BC

U
IA
SI
/C
EN

Libliotoaa
TR

Urmiversităţii
AL
UN
IV

laşi
ER
SI
TY
LIB
RA
RY
BC
U
IA
SI
/C
EN
TR
AL
UN
IV
ER
SI
TY
LIB
RA
R Y
 RY
RA
LIB
TY
SI
ER
V
d
NI
LU

TARII E! ROOMÂNESTI
A
TR
EN

$ EC Oi ÎȘI AL na
/C
SI
IA

ZI BIIIOTIECA I$ ȚO RICA
U
BC
BC
U
IA
SI
/C
EN
TR
AL
UN
IV
ER
SI
TY
LIB
RA
R Y
—_—.
 IOSIF ScHioPuL
CEPE CT ea

“i! 4 — €
TI + :

RY
pDA Nov 125 3
O pete ! ee pi
d Luisa osii 1 .

a i i

RA
ȚĂRI LE ROMANE ST]

LIB
| INAINTE DE |
SECOLUL AL XIV-lea

TY
SI
— Cercetări şi comentarii V ER critice —
NI
LU

Valoarea pentru istorie a document

elor false. — Bonatul
de Severin.— Țara F ăgăraşului.
— Simbioza româno-slavo-
A

„ungurească, — Sălişte. - Invaziunea

Tătarilor şi Transil-
vania. — Clus sau Culus? — Front
iere transilvănene in-
TR

torne și externe, — Reflexe daco-rom

ane.—Puneri la punct,
EN

90 AUG, 1945
/C
SI
IA

BUCUREŞTI
EDITURA
U

UNIVERSUL.
1945
BC
BC
U
IA
SI
/C
EN
TR
AL
UN
IV
ER
SI
TY
LIB
RA
RY
 RY
RA
LIB
TY
PREFAŢĂ

SI
Studiile ce urmează sunt rodul unor cercetări
vechi.
ER
Ele aveau să apară în revista „Dacia Isto-
rică“* (Cluj 1937—1938). Evenimentele n'au făcut
V
NI
decât să întârzie publicarea lor.
LU

1. Sch,
T RA
EN
/C
SI
IA
U
BC
BC
U
IA
SI
/C
EN
TR
AL
UN
IV
ER
SI
TY
LIB
RA
RY
 RY
RA
LIB
VALOAREA PENTRU ISTORIE
A DOCUMENTELOR FALSE
— Fragment —

TY
Documentele istorice ni s'au păstrat :
a) parte în original, adică în forma 'lor primitivă, în

SI
forma, lor externă şi internă în care au ieşit din can-

ER
celaria autorităţii căreia se atribuie;
b) parte în confirmări sau atestări ale acestor origi-
aale şi |
V
c). parte numai în simple copii.
NI

- Uneori, un document ui s'a păstrat şi în original şi în

copie (confirmare sau atestare). |
LU

Este de sine înţeles că valoarea probatorie a acestor

3 categorii de documente nu este una şi aceiaşi. In
general:
RA

a) cu cât un document care ni s'a păstrat este mai

aproape în timp şi spaţ de evenimentele la cari se re-
fere, cu atât este mai preţios;
T

„b) valoarea probatorie a originalului este mai mare

EN

decât cea a unei atestări sau confirmări :

c) valoarea probatorie a copiilor este nulă.
/C

Cum problemele cari ne interesează sunt toate pro-

SI

bleme istorice privitoare la Transilvania, iar documen-

tele în partea lor covârşitoare sunt eşite din cancelariile
IA

anor autorităţi ungurești, în cercetarea, documentelor îi

revincun rol preponderant diplomaticei ungurești (care
U

sa însăşi este în mare măsură influenţată de diploma-

tica gerniană). De aceea este la locul său să relevăm
BC

dela început câteva dintre principiile acestei diplo-:

matice.
 In diplomatica ungurească încă înainte de secolul ai

Y
„XV-lea se stabilise principiul că nici o atestare nu poate

R
să înlocuiască întru toate — ca valoare probatorie —
originalul. De aceea foarte des atestările se cereau a-

RA
nume ca originalul să poată fi păstrat la loc sigur. Va-
loarea atestării depindea înainte de toate de posibilita-

LIB
tea ca la nevoie originalul să poată fi prezentat instan-
ţelor competente. 2)
Forma externă â unui document are mai puţină va-
loare decât forma lui internă, adică fondul lui. Oricât

ITY
de ireproşabilă ar fi forma externă (scrisoare, sigil,
hârtie, etc.), dacă fondul documentului exclude auten-
ticitatea lui, documentul este neautentic.

RS
Scrisoarea nu dovedeşte şi nu poate dovedi autenti-
citatea unui document. Caracterul contimporan al scri-
VE
sorii nu cste o dovadă peremptorie că documentul este
autentic. Prima grijă « celor cari încercau şi încearcă.
să falsifice documente este să imite în cele mai mici a-
NI

mănunte caracterul scrisorii uzitate de cancelarii — în

epoca căreia i se atribue documentul care se falsifică.
LU

Caracterul scrisorii poate să fie numai o dovadă nega-

tivă: o scrisoare care nu era uzuală în epoca din care
este datat documentul dovedeşte neautenticitaţea lui.
RA

Critica istorică modernă a stabilit în mod definitiv

că puterea probatorie care se atribuia în evul mediu si-
gilului a fost o concepţie eronată. „Un document a că-
T

rui neautenticitate a fost dovedită nu devine document

EN

autentic în urma faptului că este provăzut cu un sigit

ireproşabil. Sigilul în sine nu dovedeşte nimic”. 2)
/C

Unii istorici — şi numărul lor este destul de conside-

SI

rabil — n'au ţinut şi nu ţin întotdeauna seama de dife-

renţierele acestea în ce priveşte valoarea documentelor.
IA

Ei interpretează documentele atribuindu-le acecag îm-

portanță probatorie, fie că este vorba de an document o-
U

1) Szentpâtery Imre, Magyar oklevâltan. Budapest 1930.

BC

2) Dr. R. Fhomman und Dr, L. Schmitz, Urkundenlehre. Leipzie

1913. p. 13. ”
 riginal, fie că este vorba de o confirmare sau atestare,

Y
fic că este vorba chiar numai de o simplă copie.

R
Dar, ceace este şi mai grav, de multeori aceşti istorici
nesocotese şi chestiunea, autenticităţii . documentelor,

RA
chestiune de o capitală importanţă, dat fiind că nu
toate documentele pe cari le găsim păstrate în diferite

LIB
arhive publice şi particulare sunt autentice, Multe din-
tre ele sunt false, adică ele n'au eșit din cancelariile că-
rora li se atribue, ci au fost făurite de oameni străini
în scopul de a induce în eroare și a realiza anumite a-

ITY
vantagii — lor sau altora.
In deosebi sunt false multe dintre documentele cari
se referă, la epoca secolelor -X-XIII, epoca cea mai în-

RS
teresantă în istoria Daciei 'Traiane.
Numai între documentele atribuite regelui Ungariei
VE
Andreiu al II-lea critica istorică ungurească a dovedit
neautenticitatea alor 40 de documente, exprimându-și
în acelaş timp îndoiala în ce priveşte alte multe docu-
NI

mente.*) In afară de documentele dovedite drept talse

de către critica, istorică ungurească mai sunt, însă, şi
LU

alte documente false pe cari acea critică nu le-a relevat.

Neautenticitatea atâtor documente explică de ce e-
epoca la care se refer ni se prezintă de multe ori în-
RA

tiro lumină turbure şi de ce istoria acelor epoci este şi

azi obicetul de-continue controverse. Pe baza acelor do-
T

cumente (acceptate de istorici drept autentice) au fost

anume admise drept reale — situaţii cari, dacă într'ade-
EN

văr ar fi existat, ar fi trebuit să dee evoluţiei evenimen-

telor un curs cu totul deosebit de cel pe care evoluţia
/C

Pa luat. Documentele acestea desmint realitatea, sau —

mai bine zis — realitatea desminte acele documente.
SI

Consideraţiunile acestea aduce în discuţiune o proble-

IA

mă nouă, interesantă, căreia până acum i sa dat puţină

importanţă şi atenţiune, — problema valorii pentru îs-
U
BC

3) Szentpâtery Imre. A7 arpadhâzikirâlyok okleveleinek Iri

1ikai jegyzeke. Budapest 1923—1930.
 —8 —

torie a documentelor false. Au ele în general vreo va-

Y
loare cât de mică? |

R
„Document fals” nu însemnează întotdeauna, şi „do-

RA
cument fără valoare pentru istorie”, Nu însemnează că
documentul fiind fals, este fals şi tot ca se spune în
document.

LIB
Din contra. ,
Fondul pe care se proiectează falsul, caârele în cari |
se orânduieşte falsul — sunt şi în mod necesar trebuie

ITY
să fie adevărate, autentice, pentrucă altfel prea ar fi
evident falsul. De acea, pentru a da falsurilor toate apa-
renţele autenticităţii, falsificatorii din toate timpurile

RS
şi toate domeniile împănau falsurile lor cu adevăruri
indiscutabile, cu adevăruri cari nu aveau nevoie să fie
dovedite, pentrucă trăiau în. conştiinţa publică a ţării
VE
ca fapte necontestate şi incontestabile. Falsificatorii fă-
ceau acest lucru ca fondul şi cadrele autentice să facă -
să pară autentice şi părţile neautentice, Aşa fiind, fal-
NI

surile în aceste cazuri sunt chiar o confirmare, o scoa-

tere în evidenţă,a adevărurilor,
LU

Intre documentele din epoca regelui Andreiual II-lea

sunt şi câteva documente în cari pentru întâia dată se
RA

pomenește de Români în Transilvania la începutul se-

colului al XIII-lea. |
Şi aceste documente sunt false, deşi critica istorică
T

ungurească nu le-a trecut între documentele false.

EN

Critica istorică transilvană a trecut cu multă uşurinţă

peste problema autenticităţii sau neautenticităţii ac“e: -
tor documente. Motivele cari au determinat atitudinea
/C

criticej istorice străine sunt mai limpezi şi mai logice

decât cele cari au. determinat atitudinea criticei şstorice
SI

romiineşti. Critica istorică străină a fost influențată de

faptul că documentele aceste sunt toate defavorabile
IA

Românilor. Atitudinea criticei istorice româneşti “este

enigmatică. Ea nu contestă autenticitatea, lor, deşi
U

sunt ostile Românilor. Ea nu le contestă pentrucă

pare obsedată de o mare nedumerire: cu ce rămâne
BC

istoria românească dacă dovedim drept false docu-

 9! :9|—

ei
-

Y
cumentele în cari pentru: | primadată sise vorbeşte, la în-
ceputul secolului 1 XIII-lea de Români în Transilva..

R
nia. ca având organizaţiuni: pulitice autonome? Cu alte

RA
cuvinte : dacă contestăm : autenticitatea acestor docu-
mente ne lipsim de câteva; j importante dovezi istorice
scrise privitoare la continuitatea Românilor în Dacia

LIB
Traiană.
Tnainte de toate, un document este fals sau autentic,
nu fiindcă cuprinsul lui şi posibilităţile de interpretare.

ITY
aunt în contradicţie sau nu sunt în contradicţiune cu a-
aumite teorii sau afirmaţiuni. Un document este au-
tentic sau fals, — pentrucă într' adevăr este autentice

RS
sau fals.
Este oare justifictă nedumerirea eriticei istorice ro-
mâneşti?
VE
Documentele aceste false sunt toate documente prin
care regele Andreiu al II-lea acordă privilegii şi' face
NI

donaţiuni — în desavantajul Românilor. Beneticiaru

falsurilor nefiind, aşadar, Românii, făuritorii falsurilor
LU

pot îi numai beneficiarii. Ei bine, dacă Românii — a

«căror prezenţă în 'Pransilvania la începutul secolului al
XIII-lea o constată aceste documente false — n'ar fi
RA

trăit într'adevăr de mult pe pământul pe care îl ocu-

pau în acea epocă (şi pe care îl ocupă şi azi), cei cari au
falsificat documentele n'ar fi trebuit să invoce ca titlu
T

"de drept la bunurile revendicate — un act de donaţiune,

EN

ci ar fi putut invoca şi ar fi invocat realmente argu-

mentul hotăritor în evul mediu „prius tempore, potior
jure”, adică argumentul că ei beneficiarii la venirea lor
/C

în Transilvania mau găsit nici o populaţie românească

şi, prin urmare, fiind ei primii ocupanţi sunt de drept
SI

stăpânii pământului. Dar falsificatorii documentelor

IA

mau putut falsifica realitatea prezenţei Românilor în

Transilvania înaintea tuturor celorlalţi locuitori, pen-
trucă acest adevăr istoric trăia în conştiinţa publică a
U

tării întregi. De acea au invocat o donațiune.

BC

Un caz concret va ilustra şi mai bine cele spuse,

 Diploma regelui Ungariei

RY
Andreiu al 1l-lca din 1224,
prin care se acordă: autonomie administrativă coloniş-
tilor saşi din provincia Sibiului este unul dintre cele

RA
mai vechi documente în care — în legătură cu donaţiuni
teritoriale şi alte avantagii făcute acelor colonişti în
paguba Românilor — se pomeneşte de prezenţa Romiâ-

LIB
nilor în Transilvania, la, începutul secolului al XIII-lea.
Ei bine, documentul acesta este o plăsmuire, un fals
săvârşit mult mai târziu pentru a justifica şi legaliza

TY
anume situaţii uzurpate. Faptul că acest document este
un falsificat nu infirmă însă prezența Românilor în
Transilvania la începutul secolului al XIII-lea, ci din

SI
contră o confirmă şi mai mult. Dacă Românii n'ar fi
tost în "Transilvania mult înaintea coloniştilor saşi, a-
ceștia mar
ER
fi fost nevoiţi să invoce drept titlu de drept
al lor asupra bunurilor uzurpate dela Români o dona-
IV
țune, ci ar fi putut invoca şi ar fi invocat argumentul
+
pereraptoriu că Românii sunt ei uzurpători, veniţi după
UN

coloniștii saşi. Dar nau făcut-o şi neputând justifica

pretenţiunile lor invocând dreptul primilor ocupanţi, a
recunoscut în tăcere prioritatea Românilor.
AL

Tată valoarea pentru istorie a documentelor false.

TR
EN
/C
SI
IA
U
BC
 RY
RA
LIB
BANATUL DE SEVERIN
— Fragment —

TY
I.

SI
Către sfârşitul secolului al XVIII-lea, la 1775, istori-
cul ungur Pray a publicat un document datat din secu-
ER
lul al XIII-lea. Acest document necunoscut până atun-
ci, descoperit de Pray în Arhivele Vaticanului (Roma),
a fost o sensaţiune pentru istoria ţărilor româneşti în
IV
secolul al XIII-lea, pentrucă în el regele Ungariei Bela
al IV-lea dăruia Casei Cavalerilor Ioaniţi (domus hos-
UN

pitalis Jcrosolimitani”) întinsele ţinuturi dintre Car-

paţi. şi Dunăre şi le acorda însemnate privilegii în ace-
te ţinuturi.) |
AL

Regele Ungariei le dăruia anume acestor Cavaleri

„toiam terram de Zeurino cum alpibus ad ipsam per-
TR

tinentilus.. pariter cum lkenazatibus Joannis ct YFar-.

casii usquc ad îluvium Olth>, — a fluvio Olth et alpi-
bus Ultrasilvanis totam Cumaniam”, — petiam... ter-
EN

ram quingentorum aratrorum în Feketig vel alibi ultra

silvas” şi câteva alte pământuri mai mărunte. legele
Bela preciza în acelaş timp şi îndatoririle Cavalerilor..
/C

Bela face însă şi câteva rezerve în ce priveşte donațiu-

nile sale, cari cuprindeau Severinul, Oltenia, Muntenia.
SI

şi o parte a Moldovei. El nu le acorda Cavalerilor la

IA

vast de Olt pterram kenazatus Lynioy vaivode, quam

Qiatis relinquimus, prout iidem hactenus tenuerunt”,.
iza la est de Olt nu le dăruia” terram Szeneszlai vaivode:
U
BC

1) Georgius Pray, Dissertationes historico-criticae. Vindobon-

naa 1779.
 — 12 —

RY
Olatorum, quam cisdem relinquimus prout iidem hac:
tenus tenucrunt”, ”

RA
Mai târziu, colecţiunile de documente ale secolu
lui
al XIX-lea au publicat alte 3 documente, datate din
a-
ceaş epocă a mijlocului secolului al XIII-lea, în cari în-

LIB
tre demnitarii Curţii regale Ungureşti erau înşiraţi şi
'3 „Bani de Severin”,
Istoricii, şi unguri şi români, au văzut o strânsă le-
gătură între aceste 3

TY
documente şi actul donaţionul al
regelui Bela al IV-lea şi ca o urmare firească şi logică a
acestor documente au revizuit istoria raporturilor ve-

SI
chi dintre cele două ţări vecine, ţara ungurească
şi ță-
rile româneşti subearpatiec.
ER
Istoricii unguri azi spun: la începutul secolului al
|
XIII-lea exista un Banat al Severinului, care se întin
dea
dela Orşova până la Olt. Acest Banat era în depen
IV
denţă
de Ungaria şi avea „un guvern unguresc stabil”, în
UN

frunte cu un Ban numit de regele Ungariei. Banul

tă-
cea parte dintre demnitarii Curţii ţării ungureşti.2)
„In părţile dinspre nord ale acestui Banat se întindeau
munţi împăduriţi. Părţile
AL

dinspre sud erau ses, un

ses pe alocuri nelocuit. Incetul cu încetul au venit chi
„mezi români şi împreună cu omenii şi turmele lor sau
TR

“asezat pe această extensiune a pământului unguresc,

iar regele Andreiu al II-lea a numit în fruntea lor un
Ban”3),
EN

|
Istoricii români au mers paralel cu istoricii unpuri.
Ei spun: pe la mijlocul secolului al XIII-lea existau
/C

mai multe ţărişoare în regiunea nordică a Munte

niei,
dintre cari parte erau deadreptul supuse coroanei un-
SI

xureşti.*) Tixista acolo si un Banat de Severin. un Ba-

nat unguresc, organizat de Ungaria pentru apărarea
IA

ironticrelor Ungariei dinspre răsărit, pentrucă „încă

pe timpul lui Ioniţă isbucnise o neînțelegere de hotare
U

2) Homân Bâlint, Magyar Tăârtânet. Budapest 1930.

V. 11. p. 35.
BC

3) Pauler Gyula, A m-gyar nemzet tărlânete. Budepes

t 1900. V
TI. p. 99.
4) A. D. Xenopol, Istoria Românilor. Eâ. II. Bucureşt
i 1925,
p. 209.
 — 13 —
t

RY
între Ungaria do o parte şi Bulgaria şi Vlahia de par-
tea cealaltă”)
Aceste au fost, cred istoricii, raporturile dintro cele:

RA
două ţări vecine.

LIB
Diploma donaţională a regelui Bela al IV-lea este:
cel mai vechiu document, cel mai vechiu şi mai cuprin-

TY
zător, în care se vorbeşte de raporturile politice unga-
ro-române. A
Dela anul 1247, anul din care este datat acest act do-

SI
naponal, şi până la 1775, când pentru prima dată s'a
aflat de existenţa lui prin descoperirea lui Pray, s'au
scurs mai bine de 500 de ani. In mod
ER firese caut să-mi
dau seama de urmele pe cari un act atât de important
IV
trebuie să le fi lăsat în istoria scrisă a acestui timp în-
delungat. Constat, însă, cu surprindere că înainte de
UN

1775, riimeni, niciodată şi nicăcri nu pomeneşte de el.

Nu găsesc nici în documente, nici în cronici, nici în alte.
însemnări, ori de ce natură ar fi ele. nici o altă referire,
nici măcar în forma unei aluziuni vagi, nici la acest act
AL

de donaţiune, nici -la donațiunea însăş.

Tăcerea aceasta intensă de peste 500 de ani mi se
TR

pare un moment important în istoria: actului de donu-

țiune, un moment care cere o explicaţiune. Caut expli-
'caţiunea la istoricii cari au utilizat documentul şi cons-
EN

tat, cu cea ma mare surprindere, că cei mai mulţi din-

tre ei Pau ignorat complet, iar unii, puţini, au cautat
/C

să explice tăcerea invocând argumentul că Ioaniţii n'au

neceptat donaţiunea sau, în orice caz, nu s'au aşuzut în
SI

țările dăruite! lor (eonclnziune trasă din faptul că nu

există nici o dovadă că ar fi făcut-o).
IA

Argumentul acesta nu este, însă, o explicaţiunc, de:

oarece, chiar dacă donaţiuneu ar fi rămas o ofertă ne-
U

acceptată sau nerealizată, stăpânirea efectivă de către

BC

5) C. C. Ginrescu. Istoria Românilor. Ed. 1]. Bucureşti 1933,

p. 336.
 RY
zegele Belu al IV-lea a ţărilor dăruite, — stăpânire
cure este o condiţiune sine qua non pentru a putea dis-

RA
pune de ele — n'ar fi putut să înceteze în mod automat
deodată cu neacceptarea donațiunii şi ar fi trebuit —
continuând să existe — să se manifeste din nou în alte

LIB
documente şi acte eşite din cancelaria regelui Belă în
cursul celor 23 de ani câţi a mai domnit după anul 1947.
de când este datat actţul donaţional (regele Bela ul
IV-lea a domnit dela 1235—1970).

ITY
Dintre documentele eşite din cancelaria regelui Bela.
ni s'au păstrat peste 1100. Dintre acestea 593 sunt docu-
mente cşite din cancelaria lui după 1247.5) Ii bine. în
nici unul dintre aceste aproape o mie de documente nu
se poate descoperi — cum am amintit mai sus — nici cea RS
VE
mai vagă aluziune la această donaţiune şi la acvastă
stăpânire politică.
Eixplicaţiunea tăcerii de peste 500 de ani trebuie să
NI

fic, prin urmare, alta decât neacceptarea sau nercaliza-

rea donaţiunii.
LU

Am documentul descoperit de Pray înaintea mea in

«opia fotografică a originalului din Vatican. II citese
şi examinez cu atenţiune.
RA

Acest document descoperit de Pray nu este orgina-

lul diplomei donaţionale i regelui Bela a IV-lea. lit
este o bulă a Papei Inocenţiu al IV-lea, datată din 19.
T

Tulie 1250, adresată Cavalerilor Ioaniţi. In această bulă

EN

Papa îi autorizează pe Cavaleri să accepte conaţiunea

pe. care li-o face regele Bela printr'o diplomă, datată
din 2 Tunie 1247, reprodusă în întregime în bulă.) Nici
I/C

6) Szentpelery Imre, Az Arpodhăzi kirâlyol: oxleveleinek lrl-

tikai jegyz6le.
IAS

Budapest 1923—1930.: N-rcie 602—1750. |

7?) Colecţiunea de documente: Zimmermann-Werner, Urkun=
denbuch zur Geschichte der Deutschen in Sicheonbiirgen. Her-
mannstadt 1892 — reproduce numai actul donaţional al regelui
Bela. însoţind reproducerea cu o notă cchivocă în care spune că
reproducerea se face după „Xheiner,
U

Monumenta Huagariae 1.
p. 208“. care (Theincr) spune la rândul stiu că reproduce docu-
mentul după bula de confirmare a Papei Inocenţiu
BC

al IV-lea.
Colccţiunea Ge decumente: Nurmuzzche- Densușianu, Docu-
mente privitoare la istoria Românilor, Bucureşti 1957, Vol. 1.
 =

RY
“bula aceasta nu este însă originalul bulei Papei Inocen-
tiu, ci numai copia ei trecută în registrul bulelor ace-
lui Papă.De sourta originalului diplomei regelui Bela,

RA
cum şi de soarta originalului bulci papale, adresată şi
una şi alta Cavalerilor Ioaniţi, nu se ştie nimic, nu se

LIB
pomeneşte nicăeri, nu s'a pomenit niciodată.
Registrul de bule în care se cuprinde bula din 1250 a
"Papei Inocenţiu nu este nici el un registru contimpo-
ran cu bula, ci un registru făcut mai târziu, cum rezul-

ITY
tă între altele şi din faptul că bula are la margine men-
țiunea „ep. 533”, ceeace vrea să spună că bula a fost
copiată de pe o foaie volantă, o „epistola”, care avea

RS
numărul 533 >).
Şi, în fine, textul bulei Papei Inocenţiu din 1250 nu
IVE
este textul original, nu este primul text care a fost cu-
piat în cele 4 pagini ale registrului (cât ţine bula). Ina-
inte de această bulă din 1250, pe acele pagini se găsiu
un alt text, care a fost şters şi înlocuit cu textul actual.
UN

Pe pagina din urmă a textului — textul se termină la

mijlocul paginii — se văd foarte distinct (mai puţin
distinct printre rândurile celorlalte pagini) urmele uce-
AL

lui text mai vechiu. |

Aceste prime constatări mă fac să întrevăd posibili-
TR

tatea unei explicaţiuni fireşti a tăcerii de peste 500 de

ani. Şi posibilitatea aceasta devine aproape certitudine,
când îmi adue aminte că din aceeaş epocă a mijlocului
EN

secolului al XIII-lea există un alt document eşit din

cancelaria aceluiaş rege Bela al IV-lea, document în
cure se înşiră amănunţit diversele donaţiuni de pămân-
I/C

turi făcute de acelaş rege al Ungariei aceloraşi Cava-

IAS

no. 193 — datează bula papală. greşit, din anul 1251.

Greşit de tot publică actul donaţț'onal: Ion Lupaș, Lecturi din
izvoarele Românilor. Cluj 1928, p. 51, — care nu pomeneşte de
bula papală, datează actul donaţional din anul 1242, şi nu spune
că nu este vorba de un document original.
3) Critica istorică (şi germană și ungurească) nu recunoaşte
U

contemporznitatea acestor registre. Vezi în special:

BETI Bresslau Handbuch der Urkundenichre. Leipzig 1912
BC

„845,
? Pejârpataty Laszlo, A Papai leveltar. Budapest.
 - — 16—

RY
leri loaniţi, — dar nu se pomeneşte cu nici un cuvânt
de marea donaţiune din 1247.
Anume, în ziua de 11 Noembrie („in die S. Martini

RA
Episcopi et confessoris II Idus Novembris”) regele
Bela al IV-lea adresează Papei Inocenţiu al IV-lea o
scrisoare, în care vorbeşte de primejdia unei nouă in-

LIB
vaziuni a Tătarilor şi i se plânge că, deşi a apelat la a-
Jutorul întregei creştinătăţi, n'a primit ajutor din nici
o parte decât din partea Cavalerilor Joapniţi, cărora le-a

ITY
şi dat în Ungaria pământuri unde să se aşeze. Le-a dat
unora „în mijlocul ţării”, iar altora în regiunile mai a-
menințate de a fi invadate, anume „dincolo de Dunăre,

RS
la frontiera Cumanilor şi a. Bulgarilor”, pe unde oşti-
rile tătăreşti intraseră în Ungaria şi cu ocaziunea inva-
zici din 12941 („nisi a domo hospitalis Hierosolimitann,
VE
cuius fratres nuper ad reguisitioneni nostram arma
sumpserunt contra paganos et Schismaticos, ad defen-
sionem regni nostri et fidei christiane, quos iam partim
NI

collocavimus in loco magis suspecto, videlicet in confi-

LU

riis Cumanorum ultra Danubium ct Bulgarorum, per

quam etiam locum tempore invasionis reeni nostri ad
nos habuit aditus Fartarorum... partim cosdem vero in
_medio regni nostri collocuvimus, ad defensionem Cas-
RA

trorum que circa Danubium edificari facimus...”).

Scrisoarea aceasta a regelui Bela se găseşte în origi-
T

nal în Arhivele Vaticanului. Anul în care a fost șerisă

nu este indicat (numai ziua de 1! Noembrie) dar An
EN

conținutul ei se poate deduce că ea a fost scrisă între

anii 1250 şi 1254, adică nu mult după donaţiunea din
I/C

1247 5). Scrisoarea aceasta vorbeşte în termeni lămuriţi

de pământuri dăruite Cavalerilor pentru întemeierea
de colonii, de pământuri situate parte în „mijlocul
IAS

„ţării? (in medio regni”), parte situate „dincolo de

9. G. Fejcr, Codex Diplomaticus, 1V.2,24. — Fejtr crede că do-

U

cumentul trebuie datat din anul 1254. Szentpttery (op. clt. no.
133) îl datează cin anul 1254. Alţii îl datează din 1253.
BC
 — 1 —
+

Dunăre” („ulira Danubium'”), — dar nu pomeneşte «le

RY
donaţiunea ţărilor româneşti subearpatice *9).
xplicaţiunea firească şi losică pe care ni-o impun

RA
aceste constatări este: diploma donaţională a regelui
Bela al IV-lea, pe care ni-a transmis-o numai copia u-
aci bule a Papei Inocenţiu al IV-lea, nu este un clocu-

LIB
ment autentic.
Problema ce ne preocupă la acest loc nu este, însă,
problema autenticităţii sau ncautenticităţii actului de

ITY
donaţiune din 1247. Problema ce ne preocupă este ori-
ginca Banatului de Severin, a cărui existenţă în seco-
tul al XIII-lea nu depinde de autenticitatea actului de

RS
donaţiune, — pentru că această existenţă rămâne o re-
alitate itsorică chiar dacă actul de donaţiune ar fi —
«um este într'adevăr — o plăsmuire. |
IVE
De aceea, ne mărginim, pentru moment, numai Ia
problema: originii Banatului de Sevarin.
Cele 3 documente în cari se pomeneşte de nişte „Bani
UN

de Severin” nu pot fi socotite drept o coroborare a di-

plomei din 1947, pentrucă aceste deumente nu relevă
nimic în afară de numele Banului şi nu lămurese nici
caracterul politic, nici situaţiunea geografică a Bana-
AL

tului. |
Pentru întâiaş dată se pomeneşte de un Ban de Seve-
TR

rin şi, în acelaş timp, pentru întâiaş dată şi de o ţară a

Severinului, întrun document datat din anul 1233. In
protocolul final al acestui document între demnitarii
EN

Curţii Regale ungurești este pomenit şi „Luca banus de

Seurin”, A doua oară se pomenește de un Ban de Seva-
rin întrun document datat; din 1240 şi tot în protocolul
I/C

tinal „Oslu banus de Zeureno”, Pentru a treia oară sc

pomeneşte într'un document datat din 1243 şi tot în
IAS

protocolul final „Stephanus filius Chak banus de Sce-

urem”, De ţara Severinului, fără vre-o referire la un
Ban, se mai pomenește într'un document datat din anul
U

110. Scrisoarea aceasta a fost dusă la Roma de doi delegaţi a:

BC

cum
regelui Bela, cari i-au expus Papei şi oral situaţia Ungariei,
dovedeşte o altă scrisoare a regelui Bela din aceeaş zi.
 — 18—

1238. In acest din urmă document rege

RY
le Bela al 1V-lea
roagă pe Papa Inocenţiu al IV-lea să-i atorde
anumite
drepturi de jurisdicţitne ecleziastică
»tirea partes Bul-

RA
garie in terra que Zeuren nominatur”,
In scurtul interval de 10 ani — dela, 1233 până
la 1943
— se pomeneşte așadar de 3 Bani de Severin : Lauca,

LIB
Oslu şi Stephanus. Dar de aceşti Bani de
Severin se po-
meneşte numai în aceste 3 documente,
de ficcare dintre
ci numai întrun singur document, deşi în acest interval

ITY
de LU ani au cşit din cancelaria regelui Andreiu a] []-
lea şi Bela al IV-lea peste 150 alte documente. Numai
în anul 1233 (an din care este datat primul document

RS
cu menţionarea unui Ban de Severin) au eşit din can-
celaria regelui Andreiu al II-lea 28 de documente, în a-
nul 1240 (anul documentului al doilea) au cşit din can-
VE
celaria regelui Bela al IV-lea 29 documente, iar în anul
1243 (anul documentului al treilea) au cşit din cancela-
ria aceluiaș rege tot 29 de decumente. In nici unul din-
NI

tre aceste documente nu se pomneşte însă de Bani de

Severin, deşi numele altor demnitari din această epocă
LU

sunt pomenite de repeţite ori 2),

Dar şi mărturia acestor documente, singurele în cari
se pomeneşte de Bani de Severin în prima jumătate a
RA

secolului al XIII-lea, trebuie primită cu multă rezervă.

Documentul din 1233, în care este vorba de un Ban
T

de Severin cu numele Luca, nu este un acţ original şi

nu este nici act regesc, deşi i se atribue regelui Bela al
EN

1V-lca. In acest document, care ni s'a păstrat numai în

transumpt într'un registru de. contribuţiuni din Vati-
I/C

can (Liber censuum cam. apost.”) se spune că în faţa

delegaților Legatului papal vice regele Bela pune ju-
rământ că va respecta şi el condiţiunile păcii încheiate
IAS

între tatăl său regele Andreiu şi Papa (Inocenţiu) în

urma intervenţiunii Legatului. Documentul nu este cşit
din cancelaria vice regelui Bela, cum rezultă în mod
ncîndoios și din înşirarea demnitarilor, între cari cante-
U
BC

11. Szentpâtery, op cit. no 690—754,

 — 19 —
e .

larul este pomenit după alţi demnitari şi nu cel dintâiu;

RY
cu cel care a făcut actul („Perous magister 'Tavernico-
rum nostrorum, Dionisio Vaivode, Mathia perposito aule

RA
nostre Cancelario, Luca bano de Seurin ct multis aiiis
regni nobilibus presentibus” 12),
Documentul din 1240 în care din nou se pomeneşte de

LIB
un Ban de Severin între demnitari — Oslu Bano de Ze-
ureno — este eșit din cancelaria regelui Bela al IV-lea.
Prin acest act regele Bela'le dăirueşto călugărilor cister-

ITY
ciensi „quasdam eclesias in Burcia in partibus transil-
vanis”1%), Nici acest document nu ni s'a păstrat însă
în original, ci numai în copie, într'o colecţiune de do-

RS
cumente păstrată în Biblioteca Naţională din Paris.
(Collection Duchesne”). Documentul este, de altminteri,
fals,
IVE
Documentul din 1243, în care se pomeneşte de „Ste-
phanus filius Chak banus de Sceuren”, este un act prin
care regele Bela acordă mai multe privilegii unor su-
UN

pusi credincioși 1%). Este singurul document care m

s'a păstrat în original.
Documentul din 1238, în care se pomeneşte de fara
AL

Severinului (nu însă şi de un Ban de Severin) este un

act prin care regele Bela îl roagă pe Papa Grigorie.
al IX-lea, la dorinţa, căruia pornea în răsboiu contra
TR

tarului Assan, să-i acorde drepturile unui Legat papal

(„officium legationis”) în teritoriile pe cari le va cu-
EN

ceri şi să-i permită să ataşeze la, o episcopie oarecare

pe locuitorii cari trăiese „circa partes Bulgarie in terra
que Zeuren nominatur
15). Documentul ni s'a păstrat
I/C

într'o bulă din 1245 a Papei Inocenţiual IV-lea, în

IAS

12. Szentpâtery,op cit. no 599. — Fejâr. op cit. 111.2.347. — Den-:

sușianu, op cit. no 118. :
13. Fejcr, op, cit. 1V.3.550. — Dens. no 141. — Szentp. no 75. —.
Fejâr spune că publică documentul după originalul din arhiva:
ordinului din Zerz. Zimmermann (op cit. no 76) spune însă că:
U

el s'a adresat ordinului şi a primit răspunsul că în arhiva de acolu

nu se găseşte şi nu sc ştie nimic'de acest original,
BC

14. Dens. op cit. no. 165. — Szentp. no 184.

15. Fejâr, 1V.1.113. — Dens. no 133. — , Szento.. „no 642.
 — 20—

RY
copie în registrele papale. (La acest „Zcuren” fac poate
aluziune şi două bule papale din 1237, una adresată

RA
:ălugărilor predicatori „pro conversione îerre Ceurin
predieantibus”, document prin care Papa le acordă a-
numite drepturi ecleziastice în ce priveşte „multitudo

LIB
gentium terre Ceurin”, — ecalaltă adresată „Neophitis
in Cheurin et locis adiacentibus constitutis”, pe cari
Papa îi invită să-i primească cu iubire pe aceşti călu-
sări). 19).

ITY
Din aceste documente — cari nu sunt toate mut pro-
sus de orice îndoială în ce priveşte autenticitatea lor
— rezultă totuşi că în prima jumătate a secolului ul
XIII-lea exista un Banat
nătatea Bulgariei, în frunte cu un Ban RS
de Severin, undeva în veci-
care uneori în
între demnitarii
VE
documente ungureşti cra pomenit
Curţii regale ungurești.
Documentele nu ne dau, însă, nici cca mai Vagă indi-
NI

-aţiurie în ce priveşte originea acestui Banat.

Istoricii cari declară acest Banat drept un Banat un-
LU

gurese nu pot să invoce decât 3 nume vagi, ceeace nu

este o suficientă dovadă. Nu este dovadă nici argumen-
tul invocat de un istoric român că acel Banat ar fi lost
RA

organizat de Ungaria pentru apărarea frontierelor un-

gurești contra Bulgarilor sau al Cumanilor, frontiere
cari nu puteau fi decât la Dunăre şi „anume în partea
T

de vest a Olteniei și în Banat”. 11) !

EN

Argumentul este inoperant. Conflictele de „hotare”

între Ungaria şi Bulgaria au avut loc la sud de Du-
năre,.pe teritoriu sârbese, în Serbia pe care regele
I/C

Ungarici Emeric o cucerise în 1201 (de când datează

şi titlul de prex Servie” în titulatura regilor Ungariei).
Mai târziu, raporturile ungaro-bulgare sau înrăutățit
IAS

tot mai mult, fiindcă ţarul româno-bulgar Assan IL în-

jepuse q politică de expansiune spre sud şi vest (nu
spre nord şi est), spre Adrianopol, Scoplie, Ohrida, Du-
U
BC

16. Dens. n-rcle 116—li?.

17. C. C, Giurescu, op cit 330.
 +
— 21 —

RY
razzo. El ameninţa chiar să ocupe şi Belgradul și re-
giunea Baranes, pe cari Ungurii le ocupaseră după
Regele Andreiu al II-lea a trimis

RA
noartea lui Ioniţă.
chiar de uceea, între anii 1228—1230, o armată ungu-
veuscă contra lui Assan II (care îi era ginere) 15), Fron-

LIB
tierele ungurești cari puteau fi şi erau amenințate nu
erau aşa dar frontierele dinspre ţările româneşti de
sub Carpaţi şi, prin urmare, ele nu aveau de ce să fie
apărate.

ITY
Originea ungurească a Banatului de Severin nu este
prin nimic dovedită. ”
Din contra. Insuşi numele acestui Banat, numele de

RS
Severin, este o dovadă că această origine nu-poate îi
ungurească.
IVE

Istoricii şi filologii sunt aproape unanim de acord

UN

în părerea că numele de „Severin” este un nume sluv.

Cart este pentru toţi că numele de Severin nu are nici
o legătură nici cu numele vreunui împărat roman Se-
AL

verus, nici cu numele de Sanctus Severus, sfânt pe care

Diseriea răsăriteană nu-l cunoaște. Filologii nu sunt «le
acestui cuvânt slav.
TR

acord numai în ce priveşte sensul

Ca întotdeauna. când întâmpină dificultăţi în lămu-
rirea etimologiei unui cuvânt, istoricii şi filologii au
EN

crezut că pot găsi originea cuvântului slav într'un

nume patronimie, întrun nume de popor sau de per-
soană. Unii, începând cu Safaric, sunt de părerea că
I/C

numele de Severin este o derivaţiune din Severane, nu-

mele unci seminţii bulgaro-slave (seminţie pe care însă
letopiseţele bulgare n'o cunosc). Alţii pornese dela un
IAS

nume de persoană Sever, la originea căruia ar Îi un

cuvânt bulgar vechiu sever *%).
U

18. Homan, op cit.

BC

, Pauler, op cit.
Românii în veacurile IX-XIV. Bucureşti 1933.
19. N. Drăgan,
'p. 264.
 — 22 —

RY
O părere personală are filologul ungur Melich, care
recunoaşte şi el că numele Severin ar putea fi de ori-

RA
gine slavă, paleoslavă, „în orice caz nimie nu se opune
acestei etimologii”, dar conclude totuşi că „în realitate:
el este un nume patronimie unguresc vechiu Szeverin-

LIB
Szeveren, derivat dintr'un apelativ tureo- bulgar sever
mu înţelesul de „țincul pământului” (nemţ. Murmeltier,
franţ. marmotte), apelativ care prin adăogarea sufi-

ITY
xului unguresc -n sa transformat întrun nume patro-
nimic unguresc”. Melich recunoaşte că această etimo-
logie este discutabilă, pentrucă sufixul -n nu se între-

RS
buinţează în limba ungurească decât la formarea de
cuvinte *derivate din verbe sau adicetive, nu însă la
formarea de cuvinte din apelative (cum ar fi cazul cu
VE
sever-ţincul pământului), dar trecând peste propria sa
obiceţiune declară în mod apodictie că acest nume pa-
tronimic unguresc a fost adus în Ungaria de Unguri
NI

în epoca descălecării lor %).

Etimologia aceasta ungurească este arbitrară. lia
LU

este desminţită înainte de toate prin faptul că „un ast-

fel de cuvânt nu este atestat nici în limba ungurească,
nici în limba bulgară” 2).
RA

Etimologia — paleoslavă — a numelui Severin este. :

mult mai simplă — şi mai logică în acelaş timp. In
limba paleoslavă, în limba slavă a bisericii — ca şi în
T

cele mai multe limbi slave de azi — găsim un radical

EN

20. Ca să dovediască că ungurescul Szeverin-Szeveren este

intr'adevăr străvechiu. adus de Unguri la descălecarea lor, Me-
I/C

lich afirmă că „O cetate a Severinului a existat deja pe la sfâr-

şitul secolului al IXulca“. Drept dovadă citează Legenda Sfân-
tului Gerard, în care într'un loc se spune că la venirea Unnu-
IAS

rilor ducele Achtun cra stăpânul întregului pământ „a fluvio-

Iăcres usque ad partes Transilvanas ct usque in Budin ct Zeren“
Mărturia Legendei nu are însă putere probator.e, pentrucă ace
Legendă nu ni s'a păstrat decât într'o copie dela sfârşitul seco-
lului al XIV-ica şi are „numeroase părți redactate mult mai
târziu decât epoca în care a trăit Sf-tul Gerard“ (GI. Marczali,.
U

Ungarns Geschichisquellen. Berlin 1882. p. 31). O astfel de in-

terpeiare este însuși textu, citat de Melich cu termenul său de
BC

„partes Transilvanas“, nume pe care Transilvania nu l-a avut

niciodată înainte de sfârşitul secolului al XIII-lea.
21. N. Drăgan, op cit. 254
 e — 23—

RY
sever, „Forma scvrin este forma adiectivală a acestui
apelativ. In limba: slavă veche acest adiectiv are forma
de sever(i)n (terminaţiune immoiată), în limba sâr-

RA
bească severin, în limba aşa zisă bulgară severen, în
limba ruseăscă severnâi. In toate aceste limbi slave

LIB
apelativul însemnncază nord, miază-noapte, iar adice-
tivul nordic, septentrional, dela, nord *). In transerie-
rea latinească şi ungurească a documentelor cuvântul
paleoslav a luat forma de Zeuren şi Sceurin,

ITY
- Oroniea rusească a lui Nestor*) în repeţite rânduri
pomeneşte de Sloveni şi sub numele de Severiane, Seve-
riani, Severeni, Severianin. Sufixul -ianin (a plural

RS
-iane şi -iani) este un sufix care indică originea regio-
nală a unei persoane (moldovianin, armeanin —— mol-
IVE
dovean, armean. din Moldova, din Armenia). Nestor
înțelege sub acel nume un popor care vine dela nord.
Banatul de „Zeuren” sau „Sceurin”, Banatul de Sc-
UN

verin. cum i se zice româneşte, Banatul de Szârâny,

cum i se zice ungureşte, însemnează aşa dar un Banat
„septentrional, un Banat situat la miază-noapte. Nu-
mele Banatului exprimă un raport geografic, un raport
AL

care presupune, însă, existența unei linii demareaţio-

nale naturale, stabile — la sud. la marginea, meridio-
TR

nală a lui.
In consecinţă, Banatul de Severin fiind o organiza-
ţiune politică septentrională, situată la nord, trebuie
EN

să aibe drept bază de plecare o altă organizaţiune po-

litică meridională, situată la sud de linia demareaţio-
nală naturală, stabilă. Banatul de Severin este, însă,
I/C

situat în raport geografice cu Ungaria — la sud, nu la

nord. De aci urmează în mod logic că acest Banat nu
IAS

poate să fiec de origine ungurească, — pentrucă — re-

petăm — Ungaria se găseşte în nordul Banatului, nu
Banatul în nordul Ungariei.
U

22. Y. Miklosich, D-ctionnaire de six langues slaves. &t-Pe-

BC

tersburg-Wien 1835. :
23. Povesti vremonâch let, po lavrentieslkomu spisku. Sankt-
peterburg. 1910 p. 23, 21, 145 etc.
 — 24 —

RY
Originea acestui Bunat nordie trebuie căutată, prin
urmare, la marginea lui sudică. Acolo trebuie căutată

RA
şi linia demareaţională naturală şi stabilă. Linia a-
ceasta demareaţională naturală şi stabilă nu poate să
fie decât Dunărea, care este hotarul Banatului spre sud.

