1.

Capitolul trei ne duce în dezvoltarea religiei europene, discutând despre invazia bulgară,
căderea Romei, ascensiunea Constantinopol, bazele pentru vânătoarea de erezie de către
Bisericile catolice si ortodoxe
2. Subcapitolul intitulat Păgânism,erezie,creștinism”, Stoyanov se îndreaptă spre așa-numitele
mișcări dualiste ale antichității târzii și ale Evului Mediu, care au fost tratate drept erezii de
către religiile de acum „ortodoxe” .
3. Aici vedem cum religia începe să fie folosită mai deschis în scopuri politice.
4. Deși imperiul bulgar are la baza origini pagâne acestea a oferit condiții ideale pentru
continuarea cultelor și tradițiilor pagâne care fusese suprimate înainte de către bizantini,
Bulgarii înșiși au introdus influențe religioase în Asia Centrală și stepe.
5. În zonele de nord și est al Peninsulei balcanice,slavi și balcanii au întâlnit rămășițe ale
păgânismului precum cultele tracice.
6. Se urmărește istoria bogomililor până la sinoade și persecuția din Bizanțul din secolul al
XII-lea. Întrucât toate aceste erezii au fost localizate în principal în zone locuite anterior de
adepți ai religiilor antice menționate mai devreme (mai ales Iran și Tracia), relația
genealogică dintre ele este evaluată.
7. Stoyanov se concentrează în special asupra istoriei religioase complicate din imperiile
păgâne în curs de dezvoltare și apoi creștine din Balcani. Aspecte specifice ale satanologiei
pre-bogomile sunt legate de mitul așa-numitului „scafandru de pământ” din Asia Centrală și
de Nord preistorică, ținând cont de noile puteri din Balcani de origine central-asiatică
8. În urma exploziei creativității religioase și spirituale în timpul antichității târzii, urmele și
transmițătorii efectivi ai învățăturilor gnostice și dualiste din Evul Mediu timpuriu devin din
ce în ce mai greu de discernător și de identificat.
9. În Orientul Apropiat, astfel de învățături s-au bucurat de o prevalență istorică neîntreruptă în
cadrul micului grup religios încă existent al Mandaeanilor din sudul Irakului și Khuzistan
din Iran, considerați pe bună dreptate ultimii supraviețuitori ai marilor mișcări gnostice ale
antichității târzii.
10. Doctrinele mandaeane prezintă cu siguranță legături cu sectele de botez evreiesc, cu
creștinismul, maniheismul și tradițiile religioase iraniene, care aproape sigur reflectă etapele
istoriei lor confruntându-se cu persecuția