Curs 5

1.4.1 Serii de puteri (continuare)

Proprietăţi ale seriilor de puteri

∞ ∞
1) Dacă ∑ an x n o serie de puteri şi S(x)= ∑ an x n , ∀x∈C, suma seriei, atunci S este continuă
n =0 n =0
pe intervalul de convergenţă I=(-R, R).
b ∞ b
2) Dacă [a, b]⊂I atunci S este integrabilă pe [a, b] şi ∫ S ( x ) dx = ∑ ∫ an x dx şi, în plus, seria
n

a n =0 a
primitivelor este egală cu primitiva lui S abstracţie făcând de o constantă
∞
( x ) dx + c
( ∫ S= ∑ ∫ an x ndx,c ∈ R ).
n =0
∞ ∞
3) Fie ∑ an x n o serie de puteri şi ∑ nan x n −1 seria derivatelor, atunci:
n =0 n =1
∞
a) Seria derivatelor are aceeaşi rază de convergenţă R ca şi ∑ an x n .
n =0
∞
b) S este derivabilă pe I şi S’(x) este suma seriei derivatelor: S’(x) = ∑ nan x n −1 , ∀x∈I.
n =1

Observaţie
Proprietatea 3 este valabilă şi pentru seria derivatelor de ordin k, ∀k∈N*.

Exerciţii rezolvate

Să se determine mulţimea de convergenţă şi suma următoarelor serii de puteri:

∞ ∞
1
∑n ( ) ∑ n ( x − 1) (Ex. 1, Var. B, 2018).
n n
a) x − 1 (Ex. 1, Var. A, 2018); b)
n =1 n =1
Soluţii
∞
1
∑ n ( x − 1)
n
a)
n =1
Notaţie: x-1=y.
∞
1 1
Seria devine ∑ n y n , serie de puteri cu =
an
n
,n ≥ 1 .
n =1
Temă: arătaţi că mulţimea de convergenţă este C y = [ −1,1) (deci C x = [0, 2 ) ).
Calculul sumei:
Se consideră seria geometrică:

1
 ∞
1
∑=
yn
1− y
,∀y ∈ ( −1,1) .
n =0

Integrând pe ( −1,1) , conform propr. 2, obţinem:

∞ ∞
1 1
∫1− y dy + c =∑∫ y n
dy ⇔ ∑ n + 1y n+1 =−ln 1 − y + c ⇔
n =0 n =0
∞
1
∑ n y n =− ln 1 − y + c,c ∈ R , y ∈ ( −1,1)
n =1
Considerând y=0 se deduce c = 0 , astfel că
∞ ∞
1 n 1
∑n ( ) ( ) ∑ n ( x − 1) =− ln ( 2 − x ) ,∀x ∈ ( 0,2 ) .
n
y =− ln 1 − y ,∀y ∈ −1,1 ⇒
n =1 n =1

∞
∑ n ( x − 1)
n
b)
n =1
Notaţie: x-1=y.
∞
Seria devine ∑ ny n , serie de puteri cu =
an n,n ≥ 1 .
n =1
Temă: arătaţi că mulţimea de convergenţă este C y = ( −1,1) (deci C x = ( 0, 2 ) ).
Calculul sumei:
Se consideră seria geometrică:
∞
1
∑=
yn
1− y
,∀y ∈ ( −1,1) .
n =0
Derivând pe ( −1,1) , conform propr. 3, obţinem:
∞ ∞
1 y
ny n −1
∑= ,∀y ∈ ( −1,1) ⇒ ∑
= ny n ,∀y ∈ ( −1,1) ⇒
n =1 (1 − y ) 2
n =1 (1 − y ) 2
∞
x −1
∑ n( =
x − 1) ,∀x ∈ ( 0 ,2 ) .
n

n =1 (2 − x) 2

Exerciţii propuse

Să se determine mulţimea de convergenţă şi suma următoarelor serii de puteri:

∞ ∞
x 2n
∑ n ( x + 1) ; b) ∑ 2n .
n
a)
n =1 n =1

2
1.4.2 Serii Taylor

Definiţii
 Fie f:A→R, A⊆R, o funcţie indefinit derivabilă în x0∈I⊆A, unde I este un interval deschis.
Seria de puteri
∞ f ( n ) ( x0 )
Sf(x0)= ∑ n!
(x − x0 ) n
n =0

se numeşte serie Taylor asociată funcţiei f în x=x0.

n f ( k ) ( x0 )
 Expresia Tn(x, x0)= ∑ k!
(x − x0 ) k se numeşte polinom Taylor de ordin n
k =0

corespunzător funcţiei f în x = x0.

 Diferenţa Rn(x, x0)=f(x)- Tn(x, x0) se numeşte rest Taylor de ordin n corespunzător funcţiei f
în x = x0.
 Egalitatea f(x)= Tn(x, x0)+ Rn(x, x0) se numeşte formula Taylor asociată funcţiei f în x=x0.
∞ f ( n ) (0)
Dacă x0=0 atunci Sf(0)= ∑ x n este seria Maclaurin corespunzătoare funcţiei f,
n =0 n!
n f ( k ) (0)
Tn(x, 0)= ∑ k!
x k polinomul Maclaurin de ordin n corespunzător funcţiei f şi
k =0

Rn(x, 0) = f(x) - Tn(x, 0) se numeşte rest Maclaurin de ordin n.

