GEOGRAFIA AŞEZARILOR

- STUDIUL SISTEMULUI DE ASEZARI UMANE (RURALE SI URBANE) -

 CUPRINS

SIRIA

I. CADRUL NATURAL AL TARII

II. SCURT ISTORIC
III. CADRUL SOCIO-ECONOMIC
IV. ETAPELE DE EVOLUTIE IN TIMP SI SPATIU A ASEZARILOR
V. FORME REGIONALE DE HABITAT (MONTAN, DE DEAL SI PODISURI, DE CAMPIE)
VI. ASEZARILE RURALE - APARITIA SATELOR SI DEZVOLTAREA RETELEI DE SATE-
TIPURI TERITORIALE DE SATE (CLASIFICARE DUPA: POZITIA
MORFOHIDROGRAFICA, MARIMEA DEMOGRAFICA, FORMA, TEXTURA,
STRUCTURA)-TIPURILE FUNCTIONALE DE SATE (CLASIFICARE DUPA FUNCTIILE
ASZARILOR RURALE)
VII. ASEZARILE URBANE - EVOLUTIA RETELEI DE ORASE-TIPURI TERITORIALE DE
ASEZARI URBANE (CLASIFICARE DUPA: POZITIA MORFOHIDROGRAFICA,
MARIMEA DEMOGRAFICA, FORMA, TEXTURA, STRUCTURA)-TIPURI
FUNCTIONALE DE ORASE (CLASIFICARE DUPA FUNCTIILE ASEZARILOR URBANE)-
ATRACTIVITATEA CENTRELOR URBANE

BIBLIOGRAFIE
 SIRIA
I. CADRUL NATURAL AL TARII

Siria este situată în sud-vestul Asiei (Orientul Apropiat) având ca

vecini: Turcia, Irak, Iordania, Liban şi Israel.
Siria este o ţară aridă, cu relief predominant deşertic, în care
pustiurile ocupă peste o treime din teritoriu. În Siria se deosebesc două
regiuni geografice principale: cea vestică şi cea estică. Regiunea vestică
cuprinde platoul îngust şi lanţul muntos de pe coastă, care izolează
interiorul ţării de masele de aer umed dinspre Marea Mediterană.
Partea estică este ocupată de o stepă vastă. Aceasta este traversată de
Eufrat, care dă naştere pe malurile sale unor adevărate oaze. Climatul în
Siria este uscat şi cald, iar iernile sunt blande. Din cauza altitudinii ţării,
ninsoarea apare ocazional in timpul iernii. Coasta de vest şi la munte au
un climat mediteranean, cu un sezon lung de mai - octombrie. În
extrema de nord-vest există o ploaie de vara. Pe coasta sunt veri calde,
cu temperaturi medii zilnice maxima fiind de 20°C, în timp ce iernile
sunt blande. Doar la o altitudine de 1.500 metri sunt veri relativ reci.
Temperaturile maxime în Damasc şi Alep 30° C in timpul verii. Pe Coasta
de vest şi in munţii vestici cad precipitatii de 760-1000 mm pe an.
Precipitaţiile anuale scad rapid spre est: In stepa cu precipitatii de 250 -
500 mm. In Muntele Al-Durūz cad precipitatii mai mult de 200 mm, iar
in zona desertica din Al-Hamad cad precipitatii de 130 mm. Precipitaţiile
variaza de la an la an, în special în lunile de primavara si de iarna.
Vegetatia-Campia de coastă este foarte cultivata, plantele includ
cereale, măslini, viţă de vie, pomi de caise, stejari, plopi, lămâie şi
portocală unde cresc copaci de-a lungul coastei.
Pădurile alcătuiesc doar un procent foarte mic din suprafaţa totală a ţării
şi sunt în principal găsite în munţi, în special în Munţii Al-Anṣariyyah.
Paduri de foioase cu arbuşti rezistenti la secetă, cum ar fi mirt, cimişir,
terebentină, mătură, arbutus şi măsline sălbatice sunt din belsug in sud.
Exploatarea excesivă a pădurilor pentru lemnul lor în mare măsură ia
transformat intr-o tufărie. Un proiect de reîmpădurire a fost întreprinsa
în munţii de la nord de Latakia, totuşi, unele păduri sunt protejate de
guvern. Plante comerciale importante de pădure includ sumac, care
este folosit ca un condiment, fistic sălbatic, ceea ce este important
pentru fructele sale bogate in petrol, laur care este folosit în producţia
de cosmetice şi mure ale căror frunze sunt hrănite la viermii de mătase.
Crengile de pin sunt utilizate pentru frunzele de tutun. Alte plante
utile sunt legumele de iarna, cum ar fi khubbayzah, un fel de spanac;
Akkub floarea unei plante şi trufe. Licoricele (lemn dulce) este larg
exploatat pentru rădăcină, care este folosit în industria farmaceutică.
Stepa se caracterizează prin lipsa lemnului natural. Toti ceilalti copaci,
cum ar fi cei din livezile Damascului şi Alep şi pe malurile râurilor
Orontes şi Eufrat sunt cultivati. Fauna sălbatica din Siria include tipurile
comune pentru regiunea din estul Mediteranei, împreună cu specii
tipice de deşert. Aici intalnim animale salbatice cum ar fi, lupi, hiene,
vulpi, bursuci, mistreti, şacali şi pot fi găsite în zonele îndepărtate. Cerbi,
caprioare, ursi, veverite, precum şi carnivore mici ca jderi şi dihori, de
asemenea, în timp ce animalele de deşert includ gazelele şi jerboas
(rozătoare nocturna saritoare). Vipere, şopârle, şi cameleoni mai sunt
aici în deşert. Vulturii, Buzzards, zmee, şi şoimi sunt frecventi in munţi.
Insectele dăunătoare includ tantari, lăcustele şi ocazional greieri.
Râul Eufrat este sursa de apă cea mai importanta şi singurul fluviu
navigabil din Siria. Acesta provine din Turcia. Barajul Eufrat, construit pe
râul la Ṭabaqah, a fost finalizat în 1970. Rezervorul din spatele barajului,
Lacul Al-Asad, a început să se umple în 1973.
Orontes este raul principal a regiunii montane. Acesta izvorăşte din
Liban, spre nord prin munţi şi Depresiunea Ghāb şi intră în Marea
Mediterană în apropierea Antiohiei-Turcia. Râul Yarmūk, un afluent al
râului Iordan, drenează Jabal Al-Durūz şi regiunile Ḥawrān şi face parte
din frontiera cu Iordania, în sud-vest.
In Siria se gasesc lacuri imprastiate. Cel mai mare este Al-Jabbūl,
un lac salin sezonier care acoperă permanent o suprafaţă minimă de
aproximativ 155 km² sud-est de Alep. Alte lacuri mari de sare sunt
Jayrūd la nord-est de Damasc şi Khātūniyyah la nord-est de Al-Ḥasakah.
Lacul Muzayrīb, un corp mic de apă potabilă, este situat la nord-vest de
Dar ʿ A; mai mare este Lacul Qaṭṭīnah (Lacul Ḥimṣ) un rezervor este la
vest de Ḥimṣ. Cele mai multe drenaje ale ţării se retrag subteran. La
suprafaţă, roci impermeabile formate din argila, marna (argilă, nisip sau
nămol), şi greensand acopera o suprafaţă relativ mică. Rocile poroase
acopera aproximativ jumătate din ţară şi sunt în principal gresie sau
creta. Apa pătrunde în roci poroase, formând izvoare subterane, râuri,
sau panze de ape subterane aproape de suprafaţă. Deşi sunt izvoare
abundente, panzele de apa sunt epuizate rapid şi se poate dovedi salină
în zonele de precipitaţii scăzute.