LIB
Și dat fiind că Dunărea este linia demareaţională a i-
cestui Banat nordic, la sud de Dunăre trebuie să cău-
tăm şi organizaţiunea politică în raport cu care Ba-

ITY
natul de Severin este la nord. -
Punem deci întrebarea: existat-a în secolul al
XIII-lea o astfel de organizaţiune politică la sud de
Dunăre ? O organizaţiune

RS
politică cu care Banatul de
Severin a putut să aibe legături ?
lăspunsul este afirmativ.
VE
Către sfârşitul secolului al XII-lea, în sudul Dunării
se conștituise un” nou imperiu, imperiul româno-bulgar
al fraților Assan, care a dăinuit mai bine de o juma-
NI

tate de secol (1186—1957). Chiar la începutul secolulu

al XIII-lea, în timpul domniei ţarului Assan II (1218—
LU

1241), acest imperiu era în plină ascendență, devenit

din modesta ţărişoară din munţii Hemusului un pu-
ternie imperiu care cuprindea şi o parte din Serbia,
RA

din Macedonia și 'Pracia. Intemeietorii imperiului erau

lomâni, fraţii Petru şi Assan. Era deci: firese ca ci să
aibe toată simpatia, tot sprijinul prietenese al Romi-
T

nilor din nordul Dunării. Intre noua ţară din sudul

EN

Dunării şi cele din nordul ei exista o strânsă legătură

de rasă şi bună vecinătate. Infrânţi de Bizanţ în prima
lor încercare de emancipare, fraţii Petru şi Assan se
I/C

relugiaseră chiar la Românii din nordul Dunării. Asa

fiind, imperiul româno-bulgar — la început cel puţin—
IAS

nu va îi fost numai un imperiu numai al Românilor și

Pulgarilor din sudul Dunării, ci va fi “fost un imperiu
vomâno-bulgan din care — întmo formă mai strânsă
sau mai largă — vor fi făcut parte şi țările românești
U

din nordul Dunării. Atunci.va fi luat fiinţă și Banatul

BC

de Severin, Banatul nordie, şi atunci va fi luat fiinţă

şi Banatul vecin, Banatul de Craiova.
 , e — 25 —

RY
Tot ca şi Banatul de Severin, nici Banatul de Cra:-
iova nu are nici o legătură cu ţara ungurească vecină.

RA
Numele de „Craiova” nu are nimie do a face cu radi-
calul unguresc erai în înţelesul de rege şi nu poate să
însemneze nici decum „resedinţa regelui”, cum crod

LIB
unii istorici 2).
Radiealul paleoslav din care derivă numele de Cra-
iova este krai, care în toate limbile slave are înţelesul
de margine, extremitate, mal. Din acest paleoslav krai

ITY
sa derivat cu ajutorul sufixului slav -ova numele de
Craiova, care însemnează un ţinut dela margine, dela
hotar (nemţ. Grenzland, Grenzmark), — cum din ace-

RS
laşi radical sunt derivate și numele de ukraina, care în-
semnează u-krai-na, adică la marginea (Poloniei), -na
IVE
fiind sufix slav colectiv. Și din acelaş apelativ este de-
rivat şi numele de Kraina, provincia dela frontiera
Austriei de odinioară. Un „Wajvodatus de Kraina” se
UN

găsea şi la graniţa Galiciei, în apropiere de Munkaes 3).

Şi mai avem alte numeroase Kraina în Serbia şi alte
(ămvi slave, toate situate lu margine de hotar.
Limba slavonă era limba diplomatică a răsăritului
AL

(ortodox), cum limba latină era limba diplomatică a

apusului (catolic). Nu trebuie să ne mire deci prea
TR

mult marea influenţă a limbii slave asupra limbii şi

toponimiei româneşti.
Banatul de Severin, Banatul din nordul Dunării nu
EN

era însă format numai din colţul occidental dintre Car-

I/C

24. C. C. Giurescu, op cit. '251. Accastă etimologie acceptată

de G. cste o imposibilitate atât sub raport filologie, cât şi sub
raport istoric. Sub raport filologic, fiindcă în limba românească
(ca şi în alte l:mbi, de altfel) asimilarea unui cuvânt străin se
IAS

face prin adăogarea unui sufix românesc, La cuvântul unguresc

(sau slav) de crai-rege în limba românească nu s'ar fi putut
adăoga decât un sufix românesc (ca spre ex. -eni, -ești). nu însă
sufixul -ova, care cste slav şi nu există în limba românească.
Sub ragort istoric, fiindcă Craiova — dat fiind că nici Românii,
U

nic: Bulgarii n'au “cunoscut instituțiunea regalităţi — n'ar fi

putut să fie decât reşedinţa unui craiu unguresc, ceeace n'a fost
BC

niciodată cazul. ,
25. Lehoczky, Tortenelmi Tar. 1890 (Citat cin N. Drăgan, op
cit. p. 374). i
 — 26 — ,

RY
paţi şi Dunăre, ci se întindea și dincolo de Carpaţi în.
colţul sud-estice al ținutului care, mai târziu, va fi cu-

RA
noscut sub numele de Banatul Timişan. Această exten-
siune peste Carpaţi a Banatului de Severin rezultă în
mod incontestabil din numele comun pe care îl au cele

LIB
două porţiuni ale Banatului până în ziua de azi: Seve-
vin în românește, Szărâny în ungurește. La un moment
dat, porţiunda de dincolo de Carpaţi a Banatului a tre-

ITY
cut sub dominaţiunea reală a regilor Ungariei, — prin
bună învoială poate (pentrucă Assan II era ginerele
regelui Andreiu), prin cucerire poate (pentrucă cu
toată această înrudire conflictele dintre ci erau dese:
RS
1209, 1228, 1238). In orice caz, Banii de Severin cari
sunt pomeniţi în cele 3 documente citate mai sus nau
VE
putut să fie decât numai Bani ai acestei porţiuni ungu-
reşti şi nu şi ai porțiunii româneşti.
Numai prin această defaleare din Banatul româno-
NI

bulgar de Severin a porțiunii de peste Carpaţi poate

fi explicat şi numele unguresc de Szărâny, (asimilarea
LU

lui Scurin), care este vechiul slav severin şi însemnează

nordic. Deodată cu teritoriul defalcat a trecut la Un-
guri şi numele lui, — un nume care n'a putut să fie
RA

dat Banatului de Unguri, pentrucă — subliniem din

nou — în raport geografic cu Ungaria numele de „nor-
die” constitue o absurditate, un nonsens.
T

Or, la baza oricărui nume topic stă logica.

EN

4,
I/C

Unii dintre istoricii români sunt de o neîngăduită

încredere în veracitatea slovei scrise. Aceştia au gra-
IAS

bit să dee o mare amploare teoriei — datorite, cum am

văzut, numai lipsei unui studiu critic al izvoarelor —
despre originea ungurească a Banatului de Severin şi
dependenţa ţărilor româneşti de statul ungar. Acești
U

istorici au căutat să-i dee teorici și substrat istoric,

BC

pretinzând că „în prima jumătate a secolului al

XIII-lea până lu năvălirea 'Lătarilor se constată o ten-
 e — 21—

RY
dinţă accentuată a statului ungar de a-și întinde stăpâ-
nirea, sub diferite forme, asupra teritoriilor româneşti
vari se găseaw la miazăzi şi la răsărit de Carpaţii

RA
[i au invocat drept dovadă donaţiunea unui pământ
„koviştea”, de pe apa Lotrului care se varsă în Olt, fă-

LIB
cută de viceregele Ungariei Bela în anul 1233 unui ere-
dincios al său (donaţiune confirmată în anul 1311 de
regele Carol Robert). Deşi, mai târziu, au abandonat
această dovadă, pentrucă „cercetările din ultimul timp

ITY
au dovedit că documentul din 1311 (care el singur ni-o
transmis actul de donaţiune din 1233) este un falsiin-
cat”1), ei mau abandonat şi teoria şi nu şi-au dat

RS
sama că ca a rămas o construcţiune istorică fără orice
legătură cu realitatea, o concepţiune istorică fără trup
IVE
şi suflet.
Originea româno-bulgară a Banatului de Severin ne :
dovedeşte că dacă la începutul secolului al XIII-lea în
basinul Dunării de jos se poate constata o tendinţă de
UN

expansiune politică, ca n'a putut să fie şi n'a fost una

dela nord spre sud şi sudest, adică ungurească, ci a
fost una dela sud spre nord şi nordvest, adică românu-
AL

bulgară.
Yste greu de stabilit azi dacă această tendinţă de
TR

expansiune a mers şi spre răsăritşi până unde a mers

spre răsărit. In orice caz nu se poate trece cu vederea
că şi spre est de Olt, în munţii Bucegilor, dăm de câ-
EN

teva nume topice slave, cari au şi ele la originea lor

noţiunea de hotar, de frontieră. Relevăm numele de
Predeal, sat şi pise de munte, care în limba paleoslavă
I/C

însemnează „despărţire, hotar”, — şi numele de Piatra

Craiului, pise de munte, care însemnează piatra dela
IAS

hotar şi nu piatra craiului, nemţeşte K6nigsrein, —

aceaş traducere sugestivă, dar greșită, a paleoslavului

26. C. C. Giurescu, op cit. 236.

U

27. C. C. Giurescu, ibidem. — „Cercetările“ de cari pomeneşte

G. sunt ale autorului acestor studii, cel dintâi care a constatat
BC

şi dovedit neautenticitatea documentelor privitoare la „terra

Loysia“, Fals este şi însuș decumentul cin 1233, nu numai cel.
din 1311.
 , | 28 —

RY
krai-margine, confundat cu ungurescul crai-rege, des-
pre care am pomenit mai sus.) ,

RA
Tendinţa de expansiune ungurească spre sud-est este
mult mai nouă decât începutul secolului al XIII-lea.
Nu invaziunea 'Tătarilor din 1241 i-a pus capăt, ci din

LIB
contră, numai această invaziunc, ale cărei valuri au tre-
cut năprasnic şi peste ţările românești dintre Dunăre
şi Carpaţi, a făcut cu putinţă ca statul ungar să poată

ITY
să încerce această expansiune. Politica de expansiune
„a statului ungar spre sud-est se manifestă în mod ne-
îndoios numai în secolul ul XIV-lea şi este o politică

RS
de expansiune inaugurată ce noua dinastie a Angevini-
lor, cari — după stingerea dinastiei naţionale a Arpa-
dianilor (1301) — au ocupat tronul Ungariei. Această
VE
politică de expansiune începe cu campania regelui Ca-
rol lobert contra Munteniei (urmată de înfrângerea
cumplită dela 1330). Justificarea istorică, căutarea unei
NI

justificări istorice pentru această politică este în mare

parte vinovată pentru multe dintre documentele false
LU

referitoare la secolul al XIII-lea, documente false cari

au indus în eroare atâţia istorici români şi străini.
Tendinţa de expansiune a imperiului româno-bulgar
RA

a fost trecătoare, cum trecătoare a fost și însăș exis-

tenţa acestui imperiu, care la început — dată fiind ori-
ginea românească a întemeietorilor lui — va fi avut uu
T

dublu caracter, şi bulgar şi românesc. După moartea

EN

marilor întemeietori, caracterul politie al imperiului a

devenit tot mai pronunţat bulgăresc, iar legătura din-
tre imperiul de dincolo de Dunăre şi Banatele de din-
I/C

coace tot mai slabe. Sub urmaşii lui Assan II, mort
în timpul năvălirii Tătarilor, imperiul decade, iar cu
IAS

moartea, la 1295$, a ţarului Căliman II, cu care se stinge

dinastia Assaneştilor, vechile legături româna-bulgare
U

28. Şi tot .„Piatra dela hotar“ însemnează şi numele pisculu:

din munții cari despart Trenstivania propriu zică de Ungaria.
BC

Nume:e unzuresc de Kiralyhago a! acestui pise este tot o tradu-

ccre greșită a pa!coslavului erai-margine.
 — 29 —
t

RY
încetează cu totul şi ţările româneşti de dincoace de
Dunăre încep o viaţă nouă.
De o influenţă bulgară sau româno-bulgară în 'Pran-

RA
silvania propriu zisă nu se poate vorbi nici. în timpul
imperiului româno-bulgar, nici în vreo epocă anterioară
sau posterioară. Presupunerea că „este foarte probabil

LIB
ca stăpânirea hanului bulgar Kum (802-812) s'a întins
Şi asupra] Munteniei şi poate şi asupra Ardealului”) .
nu are-nici un temeiu serios. Singurul document —dua-

ITY
tat din 1231 — în care se face aluziune la timpuri n
memorabile”, când ţara Făgărașului ar fi fost o ţară
Bulgarilor (terra Blacorum terra Bulgarorum cxisti-

RS
tisse fertur”)*%) este unul dintre multele falsificate ale
contelui Iosif IKemâny, care plăsmuia documente cu să.
dovedească anumite teorii istorice ale sale.
IVE
“Pot atât. de lipsită de temeiu serios este şi afirmaţiu-
nea, istoricului-filolog ungur Melich că în epoca venirii
Ungurilor în Panonia Transilvania ar fi fost stăpânită
UN

de Bulgari. Melieh se referă în sprijinul atirmaţiunii

sale la o informaţiune din „Annales Fuldenses”, în cari
la înregistrarea evenimentelor anului 892 se spune că
împăratul german Arnulf, atacând imperiul morav al
AL

Jui Svatoplue, a trimis regelui Bulgarilor soli cari i sti

roage să nu vândă sare Moravilor (regem corum Leo-
TR

domir... ne coemptio salis inde Moravanis daretur”),

Melieh interpretează acest pasaj: „Dat fiind că această
sare nu putea fi decât sare din 'Pransilvania şi anume
EN

dela Turda, această dată dovedeşte că în âceu epocă

Bulgarii stăpâneau 'ransilvania”, gândindu-se fireşte
la Bulgarii din sudul Dunării. Deducţiuneu aceasta a
I/C

lui Molich este tot atât de arbitrară ca şi cealaltă pri-

vitoare la numele Severin, — pentrucă sare se găseşte
IAS

şi se găsea nu numai la 'Purda, ci şi în părţile Maramu-

reşene. Şi deşi nu avem dovezi directe şi contimporane
că oenele de sare maramureşene erau exploatate lu sfâr-
U
BC

29. C. C. Giurescu, op cit. 274,

30. Zimmermann, no 64. — Dens. no 93. a
 — 30—

RY
şitul secolului al IA-lea (cum nu avem nici despre ex-
ploatarea, sării din Transilvania la 892), nu se poate
atirma şi cu atât mai puţin se poate dovedi că nu erau

RA
exploatate. Chiar cererea împăratului german adresată
Bulgarilor dintre Dunăre şi Tisa (pentrucă de aceștia
este vorba) vorbeşte mai mult în favorul exploatării de

LIB
către acei Bulgari a ocnelor ce se găsiau în părțile ma-
ramureşene apropiate, decât în favorul exploatării oc-
nelor din inima Transilvaniei muntoase şi acoperite de

ITY
păduri.
Atâta poate este cert (ni-o spun o cronică ungureu-
scă şi una rusească, amândouă aproape contimporane

în epoca dela sfârşitul secolului

RS
descălecării Ungurilor în Panonia): în mijlocul Româ-
milor, alături şi împreună cu ci trăia în Transilvania
al IĂ-lea o popu-
VE
laţiune slavă, cum şi dincolo de frontierele nordvestice
ale Transilvaniei propriu zise trăia în aceaş epocă îm-
NI

preună şi alături de Slavi — o populaţiune românească.

LU
T RA
EN
I/C
IAS
U
BC
 RY
RA
LIB
ȚARA FPAGARAŞULUI

LI.

ITY
“Tara Oltului sau, cum i se mai zice, ţara Făgăraşului
este şi a fost în toate timpurile unul dintre cele mai ro-
mâneşti ținuturi. Ca să explice caracterul acesta pur

RS
românese al ţării dintre Carpaţi şi Olt, istoriografia
ungurească afirmă că acest caracter se datorește unei
IVE
imigrări, ţinutul Făgărașului fiind cel dintâiu ţinut. în
care star fi aşezat în mase mai mari în cursul secolului
al XIII-lea imigranţi români veniţi din sudul Dunării.)
UN

Istoriografia românească nu ştie de această imigrare

de Români din sudul Carpaţilor în ţara Făgărașului.
Ba ştie, din potrivă, de o emigrare de Români — în
cursul aceluiaș secol — din ţara Făgărașului în sudul
AL

Carpaţilor. |
Cât timp însă istoriografia ungurească nu poate să
TR

invoce în sprijinul teoriei despre o imigrare decât nu-

mai caracterul pur românesc al ţării Făgărașului, is-
toriografia românească poate să invoce în sprijinul
EN

teoriei ei tradiţia, care vorbeşte de o „descălecare” de

Români din ţara Făgărașului în Muntenia.
I/C

De o parte — imigrare, de altă parte — emigrare

pentru acelaş ţinut, pentru acelaş secol al XIII-lea,.
“Unde este adevărul ? | |
IAS

Contradicţia dintre cele două teze în fond este numai

„aparentă. Pe la mijlocul secolului al XIII-lea s'a petre-
U

1) Mansold Lajos, A magyarok oknyomozo târtencte. Budapest.

1835 (Manual pentru școlile secundare).
BC

Pauler Gyula, op. cit,

Homan Balint, Magyar tortenelem. Budapest 1930.
 —33 —

RY
-cut anume un eveniment care poate să explice în mod
fivese şi integral cele două teze opuse. Acest eveniment
a fost marea invaziune în Europa a Tătarilor în 1241.

RA
Istoricii — şi cei.vechi şi cei din zilele noastre — u-
Livmă că valurile acestei invaziuni s'au revărsat nu nu-
mai asupra ţărilor româneşti subearpatice şi asupra ță-

LIB
rii ungurești dintre "Lisa şi Dunăre, ci şi asupra 'bran-
silvanici întregi. Această afirmaţiune nu corsepunde
însă adevărului, Ba se datorește numai studiului su-

ITY
perlicial al izvoarelor.
Adevărul este să Transilvania Na fost invadată şi
prădată şi cu cu această ocazie. Transilvania â tost

RS
ferită de invazie, pentrucă era — şi este — înconjurată
din toate părţile de munţi înalţi, acoperiţi de păduri de
uepătruns pentru oştiri de călăreți cum erau Tătarii.
VE
Numai însemnări răslețe ale unor călugări fugari, —
fugari poate înainte de a fi văzut vreun Tătar — în-
semnări străine ce ni sau transmis numai în copii foar-
NI

te recente, pomenesc şi de o invadare şi prădare aa

LU

'Pransilvaniei. Dintre izvoarele indigene numai o sin-

pură descriere, pretins contimporană, a invaziunii po-
meneşte şi ca de invadarea “Transilvaniei, dar această
RA

deseriere este indiscutabil apocrifă în părţile cam se

“ofer la Transilvania?)
Cum s'au petrecut lucrurile în realitate n-o spune
T

cu o admirabilă intuiţie retrospectivă cronicarul român

Cantemir: Românii din ţările subearpatice „de grila
EN

lui Batie s'au tras la munţi trecând lu Ardeal. unde

câtiva vreme... acolo sau şi aşezat, până când... Dra-
I/C

zoş Vodă cu osamă în Moldova. iar Radul Vodă Negrul

cu ulţii în țara Muntenească Sau întors „însă nu cum
de izvoavă le-ar fi descălecat, precum rău se greşesc
IAS

cronicile noastre, ci ca cum din bejenie întorcându-se

i pre la locurile şi moşiile sale aşezându-se”.
Se prea poate, însă, ca nu toţi să se fi întors, cum se
U

prea poate să fi plecat cu cei cari se întorecau şi alţii,

BC

?) Rogerius, Carmen miserabile (Ediţiunea Flor:anus Matyas.

Pudapest 1835.) (Vezi mai pe larg: „Dacia Istorică“, Cluj 1938).
 — 33 —

RY
cari nu erau bejenari. Aşa se întâmplă, în împrejurări
similare, întotdeauna şi în toate locurile. Dar în marea
lor majoritate şi imigranţi şi emigranţi au fost unii şr

RA
aceiaşi Români necăjiţi, cari în vremurile de vijelie
căutaseră adăpost într'o ţară mai ferită şi se întorceau.
acasă după ce se liniştise vijelia 2,

LIB
2.
Ce-i drept, trebuie s'o recunoaştem, în sprijinul aces-

ITY
tei explicaţium nu putem invoca dovezi documentare
„sense, Despre acest flux şi reflux de populaţie nu ne
vorbeşte nici un document, nu s'a păstrat nici un do-

RS
cument. Dar lipsa de dvezi scrise nu însemnează că
evenimentele n'au avut lu:
Dar că aşa trebui: să se în petrecut lucrurile, că nu-
IVE
ma! aşa s'au putut petrece şi aşa sau petrecut într'ade-
var, ni-o dovedeşte imaginea pe care ni-o prezintă ţara
Făgăraşului mai târziu, când documentele încep sâ
UN

vorbiască de ea.
Repetăm, documente scrise despre acest flux şi re-:
îlux nu ni sau păstrat, cum nu ni s'au păstrat — în
AL

genere — decât foarte puţine documente despre trecu-

tul îndepărtat al ţării Făgăraşului: nici un document
privitor la epoca dinainte de secolul al XIII-lea, nu-
TR

mui două documente privitoare la secolul al XIII-lea.

Dintre aceste două documente din urmă unul este da-
EN

tat dela începutul secolului.(1231), al doilea dela sfârşi-

tul lui (1291). Dar şi în acest din urmă document se
pomeneşte de Făgăraş numai ca nume, ca numele una
I/C

posesiuni. Anume regele Ungariei Andreiu al II-lea

confirmă lui „Magister Ugrinus” posesiunile „Fosros
IAS

et Zumbothel vocatas iuxta fluvium Olth existentes”, €)

3) Această invaziune a Tătarilor:din 1241 (şi alte invaziuni an-
terioare şi posterioare), de cari au avut să sufere tările vecine
Transilvaniei, explică în parte şi prezenţa în Trans'lvan:a a multor
U

locuitori de origine etnică st-ă:nă. In orice caz, acest lucru pare

cert în ce priveşte Săcuii din estul Transilvan:el.
BC

4) Zimmermann, op. cit. no. 244, — Densuș'anu no. 412, — Fejtr,

VI. 1. 118. . -
3
 — 34—

RY
: Documentul mai vechiu,.cel din '1231. este mai inte-
resant sub raport istorie, pentrucă face aluziune la tre-
cutul îndepărtat al ţării Făgăraşului. In acest docu-

RA
ment capitlul episcopiei Transilvaniei aduce la cu-
noştinţa tuturoe că „Gallus filius Wydh de Bord”
vândut lui „Thrul filius Choru” „terram Boje terre

LIB
Zumbuthel eonterminam cet nunc in ipsa terra Blae-
corum existentem”, pământ care „a tempore humanam
memoriam transeunte per maiores, avos atavosque

ITY
ipsius Thrul... possessa et a. temporibus iam, quibus
ipsa terra Blaceorum terra Bulgarorum exstitisse fer-
“tur, ad ipsam terram Fugros tenta îuerit”.5)

RS
"Documentul acesta dela începutul secolului al XIII-
lea spune aşadar că mult înainte, în timpuri imemora-,
bile, ţara Făgăraşului, care atunci (1231) era ţara lo-
IVE
mânilor, a fost o ţară a Bulgarilor. Cu alte cuvinte, în
trecutul îndepărtat Transilvania — în orice caz ţara
Făgăraşului — a cunoscut şi o dominaţiune bulgară.
UN

Documentul acesta merită, prin urmare, o deosebită

atenţiune, dar are un mare defect: el este un falsificat,
unul dintre numeroasele falsificate plăsmuite de con-
tele Iosif Kemâny pentru a făuri dovezi în favorul
AL

unor teorii personale fără temeiu istoric...

Tn unul dintre studiile sale istorice, contele Kemâny
TR

afirmase anume că Transilvania, în orice caz ţară Jă-

găraşului ar fi făcut parte — înainte de cucerirea Da-
cici de către Romani — din terra Buearorum”. Intro
EN

revistăă germană publicată la Braşov, pe la mijlocul se-

colului trecut, contele Kemâny expune, la 1844, cum
I/C

a ajuns la această concluziune.€)

„In anul 1835, căpitanul districtului Făgăraș, Jo-
seph ILiss, mi-a trimis copia unei vechi cronici germane
IAS

pe care o copiase comandantul cetăţii Făgărașului, von

Roth, după un manuseris păstrat în arhiva cetăţii. Cro-
U

5) Zimmermann no. 61, — Dens. no. 93.

6) Magazin fiir Geschichte, Literatur und alle Denk- und
BC

Merkwiirdigkeiten Sicbenbiirgens. Herausgegeben von Anton

Kurz. Kronstadt 1834, L 176.
 — 35—

RY
nica începea, cu cuvintele: ssAugustus Caesar crhob das
hulgarisehe Fogarasch in Dazien” (Augustus Caesar
a desfiinţat Făgăraşul bulgărese din Dacia”). Mi-am

RA
dat seama că nu putea fi vorba decât de o cronică com-
pilată probabil în secolul al XVII-lea şi nu de o cro-
nică autentică, veche. Totuși, nu era exclusă posibili-

LIB
tatea ca această cronică compilată să fi păstrat amin-
trea unei tradiţii vechi, tradiţia Bulgarilor în Dacia:
înainte de cucerirea ei de către Romani. In consecinţă,

ITY
am făcut numeroase cercetări prin arhive pentru a des-
coperi documente cari să pomenească de această pre-
zenţă a Bulgarilor în Dacia, dar toate cerectările mele

RS
au rămas fără rezultat, până când „după 11 ani” (copia
cronicei i se transmisese în 1833, iar explicaţiunile le dă
în 1844) din întâmplare mi-a căzut în mâni un docu-.
IVE
ment care confirma, deşi numai în mod vag şi indirect
posibilitatea prezenţei Bulgarilor îîn țara Făgărașului
înainte de Romani”,
UN

Acest document căzut „din întâmplare”. în mâinile

contelui Kemâny este documentul din 1231 rezumat mai
sus. EI este — repetăm — un fals evident, cum a dove-
AL

dit în mod ncîndoios istoricul ungur Karacsony.!) In

consecință, documentul nu constitue nici un femeiu
pentru coneluziuni istorice. | |
TR

Dacă, însă, nu există nici un document autentie în

care să se voibiască de o ţară a Făgăraş)ului înainte.
EN

de sfârşitul secolului al XIII-lea, există totuşi docu-

mente în cari întâlnim mai multe nume, topice din a-
ecastă. ţară. :
I/C

„Cel mai vechiu dintre aceste documente este datat

dela, începutul secolului al XIII-lea.
IAS

7) Revista „Szăzadolc“, Budapest 1902. — Documentul din 1231

sar fi găsit — după afirmaţiile contelui Kemeny — într'o con-
firmare din 1601 a Conventului din Cluj-Mănăștur, confirmare.
a cărei original sar găsi — tot după afirmaţiile contelui Semeny
U

— în Arhiva Episcopiei din Alba-Iulia, unde însă nu se găseşte

şi nu s'a găsit niciodată.
BC
 RY
3,

. In anul 1223, regele Ungariei Andreiu al II-lea con-

RA
firmă „Monasterio de Kerch” donaţiunea unui pământ
făcută ci măi de mult, indicând în confirmare şi hota-

LIB
rele lui. Hotarul începe pa fluvio Alt”, în capătul unei
insule, mergând deacolo dealungul unei mlaștini cu nu-
mele „lguerpotak” până la nişte fagi „qui dicuntur
Nogebil”. La marginea acestor fagi hotarul atinge

ITY
„rivulum qui dicitur Arpas”, de aci merge dealungul
acestui râu până în Alpi, iar de acolo spre sud până la
“„rivum qui dicitur Kurehz” şi de acolo se întoarce la

RS
„fluvium Alt” 5).
Patru dintre aceste nume topice sunt uşor de identi-
IVE
ficat: Alt este râul Olt; Kerch este Cârța, unde pe vre-.
mur! a, existat o mânăstire ale cărei ruine şterse se mai
văd și azi; Arpas este numele râului care izvorăşte 1n.
UN

Carpaţi şi curge prin două sate cu acelaş nume de Ar-

paș (A. de jos şi de sus), pentru a se vărsa în Olt; al
treilea nume, cel de Iurehz, este fără îndoială identic
cu numele mânăstirii Kerch şi este numele râului Câr-
AL

ta, care izvorăşte tot în Carpaţi şi trece prin două sate

cu numele de Cârţişoara (Opra-Cârţişoara şi Streja-C.),
TR

pentru a se vărsa tot în Olt. Numele mlaştinii „Eguer-

potak” (nume care este unguresc şi înscamnă „părăul
arinilor”) nu mai circulă azi, cum nu mai circulă nici
EN

cel de „Nogebik”,
Ce concluziuni putem trage din aceste nume privi-
I/C

tor la caracterul etnic al teritoriului în discuţiune?

Nu încape îndoială, credem, că cele două nume de
râuri Arpaş şi Cârța îşi trag originile dela satele cu
IAS

acelaşi nume. Satele au existat, aşadar, şi. ele la înce-

putul secolului al XIII-lea. Cele două sate cu numele
Arpaş şi cele două cu numele Cârța sunt sate curat ro-
mâneşti. Fosta reședință de mânăstire Cârța este sat
U
BC

8) Zimmermann, no. 38, — Dens. no. 57,

 — 31 —

RY
locuit de Români şi Saşi.”) Românești au fost aceste
sate şi la începutul secolului al XIII-lea, la 1223, curn
rezultă în mod lămurit din însuş actul donaţional al re-

RA
gelui Andreiu, în care se spune că pământul delimitat
este dăruit pexemptam de Blacis”, adică se dăruieşte.
numai pământul, nu şi locuitorii de pe acel pământ.

LIB
Totuşi, nici unul dintre aceste nume de sate nu poate
Zi explicat din limba românească. Numele Arpaş ar pu-
ţea fi explicat din limba ungurească în care există cu-

ITY
vântul de arpa cu sensul de orz. Arpaş în ungureşte ar
putea să însemneze prin urmare „cu orz”, „orzişte”. In
ce priveşte numele Kerch şi Kurchz avem de a face, îă-

RS
tă îndoială, cu un singur nume. Acest nume în cursul
sccolului al XIII-lea ni se prezintă în diferite variante
ortografice: IKerch la, 1223, Kerz la 1225, Quere şi
IVE
Querch la 1226, IKyreh la 1264, Kyerch la 1306 %). Nici
acest nume nu poate fi explicat din limba românească,
dar nici din: cea, ungurească.
UN

„Este acest Arpaş întradevăr de origine ungurească?

Repetăm, s'ar putea să fie, dar ceeace nu poate să îie
este ca acest nume să se fi născut pe pământ curat ro-
AL

mânese. Numele unguresc Arpaş— dacă admitem a-

ceastă origine — nu s'a putut naşte în ţara Făgăraşu-
lui, pentrucă nume unguresc presupne şi populaţie un-
TR

gurească, iar populaţiune ungurească presupune şi alte

nume topice ungureşti. Bi bine, în ţara Făgăraşului n'a
EN

existat nu la începutul secolului al XIII-lea, dar nici în

secolul al XIX-lea nici cea mai neînsemnată populaţiune
ungurească rurală, 1!) şi în tot cuprinsul regiunii Ar-
I/C

paşului nu mai. putem descoperi un singur nume t0p1e

unguresc. In vecinătatea Arpașului avem anume satele
Porumbac, Ucea, Viștea, Rucăr, Drăguș, Sâmbăta, Găi-
IAS

9) După statistica oficială ungurească din 1900: Arpaşsul de jos

1283 locuitori, dintre cari 1131 Români, — Arpaşul de sus 1756
loc., dintre cari 1715 Rom., — Streja-Cârţișoara 855 loc. 773 Rom.,
U

— Opra-Cârţişoara 1050 1oc., 1015 Rom, — Cârța 1017 loc., dintre

cari 517 Rom., 500 Saşi.
BC

10) Zimmermann, n-rele 38, 46, 49, 53 107, 305.

11) După recensământul unguresc din 1900: județul Făgăraş
88.217 locuitori, dintre cari 18,725 (sau 90%) Români.
 —38—

RY
mar, Colun, Scorei, Sărata şi Cârţişoara. Nici unul din=
tre aceste nume'nu poatefi redus la un ctimon ungu:
resc.-In aceste sate n'a existat niciodată nici cea mai

RA
neînsemnată populahune ungurească, cum n'a existat
nici în cele două sate'Arpaş. 'l'oate aceste sate sunt cu-

LIB
at. româneşti. Și totuş,'cu câteva excepţiuni, numele
acestor. sate românești nu pot îi explicate nici din lim-
ba românească.
„Dar ele nu pot fi explicate nici din. limba germană,

ITY
limba populaţiunii săsești din ţinuturile vecine, cu cari
țara. Făgăraşului a avut numeroase legături.
Unele dintre aceste nume ar putea fi explicate din-

RS
tr'o limbă slavă, altele nici din aceste limbi. Dar admi-
ţând chiar origine slavă a acestor nume, nu putem în-
lelege cum sau putut naşte pe un teritoriu românesc,
IVE
unde nu s'a pomenit niciodată de o populaţiune slavă.
Nu ne rămâne, deci, decât să presupunem că — ase-.
menca numelui Arpaş — ele s'au născut în altă parte,
UN

pe alt pământ şi au fost importate în ţara Făgăraşului.

Dacă însă ele au fost importate, ele n'au putut fi im-
portate decât dintr'un ţinut unde au putut lua naştere,
AL

într'un ţinut locuit de Slavi şi de o altă populaţiune din

limba căreia pot fi explicate celelalte nume. |
Există un astfel de ţinut? Unde mai găsim nume to-
TR

pice identice sau similare ?

EN

In 'Transilvania nu găsim un singur nume de sat care

I/C

să se repete în ţara Făgăraşului. Găsim, însă, în aiară

de frontierele 'Transilvanici, în ţinuturile din nordul
IAS

Ungariei (unul singur în judeţul Sopron din dreapta

Dunării). Şi în apropierea lor găsim şi alte nume topi-
co făgărășene de cari n'am pomenit încă,
Numele Cârța îl întâlnim în judeţul de odinioară Sa-
U

ros 2%). sub numele unguresc de Itcres și cel slovăcese

BC

12) Judeţele slovăcești nu mai corespund între toate judeţelor

 — 39 —

RY
de Cirei. Doeumentele latinești alo' secolului al XIII-lea
cunosc acest sat sub numele de Csirez : la 1264 vice re-
gele-Ungariei Ştefan. dăruieşte unui credincios al său

RA
mai multe. sate, între altele şi satul „Ujwola”, spunând
că acest.:sat este. „Csirez commetanea : in comitatu "de
Sarus” 13)... Acestui „Ujwola” (adică, »Wola nouă”) din

LIB
vecinătatea lui Csivez îi corespunde în ţara Făgăraşu-
lui: numele-satului Voila de pe Olt, mai la deal de Câr-
ţa. Numele de '„WVola” din Slovăeie îl întâlnim
-şi în

ITY
forma de „Volya”.: de 3 ori în judeţul Saros, do 2 ori
în judeţul Zemplân. Azi toate au în limba slovacă ior-
ma de Vol'a. In documentele latineşti ale secolului al

RS
XIII-lea întâlnim acest nume în forma — mai veche—
de „WVoyla” : în anul 1231, regele Ungariei Andreiu al
II-lea confirmă un testament în care testatorul pome-
IVE
neşte de:o „Vinea in' Matra” şi de un „predium XVoyla
nomine” 14),
In judeţul de azi Tatra (jud. Szepes) şi în Judeţul
UN

“Trencin avem două sate cu numelede Straja (ungureş-

te azi Nemesor şi Orlal) şi avem lângă Cârta din- Fă:
păraş Streja-Cârţişoara.
AL

“Tm judeţul vecin Nitra întâlnim un sat cu numele Co-

lun, nume identic cu numele Colun din ţara Făgăraşu-
lui. In limba slovacă satul are numele de Irolon. De a-
TR

cest sat se pomaneşte într'un document din 1251, eşit

din cancelaria episcopiei catolice din Nitra: Janus de
EN

villa Colun vocata” şi întrun alt document din 1255, e-

şit din cancelaria regelui Bela al IV-lea : pterra Gymes
vocata... incipit a terra ville Colun” 19).
I/C

Tot în judeţul Nitra întâlnim două sate cu numele

Vişte : Kisâr-Vistye şi Nagyor vistye (cari azi în limba
IAS

ungurești de odinioară. Cum, însă, hărţile ungurești sunt încă mai

abordabile, folosim vechea împărțire administrativă, dând însă,
când este posibil, pe lângă numele unguresc al localităţilor şi pe
U

cal 'slovac.
13) Fejer, Codex, 4. III. 204.
BC

14) Idem, 3. II. 230.

15) Fejcr, 4. Il. 84. Szentpâtery, Oklevâljcayztle no. 987.
 — 40 —

RY
slovacă se cheamă Vestenice), — nume cari se repetă
în ţara Făgăraşului : Viştea de sus şi de jos.
Numele Porumbac din ţara Făgăraşului se repetă în -

RA
judeţele slovăcești în numeroase rânduri având forma
de Poruba şi Porubka, anume în judeţul Nitra (1), Ar-
va (1), Zemplân (4), Ung (2), Trenciu (4), Lipto (3), şi

LIB
„Saros (2). | | "
Mai spre răsărit, la poalele munţilor, avem în ţara
Făgăraşului satul cu numele Lisa şi avem un sat cu nu-

ITY
mele Lisza (în limba slovacă Lysa) în judeţul Saros
şi un sat Lisica (azi ungureşte Trenesen-Ladany, mai
de mult Olasz-Liszka) în judeţul TPrencin. Şi nu depar-

RS
te de Lisa din Făgăraş avem un sat Breaza şi avem
două sate cu numele Breza în judeţul Arva şi în jude-
ţul slovăcese de azi Tatra.
IVE
Şi mai spre răsărit avem în ţara Făgăraşului satul
Luţa şi avem două sate Luez şi Lucska (în limba slova-
că Lucka) în judeţele Zemplân, 'Trencin şi Saros.
UN

Spre răsărit de tot, pe malul stâng al Oltului, avem

satele Veneţia de jos şi Veneţia de sus şi avem un sat
Vendezia (în limba slovacă Venecia) în judeţul Saros,—
AL

sat de care se pomeneşte în documentele secolului al

XV-lea ca de „Venecye posessie deserta” (1410) şi „Ve-
necze possessio” (1427).
TR

Mai la deal, pe malul stâng al Oltului, avem satele

Comana de jos şi Comana de sus şi avem un sat Itoman-
EN

falva sau IKomanova în judeţul Nitra, un sat Komanice

în judeţul Zemplân, Komanovky în judeţul Trencin,
ITomanikova în judeţul Lipto.
I/C

Mai spre munţi avem satul Tohan (vechiu şi nou) şi

avem un 'Tohany în judeţul 'Trencin.
IAS

Numele de sate româneşti din ţara Făgăraşului, nu-

me cari nu s'au putut naşte în această țară, au putut îi
deci importate din judeţele din nordul Unsana, — pre-
supunând că ele s'au putut naşte acolo.
U

Să cereetăm deci dacă aceste nume din nordul Unga-

BC

rici pot fi explicate din limba populaţiunii care trăieşte

în acele părţi.
 — 41 —

RY
„ Judeţele din nordul Ungariei sunt locuite
toate — u-
nele aproape numai, altele în majoritate covărşitoare
— de Slovaci. Așa fiind, dacă numele - de sate
înşirate

RA
mai sus sunt de origine slavă, ele s'au putut
naşte în a-
cele părţi. |
Fără îndoială, de origine slavă este Poruba şi Porub-

LIB
ka (diminutiv), care în româneşte a dat Porumbac.
In
limba slovacă Poruba însemnează tăietură (unul
dintre
aceste sate slovacești ungureşte se chiamă Nemet-Uj-

ITY
văgăs). De origine slovacă este Lisa şi Lueza (și dimi-
nutivul Luezka). De origine slovacă sunt Breza şi Bre-
zova. De aceeaş origine este Vola, care româneşte a dat

RS
Voila. Şi de origine slovacă este şi Streja. Pilologii
cred că şi la originea numelui Cârţia este un radical
slav, pe care însă nu lau găsit încă. .
IVE
Aceste nume s'au putut deci naşte întrun ţinut ]o-
cuit de Slovaci.
Alte nume, ca Cumanova, Colun, Arpas ete. nu pot
UN

fi însă explicate din limba slovacă. Numele Cumanova

ar putea îi o reminiscență a unei vechi populaţiuni
cumane, a unei populaţiuni cumano-pecenege. Cum însă
AL

cunoaștem limba cumano-pecenegă numai din câteva

fragmente de text şi câteva nume patronimice, nu pu-
tem spune cu absolută certitudine care dintre numele
TR

înșirate sunt cumano-pecenege. Totuşi, de această ori-

"gine cumano-pecenegă poate să fie numele Colun, care
EN

în acea limbă însemnează „măgar sălbatec”. Numele

ar putea indica, prin urmare, o aşezare întrun ţinut în .
care au trăit măgari sălbateci. De origine cumano-pe-
I/C

cenegă este, cu siguranţă, şi numele Arpaş, numele

satului din Judeţul Sopron, din dreapta Dunării.
Am spus mai sus că originea acestui nume ar putea
IAS

să fio ungurească, pentrucă în această limbă există

cuvântul arpa. Dar cuvântul arpa în realitate nu este
cuvânt unguresc, ci este cuvânt de origine turco-cu-
U

"mană 16). Atât în limba turcă cât şi în limba — înrudită

BC

16) Pe harta specială a peninsulei Crimea, editată de F. Handtke,

găsim un sat Arpas (Vezi: Fischer Karoly, A hunok 6s maeyarok).
 — 42 —

RY
— cumano-pecenegă. arpa însemncază tot orz: Arpas: ar
putea, să fie, prin urmare, şi un nume topic de origine
cumano-pecenegă... Și nu este o simplă: întâmplare că

RA
în aceeaşi epocă a secolului al XIII-lea, când în ţara
Făgăraşului se pomeneşte de Arpas) (1231), se pome-

LIB
neşte (la 1222) şi de celălalt Arpaș din:judeţul Sopron
cu o populaţiune de Pecenegi sau Bis-
— în legătură
seni.:La 1222, anume, Palatinul Ungariei „Jula comes
Suproniensis” confirmă anumite privilegii unor „Bis:

ITY
seni de Arpas” din judeţul său '7).
__Se pune, însă, întrebarea: locuit ' vreodată
-au Pece:
negi şi Cumani în judeţele slovăceşti amintite?

RS
Incepând cu secolul al X-lea, se poate constata în
nordul Ungariei şi-o populaţiune pecenegă. Aceşti Pe-
cenegi s'au strecurat în cursul acelui secol în nordul
IVE
Ungariei, în grupuri mici şi răsfirate, peste Carpaţii
Galiției. Erau Pecenegi din neamul acela de Pecenegi
cari îi alungaseră pe Unguri din ţinuturile de lângă
UN

Marea Neagră. In grupuri mai mari au imigrat Pece-

nogi în timpul domniei regelui Ştefan cel Sfânt (1000—
1038). In timpul domniei regelui Solomon (1063—1074)
AL

au fost colonizați Pecenegi în massă în judeţele Nitra

şi Trencin 15).
TR

“In acea regiune locuită de Slavi şi Pecenepi au putut

deci lua naștere sate cu nume parte slave, parte pe-,
cenepe.
EN

Identitatea numelor topice înşirate din țara Făgă-

rasului — la cari sar mai putea adăoga şi altele din
restul Vransilvanici — cu tot atâtea nume topice din
I/C

judeţele slovăceşti este indiscutabilă, cum indiscutabil

este că această identitate nu poate să fie o simplă
IAS

coincidenţă. Identitatea aceasta dovedeşte originea lor

comună şi, dat fiind că ele nu s'au putut naște în ţara
Făgăraşului, ci numai în judeţele sluvăvești din nordul
Ungariei, — presupunerea noastră că ele au fost im-
U

Budapest 1880). Avem mai multe nume topice Arpa (3 râuri, 1

BC

lac. 1 sat) în Armenia,l râu în Turkestan şi altul în India centrală.

