Sunteți pe pagina 1din 20

Cuprins Capitolul I. Analiza si valorificarea potentialului turistic natural al Frantei 1.2 Potentialul turistic al relefului 1.

2 Potentialul climato-turistic 1.3 Potentialul turistic al apelor 1.4 Potentialul turistic al florei i faunei 1.5 Prezentarea principalelor arii protejate din cadrul Frantei Cap II Analiza si valorificarea potentialului turistic antropic al Franei 2.1. Obiective turistice religioase 2.2. Obiective cultural-istorice Capitolul II Analiza i valorificarea potenialului turistic natural al Franei 1.1. Potentialul turistic al reliefului Relief variat, dispus sub forma unor trepte cu larga extindere astfel: o regiune inalta, Masivul Central Francez si Alpii inconjurati spre vest si sud de podisuri si apoi, la perigerie, campii formand un larg amfiteatru. In est se desfasoara Alpii Maritimi, Cotici, Graici si Savoiei, precum si Muntii Jura. La granita cu Spania, se afla Muntii Pirinei, masivi, inalti, cu puternice urme glaciare. Spre sud se intinde Masivul Central Francez, spre nord si nord-est Masivele Vosgi si Ardeni, iar in nord-vest muntii josi (Armoricani), bine impaduriti din Peninsula Bretagne si Normandia. Principalele cursuri de apa sunt: Sena cu Oise, Loara, Rinul, Ronul si Gironde. Masivul Armorican este situat in nord-vestul Frantei, are altitudini ce nu depasesc 450 m, cele mai joase regiuni fiind bazinele interioare cu 100-200 m altitudine.Este caracterizat de un climat breton, foarte instabil cu succesiuni intre vreme insorita si innorata, temperaturi fara excese si precipitatii abundente. Masivul Central Francez este situat in mijlocul tarii si are o altitudine medie de 700 m. In general relieful se inscrie in trei trepte caracteristice: treapta montana, treapta platourilor si cea a depresiunilor sau culoarelor interioare. Muntii Vosgi sunt situati in NV tarii intre Bazinul Parisului in vest si Campia Alsaciei in E.Fac parte din acelasi sistem hercinic,fiind alcatuiti din sisturi cristaline, gresii, granite. Masivele Ardeni, Maures si Esterel. Masivul Ardeni este alcatuit din sisturi cristaline cenusii si violacee. Nu depaseste 600m in altd, este traversat de la

S catre N de raul Meuse, a carui vale este destul de adancita cu sectoare de defilee care dau un farmec deosebit peisajului. Masivele Maures si Esterel sunt ramasitele unui vechi bloc hercinic prins in cutarile alpine. Sunt situate la marginea sudica a Alpilor, vecine cu Marea Mediterana. Muntii Alpi se gasesc in partea de SE a Frantei si se desfasoara sub forma unui arc pe cca 350km cu convexitatea spre V. Altitudinea maxima in Alpii Frantei depaseste 4000m (4807m Mont Blanc). Eroziunea legata de inghet dezghet, ca si cea torentiala si glaciara au un rol important in fasonarea reliefului. Ea a generat si continua sa creeze creste, abrupturi, vai si circuri glaciare, mari conuri de dejectie . Alpii francezi sunt grupati in: Alpii de nord si Alpii de sud. Muntii Pirinei, o regiune muntoasa masiva, au inaltimi care trec de 3000m, si se intind pe cca 400km de la Est catre Vest. Prezinta un abrupt pronuntat spre Campia Acvitaniei, si unul mai domol catre Ebru. Sunt fragmentati de vai puternic adancito care permit comunicarea intre Franta si Spania. Regiunea dArmagnac (Piemontul Lannemezan) este un podis cu aspect colinar, la poalele nordice ale Pirineilor, cu altd cuprinse intre 300 si 700m. Muntii si Podisul Jura. Muntii Jura, alaturi de Podisul Jura, se gasesc la granita dintre Franta si Elvetia. Nu depasesc 1800m (Vf. Cret de la Neige, 1723m). Podisul Jura se ridica deasupra campiei Saone, cu cca 300-400m. Jura are in baza un soclu cristain, peste care se asterne o groasa cuvertura calcaroasa cutata in cute paralele dar si faliata. Campia Alsaciei si culoarul Rhodanian. Campia Alsaciei este o fosa hercinica umpluta cu depozite sedimentaremarine si lacustre tertiare. Corsica insula a Marii Mediterane a devenit parte integranta a Frantei in 1.768. Are o suprafata de 8.680 km si 250.000 locuitori. Situata la 180 km in sud-estul orasului Nisa, Corsica are un relief accidentat, mai inalt in N-V, unde inaltimea maxima ajunge la 2.710 m pe varful Monte Cinto, iar in partea estica se afla o campie litorala fertila (Plaine dAleria). Numai aceasta parte, ce reprezinta 2% din suprafata insulei, se cultiva cu maslini, portocali, vita-devie, restul fiind acoperita de paduri. Cel mai mare oras, principal port, este Bastia cu 90.000 locuitori, dar capitala traditionala se afla pe coasta sud-vestica a insulei in orasul Ajaccio. Corsica este cea mai intinsa insula a Frantei si cea de-a patra ca intindere din Marea Mediterana. Geografic si cultural este mult mai aproape de Italia decat de Franta. Micul oras Girolata este situat intr-un golf stramt apartinand vestului insulei. Regiunea Mont-Blanc. Domeniul schiabil Evasion de Mont Blanc este impartit in trei subregiuni: zona din jurul Mont d'Arbois, Massif du Rochebrune, Masiff du Jaillet.