II. SCURT ISTORIC

Siria reprezintă unul dintre străvechile focare de civilizaţie din

Orientul Mijlociu. In antichitate a suferit influenţe culturale ale
sumerienilor, assiro-babilonienilor, egiptenilor,arameenilor,fenicienilor
şi grecilor. În anul 64 d.C., Siria a fost cucerită de romani şi
transformată în provincie romană. Începând din secolul IV d.C. a făcut
parte din Imperiul Bizantin. În secolul al VII-lea a intrat sub stăpânirea
arabilor. În secolele XI-XIII, unele părţi ale ţării au fost cuprinse în statele
feudale create de cruciaţi în zonă. In perioada 1260-1516, s-a aflat sub
dominaţia egiptenilor, iar între anii 1516-1918, a fost provincie a
Imperiului Otoman. În 1920 a intrat sub mandatul Ligii Naţiunilor, care a
predat-o spre administrare Franţei. În cursul celui de-al doilea război
mondial, Siria a fost ocupată de trupe britanice şi franceze care, în
septembrie 1941, au proclamat Republica Independentă Siria.
Prerogativele puterii au fost predate guvernului sirian abia în ianuarie
1944, iar independenţa reală şi deplină a fost obţinută la 17 aprilie 1946.
Între anii 1958-1961, Siria a făcut parte din uniunea cu Egiptul, în cadrul
"Republicii Arabe Unite". În martie 1963, la conducerea ţării a venit
Partidul Baas Arab Socialist, care a iniţiat o politică de reforme de
orientare socialista (reforma agrară, naţionalizarea marilor întreprinderi
industriale ş.a.). În noiembrie 1970, puterea a fost preluată de generalul
Hafez Al Assad (care deţinea funcţia de ministru al apărării), fondatorul
"Mişcării Corectioniste", care a exercitat această funcţie până la decesul
sau, în iunie 2000. Din iulie 2000 functia de sef al statului este asigurata
de Bashar al-Assad.