17) Fejcr, 3. 1. 363.
18) Iloman B., op. cit. p. 215.
 — 43—

RY
portate în ţara Făgăraşului devine şi ea indiscutabilă.
Dar cum au ajuns cele în “ţara Făgăraşului ?
Transilvania istorică, provincia centrală a Daciei lui

RA
Traian, n'a, fost părăsită şi de populaţia ci civilă, ru-
rală, atunci când, pe la sfârşitul secolului al III-lea,

LIB
-Legiunile Romane au fost retrase în sudul Dunării.
Populăţia aceasta civilă de ţărani pacinici, de agricul-
tori legaţi de pământul care îi hrănea,n'au părăsit şi
ci vetrele strămoşeşti, ci au continuat viaţa lor de păs-

ITY
tori şi muncitori ai pământului. Rămași, însă, fără
scutul ocrotitor al Legiunilor Romane, în vremuri de
primejdie ei se retrăgeau în munţi, coborând în văi

RS
numai din când în când. Dar nu numai munţii Tran-
silvanici i-au adăpostit pe aceşti ţărani, ci şi muntii
din vecinătate, munţii Bihorului, munţii Maramure-
IVE
ului, munţii din nordul Ungariei, Până departe în
Moravia şi chiar în Boemia găsim urme de populație
vomânească.- Ba fusese o populaţie românească seden-
UN

tară, cum dovedese documentele şi numeroase nume

topice din acea vastă întindere de pământ slav. Până
în zilele noastre s'au păstrat în aceste regiuni nume de
AL

localităţi ca Vlahovică, Vlahovăe, Valaskova, Valaska

Bela (în documentele secolului al XIV-lea „Bela Wala-
chorum”, adică „Alba Valahilor”). In secolele XVI şi
TR

ÎSVII Ersekujvar (nemţeşte Neuhăusel, slovăceşte

Zamky) se numea şi „Olahvar” sau „Olahujvar” (jud.
EN

Nitra). Sau păstrat şi nume patronimice româneşti în

forma de Walach, Wolach, Waloch *).
In judeţele slovăcești în cari am constatat nume to-
I/C

pice identice cu nume topice din ţara Făgăraşului au

trăit, aşa dar, şi Români. Aceşti Români au putut să
IAS

le aducă, prin urmare, în ţara Făgăraşului.

„ Li-au adus întradevăr ci ? Li-au adus alţii? Cum și
de ce li-au adus ?
“Aceasta este o problemă nouă.
U
BC

19) N. Drăgan, Românii în veacurile IX-XIV. Bucureşti 1933.

P. 110. .
 RY
RA
LIB
[

SIMBIOZA ROMANO-SLAVO-UNGUREASCA |

Când a avut: loc primul contact al Românilor cu

ITY
Slavii ? Unde a avut loc acest contact? Care a fost
natura lui ?

RS
i

Patria primitivă a Slavilor a fost (în delimitare ge-

IVE
nerală şi sumară) cuprinsul dintre Nistru, Marea Nea-
gră, Carpaţii Galiției şi râul Vistula. De aci, în cursul
secolului al VI-lea Slavii s'au pus în mişcare spre Apus.
UN

U parte au coborit şi în Buropa centrală şi de miazăzi.

In secolul al IX-lea existau deja două state slave pu-
fernice: statul morav (în munţii Galiției şi prelungirea
AL

lor apuseană) şi statul bulgar (la miazăzi de Dunăre).

Slavii, deşi de acceaşi origine, erau de mult divizați
în 3 grupuri distincte. Ei au rămas divizați până în
TR

zilele noastre. Fiecare grup este, în acelaşi timp, com-

pus din mai multe grupuri mai mici, reprezentând tot
EN

atâtea limbi sau dialecte diferite. Primul grup este

grupul Slavilor orientali: Ruşii mari şi Ruşii mic sau
Ucrainenii; al doilea grup este grupul Slavilor occi-
I/C

dentali: Polonii, Cehii şi Slovacii; al treilea grup este

cel al Slavilor meridionali: Slovenii, Sârbo-Croaţii şi
IAS

Bulgarii.
Neamul românese este aşezat (în delimitare generală
şi sumară) din cele mai vechi timpuri — anterioare
ivirii în Europa a Slavilor — în cuprinsul dintre Dună-
U

re, Marea Neagră şi Carpaţii nordici. El este un grup

ctnie unitar, vorbind acecaşi limbă românească. Geo-
BC

graficeşte, acest neam românesc este înconjurat de că-

 — 45—

RY
” tre cele trei grupuri slave ca într'un semicere şi are —
de secole — frontiere comune cu toate trei grupurile,
nu numai cu unul singur.

RA
Contactul Românilor cu Slavii, primul lor contact
n'a putut să fie, prin urmare, un contact între Români
şi Slavi ca unitate slavă, ci numai un contact între

LIB
Români din diferitele ţări ale pământului românese cu
diferite grupuri slave, cu diferite popoare slave. Con-
tactul româno:slav n'a putut să fie decât un contact

ITY
între populaţiuni vecine, cari însă — în ce priveşte
Românii — n'au fost întotdeauna aceiaşi vecini slav.
Este, deci, natural să presupunem că contactul cu

RS
Slavii al Românilor din sudul Carpaţilor, spre exem-
plu, s'a petrecut în alte împrejurări şi a avut loc cu
un alt popor slav decât contactul cu Slavii al Româ-
IVE
nilor din nordul Carpaţilor.
Aşa fiind, la întrebările când a avut loc primul con-
tact al Românilor cu Slavii, unde a avut loc acest con-
UN

tact şi care a fost natura lui — nu putem să ne aştep-

tăm la un răspuns care să rezolve în mod integral pro-
blema acelui contact. Nu ne putem aștepta la un sin-
AL

gur răspuns, ci trebuie să ne aşteptăm la o serie de

răspunsuri parţiale, dintre cari fiecare va rezolvi nu-
mai una dintre aspectele problemei generale.
TR

Limităm, deci, problema la întrebările parţiale: când

a avut loc primul contact cu Slavii al Românilor din
Dacia centrală (adică din Transilvania) ? Unde a avut
EN

loe acest contact? De ce natură a fost el?

2
I/C

Pentru întâiaşi dată se pomeneşte în istorie de Ro-

mâni alături de Slavi în epoca descălecării Ungurilor
IAS

în Panonia.
Ungurii, popor nomad de origine fino-ugrică, veneau
dinspre răsărit. După multe rătăciri şi popasuri, ei au
U

ajuns către sfârşitul secolului al IX-lea în munţii Ga-

liţiei, pe cari îi tree coborînd în văile dela poalele lor.
BC

Apoi, înaintând, ajung în văile 'Tisei şi ale Dunării.

 — 46 —

RY
» Această descălecare a: Ungurilor. este descrisă pe
larg de o cronică ungurească (scrisă în limba latină)
zisă „eroniea notarului anonim al regelui Bela” şi, mai

RA
sumar și. numaiîn cursul povestirii unor alte ceveni-
mente, de o cronică rusească (scrisă în vechea limbă

LIB
slavă), zisă „cronica lui Nestor”. . a
In desericrea acestei descălecări, amândouă cronicile
vorbesc de .popoarele cari în acea epocă locuiau în ţă-
rile din sudul Carpaţilor galiţieni şi pomenesc cu acest

ITY
prilej şi de Români. Cronicile aceste ni s'au pistrat
numai în copie. Cronica, ungurească, scrisă între anii
1063—1068, ni s'a păstrat într'o singură copie, lăcutiă

RS
probabil pe la 1300.1). Cronica rusească, scrisă către
sfârşitul secoluluial XI-lea, adică aproape în aceeaşi
epocă, ni s'a, păstrat în 4 copii, dintre cari cea mai ve-
IVE
che datează dela sfârşitul secolului al XIV-lea (1377)
şi este numită „a lui: Laurenţiu”, după numele călu-
gărului care a făcut copia ?). a
UN

- Cum cronica -ungurească a, notarului anonim ni s'a

păstrat numai într'o singură copie, nu avem decât un .
singur text .de consultat. Din contra, cronica lui Nestor
AL

păstrându-ni-se în mai multe copii din diferite epoci,

avem mai multe texte de cari trebuie să ţinem seama.
Aceste 4 copii sunt, însă, aproape întru toate identice,
TR

ele deosebindu-se numai în ortografie şi gramatică şi A

EN

1) P. Magistri quondam Bele regis Fungarie motarius, Gesta

pri-
Hungarorum. Ed. Ladislaus Juhaaz. Budapest 1932. (In ce
veşte epoca în care a fost scrisă această cronică, vezi studiul
I/C

„Cronica notarului anonim” în „Dacia istorică”, Cluj 1931 n-rele

1 şi 2).
2) Povesti vremenich lict po lavrensiomu spisku. Sankpeter-
burg 1910. — Această copie mai este cunoscută şi sub numele
IAS

de „cronica lui Pușkin”, după numele primului ci proprietar. Ea

o mânăs-
este cunoscută şi sub numele de „cronica dela Susaa!”,
sunt
țira al cărei şef a autorizat facerea copiei, Celelalte copii
nouă. Prima, numită a lui Radzivil, după numele celui mai
mai
XV-lea;
vechiu proprictar al ei, datează deia sfârşitul secolului al
U

Academic! tcologicz din Moscova, datează

a doua, proprietâtea
cronica dela
dela mijlocul secolului al XV-lea; a treia, numită
BC

datează dela
'Troiţe, după numele mânăstirii unde s'a descoperit,
,
începutul secolului al XV-lea,
 RY
prin unele omiteri sau adăogiri de puţină importanţă.
Totuşi, înainte de toate trebuie să stabilim cel .mai
vechiu text care ni s'a transmis,

RA
” Cronica lui Nestor s'a publicat pentru întâia dată
în anul 1767 (eronica notarului anonim la 1746), îm-
preună cu: mai multe alte-cronici. Ca cronică indepen-

LIB
dentă s'a publicat la 1846. Ultima ediţiune a ei datează
din 1910 şi este reeditarea 'unei ediţiuni eritice ante-
rioare.. Ediţiunea aceasta are drept bază. copia călu-

ITY
gărului Laurenţiu. (cca mai veche copie). şi indică în
note marginale abaterile dela acest text ale. celorlalte
copii. . PI

RS
Această cronică spune: |
„„In anul 6406. Mergând Ugri pe lângă Chiev peste
muntele (a) care azi se numește unguresc, ?) au ajuns
IVE
la Nipru şi s'au oprit cu corturile,: pentru că umblau
rătăcind ca şi Poloveţii. Veneau dinspre răsărit şi au
năvălit peste munţii (b) înalţi şi începură a se răsboi
UN

cu Volhii şi Slovenii cari locuiau acolo. Şezuseră anume

acolo înainte Slovenii, dar Volhii au ocupat pământul
slovenesc; după aceea însă Ugri au alungat pe Volhi
şi au moştenit pământul şi au trăit cu Slovenii supu-
AL

„nându-i, de atunci pământul numindu-se unguresc” (c).

Acesta, este cel mai vechiu text (ce ni s'a păstrat) al
TR

însemnărilor! cronicei ruseșt i întâlnirea homâ-

. despre
nilor cu Slavii și Ungurii. Celelalte copii, texte mai
nouă, prezintă următoarele abateri: . . -
EN

_a) In copia Radzivil şi cea a Academiei teologice

lipseşte cuvântul „peste muntele” („goroiu”). 'Lextul
I/C

acestora, este: „mergând Ugri pe lângă Chiev care acum

se numește unguresc”.
-b) Celelalte copii adaogă după fraza:,„şi au năvălit
IAS

peste munţii înalţi”, precizarea „cari au fost numiţi

munţii ungurești”.
8) Trebuie să relevăm că rusescul „ugorskoie” („unguresc”)
U

este adjectiv de genul masculin și prin urmare nu concordă cu

substantivul „gora” („munte”), care este de genul feminin. Acest
BC

„ugorskoie” trebuie să se refere la un substantiv d2 genul neutru,

ca „miesto“ („loc“) sau „gorodişte'“ („oraş“) spre ex.
 — 48 —

RY
c) In copiile Radzivil şi Acad, teol. lipseşte preciza-
rea privitoare la pământul luat de Unguri dela Volhi,
anume că „de atunci pământul numindu-se ungurese”,

RA
Aceste sunt cele mai esenţiale abateri. Celelalte aba-
teri sunt numai ortografice.

LIB
Din însemnările anului 6406, care corespunde anului
898 d. Chr. se desprind, prin urmare, următoarele :
Ungurii, popor nomad ca şi Poloveţii (Pecenegii),
venind dinspre răsărit au ajuns la râul. Nipru pe care

ITY
l-au trecut lângă Chiev, peste un munte care de atunci
se chiamă „ungurese”. Aci s'au oprit şi şi-au întins
corturile. Apoi au pornit din nou la drum şi trecând

RS
peste nişte munţi înalţi au coborit într'o ţară locuită
atunci de Sloveni şi Români. Țara aceasta fusese îna-
inte stăpânită de Sloveni, dar peste ei veniseră ho-
IVE
mânii, ocupându-le ţara. Acum Ungurii i-au alungat
pe Români şi au ocupat ci ţara Slovenilor, care de a-
tunci se chiamă ţara ungurească,
UN

Cronica notarului anonim al regelui Bela știe şi ea

de aceşti Slavi şi Români. Ea spune că Ungurii ajunși
în Galiţia au aflat dela locuitorii acelei ţări că dincolo
AL

de munţii lor („ultra silvam hovos”) este o ţară bogată

ai cărei locuitori sunt „Sclavi Bulgarii et Blachii ac
pastores Romanorum” (cap. 9).
TR

Aceste sunt informaţiunile pe cari ni le dau cele două

cronici — repetăm, aproape contimporane — despre
EN

locuitorii Panoniei în epoca, descălecării Ungurilor. În-

formațiunile lor concordă: la venirea Ungurilor exista
deja un contact între Slavi şi Români — în Panonia.
I/C

Să căutăm, deci, să precizăm epoca descălecării un-

gureşti.
Cronica notarului anonim spune că Ungurii au pornit
IAS

din Sciţia în anul 889 (e. 7i iar în anul 893 ducele Arpad
şi poporul său se găseau în valea 'Tisei (e. 13). Cronica
rusească a lui Nestor pomenește de trecerea Ungurilor
U

lângă Chiev şi peste munţii înalţi (ai Galitiei) în ca-

arele însemnărilor anului 6406, adică ale anului 598..
BC

Intre anul indicat de cronica ungurească drept anul

 — 49 —

când Ungurii erau în Valea 'Tisei (893) şi anul indicat

RY
de cronica rusească drept anul când Ungurii au trecut
peste munţii Galiției (898), — este o vădită contra-

RA
dicţie. Dacă Ungurii numai în anul 898 au trecut acer
munţi, ci nu puteau să fie în valea 'Lisei 5 ani mai de
timpuriu. |

LIB
Contradicţiuneu aceasta este numai aparentă.
Nu încape nici o îndoială că evenimentele povestite
de cronica rusească în cadrele însemnărilor anului 898,

ITY
anume sosirea Ungurilor la Nipru, trecerea lor pe lângă
Chiev, trecerea munţilor Galiției, ocuparea țării de
dincoace de aceşti munţi — nu s'au putut întâmpla şi.

RS
nu s'au întâmplat în acelaşi an. Însemnările anului 398
trebuie că rezumă evenimente petrecute într'un trecut
de mai mulţi ani. Că acesta este cazul ni-o dovedeşte
IVE
însăşi cronica.
In povestirea evenimentelor, indicarea anilor în cro-
nică începe cu anul 6360 (852). Cronica nu înregistrează
UN

însă în fiecare an evenimente. Până la anul 6390 (892)

pu găsim decât foarte puţine însemnări şi chiar și
aceste reduse la câteva rânduri sau chiar numai la o
frază scurtă. In anul 882 avem pentru întâiaşi dată în-
AL

semnări mai amănunțite — între altele şi o aluziune

la Unguri. Apoi iarăşi urmează câţiva ani (883—887)
TR

cu însemnări scurte şi fără importanţă. Dela anul

888—897 cronica Îndică numai anul, fără orice însem-
nare. Este aşa, dar firesc să presupunem că în însem-
EN

nările anului 898 se rezumă întâmplările. anilor dela

882 încoace. S
Am amintit mai sus că în însemnările anului 882 se
I/C

face aluziune la Unguri. In acel an se spune anume

că Oleg a trecut cu luntrile pe Nipru sub muntele „u- :
IAS

gorskoic” şi invadând Chievul a omorit doi fruntaşi

şi i-a dus pe muntele „pe care acum îl chiamă ugor-
skoie” (unguresc). Din această aluziune nu. se poate
însă trage concluziunea că Ungurii, în anul 882 ajun-
U

sescră la Nipru, — pentrucă acel „acum se chiamă...”

BC

nu se referă la anul 882, când se întâmplă invadarea

+
 Chievului, ci la epoca în care autorul analclor (sfârşi-

RY
tul secolului al XI-lea) strângea întrun mănunchiu
însemnări răsleţe mai vechi.
„Se mai face în cronici şi o altă aluziune la Unguri,

RA
fără indicarea vreunui an. În povestirea evenimentelor
secolelor mai vechi, cronica înşiră cu numele toate po-

LIB
poarele cari, venind dinspre răsărit, au trecut prin
Rusia. Cronica pomeneşte de „Obri” (Avari), după cari
au venit „Pecenezii” (Pecenegii) şi adaogă că „după
aceea au trecut pe lângă Chiev Ugri negri 1) mai târziu,

ITY
în timpul lui Oleg” (p. 11). Acest Oleg a domnit între
anii 879 şi 912, epocă care include ambele dato şi 882
şi 898,

RS
Dar înscşi însemnările anului 898 ne arată că ele au
fost scrise mult după ce Ungurii trecuseră pe lângă
Chiev. Ele au fost scrise într'un timp când Ungurii se
IVE
găsiau deja dincoace de munţii Galiției. In aceste în-
semnări se vorbeşte anume de popoarele cari locuiesc
în sudul Galiției — Slavi şi Români — precizându-se
UN

că acolo trăiseră la început Sloveni şi că peste ei veni-

seră Români, pe cari la rândul lor i-au alungat Ungurii,
supunându-i pe Sloveni. Aşadar, când se scriau însem-
AL

nările anului 898 Ungurii erau deja dincoace de munţii

Galiției.
Intre cele două date, cea a cronicci ungurești şi cea
TR

a cronicei ruseşti, nu este prin urmare nicio contradic-

ţiune. Ceeace spune cronica ungurească este confirmat
EN

de cronică rusească.
Din aceste două cronici, scrise independent una de
alta, rezultă aşadar că
I/C

1) Ungurii au descălecat în sesurile Panoniei între

anii 8Y0 şi 898.5)
IAS

4) Manuscniscle Radzivil și Acad. teol. vorbesc numai dz

„uri“! fără precizarea de „negri“,
5) In urma unei expuneri a istoricului ungur Pauler Gyula,
pariementu! unguresc a deerstat în anul 1892 dept an al descă-
U

licărit «nul 895 şi a fixat în consecinţă expoziţia „milenară“ pen-

tru =nul 1995. Mai târziu, din motive de oportunitate, expoziţia
BC

a fost amânată pentru anul 1895 (Vezi: Pauler, op ot p. 153).

 — 53 =>.

RY
2) În epoca acelei descălicări în acele sesuri trăia o
populaţiune română alături şi împreună cu o popula-
ţiune slavă.

RA
Primul contact al Românilor cu Slavii a avut, aşadar,
loc înainte de contactul Ungurilor cu Slavii şi Românii
din Panonia, adică înainte de sfârşitul secolului al

LIB
îX-lea.

3.

ITY
“Limitând problema eronologiceşte la :epoca descăli-
cării Ungurilor în Panonia.(epocă în care contactul ro-

RS
mâno-sluv este atestat), ne întrebăm: unde trăiau îm-
preună şi alături Românii şi Slavii de cari pomenesc
"cele două cronici? Unde putea fi ţara slovenească a lui |
IVE
Nestor? | |
Cronica lui Nestor spune că Ungurii au ajuns în ţara
care mai târziu Sa numit ţara ungurească — trecând
UN

„munții înalţi”. Cronica notarului anonim vorbeşte şi

ca de aceşti munţi mari dela frontierele Ruteniei, a
țării care mai târziu se va numi Galiţia). Ba spune
AL

anume că Rutenii i-au îndemnat pe Unguri să treacă

munţii Galiției spre Panonia, ţara care — spuneau ci—
pe vremuri fusese stăpânită de Atilla, strămoşul lor:
TR

„ut dimissa terra Galicie ultra silvam hovos... în terram

Pannonie descenderent, que primo Athile regis îuis-
EN

set... lutenii li-au dat şi oameni cari să le arate

drumul până la graniţa dela Ilung („dux Galicie duo
millia sagittatorum... anteire precepit, qui cis per sil-
I/C

vam Hovos viam prepararent usque ad confinium

Huna”, e. 11). Notarul anonim adaogă apoi precizarea
că trecând acest munte Ungurii au ajuns în regiunea
IAS

- dela Hung, la un loc numit mai târziu Munkacs (et sic

venientes per silvam hovos ad partes hung descende-
U

6) Notarul anonim vorbeşt> când de „dax Galicie“, când de

BC

„aux Butnenorum“, adică, când de ţară când de popor. Termenii

indică însă întowdcauna acceaş persoană.
 RY
rent... ct locum quam primo oecupaverunt 'Munkacs-
nominaverunt”, c. 12). ?)
“Para slovencască unde, cum spune cronica ruscească,.

RA
la sfârşitul secolului al IX-lea Românii trăiau alături
şi împreună cu Slavi; ţara despre care hutenii le spu-
acau Ungurilor că este locuită de Slavi, Bulgari şi lo--

LIB
mâni — se găsia aşadar la poalele Carpaţilor Galiției,
în regiunea muntoasă a Slovaciei.
La ocuparea de fapt a Panoniei, Ungurii în acest pă-

ITY
mânt slovenese mau mui găsit Români. In orice tuz,
aotarul anonim nu mai pomeneşte în nordul Panoniei
de „Blachii” (cum nu mai pomeneşte nici de „pistores

RS
Romanorum”), ci numai de locuitori slavi, despre cari
spune că s'au supus de bună voie („sclavi vero habita-
„tores terre audientes adventum corum... sua sponte se
IVE
Almo duci subiugaverunt”, c. 12).
Nu este nicio contradieţiune în povestirea notarului
anonim. Pe când Ungurii se găseau încă în Galiţia, în -
UN

pământul slovenese trăiau Români (cum le spuneau:

Rutenii), dar când — peste mai multă vreme — Un-
gurii au ajuns dincoace de Carpaţii Galiției, Tomânii
AL

se retrăsescră în altă ţară. Cronica rusească a lui Nes-

tor ne explică această retragere: Ungurii i-au alungat
TR

pe ltomâni,
Această „alungare” a Românilor de către Unguri nu
trebuie să ni-o închipuim, însă, numai decât ca o alun-
EN

1) Sunt unii istorici unguri cari afirmă că cel puțin o parte

dintre Unguri au descălecat venind prin Transilvania. Critica
I/C

istonică ungurzască nu acceptă insă acest punct de vedere, Aşa

istoricul ungur Pauler („A magyar nemzet târtencte Szent Ist-
vanig“, Budapest 1900, p. 34, 121 și 153, — op premiat de Aca-
demia ungară) spure: „către sfârşitul anului 895, națiunea ma-
IAS

ghiară sub conducerea lu: Arpad a coborit prin pasul Vereczke

pe coastele Tisei de sus, în regiunea de sus, în regiunea Mun-
kacs şi Ungvar”. — „Avarii ca şt mai târziu Unguri au venit
în Ungaria dinspre nord, nu prin Transilvania sau Valahta d?
azi“, — „Afirmația notarului anonim că Ungurii au venit în Un-
U

garia dinspre nord este coroboretă şi de cronitle ungureşti.

Drumul prin Transilvania s'a strecurat numai ma târziu în re-
BC

aactănile mai nouă ale cron:cior, prin filtaţiunca jocului de cu-

vinte „s:ptem castra — Sicbenburgen".“
 — 53—

RY
„gare de fapt, prin forţa armelor, după lupte grele. „A-
lungarea” s'a petrecut în alt fel.

RA
Pe Unguri îi precedase de.mult faima unui popor
barbar.care pradă, arde şi distruge pe unde trece. „lai-
ma cruzimii lor iî îngrozise pe oameni”. In bisericile

LIB
din Italia: poporul se ruga „ab ungarorum nos defen-
„das jaculis”.5) Cronicile germane sunt pline cu descrieri
despre faptele lor neomeneşti.?)
„_ Românii, popor paşnic de păstori şi muncitori ai pă-

ITY
mântului, îngroziţi de faima barbarilor cari se apro-
„piau, au preferat să nu mai aştepte sosirea lor, şi s'au
refugiat în altă ţară. Şi unde sar fi putut refugia, dacă

RS
nu în țara de unde veniseră, în ţara de „dincolo de
păduri”? :
IVE
Inafară de groaza Ungurilor, Românii au avut însă
«şi un alt motiv'să părăsească ţara slovencască: perse-
-cuţia religioasă.
UN

Către mijlocul secolului al IX-lea, doi călugări din

AL

„Bulonie, cu numele Metodiu şi Ciril, veniseră în Mora-

via chemaţi pentru a desăvârși încreştinarea locuitori-
TR

lor acelei ţări şi a organiza noua biserică în marele stat

“morav al lui Svatopluc, care se întindea departe înspre
apus şi înspre răsărit dincolo de Moravia propriu zisă.
EN

Coi doi călugări, probabil amândoi Slavi, în orice caz

„însă cunoscători ai limbii slave vorbite atunci, au des-
făşurat o vie activitate de apostoli ai creştinismului,
I/C

propovăduind religia creştină în limba poporului slav

gi traducând cărţile bisericeşti în limba slavă. Chiar
IAS

8) Pauler, op cit. 50 şi 52,

9) Reginonis abbatis Primiensis chronicon. „Anno dominice
“ncarnationis 889 gens ungarorum ferocissima et omni belva cru=
delior“, — „carnibus siquidem, ut fama est, crudis vescuntur,
U

-sangu'nem b:bunt, corda hominum quos capiunt particulatim di-

vident veluti pro remoedio devorant, nuila miseratione flectun-
BC

tur, nuilis pietatis viscen:bus commoventur“!— „Qui:ppe eandem

“ferocitatem fominis „quam viris adsenant”.
 RY
„Papa i-a dat lui Metodiu autorizaţia de u face stujbă
în limba slavonă, numai apostolul şi evanghelia tre-

RA
buind să fie citite şi mai departe în limba latină. Aşa
credea Papa să-i încreştineze pe toţi Slavii” 10). Cu
timpul, Metodiu şi Ciril ajung să introducă în noua.

LIB
biserică în locul limbei greceşti neînţelese de popor —
limba slavonă, vorbită de cei în mijlocul cărora
predicau.

ITY
Cei do. apostoli nu s'au adresat numai Slavilor,din
acele părţi, ci şi Românilor cari trăiau alături şi îm-
preună, cu ci. lomânii erau, însă, de mult croștini..
(Rapiditatea cu care au fost încreștinaţi Slavii se da-

RS
toreşte, cu siguranţă, în parte şi faptului că ci cunos-
teau prin Români legea creştină). Propaganda celor
IVE
doi apostoli n'a putut să influenţeze, prin unmare,
esența credinței româneşti, ci numai haian ci externă:
limba liturgică. Românii au primit şi ei limba hturgi-
UN

că slavonă, pe care o vor fi înţeles mai bine decât limba

liturgică grecească. Creştinismul românese a rămas,
însă, latin. Termenii noţiunilor fundamentale ale cre-
dinţei lor au fost dela început şi au rămas până azi
AL

termeni împrumutaţi din limba latină: Dumnezeu, lege,

credinţă, ercștin, cred, cruce, botez, a boteza, a se ruga,
TR

a se eumineeca, păcat, părinte, serbătoare, vergură, ete.

In tot cursul activității lor, eci doi apostoli slavi au
avut să lupte cu duşmănia episcopilor catolici oceiden-
EN

tali, în deosebi cu dușmănia episcopului din Salzbure şi .

Passau, cari se temeau de slavizarea bisericii catolice
I/C

şi căutau s'o împiedice. După moartea lui Metodiu (855),

ucenicii lui continuă apostolatul, având să lupte cu.
aceaş duşmănie occidentală. Şi când însuş Svatopluo.
IAS

care la început — în luptă cu occidentul german —

protejase noua biserică slavă, împăcându-se cu germa-
nii ia partea episcopilor catolici, ucenicii marilor apos-
toli sunt siliţi să se ascundă sau să fugă din ţară. Cei
U
BC

10) Nummer Nândor, A szlâv kerosztenystg hazânk mai te-

rulcten a honfogialâs etstt. Budapest 1896. p. 28.
 — 55 —

RY
mai mulţi au fugit, unii în sudul Dunării de unde ve-
mscră cei dintâi apostoli, alţii în pământul românesc

RA
ma apropiat Au plecat unde plecau şi Românii, —
pentrucă această prigonire religioasă se petrece în
acea epocă în care Ungurii se găsesc în Galiţia înve-

LIB
cinată și se pregătesc să coboare în Panonia.
[n aceste împrejurări, exodul din ţara slovenească
na putut să fie şi n'a fost un exod numai de locuitori

ITY
români. De altă parte, nu vor fi plecat toți locuitorii
români ai pământului slovenesc şi nu toţi ceice au ple-
cat vor fi fost locuitori români. Cu locuitorii români

RS
vor îi plecat şi locuitori slavi cari ştiau româneşte, cum
vor îi rămas și lomâni cari ştiau sloveneşte. Numărul!
locuitorilor slavi cunoscători ai limbii româneşti va fi
IVE
fost, însă, cu siguranţă, mai mare decât numărul la-
emtorilor români cunoscători ai limbii slavone, — pen-
trucă limba românească (ea toate limbile romane, de
UN

altiel) se învaţă mau uşor decât limbile slave (mai uşor

decât limbile germane, mui uşor decât limba ungu-
ceasca). Aşa tiind, numărul Românilor rămaşi pe pă-
mânt slovenesc va fi fost mai mic decât numărul Sla-
AL

vilor cari au părăsit şi ci acel pământ.

Numărul acesta mare de Slavi, alături de influenţa
TR

limbii slavone introduse în biserica românească, explică

de ce urmele convieţuirii româno-slavone pe pământul
EN

slovenese sunt mai şterse şi mai rari, iar urmele convie-

tuirii slavo-române pe pământul românesc mai adânct
şi mai numeroase, |
I/C

Dar acest exod româno-slav dela sfârşitul secululm

al IA-lea n'a rămas un exod izolat Exoduri au ma
avut loc și în secolul al X-lea, pentrucă în fot cursul
IAS

acelui gecol au continuat cauzele determinante iniţiale

(teama de Ungurii barbari şi persecuția religioasă):
Eixoduri au avut loc și mai târziu. Un însemnat număr
U

de lucalităţi din Transilvania au în ungureşte nume

cari indică o origine sau cel puţin influenţă slovacă
BC

(ung. Slovac se chiamă tot): Tăuţi (ung. Totialu) în

jud. Cluj şi Alba, Stremţi (ung. Potialu) în jud. Sălaj,
 RY
Vale (ung. 'Totfalu) în jud. Dobâca,: Briglez (ung
Totszallas) în jud. Dobâea, Totelec (ung. Tottellke) în
Jud. Cluj, Totia-Mare (ung. Nagytoti), în. jud. Hune-

RA
doara, —- toate sate curat româneşti — și mai multe
alte sate în judeţele Sălaj şi Bihor. Ele sunt o dovadă

LIB
w€, o urmă vie a acestor exoduri. Hle au adus în 'l'ran-
silvania— treptat — o populaţiune slavă în parte româ-
mzată sau pe cale de românizare, o populaţiune slavă
care însă curând s'a pierdut în massele _populaţiunii

ITY
româneşti autoctone.
Uixodul dela sfârşitul secolului al IX-lea a fost, însă,
probabil cel mai puternic.

5
RS
IVE
Convieţurea româno-slavă n'a avut nici în Panonia
mc în 'Transilvania un caracter de conflicte şi duşmă-
me. Din contră, ea a avut un caracter de înţelegere şi
UN

prietenie. Intre aceşti Slavi şi Români nau existat

raporturi de cuceritori şi cuceriţi, ci numai raporturi
de bună vecinătate. Slavii n'au venit în Transilvania ca
AL

cuceritori. Semnul caracteristic al cuceririlor sunt nu-

mele patronimice trecute în toponimie ca nume de loca-
lităţi. Or, în întreaga toponimie — slavă — a Transil-
TR

vanici nu putem descoperi un singur nume topic care să

aibe la originca lui un nume patronimie slav. Nume
EN

roasele urme slave, aşaziselo „slavisme” din limba şi

toponimia românească nu sunt urme de cucerire. Elo se
explică prin această paşnică convicţuire a unor oameni
I/C

cu aceleaşi îndeletniciri, aceleaşi obiceiuri, oameni ce

sc simțeau ameninţaţi de aceleaşi primejdii şi protejaţi
IAS

de aceiaşi biserica. |
Procesul de asimilare al Slavilor din 'Transilvania
este procesul de asimilare al tuturor Slavilor can au
ajuns să trăiască în mijlocul unui alt popor în aceleaşi
U

împrejurări în cari au trăit cu Românii. Slavii veniţi

BC

în 'Pransilvania s'au aşezat în mijlocul populaţiunu au-

toctone românești de păstori şi agricultori — nu răs-
 — 57—

RY
îiraţi, ci în grupuri compacte, cum fac toţi imigranții,
toţi coloniştii, toţi refugiații din toate ţările şi toate
timpurile. Slavii au dispărut asimilându-se populațiu-

RA
nii româneşti, pentrucă — repetăm — atunci când au
venit în ţară poate știau în parte româneşte. Dar nu-
incle așezărilor în cari au trăit n'au dispărut, pentrucă

LIB
wau dispărut aşezările, — deşi locuitorii şi-au: schimbat
limba. Cazuri similare și analoge s'au întâmplat şi în
ţările germane de dincolo de Vistula. Un mare număr

ITY
de localităţi germane dintre cele mai cunoscute. : an
aume de origine slavă, dar nu mai au nicio populaţiune
slavă: Berlin, Beuthen, Breslau, Leipzig, Liibeck, Pots-

RS
dam, Rostock şi alte numeroase sunt de origine slavă.)
Procesul acesta de asimilare al Slavilor nu se asca-
mănă, însă, — cum cred unii istorici români !?) — cu
E
procesele de asimilare ale Francilor de către Galo-ro-
IV
nani şi al Bulgarilor de către Slavi. Si Francii şi Bul-
gurii au fost cuceritori, iar asimilatorii — cuceriţi. Cu-
UN

ccritorii s'au asimilat fiindcă au fost mai: puţini, dar,

având o organizaţiune politică şi militară superioară,
şi-au impus cuceriţilor numele lor: Franci, Bulgari, —
AL

-cum au dat şi Scandinavii veniţi în secolul al IX-lea

Slavilor de acolo numele lor scandinav de Ruși, ci.în--
şişi dispărând. Slavii din Transilvania au fost însă asi-
TR

milaţi de Români fără să fi lăsat urme despre procesul

de asimilare, fiindcă au fost mai puţini, fiindcă între ei
EN

şi Români n'a existat nici un raport de cuceritori şi

cuceriţi, ci numai raporturi de oameni trăind alături şi
împreună acelaş fel de traiu, în aceleaşi condițiuni.
I/C

„Slavismele” din limba română și toponimia română

din Transilvania nu sunt dovezi ale unei dominaţiuni
S

politice, ci rezultatul influenţei limbii slavone, a limbii

slavone care — repetăm — a fost secole lungi nu numai
IA

limba liturgică a bisericilor româneşti, ci şi limba, di-

U

1) n. Kieinpaul, Die Ortsnamen im Deutschen. Berlin 1919.

BC

"9V. Sturmtels, Ortsnamen. Beriin 1925,

12) C. C. Giurescu, op cit.
 — 58—

RY
plomatică a ţărilor subcarpatice şi a tuturor ţărilor or-
todoxe, — cum limba latină, limba bisericii catolice, a

RA
fost limba diplomatică a ţărilor catolice apusene *5). .

LIB
'Prebue să recunoaştem că nu avem mărturii docu-
mentare. directe nici despre convicţuirea Românilor cu
Slavii din nordul Ungariei, nici despre exodurile ro-

ITY
mâno-slave pomenite mai sus. Avem, însă, dovezi in-
dircete în limba slavă !*) şi numeroase dovezi în topo-
nimia românească a 'Lransilvaniei.

RS
Cea mai grăitoare dintre ceste dovezi topice este
numele de râu Târnava, numele alor două râuri cari
IVE
izvorese din munţii Gurghiului, se împreună lângă
Blaj şi se varsă ca un singur râu în Mureş, nu departe
de 'Teiuş.
Filologii sunt de acord că numele Târnava este de
UN

origine slavă. El derivă, spun filologii, din radicalul

slav îrn (spin) şi sufixul, tot slav, -ava (apă). Numele
însemnează, prin urmare, o apă, un râu, care izvorește
AL

sau curge printre spini, într'o regiune spinoasă. Trn

are acest sens de spin în toate limbile slave. |
TR

In ungureşte acest râu se chiamă Iiikiilli, în nem-

țeşte Irockel, nume care trece drept asimilarea nume
Imi unguresc,
EN

13) Toate noţiunile fundamentale ale limbii româneşti, noțiuni

fundamentale can: exprimă manifestările de viață în toate do-
I/C

meniile unu: popor, sunt de origine latină. „Slavismile“ din

Mimba românească sunt aproape excluziv termen: de noţiuni ab-
stracte şi au fost introduse în limba noastră în rândul întâtu de
IAS

preoţii cari făceau slujba în limba slavonă ş: d> traducătorii de:

mat târziu ai cărţitor bisericeşti slavone. Ele nu formează cu
imba româncască un amestec organic, ci numai unul mecanic.
14) E. Petrovici, Simbioza româno-slavă în Transilvana, (In
revista „Transilvania“, Sibiu 1942, no. 73. p. 154): „Cercotărt asu-
pra uror particularităţi d> pronunțare ale limbii save duc la
U

constatarea, pe cale filologică, a traiului în comun, a simbiozei

Românilor cu Slavii, care a avut loc în nord-vest, cât mai aproa-
BC

pe de teritoriul lingvistic slovac, — probabil mult mai întina to

vechime decât azi“.
 RY
Care este originea numelui ungurese
?
Istoricul ungur Hunfalvi Pa] crede
că şi 'la originea
nume lui ungurese este idea de »Spin”. Anume

RA
le nume
unzuresc sar fi format din apelativul
K ukiil, — forma
arhaică (neatestată, însă,) ă lui kUkeny,
însem- care
ncază tot spin şi sufixul -jo, tot arhaic,

LIB
care însemnează
apă, râu. Iiikiili6 ar fi prin urmare, trad
ucerea un-
gurească a numelui slav 'Pârnava. Această
deducțiune
este corohorată de faptul că localitatea (cur
at ruteană)

ITY
din Maramureş Kikânyes până în secolul al XV-lea
avea numele rutean Ternavo,Ternava.:5)
O coroborare ar
mai putea fi şi faptul că localitatea Teiu
ş, din apro-

RS
picrea revărsării 'Pârnavei în Mureş, ungureşt
e se
chiamă 'Tovis, care însemnează spin (cât timp
kOkeny
în realitate înseomnează porumbar, latineşte prun
E
us spi-
nosa, nemţeşte Sehlehe, în limbile slave traka).
IV
Filologul ungur Melich, care vrea să facă cu
orice
preţ dovadacă în Transilvania în epoca
UN

descălecării
Ungurilor în Panonia trăia o populaţiune bulgaro-
turcă, recunoaște şi cl că Târnava este cuvânt slav
şi
însemnează „râu spinos”. Nu este însă de &corăd cu
AL

Hunfalvi în ce priveşte originea numelui unguresc,

Melich afirmă anume că în limba acelei populaţiuni
TR

bulgaro-turce din Transilvania Târnava se chema

Kuleleg. Ungurii au făcut din acel nume Kukulld, iar
acest nume a fost tradus — „nu înainţe de sccolut
EN

IX-X”, (adică numai după secolul al X-lea, numa:

după cescălecarea Ungurilor) — în limba Slavilor de
sud, adică a Bulgarilor, în care sa numit Târnavu.15)
I/C

“Teoria lui Melich nu este o teorie ştiinţifică, o teo-

rie istorică şi filologică. Din punet de vedere istoric şi
S

filologic, ea este lipsită de orice temeiu serios, pentrucă

nu este atestată nici existenţa în Transilvania u unei
IA

populaşiuni bulgaro-turce, nici existența într'o limbă

bulgaro-turcă a unui kiikeleg și nici existenţa în ''ran-
U

silvania a unei populaţiuni sudslave, adică bulgare,

BC

15) Melich, op cit. p. 17, 242, 340 și 376-382.

 — 60—

RY
care să fi tradus numele bulgaro-ture în limba să, Spn-
nând râului Târnava. |
“Peoria lui Meolich este o teorie cu substrat politic,

RA
“care caută să sprijinească o altă teorie ungurească, tot
atât de puţin ştiinţitică, cea a priorităţii ungurești în

LIB
“Pransilvania.
In epoca descălecării ungureşti n'a existat în 'Tran-
-silvania nici o populaţiune bulgaro-tureă, nici una sud-
slavă. Dacă ar îi existat, întreaga istorie a 'Lransilva-

ITY
niei ar fi trebuit să cc şi ar fi luat o altă evoluţiune de-
sât cea pe care a luat-o. Imaginea Transilvaniei ni s'ar
“prezenta în alte cadre decât cele în cari ni se prezintă.

RS
Imaginea politică, etnografică şi demografică a 'Lran-
silvaniei nu ar putea să fie cea care este de secole:
o 'Fransilvanie covârşitor românească, o 'Lransilvanie
IVE
eurat românească chiar în acele părţi cari înainte cu 18
secole, în timpul dominaţiunii romane, au fost cele mai
romane sau romanizate.
UN

Dacă Românii ar fi venit în Transilvania după Un-

guri; dacă Românii ar fi venit numai în secolul al
XIII-lea, cum pretinde istoriografia şi filologia ungu-
AL

rească 1% ci n'ar mai Îi găsit numele vechiu slav de

'Pârnava, ci numai pe cel unguresc de Kiikiilli sau pe
de Kockel, şi ar fi împrumutat pe unul din-
TR

cel săsese
tre ele, — asimilându-l, cum Saşii — cari au venit în
“Transilvania pe la mijlocul secolului al XII-lea — au
EN

asimilat pe cel ungurese. Faptul că numai Românii au

păstrat şi transmis vechiul nume slav de Târnava este
o dovadă că ei sunt în Transilvania mai vechi decât
I/C

Saşii şi Ungurii şi că ci au luat numele în mod nemij-

locit dela Slavi.
IAS

Dela Slavi ? Dela cari Slavi? |

Am amintit că irn însemncază în toate limbile slave
U

16) Marezali Ilenrik, Erdtly tărtencta. Budapest 1935.

11) Manolă Lajos, A magyarol oknyomozo tărtencte Buda-
BC

pest 1833. p. 16. (Manual de şcoală aprobat de ministerul Instruc-

unii publice ung.).
 spin. Sufixul ava nu există, însă, în toate limbile srave..

RY
[El este sufix nord-slavie, un sufix specific ceco-slovac,
care se întrebuinţează -exclusiv pentru formarea de

RA
vume de râuri, cum sunt: Ultava (sau Moldava), IC6-
cava, Tarnava — în Boemia, Iglava (sau Jilava), Co-
dava, Orava, Nitrava, Myjava, Morava, Debravă, Ji-

LIB
lava, Trnava ete. — în Slovacia. |
Acest sufix nord-slavie de -ava (care se presupune a.
fi de origine celtică şi are înţelesul de „apă”) nu esto:

ITY
identic cu sufixul sud-slavic, bulgar şi sârbesc, — ovo
sau ova, care se întrebuinţează nu la formarea de nume
de râuri, ci exclusiv la formarea de nume de localităţi,

RS
cum sunt: Tirnovo, Gabrovo, Karlovo, Drianovo, L6-
povo — în Bulgaria, Krușevo, Preşevo cte. în Iugosla-
via.
E
Originea nordslavică a numelui Târnava este aşa dar:
IV
indiseutabilă. Patria lui sunt ţinuturile slave dela poa-
lele Carpaţilor Galiţieni. De acolo a fost adus numele:
UN

în 'Transilvania. De cine ? Ungurii nu Pau putut aduce:

pentru că ei nu-l cunosc şi pentru că ţara Târnavelor:
este o ţară în care nu trăiesc Unguri. El n'a putut ti
AL

adus în Transilvania decât de Românii cari ei singuri

îl cunosc, iar Românii nu Pau putut aduce decât mult
înaintea venirii Ungurilor, pentrucă altminteri ar îi
TR

întâlnit aci numele nugurese. |

„Numele Târnava confirmă deci exodul româno-slav
EN

dela sfârşitul secolului al IX-lea, când prezenţa lhomâ—

nilor în acele părţi slovăceşti este constatată de două
dintre cele mai vechi cronici, una slavă, cealaltă ungu-
I/C

rească.
Ne-a venit adus de acele valuri prin poarta Mescşu-
S

lui, dealungul văilor Someşului, pe unde s'au strecurat

în Transilvania — mai târziu — şi Ungurii, şi pe unde
IA

au imigrat — şi mai târziu — în parte după un popas

în acelas pământ slovenesc, şi coloniştii sași.
U
BC
 RY
5.

In Transilvania, Ungurii n'au mai găsit nici o

RA
populaţiune slavă, cum fireşte cu atât mai puţin au
găsit o populaţiune slavă coloniştii saşi. Slavii din
Transilvania erau în acea epocă de mult una cu locui-

LIB
torii autoctoni români. Dincoace de Carpaţii Galiției,
Ungurii nau întâlnit Slavi decât în nordul Ungariei şi
în Panonia propriu zisă. |

ITY
Contactul cu Slavii a avut asupra Ungurilor o adân-
că influență. Lui i se datorește înainte de toate încreş-
tinarea lor.

