a) Terapia ocupațională

Terapia ocupațională, terapia prin muncă sau terapie prin ocupație.

Terapia ocupațională, o artă și știință care dirijează modul de răspuns al
omului față de o activitate selecționată, menită să promoveze, să mențină sănătatea,
să împiedice evoluția spre infirmitate și să evolueze comportamentul.
Principalele efecte ale terapiei ocupaționale sunt:
 Efectele fizice: constau în menținerea funcției tuturor grupelor musculare
atât pentru regiunea afectată cât și pentru celelalte regiuni și conservarea
unei bune funcții a articulațiilor neimplicate în procesul patologic și întărirea
musculaturii deficiente.
 Efectele psihice: se reflect în calmarea stării de neliniște a pacientului,
dezvoltarea atenției, dispariția descurajării și renașterii speranței, păstrarea
obișnuinței activităților zilnice și diminuarea complexelor de inferioritate.
 Efectele psiho-sociale: se concretizează în întreținerea relațiilor cu celelalte
persoane în căpătarea încrederii în sine și în obținerea perspective de
încadrare socială în viitor.
În cazul pacienților cu scolioză pentru început putem aplica tehnici de
exprimare (desen, pictură, gravură), jocuri distractive (șah, popice) sau diferite
jocuri sportive ( înot, volei, baschet, tenis).
Sporturile solicită organismul în mod armonios, având efect bun mai ales în
fazele de debut și cu atât mai mult dacă sunt aplicate în scop preventiv. Dintre
sporturi se indică mai ale înotul, deoarece întrunește o serie de calități cu valoare
deosebită în terapia scoliozei și anume:
 Se face în condiții de “descărcare” a coloanei vertebrale prin faptul că
poziția corpului se află în orizontală, iar apa are efect de dislocare a unei
părți din greutatea corporală
 Constituie o excelență gimnastică respiratorie
 Dezvoltă simetria trunchiului și centurilor prin solicitări egale
 Permite ușurarea mișcărilor dacă sunt efectuate lent
 Are efect tonic general și de călire a organismului