III. CADRUL SOCIO-ECONOMIC

Cei mai mulţi oameni trăiesc în valea râului Eufrat şi de-a lungul
câmpiei de coastă, o fâşie fertilă între munţii de coastă şi în deşert.
Densitate populaţiei de ansamblu în Siria este de aproximativ 99 pe km²
Potrivit World Refugee Survey 2008, publicat de Comitetul Statelor
Unite pentru Refugiaţi şi Imigranţii, Siria a găzduit o populaţie de
refugiaţi şi numărul de solicitanţi de azil de aproximativ 1,852,300.
Marea majoritate a acestei populaţii a fost din Irak (1.3 milioane), dar
populaţii importante din fostul Mandat britanic din Palestina (543400) şi
Somalia (5200), de asemenea au trăit în această ţară.
Educaţia este gratuită şi obligatorie de la vârstele 6-11. Şcolarizarea
este formata din 6 ani de învăţământ primar, urmat de o perioadă de 3
ani de formare generală sau profesională şi un program de 3 ani,
academice sau profesionale. A doua perioadă de 3 ani de formare
academică este necesara pentru admiterea la universitate. Total
înscrierea la şcoli postliceale este de peste 150.000. Rata de alfabetizare
a sirienilor în vârstă de 15 şi mai în vârstă este de 86% pentru bărbaţi şi
73,6% pentru femei.
Siria este o ţară cu venituri medii, cu o economie bazata pe
agricultura, petrol, industrie şi turism. Cu toate acestea, economia Siriei
se confruntă cu grave probleme şi provocări şi posibile obstacole pentru
creşterea economică, inclusiv: un sector performant public slab; ratele
de scădere a producţiei de petrol; lărgirea deficitului de non-ulei;
corupţia la scară largă; pieţele financiare şi de capital slabe; şi rate
ridicate ale şomajului legate de o rată ridicată de creştere a populaţiei.
Ca urmare a unei economii ineficiente şi corupte planificată
centralizat, Siria are rate de scăzut al investiţiilor, precum şi nivelul
scăzut al productivităţii industriale şi agricole. Rata de creştere a PIB a
fost de aproximativ 2,9% în 2005, potrivit statisticilor FMI. Cei doi piloni
principali ai economiei siriene au fost agricultura şi uleiul. Agricultură,
de exemplu, conturi pentru 25% din PIB şi are 42% din totalul forţei de
muncă. Guvernul speră să atragă noi investiţii în turism, gaze naturale, şi
sectoarele de servicii să îşi diversifice economia şi a reduce dependenţa
de petrol şi agricultură. Guvernul a început să iniţieze reforme
economice destinate să liberalizeze majoritatea pieţelor, dar reforma
până în prezent a fost lenta. Din motive ideologice, privatizarea
întreprinderilor de stat este în mod explicit respinsă. Prin urmare,
sectoarele majore ale economiei, inclusiv rafinării, exploatarea
porturilor, transport aerian, producerea de energie, şi de distribuţie a
apei, rămân ferm controlate de govern. Siria a produs petroliere grele,
de la terenuri situate în nord-est de la sfârşitul anilor 1960. La începutul
anilor 1980, lumina de calitate, uleiul cu un conţinut scăzut de sulf a fost
descoperit langa Deir ez-Zor în Siria răsăriteană. Rata Siriei din producţia
de petrol a scăzut constant, de la un vârf aproape la 600.000 de barili pe
zi (95000 m3 / d) (BPD) în 1995 până la aproximativ 425,000 barili / d
(67600 m3 / d) în 2005. Experţii în general sunt de acord că Siria va
deveni un importator net de petrol, nu mai târziu de 2012. Siria exporta
aproximativ 200,000 barili / d (32.000 m3 / d) în 2005, iar uleiul încă
reprezintă o mare parte a veniturilor de export a ţării. Siria, de
asemenea, produce 22 milioane de metri³ de gaz pe zi, cu rezerve
estimate în jurul 8.5 mii de miliarde de metri³ (240 km3). În timp ce
guvernul a început să lucreze cu firme internaţionale din domeniul
energetic, în speranţa de a deveni în cele din urmă un exportator de
gaze, toate gazele produse în prezent se consumă pe piaţa internă.
Unele produse de bază, cum ar fi motorina, continuă să fie
subvenţionate, şi servicii sociale sunt prevăzute pentru cheltuielile
nominale. Subvenţiile devin mai greu pentru a sustine ca decalajul
dintre consum şi producţie continuă să crească. Siria are o o suprafata
de 185,180 km2 , iar populaţie este de aproximativ 19 de milioane de
oameni, cifrele Guvernului sirian avand rata de creştere a populaţiei de
la 2,45% cu 75% din populaţia cu vârsta sub 35 şi mai mult de 40% sub
vârsta de 15 ani. Aproximativ 200.000 de persoane intră pe piaţa muncii
în fiecare an. Potrivit statisticilor guvernului sirian, rata şomajului este
de 7,5%, cu toate acestea, mai multe surse exacte o duc mai aproape de
20%. Guvernul şi angajaţii din sectorul public constituie peste un sfert
din totalul forţei de muncă. Oficialii guvernamentali recunosc că
economia nu este în creştere într-un ritm destul de suficient pentru a
crea noi locuri de muncă anual pentru a se potrivi creşterea populaţiei.
PNUD a anunţat în 2005 că 30% din populaţie trăieşte în sărăcie sirian şi
11,4% trăiesc sub nivelul de subzistenţă.

IV. ETAPELE DE EVOLUTIE IN TIMP SI SPATIU A ASEZARILOR

Trei factori geografici au influenţat istoria Siriei: poziţia sa pe rutele

comerciale şi militare, topografia variata a acestei si desrtul. Deşi statul
modern sirian nu a fost stabilit până după Primul Război Mondial, Siria a
fost locuită de diferite puteri din timpuri stravechi. Amoreii, venind în
2100 î.Hr., din Peninsula Arabică, au fost primii oameni semitici
importanti care s-au stabilit în regiune şi au stabilit mai multe state mici.
Din secolul al XV-lea pana in secolul al XII-lea î.Hr., zona a fost probabil
parte a imperiului Hittites. Fenicieni si-au stabilit aşezări de
comercializare de-a lungul coastei cândva după 1250 î.Hr. Din secolul al
XI-lea pana in secolul al VI-lea î.Hr., Siria a fost invadata şi intermitent
controlata de asirieni. Cuceritorii babilonieni periodic detineau parti ale
terenului şi chiar Egiptul a încercat să restabilească poziţiile în Siria.
Alexandru cel Mare a cucerit Siria între 333 şi 331 î.Hr. imperiul său a
fost cucerit o perioadă scurtă de timp mai târziu de regii Siriei,
Seleucids, care a fondat oraşe şi colonii militare. În 63 î.Hr. zona a fost
încorporată în Imperiul Roman. După declinul şi prăbuşirea imperiului în
secolul al IV-lea, Siria a devenit parte a Imperiului Bizantin şi a rămas aşa
de aproape 250 de ani.
Cucerirea cea mai importanta şi de durată a avut loc în anul 636,
când arabii musulmani au preluat regiuna. În cursul secolului următor,
cel mai multi sirienii s-au convertit la islam, şi cultura din zona a devenit
clar araba. Până la sfârşitul secolului al XI-lea, cruciadele au condus la
încorporarea unei părţi din Siria în regat creştin al Ierusalimului. Când
turcii au capturat Seijuk zona de la sfârşitul secolului al XII-lea,
Ierusalimul a fost înlăturat. La mijlocul secolului al-XIII-lea, mongolii sub
Hulagu Khan au invadat Siria, distrugând şi impanzind marile oraşe şi
masacrand zeci de mii de locuitori. Turcii otomani încorporasera
regiunea în imperiul lor, în 1516, şi a rămas în posesia lor pentru
următorii patru secole. Domnitori înfiinţasera şcoli militare şi civile, şcoli
misionare şi străine, au fost de asemenea stabilite în cursul acestor ani,
dar majoritatea populaţiei au participat la şcolile islamice. În secolul al
XVIII-lea, puterile europene au început să aibă un interes tot mai mare
în afacerile siriene: britanicii erau prieteni cu druzii, ruşii protejau
creştinii ortodocşi, iar francezii au devenit aliaţi ai romano-catolicilor.
Cultivarea naţionalismul arab şi opoziţia faţă de controlul turc a dus la o
revoltă britanica susţinuta înainte de primul război mondial.
Eforturile de a forma un stat independent au fost contracarate, cu
toate acestea, atunci când în 1922 Liga Naţiunilor a facut Siria sa faca
parte din teritoriul controlat de Franţa şi a atras graniţele geografice
care au definit Siria în secolul al XXI-lea. Într-un efort de a menţine
controlul, francezii au limitat schimbarile în sistemul de învăţământ,
deoarece au încercat să impună propria lor cultură şi limbă. Sistemul
public de educaţie a fost administrat şi controlat de oficialii francezi,
care au modelat şcoli şi disciplinele predate, după cele din patria lor. Ca
urmare, planul de învăţământ nu a luat în considerare tradiţiile şi
obiceiurile locale. Multe persoane au ales să nu participe la aceste şcoli.
Cei care isi puteau permite scolile private, străine sau şcolile misionare
isi trimiteau copii mai degrabă acolo, decât la aceste şcoli publice
franceze. După mulţi ani de tulburări politice şi revolte, în septembrie
1941 francezii au proclamat crearea unei republici independente siriene.
În 1945, Siria a devenit membru al Cartei Naţiunilor Unite şi, pe
4.17.1946, Siria a fost proclamată o ţară independentă. Noul stat a
stabilit un sistem educaţional care să asigure forţa de muncă necesara şi
să includă instrucţiuni care au menţinut tradiţiile şi obiceiurile locale. O
mare parte Siria dupa al doilea război mondial a avut o istorie
turbulentă. Între anii 1949 şi 1963 au existat mai multe lovituri de stat
militare şi schimbări frecvente în guvern. În 1958, Siria şi Egiptul au
fuzionat pentru a forma Republica Arabă Unită, dar acordul anulat în
1961. În 1963 Partidul Socialist Ba'ath a venit la putere prin lovitură de
stat militară şi ţara a început să se stabilizeze. O alta lovitura de stat a
avut loc în 1970, şi Hafez al-Assad, apoi Ministrul Apararii, a devenit
preşedinte, a rămas preşedinte până la moartea sa în 2000, când fiul
său, dr. Bashar al-Assad, a devenit preşedinte.Siria a inceput sa lucreze
pentru a îmbunătăţi legăturile diplomatice cu Occidentul şi cu lumea
arabă.

