Marcus Tulius Cicero (106-43 i.

hr)

Fiinta cu numele de om devine om numai si numai in interiorul societatii.

Lumea romana a excelat in practica politica si in instrumentele acesteia: drept, administratie,

strategie.

Daca grecii au fost un spatiu al teoreticului, al ideilor filosofice, romanii au avut prin excelenta un
simt civic,

practic dpdv politic pe care l-au dezvoltat in drept, administratie si strategie.

Dreptul roman este o disciplina de referinta in cadrul facultatilor de drept.

cei mai importanti ganditori in domeniul teoriei social politice au fost: Cicero, Senecca, Salustius,
Polibius, Titus

Carus Lucretius etc.

-De rerum natura-scris intre sec I i.HR-1 d.HR

In aceasta lucrare Lucretius explica originea si izvorul dezvoltarii societatii ca fiind trebuintele umane.
Acesta reprezinta

factorul esential al progresului social-Lucretius sec I I.HR.

Scopul societatii umane este fericirea oamenilor, de aceea orice societate pentru a implini acest scop
trebuie sa gaseasca,

sa descopere toate mijloacele pentru a diminua suferinta, nelinistea sau teama oamenilor,
considerate principalele cauze ale

nefericirii umane. (inlaturarea superstitilor)

Inlaturarea superstitilor te scapa de teama, de neliniste.

Educatia filosofica a fost formata intr-o perioada cand toti filosofii erau expulzati din Roma, cu toate
acestea cei care guvernau

nu au interzis practicarea filosofie, dar au cerut cetatenilor sa o practice cu masura. Pericolul era ca
filosofia greaca prin

speculatiile si metafizica sa, putea corupe spiritul roman lucid, rational si organizatoric.

Avea ca scop consolidarea principiilor care conduceau la stabilitatea statului. Dreptul avea menirea
de a mentine ordinea imperiala,
pe cand filosofia putea deschide oricand orizonturi noi, libertati.

Filosofia lui Cicero este in general o etica, asa cum se vede in lucrarea "Despre supremul bine si
despre supremul rau".

Binele suprem consta in conformitatea cu natura, adica in respectarea legilor naturii.

Gandirea social politica si juridica se intemeiaza pe acest concept de bine suprem. Cicero a pus bazele
politicii dreptului si

moralei afirmand ca un stat nu poate dura daca cei care il conduc nu au in vedere binele comun. Ca
urmare, subordonarea fata de stat

este o lege naturala (statul ne are in vedere pe toti) iar cel care nu se subordoneaza va fi pedepsit
legal de autoritatile statului.

Cicero este de acord cu Platon (filosof grec sec 5-4 i HR) cu privire la rolul filosofului in cetate care
trebuie sa se implice

"realizand acordul intre clasele superioare, inferioare si medii [...] ceea ce in stat se numeste
concordie care nu poate exista

in afara justitiei" (Despre stat).

concordie=intelegere, armonie, acord.

Esenta justitiei ca etica sociala consta in aceea ca ea se refera la ceea ce este inafara individului uman
si priveste relatiile

omului cu alti oameni avand in vedere dragostea individului pentru ceilalti. Aceasta atitudine sta la
baza concordiei, ceea ce

semnifica defapt coeziunea sociala.

Justitia este temeiul statului, iar statul adica respublica (din latina-lucrul public) reprezinta lucrul
poporului unit intr-un

sistem juridic intemeiat pe acordul comun (concordia) in vederea utilitatii comune. Pentru a rezista,
statul trebuie guvernat dupa

un anumit principiu "puterea trebuie incredintata fie unei singure persoane, fie unei elite, fie tuturor
cetatenilor" (Despre stat),

astfel Cicero identifica 3 forme de guvernare:

-monarhie-

-regimul optimatilor-

-republica-
Cicero prezinta limitele pentru fiecare. In monarhie si regimul optimatilor, cetatenii sunt lipsiti de
drepturi, iar in guvernarile

populare nu exista o ierarhie a demnitatilor.

A patra forma de guvernamant ar fi cea mai buna dupa Cicero. Rezulta din imbinarea celor 3 in sensul
ca monarhul si elitele conduc

cu sprijinul adunariilor populare.

Indiferent de forma de guvernare, legea trebuie sa fie elementul de coeziune al comunitatilor,

deoarece legea trebuie sa fie aceeasi

pentru toti.

Pentru a asigura legalitatea, ordinea de stat trebuie sa fie realizata printr-o judicioasa distribuire a
functilor "este necesar sa

li se indice magistratilor cum sa-si exercite puterea dar totodata si cetatenilor cum sa se supuna"
(Despre legi).

Cicero sustine ca societatea umana s-a constituit pe un singur drept fixat de legea naturala
intemeiata pe dreapta ratiune de a

porunci si interzice, ca urmare nu exista justitie inafara celei care provine de la natura, care este in
acord cu ordinea si armonia

universale.

El sustine ca "daca legile s-ar intemeia pe poruncile oamenilor, pe hotararile oamenilor politici, pe
sentintele judecatorilor,

ar fi drept sa comiti adultere, sa falsifici testamente, daca aceste fapte ar fi aprobate de voturile si
hotararile multimii"

(Despre legi).

Concluzie: de aici rezulta ca dreptul si legile tin de o natura eterna, zicea Cicero (pe care noi o numim
azi obiectiva)

si nu de legile subiective de circumstanta ale oamenilor.