RS
Inainte de descălecarea lor în Panonia, Ungurii erau
încă păgâni.
La creştinism ci au fost convertiți prin populaţiunea
IVE
creştină pe care au găsit-o la sud de Carpaţii Galiţieni.
Convertirea lor la creştinism n'a fost însă rezultatul u-
nci acţiuni conştiente de convertire. Acţiunea conştien-
UN

tă a venit numai un secol mai târziu. Increştinarea Un

gurilor a fost rezultatul unui proces firesc, care sa pe-
trecut nu deodată, ci succesiv, poporul de rând încreş-
AL

tinându-se înaintea păturilor conduciătoare.

Când, în a doua jumătate a. secolului al X-lea, misi-
onarii din Apus au venit în Ungaria să popovăduiască
TR

creştinismul, massele poporului unguresc în mare parte

erau deja creştine. Păgâne rămăseseră numai păturile
EN

de sus, clasa răsboinicilor şi a conducătorilor. De când

au descălecat dincoace de Carpaţii Galiţien, aceste
clase stăpânitoare nau avut altă îndeletnicire decât.
I/C

răsboiul şi prada, răsboiul pentru pradă. Aproape un

sceul întreg, aceste clase au cutreerat, prădând, întrea-
ga Europa occidentală şi meridională, fără odihnă, fără
IAS

contenire, aşa în cât numai în mică măsură au venit în

contact cu ţara lor nouă şi locuitorii ci. Chiar si în Pa-
nonia, în văile Dunării şi ale 'Lisei, clasele aceste stă-
U

pânitoare au trăit multă vreme mai mult din prada lu-

ată dela alţii, decât din muncă. „Oztirea nomadă, care
BC

rutreiera lumea fără să se aşeze undeva în mod stator-

 nic, nu avea alte mijloace de existenţă decât răsboiul”.

RY
Ungurii aceştia, nici n'au renunţat uşor la viaţa lor de
oameni ai prăzii. Excursiunile lor de pradă erau în-
dreptate toate spre apus şi miazăzi. „Trecând peste:

RA
Bulgaria, Ungurii au invadat imperiul bizantin, au a-
sediat Constantinopolul și. Vesalonicul, au trecut .peste

LIB
Alpi, în Italia, departe până în Calabria. In Germania
au ajuns până la Rhin şi peste Rhin au trecut în
Franţa”. 19),
testul naţiunii, însă, clasa ţărănească, femeile, bă-

ITY
trânii şi copiii, au trăit tot timpul acesta în mijlocul
populaţiunii pe care o găsiseră în ţară. S'au aşezat cu'
corturile lor în şesurile râurilor dela poalele munţilor,

RS
împrictenindu-se cu locuitorii autoctoni, învățând de
la ci îndeletnicirile unei vicţi sedentare. Populaţiunea E
aceasta era o populaţiune slavă — creştină. Dela ei, de
la aceşti Slavi creştini au învăţat Ungurii primele no-
IV
țiuni ale legii creştine. Termenii fundamentali ai creg-
tinismului unguresc sunt_toţi de origine slavă : keresz-
UN

teny, kereszt, lkeresztelni (creștin, cruce, a boteza), po-

gany (păgân), piispik (episcop), pap (preot), oltar (al-
tar), szent (sfânt), angyal (înger), barat (frato-călugăr)
AL

etc., sunt cuvinte slave. Şi slav este înainte de toate

malaszt (graţia, mila), „care secole lungi își păstrase
TR

forma slavă de „milosti”. 1%.

La descălecarea lor în Panonia Ungurii erau un po-
por nomad şi popor nomad au rămas şi mult timp după
EN

accea. „In valea Dunării şi a Tisei, cari se asemănau

cu regiunile de lângă Don şi Doneţ, de lângă Bug şi
Nistru, Ungurii au continuat să ducă viaţa lor nomadă
I/C

din Btell6z, rătăcind dintr'un loc într'altul, cu şetrele

şi turmele lor”. Coliba şi casa au împrumutat-o, mai
S

târziu, dela Slavii pe cari i-au găsit în Panonia de mia-

IA

ză noapte. „Din limba slavă au împrumutat Ungurii a-

proape toţi termenii noţiunilor de casă”.%). Când au
U

13) Paaler, op cit. Il p.9.

BC

19) Pauler, op cit. I. p. 102, 107.

29) Paulor op cit. 1 p.8.
 — G4—

RY
descălecat în Panania, Ungurii nu cunoşteau încă agri-
cultura, ci trăiau numai din vânătoare și pescuit, cum
dovedeşte terminologia fino-ugrică a acestor îndeletni-

RA
ciri, Abia se găsese în limba ungurească urme de no-
țiuni de agricultură înainte de așezarea lor în Pano-
nia 21).

LIB
Din contră, când au venit în contact cu Slav—ii lo-
mânii erau de mult sedentari. Dacă Românii ar fi fost
„gi ci nomazi, trăind fără așezări stabile, ci ar fi pierdut

ITY
noţiunile de sat şi casă, cari sunt de origine latină, cum
de origine latină sunt şi toate noţiunile secundare cari
privese casa: poartă, curte, uşă, fereastră, perete,

RS
masă, scaun, ete. Le-ar fi pierdut şi pe urmă ar îi îm-
sc-
pruimutat și ei aceste noţiuni din limba poporului
dentar eu cari au venit în contact, — cum au făcut un-
IVE
gurii,
UN
AL
TR
EN
I/C
IAS
U
BC

21) Romab, op cii î. 17.

 RY
RA
LIB
SALIȘŞITE

„— Studiu toponimie—

ITY
Avem în Transilvania numeroase sate româneşti cari
se numesc Sălişte 1). Avem anume în judeţele: Mara-

RS
mureş 2 2), Bihor 5, Sălaj 1, Turda 1, Alba 1, Sibiu 1
şi Hunedoara 3. Toate aceste sate se. numesc şi ungu-
reşte Szeliste, cu excepţia unei Sălişte din Bihor, care
E
se numeşte ISovesegyhaza, şi a celei din Sălaj, care:
IV
se numeşte ISceskâstalva. Pe lângă cele 3 Sălişte din
UN

Hunedoara avem acolo şi un sat Săliştioara..

Marele dicţionar geografic al Transilvaniei întocmit
de Ignatius von Lenk, fost general-comandant al 'Lran- .
silvanici la începutul secolului trecut, publicat la 1839
AL

pe baza materialului statistice pus la dispoziţia lui de

către guvernul de atunci al Transilvaniei, — cunoaşte
TR

numai numele de Sălişte şi pentru satul căruia azi i se

zice Agrişul-de-jos (jud. Someş). Acelaş dicţionar .cu-
noştea şi un cătun Szelistye, aparţinând sațului Su-
EN

murduc (ung. Szumurduk), jud. Cluj.

Un dicţionar geografie unguresc dela mijlocul seco-
lului trecut (Helysegnâvtar, Kolozsvar 1863) cunoaşte
I/C

şi un cătun Szelistye aparţinând satului Feiurd (jud.

S

1) Pentru numrrile româneşti şi străina izvoarele noastre sunt:

S. Moldovan şi N. Togan, Dicţionarul numirilor de localități
IA

din Ungaria. Sibiu 1901. (Datele dui statistice sunt datele recen-
sământului unguresc d:n 1900).
Lucas Jospeh Marienburg, Geographie des Grosfiirstenthums
U

S:cbenbuirgen, Hermannstadt 1813. .

Isnaz Lenk von Treuenfeld, Sicbenbiirgens geographisch-*
BC

topogr. — stat, — hyadr und orographisehas Lexicon. Wien 1839.

2) Este și o Săliște de jos, sat rutenesc dângă Hust). :
5
 — 66—

RY
Cluj), cătun pe care alte dicţionare geografice nu-l
cunosc.
In afară de hotarele Transilvaniei mai avem 1 sat

RA
Sălişte în jud. Arad, 1 Sălişte (Selişte) în Bucovina
(jud. Cernăuţi) şi 3 Sălişte (Selişte) în Basarabia (jud.
Hotin, Orheiu şi Lăpuşna).

LIB
In afară de aceste cazuri nu mai dăm de acest nume
Sălişte. Dăm însă de un mare număr de sate şi locuri
cu numele Silişte (mai rar Zilişte). In deosebi este răs-

ITY
pândit acest nume în judeţele din nordul Moldovei. În-
tun singur judeţ (Dorohoi) avem peste 10 sate şi locuri
numite Siliştea. Cu cât coborîm spre Muntenia și Ol-

RS
tenia, numele acesta devine tot mar rar.
Examinând o hartă geografică, constatăm că satele
cu numele Sălişte din Transilvania nu sunt răspândite
IVE
peste întreg cuprinsul ţării, ci numai într'o anumită
îngustă, care se întinde dela nord spre sud, din
zonă
Maramureş până la poalele Carpaţilor de. lângă Sibiu.
UN

Penomen care cere o explicare. S'o căutăm.

—
AL

Numele Sălişte nu este cuvânt românesc. El nu poate

fi explicat din limba românească. Poate fi, însă, expli-
TR

lui sluvă
cat din limbile slave. In ce priveşte originea
acord
nu încape nici o îndoială. Toţi filologii sunt de
EN

în această privinţă.
l slav
Filologii derivă numele Sălişte dintrun radica
sich
selişte, acceptând ctimologia slavistului Fr. Miklo
I/C

care — cel dintâiu — a afirmat că numele are la origi-

nea lui un apelativ palcoslav selişte cu sensul de „ten-
torium, habitatio” (sârbeşte plocus olim habitatus”, ce-
IAS

heşte: sedliște „domicilium”).

Eiimologistul sas I. Wolf (18S6) spune şi el: „Sălişte
alt.
ist pweifellos slawisch und wahrscheinlich schr
Altslawisch heisst es tentorium, habitatio”.
U

Slavistul român I. Iordan spune (1926): „Siliştea ist

BC

altbulgarisch silişte:: tentorium, habitatio, aula”

 — D/—

Alt îilolog sas, G. Kisch spune (1929): „Sălişte ist

RY
slaviseh selişte: Sitz, WVohnung, .Ort, Bauernhot”.
Filologul român N, Drăgan încheie (1933): » Sălişte
este v. bulg. selişte: tentorium, habitatio, propriu „Sie-

RA
delung”, apoi „Dort”.
Dacă originea slavă a numelui este indiscutabiiă, nu

LIB
tot atât. de indiscutabilă este ctimologia lui dată de
filologii citați mai sus, — pentrucă apelativul slav se-
liște nu este un radical, ci un cuvânt compus, compus
anume din radicalul selo şi sufixul -iște. Apelativul ra-

ITY
dical selo însemnează la originea lui „Acker, Gehoft”
(ogor, fermă) 2). In cursul secolelor XI—XII el a luat
sensul de sat, înţeles pe care îl are azi în toate limbile

RS
slave.
Selo însemnând sat, ne întrebăm în ce sens a modi-
E
“ficat sufixul -iște noţiunea radicalului selo-sat ?
Sufixul -işte există şi în limba românească. Filologii
IV

noştri îl consideră de origine slavă şi spun că în limba

UN

românească serveşte înainte de toate „pentru indicarea

locului unde se găseşte un obicet oarecare”. In reali-
tate el.este un sufix colectiv, care indică o îngrămă-
dire, spre ex. pepenişte (câmp de pepeni), cânepişte
AL

(câmp de cânepă), porumbişte (câmp cu porumb) ş. a. m.

Sufixul -işte din apelativul slav sclişte nu poate să
TR

fie însă acost sufix românesc, el nu poate să fie decât

sufixul slav, cum slav este şi radicalul -selo.
Care este funcțiunea acestui sulix în limbile slave ?
EN

In limbile slave acest sufix este un sufix augmen-

tativ (uneori cu o nuanţă pejorativi) şi serveşte pen-
I/C

tru indicarea unui lucru „mare”, pentru indicarea unei

îngrămădiri de lucruri, pentru indicarea unei întinderi.
Anume: |
S

a) în limba rusească: dom casă, domiște casă mare;

IA

(căsoaie); ruka mână, ruciște mână mare (mânoaic) €);

U

3) A. Leskien, Handbuch der altbulganischen (altkirchensla-

vischen) Sprache. Heidelberg 1922.
BC

4) E. Bicljaskii, Etimologia drevniavo ţereovnoslavianscavo i

ruskavo iazina. Moskva 1886. p. 36.
 — 68—

RY
| b) în limba ruteană: bagno mocirlă, bagnişte loc mo-
cirlos; hlopeţ copil, hlopciște băiat mare, flăcâu; dâd
bătrân, cerşetor, dâdişte moşneag, cerşetor învechit 5);

RA
c) în limba bulgară: roi roiu, roişte roiu mare; jena
femeie, jenişte femeie mare; „noj cuţit, nojişte cuţit
mare €);

LIB
d) în limba sârbo-croată: boi luptă, boişte câmp de
luptă; igra joc, igrişte câmp de joc, arenă; kupati a se
scălda, kupalişte, scaldă ?);

ITY
_€) în limba, ceho-slovacă: bahnisko mocirlă, bahnişte
loc mocirlos $). | |
In consecinţă, selişte fiind compus din radicalul selo

RS
sat și sufixul augmentativ -işte, sensul lui trebuie să
fie „sat mare” („sătoiu”). |
IVE

Deschidem o parenteză.
UN

Sant unii filologi şi istorici cari cred că sufixul -işte

o
mai serveşte şi „pentru a desena locul unde a fost
aşezare omenească”, citând drept dovadă: „seliște sau
(loc unde a
AL

“silişte (loc unde a fost un sat) şi grădişte

fost o cetate)” ?).
nici
In limba. românească acest sufix -işte n'a avut
TR

româ-
odată o funcţiune privativă. Nu există în limba
cu acest sulix
hească nici un cuvânt care împreunat
ui pe care îl in-
EN

să indice lipsa unui lucru, lipsa lucrul

dică radicalul la care a fost adăogat.
ma avut
Dar nici în limbile slave acest sufix -işte
I/C

limba
vreodată un sens privativ. Vechea limbă slavă,
-Leipzig 1913.
Smal-Stockyi, Ruthenische Grammatik. Berlin
IAS

5) Hoidel.
Jtonve rsatio nsgram matik,
6) Gavryysiy, Bulgar.szhe
bcrg 19%.
buch. Wien
1) Dr. K. Mandrovici, Kroatisch-deutsches Wărter
1942.
ky, Berlin 1929.
8) Dr. Fr. Kabesch, Slovnik cesko-nemeec
U

şti 1937 (Vol. III. p. 162)

9) N. Iorga, Istoria Românilor, Bucure
ti dă şi el suf:xului o similar ă interpretare: „Târgovişte, care
BC

-işte, întemnând dispariţie, un

arată prin numele său, cu finala ,
vechiu târg părăsit“.
 — 69 —

slavă bisericească, are un mare număr de cuvinte tor-

RY
mate cu ajutorul acestui sufix, dar nici -unul nu indică
lipsa unui lucru, ci din contra indică o prezenţă mai

RA
accentuată, o îngrămădire, o întindere: jilişte locuință,
obitelişte şedere, stanovişte cantonare, lagăr, sudilişte
tribunal, uciliște şcoală, hranilişte depozit de hrană şi

LIB
ulte multe.
In dicționarele mai nouă ale limbii bulgare găsim,
totuşi, 3 cuvinte formate cu sufixul -işte, cărora autorii

ITY
le atribuie un sens negativ. Aceste 3 cuvinte sunt: eze-
riște, gradişte şi selişte, Traducerea, lor este: unde a
fost un lac (ezer), unde a fost o cetate (grad), unde a

RS
fost un sat (selo). Dar pentru două dintre aceste cu-
vinte autorii dicţionarelor adaogă şi un al doilea sens, -
acesta pozitiv:
E
ezeriște: 1) Ort, wo chemals cin See war; 2) grosser
IV
See (1. loc unde a fost un lac: 2. lac mare);
gradişte: 1) Ruine (einer Burg oder Stadt); 2) grosse
UN

Stadt (. ruina unei cetăţi sau oraş; 2. cetate mare) *).

Numai pentru al treilea cuvânt, pentru selişte, dic-
ționarele nu dau şi înţelesul de sat mare, ci dau: 1) Ort,
AL

wo cin Dorf stand: 2) Gehâft (1. loc unde a fost un

sat: 2. fermă). Dar şi în cazul acestui al 3-lea cuvânt
sensul principal trebuie să fie nu „fermă”, ci sat mare,
TR

dat fiind că selo însemnează sat.

Nu poate să fie discuţie că dintre cele două sensuri
EN

prioritatea i se cuvine sensului de lae mare, cetate

mare, sat mare, pentrucă lacul, cetatea, satul trebuie
să fi existat înainte de a dispărea, — altminteri nici
I/C

rar fi putut să dispară. Dar ceeace a existat n'a putut

să fie un simplu ezer, grad sau sc!o, pentrucă — cum
apare din exemplele citate mai sus — sufixul -işte de-
S

parte de a îi un sufix privativ, este chiar un sufix aug-

IA

mentativ. care evidenţiază o îngrămădire, o intensitate,

Sufixul -işte exista deja adăogat la cele 3 cuvinte şi
U

cecace a dispărut a fost o czerişte, o gradişte, o selişte.

BC

10) G. Weigand, Bulgazisches Wârterbuch, Leipzig 1922.

 — 10—

RY
A dispărut anume numai ezerul, grad-ul, selo-ul „mare”
nu şi numele lor. E o lege a firii. Moare un individ, dis-
pare un popor, dar numele individului, numele poporu-

RA
lui continuă să existe.
Inchidem parenteza.

LIB
Că numele Sălişte însemnează într'adevăr „sat mare”
ni-o dovedeşte şi logica toponimică.

ITY
Nu toate numirile topice sunt formate dintr'un sinu-
gur cuvânt. Multe, foarte multe mai au şi un compli-
ment.

RS
Logica toponimică cere ca atunci când există un nume
de localitate însoţit de un calificativ ca nou, mic, româ-
nese ete., să mai existe şi o altă localitate cu acelaşi
VE
nume, dar având drept calificativ un antinom ca vechiu
mare, ungurese (sau săsesc) cete. Cu alte cuvinte, pe
NI

lângă un sat nou, sat mic, sat românese — trebuie să

existe şi un sat vechiu, sut marc, sat unguresc (sau
LU

“străin). Chiar şi atunci când cele două localităţi cu

acelaşi nume nu sunt învecinate sau aproape înveci-
aate, sau nu sunt nici chiar din acelaşi judeţ sau a-
RA

cecaşi regiune — regula aceasta a logicei toponimice

îşi păstrează întreaga valoare. Deosebirea este numai
că în acest caz din calificative nu se pot trage conclu-
T

ziuni valide în ce priveşte vechimea numelui și a loca-

EN

lităţii. Spre exemplu: Sibiu are în ungureşte numele

de Nagy-Szeben (Sibiul Mare). In zadar vom căuta
însă în vecinătatea sau în regiunea Sibiului nostru sau
I/C

chiar în “Transilvania întreagă un al doilea Szeben,

care ar trebui să fie Jris-Szeben (Sibiul Mic), ca să
IAS

justifice pe cel de Nagy-Szeben. Nu vom găsi. Dar vom

găsi în nordul Ungariei un alt Szeben, care în docu-
mentele latinești vechi avea şi el numele de Cibinium
ca şi cel din 'Pransilvania. Acest al doilea Sibiu se
U

chiamă în ungureşte ILis-Szeben sau şi numai Szeben.

Epitetul etnie nu indică întotdeauna originea sau
BC

caracterul etnie al localităţii. Când localităţile sunt

 — N —

vecine, de cele mai multe ori îl indică. Când sunt însă

Y
în deosebite regiuni, indică de obiceiu numai situaţru-

R
nea geografică. Szasz- (săsesc) lângă un nume de loca-

RA
litate nu vrea să zică întotdeauna că localitatea, este
săsească, ci că este aşezată într'o regiune care aparţine
tostului teritoriu autonom săsesc.

LIB
Antinomul „mic” uneori este redat şi prin sufixul
diminutiv -e], şi atunci celalt nume rămâne neschimbat,
In limba românească Tălmaciu are şi un 'Tălmăcel,

ITY
Sebeş şi un Sebişel ete. (în ungureşte Nasy-Talmaes şi
Iis-Talmacs, Nugy-Sebes şi ILis-Sebes).
Când pomenim spre ex. de Rodna-nouă, în mod logic

S
trebuie să presupunem că există, că trebuie să existe
şi o Rodna-veche, pentrucă altminteri nu i s'ar spune
ER
unei Rodne — Rodna-nouă. Şi într'adevăr există şi o
hudna-veche. Numele de Rodna-veche este însă mai
IV
nou decât cel de Rodna-nouă, — numele, nu însăşi l0-
calitatea. Iată procesul de germinaţiune a numelor:
UN

mai întâiu a existat localitatea Rodna. De această

Rodna se pomeneşte cu începerea mijlocului secolului
al XIII-lea. Pe atunci exista numai o singură ltodna.
Mai târziu în apropierea acestei Rodna s'a născut o
AL

nouă aşezare de oameni, un nou sat, căruia i sa 7is

Rodna ncuă, fiindcă era aproape de tot de cealaltă
TR

Rodna şi fiindcă, probabil, locuitorii lui erau foști lo-

cuitori ai Rodnei originale. Existau acum două sate
Rodna, unul vechiu, cunoscut de mult şi de toţi, şi unul
EN

mai nou, cunoscut numai de cei din vecini: Rodna-

nouă. Cu vremea, însă, şi această, Rodna-nouă a început
/C

să fie cunoscută şi atunci, ca să se evite orice echivoc,

Rodnei celei mai vechi îi s'a zis uncori şi Rodna-veche.
SI

In ordine cronologică avem aşa dar numele: Rodna,

Rodna-nouă, Rodna-veche.
IA

La fel s'au născut şi celelalte nume de sate cari au

atributul de nou şi vechiu. De aci urmează ca conclu-
ziune generală regula: un nume de localitate fără cali-
U

ficațiv este mai vechiu decât acelaş nume cu califi-

BC
 — 12 —

RY
cativ. (Rodna însemnează şi Rodna-veche. dar Rodna-
nouă însemnează numai Rodna-nouă).
Să aplicăm această regulă unui caz concret.

RA
Ta judeţul Cluj avem un sat românese cu numele
Fratia, căruia ungureşte i se zice Magyar Frata. Dic-
ţionarele geografice Marienburg (1813), Lenk (1839) şi

LIB
Bielz (1857) cunosc şi ele aceste două nume: românescul
Frata şi ungurescul Magyar Frata. De ce nu există
însă si o Frata românească ?

ITY
Cum rămâne cu regula î' Este regula greşită? Nu,
pentrucă dacă vom cerceta documentele vechi vom ve-
dea că la început şi Magyar Frata s'a chemat numai !

RS
Fratia, fără orice calificativ. Numele este atestat cu,
începerea secolului al XIV-lea: Possessio Frata (1330),
|
Poss. Fratha (1348, 1415, 1442), Fratha (1336). Apoi
|
VE
dcodată: Poss. Fratha hungaricalis (1410), Po. Wolah-
fratha (1413). Poss. Olahtratha (1415), Poss. Magyar-
NI

frata (1426), Poss. utraque Fratha, Pose. Magyartratha,

Olahfratha (1410) etc. **). i
cu un!
LU

La început a fost aşadar o singură Frata,

singur nume ca șI azi în româneşte. Sat românesc. Cu |
încetul stau aşezat în vecinătatea sau în marginea a- |
&ostui sat românesc — şi Unguri. S'a născut astel un |
RA

sat nou, căruia în deosebire de cel vechiu, de cel romă- |

nese, i-au zis „Fratha hungaricalis”, Frata ungurească, |
T

- Apoi, ca deosebirea să fie şi mai clară, i s'a zis Fratci

EN

vechi, Frata românească, „WVolahfratha”. Satele vecine

Sau apropiat tot mai mult, până în cele din urmă sau
contopit întrun singur sat. Numele satului unit a Tă-
I/C

mas, fireşte, Magyar Frata, numele satului locuit de

națiunea politică dominantă. Românește însă sutul:
continuat să-şi păstreze numele vechiu, fără orice cal
IAS

ficativ etnic, — cum şi satul a continuat să five româ-

mese (chiar la 1900: locuitori 2.105, dintre cari Români
1.782, ccilalţi Unguri şi vrei).
U
BC

11) Csanki D., Magyarorszag tărtene:mi foldrajza. Budapest

1590-1913.
 — 13—

Y
Insăşi forma cuvântului fra-ta ne arată de altfel că
el au poate să fie un nume unguresc. Limba ungurească

R
nu admite anume două consonante la începutul unui

RA
cuvânt. De aceea limba ungurească a făcut din Clus —
Culus,a făcut din brat — barat, ete.
Sălişte se conformează logicei toponimice.

LIB
In 'Transilvania avem 5. sate cu numele Săcel, care
însemnează sat mic (săticel), cum Muncel însemneaza
munte mic (munticel). Aceste 5 sate cu numele Săcel

ITY
se găsesc 1 în jud. Maramureş, 1 în jud. Turda, | in
jud. Sibiu şi 2 în jud. Jlunedoara.
Toate aceste 5 sate cu numele Săcel se găsesc, însă,

S
în vecinătatea satelor cu numele Sălişte. Numai în
părţile ţării unde există sate cu numele Sălişte, sate
ER
mari, se găsese şi sate cu numele Săcel, sate mici, —
numai acolo şi nicăiri altundeva. Pentrucă satul „mic”
presupune în mod necesar existenţa mai veche a unui
IV

sat „mare”.
UN

Că această concluziune logică — Sălişte — Sat-Mare

— reprezintă întradevăr etimologia corectă a numelui
Sălişte ni-o dovedesc şi documentele.
AL

Cea mai cunoscută dintre satele cu numele Sălişte.

TR

este Săliște din judeţul Sibiu. De această Sălişte se

“pomeneşte pe larg şi des în documentele secolului al
XIV-lea. | A
EN

'Colecţiunea de documente Zimmermann-Werner pu-

blică 8 documente din secolul al XIV-lea în cari se pu-
/C

meneşte de Sălişte (n-rele. 685, 1170, 1179, 1181, 1182

şi 1183) 12). In realitate însă numărul dotumentelor ori-
SI

ginale este numai 5, pentrucă 4 dintre ele (n-rele 1180,

1181, 1182 şi 1183) ni s'au păstrat numai într'un tran-
IA

sumpt din 1385 şi formează împreună cu acest docu-

ment care le reproduce — un singur document.
U
BC

12) Zimmermann-Werner, Urkundenbuch zur Geschichte der

Deutschen în Sieb:mbiirgen. Hermannstadt 1892.
 — Ţ4—

RY
Cel mai vechiu document este datat din anul 1354
(no. 685). Ni s'a păstrat în original. In acest document
vicevoivodul Transilvaniei aduce sentinţă întrun con-

RA
flict pentru o moşie ivit. între satul „Felapold” şi »Jo-
hannes dictus Tumpa”. Documentul delimitează moşia

LIB
în litigiu şi în delimitare pomeneşte de un semn de ho-
tar care „separat possessiones Omlas, lichelicu ct I'e-
lapold” şi de un „bereh magnum, quod distinguit pos-
sessiones Nogtalu, Echelleu et Felapold”,

ITY
Al doilea document este datat din 1383 (no. 1170). Ni
s'a păstrat şi el în original. Documentul este textul unei
înţelegeri încheiate între oraşul Sibiu şi satul Cisnădie

RS
G„Helta”) de o parte şi „Valahii cari locuese în jurul
lor” pe de altă parte („Walachi nobis cireumsedentes”).
La negocierea înţelegerii au luat parte ca reprezentanţi
VE
ai Românilor: Fladmir Schuka, Petril Schereban, mag-
nus Neg, Schereb, Rodbaneh, Thomas, Oldamar, niger
NI

Baneh”. Inţelegerea pune capăt la o seamă de conflicte

ce existau între Români şi locuitorii (saşi) din „Insula”
LU

(Cristian)., — „Fladmerus ct omnes ceteri Walachi”

luând asupra lor peustodiam servandam în onnibus al-
pibus ab Tolmaez usque ad Magnam villam Walachi-
RA

calem”.:
Cele 6 documente, toate datate din 1383, se refer 1a
introducerea Episcopului 'Lransilvaniei Goblinus în
T

posesiunea unor sate cari i-au fost dăruite de regina

EN

Maria. In documentul din 17 Aprilie (no. 1177) regina

Maria spune că a dăruit Episcopului „quandam posses-
sionem nostram regalem Omlas vocatam în terra nostra
I/C

Transilvana inter sedes nostras Cybiniensem ct Zere-

dahel situatam una cum quatuor villis Olachalibus vi-
IAS

delicet Gorozdorph cum Galusdorph; Graphondorph,

Budinbach et Cripzbach vocatis”. Documentul face alu-
ziune şi la alte acte donaţionale mai vechi („sicut in
aliis literis nostris.. plenius dignoscitur contineri”).
U

In documentul din 20 Mai (no. 1179) „conventus beate

în legătură cu
BC

virginis de Clusmonostra” pomenește

această donaţiune numai de „possessiones Omlas ct
 — 75 —

Y
Nadialu alieque possessiones ad casdem pertinentes”,
In documentul din 1 Iunie (1180) regina Maria dă în-

R
săreinare capitlului Episcopiei din Orade privitor la

RA
această donaţiune, pomenind de sate întermenii pciim
quatuor villis Olachalibus videlicet Grozdorph alio no-
mine Galusdorph ac Graphyndorph,

LIB
Budynbach et
Cripzbah voeatis”. In documentul din 19 Iunie (no.
1181) regina Maria dă o altă însărcinare aceluiaş ca-
pitlu, repetând numele satelor cu omiterea satului

ITY
»Cripzbah”. In documentul din 22-Iulic (no.1182), ca-
pitlul din Orade raportează reginei despre executarea,
primei însărcinări, numele satelor fiind reproduse în

S
raport. aşa cum sunt date în actul donaţional. In cel
din urmă document,
capitlul raportează despre a doua
datat ER
tot din 22 Iulie,
însărcinare, dând o
(no. 1193)

amănunţită delimitare a hotarelor satelor dăruite şi po-

IV
menind între altele de niște semne de hotar „que distin-
guunt inter Chirnavoda, Nogfalu et Feketeuiz” şi de
UN

„possessiones Nogtfalu”.
Localitățile pomenite în aceste documente au fost
identificate în mod ncîndoios: Galusdorph este Galiş,
AL

Graphondorph este Vale, Budynbach este Sibiel, Cri-

pzbach este Cacova, iar Nogtfalu (scris și Nadhfalu)
sau. Gorozdorph sau Manga villa este Sălişte. Că Go-.
TR

rozdorph este Sălişte rezultă din documentele de mai

târziu, când şi numele românese începe să fie pomenit
EN

alături de numele străine: la 1496 „Salisthia”, la 1507

„Zelyeste sive Grossdorph”.!5)
Numele „Nogfalu” însemnează ungurește, numele
/C

„Grossdorph” însemnează nemţeşte, iar „Magna. villa”

însemnează latineşte ceeace „Sălişte” însemnează. sla-
SI

voneşte „sat mare”

S'ar putea, însă, ridica două obiecţiuni contra neastei
IA

interpretări:
U

13) Quellen zur Geschichte Sicbenbiirgens aus Săchsischen Ar-

BC

chiven. Vol. 1. Hermannstadt 1830, p. 455, 467. 470,

 — 16—

RY
1). Cea mai mare parte a.satelor cu numele Sălişte
adică „sat mare” sunt în realitate sate mici, — cele 4
sate din Bihor au (după recensământul unguresc din

RA
1910): 398, 223, 256 şi 564 locuitori. Satul Sălişte din Să-
laj are 250 locuitori, cel din judeţul 'Lurda are 356, iar
cele 3 sate din jud. Hunedoara 645, 183 și 483 locuitori.

LIB
Numai Sălişte din Maramureş și Sălişte din Sibiu sunt
cu adevărat sate mari, cea dintâiu având 2793 locuitori,
cea de a doua 3572.

ITY
Aşa fiind, cum puteau fi numite sate „mari” — niște
sate cari nu erau mai mari decât alte sate? Cari nu erau
mai mari decât satele „mici” numite Săcel?

RS
2). Avem 14 sate cu numele Săliște și numai 5 sate
cu numele Săcel, adică avem 14 sate „mari” şi nu-
„mai 5 sate „mici”. Cum se explică această abatere dela
VE
regula logicei toponimice?
Obiecţiunile, în aparenţă serioase, se explică în mod
NI

foarte firesc. |
Cu începerea secolului al XIV-lea apelativul slav
LU

selo încetează dea mai desena sat în genere, orice

sat. Sew devine o noţiune nouă şi desenează satul cu
biserică, „ILirehdori”, „Dort mit ILirche”, în deosebire
RA

de derevnia, care desenează satul fără biserică, satul în

general.!*) Cu începerea secolului al XIV-lea şi Sălişte
şi-a pierdut sensul primitiv de sat „mare”, luând şi el
T

sensul nou de sat „cu biserică”. S'ar putea ca în seco-

EN

lele anterioare secolului al XIV-lea criteriul pentru ca-

lificativul de „mare” al unora dintre satele cu numele
Sălişte, al celor mai vechi, să fi fost chiar faptul că
I/C

aceste sate aveau biserică, pe când altele nu aveau.

[Existenţa în vecinătatea satelor-cu numele Sălişte a
unor sate cu numele Săcel este chiar o dovadă a vechi-
IAS

mii acestor sate Sălişte, a unei vechimi care coboară în

secolul al XIII-lea. Pierzându-şi Sălişte sensul de sat
„mare”, nici nu au mai putut răsări în vecinătatea ci
U

alte sate cu numele Săcel, adică „mic”.

BC

14) Bernecker Erich, Slavisches Etymolorisches Worterbuch.

IIc:delbera 1903.
 — 7 —

Așa se explică şi existenţa satului cu numele „Săliş-

Y
tioura” din jud. Hunedoara, sat cu un nume care este

R
diminitivul lui Sălişte şi ar trebui să însemneze „sat

RA
mare mic”, ceeace este lipsit de logică. Numele devine,
însă, logic îndată ce ne dăm seama că Sălişte a însem-
nat mai târziu sat cu biserică, nu sat mare. Atunci anu-

LIB
me. când s'a întemeiat „Săliştioara” din aproprerea
„Săliştei” — acest nume din urmă însemna numai sat
cu biserică şi aşa Săliştioara a însemnat „sat mie cu
biserică”, ceeace nu este ilogic, pentrucă biserică putea

ITY
să aibe şi un sat mic.
Acesta este procesul generic al numelui topice Să-

S
lişte, Numele este vechiu. — anterior secolului at
„XIV-lea — deşi în documente nu este atestat înainte
ER
“de acel secol.
De Sălişte din jud. Turda (unde avem şi un Săcel)
IV
se pomeneşte pentru întâiașdată numai la începutul
secolului al XV-lea: Possessio Zelesthe (1418, 1441,
UN

1459), possessio Zelesche (1439), Ienezius de Zelescho

(1456), possessio Selysthye (1494).
De Sălişte din jud. Hunedoara (unde deasemenea
avem un Săcel) se pomeneşte tot numai în secolul al
AL

XV-lea: piossessio Zeleske (1468, 1485, — Săliştea de

lângă Almaş), possessio Zelesihya (1419,— Săliştioara),
TR

possessio Zelysthe (1491, — Săliște din circumseripţiu

Ilia). |
De Sălişte din Maramureş (unde avem un alt Săcel)
EN

se pomeneşte pentru întâiașdată deja pe la mijlocul

seculului al XIV-lea: Iiecizeleste (1365), adică „două
/C

Sălişte”, unul satul românese Săliștea de sus şi altul

satul rutenese Săliştea de jos, — Scelistha (1407), Ze-
SI

lesthye (1468, 1471, 1495).15)

De Sălişte din judeţul Sibiu (unde avem al patrulea,
IA

Săcel) documentele pomenese înaintea tuturor celorlalte

Sălişte, anume cu începerea anului 1354. Dar existenţa
U

anonimă a acestui sat Săliște şi a celorlalte sate alături

BC

15) Csânki, op cit.

 de cari este pomenit mai târziu este atestată deja la în-

RY
ceputul secolului 'al AIVlea. Printr'o diplomă din 1322
(Zimmermann no. 395, păstrată într'un transumpt din

RA
1370), regele Carol hobert răsplăteşte pe un credincios
al său „magister Nicolaus filius Corardi de Tolmach”, .
pentrucă pe lângă alte servicii a restituit regelui „eas-

LIB
trum Salgo nuncupatum în partibus 'Transilvanis cons-
titutum, quod habebat et detinebat... cum novem villis
Zazelkees, Omlas, Feketewyz et Warolyafolw nominatis

ITY
ac aliis quinque villis Olaceis ad idem castrum perti-
nentibus”,
Nu încape nici o îndoială că sub aliis quinque viilis

RS
Oluceis” sunt a se înţelege satele româneşti de cari do-
cumentele de mai târziu (1383) pomenesc cu numele :
„cum qatuor villis Olachalibus videlicet Goroziorph
VE
cum Galusdorph, Graphondorph, Budinbach et Cripz-
bach vocatis”, — cari, deși documentele vorbese numai
de patru sate în realitate sunt cinci, cum le înşiră do-
NI

cumentul: Gorozdorph (Sălişte), Galusdorph (Galeş),

Graphondorph (Vale), Budynbach (Sibiel) şi Cripzbach
LU

(Cacova).
Rămâne aşadar stabilit că numele topic Săliste este
un nume vechiu, de origine slavă, şi însemnează „sat
RA

mare”,
Dar „slav” şi „limbă slavă” sunt numai noţiuni co-
lective. O limbă slavă propriu zisă nu există. Ixistă
T

numai limbi slave, limbile rusă (ruteană), polonă, echă

EN

(slovacă), sârbă (croată), bulgară şi alte câteva mai ne- .

însemnate. Limba slavă propriu zisă, limba veche, limba
I/C

slavă din care s'au desvoltat limbile slave de azi, nu se

poate utribui nici unui popor slav bine definit sau da-
finit în mod incontestabil. Atât poate că aşazisa „limba
IAS

bulgară” de azi se apropie mai mult dintre toate limbile

slave de vechea limbă slavă pe care o cunoaştem din
cărţile bisericeşti.
în toponimie de originea
U

Când, prin urmare, vorbim

„slavă” a unui nume topic nu exprimăm o noțiune clară
BC

şi precisă, pentrucă această origine „Slavă” poate să

 fie origine bulgară, rusă, sârbească ete. Uneori este

Y
foarte greu să spui din care dintre aceste limbi slave

R
am împrumutat noi Românii un nume topic, mai ales
când în toate limbile slave cu cari am putut veni în con-

RA
tact cuvântul este acelaș. Spre exemplu, de ce origine
slavă este numele topice Lipova? In toate limbile slave

LIB
(slava veche, bulgară, rusă, rutean, cehă şi polonă) cu-
vântul este acelaș, „lipa”, şi însemnează teiu. Sau de
ee origine slavă este numle topic Sălişte, care şi el în
toate limbile slave este acelaş şi însemnează sat, sat

ITY
mare 7?
„Slav” putând să însemneze, prin urmare, fie „bul-
gar”, fie „rus” ete., în interpretarea numelor topice nu

S
putem să ne muţumim cu îndicaţiunea vagă că un
ER
nume este de origine slavă, pentrucă un nume, topire
poate să fie în legătură directă numai cu unul dintre
componenţii cari constituie noţiunea colectivăde „slav”
IV
şi nu cu toate împreună. Cu alte cuvinte, un nume to-
pic nu este slav, ci este bulgar, sau rus, sau sârbesc etc.,
UN

chiar şi atunci când acel nume are în toate limbile

sluve aceiaşi formă şi acelaşi -sens, cum au radicalele
citate mai sus. In toponimie trebuie să căutăm deci să
AL

precizăm de care origine slavă este.un nume, din ce

limbă slavă este luat sau cine a dat locului numele pe
TR

care îl are: Ruşii, Bulgarii, Sârbii?

Aceasta este necesar cu atât mai mult, cu cât „slav”
nu este o noţiune etnică aceiaşi pentru toată întinderea
EN

de pământ românesc. „Slav” are alt înţeles şi valoare

pentru Banatul 'imişan decât pentru Bucovina, alt
înţeles pentru Maramureş decât pentru Muntemu.
/C

Chiar şi în cuprinsul “Transilvaniei propriu zise, dis-

tincțiunea aceasta între limbile slave îşi păstrează toată
SI

valoarea ci.
Aşadar, de ce origine slavă este Sălişte?
IA

Dacă examinăm harta geografică a 'Transilvaniei,

“constatăm — cum um relevat mai sus —- că numele Să-
U

lişte şi Săcel sunt răspândite pe o zonă îngustă care se

BC

întinde din Maramureş până în munţii Sibiului. Nu

 — 80 —

RY
găsim nici o Sălişte sau Săcel nici în ţara Bârsei, nici
în ţara Oltului, aici în ţara Târnavelor, nici în ţara
Mureșului,

RA
In Maramureş, unde avem 2 Sălişte, trăieşte o nu-
meroasă populaţiune ruso-ruteană (în 1910 erau 159.459
Ruteni, alături de 84510 Români și 52.964 Unguri).

LIB
„Unul dintre cele 2 Sălişte este chiar sat curat rutenesc.
Urme de Ruşi (Ruteni) găsim în întreaga zonă în care
sunt sate cu numele Sălişte. Numeroase nume de sate

ITY
din această zonă au anume calificativul etnic de „ru-
sesc”. In Maramureş, în circumscripţia Vişău (circ. cu
majoritate românească) avem 3 sate: Ruszkirva, Rusz-

RS
kova, Ruszpolyan, toate 3 rutenești (s'au numit aşiv
fiindeă locuitorii se deosebiau de majoritatea romă-.
nească). Existenţa lor este atestată dela sfârşitul seco-
VE
lului al XIV-lea încoace (Oroszfalu, Oroszfalw, Polo-
nya, Polyanu).
In judeţul Sătmar avem 2 sate: Ruşi (ungureşte
NI

Oroszialu) și Rus (ung. IT6les-Oroszfalu), amândouă

lor este atestată dela
LU

sate româneşti — azi. Existenţa

1345 încoace (Vrwzy, Orosy; Orozy).
In judeţul Bihor ni s'au păstrat 2 nume Orosz şi O-
rosztele, atestate cu începerea secolului al XIII-lea:
RA

(1421).
Wrusy (1284-1318), Oroszy (1462), Vruztelul
In judeţul Cluj avem satul cu majoritate românească
secolului
T

Orosfaia (ung. Orosziaja), atestat la sfârșitul

Nobilis de Wruzfalya
al XIII-lea: Oruzfaya (1297),
EN

(1397), Horozfaya (1404.15)

(1335), Oroszphaya
Ha-
In judeţul Hunedoara avem în circumscripţia
cătro
I/C

pomeneşte
ţeg satul Ruși (ung. Russ), de care se
sfârşitul secolului al XV-lea: Iteneziatus possessionis
(1470).
nostre Rws în distrietu castri nostri Hunyad
IAS

(1499), villa
possessio Rws (1482), possessio Oroszialw
XIV-lea pome-
Rws (1506). Documentele secolului al Apaty;
Deva.
nesc şi deun alt sat Ruși în circumscripţia
(1367), Oruztalu (1390),
U

alio nomine Vruzfalu ct Apaty

BC

16) Csânki, op cit.

 Y
possessio Oroz in contigua vici
nitate Possessionis uo-
mine Nwvs (1913-1515), Predium

R
alias possessio Oroz
alio nomine Rws (1920-1521). Acest

RA
Ruși era pomenit:
împreună cu satul Bobâlna ca aparţinând umândou
abatiei din Bulciu (judeţul învecinat a] Aradului). De
aceea acest sat Ruşi avea şi numele

LIB
(unguresc) Apaty,
adică „a abatelui”. De această. Bobâln
a se pomeneşte
in documente în secolul al XIV-lea: poss
essio Babulua
(1562), possessio Babolna (1390). Oftficia
les et kenezius

ITY
de Babolna (1496).
|
Mai des se pomeneşte îasă în docume
nte de două sate
din judeţul Sibiu: Ruși “(ungureşte Riisz, nemţeşte

S
Reussen) şi Ruşciori (ung. Rosz-Csiir, odinio
ară Orosz
Csiir, nemţ. Reussdirfel). De acest Ruşi doc
vechi ale „scaunului” săsese Sibiu-pom
ER umentele
enese mai întâiu
sub numele nemţese de Newsen, Rewsse
n, Rwzen
IV
(1495),
apoi (dela 1496 încoace) sub numele române
se Johannes
Orekel plebanus in Rwsz
UN

(1495, 1496, 1506, 1509) şi a.)

