Management-latinescul manus,inseamna mana

managementul este activitatea care vizează ca, prin intermediul deciziilor optime în domeniul
previziunii,
organizării,
coordonării,
antrenării şi
control – evaluării
activităţii întreprinderii să se obţină cele mai bune rezultate.

Managerul care detine in cadrul unui organizatii functie de conducere ce implica luarea de decizii in
activitati specific procesului de management.

Previziunea,managerul:
stabileşte obiectivele întreprinderii;
stabileşte necesarul de resurse;
alege mijloacele necesare realizării obiectivelor;
stabileşte termenele pentru realizarea obiectivelor.

Organizarea activitatatea prin care se delimiteaza procesele de munca fizica si intelectuala,grupanduse

pe compartimente,formatii de lucru,posturi etc

Coordonarea
1. comanda
2. directionarea permanenta
3. corelarea eforturilor
4. echilibrarea sarcinilor

Antrenarea se concentreaza asupra factorului uman,cu scopul de al determina sa contribuie la

realizarea sarcinilor

Control-evaluare se verifica performantele realizate de intreprindere,in comparative cu obiectivele

propuse,in scopul interventiei in cazul in care apar neajunsuri in realizarea acestora.

Categorii de manageri
 managerii superiori (top-manageri; senior manageri);
 manageri mijlocii;
 manageri de primă linie (supervizori).

Responsabilitatile managerilor
-sa oreinteze organizatia
-sa lucreze cu oamenii
-sa directioneze activitatea in functie de particularitaea domeniului
 Capitolul 2

Etapele evolutiei managementului:

- managementul empiric- de la aparitia primelor intreprinderi pana sfarsitul sec XIX si inceputul
sec XX
- inceputurile managementului stiintific-Frederic W.Taylor
- managemntul stiintific-inceput marcat de teoria relatiilor umane de Elton Mayo

Scoala clasica
1. Fr.Taylor
2. Se remarca prin rolul pe care la avut in aprtitia manegementului stiintific

Scoala relatiilor umane

1. Duglas McGregor
2. Se remarca accentual pe comportamentul omului in grupe de munca

Scoala Cantitativa
1. C.W.Churchman
2. Se remarca foloseste metode si tehnici cantitative in pregatirea stiintifica a decizilor,la sfarsitul
de de doilea razboi Mondial

Scoala neoclasica
1. E.Dale
2. Se remarca prin dezvoltarea tezelor clasice punand accent pe eficeinta,definirea riguroasa a
profitului,masurarea actitivitatii unei intreprinderi prin indicatori,un isitem riguros de
control si autocontrol

Scoala sistematica
1. C.I.Bernard
2. Se remarca prin unitatea economica privita ca un sistem iar managemntul stiintific ca o functie
de sistem

Toria x si y
x-una pesimista,fiinta umana este predispusa la delasare de munca,trebuie motivate prin
pedepse,oamenii prefera sa fie condusi
y-una pozitiva,efortul fizic este una naturale pt fiinta umana ca si distractia sau odihna,nu doar
prinpedepse se pot motiva,omul accepta responsabilitati
 Capitolul 3
Firma dupa O.Niculescu un grup de oameni organizat potrivit unor anumite cerinte
juridice,ecnomice,tehnologice,manageriale care desfasoarea un process de munca, folosind cel mai
adesea şi anumite mijloace de muncă,concretizat in produse si servicii,pt a obtine un profit,cat mai
mare.

Dupa forma juridica

Cu pers juridica:
1. Regii autonome
2. Societati comericiale
Fara pers juridica
1. Pers fizica autorizata
2. Intreprindere individuala
3. Intreprinderi familiale

Societati comerciale in 5 forme

-societate in nume colectiv
-societate in comandita simpla
-societate in comandita pe actiuni
-societate pe actiuni
-societate cu raspundere limitata

Dupa apartenenta nationala:

1. Nationale
2. Multinationale
3. Mixte

Functiile societatii comerciale:

1. Potentiala
2. Integrala
3. Efectiva

In cadrul societatii comerciale functiunile se grupeaza astfel

 cercetare-dezvoltare;
 producţie;
 comercială;
 financiar-contabilă;
 de personal.

Tipuri de cultura a firmei

1. Macho-feedback imediat,risc ridicat
2. Bet the company-feed back lent,risc ridicat
3. Work hard-play hard-feed back imediat,risc scazut
4. Process-feed back lent,risc scazut
 Capitolul 4

Decizia reprezintă alegerea pe bază de discernământ a unei anumite linii de acţiune din mai multe
variante posibile.