V. FORME REGIONALE DE HABITAT (MONTAN, DE DEAL SI

PODISURI, DE CAMPIE)

Siria are o coastă relativ scurta, care se intinde la aproximativ 180

km de-a lungul Mării Mediterane între ţările din Turcia şi Liban. Golfurile
nisipoase adances malul, alternand cu promontorii stancoase si stanci
scăzute. La nord de Tartus, fâşia îngustă de coastă este întreruptă de
pintenii de nord-vest ai Muntilor Al-Anṣariyyah imediat la est. Apoi se
lărgeşte în Campia Akkar, care continuă spre sud peste graniţă Liban.
Munţii au o lăţime medie de 32 km, înălţimea lor medie scazand
de la 900 metri în nord, până la 700 de metri în partea de sud. Cel mai
înalt punct al lor fiind de 1562 metri, si are loc la est de Latakia. Direct
de la est de munţi este Depresiunea Ghāb, un şanţ de 64 km
longitudinal care conţine valea râului Orontes (Nahr al-ʿ Ăşī). Muntii
Anti-Liban (Jabal Al-Sharqī) marca frontiera Siriei cu Libanul. Creasta
principala se ridică la o înălţime maximă de 2629 metri lângă Al-Nabk, în
timp ce înălţimea medie este cuprinsă intre 1.800 la 2.100 de metri.
Muntele Hermon (Jabal Al-Shaykh) este cel mai înalt punct al Siriei, se
ridica la 2814 metri. Munti mai mici sunt împrăştiati imprejurul ţarii.
Printre acestia se numără Muntele Al-Durūz, care se ridica la o altitudine
de aproximativ 1.800 metri în sudul extrem, şi Rujmayn Abū si Muntii
Bishrī, care se întind dincolo de partea centrală a ţării.
Campii ondulatorii ocupă restul ţării si sunt cunoscute sub numele
de Desertul sirian. În general, altitudinea lor se situează între 300 şi 500
de metri; sunt rareori mai puţin de 250 metri deasupra nivelului mării.
Zona nu este un deşert de nisip, cuprinde roca şi pietris; o regiune
muntoasa din zona sud-centrala este cunoscuta sub numele de Al-
Hamad.
 VI. ASEZARILE RURALE - APARITIA SATELOR SI DEZVOLTAREA
RETELEI DE SATE-TIPURI TERITORIALE DE SATE (CLASIFICARE DUPA:
POZITIA MORFOHIDROGRAFICA, MARIMEA DEMOGRAFICA, FORMA,
TEXTURA, STRUCTURA)-TIPURILE FUNCTIONALE DE SATE (CLASIFICARE
DUPA FUNCTIILE ASZARILOR RURALE)