De numele satului Ruşciori, care este diminitivul lui
Ruşi, cum dovedeşte şi numele german de leussdărt
el
diminutivul lui Reussdorf, — se pomenește înt
run do-
AL

" cument din 1380 (Zimm. no. 1131) ea de vil!a Rut

enica”
(:Manshereze villicus de villa Ruthenieca”)
. La 1403 (7.
TR

1486) se pomeneşte de „Miehaclem plebanum de

villa
Huthenorum”, In documentele german
e ale județului
Sibiu numele satului este trecut în forma lui ger
mană:
EN

„iwzdorfichen” (1468), „Blaseh von Rwsdorffein”

(geris şi Balasch” şi „Balaschin”, la 1503), Nwzdort-
îlienn” (1506), „Rwzdorilyn” și Rwedorfle
/C

n” (1507).25)
Aceşti „huteni” de cari pomenesc documente
le seau-
nului săsesc de Sibiu, aceşti „Ruşi” a căror ami
SI

ntire a
fost transmisă posterităţii prin numeroasele num
iri de
IA

localităţi din zona Maramureş-Sibiu, mau putut să

fie
decât Ruteni-Ruşi din Maramureş, din părţile rute
neşti
ate Ungariei vecine cu provinciile rutene ale Poloniei
U

.
BC

17) Quellen... p. 142, 146, 160 207, 532

18) Guellen... p. 16, 439, 459, 483
 — 82 —

RY
„ Originea ruso-ruteană a numirilor citate & dovedită
şi prin numele satului “Bobâlna din judeţul Hunedoara.
Cuvântul Bobâlna este de origine ruso-ruteană. lil are

RA
la originea lui un apelativ care nu există în nici una
dintre celelalte limbi slave. Acest apelativ este „bobâli”,

LIB
fără
care în limba ruscască-ruteană însemnează „ţăran
su-
pământ”, „ziler” (muncitor cu ziua),19) iur -na este
muncito-
fix topie românese. „Pobâlna” însemna satul
pe Imu-
rilor ruşi „fără pământ”, satul celor cari lucrau

ITY
un-
şiile abatiei dela Bulciu. (De acea acest sat se numia
gureşte şi „Apaty”, adică „a atatici”..
scaunu-
Dar Ruşi-Ruteni au trăit chiar şi în capitala

RS
o dovedeşte nomenclatura locală. Si-
lui, în Sibiu, cum
de săptâmână.
biul are două pieţe unde se tin târgurile
er Nine” şi „Kleiner
Ele se numesc nemţeşte „(Gross
VE
XIV si XV
Ring”. Documentele latinești ale secolului
circulus” şi „tmi-
pomenese de aceste pieţe ca de „maior
NI

lapideam în
nor cireulus” (în 1408: „quandam domum
appelato”??). Filo-
maiori circulo vulgariter IKornmargt
LU

un sinonim pen-
Jologul sas Kisch vede în acest „Ring”
l-a avut însă
tru „şanţ”21). Sensul acesta cuvântul nu
„Ring” cu sensul de „piaţă”— şi acesta este.
niciodată
RA

ntul din
adevăratul lui sens (eum dovedeşte şi docume
este cuvânt
1403, piCtornmargt”, târgul de grâne), nu
“gorman, ci slav, rusesc, Ring” se numese pieţele unde
T

sc ţin târgurile săptămânale şi în oraşele din Silezia gi

EN

Boemia „după: modelul slav” **).

La originea lui, românescul ltuşi (nemţescul Itcussen
locul undo
este numai traducerea lui) nu va fi indicat
I/C

i, cari prin fiinţa

trăiau uşi, ci însuș grupul de locuitor
IAS

|
19) Bernecker, op cit.
20) Zimmermann, cp. ot. no. 1633, „Ring“ se chiamă şi plața
dan Bistria.
seiner Sprache, Her-
21) G, Ki'sch, Sicronbiirgen îm I/chte
U

n. 299. ”
mannstsAAt 1929 im Deutschen. Beria
22) Kenzanl Ruăolt, Dic Orisnamen
BC

bâhmi schen Stădtea, cbenfalis

1919, p. 46 „In schiesischea und
chen Vorgan g, wird der Markt platz „Ring genannt“.
nach mavis
 — 83—

RY
tor etnică se deosebeau de populaţiunea autoctonă, in
mijlocul căreia formau o minoritate izolată. Sar putea,
însă, ca această minoritate să nu fi fost formată

RA
de ou-
meni de origine rusească, ci de oameni veniţi din păr-
ţile ruseşti. Nu este exclus ca ci să fi fost Români ve-
niţi din acele părţi. In orice caz „ltuşi” va fi indicat

LIB
la
Început nu vu uglomeraţie de cuse, 1 o uglomeraţie de
oameni. Cu timpul, numele grupului s'a prefăcut în bu
mele locului unde era aşezat acest grup şi „ltuşi” va Ei

ITY
rămas numele locului şi după ce s'a uitat originea lor.
In orice caz, asimilarea rapidă şi fără urme a celor
veniţi din Maramureşul rutean va fi fost ajutată şi da

RS
o altă împrejurare decât izolarea lor în mijlocul
populaţiunii autoctone. Intre Ruşii-Ruteni veniţi dir
Maramureş vor fi fost şi de aceia cari cunoşteau limba
VE
românească (dacă nu vor fi fost — cum am spus mai
sus — aievea lomâni). Cu siguranţă, însă, între „ltu-
NI

tenii” cari au venit în părţile Sibiului vor fi fost şi 120-

mâni, — şi „Ruteni” nu va fi însemnat în totdeaunnu- a Ă
LU

tionalitatea lor, ci originea lor geografică.

Oricum, aceşti Ruteni-luşi au adus cu ei, presăran-
du-l de-a lungul drumului lor până în munţii Sibiului,
RA

numele de sat „Sălişște”, nume pe care autoztonii, cre-

dincioşi şi ei ai aceleiaş biserici slavone, l-au primit
cum au primit şi altele multe.
T

Când și ce i-a îndemnat pe acei Ruşi-Ruteni să-şi pă-

EN

zăscască vetrele lor din Carpaţii nordici şi dela poalele

lor ? |
Incepând cu secolul al XI-lea, și aceste ţinuturi sub-
I/C

carputice crau expuse aceloraşi invaziuni dușmane la

cari crau expuse ţinuturile subcarpatice mai din spre
IAS

vest. Şi locuitorii româno-ruteni au fost expuşi invazi-

anilor Pecenegilor, Cumanilor şi 'Lătarilor, cari îndem-
nascră pe Nomânii şi Slavii din ţinuturile vestice să se
refugieze în "Transilvania. Aşa vor fi făcut şi Româno-
U

Mutenii.
BC

Au coborât din Maramureş până în ţara Sibiului ŞI &

 — 84 —

RY
Hunedorii, unde Carpaţii meridionali le-au oprit înuiv-:
tarca. Dincolode aceşti Carpaţici p'au trecut. De i:
ceca nici nu întâlnim la sud de Carpaţi nici numele de

RA
Ruşi (ca nume de localitate), nici pe cel de Săligte, —
nici în Oltenia, nici în Muntenia. Numai în Moldova
învecinată cu Rusia întâlnim numeroase Sălişte”, do-

LIB
vadă nouă că numele Săliște-Silişte no-a venit dela c-
ceşii Slavi vecini. !

ITY
RS
VE
NI
LU
T RA
EN
I/C
IAS
U
BC
 RY
RA
LIB
ALBA-IULIA ŞI INVAZIUNEA “ATARILOI
| (1241) |

ITY
Pe la începutul secolului al XIII-lea, mari masse
tătă-
eşti din răsăritul îndepărtat s'au pus în mişcare în
“spre apus. Tot ce le-a stat în cale a fost distrus. Po-

RS
poare numeroase au fost subjugate şi robite. Atunci a
tost subjugată şi ţara Cumanilor din văile râurilor
Don şi Volga, după ce armata cumană fusese bătută
VE
lângă râul ISalkas (1223). Cumanii s'au retras Spre a-
pus. Tătarii și-au continuat şi ci înaintarea şi pe la
NI

sfârşitul anului 1240 au ajuns la graniţele Ungariei. In-

îrângând armata ungureasc care
ă fusese trimisă de re-
LU

gele Bela al IV-lea ea să-i oprească în Alpii Galiției,

Tătarii au coborât în şesurile Ungariei. Noua armătă
ungurească, strânsă în arabă, a fost şi ea înfrântă; şi
RA

Ungaria întreagă ocupată, regele Bela însuş silit să s6

refugieze cu curtea sa pe ţărmurii mării adriatice.
Invaziunea aceasta a Tătarilor s'a oprit în Ungaria,
T

dar a fost un eveniment care a emoţionat şi apusul. Era

EN

anume mare teama ca nu cumva Tătarii să treacă din

Ungaria şi în apus, mai ales că numeroșii călugări fu-
ziți din mănăstirile ce se găsiau în ţinuturile prin cari
I/C

treceau Tătarii duseseră ştirea invaziunii departe din-

colo de frontierele Ungariei şi deserisescră invaziunea
în culorile cele mai vii, — cei mai mulţi dintre ei poate
IAS

chiar fără să fi văzut un Tătar. Numeroase cronici şi a-

nale păstrate în mănăstirile din Germania au . înregis-
îrat invaziunea pe baza povestirilor aces - refug
toiaţi.
r
U

speriaţi. Şi este numai firese dacă știrile pe cari. le a-

Juceau au fost exagerate, uncori chiar inventate. Cău- |
BC
 — 90 —

Y
tau bicţii călugări să justifice părăsirea mănăstirilor şi
bisericilor a căror grijă le fusese încredinţată.

R
In deosebire de aceste cronici şi anale germane, cro-

RA
nicile ungurești ne dau despre invaziunca Tătarilor nu-
mai o descriere sumară. Şi în deosebire de ele, cronicile
ungurești nu ştiu decât de o invadare a Ungariei şi nu

LIB
- gi de o invadare a Transilvaniei, — cronicile, documen-
tele, legendele din Ungaria şi Transilvania.
Această tăcere a izvoarelor indigene nu este surprin-

ITY
zătoare. Din contra. Cu cât autorii de cronici şi anale
sunt mai departe în timp și spaţiu de evenimentele pe
cari le doseriu, cu atât mai mare rol joacă imaginaţia.

RS
Şi cu cât ci sunt mai aproape în timp şi în spaţiu de
teatrul evenimentelor, cu atât descrierile lor sunt mai
„sobre şi mai măsurate. Aşa şi în ce priveşte această în-
VE
vaziune. De accea trebue să dăm mai multă crezare î7-
voarelor indigene, scrise în ţară, de oameni ai țării, de
cât celor străine.
I
UN

Ca să dăm mai multă crezare izvoarelor indigene ne

îndeamnă şi întreaga configuraţiune geografică a 'Lian-
rilvaniei.
Transilvania este. o țară muntoasă, înconjurată dir
AL

toate părţile, mai ales însă dinspre răsărit, de munţi

înalţi (de munţi fără trecători create de cursuri de
TR

ape), de munţi acoperiţi cu păduri nepătrunse. Ba cra

deci o piedică insurmontabilă pentru oştirile tătăresti.
(cum au venit inaintea lor şi Ungurii
EN

Tătarii veneau,
pe la sfârşitul secolului al IX-lea) călări, urmați de
ăruțe eu corturi, încărcate cu familiile şi tot avutul
I/C

lor, urmați de turme de vite necesare pentru hrana lor

de toate zilele. Aceste cştiri erau întotdeauna în cău-
tare de văi si ocoleau munţii şi pădurile. Au ocolit prin
IAS

urmare şi 'Pransilvania. Se prea poate ca pe alocuri.

în apropierea frontierelor Ungariei, cete răslețe de
'Pătari să fi trecut sau să fi încercat să treacă şi în
dar departe în interiorul ci nu vor Îi
U

'Pransilvania,
ajuns. Tătarii, repetăm, nu umblau pedestru, ci numa
BC

călări. „Pediles nihil sunt, quia crura habent brevia ct

 corpus longum”, seria la 1241 un episcop din Unyaria

Y
episcopului Parisului 1). Şi prin munţii şi pădurile dese

R
hle 'Pransilvaniei aceşti călăreți nu puteau străbate,

RA
apărând gi dispărând pe neaşteptate cum le era obi-
ceiul. Acestor călăreţi învăţaţi cu largul stepelor cin
răsăritul îndepărtat, natura le opunea o rezistenţă ma

LIB
mare decât le puteau opune oamenii.
Subliniem încă odată tăcerea documentelor indigene,
a diplomelor eşite din cancelaria regelui ţăru.
Invaziunea Tătarilor în Ungaria a avut loc în timpul

ITY
domniei regelui Bela al IV-lea, între anii 1241—1242.
Din epoca de după această invaziune ne-au rimas dela
regele Bela peste 1.200 de docuniente: Din cei dintâi

RS
20 de ani de după invaziune (1241—1261) ne-au rămas
vreo 400 de documente, parte în original, parte în con-
firmări acordate de succesorii regelui Bela 2). Intre
VE
aceste vreo 400 documente abia se găseşte unul în care
să nu fie vorba de invaziunea 'Tătarilor. Toate aceste
I

documente eșite din cancelaria regelui Bela pomenesc

UN

de invaziune în două împrejurări: ay regele face

donaţiuni de moşii sau acordă privilegii, spunând că
beneficiarii au adus servicii regelui şi tării în timpul
AL

“invaziunii : b) regele confirmă donaţiuni şi privi-

legii vechi, spunând că diplomele originale s'au pierdut
în timpul acelei invaziuni. |
TR

Ti bine, între: aceste 400 de documente în cari se

pomeneşte de invaziunea 'Tătarilor, de servicii aduse,
EN

de documente privilegiale pierdute, — nu se găseşte un

singur documcut. în care să se pomenecască de o inva-:
dare au 'Pransilvaniei, de servicii aduse de unii sau alţii
I/C

întrun apărarea 'Pransilvanici invadate, sau de diplome

privilegiale pierdute în acele timpuri turburi. “Toate
o inva-
IAS

aceste 400 de documente pomenese numai de

dare a Ungariei.
Dacă şi Transilvania ar fi fost invadată si pustiită
de 'Tătari, dacă şi în Transilvania ar fi fost-incendiate
U

1) Vejâr, Cod Dpl. 1V. IV. 1. 223.

BC

2) &zentpâtery, Oklevâ.jceyzăâk.
 .— da a

si distruse orase gi sate, lucrul acesta nu s'ar fi putut

Y
petrece fără orice rezistenţă din partea locuitorilor. i

R
după invaziune nu se poate ca oraşele şi satele, san
măcar locuitori izolaţi să nu fi

RA
cerut dela regele ţării,
— cum au făcut orașele şi satele şi locuitorii izolați din
Ungaria, -— să-i despăgubească pentru pierderile. su-

LIB
ferite; să le răsplătească serviciile aduse; să le înlo-
cuiască diplomele vechi pierdute. Dacă Transilvania ar
Ii fost şi ca invadată în 1241, oraşeie şi satele şi locm-
torii lor ar fi procedat cura au preeedat mai târziu,

ITY
după o altă invaziune a 'Tătarilor de dimensiuni ma:
reduse, pe care au suferit-o între anii 1550—1985 păr.
țile dinspre miază-noapte ale 'Fransilvaniei. In anul
1291 anume, trei oraşe din “Transilvania se plâng 1:
gelui de atunci Andreiu al III-lea, că în timpul inva-
ziunii 'Tătarilor li: “au pierdut
RS
diplomele
VE
privilegiale
şi-l roagă să le dea diplome nouă. „Oaspeţii” acestor
oraşe spun în mod limpede de tot că această invaziune
I

de care se plâng a avut loc în timpul regelui Ladislau

UN

al IV-lea (1272—1290). Aşa, între altele, „oaspeţii” din

Ocnele-Dejului („hospites nostri de Desalina”) spun că
diplomele lor 'sau pierdut „per insultus 'Tartaroruim
AL

tempovre Ladislai regis”. Şi tot la această invaziune se

refer şi „oaspeţii” din oenele de lângă Turda; ca şi cei
din 'Trăscău, Şi la această invaziune se refer şi cetă-
TR

țenii din Bistriţa, pe cari regele Ladislau îi scutise ce

plata unci părţi a impozitelor, fiindcă suferiseră pe
EN

urma invaziunii Tătarilor din timpul lui 9).

Există o singură descriere a invaziunii Tătarilor din
124], o descriere făcută de un contimporan al ceveni-
I/C

mentelor, o descriere mai amănunţită, în care într'un

capitol final se vorbeşte și de prădarea Transilvaniei
IAS

de căire 'Tătari. Această descriere a apărut în anul 1154

ca anexă la cronica lui Johannes Thwroez, sub titlul
„af. Nogerii Iungari, Varadiensis cupituli canonici, Mi-
scrabile Carmen, seu Ilistoria super destructione regui
U
BC

3) Zimmermann, Uricundenbuch. N-raie 211, 230, 239, 959.

 89 —

Huugariae. temporibus Bela IV Regis per "Partarei

Y
facta”,

R
Cum a ajuns această descriere să fie publicată cu
anexă ia cronica

RA
lui Thwroecz ? Nu se stie. Puhlicarea
ei nu este însoţită de nici un comentar privitor la ma-
nuscrisul caro a servit ca bază a publicaţiunii, Cum

LIB
însă în titlu se spune despre Rogerius că era canonit:
al capitlului din Orade, se poate presupune că manu-
scrisul a ajuns în mâinile lui 'hwroez prin mijlocirea
acelui eapitlu. In epoca publicării eronicei lui Thwrocz

ITY
(1488) episcop al Orăzii era Ioan (cu numele de familie
Pruisz), originar din Moravia. Acest Ioan Pruisz după
ocuparea Moraviei de către regele Matia, intrase în

RS
serviciul acestui rege, ajungând în curând episcop at
Orăzii *). Este, prin urmare, foarte probabil ca episco-
pul Ican să fi descoperit la Orade manuscrisul lui Ro-
VE
gerius şi să-l fi dat lui 'hwroez, căruia îi va fi reco-
mandat poate şi pe editorul din Briinn (Moravia).
I

Originalul manuscrisului însă nu ni s'a păstrat, au

UN

Pa văzut niciodată nimeni.

Descrierea aceasta a lui Rogerius are părţi foarte
preţioase, cum sunt spre ex. capitolele în cari se doserie
AL

situaţiunea Ungariei în epoca invaziunii şi se arată

cauzele cari au făcut ca prădarea de către Tătai a
Ungariei să se facă atât de uşor. Are însă şi părţi car:
TR

sunt deadreptul false şi nu pot fi scrise de un contim

poran. ”
EN

Aşa descrierea începe cu o inexactitate cronologică,

spunând că „în anul dela întruparea Domnului 1242"
regele Cumanilor Kuthen cere protecţiunea regelui Belu
I/C

al Ungariei, rugându-l să-i dea adăpost lui şi poporului

său, deoarece ţara liu a fost.invadată de Tătari. Acesti
IAS

„în anul... 1242” este eronat. Tătarii se apropie de fron.-

ticrele Ungariei către sfârşitul anului 1240, iar atunci
Cumanii erau deja în Ungaria. In anul 1242, când Ku-
ihen cerea protecțiunea regelui Bela (cum spune Ro-
U
BC

4) Banyitai Vieneze, A vâradi piispokâk. Nagyvârad 1883.

 — 90 —

gerius), Tătarii crau deja în retragere, dupăce ţinuseră

Y
ecupată Ungaria mai bine de un an de zile. Cererea de

R
protecţiune a lui IKuthen a avut loc mult mai înainte,

RA
pe la 1235, când 'Tătarii trecând Donul invadaseră și
restul Cumanici (care se întindea atunci în regiunea
acelui râu). Primirea Cumanilor în Lugaria este ară-

LIB
tată de Rogerius chiar drept una dintre cauzele prin-
cipale ale nemulțumirii ţării. |
In parte falș şi în parte greşit interpretat de istorici
este în deosebi tat ce serie Rogerius — în capitolul

ITY
tinal — în legătură cu Transilvania.
Drept dovadă cităm, dintre multele cazuri cari se
pot cita, cazul cu distrugerea Alba-Iulici, caracteristic

tot ce este imprimat. ” RS

pentru uşurinţa cu care istoricii acecptă drept adevăr
|
Canonicul Rogerius ajunsese şi el prizonier al Tăta-
VE
rilor şi fusese luat cu ci în retragerea lor din Ungaria
(n drum a reuşit însă să scape împreună cu un tovarăs
I

al său şi după îndelungate rătăciri prin păduri să a-

UN

jungă „ultra silvas”, unde a găsit o numeroasă papu-

laţie. Rogerius continuă să povestească cum aiungâna
în capătul pădurii acesteia („ad extremas silvas”), cl și
AL

tovarășul său s'au urcat întrun copac înalt, din vârful!

căruia au văzut cu groază cum pustiiseră Tătarii țara
întreagă (dintwun copac — ata întreagă 1). Prin acca-
TR

stă ţară pustiită, călăuziţi numai de turnurile biscri-

cilor în ruine, au rătăcit 8 zile până au ajins la sAlba”
EN

însă
(„ad Albam venimus civitatem”), unde nau găsit
aimie „afară de oasele şi capetele celor omariţi si de
zidurile dărîmate şi risipite ale bisericilur și palatelor
I/C

pe cari le stropise sângele vărsat cu îmbelşugare” („in

qua nihil potuit reperiri, praeter ossa ct capita oceiso-
rum, basiliearum cet palaciorum muros druptas ct sul
IAS

fossos, quos nimia Christiani cruoris effusio macu-

larat”). .
In apropiere de această Alba, la vreo 15 kilometri
U

(10 miluri), — continuă Rogerius — lângă satul Frata,

pe un munte de piatră înalt, se refugiaseră mulţime
BC
 — 91 —

de oameni şi pe acest munte înalt s'a refugiat gi ci,

Y
așteptând să plece 'Tătarii din ţară. GEt erat ibi ad

R
decem milliaria îuata silvani villa quae Irata dicitur

RA
în vulgari, ct infra silvam, ad quatuor milliaria, mons
mirabilis ct excelsus, in cuius sumnitate lapis et petra
fundabatur terribilis”).

LIB
Istoriografia ungurească (cum, de altminteri, şi cea
germană şi română) vede în acel „ulira silvas” o indi-
cațiune geografică şi interpretează povestirea în sensul
că Rogerius a scăpat în Transilvania. Așa fiind, a iden-

ITY
tificat „Alba? cu Alba-Iulia, iar „Frata” cu satul Frata
de lângă Cluj şi a acceptat distrugerea Alba-Iulici de
către Tătari drept. fapt istorie.

RS
hogerius este singurul izvor în care se pomeneşte de
e

o distrugere a Alha-lulici de către Tătari. Transilvania

VE
nu ştie însă de această distrugere. Nici un alt docu-
ment, nici o însemnare locală, nici o tradiţie sau le.
gendă nu pomeneşte fie cât de vag de ea.
I

Dacă Alba-Iulia întradevăr ar îi fost distrusă de

UN

către 'Tătari şi prefăcută în ruine, cum povesteşte Ro-

gerius, 3 ani mai târziu ca n'ar fi putut fi refăcută în-
cât Episcopul 'lransilvanici să-şi poată relua reşedinţa
AL

între zidurile ei. In anul 1246 anume, Episcopul Gallus

se plânge regelui Bela că în urma invaziunii Tătarilor
TR

sar fi împuţinat în dicceza sa locuitorii în aşa măsură,

încât chiar şi în reşedinţa sa episcopală abia au mai
rămas locuitori. Ipiscopul îl roagă în consecinţă pe
EN

rege să le acorde privilegii speciale celor cari ar veni

să locuiască în acele locuri, pentrucă numai în schimbul
unor astfel de privilegii se vor simţi oamenii îndemnați
I/C

să vic. („quod a tempore persecutionis usque ad sua

tempora nulli vel pauci in Alba, que est sees episeco-
IAS

patus sui catedralis ct in aliis curtibus pontificalibris,...

habentur inquilini, nee illie conveniant, nisi cos libar-
tate uberioris gratie disnaremur prevenire...) 5), Nici
Episcopul Gallus în cererea sa, nici regele în răspunsul
U
BC

5) Zimmermann, op cit. no 8l.

 — 90—

gerius), Tătarii erau deja în retragere, dupăce ținuseră

Y
ecupată Ungaria mai bine de un an de zile. Cererea de

R
protecţiune a lui Kuthen a avut loc mult mai înainte,
pe la 1235, când 'Lătarii trecând Donul invadaseră și

RA
restul Cumanici (care se întindea atunci în regiunea
acelui râu). Primirea Cumanilor în Ungaria este ară-

LIB
tată de Rogerius chiar drept una dintre cauzele prin-
cipale ale nemulțumirii ţării.
In parte falş şi în parte greşit interpretat de istorici
este în deoscbi tat ce serie Rogerius — în capitolul

ITY
final — în legătură cu Transilvania.
Drept dovadă cităm, dintre multele cazuri cari se
pot cita, cazul cu distrugerea Alba-Iulici, caracteristic

tot ce este imprimat. RS

pentru uşurinţa cu care istoricii acceptă drept adevăr
" ,
Canonicul Rogerius ajunsese şi el prizonier al Tăta-
VE
rilor şi fusese luat cu ci în retragerea lor din Ungaria.
In drum a reuşit însă să scape împreună cu un tovarăş
I

al său şi după îndelungate rătăciri prin păduri să a-

UN

jungă „ultra silvas”, unde a găsit o numeroasă popu-

laţie. Rogerius continuă să povestească cum ajungând
în capătul pădurii acesteia („ad extremas silvas”), cl şi
AL

tovarășul său s'au urcat întrun copac înalt, din vârful

căruia au văzut cu groază cum pustiiseră Tăturii ţara
întreagă (dintwun copac — (ara întreagă 1). Prin acca-
TR

stă ţară pustiită, călăuziţi numai de turnurile biscri-

cilor în ruine, au rătăcit 8 zile până au ajnns la „Alba”
EN

(„ad Albam venimus civitatem”), unde mau găsit însă

oimie „afară de oasele şi capetele celor omoriţi si de
zidurile dărîmate şi risipite ale bisericilor şi palatelor
I/C

pe cari le stropise sângele vărsat cu îmbelşugare” („sin

qua nihil potuit reperiri, practer ossa cet capiia oceiso-
IAS

rum, basilicarum et palaciorum muros diruptos ct sub

fossos, quos nimia Christiani eruoris cffusio macu-
larat”).
In apropiere de această Alba, la vreo 15 kilometri
U

(10 miluri), — continuă Rogerius — lâncă satul Prata,

pe un munte de piatră înalt, se refugiaseră mulţime
BC
 — 91 —

de oameni şi pe acest munte înalt s'a refugiat şi el, |

Y
așteptând să plece 'Lătarii din țară. GEt erat ibi ad

R
decem milliaria îuata silvam villa quae lrata dicitur

RA
în vulgari, ct infra silvam, ad quatuor milliaria, mons
mirabilis et excelsus, in cuius sumnitate lapis et petra
fundabatur terribilis”).

LIB
Istoriografia ungurească (cum, ae altminteri, gi cea
germană şi română) vede în acel „ultra silvas” o indi-
caţiune geografică şi interpretează povestirea în sensul
că Rogerius a scăpat în Vransilvania. Aşa fiind, a iden-

ITY
tificat „Alba? cu Alba-Iulia, iar „Frata” cu satul Frata
de lângă Cluj şi a acceptat distrugerea Alba-Iulici de
către Tătari drept: fapt istorie. .
hogerius este singurul
RS
izvor în care se pomeneşte de
e

o distrugere a Alha-lulici de către 'Tătari. Transilvania

VE
nu ştie însă de această distrugere. Nici un alt docu-
ment, nici o însemnare locală, nici o tradiţie sau le.
gendă nu pomeneşte fie cât de vag de ea.
I
UN

Dacă Alba-Iulia întradevăr ar fi fost distrusă de

către 'Tătari şi prefăcută în ruine, cum povesteşte Ro-
gerius, 3 ani mai târziu ca n'ar fi putut fi refăcută în-
cât Episcopul 'ransilvanici să-şi poată relua reşedinţa
AL

între zidurile ei. In anul 1246 anume, Episcopul Gallus

se plânge regelui Bela că în urma invaziunii Tătarilor
TR

s'ar fi împuţinat în diceeza sa locuitorii în aşa măsură,

încât chiar şi în reşedinţa sa episcopală abia au mai
rămas locuitori. Episcopul îl roagă în consecinţă pe
EN

rege să le acorde privilegii speciale celor cari ar veni

să locuiască în acele locuri, pentrucă numai în schimbul
unor astfel de privilegii se vor simţi oamenii îndemnați
I/C

ză vic. („quod a tempore persecutionis usque ad sua

tempora nulli vel pauci in Alba, que est sedes episco-
IAS

patus sui catedralis et in altis curtibus pontifiealibus,.

habentur inquilini, nee illie conveniant, nisi cos liber-
tate uborioris gratie disnaremur prevenire...) 5). Nici
Episcopul Gallus în cererea sa, nici regele în răspunsul
U
BC

5) Zimmermann, op cit. no fl.

 2 92 —

său na fuc însă aluziune măcar la distrugerea Alba-

Y
lulici şi la vărsarea de sânge, ci pomenesc numai de

R
fuga locuitorilor, — cari, profitâna de panica generală

RA
provocată de invaziunea 'Tătarilor în Ungaria, vor fi
fugit şi ci ca să scape de jugul apăsător al muncii po
moşiile episcopici. De aceea şi încercarea de a-i deter-

LIB
mina să se întoarcă, prin promisiunea unor privilegii
speeiale.
Dar identificarea satului Frata cu satul Frata din

ITY
apropierea Clujului (şi altă Frata nu există în tot cu-
prinsul Transilvaniei) dovedeşte că toată povestea cu
distrugerea Alba-lIulici este o invenţiune. Despre a-

RS
ccastă Fruta Rogerius spune anume că se găseşte la
vreo 19 lklm. de Alba-Iulia. lângă o pănure, iar la vreo
6 kim. de Frata, în mijlocul pădurii se găsește un
VE
munte înalt, de stâncă, pe care: se refugiaseră mulţime
de popor. Bi bine, Frata din Pransilvania este la o dis-
tanţă de peste 100 de klm. de Albu-Iulia, iar lângă ea
I
UN

nu se găseşte nici un munte înalt, nici un deal măcar,

care să fi putut oferi refugiaților adăpost,
Dar atunci ce l'a putut îndemna pe, logerius să de-
scrie lucruri cari nu s'au întâmplat?
AL

Răspunsul este simplu: capitolul acesta final (cap. 40)

nu este opera lui Rogerius, ci un adaos făcut de alt-
TR

cineva, într'o epocă mai târzie. Aceasta ni-o dovedeate

însăși încheierea capitolului.
Hopgerius încheie anume spunând că şi el a stat pe
EN

muntele de lângă Frata o lună de zile, până când Tă-

tarii au părăsit ţara şi regele Bela „ajutat de Cruciații
I/C

de pe insula Rhodos gi de neamul Frangepanilor” s'a

înapoiat din Dalmația (.donec rex Bela, maritimis de
pariibus per cruciferos de insula Nhodi, ac dominos de
IAS

Frangapani, multis aominibus militum adiutus... in

Hungariam venit”),
Rogerius a murit la 1268, într'o epocă când nu se
putea încă vorbi nici de cruciați rhodezicni, nici de
U

Prangepani. Ordinul Ioaniților (a„milites bospitalis 3.

BC

Joanis Ilicrosolimitani”) numai la începutul secolului

 — 95—

al XIV-lea, 14 1310, a cucerit insala Rhodos şi niămai:

Y
atanci ai-au mutat Cavalerii reşedinţa acolo,

R
numia-:
du-se de atunci ŞI seruciieri de insula Rhodi
», — rar:

RA
conții de Veglia, de pe coasta dalmatină, cari
i-au aat
aJutor regelui Bela, numai în secolul al XV-lea au
-în-
cercat să-şi aducă originea în legătură cu familia nobi-

LIB
lilor Frangepâni din Italia v),
„Acest capitol n'a putut fi, prin urmare, scris înainte
«de începutul secolului al XIV-lea. El n'a putut fi scris

ITY
de Rogerius care a murit la 1268 şi, deci, wa putut să
uunoască lucruri cari sau petrecut numai 50 de ani
după moartea lui. Rogerius nu este, prin urmare, au-

RS
„torul epizodului cu distrugerea Alba-luliei de 'lătari
în 124]. |
Dar atunci cum se explică totuşi adăogarea acestui
VE
epizod la descrierea lui Rogerius ?
Este la mijloc o confuziune. Alba-Iulia a fost odată.
distrusă în cursul secolului al XIII-lea, nu mult după
I
UN

invaziunea 'Lătarilor, dar nu de 'lătari ci de alţii.

In anul 1277 anume, reşedinţa episcopală a fost in-:
cendiată şi distrusă de o cecată de Saşi, în frunte cu
Uaan, fiul lui Alard, cari au omorît arhidiaconi, cano-
AL

nici, preoţi şi alţi creştini, distrugând în acelaşi timp

gi alte biserici, spurcând vasele sfinte, — cum se spune:
TR

în actul (păstrat în original în arhiva episcopiei din,

Alba-Iulia), prin care la 1278 arhiepiscopul din Ka-:
locsa şi alţi 7 episcopi (între cari şi episcopul Orăzii)
EN

excomunică pe răufăcători. In acelaşi an, 1278, regele

Ladislau al IV-lea dăruieşte bisericii catedrale din
I/C

Alba-Iulia, care „per rabiem et sevitiam gentis Saxo-

nice combusia fuisset enormiter ct destrueta ct omni-
bus rebus ac ornamentis suis spoliala” un pământ ră-
IAS

mas pustiu tot pe-urma „furorem eorundem Saxonumn”,.

Zece ani mai târziu, la 1287, episcopia mai pomeneşte
de această prădare ?).
Nu 'Tătarii au distrus Alba-Iulia, cum P'au distrus.
U
BC

6) Panlcr, op cit. II. 513,

?) Zimmermann, op cit. no 185, 188.
 — 94 —

Y
nici alte oraşe şi sate din Transilvania, pentrucă ei n'au

R
trecut prin acest colţ al ţării. Dacă — cum scriu o scumă
de anale străine (scrise şi compilate mult timp după

RA
invaziune) — oraşe şi sate ar fi fost distruse, amintirea
acestei catastrote ar fi trebuit să se perpetueze dacă

LIB
nu în documente şi cronici indigene, măcar în tradiţiile
şi legendele locale. Dar nu s'a păstrat, deşi izvoarele
străine înregistrează enormităţi: numai la Sibiu, spune.
o însemnare, Tătarii au omorit 100.000 ae oumeni, lângă

ITY
Nosa au oinoriît 6.014, lângă Kiimmelbureh mai bine
de 30.000, într'un oraş „tarese numeşte Cluse” au o-
morît un nesfârşit număr de Unguri *).

RS
Numai Transilvania nu ştie nimic de toate acestea.
Unul dintre preoţii bisericii evangelice săseşii din
Sibiu, dr. Fr. Miller a adunat într'un volum legendele
VE
privitoare la poporul săsesc. din 'Transilvania, scormo-
nind în acest scop revistele şi ziarele siseşti şi ungurești
I

diu țară și adunând şi direct dela popor. Colecţiunea

UN

lui Miiller cuprinde 620 de legende şi tradiţiuni. lulo

privesc toate ţinuturile locuite de Saşi. Miller a trecut
în colecţiunea sa până şi cea mai ştearsă aluziune, cel
AL

mai ncînsemnat fragment de reminiscență populară ”),

Ei bine, în nici una dintre aceste 620 de legende si
tradiţiuni nu se găseşte nici cca mai vagă amintire a u-
TR

uci invaziuni tătăreşti în Transilvania, a distrugerii

unor oraşe şi sate transilvănene *9).
EN

Dar — va putea întreba cineva, şi cu drept cuvânt —

I/C

8) „C-onici“ le numesc istoricii, deşi un:le &ntre elc, ca spre

IAS

ex. faimoasa „cronică dela Epternech“ nu este decât un petec

ae hârtie cu o insemnare fără or.c> dată.
9) Dr. Fr, Miller, cv. Stadtpizrrer von Hermannstadt, S:e-
benbirgische Sazen Wien und Hermannstad: 1395.
19) Invaziunea Tătarilor în Ungar.a şi ripe'cusiuneca cl asu-
U

pra Trrulvanici na fost până acum stu&ată cu atenţ:unea cu-

venită. Analizând cazul „distrugerii“ Alba-lulici din capitolul
BC

jinal, epocrif, a] descrierii lui Rogerius am vot să semnalâm .

numai importanţa problemei,
 Y
ce interes deosebit pentru istoria 'Fransilvaniei; pentru
itona neumului I0uanese ain Vacia Lraiană poate să

R
aibe această diseuţiune privitore la marea invaziuno a

RA
Tătarilor uin 12413 Ce concluziuni nouă pentru cu-:
uouşterea treiutului nostru sar putea trage an uovada
că invaziunea aceea n'a trecut ca o năpastă şi pesto

LIB
Transilvania - -
“Vătarii n'au fost cei dintâi invadatori cari au fost u-
tragi din stepeie lor răsăritene de mirajul : apusului.

ITY
- După retragerea legiunilor romane din Dacia, câtre
sfârşitul secolului al LIl-lea, Goţi, Huni, Cepizi, Avari
nu luut drumul spre acest upus. 'Vransilvania se găsla

RS
în calea tuturor acestor invadatori, dar nu pentru a-i
invita să treacă, ci pentru a împiedeca înaintarea, lor.
Şi massele acestor popoare au tost silite să apuce altă
VE
cale, mai spre miazănvapte, să pornească dealungul vă-
ilor marilor râuri Nipru, Bug, Nistru, peste Carpaţii
ţării,
I

Galiției. le au ocolit, constranse de contiguraţia

UN

“Transilvania, cum au ocolit-o mai târziu şi Ungurii.

Drumul dealungul marilor râuri, cari duceau spre a-
pus, drum pe care natura l'a impus invadatorilor din
toate timpurile, explică tăcerea de secole care, după
AL

retragerea legiunilor romane, a înconjurat 'Fransilva-

mia. Populaţia ţărănească rămasă în cuprinsul Carpaţi
TR

lor a continuat să trăiască în munţii nepătrunşi, cunos-

cuţi numai de ea, şi în văile râurilor sale — o viaţă pa-
uriarhală neturburată de evenimentele din atară, o
EN

- viaţă uitată, necunoscută de străini.

cu oca-
Departe de a fi fost o ţară pustiită de Tătari
I/C

zis invaziunii lor în Ungaria, 'Pransivania a fost o ţară

do uzil şi de refugiu pentru toţi cei loviți de invaziune,
inva-
Mulţime de oameni s'au relugiat aci din Ungaria
IAS

Bela îndată după inva-

dată. De aceea a trimis regele
ca să
ziune pe voivodul său Laurenciu în 'Vransilvania
se spune in-
adune populaţia ce se refugiase acolo, cum
nostrum Iau-
U

tun document din 1243 (p.cum fidelem

'Tartarorum ad par-
reneium vaivodam post conflictum
BC
 — 96—

Y
“tes 'Frausitvanas misissemus, ut populos nosirvo3 Iv

R
colligeret..”) 7).
Unii se vor fi întors, dar mulţi, foarte mulţi vor fi

RA
iimas în Transilvania - apărată do natură. Mulţi, -— şi
Unguri, gi Săcui, şi Saşi.

LIB
ITY
RS
I VE
UN
AL
TR
EN
I/C
IAS
U

1i) Zimmermauu, op clt. no 19. — Documentul cuie coust-

BC

dorot a2 critica tstortcă ungurească drept un document fa!ș (Ka-

râcsonyi, Ilomi!a ollevelo... jegyzâke), dar misiuoen însăşi a
Voivodului «ate coroborată da alte documeate.
 R Y
RA
LIB
„CLUS” SAU „CULUS”»
Numele orașului Cluj este unul dintre cele mai vechi

ITY
nume de localităţi din Pransilvania, pe cari ni le-au
transmis documentele. In . documente îl întâlnim când
sub forma de Clus, când sub cea de Culus (la început,
de Colos mai târziu).
RS
Care este numele original, forma mai veche a numne-
VE
lui? Pentrucă este neîndoios că între cele donă nume
este un raport de tată și, fiu.
Intr'un vast studiu, scris cu un mare aparat ştiinți-
I
UN

fic, filologii unguri Melich şi Gomboez revendică pater-

nitatea pe seama formei Culus, afirmând că aceasta
este forma originală a numelui şi că Ungurii au trans-
mis numele Românilor, cari au tăcut din el Clus-Cluj!).
AL

Acelaş proces de transmisiune, mai afirmă întralt

loc cei doi filologi, se poate observa şi în ce priveşte alte
TR

nume de localităţi din 'Pransilvania, ca Sibiu, 'Purda.

Ampoiu, Abrud, ete.,:pe cari le întâlnim în documentele
cele nai vechi — ce-i drept în această formă românea-
EN

seă — dar cari, spun filologii unguri, au şi ele la ori-

ginca lor formele ungureşţi de Szeben, 'Lorda ete.
Afirmaţiunile filologilor unguri sunt desminţite de
I/C

documente.
Până târziu în secolul al XIV-lea, 'Pransilvania ma
IAS

cunoscut pentru numele Cluj altă formă decât cea de

Clus (în diferite variante ortografice: -Klus, Clws,
Klws). Forma Culus (în diferitele ei variante ortogra-
U

1) Melich-Gombocz, A honfoglzlâsi Magyarorszâg. - Budapest

BC

1929. Pag. 286, 305-307

 = 93—

Y
fice) a luat fiinţă în afară de frontierele Pransilvanici
- şi a fost importată de acolo.?).

R
Până către mijlocul secolului al XIV-lea nici cance-

RA
laria voivodală a 'Lransilvaniei, nici autorităţile biseri-
ceşti transilvane şi învecinate Transilvaniei n'au tolo-
sit niciodată o altă ormă decât cea de Clus.

LIB
Cei cari sau îndeletnicit cu istoria oraşului şi a nu-
melui Cluj s'au mulţumit, însă, de obicciu să accepte
formele de nume aşa cum le înşiră „Indicele” colecţiu-

ITY
nilor de documente, fără să examineze şi documentele
înşele, ceace este o greşeală fatală, pentru că înşirarea
de nume şi forme din „Indice” nu ne precizează în ace-

RS
laş timp şi vechimea reală a lor, dat fiind că „Indicele”
nu ne arată vechimea reală a documentelor cari ni-au
transmis numele şi formele lui. „Indicele” nu ne dă nici
VE
o lămurire nici în ce priveşte sursa din care pornesc do-
cumentele şi, prin urmare, nu ne arată nici adevăratul
proces de evoluţie al numelui. „Indicele” nu ne indică,
I
UN

în fine, nici locul unde s'a format un nume, nici fazele

prin cari a trecut până s'a cristalizat în forma lui de-
finitivă.
Aşa fiind, studiul prealabil al documentelor este in-
AL

dispensabil. Este anume o deosebire fundamentală în-

tre valoarea formelor transmise şi păstrate în docu-
TR

mente originale, contimporane, şi între valoarea forme-

lor transmise şi păstrate numai în copii făcute în epoci
mai mult sau mai puţin recente. Şi este o fundamen-
EN

tală deosebire între valoarea formelor transmise şi piis-

trate în documente cari pornese dela autorităţi indi-
I/C

gene, locale, şi între valoarea formelor transmise şi păs-

trate în documente cari pornesc din surse străine.
Colecţiunea de documente a lui Zimmermann-Wer-
IAS

2) Forma germană de Klausenburg și forma latină de Clau-

diopolis sunt mult mai nouă. K'ausenburg apare pentru prima
dată în documente între anii 1405 1408 (a 1343 in forma de Clu-
U

senburs) Claudiopolis apare pentru prima dată în registrele ant- »

ior 1559-1560-ale universităţii din Wittenberg (Germania): Sto-
BC

fanua Wolftart Claudiopolitanus Transilvanus.

 (>,

Y
aer, spre exemplu, ne dă la Indice pentru numele
Cluj
următoarele forme:

R
a |
Oraş: Kuluswar, Kulusuar, Kulusvar Culuswar,

RA
Ciusvar, Cluswar, Clwsuai, ; Clwswar, Ilusuar,
Colus-
war, Colos —, Colws —, Coloswariensis
ete.
Mânăstire: IKulusn:onostra! Colus-, (monustura,

LIB
-mo-
ustra, -monstra), Itolwsmonwstwra, Clus-, Ilus-,
Itolos-, Clusa ete,
|
Judeţ: ISulus, Culus, Clus, Cluus, Clws,
Itolos.

ITY
i Iiuându-ne după acest Indice (şi aşa fac
aproape toţi
istoricii şi tilologii) ar urma să admitem că formele
de
“Clus şi Culus (în diferitele lor variante ortografice) din-

RS
tra'nceput au circulat alături, fără nici o deosebire, —
“ceace, însă, nu este cazul, cum ne va arăta examinarea
documentelor,
VE
In documentele ce ni s'au păstrat, pentru întâiașdată
se pomeneşte de Cluj la începutul secolului al
AIII-lea.3)
I
UN

La anul 1199 Papa Inocenţiu al III-lea acordă pro-

itecţiunea sa lui „Henricus arehidiaconus Clusiensisi”,
Bula ni s'a păstrat în copie în registrele Vaticanului.
La 1222; Papa dă însărcinare unor episcopi din Unga-
AL

ria să cerceteze plângerile „abbatis et conventus monas-

terii beate Marie de Clus” contra episcopului Transil-
TR

vanici. La 1225, acelaș Papă confere dreptul „miire et

annuli” abatelui „monasterii Clusiensis de Ultrasilva-
nis partibus”. La anul 1232, Papa Grigorie al IX-lea
EN

dă însărcinare Legatului său din Ungaria să aplaneze

conflictul ivit între episcopul Transilvaniei şi „abbatem
I/C

ct conventum monasteriii de Clusa Ultrasilvane dio-

cesis”, La, 1235, acelaş Papă dă o similară însărcinare şi
IAS

3) De un „comes Ciusiensis“ se pomeneşte şi în 3 documente

mai vechi decât secolul al XIII-lea. Cum însă id:ntitatea numciu:
“Cius din aceste documente cu Clus din Transilvania este prea
incortă, dat fiind că există localități cu numele d= Clus şi în Un-
U

varia (lolos, în limba slovacă Klizs, în jud. Nyitra, — Kolos

în
jud. Komarom, — Kolozsvar, nemţește Glossing, în jua Vas), tre-
BC

:ouie săi facem abstracţie dela ele.