1. Se realizeaza dupa o informare bogata

2. Conduce la realizarea unui anumit obiectiv,cu maximum de rezultate si minimum de effort
3. Este precedata de gandire si dupa actiune
4. Orienteaza rezolvarea tactica si strategica a problemelor
5. Hotaraste actiuni care conduc la realizarea obiectivelor stabiltie

Conditiile unei decizii:

1. Existenta unui sau mai multor obiective de atins

2. Existenta mai multor alternative de actionare din care sa se aleaga solutia pt atingerea
obiectivului
3. Existenta factorilor limitative
4. Existenta cel putin a unui decident

Sistemul decizional are următoarele elemente componente:

o decidentul
o obiectivele decizionale
o mulţimea variantelor
o mulţimea criteriilor
o mulţimea consecinţelor
o mediul ambiant

După gradul de cunoaştere a mediului ambiant

 decizii în condiţii de certitudine
 decizii în condiţii de risc
 decizii în condiţii de incertitudine

După orizontul de timp

 decizii strategice
 decizii tactice
 decizii curente

După numărul de persoane

1. decizii unipersonale
2. decizii de grup

. După periodicitatea elaborarii

1. decizii unice
2. decizii repetitive
3. periodice
4. aleatorii
. După numărul de criterii decizionale
1. decizii unicriteriale
2. decizii multicriteriale

Cele mai utilizate metode generale de management sunt:

• Şedinţa;
• Managementul pe produs;
• Managementul prin obiective;
• Managementul prin proiecte;
• Managementul prin excepţii
• Managementul prin bugete;
• Managementul prin delegare de autoritate.

Şedinţa constă în reunirea mai multor persoane pentru

un scurt interval de timp sub conducerea unui manager, în
vederea soluţionării în comun a unor sarcini cu caracter
informaţional sau decizional.

Şedinţele se clasifică în funcţie de conţinut în

mai multe categorii:
 de informare,
 decizionale,
 de armonizare,
 de explorare
 eterogene.

Utilizarea metodei şedinţei incumbă obligatoriu parcurgerea a patru etape:

- pregătire,
- deschidere,
- desfăşurare şi
- finalizare.

Cele mai utilizate metode de stimulare a creativității de management sunt:

• Brainstorming-ul;
• Philips 66
• Tehnica grupului nominal;
• Tehnica Gordon;
• Promovarea controversei;
• Carnetul colectiv;

Brainstormingul (furtuna de idei) este o tehnică prin care, pe calea discuţiei în grup, se urmăreşte să se
obţină cât mai multe idei privind modul de rezolvare a unor probleme, în speranţa că în rândul lor se va
găsi şi soluţia optimă căutată.

În mod practic, în conformitate cu principiile şi regulile de desfăşurare a reuniunii, brainstormingul se

realizează în trei etape principale:
 pregătirea şedinţei de brainstorming,
  sesiunea propriu-zisă şi
 evaluarea ideilor.

Variante ale acestei tehnici

1.Gordon, în cadrul institului A.P. Little, a elaborat tehnica Little, care se diferenţiază de brainstorming
prin aceea că în afară de conducătorul şedinţei nimeni nu cunoaşte natura exactă a problemei luată în
discuţie.

2.O altă variantă a brainstormingului o reprezintă tehnica „ochiului proaspăt”. Această tehnică porneşte
de la ideea că reuniunile de grup sunt mai eficiente prin participarea unor persoane mai puţin
eperimentate în problemele ce se pun în discuţie. Se apreciază că prin această variantă a
brainstormingului eficienţa şedinţei este sporită, întrucât participanţii la discuţie sunt mai puţin rutinaţi.
Astfel, se elimină unul din impedimentele de bază ale creativităţii – rutina – care omoară deseori ideile
noi. Se recomandă participarea la aceste reuniuni, alături de oameni cu experienţă, a unor studenţi sau
chiar elevi ai şcolilor profesionale.

Prin tehnica brainstormingului problema este analizată în ansamblu, iar prin tehnica cercetării
organizate a problemei aceasta este „spartă” în subprobleme, care sunt analizate una câte una.

Capitolul 5

Previziunea se realizeaza prin:

1. diagnoza
2. prognoza
3. planificare
4. programarea productiei

SWOT, care ia în considerare

- pentru factorii externi
o oportunităţile
o ameninţările
- pentru factorii interni
o punctele tari
o punctele slabe.

Strategia dezvoltată la nivelul cel mai înalt al unei organizaţii se numeşte strategie generală sau
corporativă

Strategiile principale sunt grupate de regulă în trei categorii:

 strategii de creştere
 strategia stabilităţii poate fi pe termen lung sau scurt
 strategii de descreştere. Pot fi sub forma de stoarcere,redresare,dezivestitia sau lichidare
Principalele strategii de creştere sunt:
 concentrarea consta in dezvoltarea pietei,produsului sau integrararea orizintala
 integrarea verticală integrarea in amonte si aval
 diversificarea concentrica sau prin conglomerare