In zona asezarilor rurale, alegerea unui teritoriu al satului este, de

obicei determinată de disponibilitatea de apă. Unele dintre satele din
Munţii Al-Anşariyyah, cu toate acestea, au acordat prioritate cerintelor
de apărare şi de fortificaţii. locuintele Satului stau aproape unele langa
celelalte, iar străzile satului sunt extrem de înguste. Există, de obicei,
câteva magazine mici care conţin articole fabricate în oras.
În zonele rurale, activitatea are loc în funcţie de ritmul sezonier al
agriculturii. Femeile, în general detin o cota mare a forţei de muncăin
agricultura,. Maşinile agricole, introduse pe scară largă, după al doilea
război mondial, au cauzat somajul astfel incat satenii s-au mutat la oras.
Încercările de a restricţiona beduinii(nomazii)a avut loc în timpul
dominaţiei otomane şi au fost ulterior reluate de către francezi, care au
încurajat iniţial auto-guvernarea beduinilor.
Aceste eforturi au continuat şi după independenţa siriana în anii
1940, şi în 1958 teritoriul bādiyah (deşertul sirian), (care a reprezentat
patru cincimi din teritoriul sirian-a fost naţionalizat, iar exploataţiile
tribale nu mai erau recunoscute de stat. Pasiunile au fost distruse şi
cantitati vaste de oi şi cămile s-au pierdut în seceta masiva din 1958-
1961, care a devastat mai multe beduine siriene. Multi au fost obligaţi să
caute locuri de muncă în centrele urbane, iar unui nu si-au revenit la
stilul lor de viaţă pastorală după seceta incetase. Alţii, însă, au devenit
parteneri cu comerciantii urbani, care au sponsorizat repopularea
turmele lor. Cu activarea de programe susţinute de stat, activitatea
pastorală a fost reînviata, deşi într-o formă nouă: furaje subvenţionate
de guvern si puţuri forate, au fost folosite efectiv in alimentaţie, migraţia
a devenit tot mai individualizata; iar eforturile pastorale au crescut mai
mult orientate spre piaţă.
 Siria conţine un număr foarte mare de sate care variază în functie
de dimensiune şi importanţă. Acesta include o multime de sate vechi
istorice şi religioase, cum ar fi Ma'loula, Sednaya si Brad (in timpul Mar
Maroun's). Diversitatea mediilor siriene creează diferenţe semnificative
între satele siriene în ceea ce priveşte activitatea economică şi metoda
de adoptare. Sate din sudul Siriei (Huran, Jabal Al-Arab), nord-est (insula
siriană) şi bazinul raului ORONTES depind în mare măsură pe agricultură,
în principal cereale, legume si fructe. Satele din regiunea Damasc şi Alep
depind de tranzacţionare.alte sate, cum ar fi Marmarita depind în mare
măsură de activitatea de turism.
Oraşe mediteraneene în Siria, cum ar fi Tartus şi Lattakia au tipuri
similare de sate. În principal, satele au fost construite pe terenuri foarte
bune astfel incat au elementele fundamentale vieţii rurale, cum ar fi
apa. Un exemplu de sat sirian mediteranean, poate fi Al annaze,in
Tartus, care este un mic sat care aparţine zonei Al Sauda. Zona Al Sauda
este numita ALNAHIA care conţine o mulţime de sate. ALNAHIA este o
parte din judeţ şi oraş si constă din mai multe districte. De exemplu,
districtul Tartus face parte din provincia Tartus. Al Sauda (care este
numit ALNAHIA) face parte din districtul Tartus.

Exemple de sate din Siria:

- satul Suweida este situat in Hama si partea sudica a orasului Hasyaf,

pe drumul principal dintre Masyah-Hims. Are o populatie de aproximativ
4000 de oameni. In satul Suweida patrunde un vant puternic, aici sunt
munti, izvoare cum ar fi izvorul Aen Al-hajar in vestul satului Suweida,
rauri, cum ar fi Râul Alsoasif si Râul Almigery care se intalnesc in partea
de est a satului cu un alt rau si formeaza raul Alsarut, raul Alsarut
varsandu-se in raul Alasi. Satul are terenuri agricole între campii fertile,
râuri şi munţi, are o agricultura diversa , iar cea mai importantă cultură
este cea de grâu, măsline, smochine, viţă de vie, pomi, migdale şi
diferite tipuri de legume. Industria semnifica un lucru important in
economia satului Suweida, în special industriile vechi şi cum ar fi
fierăritul şi tamplarie din aluminiu.
- Satul Albie – apartinand oraşului Hama, oraş aproximativ la 19 km
spre sud-vest, departe de drumul Hama - Homs la aproximativ 6 km.
Satul are o populaţie de aproximativ 3000 de locuitori si este un sat
celebru datorita agriculturii şi cultivarii de măslini, de citrice, cultivarea
de anason şi de grâu. Satul este caracterizat de o clima blanda. Există
două biserici in sat, Biserica Altegely şi Biserica Alseida Aladraa. Satul a
descoperit recent un grup de biserici datând din epoca bizantină.
Tododata in sat s-au deschis mai multe cariere de pietre cu exploatare
de bazalt.
- satul Albatar- este un sat sirian de munte, in zona de coastă, avand
niste peisaje uluitoare. Este la aproximativ 7 km de orasul Mushattar, de
orasul Homs la aproximativ 60 km, iar de orasul Tartous la aproximativ
50 km şi de capitala Damasc la 215. Albatar este la aproximativ 700 de
metri deasupra nivelului mării, în timp ce în unele zone mai mult de 900
de metri. Agricultura este temelia vieţii în sat. Cultura de mere este cea
mai importanta in sat, unde se produce cantităţi mari de diferite feluri în
fiecare an. În afara de mere mai cultiva si alte tipuri de fructe şi legume
pentru consumul intern, cum ar fi struguri, pere, piersici, prune, caise,
castraveţi, roşii, varză şi pătrunjel. In sat agricultorii nu au nevoie de
irigarea culturilor, datorita precipitatiilor. Populatia satului este de numai
100 de locuitori, insa vara numarul populatiei creste datorita turistilor.
Acest sat are foarte putini locuitori datorita plecarii localnicilor in
strainatate, cauza fiind economia si armata. În plus, Albatar este situat
într-o zonă bogată în atracţii turistice, de agrement, arheologice şi
religioase importante, cum ar fi:
Mănăstirea Sfântul Gheorghe, Krakdes Chevaliers, Pestera Aldwayat,
Castelul Masyah, Castelul Qadmous, Turnu Safita, Hosn Suleiman.
Totodata, aici exista si un mic hotel, fiind parte a proiectului de
turism, construit de acum cateva decenii.

VI. ASEZARILE URBANE - EVOLUTIA RETELEI DE ORASE-TIPURI TERITORIALE

DE ASEZARI URBANE (CLASIFICARE DUPA: POZITIA MORFOHIDROGRAFICA,
MARIMEA DEMOGRAFICA, FORMA, TEXTURA, STRUCTURA)-TIPURI
FUNCTIONALE DE ORASE (CLASIFICARE DUPA FUNCTIILE ASEZARILOR URBANE)-
ATRACTIVITATEA CENTRELOR URBANE.

Siria este împărţită în paisprezece guvernorate sau muhafazat.