Propoziţie
Fie f:A→R, A⊆R, o funcţie indefinit derivabilă în x0∈I⊆A, unde I este un interval deschis şi fie
∞ f ( n ) ( x0 )
R raza de convergenţă a seriei de puteri ∑ n!
(x − x0 ) n . Atunci această serie este
n =0

convergentă în punctul x∈A∩(x0-R, x0+R) la f(x) dacă şi numai dacă lim R n ( x,x0 ) =0.
n →∞

Demonstraţie
Se deduce uşor din definiţia convergenţei unei serii numerice (exerciţiu!).
Observaţii
• Din propoziţia anterioară se obţine că pentru x∈A∩(x0-R, x0+R) astfel încât lim Rn ( x,x0 ) =0
n →∞

se poate scrie
∞ f ( n ) ( x0 )
f(x)= ∑ n!
(x − x0 ) n
n =0

ceea ce se numeşte dezvoltarea în serie Taylor a funcţiei f în punctul x0.

3
• Pentru a arăta că lim R n ( x,x0 ) =0 se poate utiliza următorul rezultat: există c între x şi x0
n →∞

f ( n+1 ) ( c )
astfel încât Rn(x, x0)= ( x − x0 )n+1 (restul sub formă Lagrange).
( n + 1)!

Exerciţii rezolvate

1) Să se determine seria Maclaurin asociată funcţiei f:R→R, f(x)=ex şi domeniul de covergenţă al

acesteia. Să se studieze domeniul pe care este valabilă dezvoltarea în serie Maclaurin a lui f.
1
2) Să se calculeze b = cu 4 zecimale exacte.
3
e
3) Să se determine mulţimea de convergenţă şi suma următoarei serii de puteri:
∞
( −1) n
∑ n!
( x − 1) n (Ex. 1, Var. C, 2018).
n =1

Soluţii
∞ f ( n ) (0)
1) Seria Maclaurin asociată lui f este Sf(0)= ∑ xn .
n =0 n!

Pentru funcţia f(x)=ex se ştie că f ( n )( x ) = ex, ∀x∈R, n∈N, ca urmare f ( n )( 0 ) =1, ∀ n∈N.
∞xn x 2 x3
Astfel, seria Maclaurin asociată lui f(x)=ex devine Sf(0)= ∑ =1+x+ + +…
n =0 n! 2! 3!

Această serie de puteri are raza de convergenţă R=∞, deci mulţimea de convergenţă este C= R.
∞ xn
Pentru că egalitatea f(x)= ∑ n !
să aibă loc este suficient ca lim Rn ( x,0 ) =0. Conform
n →∞
n =0

observaţiei anterioare avem: există c între x şi 0 astfel încât

f ( n+1 ) ( c ) n+1 ec
Rn(x, 0)= x = x n+1
( n + 1 )! ( n + 1 )!
1
Cum lim x n+1 =0, ∀ x∈R rezultă că lim Rn ( x,0 ) =0, ∀ x∈R, deci
n→∞ ( n + 1 )! n →∞

∞ xn
ex= ∑ , ∀ x∈R.
n = 0 n!

1
−
2) Din dezvoltarea în serie Maclaurin e = Tn(x, 0)+ Rn(x, 0) şi cum b = e
x 3 atunci

4
 1
−  1   1 
e 3 = R n  − ,0  + Tn  − ,0  ,n ∈ N .
 3   3 
n +1
 1
ec  − 
 1 
⇔  
1 3 1
Trebuie determinat n minim astfel încât R n  − ,0  < < unde c este
 3  10 4 ( n + 1) ! 10 4

1
între 0 şi − .
3
n +1
c
1
e − 
 3 ec 1
Dar = ≤
( n + 1) ! ( n + 1) !⋅ 3 n +1
( n + 1) !⋅ 3n +1

1 1
Inegalitatea < ⇔ ( n + 1) !⋅ 3n +1 > 10 4 este adevărată pentru n≥4⇒ nmin=4⇒
n +1
( n + 1)!⋅ 3 10 4

2 3 4
1 −1  1
− 
 1
−
1 −    −  −
1
 1  3  3  3  3
e 3 ≅ T4  − , 0  =
1+ + + + ⇒ e 3 ≅ 0 ,7165 .
 3  1! 2! 3! 4!

∞
( −1) n
3) ∑ n!
( x − 1) n
n =1
Notaţie: x-1=y.
∞
( −1) n y n , serie de puteri= ( −1)
n
Seria devine ∑ n!
cu a ,n ≥ 1 . n
n!
n =1
Temă: arătaţi că mulţimea de convergenţă este C y = R (deci C x = R ).
Considerăm dezvoltarea în serie a funcţiei ex:
∞zn
ez= ∑ , ∀ z∈R.
n =0 n !