Partiile sunt potrivite exigentelor tuturor categoriilor de schiori. Pe domeniu se poate ajunge cu telecabina Chamonix - Plan Praz sau cu telefericul din Flegere. Domeniul Balme (1453 m - 2270 m) Pe versantul Charmillon sunt partii largi si line, potrivite pentru cei care invata sa schieze, in timp ce versantul Vallorcine este potrivit unui schi tehnic, la un nivel mai inalt. Regiunea Les Orres Statiunea Les Orres , se afla la doar 3 ore distanta de aeroportul din Grenoble, este asezata in Alpii de Sud, si ofera o priveliste minunata asupra Lacului Serre Poncon , cel mai mare lac artificial. Asezarea sa, la 1800 m inaltime si expunerea sa nordica , ofera statiunii posibilitatea zapezii permanente . Domeniul schiabil detine 90 km de partie , aproximativ 35 de partii (din care 3 negre , 21 rosii , 4 albastre si 7 verzi) toate extinzandu-se de la 1550 m pana la 2720 m . Deasemenea exista 21 de instalatii de cablu precum si tunuri de zapada care pot acoperi pana la 70 % din domeniul schiabil. St Sorlin d'Arves Statiunea franceza de ski St Sorlin d'Arves face parte din zona de ski Les Sybelles, cu acces la 127 piste individuale. In plus fata de zona de ski in sine (90 km partii de ski in St Sorlin d'Arves), ski lift pass-ul va permite sa schiati sau sa faceti snowboard in alte statiuni din Les Sybelles: Albiez Montrond, La Toussuire, Le Corbier, Les Bottires, St Colomban des Villards, St Colomban des Villards si St Jean d'Arves. Statiunea de ski este la peste 1500 m, astfel ca schiatul si snowboardingul catre statiune sunt de obicei posibile.Cu piste de ski peste 2500 m, schiatul si snowboardingul sunt asigurate pe parcursul intregului sezon.

Snowmaking - Statiunea St Sorlin d'Arves poate imbunatati calitatea

zapazii naturale prin intermediul celor 66 de tunuri de zapada Ski lift capacity (capacitatea ski lifturilor)-cele 14 ski lifturi au capacitatea de a inalta 20350 de skiori/snowborderi pe ora. Exista patru aeroporturi, la numai 2 ore de condus, astfel incat, weekendurile si vacantele rezervate skiului sau pauzele pentru snowboard pot fi cu usurinta realizate.Aeroportul Chambery este la doar o ora de condus, in conditii bune de mers, astfel incat puteti fi pe pista rapid. St Sorlin d'Arves ofera conditii bune de ski, in special pentru schiorii intermediari si incepatori. Coasta de Azur (sau Riviera Francez, francez Cte d'Azur) este regiunea de coast a Franei la Marea Tirenian. Una dintre cele mai cunoscute zone de litoral din lume, Coasta de Azur, se continu n est cu Riviera Italian prin Monaco.