Guvernoratele sunt împărţite în districte un total de şaizeci sau manatiq,
care sunt în continuare împărţite în sub-districte sau nawahi.
Un guvernator, a cărui numire este propusă de către ministrul de
Interne, aprobat de cabinet, şi anunţat printr-un decret executiv, capata
fiecare guvernorat. Damasc este capitala fiind cel mai mare oraş din
Siria, iar zona metropolitană este un guvernorat pe cont propriu. Alep
(cu o populaţie 1671673) în nordul Siriei, al doilea oras ca marime, este
de asemenea un important centru industrial, urban şi cultural. Alep e
oraşul vechi fiind desemnat ca Patrimoniului Mondial UNESCO. Latakia
(populaţie 554,000) împreună cu Tartus, sunt principalele porturi ale
Siriei pe Marea Mediterană. Alte oraşe importante sunt Homs (populatie
1,033,000) în Siria şi centrale Deir ez-Zor (populaţie 230,000) pe raul
Eufrat în Siria răsăriteană.
Zece secole sub domnia grecilor şi a statului roman a lasat o marca
urbană, încă vizibile în oraşele Latakia, Tadmur şi Buşrā Al-Sham (vechiul
Bostra). Tradiţia urbană a Islamului apare în oraşe, cum ar fi Damasc şi
Alep. Continuare a intereselor comerciale vechi şi religioase a permis
oraşelor pentru a menţine supremaţia lor economica şi culturala în
cadrul a patru secole de dominaţie otomană. După o perioadă de
urbanizare rapidă în anii 1950 şi '60, migraţia rurala-urbana s-a redus
oarecum. Cu toate acestea, disparitiile dintre zonele rurale şi urbane,
deşi redusă pe mai multe fronturi, a persistat în secolul 21 şi a contribuit
la libera sirienilor de a continua din zonele rurale spre zonele urbane.

Orase siriene:

DAMASC este capitala Siriei, fiind plasat in sud-vest, in imediata

apropiere a granitei cu Libanul si destul de aproape de granita cu
Israelul. Damascul sustine din plin notiunea romantica a Orientului, plin
de bazare si alei, minarete, moschei, fantani si verdeata, vanzatori
ambulanti si cafenele. Oraşul Damasc are o vechime de peste 9000 ani.
De-a lungul timpului, a fost cucerit de romani, bizantini şi otomani, fiind
astăzi un important centru economic, cultural, comercial şi politic.
Galeriile de arta si restaurantele cu cea mai rafinata bucatarie sunt
numai cateva din probele de creativitate ale acestui oras, care vine sa te
surprinda in plus cu un suflu nou de sofisticare moderna. Damasc este
probabil cel mai vechi oras locuit in mod neintrerupt. Sapaturile de la
Moscheea Umayyad au condus la o datare din mileniul III i.H. Numele
Dimashqa apare in arhiva Ebla gasita la Mari, din 2.500 i.H., dar careia
multi ii plaseaza originile in anii 10.000-8.000 i.d.H. In Damasc, in mod
cert nu ai voie sa ratezi orasul vechi, care mai pastreaza inca aerul
medieval. Moscheea Omayyad cu zidurile ei masive si trei minarete,
este o adevarata minune arhitecturala. A fost un templu grecesc, apoi
unul roman, o biserica, apoi biserica si moschee in acelasi timp, pentru
ca in cele din urma sa devina o moschee asa cum este si astazi. Se
regasesc urme din fiecare etapa, picturi crestine putand fi vazute si
astazi pe peretii interiori. Aici se afla mormantul lui Ion Botezatorul,
pentru musulmani, profetul Yahya. Este una dintre putinele moschee
mari ale lumii islamice care poate fi vizitata de straini. In apropiere se
gaseste Citadela si strada Souq al-Hamidiyya, larga si plina de magazine
in care poti gasi practic orice doresti si care te duce la o serie de coloane
dintr-un templu roman, construit peste un templu si mai vechi. In
apropierea moscheii se poate vizita si mausoleul lui Salah al-Din,
cunoscut mai ales ca Saladin. O statuie ecvestra impresionanta a
acestuia se gaseste chiar langa citadela. Statuia ii reprezinta in acelasi
timp si pe Guy de Lusignan, rege al Ierusalimului, si pe Reynald de
Chatillon, conducatorul unei importante cetati, care au fost amandoi
capturati de Saladin. In apropiere te poti relaxa la o ceainarie, iar, daca
vrei mai mult, poti merge si la o baie turceasca, Hammam. Baile Nur al
Din si Bakri, care primeste si femei, sunt obisnuite cu turistii straini,
oferind o experienta de neuitat. Dintre muzee trebuie vazut in primul
rand Muzeul National. Damascul este binecuvantat de raul Barada, care
coboara din munte ca un torent, ingust, dar abundent, plin de cascade,
pentru a se pierde apoi in nenumarate ramuri. El asigura fertilitatea
acestor terenuri ce creeaza superbele gradini si spatii de agrement ale
Damascului, dar si a oazelor ce hranesc capitala. In nord-vestul orasului
se ridica Jabal Qassiun, la 1.115 metri inaltime. O sosea noua duce pana
in varf de unde poate fi admirat intregul oras. Damasc nu este doar
sediul naţional de guvernare şi a comunităţii diplomatice, este de
asemenea, principalul centru de educaţie, cultură, şi industrie. În plus,
aceasta serveşte ca un centru de marketing pentru Siria centrala şi
produce produse tradiţionale de artizanat, cum ar fi brocarturi, lemn
gravat, ornamente de aur şi argint şi covoare. Este bine deservit de
facilităţile de transport şi de utilităţi publice.
Der Mar Musa - la optzeci de kilometri in nordul Damascului se
afla manastirea crestina Der Mar Musa, care promoveaza un dialog activ
intre crestini si musulmani.
Saidnaya - tot la nord, dar mai aproape, la doar 27 km, in munte,
la 1.500 m inaltime, se afla orasul Saidnaya sau Sednaya, asociat cu
nenumarate evenimente biblice si religioase. Este locul in care se spune
ca Abel ar fi fost ucis de fratele sau Cain. Este unul dintre orasele
episcopale ale vechiului Patriarh din Antioch. Este un loc de pelerinaj
care se spune ca ar fi depasit doar de Ierusalim. la 87 km, se gaseste
orasul roman Shahba sau Philippopolis. S-ar putea sa fie singurul oras
roman construit pe teren virgin, caci majoritatea sunt construite in
centre arabe sau elenistice. A fost construit cu marmura si nenumarate
statui de Philip Arabul, 244-249 d.H., dar a fost abandonat la moartea sa
si nu a fost terminat. Teatrul, cu un diametru de 42 m, este unul dintre
cele mai bine conservate din Siria. Baile depasesc insa ca dimensiuni si
finisaje chiar multe vestigii din Roma. Exista si un muzeu de mozaicuri
siriano-romane.
Bosra - Bosra, cu incredibilele ruine romane ce se ridica in mijlocul
desertului, reprezinta una dintre importantele atractii ale Siriei. Plasata
la 108 km sud de Damasc, in plin desert, in apropierea granitei cu
Iordania, se remarca in primul rand prin edificiile realizate din bazalt
negru. Te intampina aici unul dintre cele mai bine pastrate teatre
romane din lume, dincolo de multiplele straturi de istorie arhitecturala.