 — 100—

Y
unor episcopi din Ungaria. Mânăstirea este numită tot.

R
„Clusa”.4) |

RA
Tn documentele eşite din cancelariile unor autorităţi
transilvănene (documente câte ni s'au păstrat), numele
de Cluj se pomeneşte numai dela sfârșitul secolului al

LIB
XIII-lea încoace. Şi anume se pomneşte în 5 documente
eşite din cancelaria episeopici catolice transilvănene, în
1 document eşit din cancelaria unui ordin călugăresc
din Alba-Iulia şi în 3 documente cite din cancelaria

ITY
Voivodului 'Fransilvanici.
Nu poate să încapă nici cea mai mică discuţiune că
cele mai indicate, singurele indicate să ne lămurească

RS
asupra numelui Cluj sunt documentele cari pornesc
dela autorităţile constituite în 'Transilvania însăş, iar
din cancela-
VE
dintre aceste — documentele cari pornesc
ria Voivodului Transilvaniei. Vom începe, prin urmare,
cu examinarea documentelor voivodale.
I

(0-
Din secolul al XIII-lea nu ni Sa păstrat nici un
UN

sau
cument voivodal în care să fie vorba de Cluj. Ni
de-
păstrat numai 3 documente de acest fel din primele
în ori-
eenii ale secolului al XIV-lea: două documente
AL

ginal, iar al 3-lea întrun transumpt contimporan.

din 1310
Cele două documente originale datează unul
documentul
TR

şi celalt din 1337. Cel mai important este

TYransilvanus”
din 1310, prin care „Ladislaus vaivoda
contra ci--
recunoaşte ca rege al ţării pe Carol Robert,
EN

ruia luptase 10 ani. In documentul acesta de reeunoas-

să restituie re-
tere Voivodul 'Pransilvanici se obligă
de el (Voivodul)
gelui ţinuturile transilvănene ocupate
I/C

comitatum de:
şi anume: yargentitodinam de Rodna,
Siculo-
Byzterce, comitatum de Seybinio, comitatum
IAS

cum officio camere”)

rum, villas Dees, Clus et zeek
vaivoda
Prin al doilea document, cel din 1337, „Thomas
et comes de Zonul” dă o însărcinare
"Pranssilvanus
în chestiunea unui
eapitlului episcopiei din Alba-Iulia
U
BC

nrele 576, 33, 50, 66 şi 73.

4) Zimmerninn, Urkund:nbuch,
5) Idem, nrele 319 şi 539.
 — 1U4—

-conilict de hotar. In acest document Voivodul pome-

Y
meşte de „uobilibus de Doboka et de Cluus comitatuum” ,

R
— „in comitatibus de Cluus et de Doboka”, — „in torc
ne Clusvara”,

RA
Al 3-lea document voivodul ni s'u păstrat numai în-
irun transsumpt al cancelariei episcopale din Orade şi
va fi examinat cu documentele acelei episcopii.

LIB
'Precem la categoria “a doua a documentelor „la docu-
mentele cşite din 'cancelaria episcopiei de Alba-Iulia
şi a ordinului călugăresc tot din Alba-Iulia, documente

ITY
:de aceaș mare valoare ca şi cele eşite din cancelaria
voivodală.
La 1294, capitlul episcopiei din Alba-Iulia este măr-

RS
turie a unci donaţiuni. Documentul ni s'a păstrat în
“original. El precizează timpul în care s'a făcut docu-
mentul spunând: „Datum magistro Michaele preposito,
VE
Gregorio cantors, Paulo custode, Petro archidiacono de
Clus, decano ceclesie nostre existentibus”. La anul 1299.
I

Hpiscopul Transilvaniei face un schimb de moşii. Do-

UN

-cumentul ni s'a păstrat în original „In ol se vorbeşte de

„episcopatus nostri de Klusuar”, s»„monasterium de
Ilus”, „datum în Xlusuar”?, In anul 1309 este ales epis-
AL

“cop al Transilvaniei Benedictus. Actul de alegere, care

ni s'a păstrat în original, este semnat între alţii de „ego
Yohannes archidiaconus de Klus, enonicus ecelesic 'Tran-
TR

'silvane”.6) In acelaş an 1309, capitlul episcopiei de Al-

ba-lulia aduce la cunoştinţa celor chemaţi că a delegat
EN

cu o misiune la Papa pe „magistrum Iohannem archi-

-diaconum de Clus”, Documentul ni s'a păstrat în origi-
nal.?) In anul 1313, eapitlul episcopiei transilvănene este
I/C

mărturie că Voivodul Pransilvaniei a făcut un schirnb

de moşii. Documentul ni sa păstrat în orginal. EL este
făcut în prezenţa, între alţii, a lui „Benedeto plebano de
IAS

6) Alături de „ego Saulus Archidiaconus de Turda vicarius ec-

-clesie Transilvane“, _ ,
7) Ambele documente din 1309 publicate în „Acta Legationis
U

Cardinalis Gentilis* (Mon. Vat. Hungariae). Budapest 1285, p. 158

„Şi 168.
BC
 Y
Cluswar decano ecclesie nostre”, In fine, în aceluş an
: 1313, „heodorus prior... frairum Predicatorum de

R
Alba” certitică o diplomă a regelui Ladislau din 1275

RA
„super villa Clusvar”, Documentul ni s'a păstrat în ori-
ginal.8)
Avem, în fine, alte 3 documente cari emană dela două

LIB
episcopii învecinate Irransilvaniei, episcopia din Orade
şi cea din Cenad. |
In anal 1297, capitlul episcopiei din Qradea reproduce.

ITY
în transsumpt o îusăreinare din acelaş an a Voivodului
'Vransilvaniei Ladislau privitor la verificarea hotare-
lor unor proprietăţi ale mănăstirii Mănăşturului. In

RS
transsumpt se pomenese moşiile: cadem Monastur ct
fenthbenedulk voeate in comitatu de Clus existentes”,
iar în comentariile episcopiei se pomenește în mai multe
VE
rânduri de terra Cluswar”, „Monustur ad Cluswar”.?
Documentul ni s'a păstrat în original. Transsumptul
este cel de al 3-lea document voivodal de care am po-
I
UN

menit mai sus. I!am citat însă numai la acest loc,

fiindcă numai atestarea lui este originală. In anul
1339, eapitlul din Orade se asociază la protestul lipis-
copici "Transilvaniei contra Voivodului Transilvaniei,
AL

care a ocupat „tres villas Bany, ITomlod ct Akanay in

comitatu de Clus”, sate de drept ale Episcopiei 'Pran-
TR

silvaniei. Al 3-lea document este cşit din cancelaria

episcopiei Cenadului. El este datat din 1321 şi prin e!
episcopul Cenadului autentifică o procură din acelaș an
EN

dată de „trater Johannes prior de Clus-monosiura” „vro

frater ipsorum Michaele archidiaeono de Clus”. Docu-
mentul ni s'a păstrat în original.10)
I/C

Ni s'a mai păstrat şi un îel de „legestrum Vara-

diense”, în care s'au înregistrat numeroase însemnări
IAS

privitoare la aşazisa „proba de foc” (iudicium ferri

candentis”). Aceste însemnări se refer la epoca regelui
U

3) Zimmermann, op cit, nrele 206, 203, 332 și 333

9) Jakab Elck, IKolozsvâr tortenele. Buda 1870 — citcază acest
BC

docum?nt, reproducând însă greşit „Colosvar“,

10) Zimmermann, nrole 277, 278, 519, 279 şi 381.
 — 103—

„Andreiu al II-lea, (1205-1235). Ele ni sau păstrat însă

Y
numai într'o publicaţiune din anul 1550. In acest „re-

R
gestrum” se pomeneşte la anul 1213 de „eastrenses de

RA
Clus de eenturiunatu Agad”, de »Cristophorus comes
de Clus”, de „Belen curiali comite de Clus”, de „Isac
centurio et Vodasa de castro Clus”. La 12914 de: „iudice

LIB
Basu, curiali comite de: Clus”, de „iobagiones ecelesie
de Clus”, La anul 1215 de „iudice Eece comite de Clus”,
La 1226 de „cum aliis ioubagionibus castri Clus”, de

ITY
„Sebastianum comitem de Clus, iudicem a rege Bela
delegatum”.
Incheind, trebuie să subliniem că dintre toate docu-
mentele transilvănene (şi părţile învecinate) câte ni s'au

RS
păstrat din epoca dela finele secolului al XIII-lea şi
începutul secolului al XIV-lea, acestea sunt singurele
VE
documente în cari se face pomenire de Cluj. 'Toate
aceste documente emană, repetăm, din cancelariile unor
autorităţi transilvănene sau din cancelariile episcopii-
I
UN

lor de Orade şi Cenad, amândouă în strânse legături cu

Transilvania. In nici unul dintre aceste documente,
cari ni sau păstrat toate în original, o singură dată nu
întâlnim o altă, formă a, numelui decât cea de Clus.
AL

Star putea totuș obiecţiona că există un document da-

tat din 1323, care desminte această constatare. Ar pu-
TR

tea anume fi invocat un document datat din 1323, care

emană dela o autoritate clujană şi foloseşte forma un-
gurească. La 1323 anume, ;Phomas Rufus iudex univer-
EN

sitasque iuratorum consulum civitatis Coloswariensis”

asistă la vânzarea unei case. Acest document nu ni sa
păstrat însă în original, ca celelalte documente, ci numai
I/C

întrun transsumpt din 1478, când forma ungurească

era în circulaţiune. Ea a fost introdusă de cel care a
IAS

copiat documentul.)
Forma de Culus (în diferitele ei variante de ortogra-
fie) n'o întâlnim înaiute de secolul al XIV-lea decât în
documente eşite din cancelariile regilor Ungariei.
U
BC

11) Idem, no 409.

 . — 104—

Y
In anul 1263, viceregele Ştefan confirmă « diplomă
din 1246 a regelui Bela, prin care se acordă anumite

R
scutiri satelor „Herina, Bylokol, de comitatu Dobilkua,

RA
Golu de comitatu Culusiensi et 'Pusnad de Zonuk”. In
12S0, regele Ladislau restituie episcopului 'Transilva-
nici „villam Culuswar.!?) In 1282, regele Ludislau

LIB
acordă privilegii mai multor sate, între altele „in comi-
tatu de Kulus villa Iuluswar, villa Gylo...”. In 1289,
acelaş rege pomeneşte într'un document de villam Cu-

ITY
luswar”. În 1291, Andreiu al III-lea acordă privilegii
satelor „Vysta et Sasag în comitatu de Culus”. In 1317,
regele Carol lobert pomeneşte de un „magister Joannes

RS
comes de Beziereze, de Iulus ct Kulusvar”?.12)
Punând faţă în faţă documentele eşite din cancela-
riile autorităţilor transilvănene cu documentele eşite
VE
din cancelariile regilor Ungariei constatăm că absolut
fără vreo excepţie forma ungurească „Culus” a circu-
lat numai pe teritoriul Ungariei propriu zise, dar nici-
I
UN

odată şi în cuprinsul Transilvaniei, unde nu era cunos-

cută decât forma de „Clus”. Cu alte cuvinte: forma un-
gurească „Iulus” sa format în cuprinsul Ungariei, în
cancelariile regilor Ungariei şi de acolo a fost importată
AL

în 'Pransilvania prin diplomele regești, — fără să fi pu-

tut însă să înlocuiască în documentele transilvănene
TR

dintrumeeput numele vechiu.

O confirmare clasică a acestei constatări este diploma
din 1275 a regelui Ladislau al IV-lea, prin care acesta
EN

confirmă biserica din Alba-Iulia în posesiunea Clujului.

Diploma aceasta nu ni s'a păstrat în original, ci numai
în două transsumpturi. Unul dintre aceste transsump-,
I/C

turi este cuprins într'o diplomă a regelui Carol Robert

din 1313, care nici ea nu ni su păstrat în original, ci
IAS

numai întrun alt transsumpt din 1429 al capitlului din

Orade. Transsuumptul acesta din 1429 spune că La-
dislau a donat bisericii din „Albi” — svillam MKulus-
U

12) Jatiab Ele, op cit. (Zimmermatin, Urkundenbuch, nu cu-

BC

nouşte acest document). ,

15) Zimmermann, ntele 101, 81, 200, 229, 243 şi 348.
 — 105—

war vocatam in comitatu de Culus”, Celalt

Y
trumssumpt,
tot din 1313, este o atestare făcută de ordinul
călugă-

R
rilor dominicani din Alba-lulia. Acost transsum
pt ni

RA
sa păstrat în originul. In această atestare „frater
i beodorus prior” spune că a fost rugat să ateste copia
ainui document „super villa Clusvar confectu
m” şi ro-

LIB
producând acel document.serie »villam Clwsuar voca
tam
in comitatu de Clws” şi nu „Kuluswar” şi »Culus”, cum
serie transsumpful din 1499. Deosebirea între formele -
folosite de cele două

ITY
transsumpturi („Kuluswar” şi
„»Culus” în 1429 și „Clwsuar” şi Clws” în 1313) este o
dovudă decisivă în favorul constatării că în 'Transil-
ania la începutul secolului al XIV-lea nu se cunoştea
încă ultă formă decât cea de Clus.14)
RS
Forma ungurească de Culus (în diferitele ei gratii)
VE
apare în documentele eşite din cancelariile autorităţi-
lor transilvănene, civile şi bisericești, numai către mij-
locul secolului al XIV-lea. Pentru prima dată apare în
I
UN

anul 1330 într”o scrisoare a capitlului din Orade: „Zaz-

fenes in comitatu de Kulus”. In documentele ceşite din
cancelaria Voivodală upare pentru prima dată în 1340:
„universitas nobilium de Zonok, Doboka et de Culus co-
AL

mitatuum”, — „Colusmonusira”, — „Datum in cadem

Culusmonustra”,15)
TR

"Dar cancelaria Voivodală şi după aceea foloseşte muui

des forma veche de Clus, decât cea de Culus,. In 1381,
„Nos Jacobus de Turuch Comes de Clus, Johannes fi-
EN

lius Xmerici...” asistă ca martori lu încheierea unei

transacţiuni. Documentul ni s'a păstrat în original.)
In documentele cari emană din cancelaria episcopiei
I/C

din Alba-Iulia forma ungurească răsare şi mai târziu.

Episcopia de Alba-Iulia cunoaște numai forma Clus.
IAS

Inlocuirea în documentele transilvănene a formei

străvechi de Clus prin forma mai nouă de Culus n'a fost
însă niciodată deplină. In toate timpurile forma Clus
sa menţinut alături de cea de Culus. Si mai mult.
U
BC

14) Szabo Haroly, Szckely Okloveitar. IV. p. 8.

15 Marki, op cit. p. 10.
 — 106—

Y
T'orma aceasta străveche de Clus s'a impus şi cancela- -

R
riilor regilor Ungariei, cari înainte, — sub regii din di-
nastia Arpadiană şi chiar sub Carol Robert, — folosi-

RA
scră numai forma de Culus. |
-In timpul domniei regelui Ludovic I (1342-1330), can-
eelaria regească pentru prima dată adoptă şi ea forma

LIB
transilvăneană şi o repetă în numeroase cazuri. In 1363,
regele Ludovie dă însărcinare „conventui de Clus” să
uplaneze un conflict ivit între „hospites nostros de Clus-

ITY
war” şi un proprietar din vecinătate. In 1370, Ludovic
face o donaţiune orașului Cluj. Documentul ni s'a păs-
trat în original. In acest act de donaţiune se pomeneşte

RS
de peivitatis nostre Cluswariensis”, de oificiali de
Cluswar”, „Datum ibidem in Cluswar”. Intr'un alt do-
cument tot din 1370 citim „Clusuar”. In 1373 „Cluswar”..
VE
In 1377 „Clusmonustra”. In acelaş an 1377 peives nostri
de Closwar” şi „cives nostri de Cluswar” şi „datum in
Cluswar”. Şi la fel în 3 documente din 1378 şi unul din
I
UN

1381.
Regele Sigismund întwun document din 1390, ce ni sa
păstrat în original, scrie cives nostri de Cluswar”, în
Cluswar”, în 1414 »Cluswar”,
AL

1412 »civitatis nostre

„Clusmonostra”, în 1415 „Cluswar” cete.)
Regentul Ioan Huniade foloseşte şi cl în 1446 şi re-
TR

gele Vladislau I în 1453 forma tran'silvăneană de

„Clusuar”.15)
rezultă prin urmare
EN

Din confruntarea documentelor

în mod neîndoios că
a) forma cea mai veche a numelui Cluj este Iorma
I/C

Clus, forma Culus fiind un produs străin;

b) înainte de mijlocul secolului al XIV-lea n'w circu--
de
lat în 'Pransilvania altă formă decât această formă
IAS

Clus, formă păstrată neschimbată în graiul poporului

românesc.
Intiltraţiunca formei ungurești de Culus se poate ur-
mări pe baza documentelor pas cu pas. Ea s'a petrecut
U

în mod lent și în curs de secole, fără însă ca această

BC
 — 107 —

formă ungurească să fi „cucerit” şi înlocuit forma

Y
ve-
che, autoctonă.

R
Prioritatea, vechimea formei Clus-Cluj este indis-

RA
cutabilă. Această formă este forma originală şi, oricare
ar fi originea etimologică a numelui, numele aparține:
patrimoniului Transilvaniei, patrimoniului . românesc,

LIB
cum aceluiaș patrimoniu aparţin, oricare ar fi originea
lor etimologică, — și Sibiu, şi 'Purda, şi Abrud...
Dar nu graiul viu a împrumutat numele din docu-
mente, ci documentele Pau împrumutat din graiul viu

ITY
al Transilvaniei, din graiul viu al populaţiei românegti,.
— mai veche în ţară decât orice documente.

RS
I VE
UN
AL
TR
EN
I/C
IAS
U
BC
 R Y
RA
LIB
“HOTARE ŞI FRONTIERE 'PRANSILVANIONI
INTERNE ȘI EXTERNE

]aa începutul erei creştine pământul românesc de azi

ITY
— cuprinsul dintre Marea neagră, Dunăre şi Carpaţii
nordici — era locuit de neamul Dacilor. 'Țara Dacilor
avea numele de Dacia şi Dacia i-a rămas numele şi după
cucerirea ei de către Romani.
RS
Centrul imperiului dac a fost cuprinsul dintre Car-
VE
paţi — Transilvania de azi — şi acest cuprins a rămas
şi centrul Daciei lui Traian.
Deodată cu retragerea Legiunilor şi sfârşitul dom-
I

nici romane în Dacia dispare din istorie şi numele Da-

UN

cia. Nu se mai pomenește de acest nume niciodată, cum

nu se mai pomeneşte multă vreme nici de țari şi locui-
torii ţării care odată fusese Dacia.
AL

Când târziu, pe la sfârşitul secolului al X-lea, se po-

ineneşte din nou de pământul fostei Dacia, se pomeneşte
TR

de el ea de pterra ulira silvas”, mai târziu ca de „terra

eltrusilvana”, „partes transilvane”, iar cu începerea
secolului al XIV-lea ea de „Transilvan ia”.
EN

Numele Transilvania nu este nume dat țării de lo-

«nitorii ei, cum nu este nume dat de locuitorii ci nici
numele Ardeal. „Transilvania” ca şi „Ardeal” („Erdo-
I/C

+15”) însemnează ţară „dincolo de pădure”, — dincolo

de piidurile cari despart Ungaria de fosta Dacia. Acest
IAS

oa-
nume, prin urmare, nu i l-au putut da ţării decât
men; cari trăiau înafară de cuprinsul ţării; — Ungurii
din şesurile Tisei şi ale Dunării.
'n 'Pransilvania însăş ma existat un nume pentru
U

țara întreagă, ci numai diferite nume pentru diferitele

„ţara Oltului”, „ţara Bârsei”,
BC

segiuni izolate. Existau

 — 109 —

Y
„ţara Someşului”, „ţara Crişului” şi altele, — ţări cari

R
nu aveau însă hotare stabile şi delimitate, ci desenau
numai văile râurilor respective.

RA
Documentele latineşti deosebiau în această „terra
ultra silvas” mai multe ţărişoare locuite de diferite neu-

LIB
muri: terra Blacorun”, „terra Saxonum”, „terra
Siculorum”... a
Aceste ţări n'au avut însă nici ele — până târziu de
tot — hotare bine delimitate sau delimitabile. Hotarcie

ITY
lor s'au stabilizat numai în cursul secolelor, de cele mai
multeori în baza principiului medieval al celui mai tare,
şi au dat naştere la nesfârșite conflicte între nea-

RS
murile deosebite.
Lipsa aceasta de delimitări precise, pescare vo găsin
și în documente, este nota caracteristică a epocei di-
VE
nainte de secolul al XIV-lea. Istoricii noştri nau dat
însă atenţiunea cuvenită acestui fenomen important,
I

ci — considerând situaţiunile politice de după secolul

UN

al XIII-lea drept situaţiuni cari au existat şi înainte

de acel secol — au turburat şi mai mult istoria turbure
a 'Pransilvaniei secolelor A-XIV.
AL

Cel mai tipie exemplu sub acest ruport este dploma

dela începutul secolului al XIII-lea privitoare la colo-
niștii saşi de curând veniţi în ţară.
TR

1.

Printr'o diplomă datată din anul 1224, regele Unga-

EN

rici Andreiu al Il-lea le acordă coloniștilor germani

din Transilvania pa Waras usque in Boralt” o largă
I/C

autononiie politică, cu privilegii speciale şi anumite

bunuri. Intre altele le dăruieşie „silvam DBlacorum et
Bissenorum”.
IAS

Autenticitatea acestui document, care nu ni s'a păs-

trat în original ci numai într'un transumpt din secolul
al XIV-lea, este mai mult decât discutabilă. Documen-
U

iul este un falsificat.!) Dar nu este discutabilă existenţa

BC

Diploma Andreiană şi alte documente false. Cluj

1) 2. Schiopul,
1932.
 — 110—

Y
în Transilvania în acea eporă a coloniştilor germani

R
(numiţi mai târziu Saşi), nici existenţa Românilor, nici
existența unci păduri care să fi putut face obiectul unci

RA
donaţiuni. Şi cum pe noi ne interesează nu faptul dacă
donaţiunea s'a făcut sau nu s'a tăcut, ci numai faptul
existenţei factorilor cari constituie donaţiunea, — pu-

LIB
tem face abstracţiune dela chestiunea autenticităţii
mărginindu-ne să analizăm numai problema situaţiunii
geograficea pădurii româno-pecenege şi a teritoriului

ITY
autonom săsesc.
Documentul din 1224 pomeneşte de pădure numai
„în termeni vagi de „silva Blacorum ct Bissenorum”,

RS
fără să dee nici cea mai vagă indicaţiune fie privitor la
situaţiunea pădurii, fie la pământul locuit de stăpânii
români şi Pecenegi ai acelei păduri.
VE
Identiticarea pădurii este deci anevoioasă.
Istoricii germani şi unguri cred că aceustă pădure
se găsia în ţara Făgăraşului, în valea Oltului?) De
I
UN

_aceaş părere sunt şi istoricii români, dintre cari unii

însă cred că pădurea se întindea chiar şi mai spre in-
teriorul ţării, între 'Târnave şi 0Olt.5) Istoricii nu pot,
AL

însă, să invoce în sprijinul acestei identificări nici un

argument de fapt sau de interpretare logică a diplomei
din 1224. Identificarea aceasta este numai o ipoteză,
TR

numai una dintre ipotezele posibile, — şi nu cea mui

probabilă.
EN

Pădurea dăruită coloniştilor saşi este indicată ca

fiind pădurea „Blacorum et Dissenorum”, „Dlaci” este
numele sub care sunt pomeniţi de documentele vechi
I/C

Românii, iar „DBisseni” este numele sub care documen-

tele vechi îi indică pe Pecenegi. Să căutăm, aşadar, să
stabilim situațiunea pădurii pornind dela stăpânii ace-
IAS

- lei păduri. :
Incepem cu „Disseni”,.
2) G. D. Teutsch, Geschichte der Sicbenbirgir Sachsen. Iler-
U

raennstdat 1925. 1. p. 37.

Pauler Gyu'a, A magyar nemzct târtencie. Budapest 1899
BC

(Operă premiată de Acadimia mashiară). L. p. 377. ,

3) C. C. Giurescu, Istoria Românilor, Bucureşti 1938. [. p. 351,
 — 111—

Diploma donaţională din 1224 este unicul docu

Y
ment
în care se pomeneşte de Pecenegi în '“'ranilvani

R
a. Nici
înainte de 1224, nici după 1224 nu se mai pomeneşte de

RA
ei. Cronica notarului anonim a] regelui Bela
pomeneşte
de ei numai ca de duşmani şi invadatori ai 'rans
il-
vaniei, nu. ca de cuceritori şi locuitori ai ci.
Cronica -

LIB
spune numai că ducele Românilor „Gelou minus
erat
tenax”, pentrucă Românii lui „a Cumanis ct Picenatis
multas iniurias paterentur”,
Avem, ce-i drept, în Transilvania

ITY
4 sate cu numele
românese ,„Boşinău” sau »Beşeneu”, nume căruia
îi co-
respunde numele unguresc „Bessenyă”. Avem anume ]
Beşinău în judeţul Bistriţa, 1 în jud. Târnava-Mică, ]

RS
în jud. Atba şi 1 în jud. 'T'reiscaune. Toate aceste sate
ungureşte se chiamă cum am amintit — Bessenyă, care
VE
este originalul numelui românesc. In limba germană
numai Peşinău din jud. Bistriţa are un nume deosebit,
pe cel de Heidendori, nume care în documentele lati-
I
UN

-neşti uncori este tradus prin „villa paganica” sau „villa

paganorum”. In alte documente şi acest sat se chiamă
-„bBesenyew” (1453).
” Istoricii noştri cred că aceste nume pot fi aduse în le-
AL

gătură directă cu o veche populaţiune pecencgă, care

“odată, de mult, ar fi stăpâmt Transilvania.
TR

Istoricii greşesc. Cum am spus, numele românese Be-

şinău este asimilarea numelui unguresc Deseny5,
iar acest nume unguresc dovedeşte că Pecenegii cari au
EN

venit în Transilvania şi după cari s'au numit acele 4

sate, aveau la venirea lor în Transilvania un nume un-
gurese, dovadă că veniau din Ungaria, după o şedere
I/C

“oarecare în Ungaria locuită de Unguri.

Pecenegii aceştia nu s'au aşezat în Transilvania ca
IAS

“cuceritori şi stăpânitori, venind — înainte de Unguri

— deadreptul din ţinuturile răsăritene ale Europei.
Dacă ci ar (i venit în Transilvania direct şi sar fi aşe-
zat acolo înintea Ungurilor, limba românească ar fi
U

reţinut şi păstrat nu numele lor unguresc care nu exista

BC

încă, ci numele lor adevărat, numele lor genuin de

 « — 112 —

Y
„Peceneg”, cum au reţinut şi păstrat neschimbat nurmele

R
străvechiu al Ungurilor („ungur”), cum au păstrat nu-
mele străvechiu al Săcuilor („saculi”), cum au păstraf

RA
numele străvechiu al Saşilor „Floandăr” și „Plandăr”,
-— cum erau numiţi în cele mai vechi documente ale
secolului al XIII-lea (,Flandrenses”).

LIB
Numele de Beşinău nu poate să dovediască, prin ur-
mare, existenţa în 'Pransilvania au unei populaţiuni pece-
nege venite înainte de secolul al NIII-lea, ei numai

ITY
existenţa unor Pecenegi răsleţi, veniţi în Transilvania
din Ungaria. S
Filologul român O. Densuşianu a descoperit, însă, un

RS
“nume topic românese care ar putea avea la originea lui
numele propriu al poporului, dispărut fără urme, a!
Pecenegilor. In judeţul Hunedoara, în valea Hațegului.
VE
în apropiere de Băuţari, a descoperit anume o vale că-
reia Românii îi zic „Pişineaga”.i) Acest nume topic
rămâne, însă, în 'Pransilvania întreagă singurul nume
I
UN

care ar putea să fie o reminiscență pecenegă. Deşi un

nume topic are mai multă greutate decât niciunul, totuz
un singur nume nu ne îndreptățește să tragem concluzii
detinitive din el și astfel ne găsim în imposibilitate de
AL

a putea stabili, pe baza toponimiei, cu certitudine

aproximativă măcar, locul unde a putut trăi în Prag:
TR

silvania (dacă întradevăr a trăit vreodată) poporul

Pecenegilor și, în consecinţă, nu putem stabili nici unde
pădurea de care pomeneşte diploma
EN

se putea săsi
din 1924,
Ne întoarcem deci la ceilalţi stăpâni ai pădurii, la
I/C

Români. |
Nu putem stabili situaţiunea geogralică a pădurii
nici dacă pornim . dela Români, pentrucă Romfinii
IAS

trăiau în tot cuprinsul 'Transilvanici, iar diploma nu

precizează de cari Români este vorba. 'Lotuş, din tex-
tul diplomei se poate deduce în mod logie că pădurea
apropierea celor dou:
U

trebuie că se găsia undeva în

BC

Densuşianu, Graiul din ţara Hațegului. Pucureşti 1915.

3) Ovia
 — 113 —

Y
„teritorii, în apropierea teritoriului săsesc şi a celui ro-
mânesc, — pentrucă numai aşa putea, fi folosită pă-

R
durea în comun şi de Saşi şi de Români, cum dispune

RA
diploma („usus communes exereendo cum predietis sci-
licet Blacis et Bissenis”). Şi aşa fiind, ca-nu putea fi
situată la marginea extremă a coloniilor săsești, în ţara

LIB
Făgăraşului, ale cărei păduri din Carpaţi nicăeri n'au
tost vreodată vecine cu coloniile săseşti.
Situaţiunea pădurii rămâne, aşa dar, nclămurită, şi

ITY
dacă pornim dela pământul locuit de Români. Nu ne
rămâne, deci, decât să căutăm să stabilim situaţiunea
pădurii pornind dela beneficiarii saşi ai donaţiunii.

RS
In documente nu mai găsim nici o referire la dona-
țiunea acestei păduri. Găsim însă în tradiţiunea să-
sească amintirea unci păduri care a avut un mare rol
VE
în colonizarea săsească. Anume, înainte de finele seco-
lului al XIII-lea organizaţiunile aşa ziselor „scaune”
săsești (cari împreună, constituiau teritoriul autonom .
I
UN

săsesc) nu 'erau încă consolidate şi teritoriul ocupat de

'Saşi nu forma încă o unitate politică închegată, ci era
împărţit în mai multe grupuri de colonii. Aceste gru-
puri aveau nume populare cari s'au menţinut până
AL

târziu de tot, alături de numele oficiale mai nouă. A-

ceste nume populare erau: pentru scaunele Orăştie,
TR

Sebeş (Alba) şi Miercurea „Das Land vor dem Walde”

sau „Das Land unter dem Walde” („Regio antesilvana”
sau „subsilvana”); — pentru scaunele Sibiu, Noerichiu,
EN

Cine şi Rupea (Cohalm) „Das Alt Land” („legio A-

“ dutana”), numit aşa după râul Olt (A1t);5), pentru scau-
I/C

nele Mediaş şi Sighişoara „Das Wein-Land” („legio

vinifera”) €). Pe harta geografică a Transilvaniei pu-
blicată la Basel (1532) de Braşoveanul Honterus găsim
IAS

aceleaşi numiri populare: „Land vor dem Wald”,

»Weinland”, „Althland”, Şi aceleaşi numiri le găsim şi
5) Istoricul sas G. D. Teutsch (op cit.) interpretează epitetul
U

de „Alt“ drept adiectivul „alt“-vechiu, și nu drept numele râului

Olt. El traduce, în consecinţă, „Alt-Land“ prin „țara veche“.
BC

6) 1. L. Marienburg, Das Grossfiirstenthum Sicbenbiirgen. Her-

mannstadt 1813.
 — 4 —

Y
pe harta 'Vransilvanici publicată de I. Sambucus la

R
1566: „Land vor dem Waldt”, „Weinlandt>, „Althlandt”,
Intre aceste“ vechi numiri una ne opreşte dintru înce-

RA
put atenţiunea, denumirea de „Land vor dem Wald” —
țara „dinaintea pădurii”, ce se dă regiuni, dintre O-
răştie-Sebeş-Mioreurea. Numele popular este, cum ve-

LIB
dem, legat de o pădure. Cure putea să fie această pă-
dure la poalele căreia sau înaintea căreia se găsia gru-
pul de colonii amintit? O privire pe harta 'Frnsilvaniei

ITY
ne Jămureşte numai decât că această pădure nu putea să
fie decât pădurea care desparte aceste colonii de gru-
pul de colonii dela Sibiu.

din
Din aceste păduri întinse făceau parte și pădurile
aşazisul seaun „filial” RS
al Săliştei, care
1472 ajunsese sub administraţia magistratului din Sibiu.
numai la
VE
Incepând cu secolul al XIII-lea (cum dovedesc do-
cumentele), între satele din fostul scaun Sălişte şi ma-
I

gistratul din Sibiu au avut loc nesfârşite conflicte de

UN

hotar, conflicte urmate de procese cari au durat până

către sfârşitul secolului trecut.?)
Aceste păduri din scaunul Săliște, numai aceste pă-
AL

duri pot să fie, prin urmare, pădurea „Blacorum ct

Bissenorum” de care pomenește diploma din 1224.
Lipsa de orice delimitare a ci ne arată, însă, că ima-
TR

ginca politică a Transilvaniei la începutul secolului al

XIII-lea era cu totul alta decât cea pe care ni-o pre-
EN

zintă interpretările istoricilor noştri — unguri si saşi

şi români.
I/C

1) Vezi:
IAS

3. Tr., Bemerkungsen tibar dice vom sicbenbirgischen gricchisch

nichtunirten Bischot Basilius Moga unteriezie Bittschrift, Kron-
staăt 1844.
JI. I&. Schuller, Belcuchtung cer KlagsShriit gcacn die să-
cksi:sche Nation, welche die betden walachisechen Bischife auf
U

dem Landtage von 1811—1833 iiberre:cht haben. Hermannstaat

1943,
BC

1V. Bruckner, Belcuchtuna dcr... Denkschrift der... sogenann-

ten Filialstiihle Szelistye und Talmatach. Hermannstadt 1263.
 — 115—

Y
2

R
„Lipsită de precisiune este şi delimitarea teritoriului

RA
autonom săsesc:de care se vorbeşte în aceaş diplomă
dela 1224. In diplomă se spune anume că la cererea co-
loniştilor saşi din Transilvania (numiţi în diplomă

LIB
„hospites 'Theutonici ultrasilvani”) regele Andreiual
Il-lea le acordă privilegiul ca „universus populus in-
cipiens a Waras usque in Boralt” să fie un singur

ITY
popor. |
Nu le-a fost greu istoricilor să identifice cele două
botare: NVaras a fost identificat drept Orăştie, care

RS
ungureşte se chiamă Varos (Szasz-Varos), iar Boralt a
fost identificat drept Baraolt, care ungureşte se chia-
mă Barot. Dar Orăştie şi Baraolt sunt numai două
VE
puncte, unul la vest şi celalt la est, şi delimitarea unui
teritoriu prin două puncte este tot ce poate fi mai ne-
precis. Ar fi fost mai logic, dacă istoricii -ar fi identi-
I
UN

ficat Waras nu drept localitatea Orăştie, ci drept râul

cure izvorăște în Carpaţi și lângă Orăştie se varsă în.
Mureş. Acest râu are în cursul'său superior româneşte
numele de „apa Cirădiştei”, iar ungureşte pe cel de
AL

„Varosvize”, adică tat „apa cetăţii” (Grădişte). Ar fi

fost mai logic să identitice şi Boralt nu drept localita-
TR

tea Baraolt, ci drept mlaştinile Oltului, mlaştini ce se

găsesc în regiunea acelei localităţi. Acesta este, de alt-
fel, şi sensul numelui (paleoslav) Baraolt: bara loc mo-
EN

virlos, mlaştini lângă Olt. Ungurescul Barot este numai |

asimilarea conform regulelor fonetice ale limbii ungu-
I/C

reşti a românescului Baraolt.8). |

Dar chiar şi în cazul acestei identificări, delimitarea
IAS

8) In limba ungurească vorbită în părțile Transilvaniei 10-

cuite de Săcui 1 precedat de vocala o și urmat de o altă conso-
nantă — dispare. Săcuii zic vot în loc de volt, honap în loc de
holnap, monar în loc de molnar, hodvilag în loc de holdvilag, cete.
Acest îcncmen fonetic este
U

o dovadă că numele românesc Ba-

raolt este rrai vechiu decât cel unguresc de Barot, pentrucă din
Barot nu s'ar fi putut naște Baraolt, cât timp din Baraolt s'a pu-
BC

tut naşte - Barot. (O este un o lung, semn că a fcst suprimat un

sunet). . . N
 — 116—

Y
lipsită de pre-
tertoriului autonom săsese ur rămâne

R
cea mai sumară
cisiunc, pentrucă ca nu cuprinde nici
pre nord. nici. în

RA
iinicaţiune în ce priveşte hotarele dins
ul acesta ar fi
ce priveşte pe cele dinspre sud. Lucr
sud hotarele ar îi
poate de înțeles, dacă la nord şi la,

LIB
le oferă con-
liniile demareaţionale naturale pe cari
hota rul pormind dela
figuraţia terenului. Dar la nord
şi ma urmat niciodată linia de-
Orăştie nu urmează
navei, iar la sud
marcaţională a Mureşului şi a “Pâr

ITY
naturală a Carpaţilor (culmile
hotarul nu este bariera
la sud hotarele se:
sau poalele lor), ci şi la nord şi
reaţionale naturale,
îndepărtează dela aceste linii dema
urmând linii arbitrare, cu numeroase
cursiuni străine?)
RS
ne, aşadar,
întreruperi și in-
VE
Delimitarea teritoriului etnie săsesc rămâ
alor două puncte, — cecace este, Te-
redus la indicarea
petăm, nai mult decât insuficient.
I

diplomei
UN

Istoricii cari sau ocupat cu interpretarea

mică atenţiune î-
din 1224 nau dat, însă, nici cca mai
a diplomei, ci sau grăbit să o
cestei laturi importante
interpreteze şi să tragă concluziuni din ea, ca şi cum
AL

clară, de o precisiune fără gres,

ar fi fost o diplomă
radietoric.
lipsită de posibilităţi de interpretare cont
TR

dolimitărilor insuficiente trebuie

Ei bine, lămurirea
rucii de-
să precedeze interpretarea documentului, pent
amentul diplo-
limitarea teritoriului autonom este fund
EN

aibe, deci,
mei. Lipsa delimitărilor precise trebuie să
ri să caute
o cauză, o explicaţiune, şi istoricii crau dato
I/C

această explicaţiune.
Ea nu cra greu de găsit.
re bine sta-
O delimitare preeisă, cu indicarea de hota
IAS

bilite, nu se putea face pentrucă autonomia nu se

i unei
acorda tuturor locuitorilor unui teritoriu, ci numa
Au-
anumite categorii de locuitori de pe acel teritoriu.
U
BC

Dic sitchsische Nationsuniversitit în Sicbenbrr-

9) G. Miiller,
pubiică in anexă charta Transilvaniei
ten. Jiermannstadt 1928, —
şi a teritoziuiui autonom.
 — dai —

ionomia se acorda numai unor locuitori nou veniţi,

Y
„oaspeţilor”, nu şi vechilor locuitori autoctoni, — iar

R
acești oaspeţi nu formau încă o massă, compactă.
Evoluţia ulterioară a coloniilor săsești no dovedeşte

RA
că la începutul secolului al XIII-lea — şi până multă
»reme şi după aceea — „oaspeţii” saşi din T'ransilva-

LIB
nia nu formau decât'eâteva colonii răsleţe, disparate,
fără continuitate întro'ele. Autonomia reclumată nu
putea să fiec, deci, acordată unui teritoriu care nu era
pe deântregul ocupat de ele.

ITY
Autonomia, dreptul de administrare proprie se acor-
Sa așadar numai răsleţelor colonii dintre Orăştie şi Ba-
raolt, — colonii cari nu puteau fi cuprinse între hotare
bine stabilite. Numai
autonomia locală într'una, teritorială. RS
în cursul. secolelor s'a schimbat

Că acesta, a fost procesul de evoluţie al coloniilor să-

VE
seşti ni-o dovedește în mod clasic un alt fapt, care este
si cl ignorat de istorici.
I
UN

Cei mai vechi dintre „oaspeţii” saşi sunt cei din par-
AL

țile Sibiului. Aci se pomeneşte mai întâiu de oaspeţi

germani, de oaspeţi veniţi în două epoci diferite, dar
nu prea distanţiate. Documentele dela începutul seco-
TR

ului al XIII-lea face anume deosebire între „primi

flandrenses” şi cei cari au venit mai târziu. In acest
EN

inut al Sibiului se pomeneşte pentru întâia dată —

pentru întâiaşdată și în acelaş timp înaintea organiza-
țiunilor politice — de organizaţiuni bisericești, ai că-
I/C

zor preoţi sunt numiţi în aceleaşi documente „sacerdo-

tes flandrenses?.10) Celelalte ţinuturi săsești au fost
IAS

colonizate ceva mai târziu, dar și în ele primele orga-

nizaţiuni colective ale oaspeţilor au fost organizaţiu-
mile bisericeşti. Ei bine, nicăiri întinderea organizaţiu-
U

10) Zimmermann, Urkundenbuch, n-rele 2 și 5: „Flanăren-

35%, „Flandrensibus prioribus“ (anul 1192—1196), „flandrenses sa-
BC

cenlotes“, „flandrenses presbyteri“ (1199).

 — 118—

nilor bisericeşti nu coincide cu cea a organizaţiunilor

Y
administrative.)

R
Nu coincide, fiindcă organizaţiunile bisericeşti, mar

RA
vechi, sunt ale Jor proprii, cât timp organizaţiunile ad-
ministrative, mai nouă, sunt împrumutate dela locui-
“torii pe cari oaspeţii i-au găsit în ţară, împrumutate

LIB
dela populaţiunea autoctonă a ţării.
Organizaţiunea administrativă a teritoriului auto-
nom săsesc are la bazele ci organizaţiunea pe „scaune”
(nemţeşte „Stiiule”, ungurește „Szâlek”, szek), institu-

ITY
iune administrativă şi politică necunoscută în ţările
germane de unde au venit oaspeţii, necunoscute şi în
Ungaria pe,unde au trecut. Bisericeşte, fiind cu toţii
catolici, oaspeţii sau putut organiza nestingheriţi, dar
politiceşte au fost nevoiţi să ţină scama de hotarele RS
VE
organizaţiunilor autoctone. Că organizaţiunile biseri-
ceşti sunt mult mai vechi decât cele administrative o
dovedește şi faptul că aceste organizaţiuni sunt pome-
I
UN

nite în primele decenii ale secolului al XIII-lea, cât

timp de organizaţiunile administrative pe scaune se
pomeneşte numai la începutul secolului al XIV-lea, —
pentru întiașdată la 1302.12)
AL

Hotarele teritoriului autonom săsese mau fost fixate,

mau putut fi fixate la începutul secolului al XIII-lea
TR

prin diploma dela 1224, ci au fost fixate numai mai târ-

ziu, în cursul secolelor, prin necesităţile şi posibilită-
țile oaspeţilor, — mai tari decât autoctonii, fiindcă
EN

protejaţi de regalitatea ungurească. ă

Faptul cel mai interesant care ne izbeşte la exami-
I/C

narca hotarelor de fapt ale teritoriului săsesc şi care

nici el n'a atras atenţiunea istoricilor noştri, este însă
faptul că oaspeţii sași, deşi chemaţi — cum afirmă îs-
IAS

toricii — pentru apărarea frontierelor din Carpaţi,

nau ajuns nicăcri cu așezările lor până la aceste fron-
U

11) G. D. Tcutah, op cit. p. 79. Teutrch adaogă „nu se ştie

BC

pentru ce“, ,
12) Zimmermenn, op cit. nr. 295: „universitas scdis Oybinli“.
 — 119—

tiere. Intre teritoriul autonom săsesc și frontierele diu

Y
Uarpaţi se întinde un coridor neutru, care pe alocuri

R
se lărgeşte şi intră adânc în teritoriul autonom săsesc.