Coasta de Azur se ntinde pe teritoriul departamentelor mediteraneene Alpes-Maritimes i Var, n apropierea departamentelor Alpes-de-HauteProvence, Bouches-du-Rhne i Vaucluse. Este unul din cele mai exotice si mai cautate locuri. 2.2. Potentialul climato-turistic Clima, pozitia geografica, formele reliefului, orientarea lui i miscarile aerului sunt factorii care influenteaza clima Frantei, aceasta fiind situata in zona temperat. Astfel, clima Frantei, ca si a celorlalte regiuni ale continentului care se invecineaza cu Oceanul Atlantic, se afla insa sub influenta moderatoare a maselor de aer (umede si racoroase) care vin dinspre vest. Nord-vestul Frantei are o clima blanda oceanica, ale carei conditii sunt determinate de curentul nord-atlantic. In est iarna este mai geroasa, vara mai calda, si in general sunt mai putine precipitatii. Centrul si estul Frantei, cu relief inalt, mai indepartate de ocean, au o clima cu caracter continental. Partile sudice, situate la latitudine mai mica, nu sunt supuse influentei oceanice, ci celei mediteraneene.Temperatura medie anuala indica +15C in sudul Frantei si +10C in partile de nord. Nivelul precipitatiilor in zona de coasta occidentala este de peste 800 mm, in est numai in unele locuri atinge 600 mm. In munti clima este mai rece,

precipitatiile sunt peste 1000 mm, care in mare parte cad iarna sub forma de zapada. 2.3. Potentialul turistic al apelor Reteaua hidrografica este densa si orientata spre patru intinderi marine: Oceanul Atlantic:Loire (1.012 km), Garonne (650 km), Dardogne (472 km) Marea Manecii: Seine (776 km) cu afluentii sai Moselle (550 km ) si Marne ( 525 km ) Marea Mediterana:Rhonul (812 km din care 552 km pe teritoriul Frantei) Marea Nordului:Rhinul ( 195 km pe teritoriul Frantei ) si afluentul sau Meuse (950km ). Pe teritoriul Frantei exista si numeroase lacuri din care cele mai cunoscute sunt: Leman / Geneva la granita cu Elvetia ( 582 km ), Bourget ( 44 km ), Grandlieu si dAnnecy. Apele Frantei sunt legate intre ele prin canale navigabile in lungime totala de 4.600 km . In afara apelor enumerate mai sus, mai exista si ape subterane, dintre care cele mai cunoscute sunt apele arteziene, al caror nume provine de la numele provinciei Artois. Garonne (n latin Garumna) este un fluviu aflat n sud-vestul Franei cu lungimea (mpreun cu Estuarul Gironde) de 650 km i suprafaa bazinului de cca. 85 km. Izvorte n munii Pirinei, la altitudinea de 1870 m i se vars n golful Biscaya (Oceanul Atlantic), formnd estuarul Gironde. Valea Loarei, nscris n anul 2000 pe lista locurilor din patrimoniul mondial UNESCO, desemneaz partea situat ntre localitile Sully-sur-Loire i SaintFlorent-le-Vieil. Valea Loarei constituie un loc excepional datorit diversitii biologice, dar i pentru bogia istoric i cultural (parcuri, castele i orae). Aceast parte a fluviului traverseaz dou regiuni i patru departamente, Loiret, Loir-et-Cher, Indre-et-Loire i Maine-et-Loire. Cunoscut i sub numele de grdina Franei sau trm de basm al castelelor este o regiune a superlativelor, unde se concentreaz cele mai multe castele, din cea mai vizitat ar din lume.Singular ca ambian, n Europa i chiar n lume, cu un peisaj mirific, strbtut de ape limpezi, trm al artei i al istoriei, presrat cu nenumrate castele i monumente, atrage ca un magnet turitii din lumea ntreag Constructia castelelor a nceput n secolul XII, primul dintre ele fiind cel din Angers. Pentru construcia lor, de-a lungul timpului, au fost chemai cei mai mari arhiteci, ntre care i Leonardo da Vinci. Valea Loarei a inspirat muli eroi medievali i a sedus inima celor mai frumoase prinese ale timpului. Aici i-au desvrit cavalerii stilul, elegana i curajul, acoperindu-i numele de onoare i glorie cu sabia n mn. Tot aici s-au urzit unele dintre cele mai mrave intrigi i trdri, care au rzbit acolo unde vitejia i-a pierdut din strlucire.