ALEPPO sau HALAB aflat in nord-vestul Siriei, la 220 km nord de

Damasc, reprezentand al doilea oras ca marime al tarii, cu 1,7 milioane
de locuitori si avand unul dintre cele trei aeroporturi internationale ale
Siriei, rivalizeaza cu Damasc, pentru a reprezenta cel mai vechi oras,
locuit neincetat de peste 8.000 de ani, numele orasului fiind mentionat
pentru prima data in mileniul al III-lea i.H. si avand apoi o istorie extrem
de bogata in timpul hititilor, asirienilor, in perioada elenistica, romana si
otomana. Daca Damasc a fost orasul sfant si resedinta a conducatorilor,
Aleppo a fost in permanenta in primul rand un centru comercial, care si
astazi si-a pastrat aerul de oras bazar cu inconfundabile arome de
mirodenii exotice si centru industrial al Republicii. Cele mai dezvoltate
sectoare industriale din oraş sunt: textile, electrice, produse chimice,
software, industriile agricole şi alimentare. Aleppo este, de asemenea,
renumit pentru fabricarea metale şi pietre preţioase. Prin stradutele
inguste cel mai rapid mijloc de transport a ramas tot magarul. Relativa
absenta a marilor investitii l-a ajutat sa-si conserve cel mai bine aerul
traditional. Mai mult, s-au gasit chiar fonduri pentru restaurarea unor
adevarate bijuterii ale vechiului oras, existand un plan mult mai amplu in
desfasurare. O axa principala a orasului o reprezinta strada Baron. La
intersectia cu strada Kouwatly, se gasesc hoteluri, agentii de turism,
restaurante si companii de transport. In apropiere, pe strada Kouwatly,
sunt gradinile publice cu minunate aranjamente florale, prin care curgea
raul Quweiq, care acum este secat, cursul apei fiind oprit de catre turci
cu ani in urma. In partea opusa a strazii Kouwatly, intersectezi una dintre
cele mai aglomerate strazi din Aleppo, strada Gassaniyn, numita si Tilal,
cu un turn cu ceas, care serveste de multe ori ca punct de reper. In
apropiere, se gasesc orasul vechi si muzeul, carteirul Jdeide, cu casele lui
vechi si curti frumos decorate. Catedrala Sfantului Gheorghe se afla in
spatele unui labirint de stradute inguste cu magazine de antichitati. In
centru, principalul punct de reper il reprezinta citadela, pozitionata pe
un mic deal si vizibila aproape de oriunde. Spre sud, bulevardele te
conduc spre interesante moschei si scoli islamice, madrassas. Portul
mediteranean Latakia este înconjurat de o regiune agricolă bogată şi
conţine unele industrie. Datorită locaţiei sale pe litoral, oraşul este un
important centru turistic.
Biserica Sfantul Simeon - aceasta frumoasa biserica, aflata la 60 km
de Aleppo si in apropierea localitatii Deir Saman sau Telanissos, a fost
construita in amintirea Sfantului Simeon, Stalpnicul, reprezentand la
vremea ei una dintre cele mai mari si mai importante biserici. Devenita
celebra, biserica, pastrata intr-o stare buna pana astazi, este vizitata de
nenumarati pelerini.
Qalb Lozeh - la 65 km vest de Alep, se afla satul Qalb Lozeh, in care
se gaseste una dintre cele mai frumoase bazilici din Siria, construita in
secolul al V-lea si reprezentand o capodopera a arhitecturii siriene. Are
intrarea flancata de doua turnuri, iar interiorul este impartit in trei nave
separate prin cate un rand de trei arcade. Atat planul de constructie, cat
si decoratiunile sunt remarcabile.
Orasele moarte - reprezinta o serie de orase romane si timpuriu
crestine, abandonate demult, care au apartinut de Antioch si care se
gasesc dispersate in nord-vestul Siriei, la cateva zeci de kilometri sud-
vest de Alep si cateva zeci de kilometri nord de Hamāh.
Al Bara - se mandreste cu mormintele ei piramidale si cu maretele
arcade raspandite peste terenurile inconjuratoare. In apropiere se afla
Serjilla, care prezinta cel mai mare numar de cladiri semi-complete
etaland un peisaj cat se poate de straniu.
Ain Dara - a aparut ca un principat in mileniul I i.H., fiind ocupat de
greci in timpul Imperiului Seleucid si mai tarziu de Umaayyads. Templul
nu prezinta insa semne ale ocupatiei romane sau bizantine.
Situat la 40 km nord-vest de Aleppo, templul dateaza din secolele al X-
lea si al IX-lea i.H. si nu seamana cu nici un alt templu descoperit pana in
prezent.
Ebla - oras al carui nume modern este Tell Mardikh, reprezinta un
vechi oras plasat la 55 km sud-vest de Alep, care a jucat un rol important
in mileniul III i.H. si apoi intre 1800 si 1659 i.H. Situl este faimos in
special datorita celor 15.000 de tablete cu scriere cuneiforma care au
fost gasite aicimplu descoperit pana in prezent.