RA
Istoricul german Fr. Zimmermann: este singurul
care a atras atenţiunea asupra acestui făpt. El vedea
în acest coridor o dovadă că imigrația săsească în

LIB
Transilvania n'a avut loc dinspre sud, prin pasul dela
Turnu-Roşu,
cum susțineau unii istorici, ci dinspre
nord. Aşa se explică, spune Zimmermann, faptul că deşi
Saşi erau în ţinutul Sibiului dela mijlocul secolului al

ITY
XII-lea încoace, abia în secolul al XIV-lea sau con-
struit primele fortificaţii în pasul dela Turnu Roşu, iar
de Landskrone abia la 1370 se pomenește. Vama dela
Turnu-loşu, este şi ea atestată
coace.li RS
abia dela 1453 în-
VE
Constatările istoricului sas sunt indiscutabile, dar
argumentele lui nu explică mai presus de orice îndoială
lipsa de colonii săseşti la frontierele din Carpaţi, pen-
I
UN

trucă chiar dacă imigrația săsească a avut loc dinspre

nord — cum de fapt a şi avut loe — teritoriul ocupat
de noii imigranţi putea să se întindă şi trebuia să se
întindă până la aceste frontiere, pentru apărarea cărora
AL

veniseră.
Originea acestei situaţiuni interesante este alta, nu
TR

imigraţiune dinspre nord.

Imigranții saşi din ţinutul Sibiului, primii imigranţi
veniţi în sudul Transilvaniei, s'au aşezat de fapt în
EN

vecinătatea imediată a frontierelor, — dar aceste tron-

tiere în acca epocă nu erau încă culmile Carpaţilor, ei
I/C

gesurile dela poalele lor. Culmile erau pe ambele ver-

sante stăpânite de Români. Sesurile româneşti dela
poalele transilvănene se întindeau atunci adânc în in-
IAS

13) Fr. Zimmermann, Uber den Weg der deutschen Einwan-

dorer nach Siebenbirgen (In „Mitteilunsen des Instituts fâr
U

osterroichische Geschichtsforschung. Insbrucls 1888): „der Um-

stand, dass der Sachsenboden nicht unmittelbar bis an das siid-
BC

l:cho Grenzgchirge reichte,..,

 — 120—

teriorul “Transilvaniei. În cursul secolelor cari au ur-

Y
mat imigrației săseşti, aceste frontiere româneşti au

R
fost împinse pe alocuri tot mai mult spre culmi, dar

RA
migranţii saşi nau mai urmat aceste retrageri româ-
neşii. Așa s'a născut coridorul acela între hotarele te-
ritoriului autonom săsese şi culmile Carpaţilor. Parte

LIB
din şesuri au continuat .să rămână și mai departe sub
stăpânirea — cu timpul tot mai mult: nominală decât
efectivă — a Domnilor dintre Dunăre şi Carpaţi. In

ITY
rândul întâiu au rămas în stăpânirea lor părţile Fă-
găraşului şi ale Amlaşului. Această stăpânire este ex-
plicuţiunea ducatelor „ungureşti” de Amlaş şi Kăgă-

RS
raş („Amlașului și Făgăraşului herţeg” îşi zice la 1402
Domnul Munteniei Mireca). Negii Ungariei li-au „do-
nat” aceste părţi de ţară ca feuduri, pentru a nu se
VE
umili de a recunoaşte dreptul românesc asupra lor.
Numai în această calitate de „Amlașului și Făgărașu-
lui herţeg” erau Domnii ţărilor românești „vasali” ai
I
UN

regilor Ungariei.
Independenţa — la începutul secolului al XIII-lea
— a ţării Oltului, a ţării Făgăraşului este coroborată
și prin faptul că locuitorii din această ţară se consi-
AL

şiderau ca trăind înafară de Ardeal. Ardeal sau 'V'ran-

silvantu se numia numai un colţ al ţării. Incolo — cum
TR

am spus mai sus — exista o ţară a Oltului, o- ţară a

Bârsei, o ţară a munţilor apuseni, o ţară a Oașului şiu.
Pânii de curând, Făgărăşenii cari treceau Oltul spre
EN

Sibiu spuneau că merg „la Ardeal”, cum Saşii dela

Braşov mergeau „gen Siebenbirgen”, când plecau li
I/C

Sibiu.%) „Siebenbiirgen” la început a însemnat numai

părțile Sibiului. Etimologia lui mare nici o legitură cu
„7 cetăţi”, cu „7 burguri”, cari nu existau încă când
IAS

circula deja numele de „Sicbenbirgen”.

Numele de „Sicbenbiirgen” are la originea su „Ci-
binburg”, „cetatea de pe Cibin”.
U

11) G. Kisch. Sicbenbiirgen :m Lichte sciner Sprache, Her-

BC

mannstadt 1929, p. 277.

 R Y
RA
LIB
REFLEXE DACO-ROMANE
Lipsa în limba românească a unor cuvinte de origine

ITY
dacă a surprins pe mulţi istoriei şi; filologi. Lipsa
aceasta şi abundența de aşazise slavisme a făcut chiar
pe unii dintre ci — slavi mai ales — să afirme că Da-
cii au fost şi ci o seminţie slavă.
RS
“Dar în realitate noi nu putem dovedi dacă avem în
|
VE
limba românească cuvinte dace sau nu, pentrucă noi nu
cunoaştem limba dacă. Nu cunoaştem din ca decât o
seamă de nume de localităţi, cele mai multe cu termina-
I
UN

ţiunea în -dava,!) câteva nume de persoane şi vreo 27

de nume de plante păstrate de medicul grec Dioscori-
des. Din ceeace cunoaştem, eu certitudine putem con-
clude doar atâta, că limba dacă n'a fost o limbă slavă
AL

(şi ma fost nici una romană, cum lo-ar plăcea altor

istorici şi filologi să fiec). Și cum nu cunoaştem limba
TR

dacă, unii istorici şi filologi cred că ar putea să fie

de origine dacă câteva cuvinte din'limba românească a,
căror origine de asemenea n'o cunoaştem (ca spre ex.
EN

barză, mazăre): Unii istorici români văd nume dace și

în numele de râuri Someș, Olt, Mureş. Pentrucă, —
raţioncază aceşti istorici — nu este cu putinţă ca un
I/C

mare popor cum au fost Dacii, să se fi asimilat com-

pletamente, să fi învăţat limba cuceritorilor fără a
IAS

mai păstra nimic din a sa, nici măcar sub raportul

1) Numirile aceste de locahtăţi cu terminațiunca in-dava Je

cunoaștem numai din scrierile geografice ale lui Ptolemeu, gco-
U

graf grec, care a trăit pe Ja mijlocul -secolului al II-lea, d. Chr.

Ele se găsesc (cu 3 excepții: Singidava, Sandava, Marcodava),
BC

cele mai multe la miazăzi de Carpaţi și în Banat.

 — 122—

lexic... Aşadară, este sigur că avem sub raportul ling-

RY
vistie şi o moștenire dacă, conchid ei.
“Tn acelaş timp, numeroși istorici şi filologi şi-au ex-

RA
primat şi surprinderea, cum de Dacii au putut fi roma»
nizaţi în scurtul interval de vreo 170 de ani dela cuce-
rirea Daciei de către Traian (102-107) până la retra-

LIB
gerea legiunilor fomane de către Aurelian (270-275) în
aşa măsură încât să nu fi rămas nici o urmă sigură
din limba lor.
Lipsa aceasta de cuvinte dace şi romanizarea atât

ITY
de rapidă a Dacilor nu este însă atât de surprinzătoare,
dacă ţinem seama de faptul că în epoca cuceririi Da-
cici de către Traian. Dacii erau de mult în relaţiuni —
RS
tând mai prietenești, când, mai des, dușmănoase — cu
Romanii şi că de mult steteau sub influenţa culturii şi
VE
civilizaţiei romane.
Relaţiile Dacilor cu Romanii încep mult înainte de
expediţiunile împăratului Traian. ”
NI

De Daci se pomeneşte des cu începerea secolului în-

de era creştină. Deja Iuliu Cesar (mort
LU

tâiu dinainte
44a. Chr.) se gândise să întreprindă o expediţiune con-
tra lor pentru a supune acest popor care prin dese 1n-
im-
cursiuni turbura liniştea provinciilor orientale ale
RA

periului roman. Mai târziu, împăratul Octavianus se

l
gândise la [el la o expediţiune contra lor. Impăratu
T

Domițian, voind să-i supună, porneşte la răsboiu contra

lor ($6 d. Chr.), dar este biitut şi, neputând înfrânge
EN

vezistența lor, încheie pace oblizându-se să le trimită

Dacilor ingineri, meşteri pentru construcţii mititare
I/C

gi tot felul de arme. !

De altfel Dacia era în imediată vecinătate cu provin-
cii romane si romanizate — secole înainte de cuceri-
IAS

rea Daciei. La 149 a. Chr. fusese prefăcută în provinee

romană Macedonia, la 59 a. Chr. Iliria, la 46 a. Chr.
“Praeia, la 35 a. Chr. Panonia, la 29 a. Chr. Mesiu.
U

Romanizarea Daciei n'a avut, prin urmare, carac-

terul unei asimilări excepţional de rapide. Ba începuse
BC

— mult înainte de cucerirea Dacici — sub forma unor

 — 123—

continue relaţiuni între vecini. Dominaţiunea romană

RY
de 170 de ani reprezintă nu întreg procesul de roma-
nizare, ci numai continuarea, într'un ritm mai accen-
tuat, şi desăvârşirea acelui proces de mult timp în curs. -

RA
O altă surprindere pentru istorici şi filologi este
faptul că nici unul dintre destul de numeroasele nume

LIB
daco-romane de localităţi din Dacia Traiană, nume
pe cari le cunoaştem din câteva scrieri istorice şi geo-
grafice contimporane, nu ni s'a păstrat în toponimia
Dacici, ele fiind toate înlocuite — nu se ştie când şi

ITY
pentruce — prin alte nume, împrumutate mai ales din
limba slavă. .
A dispărut fără urme şi Porolissum, şi. Napoca, şi

zegetuza şi a. (pentru u ne mărgini RS

Potaissa, şi Salinac, şi Apulum, şi Germisara, şi Sarmi-
la Dacia transil-
VE
vană), pe cari le cunoştem din aşazisa „Labula Peu-
tingeriana”.2)
Din dispariţia acestor nume vechi, daco-romane, şi
NI

din răsărirea în locul lor a numeroase numiri slave,

anii istorici şi filologi au grăbit să tragă concluziunea.
LU

că vechile numiri daco-romane au fost date uitării

pentrucă deodată cu legiunile romane cari au fost re-
trase, către sfârşitul secolului al III-lea, au părăsit
RA

Dacia şi populaţiunea țărănească, nerămânând aştiel

cine să transmită, vechile numiri — altora.
“ Problema toponimici daco-romane nu este atât de
T

simplistă pe cum sar părea. In afară de numirile to-

EN

pice slave cari au înlocuit cele daco-romane mai există

pe teritoriul Daciei transilvane o seamă de nume topice,
dintre cele mai importante, cari — fără să fi fost înre-
I/C

2) „Tabula Peutingeriana“ nu este o chartă geografică propriu

IAS

zisă, ci o chartă de 1tinerariu militar. pe care sunt trecute tabe-

rele şi staţiunile legiunilor romane și distanţele în miluri cari le
despart. Ea datează din secolul al III-lea, d. Chr., dar nu ni sa
păstrat în omginal, ci numai într'o copie făcută în secolul al
XIII-lea de un călugăr german din Colmar, Această copie :; ajuns
U

mai târziu în posesiunea colecționarului din Augsburg Konrad

Peutinger (14 5—1547), dela care şi-a luat numele. Azi se găsește
BC

în Bibiioteca Naţională din Viena.

 — 124—

gistrate de vreuna dintre vechile scrieri geografice po-

RY
menite — formează o toponimie aparte, de origine ne-
cunoscută, de origine discutată, dar până azi totuş în-
Ha-

RA
că nestabilită. Aşa sunt: Des, Cluj, Abrud, FPurda,
ţeg, Deva şi altele mai puţin însemn ate şi cunoscu te.
De ce crigine sunt aceste nume?

LIB
Filologii unguri reduc problema la o formulă simplă:
în orice nume topic de origine necunoscută ei văd la
origine un nume patronimic, (fireşte, nume patronimic
unguresc), indiferent dacă acest nume este atestat.)

ITY
Filologii români la rândul lor văd în ele cuvinte de ori-
gine slavă, — oricât de multe obiccțiuni sar putea ri-

RS
dica în contra etimologiei lor.
Ne întrebăm, însă, de ce trebuie să fie spre că. „mai
probabilă explicaţiunea — ungurească — care derivă
VE
numele de Clus dintwun nume patronimic slav Miklus,
din care sar fi format Kluş şi pe urmă Cluy”, cum
erede un filolog român?) De ce trebuie să fie mai
NI

probabilă, când a) un nume slav Miklus nu este atestat.

iar 2) Ungurii rar fi putut să-l reducălaun Klus, dat
LU

fiindcă în limba ungurească accentul tonic îl are în-

totdeauna prima silabă a unui cuvânt şi prescurtările
în limba ungurească se fac prin sacrificarea silabelor
RA

finale, atone (Erzsi din Erzs6bet, Dani din Daniel,

Teri din Ferencz ctc.)?
De ce n'ar putea fi Clus, din contră, de origine ro-
T

mană, veche romană, daco-romană ?

EN

Clus este aşezat acolo unde era aşezată Napoca din

Dacia 'Praiană. Napoca era o staţiuni militară, gar-
vremelnic
I/C

nizoana unci unităţi militare importante,

chiar reşedinţa unei Legiuni Romane . Clus era probu-
il o fortificaţie care compleeta sistemul de upărare a
IAS

-ăii Someşului mie. Numele de Clus poate că derivă

din latinescul vechiu Cludo-cludere, a închide, a pune

3) Aceasta este metoda filologilor unguri Melich şi Gombocz.

U

4) N. Drăzan, Românii în veacurile IX—XIV. București 1933,

BC

p. 44.
 — 125—

RY
obstacole, a închide intrarea prin, a opri drumul spre.
In Elveţia avem un număr considerabil de localităţi cu
numele de Clusc, Cluses, în forma germană ISlausen-

RA
(Klausenpass) sau, uneori, în traducere germană linge
„strâmtoare, gura unei văi). In secolul al II-lea înainte

LIB
de Christos exista un Clusium în Etruria, lu sud de la-
cul 'Prasimen. Avem mai multe localităţi cu numele de
Chiusi, Chiusa în Italia. Avem localităţi cu numele de
Klausen în vechia Austrie, — nume cari toate au la o-

ITY
riginea lor vechiul eludo-cludere. Şi toate aceste Cluse
Klausen-Chiusa sunt aşezate la intrarea unei strâmtori,
cum este aşezat şi Clus din Dacia transilvană.
RS
Mai spre vest de acest Clus trecea puternicul Vallum
Romanum, dela Mihău pe cotitura Someşului până la
Bologa pe Crişul repede, — completând şi aci apăra-
VE
rea naturală pe care o constituiau munţii Meseșului,
vechea frontieră dintre Ungaria şi Transilvania isto-
NI

pică. Acest „Vallum” avea să apere, contra unor duş-

mani cari veneau dinspre vest, drumul ce ducea din
LU

Panonia în Dacia, — pentrucă şi atunci ca și mai târ-

ziu incursiunile ce amenințau ţara de dincoace de Me-
scş veneau dispre vest, de către duşmani cari cobo-
RA

rau în Panonia peste Alpii Galiției.

Explicaţia aceasta privitoare la Clus îşi are temelia
în aşezarea lui geografică. Numele de Clus este o c-
T

manaţie, o inspiraţie firească a împrejurărilor topo-

EN

grafice, a fost şi este expresiunea unei stări pe care

natura a ercat-o şi pe care oamenii au acceptat-o. |
Este adevărat că nimic în afară de aceste conside-
I/C

raţiuni teoretice nu leagă numele de Clus de trecutul

daco-roman. Dar ele consţituie totuşi o legătură strânz
IAS

logică, întărită de similare cazuri din alte ţări locuite

de: popoare de origine romană.
U
BC

Alături de numele de Clus ni se impune atenţiunii

și un alt nume din Dacia transilvană, nume care nici
 - — 126—

RY
cl nu ne-a fost transmis de nici o scriere geografică
sau istorică, numele: Deva.
La cucerirea Daciei 'Hraiane au luat parte legiunile

RA
1 Jialica, Minervia, IV Flavia, XIII Gemina, VIL Clau-
dia, I Adiutrix şi V Macedonieca. Dintre aceste 7 le-

LIB
iuni car au cooperat la cucerire au rămas în Daura
— după înfrângerea definitivă a Dacilor — numai le
iunile XIII Gemina, V Macedonica şi I Adiutrix. Le-
giunca I Adiutrix a fost şi ea în curând mutată în

ITY
Panonia, iar legiunea V Macedonica în Mesia. Această
legiune V Macedonica a mai venit odată în Dacia,
pentru scurt timp, în timpul domniei împăratului Sep-
timius Severus. In permanenţă
Dacia “Traiană numai legiunea XIII Gemina.
RS
şi-a avut reşedinţa în
VE
Numele tuturor acestor legiuni le cunoaştem din
inseripţiuni şi câteva însemnări răsloţe cari ni-au ră-
mas despre cucerirea Daciei.
NI

Între unităţile din cari se compuneau aceste legiuni

au fost cu siguranţă unităţi din toate provinciile 1mpe-
LU

riului roman. Fapt este că în afară de aceste 7 legiuni

se mai pomenesc unităţi izolate din provincia britanică
— în inscripţii de pe pietre şi cărămizi găsite pe teri-
RA

toriul fostei Dacia. Unităţi din Britania se constată

deja la construirea podului peste Dunăre. La Turnu-
Severin s'au descoperit cărămizi aşezate în stâlpii a-
T

cestui pod, având inscripţia „Cohors III Britanorum”.

EN

La Jupa (în apropiere de Caransebeş) sau găsit pietre

cu inscripţia „Singulorum Brittanicorum”. La Cigmău
(jud. Munedoara) cărămizi cu inseripţiile „Singulares
I/C

Britanici”, „Numerus Singulorum Britanicorum”. La

Orăştie o inseripţie din anul 186 „quaestor numero
IAS

'(militum) Britanorum”. :La Alba-Iulia pielre „Caii

filio... 'Fribuno cohortis I Britanorum”. La Ilişua (jud.
Someş) o pecete de cărămidă „Cohors II Britanorum”.
cohora
U

La Caşeiul-de-jos (jud. Someş) „Augustorum

prima Britanica milliaria”.
BC

La operaţiunile militare contra Daciei a luat însă

 — 127—

RY
partie — nu sc ştic cu certitudine în ce perioadă a lor
— şi o altă legiune de care numai inscripţiile vorbesc,
nu însă și istoricii: Legiunea a II-a Augusta. S'au găsit

RA
anume la Biserica-Albă (Banat) şi la Răcăştia (lângă
Hunedoara) pietre cu inscripţia „Legio II Augusta”
Sa găsit fragmentul unci pietre sepulerale ridicate lui

LIB
„Aurelio Candido militi. legionis II Augustae, annorum
XX”. La Grădişte (jud. Hunedoara) s'a găsit o piatră
cu inscripţia „Lucio Annio Fabiano triumviro capita-

ITY
lium, tribuno legionis II Augustae” 5). Acest L. Fabia:
nus a fost proconsul în Dacia pe la 154—158 %).
Probabil acestei legiuni a II-a Augusta vor îi apar-
ținut unităţile
RS
britanice pe cari le cunoaştem
seripţiile mai sus înşirate, pentrucă despre nici una
dintre cele 7 legiuni cunoscute ca legiunile cari au luat
din in-
VE
parte la cucerirea Daciei nu se ştie să fi avut vreodată
reşedinţa în Britania sau să fi avut legături cu ea, cât
NI

timp despre legiunea a II-a Augusta se ştie că şi-a

avut reşedinţa în epoca cuceririi şi stăpânirii Dacici
LU

în nordul provinciei britanice.

In Britania Romanii aveau 3 legiuni, „Legio XX Va-
leria Victrix”, „Legio VI Victrix” şi „Legio II Augus-
RA

a”. Dintre aceste 3 legiuni, legiunea „II Augusta” a

tost o legiune technică, cum s'ar zice azi, o legiune de
pioneri, de constructori de castre şi şosele. Legiunea
T

aceasta a stat mai mult timp în nordul Britanici, unde

EN

a construit puternica apărare cunoscută sub denumi-

rea de „Vallum Hadriani” ?). Legiunea aceasta a, con-
I/C

5) WM. Ackner und Fr. Miiller, Die r&misehen Inschriften in Da-

ricn. Wien 1865,
6) Corpus iascriptionum ]atinarum. ,
IAS

7) Ibidem. „Iilud autem ignoramus. quando primum <tativa

collocaverit legio secunda, cum ctiam in partitus septenttionali-
bus diutius morata cet ad Hadriani potissimum vallum construen=
dum 2dhibita e:t“. „Ipsae autem fegicnis eius cohortes et centu-
riae castra munivisse tituli docent breves numeros tantum cnor-
U

ti:um Cum ncmine centuriae aut illos solos „eferentes, quos hic
primum deprehendimus posteaque per Britaniam ub:que repe-
BC

ricmus, ubi (per milites castra vel alia munimenta exstructa sunt“,
8) Ibidem. a
 — 128—

RY
struit numeroase castre pe întreg cuprinsul Britanier,
cum dovedese multele inscripţii găsite la Chester-le-
Streot, Little Chester, Chesterholm, Helton Chesters,

RA
— toate nume de localităţi cari derivă din latinescul:
„castrum” (Chester). S'au găsit numeroase urme de:

LIB
construcţiuni militare şi fortificaţii executate de acea-
stă legiune și în alte localităţi ca Wallsend, Benwell,.
Newton of Irthington, Cramond ete. Inseripţiile spun
toate „Leg. II. Aug. fecit”.

ITY
Legiunea aceasta şi-a avut un timp reședința şi în
vestul Britanici, la Chester, care pe vremea ocupaţiei
romane se numea „eastrum Deva”, nume pe care ni l'a
transmis „Tabula Peutingeriana”. Una dintre
roasele inseripţii găsite în acest „castrum Deva”
RS nume-
spune
că „Legia IL Augusta fecit pedes CCCXLIII”*). Acest
VE
castru Deva cra o. fortificaţie importantă, cu numne-
roase şosele. In provincia Leicester mai există şi azi
NI

un vechiu drum roman cu numele de „via Devana”.

Prezenţa în Dacia (transilvană) a acestei legiuni a-
LU

II-a Augusta ni-o dovedese în mod indiscutabil In-

seripţiile găsite. Probabil acestei legiuni, care a con-
struit „Vallum Hadriani” din Britania, se poate atri-
RA

bui şi construirea lui „Vallum Romanum” din Dacia,

„al cărui sistem de fortificaţii este până în cele mai
mici amănunte identice cu „Vallum Hadriani” din nor-
T

dul Dritanici” 9).

EN

Numele Deva este un nume străvechiu. Scriitorii

latini şi greci (Plinius şi Ptolemeus) pomenesc de o:
Deva în Galia pre-romană, în ţara vechilor Liguri *%).
I/C

Legiunea a II-a Augusta, care a lucrat la fortifica-

țiile castrului Deva, din Britania şi a cărei prezenţă o
IAS

putem constata din inscripţii şi în regiunea văii AMu-

reşului mai jos de Alba-Iulia, va fi adus cu ca numele.

zur Geographie und Geschichte des

U

9) Izarl Gooss. Studi:en

Trajaneschen Daciens. Hermannstadt 1874 p. 28.
10) Această Deva există şi azi, ca mume de localitate şi de rău,
BC

gol-
in aceeași formă, la poalele Pirencelor spaniole, pe malurile
fuu de Gascozna.
 — 129—

reşedinţei ci britanice, dându-l, — ca aducere aminte

RY
de locurile de unde au venit — fortificaţiei la cure
Incrau în Dacia.
Asemenea cazuri sau întâmplat în toate timpurile

RA
şi în toate părţile lumii: New-Amsterdam a fost bo-
tezat de coloniştii veniţi din Holanda, orașul care azi

LIB
se chiamă New-York, — Boston din Statele-Unite îşi
are numele dela Boston din Anglia, — Paris este nu-
mele unui sat din Basarabia dat de colonişti francezi
veniți din Franţa, ete., ete.

ITY
Filologii
e şi o accentuat
dau din
urmat
cap
RS
şi invocă
de ă. etc...
argumente fonetice:
ar fi trebuit să
dea, etc...
VE
Aşa este. Dar...
Argumentul filologie, aşa zisele legi fonetice uu nu-
NI

mai o valoare teoretică gi limitată, când este vorba de

toponimie. !
LU

Dacă unele cuvinte mai des întrebuințate, întrebuin-

țate zilnic, au putut lua uşor iorme tot mai nouă, nu
acelaşi este cazul cuvintelor întrebuințate mai rar.
RA

Aceasta are mai ales valoare în toponimie. Circula-

țiunea numelor topice se prezintă în alte condițiuni,
în condițiuni mai îngrădite, decât circulaţiunea cuvin-
T

telor din graiu: viu de toate zilele. Legate de un anu-

EN

mit loc, prizoniere ale unui anumit loc, numele topice

— chiar dacă au fost şi ele odată apelative cu o cir-
culaţiune nestingherită — încetează de a mai fi cu
I/C

timpul altceva decât nume proprii. Un nume topic

are — o repetăm — de obiceiu o cireulaţiune îngrădită.
IAS

Sunt nume topice cari nu depăşese hotarele unui sat,

ale unci văi, ale unui ţinut. Fiind legate întoideauna
de un anumit loc, nu pot fi supuse tuturor mrdifică-
rilor la cari sunt supuse cuvintele cu o cireulaţiune ne-
U

îngrădită, — cum un ban care circulă se tocește ci tim-

BC

pul, dar nu se toceşte un ban ţinut în fundul lăz..

 — 130—

Existii o lepe a numelor topice, care se manifestă

RY
în faptul că aceste nunie păstrează aproape întotdea-
una mai curate formele lor primitive.
Numele topice ru sunt explicate numai de filologie,

RA
ci şi de istorie şi topografie. Dintre cei 3 facturi rolul
preponderant nu i se cuvine filologiei. Din contra. De

LIB
câte ori 's'ar constata o discordanţă între filologie de
a parte şi istorie şi topografie de alta, — greutatea
hotărîtoare trebuie atribuită acestora din urmă. Con-
trazicerile cu o regulă fonetică generală nu pot fi în-

ITY
totdeauna un “argument care să: excludă o ctimologie
pe care istoria şi topografia:0 impun în mod logie

RS
VE
NI
LU
T RA
EN
I/C
IAS
U
BC
 RY
RA
PUNERI LA PUNCT

LIB
- 1. Broilnicii

ITY
Originalele documentelor istorice humai în cazuri
excepţionale sunt la dispoziţia cercetătorilor, . Ei de
obiceiu trebuie să se mulţumească cu reproducerea, lor

RS
în diferite colecţiuni de documente, iar aceste colec-.
țiuni de multe ori nu reproduce documentele în termenii
exacţi ai originalelor, ei schimbă — intenţionat sau din
VE
superiicialitate ? — câte un cuvânt şi viciază astfel -
întreg documentul, iar documentul trece în domeniul.
NI

“cercetărilor în forma aceasta viciată.

Un caz dintre altele multe. | —
LU

Câteva, documente lutineşti şi câteva cronici rusesti

dela mijlocul secolului al XII-lea şi începutul celui de
al XIII-lea pomenese de un popor al Brodnicilor. Pro- .
RA

Dlema, caracterului etnic al acestui popor, despre care

nu avem informaţiuni mai precise, a interesat în mare -
măsură atât istoriografia 'românească, cât şi istorio-
T

prafia ungurească.
EN

Istoriografia ungurească afirmă că aceşti Brodnici

au fost Români şi că au fost identificaţi drept Români
încă în secolul al XIII-lea. Considerând apoi termenul
I/C

de „brednic” drept cuvânt slav (rusesc) şi traducându-l

prin „fugar” sau „nomad”, istoriografia ungurească a
IAS

căutat să tragă din această identificare concluzia că

la începutul secolului a] XIII-lea Românii erau încă
un popor nomad, fără aşezări statornice. .
Afirmația aceasta a istoriografiei ungurești porneşte
U

dela istoricul ungur, Munfalvi, cunoseuţ pentru studiile -

sale istorice tendenţioase. Pentru justificarea afii ma-
BC
 | — 132 —
ţiunii sale, Huntalvi se referă la o bulă din anul 1222

RY
a Papei Honoriu al III-lea, prin care acest Papă le
acordă Cavalerilor 'Peutoni autorizaţia de a accepta e
donaţiune făcută lor de regele Ungariei Andreiu a!

RA
II-lea (terra Burza nomine” se chiamă donaţiunea).-
Bula papală citează şi termenii diplomei donaţionale

LIB
a regelui Ungariei, în care se precizează că teritoriul
donat se întinde spre răsărit „usque ad terminos prod-
nicorum”, Huntalvi afirmă însă că în bula Papei Ho-
noriu al III-lea termenii „usque ad terminos produi-

ITY
corum” ar fi înlocuiţi prin pusque ud terminos Plur-
«orum”, De aci deducţia că cancelaria papală i-a iden--
tificat pe Brodnicii (pentrucă Brodnici şi Prodnici sunt
numai variante ortografice) drept Români încă la în-'
ceputul secolului al XIII-lea *).
RS
VE
Istoricii români s'au lăsat induşi în eroare de aceustă
afirmaţiune categorică a istoricului ungur şi fără a
mai controla temeinicia ci, au admis-o drept adevă-
NI

rată. Așa N. Iorga spune că și în colecţiunea de do-

cumente a lui Dreger în loc de „prodnici” este „Va-
LU

lachi” şi adaogă că „versiunea aceasta e luată după un

copiar dela începutul secolului al XV-lea, al cărui
autor propune deci cea dintâi identificare a Prodni-
RA

cilor cu Românii”. La fel sa lăsat indus în eroare şi

G. 1. Brătianu, care spune că „Brodnicii sunt confun-
daţi la începutul veacului al XIII-lea de cancelaria
T

pontificală cu Românii din Carpaţi”). |

EN

" Afirmaţiunea istoricului ungur Hunfalvi este însă

lipsită de orice temeiu. Bula Papei JIonoriu al Ill-lca,
— a cărei copie fotografică o avem înaintea noastră,—
I/C

nu arc în textul ci termenul pe care i-l atribuie Hun-

falvi. Eula spune şi ca că spre răsărit pământul dăruit
IAS

Cavalerilor "Peutoni se întinde pusque ad terminos

prodnizorum”. Bula nu înlocuiește termenul de „prod-

Pâl, Az otâkok târtinete, Budapest 1894. Vol. 1.

U

1) Hunfalvi
p. 329.
Broânicii. Bucureşti 1928. P. 2.
BC

2. 3, Iorga
G. 1, Brătianu, Prcdnicit. Bucureşti 1928. P. 2.
 — 133—

RY
nicorun” prin cel de „Blaceorum” şi deci nici nu-i
identifică pe Brodnici-produiei cu Românii.
Nu înlocueşte termenul de „prodnicorum” prin cel de

RA
a Valachorum”, nici colecţiunea de documente a lui
Dreger, care cel dintâiu a publicat bula Papei Honoriu

LIB
al III-lea, reproducându-o după un copiar din secolul
al XV-lea. Dreger are şi el termenul de „prodnicorum”
(cuvânt care în diploma donaţională a regelui Andreiu,
la care se refer bula, este redat greșit „produito-

ITY
zum”) 3).
Nici“ colecţiunile de documente germane ale lui
Schlâzer, Schuller şi Zimmermann-WVerner nu îrclo-

corum” sau „Valachorum” î). RS

cuiese termenul de „prodnicorum” prin cel de „Blac-
VE
Cel dintâiu care schimbă termenii este istoricul un-
zur Fejtr îîn coloeţiunea sa de documente publicată la
începutul secolului al XI-lea (1830) 5).
NI

Aşa fiind, argumentul confundării de către cance-

aria papală sau alte cancelarii la începutul secolului
LU

al XIII-lea a Nomânilor din Carpaţi cu Brodnicii cro-

micilor ruseşti sau prodnicii documentelor ungureşti
“trebuie scos dintre argumentele ce se invocă în favorul
RA

identificării acestor Români cu Brodnici-Prodnici.

Cei cari vor să dovedească această identitate trebuie
-să găsească, alte argumente.
T
EN

3. Drezer, Codex Pomeraniae. Berolim 1168. P. 102şi 108.

4 L, Schlăzer, Kritische Sammllungen zur Geschichte der
I/C

Deutschen in Siebenbirgen. Gittingen 1795—1797. (Diploma dona-

+ională este reprodusă 'cu greşala lui Drezer de „prodaitorum” în
ldc de „prodnicorum”
IAS

"XI. K&. Schuller, Der deutsche Ritterorden (in „Archiv fir die
„Kenntnis Sicbenbiirgens”). Hermannstadt 1841.
Fr. Zimmermann und K. Werner, Urkundenbuch fiir die Ges-
„chichte der Deutschen in Sicbenburgen. Hermannstadt 1892.
„5. G. Fejâr, Codex Diplomaticus. Vol. I. P. 372 şi 423. (In bula
Papei Honoriu al III-lea Fejâr mai schimbă şi fraza „cum pee
U

Siculoram terram transierint aut Blachorum”, cum spune origi-

nalul, înlocuind cuvântul de „Blachorum” prin cel de „Valecho-
BC

-rum“. Colecțiunea Densuşianu-Hurmuzachi reproduce hula cu

areşelile lui Fejer). . i
 RY
. 2. Protopopiatul dela Sibiu

Către sfârşitul domniei sale, regele Ungariei

RA
Bel
al II-lea (1172—1196), văzând că numărul coloniştilor
zaşi din "Transilvania, din colțul unde Oltul cotezte

LIB
spre miază-zi şi taie şirul Carpaţilor (regiunea Sibiu),
a sporit, a scos aceşti colonişti de sub jurisdicţiunea
ecleziastică a lipiscopului 'Lransilvamei (cu reşedinţa
la Alba-Iulia) şi le-a dat un protopop al lor, supunan-

ITY
du-i jurisdicţiunii acestuia. Nu se ştie cu precisiune
în ce an sa înfiinţat acest protopopiat, pentrucă nu
nisa păstrat actul prin care a fost înființat. Din alte

RS
acte, datate dela finele secolului al XII-lea, putem de-
duce că protopopiatul s'a înfiinţat pe la 1189.
VE
Actele acestea ce ni sau păstrat privese soluţiona:
rea unu conilict care se ivise între protopopul dela
Sibiu (numitîn act „prepositus”) şi lipiseopul del
NI

Alba-Iulia. Coloniștii saşi se înmulţiseră anume între:

timp prin noui sosiți, iar protopopul dela Sibiu reela-
LU

ma pe seama sa zecimile şi dela nouii colonişti. Iipis-

copul la rândul său contesta că protopopul ar uvea
drept la aceste zecimi, afirmând că regele Bela i-ar
RA

[i dat protopopului numai zecimile coloniştilor de pe

teritoriul care constitura protopopiatul la înființarea
lui 2). legele a dat câştig de cauză Episcopului.
T

Din faptul că documentele citate mar sus pomenesc

EN

de un proiopopiat al Germanilor din 'Pransilvania şi

en alte câteva documente dela sfârşitul secolului al
XII-lea şi începutul secolului al XIII-lea pomenese de
I/C

unu dintre cancelarii Ungariei ca avână demnitatea

de protopopi ai acestui protopopiat, — unii dintre a-
IAS

toricii transilvăneni au tras coneluziunea că elementul

sermen din Transilvania, adică Saşii, cum li se va
zice rhai târziu, aveau o orgnizațiune aşezată pe buze
sohde încă la începutul secolului al NITI-lea şi că încă
U

pe atunci protopopul dela Sibiu era „om mare”, duci

BC

ID Zimmermann, Urnurcenbuch, natie 2 si 4.

 —- 189 —

RY
a putut să ajungă cancelar. al țării într'o vreme când
Ungaria avea utâţia episcopi şi alţi protopopi cu nume.

RA
Tiste curios ewmu sa menţinut acest argument în tot
cursul secolelor din urmă. Pentru întâiaşi dată îl in-
vocase — la 1859 — în mod stăruitor Gustav Soiveri

LIB
întrun studiu istorie privitor la Sibiu. lil spunea acolo
că „faptul că deşi Ungaria avea, numeroşi: episcopi, pre-
poziţii dela Sibiu erau numiţi cancelari, îndreptăţeşte
concluziunea că coloniştii saşi din Transilvania aveau

ITY
-o mare importanţă şi că aceşti protopopi erau chiar un
fel de reprezentanţi ai acestor colonişti”. Pr. Teutsch
a reluat mai târziu teza despre importanţa prepozi-
RS
turci, căutând şi o explicaţiune pentru faptul că nici
unul dintre aceşti prepoziţi n'a fost vreodată la Sibiu,
VE
— şi găsindu-l în chiar importanţa demnităţii de can-
celar pe care prepozitul era chemat s'o îndeplinească *).
Pe urma lor au acceptat această interpretare şi isto-
NI

vicii români.
Tntradevăr, dacă la începutul secolului al XIII-lea,
LU

când Ungaria avea deja numeroase personalităţi bise-

riceşti cu mare nume, cancelar al ţării totuşi ar fi fost
numit în mai multe rânduri protopopul dela Sibiu,
RA

aceasta ar fi cu drept cuvânt o dovadă a marci impor-

tanţe a acestei prepozituri şi a elementului săsesc care
constituia această prepozitură de curând înființată.
T

Dar lucrurile nu stau aşa. În realitate, niciodată nici

EN

un prepozit al Sibiului n'a fost numit cancelar al ţării.

Afirmaţiunea plină de prezumpţii că prepoziţi ai Si-
- Diului ar fi fost chemaţi să ocupe cea mai înaltă dem-
I/C

nitate în stat, se datorește numai unei superticialecer-

IAS

2) Gustav Seivert, Die Stadt Hermannstadt. Hermannstadt 1839.

„D:ese kohe Ste'lvng, welche d'e Fermarnetădter Fripste, un-
onehtet der zahlretchen Bi'schâfe Ungarns, einnahmen. lisst uns
srohl mit Recht e:ren Schluss zuf die tohe Wichtrgiceit der
deutechen Kclcnte în Sictentiireen mwachen und rran wird ver
U

sucht darin cine Art Representanz dicser Koionie zu ver: muthen”.

Fr, Tcutech, Kinchengeschichte. Hermannstadt 1591. „der
BC

Propst (var) unter den Prălaten angesehen, mehr als ein Kanzicr
dez Kânigs, demnach kaum vici oder jema!s in Hermannstadt
anvesend”.
 — 186—

RY
cetări a documentelor. Adevărul este că nu prepoziţi
ai Sibiului au fost numiţi cancelari, ci că unii dintre
prepoziţi ai Sibiulu, — ceou-

RA
cancelari au fost numiţi
ce constituie o deosebire de o capitală importanţă.
Pentru întâiaşi dată se pomeneşte de un protopop

LIB
al Sibiului într'o bulă papală din 15 Lunie 1198: „P, pre-
pozitus Cipiuiensis” 3). Acest P. este primul protopop
de care se pomeneşte cu numele. Nici nu este pomenit.
dezât în acest document.

ITY
Cu începerea anului 1199 demnitatea de protopop al
Sibiului esta trecută între atribuţiunile cancelarilor
Ungariei. La 1199, într'un document eșit din cancela-
RS
ria regelui Emeric, se spune anume că documentul este
dat de „Desiderius aule regie cancellarius et preposi-
IVE
tus de Zebyn”, Şi în anii următori cancelar este același
Desideriu, având şi mai departe calitatea de protopop
al Sibiului. Numai ortografia numelui Sibiu variază:
Scibin (1200), Seybin (1201), Seybiniensis, Zibinicusis
UN

prepositus, Seybin (în3 documente din anul 1201). Scy-

hiniensis prepositus (1202).)
Nu toate aceste documente sunt însă originale. Unele
AL

cunt numai atestări dintr'o epocă mult mai recentă.

Cele originale redau numele Sibiului într'o formă
TR

aproape identică: Seybin, Seyhiniensis, Seybin şi ja-

răş Seybiniensis. La Zimmermann în unul dintre docu-
mentele originale (no. 9) numele are forma de „Sey-
EN

bin”, Criticul istorie ungur Szentpâtery;) care a văzut

originalul, reproduce numele în forma „Sybin”. Docu-
mentul din 1199 care dă numele în forma „Zebyn” nu
I/C

există decât într'o atestare din 1315.

Un alt cancelar, magister Thomas, are în anul 1212
IAS

în mai multe documente eşite din cancelaria sa şi cl

titlul de: „Seybiniensis et Besprimiensis prepositus”.
In două documente ortografia este „Cybiniensis et Ves-
U

3) Zin- mermann, op. cit. no. î.

BC

4) Idem, n-rcle 6—13.

5) Szentpâtery Imre, Az ârpâdhâzi kirâlyok oktevelcinek kriti-
kai jomvzeko. Budapest 1923—1930, No. 195.
 — 1317—

RY
primiensis prepositus”, Nici unul dintre aceste două
documente nu ni s'a păstrat în original.
Din această calitate de protopopi ai Sibiului pe care

RA
au avut-o la un moment dat cei doi eauvelari Deside-
vius şi "Thomas nu se poate însă trage concluziunea că
protopopiatul dela Sibiu a avut o deosebită importanţi

LIB
încă pe la sfârşitul secolului al XII-lea şi începutul se-
colului al XIII-lea, — pentrucă nu protopopul dela Si-
biu era numit cancelar, ci cancelarul era numit proto-

ITY
pop. Atât Desiderius cât şi Thomas erau deja cance-
lari când au primit demnitatea de protopopi ai Sibiu-
lui. Desideriu ma avut la începutul carierei sale de

RS
cancelar nici o demnitate ecleziastică. La începutul
anului 1199 este încă numai „Desiderius aule regie can:
cellarius”. Numai mai târziu este şi „prepositus de Scy-
I VE
bin. La fel, Thomas a fost vicecancelar şi apoi cance-
lar dela 1209 până la 1217, neavând nici el la început.
nici o demnitate celeziastică. La 1210 este încă numa!
UN

„prepositus Vesprimiensis” şi numai la 1212 „preposi-

tus Cybiniensis et Vesprimiensis”. Incă în acel an 1212
este numit „prepositus Albensis”, păstrând alături de
AL

demnitatea de cancelar numai această demnitate ecie-

ziastică de „prepositus Albensis”.
Din documentele citate rezultă în mod ncîndoios cu
TR

nu „yDesiderius prepositus de Seybin” şi nici „Thomas

prepositus Cybiniensis” au fost chemaţi de regii Un-
EN

garici să fie cancelari ai ţării, ci cancelarii Desiderius

şi Thomas au primit dela regii Ungariei protopopiatu!
dela Sibiu (şi alte sau numâi alte demnități biseri-
I/C

seşti), pentrucă în acele vremuri înalții demnitari ai!

țării nu aveau pe urma funcţiunii lor nici un venit,
IAS

nici o .retribuţie propriu zisă şi regii erau nevoiţi.să le

asigure venituri dându-le demnități celeziastice. „cca.
stii împrejurare explică şi de ce nu se ştie de nici un
protopop care în cursul secolului al XIII-lea să-si Ti
U

avut reşedinţa la Sibiu. In realitate, protopopii ăceş-

BC

tia nu orau administratorii protopopiatului, ci numai

uzufructuarii veniturilor acelui protopopiat.
 — 138 —

RY
e x

Inainte de jumătatea a doua a secolului al XIII-lea.

mai precis înainte de marea invaziune a 'Lătarilor ui

RA
Ungaria (1241), la miazăzi de râul Mureșului na exis-
tat o altă viaţă politică organizată decât cea a veche
populaţiuni autoctone. In acea epocă, lu miazăzi de

LIB
Mureş domnia regilor Ungariei era mai mult o domi-
naţiune nominală. In valea Oltului ca nu cra nici mă-
car nominală. Ce-i drept, şi înnainte de jumătatea a
doua a secolului al XIII-lea au existat în mijlocul po-

ITY
pulaţiunii autoetone aşezări de imigranţi străini. Dar
— începuturi
neoste aşezări, de infiltiațiune,—crau nu-
mai aşezări răsfirate, fără vreo altă legâtură între ele
decât cea a protecţiunii RS
acordate
catolică, a cărei putere spirituală ajungea mai departe
tuturor de biserici
IVE
decât puterea politică a regilor Ungariei. De altminteri,
tot atât de fictivă a fost domnia regilor Ungariei și
asupra altor ţinuturi cari figurau în titulatura regilor
Unsariei, — Galiţia şi Lodomeria, spre exemplu, ---
UN

deşi regii se numiau „rex Gallicie ct Lodomerie” del

1205 încoace?)
AL

2. SACUII DELA „SEBUS”

TR

Inainte de toate o întrebare: de ce Săcuii şi nu Be-

cuii? Şi un răspuns: pentrucă Săcui-săeuiaseă este nu-
mircea românească istorică a locuitorilor unguri din
EN

estul Transilvaniei. Sceui-secniască este o formă muti

nouă, literară, pe care o întâlnim în cărti, dar n'o iiu-
I/C

ziin în graiul viu al Românilor din Transilvania.