Vizitatorul nu va vedea numai somptuase palate renascentiste, ci i ceti, turnuri medievale, conace, fortree, castele ca din poveti, ferme fortificate, biserici i mnstiri, catedrale i citadele. Franta este cea mai mare tara din Europa Occidentala, cu doua fatade maritime (Oceanul Atlantic si Marea Mediterana). Are un relief variat: Muntii Alpi (altitudine maxima Mont Blanc, 4 810 m), cu vai adanci si relief glaciar tipic (ghetari, lacuri, creste ascutite, vai), in SV se afla Muntii Pirinei la granita cu Spania (altitudine maxima 3 404 m ) si Muntii Jura si Vosgi mai scunzi si mai vechi (altitudine sub 1 750 m) in E, bine impaduriti, caror li se adauga regiuni colinare si podisuri (Ardenii in N, Masivul Armorican in NV, Masivul Central dominat de inaltimi vulcanice, precum si de bazine si culoare depresionare: bazinul Parisului, al Acvitaniei, culoarul Rhnului, campia Alsaciei si campiile litorale: Languedoc, Roussillon, Gascogne). Clima este temperat-oceanica, cu precipitatii mai bogate in V si in muntii inalti (peste 1000 mm/an) si mediteraneana (precipitatii 500 mm/an) pe litoralul sudic unde vanturi reci precum mistralul si tramontanul pot sa compromita recoltele de citrice. Datorita intinderii sale considerabile, in Franta se intalneste o vegetatie variata. Situate mai ales in muntii Alpi, Jura si Vosgi, padurile de foioase ( fag, stejar ) si de conifere, ocupa peste un sfert din teritoriul Frantei. In landele nisipoase din S-V se dezvolta paduri de pin, iar in insula Corsica este este dominant maquisul mediteranean. 2.4. Potentialul turistic al florei i faunei Fauna este relativ bogata: pasari (flamingo,egrete, fluierari in Camargue ), ursi ( in Pirinei ), vulturi, marmote, ibex, mufloni (in Corsica ). In afara faunei autohtone au mai climatizate capra neagra, cerbul sika ( japonez ), muflonul corsican. Acestea traiesc in libertate, in padurile Frantei, dar si in parcuri si rezervatii naturale cum ar fi : parcul La Vanoise, fondat in 1963, cu o suprafata de 52.839 ha ; parcul Pyrenees Orientales, fondat in 1967 si avand o suprafata de 46.000 ha si Port Cros infiintat in 1963 cu 685 ha. In Franta exista 21 rezervatii nationale de vanatoare ( Chambord fondata in 1957 cu 5.450 ha, Burrus fondata in 1964 cu 4.387 ha, Les Bauget, in Savoia, fondata in 1955 cu 4.070 ha), 9 rezervatiicinegetice de interes national si 25 de rezervatii speciale sau particulare, intre care Camargue in delta Rhone-ului si Les Sept Isles ( f. 1912 cu 82 ha ) si 32 de rezervatii forestiere de stat. Peste din teritoriu este acoperit de paduri (stejar, fag, conifere); in insula Corsica (muntoasa cu altitudinea maxima de 2 710 m) dominant este maquisul mediteranean. Exista in Alpi si Pirinei numeroase rezervatii ce