HIMS sau HOMA - este situat în mijlocul unei campii fertile la est
de râul Orontes, cu o populatie de 1,5 milioane de locuitori si o
suprafata de 4.800 ha, Hims, este al treilea oras ca marime, dupa
Damasc si Alep, aflandu-se la o altitudine de 500 m si la 162 km nord de
Damasc, respectiv 193 km sud de Alep. Dupa stagnarea din perioada
otomana, secolul XX a adus o rapida dezvoltare economica, Hims
devenind astfel un important centru agricol si industrial. Dezvoltarea
unui sistem modern de irigatii a condus la o agricultura puternica si
eficienta, cu importante culturi de grau, orz, linte, sfecla de zahar,
bumbac si struguri. Importante combinate au fost deschise in ultimele
decenii. In 1959 - rafinaria de petrol, in 1971 - o fabrica de ingrasaminte
chimice, o fabrica noua de zahar a fost construita de o companie
braziliana si o uzina de automobile - de catre Iran Khodro. Hims
reprezinta, in acelasi timp, un important nod feroviar. Nu poate fi
ignorat avantul extrem de important al sectorului privat materializat prin
nenumarate intreprinderi mici si mijlocii, ocupand zona industriala din
sud si nord-vest. Un important proiect priveste infiintarea orasului
industrial Hissaya la 47 km sud de Hims, pe o suprafata de 2.500 ha, care
ar trebui sa asigure 66.000 de locuri de munca. A fost infiintata si o zona
libera. Sunt multe locuri de vizitat, precum Khaled ibnul Waleed Masjed,
Alnoori Grand Masjed sau biserica Ommel Zinnar. Exista in Hims si un
castel din care, din pacate, n-au mai ramas decat cateva ruine, castelul
Ossama. Astazi, orasul vechi, ocupand 120 ha, reprezinta zona cea mai
aglomerata a orasului incluzand Bab Tadmur, Bab al-Dreib, Bab Hud si
zona din jurul citadelei. Din pacate, majoritatea vestigiilor de odinioara
au fost distruse. Totusi, aici se gasesc cele mai vechi biserici si moschee
ale orasului. Zidurile si portile orasului au fost demolate in epoca
otomana, dar doua porti, o mica parte a fortificatiilor, impreuna cu un
turn de aparare, inca mai exista. Cartierul crestin, cunoscut ca al-
Hamidiyah, reprezinta una dintre putinele zone care si-au pastrat
aspectul, cu cladiri vechi din piatra alba si neagra, zona beneficiind si de
renovari recente. In perioada abasizilor, orasul era cunoscut si pentru
cele sapte porti ale sale. Poarta Bab al-Souq (Poarta Pietii), Bab Tadmor
(Poarta Palmyrei), Bab al-Dreib (sau Bab al-Deir), Bab al-Sebaa (Poarta
Leilor), Bab al-Turkman, Bab al-Masdoud (Poarta Inchisa) si Bab Hud.
Astazi mai exista doar doua porti, Bab Tadmor si Bab al-Dreib.
In jurul orasului vechi se gasesc cartierele Khaldiyah, spre nord, si mai
modernele al-Sabeel, al-Zahra si Jub al-Jandali, spre est. Spre sud se
intind Bab al-Sebaa, al-Mreijeh, al-Nezha, Akrama si, mai departe, Karm
al-Zaytoun si Karm al-Loz. Centrele comerciale moderne se gasesc spre
vest in Jouret al-Shayyah si mai departe in Qusoor, al-Mahatta si al-
Ghouta. In continuare, spre vest, se intinde o centura de verdeata si de
ferme, zona Basateen, unde este interzis sa se construiasca si dincolo de
raul Orontes se gaseste noul cartier al-Waer. Universitatea Baath se
gaseste in sud-vest, in apropiere de Akrama.
Orasul are superbe parcuri pline de verdeata, iar populatia este probabil
cea mai prietenoasa din intreaga tara. Dispune de nenumarate
restaurante, atat in orasul vechi, cat si in zonele moderne, de hoteluri
dintre care se remarca hotelul Safir de cinci stele si de muzee deosebit
de interesante. Azze Hrawe Pace, un vechi palat care gazduieste astazi
Muzeul National de Folclor, interesant atat datorita constructiei propriu-
zise, cat si a exponatelor. Primul muzeu construit in oras, aflat pe strada
Shoukri al-Quwatly, contine piese de interes care acopera intreaga
istorie. Orasul gazduieste si mai multe festivaluri. In prima saptamana
din mai, are loc festivalul Al-Badia organizat impreuna cu Palmyra, care
se defasoara simultan la Palmyra si la Hims. Traditii, costume, artizanat,
curse de cai, camile, masini, multa muzica si reprezentatii de teatru si
expozitii atrag peste 60.000 de turisti. Anual se organizeaza si festivalul
al-Nasarah, festivalul Kerak des Chevaliers si un festival la biserica
Sfantului Elian care atrage un numar mare de pelerini.
Obiective interesante ce pot fi vizitate plecand din Homs sunt Kerak des
Chevaliers, Manastirea Sfantul George, Qatna, Talkalakh si Marmarita.
Hamāh, la nord-est de Hims, este strabatut de catre raul Orontes.
Acesta conţine livezi irigate şi este un centru comercial cu produse
agricole. Există, de asemenea, unele industrii uşoare. Hamāh este unul
dintre cele mai atragatoare orase din nordul Siriei, vestit mai ales pentru
morile lui de apa, numite norias.
 BIBLIOGRAFIE

http://ar.wikipedia.org/wiki/%D8%A7%D9%84%D8%B3%D9%88%D9%8A%D8%AF%D8%A9

http://ar.wikipedia.org/wiki/%D8%A7%D9%84%D8%A8%D8%B7%D8%A7%D8%B1

http://ar.wikipedia.org/wiki/%D8%A7%D9%84%D8%A8%D9%8A%D8%A9

http://www.britannica.com/EBchecked/topic/578856/Syria

http://www.nationsencyclopedia.com/Asia-and-Oceania/Syria-FLORA-AND-FAUNA.html

http://www.daciccool.ro/locuri/de-pretutindeni/1385-orase-siriene?start=4

http://en.wikipedia.org/wiki/Aleppo

http://education.stateuniversity.com/pages/1481/Syria-HISTORY-BACKGROUND.html