“In limba ungurească cehivalentul numirii româneşti
este tztkely (la plural sz6kelyeli). In limba germană
IAS

Szeliter, în limba documentelor latinești Siculus. |

Să»ui nu este un cuvânt de origine românească. lu
limba românească el nu are nici un înțeles. Î.am în
prumutat dela alţii. Dela cine ? Mai logic ar Îi săpre-
U

supanem că Pam împrumutat dela înşişi Săcuii şi cs

o”
BC

5) Ioman Balint, Magyar tortenet, Vol. II. P. 18 şi us.

 RY
la originea lui este ungurescul sz6kely. Dar cu 'prean-
punerea aceasta ne lovim de o mare dificultate: româ-
nescul Săcui nu poate să fie o asimilare a ungurescului

RA
szClely, pentrucă e „din silaba finală nu sa putut pre-
face într'un românesc u, Asimilarea firească, conformă

LIB
regulelor foncticei românești, ar fi putut da numai Si-
căi (cum Vâsârhely a dât Oşorheiu, cum Vârkely a dat
Orhciu, cum Szckelytelek din Bihor a dat Sichitelee,
Sititelee, şi cum în fine SzShelynid tot din Bihor a dat

ITY
Săcheihid), — dar în nici un caz nu „Săcui”.
Dacă cercetăm documentele latinești vechi, vom în-
tâlni alături de latinescul Sieulus (la plural Siculi) şi

RS
o formii ungurească care nu este eca de azi: Seichul
Bosuta la 1099, — Seicul begitta la 1095, — Petrus
Zekul la 1308, — Abraho dieto Zekul la 1310, — Petro
I VE
dieto Zecul la 1318, — Dominieo dieto Zeleul la 1320,
Gregorius dictus Zelul la 1351. Apoi, pentru prim dată,
Petrus dictus Zekel ]a 1353, — Gregorius dietus Sce-
UN

el la 1301, — apoi din nou Gregorii dicti Zocul la 1366,

Tixemplele citate sunt toate din Ungarin.!) Intâlnim
însă această formă şi în documentele din Transilvania.
AL

mult mai târziu ce-i drept, —— pentrucă în Transilva-

nia:de Săcui în general se. pomeneşte mult mai târziu
TR

decât în Ungaria. La 1345 capitlul episcopiei din Ora-

de atestă o diplomă din 1341 a regelui Carol Robert,
care aprobă o notărîre din 1340 a Voivodului Transil-
EN

vanici privitoare la o neînțelegere ivită între mai mulţi

cetăţeni ai Clujului. In aceste documente se pomeneşte
de „generationes eomitis Stark, Zekul et coruam affines”
I/C

şi de peomes, Thomas filius Zelcul civis de Kuluswar.?)

Vechile cronici ungurești cunose şi ele accas:ă formă.
IAS

Cronica lui Simon din Keza, scrisă către finci» secolu-

lui al XIII-lea, (eronică care vede în Săcui 'ăimăşiţe
ale Hunilor), are chiar o formă şi mai veche. El po-
vesteşte anume că Hunii lui Attila au fost bituţi de -:
U
BC

:1) Szunota Zolnai. Magyar Oklevâszotâr. Budapest 1902—15)5,

2) Zimmermann, Urkundenbuch, n-rele.- 156, 566 şi 609.
 — 140—

RY
oştirile Crimhildei şi au fugit din Panonia, lăsând în
urma lor numai 3000 de oameni, cari s'au refugiat în
munţi şi au stat acolo până la venirea lui Arpad. Aceşti

RA
Huni ar fi strămoşii Săcuilor. Simon din Keza spune:
„Remanserunt quoque de Iunis virorum tria millia.-

LIB
QUîa in campo Chigle usque Arpad permanserunt, qui
se ibi non Hunos sed Zakulos vocaverunt, Isti enim Za-
kuli Vunorum sunt residui”. (Cap. LV, 4), Crunica vie-
neză scrisă pe la 1358, povesteşte epizodul în aceiaşi

ITY
termeni, cu deosebirea numai că spune că Săcuii nu se
numesc „llungaros” (cronica lui Simon spune „llunos”)
adică: „qui... non se Hungaros sed Zekul alio nomine
vocaverunt „.Etenim Zelkuli Jlunorum sunt
(Cap. 10). Cronica lui TYhuroez, publicată la
residui”
1488, ero-RS
nică care copiază cronica vieneză, o amplifică gi o con-
IVE
tinuă, abandonează opinia că Săcuii ar fi rămăşiţe ale
Hanilor şi spune că ei s'au numit Săcui şi nu FHuni sau
Unguri, pentru a nu fi confundați cu aceştia. Cro-
UN

nica lui 'Thurocz are însă în locul formei „Zeliul” şi

„Zakul” a cronicilor vechi forma „Zekel”, spunând
anume: „(qui se non Hunos sive IHungaros, sed, ne
AL

iltorum aenoscerentur esse residui, Siculos, ipsorum

autem vocabulo Zelkel se denominasse perhibentur”.
TR

Acest „Zekel” a fost însă introdus în cronică numai de

editorul dela 1489. Georgius Schwandtner reeditează
la 1746 această cronică a lui 'Thurocz publicând şi el
EN

în text numele în forma „Zekel”, dar subliniind într'o

notă că manuscrisul lui Thuroez are forma pZeliul”.
vechi, Zalul și Zekul,”)
I/C

Din aceste forme istorice

atestate în documente și cronici din trei diferite secole
(SIII, XIV şi XV), potrivit legilor fonetice ungurești
IAS

sa format Zekel şi, pe urmă, Szekely. In limba ungu-

zoască accentul tonice avându-l întotdeauna primu si-
labă a unui cuvânt, silabele atone sufere schimbări sau
dispar (De acea şi diminutivele ungurești abreviate se
U
BC

3) Ir. limba unturececă medievală Z avea numai valoarea

fonetică a lui s rcmârcea. Acest surct românesc ce s este redat
a: în ungureşte prin s7. în nomțeşte prin ss satu sz.
 — lal—

formează întotdeauna din prima parte a unui nume:

RY
Anti din Antal, — Dani din Daniel, — Brszi din Brz-
s6bet, — Feri din Ferencz,— Jani din Janos, etc.). În
limba românească accentul tonic avându-l de regulă

RA
silaba ultimă sau penultimă,. Zalul-Zelul si-a păstrat
pe u, iar a sau e din prima silabă s'a prefăcut, nefiind

LIB
accentuat, în ă. (De aceea în limba românească diminu-
tivele ubreviate se formează întotdauna din a douu
parte a unui nume: Sandu din Alexandru, — Vidu di»
David, — Geni din Eugeniu, — Veta din Elisaveta, —

ITY
Mitru din Dumitru, — Fira din Rafira ete).
Numele străvechiu de. Zakuli-Zekuli s'a păstrat nes-
schimbat în limba românească. Numai 1 s'a înmoiat sub

RS
influenţa lui i, potrivit legilor foneticei româneşti. Asa.
cum sub influenţa lui i: cal a dat cai, — cercel a dat
I VE
cercei, — copil a dat copii, — gol a dat goi, — destul
a dat destui, — şi cum sătul a dat sătui — aşa gi Za-
kuli-Zekuli a dat Săcui-Săcuii.
De altfel şi documentele slavone îi numese pe Săcui
UN

tot Saculi. La anul 1523, Radul dela Afumaţi se adre-

sează Sibienilor şi le cere bani pentru oștirea strânsă
contra 'Turcilor, comunicându-le teama ca nu cumva
AL

„saluli i dorobanţi” să fugă dacă nu-i va putea plăti.)

Forma aceasta veche o aveau şi numeroase sate din
TR

Uingaria, cari azi în ungureşte au numele de Szckely-

falu. Aşa în judeţul Szaboles a existat: villa Zelul
(la 1284), — villa Zakul (la 1326).) Satul Szchkelyhid
EN

din jud. Bihor în documentele vechi are forma de Ze-

kulhida (la 1325), iar satul Sz6kelyialva din judeţul
I/C

Pozsony în limba slovacă are şi azi numele de Szelula.”)

Forma românească de Săcui exelude chiar posibili-
tatea ca la originea lui să fi putut să fie vreo altii formă
IAS

decât cea de Zatul-Zekul. Graiul românese a păstrat

numele vechi mai curate decât toate graiurile cclorlalte
U

4) Anvahul Institutului de Istorie Naţională, vol. IV. Cluj 1923

(Documente publicate de S. Dragomir, p. îl). .
BC

5) 'Thury Jozef, A sz6lielyck eredete. Kolozsvâr 1859. |

6) Szabo Kâroly, A râgi arCkelyseg. Kaiaszvâr 1090. t
 — 142—

popoare din 'Pransilvania. Formele 'Lurda, Sibiu, Cluj,

RY
Braşov şi multe altele ilustrează în mod clasie conser:
vatismul românese în ce priveşte toponimia. Noi am
păstrat acele nume cum circulau în vechime şi cum ui,

RA
le-au transmis documentele latinești ale epucei: "Turda,
Scibin, Clus, Brassov ete. Aşa a păstrat graiul romi-

LIB
nese şi numele străvechiu al Saşilor din 'Lransilvaniu,
numele sub care pentru întâiașdată pomenese de ci do-
cumentele; Flandrenses (la 1198), Flandrenses sacer-
dotes (la 1199), — care româneşte a dat Flandăr, Şi tot

ITY
aşa a păstrat graiul românese neschimbt numele stră-
vechiu a] Ungurilor, numele sub care erau cunoscuţi
înainte de descălecarea lor în Panonia. În secolele V şi

Unguri, cari atunci se găsiau încă departe

RS
VI scriitorii de atunci (Priscus,dJordanes) îi numiau pe
pe ţărmurii
IVE
Mării Caspice, Onogur,, hunugur, ungur, Când Ungurii
aceştia au tost cutropiţi de Cazari, numele lor dispare
pentru un timp oarecare, dar pe la mijlocul secolului
al IX-lea când Ungurii erau în drum spre Panonia, ci
UN

din nou sunt numiţi ongur-ungur.?) Din acest nume do-

cumentelje latineşti au făcut ungarus şi. Unsaria (Ger- .
mnanii ungr şi ungar) şi, sub sugestia teoriei că Ungurii
AL

sunt descendenţi ai Hunilor — Jlungarus şi Hungaria.

Numai ltomânii l-au păstrat şi pe acest ungur”, cum
TR

l-au păstrat şi pe „săcui”,

EN

Pe unde au venit Săcuii în Transilvania, în ţinuturile

pe cari le ocupă şi azi? Pentrucă, eredem, este indiscu-
I/C

tabil că Săcuii nu sunt în Transilvania o populaţie au-

toctonă, străveche. Dacă ar îi o populaţie mai veche
IAS

detât Ungurii, ei nu s'ar fi putut asimila aşa cum s'au

asimilat. cu aceşti Unguri, de cari au trăit şi trăiesc
geograficeşte izolaţi. i
Poat> probabilitățile sunt pe lângă supoziţia că ci au
U
BC

7) IIomân Bâlint, Maaycr Târtenct. ud: post 1932. Vol. 1. p. 45.

 — LI —

venit prin valea Someşului, pe unde ducea în vremu-

RY
rile vechi singura şosea din Ungaria în Transilvania.
Numai dealungul acestui drum, care prin Bihor, Tur-
da, Valea Mureşului, valea Nirajului duce în Săcuime

RA
— găsim urme documentare şi topice despre prezenţa
lor trecătoare.
Unii istorici, — şi unguri şi saşi şi români, — cons-

LIB
tată însă că la începutul secolului al XIII lea au fost
Săcui la Sebeş-Alba (odinioară: Sebeşul-săsese, nemţ.
diihlbach, ung. Sziisz-Sebes). Constatarca lor porneşte

ITY
dela mult discutata diplomă a regelui Ungariei An-
dreiu al II-lea dată Saşilor din provincia Sibiului, di-.
plomă prin care, la 1224, se acordă o largă autonomie

RS
administrativă cuprinzând întreg teritoriul „a Waras
usquc in Barolţ cum terra Syeulorum terre Sebes ct
terra Daraus”, adică întreg teritoriul „dela Orăştie:
I VE
până la Baraolt împreună cu pământul Săcuilor şi pă-:
mântul Daraus”.
Istoricii au identificat acest „Sebas? cu Scbeş-Alba
UN

şi âşa au conclus la existenţa unei colonii săcuiești la

Sebeș, la începutul secolului al XIII-lea. |
Identificarea lui „Sebus” din acest document cu Se-
AL

beş-Alba nu are însă nici un temeiu istorie. Niciodată

nu Sa pomenit în documente — înafară de această di-
TR

plomă din 1224 — de un pământ al Săcuilor în ţinutul

Sebeșului. Abia către sfârşitul secolului al SVII-lea,
adică 4 secole mai târziu, în nişte socoteli ale oraşului
EN

Sebeş se pomeneşte de un „cartier al Săcuilor” („Quar-

tale Sieulorum”) şi la 1709 de o „vecinătate săcuiască”
' (Sikulorum-Nacehbarsehaft”). Dar „aceşti Săcui sunt
I/C

imigranţi mult mai recenți.0)

Identificarea aceasta este, de. altminteri, deadreptul
IAS

ilogică, penţrucă nu se poate presupune ca reda:'torii

diplomei din 1224 (indiferent de epoca adevărată 2 ro-
dactării ci) să fi pomenit de Sebeș ca încheiere a deli-
mitării dinspre răsărit. Adică după punctul extrem din
U
BC

8) Dr IL. Hiilter, în „Korrespondenzblatt”. Sibiu 1895.

 — 141 --

(Baruolt) să fi revenit la puntul ux-

răsărit „Boralt”?

RY
trem occidental „Sebus”, (Sebeș-Alba).
Fraza aceasta întreagă, atât de neclară, devine îns:
clară de tot, dacă înlocuim copulativul pet” prin adiver-

RA
bul »seilicet” sau prin „videlicet”, — adică prin sinu-
t
ine”. Am avea în acest caz textul „jcu bucata de pinnân

LIB
a Săcuilor din ţinutul Sebus, anume bucata de pământ
Daraus”. |
Inlocuirea aceasta se întemeiază pe posibilitatea unei
a copistului. Şi că o asemenea

ITY
greşeli de transcriere
chiar
greşeală de transcriere este nu numai posibilă ci
documentul acesta din 1924,
probabilă, ni-o dovedeşte
care abundă în greşeli de copiat .)
Aşa copistul serie humillium în loc
9), — ad presenciam posterumque în loa
RS
de ad presen-
de humilium (7.

relevat şi de Zimm.), —
IVE
cium posterorumque (7. 17,
de censeantur
censcantur, Omnibus comitatibus în loe
ntur,
omnibus comitutibus (r. 22, — punctul după censea
inter eas în loc de
UN

trunchiază fraza şi înţelesul), —

inter cos (r. 24, rel. şi de £.), — compar e în los de corm-
(r.
parare (r. 26.), — quinquentas în loe de quingentas
—
27), — dinoseuntur în loc de dignoscuntur (r. 31),
AL

alor doi
Nunciys în loc.de Nuneys (1. 34, y ţinând locul
i), — iottones în loc de lotones (r. 36), —- nisi testibus
TR

personis în loc de nisi personis (r. 13, relevat şi de Z,

— adi-
— copistul bifânăd orizontal cuvântul testibus),
sa în loc
cimus în loc de adiicimus r. 27), — in concus
EN

loc de ab
de inconcussa (1. 32), — ab incarnaceione în
de
incarnacione (r. 34) — pe lângă alte inulte semne
arbitra r. Copist ul
abreviaţiune puse sau uitate în mod
I/C

1317 a
face o greşeală mare de copiat și în diploma din
Păs-
regelvi Carol Robert (în confirmarea căruia ni Sa
IAS

din 1224). Acolo unde în introducerea di;

trat aiploma
regele Carol Robert pomeneşte de persoanelt
plomci
Zimmermann, Yricundenbuch
U

9) Documentul este citat cupă:

rândul din textul
pet. 31—35 şi numerele din paranteze ind'că nu relevă
Din multele grescli de cortare Zim
BC

publica t de Zim.
insă docât 3. :
 — 145—

cari au solicitat confirmarea diplomei regelui Andreiu

RY
copistul pomenește de comitele „Blatuunz”, ca apoi mai
târziu, când se repetă numele acestui comite să-l scrie
»Blauunz”.:0)

RA
Dar nu numaj ignoranţa copistului (ignoranță care
rezultă din numeroasele greşeli relevate la acest loc)
face probabilă această greşală de et în loc de videlicet

LIB
sau scilicet (cari amândouă se scriu în documente nu-
mai abreviate), ci o face probabilă şi faptul că „Da-
raus”, identificat de istoriografie drept Draos (nemţ.-

ITY
Drass, ung. Daroez, în județul Odorheiu) este într'ade-
- văr în acea parte a judeţului Odorheiu care cu începe-
rea secolului al XIII-lea făcuse parte dintrun judeţ

RS
(numit atunci „scaun”) săcuiese numit ungureşte „Sep-
si”, iar în documentele latineşti când „Sepus”, când
„Sebus”.
I VE
Acest scaun a fost contopit mai târziu cu al-
te două scaune vechi „Kezd” şi „Orbo” într'un singur
scaun, numit cu indicarea, originii, judeţul „Treiscau-
(„Hăromszâk”), adică judeţul celor trei scaune
UN

(Sepsi, Kezd şi Orbo). | |

Draosul este o comună săsească cu o puternică mino-
ritate românească î!) aşezată în valea Homorodului, la
AL

marginea Săcuimii. |
Caracterul săsesc al acestei comune înglobate întrun
TR

scaun săcuiese justifică, -prin urmare, încercările să-

seşti de a o câştiga pentru patrimoniul săsese și justifică
şi prezenţa acestei comune la pomenirea graniţelor
EN

răsăritene.
Dacă unii dintre istoricii noştri nu înclină încă spre
I/C

această explicaţiune logică şi firească, aceasta se dato-

xeşte numai faptului că ei citează şi interpretează di-
ploma regelui Andreiu al II-lea după textul publicat
IAS

10) Greșală nereievată de Zimmermann.

11) In 1900 comuna avea 1011 locutori, dintre cari 365 români.
U

In 1857 avusese 112$ locuitori, cintre cari 631 Saşi, 504 Români
gi nici un Uneur.
BC
 — 146—

RY
de Fejtr şi Densuşianu,2) cari amândoi reproduc fraza
în care se pomeneşte de „Sebus” — greșit, anume: „cum
terra Syculorum terra Sebus”, în loc de „cum terra Sy-

RA
culorum terre Sebus”. [i reproduce udică documentul
scriind terra Sebus” în loc do pierre Sebus”. Or, acest
genetiv de pterre Sebus” vrea să spună că nu este vorba

LIB
de întreaga pterra”, ci numai de o bucată a acelei
„terre”, de bucata numită „Daraus”.15)
Restabilirea aceasta a textului autentic ne arată,

ITY
prin urmare, că Săcuii din „Sebus” nu puteau fi decât
Săcui din părţile răsăritene ale Transilvaniei şi nu
dela Sebeş-Alba.

4. „CODEX RS
CUMANICUS” ŞI EPISCOPATUL
: CUMAN
IVE

In secolul trecut a, fost descoperit la Veneţia un ve-

chiu manuscris dela începutul secolului al XIV-lea (din
UN

anul 1306), în care nişte călugări anonimi adunaseră

diverse bucăţi de lectură, rugăciuni, fragmente din bi-
blie ete.— în limba cumană. Textele cumane erau în-
AL

soţite de scurte explicaţii + gramaticale şi lexicale.

Acest manuscris este aşa-numitul „codex Cumanicus”
publicat la 1880 de contele ISuun GEza,!) al cărui nume
TR

sugera o origine cumană şi a autorului (cuman în un-

gureşte se zice Kun).
EN

Cine au fost călugării-autori ai codicelui? Din fap-

tul că explicaţiile şi comentariile se dau când în limba
latină, când în cea germană sar putea deduce că acei
I/C

călugări au fost călugări germani, poate chiar membri

IAS

12) Fesâr, Codex Diplomaticus, III. 1. 441.

Densuşianu, Documente privitoare la istoria Românilor. I nr. 13.
13) Această reproducere greșită o face şi dA A. Sacerdoţianu
în revista „Ţara Bârsei” (Braşov 1935, p. 132), susținând o dis-
cuțiune pe baza textului greşit „terra Scbus“ şi ajungând, fireşte,
U

la concluzii absolut eronate.

1) Kuun Geza, Codex Cumanicus. Budapest 1880. 395 pagini și
BC

o prefaţă de 104 pagini. .

 — 147—

ai ordinului Cavalerilor 'Peutoni, care până la 1310 îşi

RY
avuseseră reşedinţa în Veneţia.
Cele 395 de pagini ale publicaţiunii. lui Kuun (în-

RA
afară de cele 104 de pagini de introducere) nu sunt
toate reproducerea manuscrisului cuman dela 1306.
Manuscrisul însuş nu are decât 164 de pagini, dintre

LIB
cari unele pagini nu cuprind decât câteva cuvinte sau
fraze. Aşa, spre ex. pag. 152 are numai fraza „Dominus
non habet, ego minus”, pag. 157 are 6 cuvinte latine
cumano- latinești, Paginile 160-164 cuprind 150 de cu-

ITY
vinte înşirate fără orice ordine alfabetică.
Sunt mulţi istorici cari vorbese şi de un „dicţionar
cumano-latino-persan cu aproape 3000 de cuvinte”, ca
parte integrantă a manuscrisului
RS
(restul paginilor
165-395),2) ceace este o profundă eroare. Acest dicţio-
I VE
nar nu este opera călugărilor germani, operă care —
cum am mai spus — se termină cu pagina 164, ci opera
lui Kuun G&za.
UN

Manuscrisul însuş nu este în realitate nici el o ex-

-plicaţie gramaticală de texte cumane în limba latină,
ci mai mult o explicaţie de texte latine în limba, cu-
mană. Manuscrisul este în realitate o încercare de a
AL

pune la dispoziţia unor misionari noţiunile elementare

ale învăţăturii creştine — traduse în limba cumană.
TR

Aşa se explică și multele şi marile lipsuri ale manu-

scrisului.
Vechia limbă cumană a fost o limbă turcă, aceaş limbă
EN

cu cea a Pecenegilor și Uzilor, cu cari Cumanii erau

deaproape înrudiţi, dacă nu erau chiar acelaş neam.
I/C

Din această veche limbă cumană vorbită înainte de se-

colul al XIV-lea se cunoşteau — până la publicarea
manuscrisului dela Veneţia — numai câteva cuvinte -
IAS

răsleţe şi câteva nume de persoane şi de localităţi.

Totuş, acest codice n'a fost o revelaţie. Unii filologi,
oc-i drept, i-au dat o deosebită importanţă şi au grăbit
U
BC

a C, C. Giurencu, Istoria Românilor, ed. III. București 1938,

p. ve
 — 148—

RY
să facă constatarea că un mare număr de cuvinte cu-
mane din codice se prezintă într'o formă romanizată,
adăugând că „influenţa aceasta latină la Cumani na

RA
poate fi explicată numai prin activitatea misionarilor,
cari n'ar fi putut transforma întrun răstimp atât de

LIB
seurt o limbă absolut străină pentru ei. Procesul de la-
tinizare este mai interesant — mai spun acești filologi
— pentrucă Cumanii întradevăr au fost romanizați în
aşa măsură, încât la începutul secolului al XIV-lea

ITY
nici su se mai vorbeşte de ci”.
Opinia aceasta ni se pare nejustificată, pentrucă ca
se bazează numai pe limba cumană pe care o cunoşteam
RS
din codicele dela 1306, iar această limbă cumană este
o limbă artificială. Limba cumană pe care ni-o face cu-
IVE
noscută acest codice este o limbă pe care n'a putut-o
vorbi un popor nomad, abia ajuns pe treapta cea mai
de jos a unei culturi primitive. Este o limbă din care
lipsesc noţiunile cele mai elementare ale vieţii de toate
UN

zilele; din care lipsese toate cuvintele do cari nu te

poți lipsi în contactul cu semenii tăi, dar în care, în
schimb, abundă noţiunile abstracte, umplând mai bine
AL

de jumătate a lexicului.
Manuscrisul dela Veneţia avea să dee misionarilor
TR

plecaţi sau gata să plece pentru a face propagandă de

- încreştinare între Cumanii păgâni posibilitatea de a le
explica în limba lor tainele şi învăţăturile religici creg-
EN

tine. Autorii manuscrisului au căutat. prin Urmare, să

găsiască-în limba cumană termeni corespunzători pen-
tru noțiunile latineşti cari formează esenţa religiei, ca
I/C

spre ex.sine mucula, actus eredendi, redemtio, com-

mendatio, sapientia, deceptio, cogitatio şi altele. Şi,
IAS

fireşte, nu le-au putut găsi, pentrucă ele nu puteau să

existe în limba unui popor nomad, păgân. Dar totus
au tradus termenii creştini prin cuvinte cumane car
nu ştim în ce măsură se apropiau ca sens de sensul ce-
U
BC

3) N Drăgan, Românii în veacurile IX—XRIV. p. S14 (reter:n-

du-se la un studiu asupra Cuvmonitor publicat de filoiogul tra-
„cez Pellot în „Journal Asiatiquc”).
 — 149—

RY
ior creştine. Le-au tradus uneori prin doi sau chiar
trei termeni cumani.
Latinescul detractor este tradus prin arangei şi, la

RA
alt loc, prin ussahei, — curvus este tradus prin egri şi
kingir, — tranquillitas prin semine şi taglamac, —

LIB
Domo prin chisi și aazum, — ars prin al şi erdem, —!
lignum prin odim şi agac ete,
Latinescul corpus este tradus prin edaz, ten şi boy,
— spes prin Gmăd, usannic şi umuc, — vis (vigor, po-

ITY
tentia) prin kuc, kvat şi cagi, — crux prin hai, kai şi
ghaci, etc. |
Prin. acelaş cuvânt cuman sunt traduse cuvinte I1a-.

RS
tineşti cu totul diferite ca înţeles. Aşa cumanul at este
traducerea latinescului equs, dar în acelaș timp şi tra-
I VE
ducerea latinescului nomen, pentru care găsim însă şi
traducerea cumană de nam. Cumanul el este traduce
rea latinescului regio și în acelaş timp şi a latinescului
pax (cu menţiunea „aut fortasse populus”) şi altele.
UN

Cum s'a putut ajunge la astfel de traduceri contra-

dictorii ne arată cazul numelui însuş de cuman.
„Kun” sau „Kom” însemnează în limbile turceşti
AL

(dintre cari — cum am spus — face parte şi limba

cumană) nisip, şes, pustiu, stepă. In limba cumană în-
TR

săşi formu mai uzitată a numelui este „kun” şi „kum”.

Ambele forme însemnează şi în limba cumană arena”,
— nisip, pustiu de nisip, stepă.
EN

Codicele cuman are pentru. cuvântul cun” (seria

uncori şi „Cun”) în afară de înţelesul de „arena” (p.
I/C

120) şi pe cel de „robur, forcia” (p. 28) şi „Dies” (p. 79

şi 158). Aceasta nu însomnează însă că acel cuman
„kun” întradovăr exprima trei noţiuni diferite: stepă,
IAS

forţă şi ziuă, — ci însemnează numai că pentru cele

3 noţiuni diferite autorii codicelui n'au găsit în limba
cumană, în limba Cumanilor cărora li sau adresat,
U

cuvinte diferite pentru fiecare noţiune, sau nu le-au

putut explica acelor Cumani deosebirea între cele 3
BC

noţiuni şi au fost induşi în eroare să le traducă pe toate

trei prin „kun”, cuvânt care la nişte Cumani cu o cul-
 — 150—

tură primitivă putea să însemneze în acelaşi timp:

RY
1) stepă; 2) forţă, adică ceva mare, întins, cum mare
și întinsă este stepa; 3) ziuă, — adică răsăritul unde

RA
se înalţă soarele şi începe ziua, adică tot stepa, care
se întinde departe, departe spre răsărit.
Cum vor fi reuşit autorii Codicelui să le explice 1n-

LIB
terlocutorilor lor cumani celelalte noţiuni abstracte cu
nhonor (tradus prin ager), intellectus (tradus prin an-
glamac), nucleus (asi), protectio (asrov), sine macula
(tradus prin aypsiz), actus credendi (inanmac), redem-

ITY
tio (yulamac) şi altele ca principium, benedictio, usura
— şi în ce măsură vor fi înţeles acei interlocutori cu:
mani noţiunile ale căror traduceri li se cereau, — este
RS
greu de spus. In orice caz, dacă în dosul cuvintelor
cumane din codicele dela Veneţia sar putea descopen
IVE
o influenţă latină (ceeace noi nu reuşim să descoperim),
această influenţă nu poate fi atribuită decât autori-
lor acelui codice şi nu contactului Cumanilor cu ur
UN

popor de origine latină. -

AL

Pe la începutul secolului ial XIII-lea, înainte de

marea invaziune a 'Lătarilor în Ungaria (1241), exista
TR

andeva dincolo de graniţele răsăritene ale Ungariei

de atunci un cepiscopat cuman, căruia i-a pus capăt
chiar pomenita invaziune. locuitorii — mai bine zis:
EN

o parte dintro locuitori — de pe teritoriul acelui epis-

copat fuseseră încreştinaţi, botezați şi convertiți la cu-
tolicism nu mult înainte de invaziune. Granițele aces-
I/C

tui episcopat al Cumanilor eruu însă mai mult decât

vagi. Episcopatul cra mai mult un episcopat al Cuma-
IAS

nilor, un cpiscopat legat de un popor oarecare (de po-

porul cuman), decât un episcopat al Cumaniei, un epis-
copat legat de un teritoriu bine determinat (care nu
exista). Aşa se explică cum de istoricii n'au reuşit să
U

fixeze, în mod incontestabil, nici graniţele episcopa-

BC
 — 151—

RY
tului cuman, nici graniţele Cumaniei, ale ării locuite
de Cumani.

RA
Tot ce sa scris în această privinţă este mai mult
combinaţiune, decât interpretare obiectivă şi logică a
- documentelor. Moldova şi răsăritul ţărilor româneşti

LIB
în orice caz n'au putut să fie — cum cred, greşit, o
mare parte a istoricilor; în deosebi a istoricilor străini
— această Cumanie dinainte de invaziunea 'Lătarilor
din 1241. Istoricii cari identifică aceste două noţiuni

ITY
geografice confundă situaţia geo-politică a Huropai
sud-estice de după invaziune cu situaţiunea de dinainte
de invaziune.

RS
Inainte de invaziunea Tătarilor, Cumanii trăiau încă
departe în stepele Rusiei asiatice, dincolo de Don şi de
I VE
Volga, de unde abia după anul 1223 (înfrânți de 'Lătari
lângă râul Kalka) au început să se refugieze spre apus.
Pe la 1236, ajungând aproape de graniţele Ungariei,
UN

regele Cumanilor, Cuthen, cere regelui Ungariei, Bela

al IV-lea, protecţie şi azil. Bela îi primeşte în ţară şi
le dă locuri unde să se aşeze. Această supunere cumană
este originea titlului de „rex Cumanie”, pe care regele
AL

Bela şi-l ia cu începerea anului 1236.

Până gă-și găsească adăpost în şesurile Ungaria,
TR

între Tisa şi Dunăre, Cumanii — fugind de groaza:

'Tătarilor — rătăciseră prin ţinuturile de dincoace do
Don. Pentrucă ei crau nomazi, cari trăiau în corturi,
EN

“şi nomazi au rămas şi multă vreme după aceea. In anul

1229, Papa Grigorie al IX-lea spune despre ei că sunt
I/C

„un neam .rătăcitor, şi nestatornic, care n'a avut până

atunci aşezări stabile, dar acum doreşte să întemeieze
“Oraşe şi sate în cari să se aşeze şi să ridice biserici”.
IAS

„Aşa fiind, nici episcopatul Cumanilor n'a putut fi

undeva în Moldova, cum cred unii istorici, 4) nici unde-
va în părţile dintre Carpaţi şi râul Siret, cum cred
„alţi istorici 5). Cumanii trăiau atunci încă numai din-
U
BC

4) Pauler, op. cit. Vol. II. p. 98

5) Dr. IL. Ferenţ, Cumania și episcopia lor. Blaj 1931,
 — 192—

colo de graniţele nord-estice ale Ungariei şi nu cobo-

RY
riseră încă mai spre miuză-noapte,
Un singur nume topic pomenit de canonicul din U-

RA
radea, Rogerius, în descrierea invaziunii 'Lătarilor din
1241 nu este o justificare suficientă pentru a loculize.
acest episcopat în Moldova, lingă Siret. 'Canonicul

LIB
Rogerius, contimporan al invaziunii pomenite, spune:
anume că unul dintre șefii Tătarilor a ajuns în ura
„episcopului Cumanilor după ce.a trecut râul Siret
(„Bochetor autem cum aliis regibus fluvium qui Zerech

ITY
dicitur transeuntes pervenerunt ad terram episcopi Cu-
manorum”) $).
Istoricii au identificat acest râu „Zerech” cu răul
Siret
gcama
din Moldova, afluent al Dunării, fără să ţie:
de faptul că în afară de Siretul Moldovei mat RS
IVE
există alte două râuri cu acelaş nume, amândouă în
Galiţia, — unul afluent stâng, celălagt afluent drept
al Nistrului. Acest din urmă Siret uzi se chiamă Stryi,
dar în documentele secolului al XIII-lea avea: numele:
UN

de „Zereth” 7).
Nimic nu justifică identificarea râului „Zereeh” «de
care pomeneşte Nogerius cu Siretul Moldovei. Din
AL

contra, tot ce ştim despre invaziune şi despre căile de

comunicaţie din acea epocă ne fac să presupunem că
acel „Zereeh” trebuie să fie unul dintre celelalte două
TR

Sireturi din Galiţia, pe unde au coborit :narile masse

tătăreşti venind dinspre răsărit. Pe acolo iu coborit
EN

în şesurile Panoniei şi Ungurii când, venind tot din-

spre răsărit, au descălecat în țara lor de azi. „In seco-
Jele XII şi XIII pe aci ducea singura cale de comu-
I/C

nicaţie din Ungaria în Rusia. Chiar şi la 1352, când

regele Ungariei Iudovie a pornit să asedieze oraşul
Bălţi, a trecut peste râul San (Zunakon în cronicile
IAS

vechi), iar la întoarcere a luat-o în linie dreaptă spre:

Alpii ruteni, dealungul râului Stryi, căruia Ungurti
îi ziceau Siret (pe ucolo pe unde irece azi şoseaua na--
U

6) Noserius, Carmen Miserabile..

BC

1) Pauler, op. cit.

 — 153 — _

RY
țională). şi așa a ajuns, peste regiuni sălbatice şi i dra-
muri ncumblate la Munkacs” $).
Rogerius însuşi recunoaşte că drumul din Rusia în

RA
Ungaria ducea peste Carpaţii Galiției. El precizează
anume că regele Bela al IV-lea l-a trimis pe Palatinul

LIB
ţării la frontiera Galiției să apere „Portam Ruseie, que
Montana dicitur, per qui in Hungariam patebat a-
ditus” 2).
In: Galiţia muntele care desparte valea Prutului de

ITY
valea 'lisei se numeşte şi azi „pasul 'Lătarilor”,
Ideritificarea lui „Zerech” pomenit de Rogerius cu
Siretul Moldovei şi, în consecinţă, identificarea terito-

RS
riului episcopatului 'cuman cu o parte a Moldovei, nu
se întemeiază, deci, decât pe nesocotirea, existenţei alor-
alte două Siret-uri.
I VE
UN

De altminteri, în ce priveşte încreștinarea, Cumani-

lor şi înfiinţarea episcopatului cuman, cronicile şi ana-
ele: călugărilor trebuie utilizate cu multă prudenţă,
AL

'pentrucă. cele. mai multe dintre ele sunt scrise numa:

târziu după evenimentele pe cari le povestesc şi, dea,
TR

pline“ de inexactităţi..
"Asa „Magnum Chronicon Belgicum” spune, la po-
vestirea întâmplărilor anului 1220, că „Robertus Ves-
EN

primiensis vir bonus et religiosus... factus fuerat cpis-

copus Strigoniensis” şi că fiul principelui Cumanilor
a venit la cl rugându-l să-l boteze și promiţându-i că
I/C

gi „pater meus venit ad ie ultra silvas in tali loco cum

duobus millibus virorum” — pentru a primi şi el hote-
IAS

zul. Şi cronica aadogă că „quo facte, abiit arhiepisco-

pus ultra silvas in occursum patris iliius”.
* Dar „Roberius' Vesprimiensis episcopus” na ajuns
U

8) Idem, ibidem. -
BC

9) „Montana“, este traducerea. ungurescului . „havas, cum nu-

mieşte” notariil anbnim munţii. Galiţici, peste cari au trocut Un-
gurii la descălecarea lor.
E
 — 154 —

RY
şi, prin
arhiepiscop al Strigonului decât în Martie 1956
în anul
urmare, cceace spune „Chronicon Belgicum”

RA
1920 -este greşit 10). ii
nu poate bi
“In ce priveşte fraza de „ultra silvas” ea
pentr ucă nici
interpretată ea desemnând "'ransilvania,

LIB
Dominicani (cari
episcopul Strigonului, nici călugării
Cumanilor) nu au
au întreprins opera încreștinării
şi călugărul Domi-
fost în Transilvania, cum constată
într'o istorie a activităţii

ITY
aican Abrahamus Bzovius,
la începutul seco-
orainului Dominicanilor, publicată
scriitorul €cleziastic
tului al XVII-lea. El spune scă
ază „ultra silvas”
“arius Niger greşeşte când interprete
drept Transilvania („Marius Niger
Transylvaniam, sed falso putet”
11).
septem castra seu
RS
IVE
este şi ea plină
Cronica lui „Albericus Monachus”
ejurările în cari s'a
de inexactităţi în ce priveste împr
E! spune că arhicpis-
UN

făcut înereştinarea Cumanilor.

a plecat în Cumania cu
copul Robert al Strigonului
— însoţit de epis-
iindul de a-i încreştina pe Cumani
Istoricul ungur Pauler
copul Wilhelm al Vesprimului.
AL

niciodată un episcop al
constată, însă, că n'a existat
elm. În acea epocă €pis-
Vesprimului cu numele de Wilh
s. De altă parte, epis-
TR

cop al Vesprimului era Raynaldu

i era deja mort în acea
copul Wilhelm al Transilvanie
”
epocă 13).
EN

BIR IDEEA”
Pa
-.

ULIVERSITĂȚII IAŞI:
Da
I/C

LIRI
pp ca re Iti
Fl
tema
IAS

eh Aa Pat Dome Mana

rische Dominlkanerordenspravin
10) NI. Ptetter, Die unga l:că documentele ordinului
1913 (ptb
(Teză de ecctorat). Zârich .
U

Dom:nicanilor). 'Tom us ITI. Authore .Fr.

exclesla stic orum ...
11) Analium ppin ae. Anno 1621,
BC

Colo nlae Agri

Abrahamo Bzovio Polono. (care totuş i acce ptă mkrt ur:2
II. p. £8
“12) Faulur, cp. cit. Ve. nala te).
t eraşelile sera
conice. îndrepiird nume
 RY
RA
LIB
CUPRINSUL
Pnaaina

ITY
Valoarea pentru istorie a documentelor false . . . . 5
Banatul de Severin .... . ...... Î o.. N
țara Făgăraşului. . . . . . . . .... .... î. | 31
Simbioza româno-slavo-ungurească . , . 1... . . 44

RS
Sălişte . .. ... . .. . . . . . .... ....... a. 63
Alba-lulia și Invazia Tătariior. . . . . . . . . . . . . . 85
„Clus“ sau „Culus“? ., .,. . . . |... . . .... . 97
I VE
Hotare şi frontiere transilvănene interne şi externe . . . 108
Reflexe daco-romane. ........,» eee mea 42]
Puneri la punct ... . . . . . . .. .... .. . |... 13)
1. Brodnicii. . . .. . . .. .. ... ae ee e 131
UN

2. Protopopiatul dela Sibiu... .... . o... . 194

3. Săculi dela „Sebus“ ....... Î. . . ... . 138
4. „Codex Cumanicus” . .. ... .. ........ 148
AL

LA]
TR
EN
I/C
IAS
U
BC
BC
U
IAS
I/C
EN
TR
AL
UN
IVE
RS
ITY
LIB
RA
RY
 +
;

RY
EXTRAS DIN CATALOGUL LITERAR
EDITURA „UNIVERSU L”

RA
Colecţia : „OPERELE SCRIITORILOR ROMÂNI
NUVELE de NICOLAE FILIMON VASILE CÂRLOVA, Poezii .

LIB
Cu amintiri şi însemnări de Pr, MIHNEA VODĂ CEL RAU,
" G.: Negulescu-Batişte şi Dr, N. DOAMNA CHIAJNA, MOŢIU,
, , tămanu | CURCANII, POEŢII VACA-
(Operă premiată de Acaa. Ron.) RESTI, de Al. Odobescu .
_LEGENDELE SAU RBASAELE
Ediţie comentată de N. Mihăescu
asistent universitar -

ITY
ROMÂNILOR de Pctre Ispirescu PSEUDO-KYNEGIIETICOS
ediţie comentată - .
de Al. Odobescu
de N. Mihăescu ediție comentată de N, Mihăescu
Ă asistent universitar
CRONICARII ROMANI: Antologie
ST. O. IOSIF, Poezie vol. 1 şi 11.
Ediţie comentată . ae
întocmită de Al, Rosetti, prof. univ,

RS
————— prof. P. V. Haneş

ASPECTE DIN CIVILIZAȚIA JOC DE

OGLINZI, roman
ENGLEZĂ de 1. Botez de Ioana Petrescu
ASTROLOGIA — Odinloară şi azi MAI SUNT OAMENI BUNI...
” roman, Ed. IV-a
I VE
cc. de Const. Arginteanu
AMINTIRI DIN VIAȚA-MI: de D. Ionescu Morel
de g-ral Al. Candiano-Popescu MICA PUBLICITATE, roman
de Tudor Mușatescu
ACUMULATORII ELECTRICI MITOLOGIA GRECO-ROMANA
de Cap. Ioan R. Nicola Ed. VIII-a, de G. Popa-Lisseanu
NEAMUL POLANIECII
UN

BUCUREȘTII VECIIIULUI REGAT

- de George Costescu de Ii. Stenklewicz .
CELE DOUA ORFANE " (Ed. IV) trad. de Al, Iacobescu
PARISUL LOR .
* roman de A. d'Ennery
| de Dorothea Christescu
CAZUL MAICII VARVARA roman PARADA, roman de Lloyd Douglas
. - EA, II de Damian Stănoiu . trad. de Jul. Giurgea
AL

CAND ERA BUNICA FATĂ - QVO VADIS, .

schițe şi amintiri de C. Cosco - TYoman de IH. Stenkiewiez
(Ediţia III-a) - trad. de Const. A. 1. Ghica (ea, 1)
DORESC CA MICILE REGIUNILE POLARE ALE
MELE
RÂNDULEŢE PĂMÂNTULUI
TR

(epistole vesele) - de Claudius Glurcăneanu

de Tudor Muşatescu
DOMNIȚA FĂRĂ NUME, roman
REGINA ELISABETA
pentru tineret, ediţie de — CARMEN SYLVA —
lux de
Jul. Giurgea. . de prof. M. 1. Bogolepnovy
SISTEMUL FINANCIAR AL U.R.S.S.
EN

DAMBOVIŢA APA DULCE... Roman

Ed. IV-a de Damlan Stănoiu
de prof. M. I. Bogolepov
trad. de Rh. Donici -
GUSTA BERLING SFĂRLEAZĂ CU FOFEAZĂ
. de Selma Lagerlăt Roman, €d, Il-a
Ed. V-a de Victor Ion Popa
I/C

revăzută de D. Ionescu Morel SIMPLE POVEŞTI, de R. Kipling

GRAMATICA LIMBII ROMÂNE Ed. trad. de Viorica Oroveanu'
II-a de Al. Rosetti şi J. Bycic STUDII DE ISTORIE SOCIALA
GHINION, schiţe şi nuvele de A. de Constantin Giurescu
CEKOV. trad. de R. DONICĂ SFATURILE MEDICULUI
IAS

HANUL LUI ALMAYER de dr. N, Vătămanu (Ed. II-a)

roman,
- de Joseph Conrad Operă premiată de Academia Română
trad. de Jul. Giurgea TEATRU ALES: LOPE DE VEGA
IUBIRE DE PIERZANIE, : roman trad, de AL. Popescu Telega
Ed, II-a de Camilo Castelo Branco TRATAT DE GRAFOLOGIE
trad. de AL. Popescu Telega
* ŞTIINŢIFICĂ .
de_M,. Negru
U

Tip. „Universul“ 8. A., București, Strada: Brezoianu No. 23—25

BC

Firma înscrisă ia Ot. Rep. Comerţului sub Nr, 4371933

BC
U
IAS
I/C
EN
TR
AL
UN
IVE
RS
ITY
LIB

Prețul
RA
RY

1300
BC
U
IAS
I/C
EN
TR
AL
UN
I VE
RS

.
.Dă

.*

-
tape

a
ITY
a.

LIB
RA
RY
BC
U
IAS
I/C
EN
TR
AL
UN
IVE
RS
ITY
LIB
RA
RY