,467 Klein, 100
Hulduban, 43 Koffler, 69
Korda,487
I Kostial, 379
Kostov, Traicio, 221
Iacob, Alexandm, 15, 17, 18, 19, 20, Kovasznai, 2, 1O, 53
21,25,26,29,42,44,56,69, 76, 77, Kopetin Geza, 422
78, 82, 83, 88, 97, 98, 99, 100, 101, Koples, 212
138, 139, 147, 151, 158, 170, 224, Kuibişev, 454
246,247,394,476,477 Kun, Bela, 74

Ianculov, 74
Iatrov,47.222,223,224 L
Ileana, principesă, 107
Ionas,397 Lavrentiev,261,262,277,297
Ionescu, Aurel, 422 Lenin, Vladimir Ilici, 3, 34, 35, 43, 44,
Ionescu Titus, 87 134, 153, 154, 168, 189, 195, 198,
Ionescu, Marin Florea, 227,229,445 305, 351, 396, 425, 429, 448, 454,
Ionescu, Vasile, 446 527
Inozemţev, 246,281,282 Leuschner, Bruno, 354, 355
Ionovici, Ivan, 36 Lizin, 486
Iordăchescu, Teodor,258,260,446 Usenko, 548, 550
Ivanovici, Dumitru, 226,229 Loncear, Carol, 82, 175, 219, 223,
lvanovici, Ivan, 112. 187, 226, 229, 265,266,516
247,375 Luca, Vasile, 1-38, 40-56, 59, 60, 62,
lvanovici, Serghei, 49, 186, 247 64, 66-69, 71-112, 115, 119-124,
126-133, 135-144, 147-156, 158-
J 160, 163-165, 167-173, 179, 182,
188-190, 194, 195, 198-202, 210-
213, 215, 220, 224-228, 235, 241-
Jdanov, 147 245, 268, 272, 296, 309, 333, 344,
Jiano, 91, 92, 99, 107, 143, 145, 149, 346, 359, 375, 377, 394, 476, 496,
226,229,230,499 501,503,504,564,569,571-573
Juhâsz, 182 Lupu, Petre, 91, 234, 237, 306, 307,
387, 388, 402-410, 417-429, 431-
K 433,436,437,444,445,454
Luximin, 84
Kamer, 74
597
M 190, 191, 194-199, 201, 202, 204,
205, 207, 209, 213, 226-231, 233-
237, 239-244, 247-249, 251-254,
Macovei, 268
256-259, 261, 262, 268, 270, 272,
Magazencov,322
276-280, 284-287, 290, 292, 293,
Malaxa, Nicolae, 38, 128, 318
302, 304-307, 309-316, 320, 321,
Malâşev,292,294,295,296,297
330-332, 336-339, 341, 343-347,
Malenkov, 408, 424, 425, 428, 429,
353, 354, 357, 358, 364-368, 372-
431,447,452,479
374, 376, 377, 392, 403, 422, 425,
Malinschi, Vasile, 246,557
444, 446, 450, 451, 453-461, 465-
Maniu,Iuliu,69, 107,116,332
468, 471, 473, 475, 480, 481, 489,
Manole, Ofelia, 80, 88, 90, 99, 158,
490, 494-496, 499, 501, 502, 504-
258,260,423,446,489,490,590
506, 508, 510, 511, 517, 519, 522,
Marin, 226, 227, 229, 230, 277, 280,
524-527, 535-538, 540, 541, 543,
378,379,399,445,467
544, 550, 551, 557, 559-561, 563,
Marincu,Ioan, 122
564, 568, 569, 574, 576, 581-587,
Marton, 415
590
Martonosi, 74
Moghioroş, Stela, 242
Maşlenkov, 431
Mogoş, 418
Mateescu, Constantin, 80, 107, 169,
Moldovan, Rozalia, 182
446,489,490
Moldoveanu, 247,434
Maurer, Ion Gheorghe, 80, 100, 164,
Moraru,Mihai,80,446,489,490
227, 229, 230, 258, 259, 446, 489,
Moraru,Stelian, 182,422,438,529
490
Morodi, Ştefan, 74
Mănescu,Manea,380,394
Mujic, Mihai, 80, 94, 95, 182, 258,
Melnik, 320, 321, 325, 328
314,330,388,403,446,489,490
Mendel, Eugen, 69
Mureşanu,Alexandru,226,229,307
Mezincescu, Florica, 528
Murgulescu, 182, 241
Mija, 74
Mikan, Rudolf, 366, 377, 428, 435
Muşat, 379
Miller, 213
Mikoian,272,303,356,432,447
Mitin, 188, 464 N
Mititelu, 422
Mociorniţa, 43
Modoran, Vasile, 3,25,56,66,69, 82, Nagy,43
93,96, 100,138,224,225 Năvodaru, Petre, 466, 467, 475
Moghioroş, Alt!xandru, 1-16, 18, 19, Neaga, Matei, 445
22-30, 32, 35, 38, 39, 42, 43, 45-47, Negrea, Cristea, 74
50,52,53, 79-81,83,85,97,98, 102, Negreanu, 124
105, 106, lll, 113-115, 130, 131, Nicolescu, Ilie, 117, 118
134, 135, 137, 151, 152, 158-161, Nicolski, 117
167, 172-174, 176-182, 185-187, Niculi,Ion,80, 168,258,446
598
Nistor, A., 56, 69, 77, 423, 424 Pârvulescu, Constantin, 79, 80, 85,
Niţulescu,Şt.,227,229,230,494,499 90, 101, 111, 118, 122, 130, 134,
Novac, Mauriciu, 227, 240 136, 141, 145, 156, 160, 161, 173-
182, 185, 187, 190-192, 194, 197,
o 199, 201, 202, 204-207, 209, 212,
213, 222, 226-228, 230, 231, 236,
Olteanu, 98, 130-133, 423 237, 241-243, 247, 249, 252, 254,
262, 270, 279, 292, 293, 304-307,
Oprea, Vasile, 407,435
Opriţoiu, Mihai, 407,414,435
310, 312, 320, 321, 330, 365, 366,
368, 377-380, 383, 387, 388, 395,
Ostrovschi, 425,427,428,429,430
405-408, 410, 416-418, 420, 422,
p 423, 425-428, 432-435, 437, 440,
443-446, 448, 450, 451, 453, 454,
457, 465-468, 473, 475, 480, 481,
Padeev, col., 323 489, 490, 494-496, 501, 504, 505,
Pahonţu, 445 507, 508, 510, 511, 517, 525, 527,
Palade, Radu, 590 529, 535, 538, 540, 542, 544, 545,