Atunci:
∞
( −1) n y n = ∞
( − y )n = ∞
( − y ) n − 1 =e-y-1.
∑ n!
∑ n!
∑ n!
n =1 n =1 n =0
Astfel că:
∞
( −1) n e − x +1 − 1 .
∑ n!
( x − 1) n=
n =1

5
2. Funcţii reale de mai multe variabile
2.1 Elemente de topologie în Rn

Considerăm:
Rn={x=(x1, x2, …, xn)xi∈R, i= 1, n }, n∈N*.

Fie funcţia d: Rn× Rn→[0, ∞), definită prin

n
d(x, y)= ∑ ( xi − yi )2 pentru x=(x1, x2, …, xn), y=(y1, y2, …, yn).
i =1

Se verifică uşor că d este o distanţă pe Rn (numită distanţă euclidiană).

Definiţii
• Fie x0∈Rn şi r>0. Atunci mulţimea Br(x0)={x∈Rnd(x, x0)<r} se numeşte bila deschisă de
centru x0 şi rază r.
• O mulţime A⊂ Rn se numeşte vecinătate a punctului x0 dacă ∃r>0 astfel încât Br(x0) ⊂ A.
• O vecinătate a lui x0 se va nota cu V(x0).
• x0∈Rn se numeşte punct interior mulţimii A⊂Rn ⇔∃ V(x0) astfel încât V(x0) ⊂ A.
Notaţie
o
A ={x0∈Rn x0 punct interior al mulţimii A} (sau IntA) - interiorul lui A .
• O mulţime care conţine numai puncte interioare se numeşte deschisă.
Observaţie
o
A este mulţime deschisă ⇔ A= A .
• x0∈Rn se numeşte punct exterior mulţimii A⊂ Rn ⇔∃ V(x0) astfel încât V(x0) ⊂ CA.
• x0∈Rn se numeşte punct aderent mulţimii A⊂ Rn ⇔∀ V(x0) avem V(x0) ∩A≠∅.
• O mulţime care îşi conţine toate punctele aderente se numeşte închisă.
Notaţie
A ={x0∈Rn x0 punct aderent mulţimii A} - aderenţa lui A.
Observaţie
A este mulţime închisă ⇔ A= A .

• x0∈Rn se numeşte punct de acumulare pentru mulţimea A⊂ Rn ⇔∀ V(x0) avem

(V(x0)-{x0}) ∩A≠∅.
• x0∈A se numeşte punct izolat al mulţimii A ⇔∃ V(x0) astfel încât V(x0)∩A={x0}

6
Notaţii
A’={x0∈Rn x0 punct de acumulare pentru mulţimea A} - mulţimea derivată asociată lui A .
IzA=={x0∈Rn x0 punct izolat pentru mulţimea A} - mulţimea punctelor izolate ale lui A .
Observaţii
1) A’⊂ A
2) Un punct de acumulare pentru A poate să nu aparţină mulţimii A.

• x0∈Rn se numeşte punct de frontieră pentru mulţimea A⊂ Rn ⇔∀ V(x0) avem

V(x0) ∩A≠∅ şi V(x0) ∩CA≠∅.
Notaţie
FrA={ x0∈Rn x0 punct frontieră pentru mulţimea A} frontiera lui A.
Observaţie
o
FrA= A - A

Exerciţii rezolvate
o
Să se determine A , A , A’, FrA şi IzA pentru mulţimea
 n n +1 
a) A= ( −1) n ∈ N  ∪ ( 3,4] ∪ {7} ;
 2n + 1 
{ }
b) A= ( x, y ) ∈ R 2 x 2 + y 2 < 4, y ≥ 0 ∪ {( 3, 4 )} .
Soluţii
 2k + 1   2k + 2 
a) Putem scrie A=  k ∈ N  ∪ − k ∈ N  ∪ ( 3,4] ∪ {7} . Atunci
 4k + 1   4k + 3 
o
A =(3, 4),
 1 1
A =A∪ 3, ,−  ,
 2 2
1 1 
A’=[3, 4] ∪  ,− 
2 2
n n +1
o    1 1 
FrA= A - A = ( −1) n ∈ N  ∪ 3, ,− ,7 ,4 
 2n + 1   2 2 
 n n +1 
IzA= ( −1) n ∈ N  ∪ { 7}
 2n + 1 

{ }
o
b) A = ( x, y ) ∈ R 2 x 2 + y 2 < 4, y > 0

{ }
A = ( x, y ) ∈ R 2 x 2 + y 2 ≤ 4, y ≥ 0 ∪ {( 3, 4 )}

( 3, 4 ) punct exterior relativ la A

{
A’= ( x, y ) ∈ R 2 x 2 + y 2 ≤ 4, y ≥ 0}
IzA= {( 3, 4 )}

{
FrA= ( x, y ) ∈ R 2 x 2 + y=
2
4, y ≥ 0 ∪ } {( x, y ) ∈ R 2
x ∈ ( −2, 2 ) , = }
y 0