Palocsay, 549 552, 561, 564, 570, 571, 577, 581-
Pandele, Constantin, 74 585, 590
Paraschivescu-Bălăceanu, 227, 230, Perju, Petru, 415,420
231,258 Petrescu, Dwnitru, 80, 96, 103, 130,
Parhon, C. I., 178, 182, 529 133, 134, 140, 158, 165, 172, 173,
Paşkovski, 132 175, 177, 258, 259, 315, 320, 321,
Pauker, Ana, 1, 2, 5, 9-13, 15, 16, 20- 323, 324, 328, 379, 387-389, 391-
24, 33-42, 44-50, 52, 77, 79-91, 93, 403, 406, 408-410, 419, 422, 423,
94, 96, 99, 100, 102, 106-110, 112, 425-428, 433, 434, 444, 446, 454,
113, 118-123, 126-131, 133-135, 489, 490, 494, 499, 536, 560-574,
140-143, 148, 150, 153, 154, 156, 576-579, 581
157, 161, 164, 167-169, 171-175, Pieck, Wilhelm, 355
177, 194, 195, 200-202, 210- 212, Pintilie, Gheorghe, 80, 104, 105, 114,
226-228, 234, 235, 238, 241-244, 119, 145, 146, 258, 422, 423, 444,
272, 333, 344, 346, 359, 371, 372, 489,490
375, 383, 385, 386, 413, 496, 501, Pintori, 180, 183
503,504 Pius al XII-iea, papa, 95
Pauker, Marcel, 85, 242 Pleşoianu, Romeo, 107, 120
Pavel, Ştefan, 176, 226, 229, 230, 330, Pop, Ludovic, 422
379, 436-441, 443, 444, 467, 494, Pop,Radu,422,481
496,499,563,579 Popa Alexandru Ionescu, 424
Pătraşcu, Nicolae, 17, 107, 116, 117, Popa, Emil, 80, 212, 258, 260, 424,
118, 136, 160 446,489,490
Pătrăşcoiu, 99 Popescu, Marcel, 227, 234, 237,
240,569,588,589
599
Popovici, Vasile, 590 Roşianu, Mihai, 80, 95, 96, 242, 258,
Posteucă, 245,444,480,481,487,488, 444,446,467,480,590
538, 546-551 Rubicek, 3, 25, 138
Preoteasa, Gr., 592 Rudenko, 237, 591,0592
Prisnea, Constantin, 7, 48, 176, 406, Rusan, Sebastian, 529, 531
408-411 Rusu, Clement, 444
Prosan, 107, 120 Rusu, Ichim, 366
Prot, Andrei, 209,226
Puvak,423,424,444 s
R
Saburov, 218, 479
Sadoveanu,Mihail, 182,258,274,528
Rab, 379 Sălăjan, Leontin, 80, 169, 213, 248,
Racz,Gheorghe, 182 250, 258, 259, 314, 320, 321, 326,
Rahmut, 437 327, 379, 436, 444, 445, 446, 489,
Rakosi, 262, 272, 358, 359 490
Rameler, 435 Săvulescu, Traian, 182, 234, 258, 444,
Rangheţ, Iosif, 79, 98, 100, 161, 320, 528,531,543,548,549
321,330 Scarlat, Constantin, 234, 235,
Rauh,354,355,357 237
Răceanu,Ileana,424
Sencovici, 48, 445
Rădăceanu, Eugenia, 258, 446 Shantz, Harold, 353, 360
Rădăceanu, Lothar, 80,161,424,446,
Siclovan, 427,429
489,490 Sidenco, 324
Rădescu,121, 128 Sidorenco,378,379,382
Rădulescu, Gheorghe, 69 Sima, Horia, 107
Rădulescu, Gogu, 220, 227, 234, 240, Siminicea, 411
241,246,247,466,467,475,476 Simonenco,82
Răutu, Leonte, 23, 24, 79, 80, 107, Siroky, Vilem, 180, 183
112, 130, 147, 149, 159, 161, 168, Socor, Matei, 590,591,592
182, 185, 194, 196, 198-200, 202- Solomon, Barbu, 258, 260, 446, 489,
204, 258, 262, 276, 292, 293, 299- 490
301, 387, 388, 402-409, 418, 420- Solymosi, 43
434, 436-438, 444, 446, 454, 478, Stalin, Iosif Visarionovici, 34-36, 38,
489, 490, 590-592 39,43,44,46,51,53,66,68,69, 72-
Reaposov, gral, 475 74, 84, 94, 100, 134, 141, 146, 148,
Rogojinschi, Alexandru, 237,422,444 149, 153-156, 168, 169, 183, 189,
Roller, 444 193, 195, 198, 203, 211, 212, 250,
Roman, Valter, 92,173,214,270,351, 255, 274, 282, 300, 310, 311, 314,
445,467 330, 375, 416, 419, 422-426, 428-
Rostovţev, 396
430, 433, 435, 438, 444, 446-448,
600
450, 452-454, 462, 467, 468, 472, 407, 408, 409, 419, 425, 426, 436,
475, 477, 479, 480, 491, 526, 529, 437, 446, 450, 451, 457, 466, 467,
530,558,584,589,591 468, 470, 472, 480, 481, 489, 490,
Sianciu, Emil, 175, 278, 407, 467 493, 494, 495, 496, 508, 510, 511,
Stancu, 378, 379, 380, 382, 399, 400, 512, 513, 525, 527, 536, 537, 538,
401,402,403 540, 561, 563, 564, 570, 582, 583,
Stănescu, A., 480, 481 584,585,589,590
Stere, 529, 531 Stoleru, 74
Stoia, Elena, 221,424 Stroe,Mihnea, 111
Stoic.a, Chivu, 1, 6, 7, 9, 12, 15, 20-22, Suder, Mihai, 176,424,444
28, 29, 31, 37, 38,40,47-50, 79, 80, Suder, Wilhelm,80,93,258,259,306,
109, 111-113, 115, 117, 130, 133, 314,446,489,490
154, 161, 173-175, 177, 179-182, Surdu,272
184, 186, 187, 190, 191, 193, 195, Sverdlov, 454
198-200, 203-209, 212-214, 219, Svernik, 435
222-226, 228, 230, 247-251, 253, Szabo, Berci, 43
254, 261, 262, 264-268, 270-272, Szabo, Eugen, 54
274, 277-280, 282-285, 287, 292- Szabo, Iuliana, 69
297, 302-306, 309, 312-314, 320,
321, 324, 326, 329-332, 336-343, ş
353, 354, 356-360, 363-366, 368,

Şerban,Avr31Il,80,327,446,489,490
369, 378, 379, 382, 383, 387, 388,
Şraier, Aron, 89, 92, 100, 107, 120,
392, 393, 398, 399, 401, 403, 405-
121,155
409, 417-426, 433, 434, 436-438,
Ştefan, Dan, 213
440, 441, 443-446, 450, 451, 454,
Ştefanov, 222
457, 459, 461, 464-468, 470-472,
Ştefănescu, 320, 321, 322, 328, 366,
480, 481, 487, 489-491, 493-496,
377,423,428,435
499, 501, 503, 507, 508, 510-513,
Ştefănescu, Aneta, 320-322, 366, 377,
515-517, 519, 521, 523-525, 527,
423,428,435
535-538, 540, 541, 543, 551, 554,
558, 561, 563, 564, 566-570, 573,
T
578-585,589,590,592
Stoic.a, Gheorghe, 1, 15, 29, 47, 48, 79,
80, 89, 93, 94, 106, 115, 130, 158, Tapoş,378,379,380,382
159, 161, 165, 167-169, 173-175, Tatu Jianu, 227,229,494,499
177, 179, 180, 191, 204, 205, 207- Tănase, Zaharia, 80, 446, 489, 490
209, 223, 226, 228, 230, 235, 247, Tănăsescu, 92
248, 249, 253, 254, 258, 261, 262, Tătaru, Ştefan, 500
266, 267, 277, 278, 279, 280, 292, Tăutu, 26
293, 294, 295, 305, 306, 320, 321, Talmann, 212
331, 332, 338, 339, 353, 354, 356, Tito, Iosif Broz, 433
365, 366, 378, 379, 387, 388, 406, Toma,Ana,227,234,237,240,241
601
Toma, Sorin, 79, 80, 130, 161, 258, Vidraşcu, Raia, 242
421,446,489,528,529,531 Vijoli, Aurel, 53, 56, 66, 67, 69
Totolan, 467, 480 Vintilă, Marin, 226, 229
Troţki, Lev, 44, 94 Vinţe, Ion, 80, 97, 98, 107, 120, 159,
Truman, H., 179, 183 231,258,306,312,446,489,490
Trunev, 322 Vlaicu, Ştefan, 528
Vlaiculescu, 424
V Voitec, Ştefan, 43, 80, 150, 258, 260,
298,446,489,490
Vaida, Vasile, 80, 97-99, 130, 133,
Voitinovici, Al., 227
171, 176, 177, 258, 446, 489, 490,
546
Valerian, 528,529
w
Variev, 323 Weiss,loan,45,53,56,64,69, 82,213
Vasilichi, Gheorghe, 80, 107, 120, Weissbuch,26
175, 176, 258, 259, 260, 261, 298, Williams, 550
444,446,449,492,524
Vasiliu, 238 y
Vass, Ghizela, 19, 79, 80, 82, 83, 88,
97, 98, 99, 111, 129, 136, 143, 150, Young, 68, 98
159, 167, 168, 206, 258, 306, 312,
322, 357, 358, 359, 444, 446, 489, z
490,527,537
Vass Zoltan, 55537 Zaharescu, Barbu, 141,427,429,430,
Vâlcu, Vasile, 30, 54, 234, 236, 307, 449,453
422,423,444 Zaharia, Ilie, 466,467,477
Vâşinski, 230 Zedveanu,229
Vencov, 528 Zelea Codreanu, Corneliu, 43
Verdeţ, Ilie, 444 Zigveanu, 227
Vida,419,438,445 Zilber, 477
Vidraşcu, Gheorghe, 444 Zlobin, 36, 38
602
INDICE TOPONIMIC
A 481, 488-490, 493, 527, 536- 543,

547,554,582,583,585,586
Adâncata, 411-414 Budapesta, 98, 176, 304, 357-359, 387,
Aiud, 119 585
Americia (S.U.A.), 183, 192, 193, 305, Bulgaria, (RP.), 39, 180, 208, 218,
353,361,363 221,278,362,435,466,467, 582-
Anglia, 66, 74, 98, 192, 193, 237, 361, 584,587,589
362
Arad, 99,100,223,308,310,311,380, C
407-410,423,445,502,504,536
Caracal, 242
Ardeal,69,364,377,512
Caransebeş, 151,496
Ardealul de Nord, 69, 98
Călăraşi,
419
Argentina, 100
Câmpia Tonii, 68
Austria,66
Câmpina, 444
B Cehoslovacia (R.P.), 15, 213, 245, 266,
282,303,307,311,320, 322-324, 379,
Bacău, 222, 364, 393, 418, 422, 423, 387,397-399,435,462,465,476,494,
435,444,445,466 495,504,516,528,584,589
Banat, 512 Cernavodă,483-487,548
Basarabia, 69, 529, 549 China, (R.P.), 226, 228, 237, 241, 245,
Bărăganului, 481,485,486 304,305,446,549
Bârlad, 268,351,393,444,466 Cluj,63,68,98,234,310,335,347,377,
Belgia, 184 408, 422, 466, 502
Belgrad,69 Constanţa, 80, 92, 99, 135, 206, 207,
Berlin, 353, 354, 357, 358, 360, 424, 223, 224, 237, 258, 360, 379, 380,
426,428,435,585,586 386,407-410,416,442,446,466,489,
Bonn, 179,180,355,356 490,590
Botoşani, 88,411,412 Coreea (R.P.D.), 185, 207, 208, 221,
Brăila, 62-64, 179, 180, 183, 206, 223, 225,435,549
224,422,516 Craiova, 63, 65, 271, 310, 311, 347,
Brăneşti, 74 379, 380, 399, 408, 423, 444, 445,
Bucureşti, 34, 35, 59, 63, 69, 98, 110, 450, 451, 456, 502
128, 136, 147, 179, 183, 249, 261, Crevedia, 74
267, 268, 271, 280, 292, 294, 295, Cugir, 68
297,304,310-312,322,347,355,356,
360, 379, 380, 382, 386, 406, 408, D
409,424,436-438,442,444,445,466,
Danemarca, 228,244,361
Deltei Dunării, 206, 261, 268, 269, Hunedoara, 74, 256, 347, 422, 433,
273,319 460,465,491,502,504,507,517,578
Deva,46, 95
Dobrogea, 187,206,319,408,548,549
Dolj, 87, 444 I
Dorohoi, 415,419
Ialomiţa, 544, 552
Dunărea, 65, 174, 206, 207, 223, 352,
Ibăneşti,411-415,421
480, 481, 485, 486, 488, 538, 543,
584,588 India, 318
Israel, 13, 18, 120, 130, 237
E Italia, 107,127,151,180,211,213,234
Iugoslavia, 84,208,220,353,361
Egipt, 18
Elveţia, 85, 107, 120, 228, 244, 304, K
305,363
Europa, 192,223,361 Kociedo, insulă, 179, 185
F L
Fărăgaş, 68 Leipzig, 355

Focşani, 69 Londra,227,237,528
Franţa,98, 127,175,184,192,193,226 Luduş, 74
Lugoj, 74
G Luxemburg, 184
Galaţi,206,207,223,224,237,308,311,
M
347,379,380,407-410,422,423,477
Germania (R.D.), 66, 184, 191-194,
Marea Neagră, 65
232,242,262,263,271-274,292,293,
Măcin,207,422
302,303,330,333,353-356,359,360,
Medgidia, 64, 485, 491, 548
362, 365, 366, 377, 399, 425, 435,
Moldova, 187, 267, 364, 381, 408, 435,
479,527,537,549,589
512,513
Germania Occidentală, 66
Moscova,23,97,98, 185,187,220,221,
Gheorgheni, 393
223, 227, 234, 237, 242, 253, 255,
Giurgiu, 59, 588
266, 272, 281, 322, 361, 368, 373,
Gorj, 59
425, 427, 428, 430, 431, 439, 443,
H 478, 481, 482, 484, 487, 488, 528,
568,587,588
Hamburg, 212 Muntenia, 512
Hănţeşti, 411
Hârşova,480,481,485-487 N
Haţeg, 95
Năvodari,483,484,485,548
604
366, 380, 384, 388, 425, 426, 432,
433, 435, 456, 463, 466, 467, 480,
o 481, 489, 492, 493, 527, 528, 562,
563, 582-584, 587-589
Odessa, 95
Odorhei, 352, 444 s
Olanda, 184
Olăneşti, 304 Satu Mare, 63
Oltenia, 588 Severin, regiune, 59, 62, 74,223
Olteniţa, 63 Sânnicolau Mare, raion, 74
Oradea, 380, 389, 392, 394, 395, 416, Sibiu, 170, 311, 442
442, 445, 502 Sighişoara, 69, 170
Sofia, 179,183,221,280,361,588,589
p Stalin,oraş,53,68, 183,424,491
Stalingrad,347
Paris,47, 184,528 Suceava, 380, 406-408, 411, 412, 414-
Petroşani, 263,295,512 420, 423,424,435,451,454
Piatra Neamţ, 66,516 Suedia,353,354,361,362,363
Pieptănari,267,268,491
Piteşti, 408,423 T
Plevna, 588
Ploieşti, 7, 222, 271, 383, 407-410, 415, Talpa, sat 88
417,422-424,442,444,445 Târgovişte, 38, 63, 68, 116,222
Polonia (R.P.), 282,303,307, 311, 320- Târgu-Mureş, 255, 256, 444
322, 324,362,387, 397-399, 435,458, Târgu-Neamţ, 74
476,589 Tecuci, 393
Postdarn, 184 Teleorman, 544
Praga, 235, 357, 366, 373, 387, 398, Timişoara, 46, 59, 74, 87, 210, 212,
458,494,504 271, 311, 380, 381, 386, 394, 399,

Prahova,7, 172,229,507 407-410,417,419,422,423,502
Putinei, comună, 59 Transilvania, 187
Tulcea,64,206,207,422,444
R Turcia, 238,477
Turnu-Severin, 223
Reşiţa, 68, 74, 82, 222, 223, 267, 268,
377,394,433,517,521 u
Roman, 270
România (R.P.R.), 1, 36, 53, 55, 58, 60, U.R.S.S., 24, 26, 39, 41, 54, 55, 64, 66,
66-70, 73-75, 78, 107, 135, 157, 162, 67,69, 72, 76, 78 ,90, 153,154,175,
174, 179-181, 183-185, 191-193, 204, 184,203,208,211,213-215,218,228,
205, 207-209, 222, 224, 227, 228, 230,239,242,245-247,249,254,261,
253-260,263,272,274,278,296,303, 262,267,276,278,281-283,296,303,
315, 317-319, 324, 353-356, 360-363, 313, 315, 316, 321, 325, 328, 331,
605
336, 347, 362, 390, 403, 405, 425, V
430,431,433,441,446-448,450,452,
453,459,462,464,465,472-474,478, Valea Jiului, 35, 46, 94, 169, 351, 363,
479,489,506,508,512-514,518,520, 517
529-531, 534, 536, 542, 546, 547, Valea Prahovei, 148
549,561,572,576,579,580,587,591 Varşovia, 33
Ungaria (R.P.), 15, 104, 176, 204, 205, Vatra Dornei, 516
207, 213, 222, 247, 262, 263, 266, Vidra, raion, 74
272, 274, 278, 280, 282, 285, 303, Viena,365,528,532
307,311,320-322,324,359,362,364, Vlaşca,544
374, 387, 397, 398, 399, 439, 454,
462,465,476,537,584,589 w
Ungheni, 221
Washington, 183
z
Zimnicea, 413
606
ISBN 978-973-8308-31-2
https://biblioteca-digitala.ro / http://arhivelenationale.ro I

Stenogramele Sedintelor Biroului Politic Secretariatului Comitetului Central PMR Vol IV Partea 2 2007

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Stenogramele Sedintelor Biroului Politic Secretariatului Comitetului Central PMR Vol IV Partea 2 2007

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

' ARHIVELE NATIONALE ALE ROMÂNIEI

· Stenogramele şedinţelor Biroului

voi. IV (partea a II-a)

Stenogramele şedinţelor Biroului Politic

Comitetului Central al P.M.R.

voi. IV (partea a II-a)

Studiu introductiv de:

CAMELIA MORARU VERONICA VASILOV

Redactori: IOANA ALEXANDRA NEGREANU

Studiu introductiv p. V-XIV

În lunile mai-decembrie 1952 au avut loc evenimente importante în istoria

Prof .univ. dr. Ioan Scurtu

A.L.A. - Apărare Locală Antiaeriană

21. 1952, mai 26. Stenograma şedinţei Biroului Politic al C.C. al

22. 1952, mai 26-27. Stenograma şedinţei Plenare a C.C. al P.M.R.

23. 1952, mai 29. Stenograma şedinţei Biroului Politic al C.C. al

24. 1952, mai 31. Procesul-verbal şi stenograma şedinţei Biroului

26. 1952, iunie 21. Procesul-verbal şi stenograma şedinţei Biroului

27. 1952, iunie 23. Procesul-verbal şi stenograma şedinţei Biroului

28. 1952, iulie 4. Procesul-verbal şi stenograma şedinţei Biroului

29. 1952, iulie 10. Procesul-verbal şi stenograma şedinţei Biroului

30. 1952, iulie 11. Stenograma şedinţei cu membrii C.C. ai P.M.R.

32. 1952, iulie 14. Procesul-verbal şi stenograma şedinţei Biroului

34. 1952, august 4. Procesul-verbal al şedinţei Biroului Politic al

35. 1952, august 12. Procesul-verbal şi stenograma şedinţelor Biroului

36. 1952, august 27. Procesul-verbal şi stenograma şedinţei

38. 1952, septembrie 4. Procesul-verbal şi stenograma şedinţei

39. 1952, septembrie 9. Procesul-verbal şi stenograma şedinţei Biroului

40. 1952, septembrie 16. Procesul-verbal şi stenograma şedinţei

41. 1952, septembrie 26. Procesul-verbal şi stenograma şedinţei

42. 1952, octombrie 1. Procesul-verbal şi stenograma şedinţei

43. 1952, octombrie 3. Procesul-verbal şi stenograma şedinţei

44. 1952, octombrie 9. Procesul-verbal şi stenograma şedinţei

45. 1952, octombrie 10. Procesul-verbal şi stenograma şedinţei

47. 1952, octombrie 17. Stenograma şedinţei Plenare a C.C. al

48. 1952, octombrie 17. Procesul-verbal şi stenograma şedinţei

49. 1952, noiembrie 3. Procesul-verbal şi stenograma şedinţei

50. 1952, noiembrie 5. Procesul-verbal şi stenograma şedinţei

52. 1952, noiembrie 13. Procesul-verbal şi stenograma şedinţei

53. 1952, noiembrie 19. Procesul-verbal şi stenograma şedinţei

54. 1952, noiembrie 29. Procesul-verbal şi stenograma şedinţei

55. 1952, decembrie 3. Procesul-verbal şi stenograma şedinţei

56. 1952, decembrie 9. Procesul-verbal şi stenograma şedinţei

57. 1952, decembrie 20. Procesul-verbal şi stenogramele şedinţei

58. 1952, decembrie 29. Procesul-verbal şi stenogramele şedinţelor

Au fost prezenţi tovarăşii: Gheorghe Gheorghiu-Dej, Ana Pauker, Vasile Luca,

Aşa este în text.

Aşa este în text.

• ,,aceasta" - folosit incorect în text.

• ,,că" - folosit incorect în text

Anexa [NR. 1) la şedinţa Biroului Politic al

Citind ultimele dosare întocmite de diferite subcomisii, constat cu uimire şi cu indignare

Aşa este în text.

Anexa [NR. 2] la şedinţa Biroului Politic al

S.S. Vâlcu Vasile

Faţă de linia justă a partidului în problemele financiaro-bancare, conducerea Ministerului

În toată perioada aceasta (8.X:I.1947 - 8.IIl.1952) Ministerul Finanţelor şi Banca de Stat

Faptele dezvelite cu ocazia anchetei făcute la Ministerul Finanţelor, Banca de Stat şi la

• ,.salasişti" = sustinători ai regimului lui Antonio de Oliveira Salazar.

Comisia de partid instituită de Comitetul Central al Partidului Muncitoresc Român în

În sistemul Ministerului Finanţelor, a Băncii R.P.R. şi a Băncii de Credit pentru Investiţii

În consecinţă, Comisia de partid propune următoarele:

D.A.N.l.C..fondC.C. alP.C.R. -Cancelarie, dosar40/1952,f 5-154.

Şedinţa Plenară a C.C. al P.M.R.