protejeaza elemente rare din flora si fauna, inclusiv animale aclimatizate, precum muflonul, cerbul sika, capra neagra etc. Principalele zone sau obiective: Paris (Versailles, Chantiliy, Fontainebleau, Compiegne), orase cu monumente si muzee (Chartres, Reims, Lyon), catedrala Notre Dame, muzeul Luvru si Turnul Eifell valea Loirei cu vestite castele din sec.15-16 (Chinon, Chenonceaux, Blois, Amboise, Chambord), litoralul Oceanului Atlantic cu statiunile Deauville, Trouville, Honfleur si manastirea Mont San Michel in Normandie, Les Sables dOlonne in Vendee, Biarritz. Statiuni montane din Alpi (Chamonix), insula Corsica. 2.5.Prezentarea principalelor arii protejate din cadrul Frantei Parcurile nationale si ariile protejate nu ar fi necesare intr-o lume ideala, dar noi traim intr-o lume reala. Si este o realitate ca noi, oamenii, nu am descoperit inca cum sa traim in armonie cu aceasta mica si frumoasa planeta." - Aitken Clark Este unanim recunoscut pe intreg globul ca ariile protejate sunt printre cele mai eficiente mijloace destinate conservarii biodiversitatii. Numai in Franta , exista arii protejate de 1,5 mil ha, adica 3% din suprafata totala a tarii Astfel, de-a lungul ultimului secol, au fost investite resurse importante pentru constituirea de arii protejate in intreaga lume. Aceste eforturi au avut ca rezultat pentru majoritatea tarilor crearea sau cel putin planificarea unui sistem national de arii protejate. Parcul National Cevennes din Franta Parcul Naional Cevenne (francez Parc National des Cvennes) este situat n sudul Franei n regiunea muntoas Cevennes, avnd suprafaa de 3213 km si este unul dintre cele mai bine amenajate si frecventate parcuri nationale din lume

Istoric Inc din anul 1913 speologul Edouard Alfred Martel propune, pentru protejarea naturii, crearea n regiune a unui parc naional. Idea lui a fost

preluat n anul 1956 de administraia departamentului Lozre, idea fiind realizat abia n anul 1970.

Amplasarea geografic Centrul de administrare al parcului este n Florac, parcul se ntinde pe teritoriul departamentelor Lozre i Gard i numai o mic parte pe teritoriul departamentelor Ardche i Aveyron. n regiunea parcului sunt o serie de muni ca Mont Lozre, Mont Aigoual i podiul Causse Mjean.

Flora i fauna Regiunea are o flor i faun bogat reprezentat prin plante ca: Roua cerului, lalele, crini , orhidee alpine, lavande i castani. Animalele mai reprezentative ale parcului sunt: muflonii, cproare i cerbi, sau capra de stnc, castorul i ciocnitoarea. Castelul i parcul de la Fontainebleau Fontainebleau este un ora n Frana, sub-prefectur a departamentului Seine-et-Marne, n regiunea le-de-France. Oraul este renumit pentru castelul situat n vecintatea sa, Castelul de la Fontainebleau, una dintre reedinele preferate ale lui Napoleon Bonaparte.

Castelul i parcul de la Fontainebleau au fost nscrise n anul 1981 pe lista patrimoniului cultural mondial UNESCO.

Valea Loarei, nscris n anul 2000 pe lista locurilor din patrimoniul mondial UNESCO, desemneaz partea situat ntre localitile Sully-sur-Loire i Saint-Florent-le-Vieil. Valea Loarei constituie un loc excepional datorit diversitii biologice, dar i pentru bogia istoric i cultural (parcuri, castele i orae).

Cunoscut i sub numele de grdina Franei sau trm de basm al castelelor este o regiune a superlativelor, unde se concentreaz cele mai multe castele, din cea mai vizitat ar din lume.Singular ca ambian, n Europa i chiar n lume, cu un peisaj mirific, strbtut de ape limpezi, trm al artei i al istoriei, presrat cu nenumrate castele i monumente, atrage ca un magnet turitii din lumea ntreag. Rezervatia Naturala Camargue, o ntins zon mltinoas este format de delta Ronului care este mprit ntre ferme, cmpuri de orez, organizaii tiinifice i un parc naional Rezervaia natural Camargue, locul n care Rhonul se vars n Mediterana, denumit i delta francezilor, este una dintre cele mai umede zone din Europa, cu mlatini ntinse i heletee care mprtie un miros neobinuit, de sare. Psri dintre cele mai diverse specii, cum ar fi ginile slbatice sau psrile-de-mare, au gsit un adevrat paradis la Camargue, dei vara, cnd soarele strlucete puternic, narii sunt, aici, adevraii stpni. Masivul Les Calanques se intinde pe o distanta de 20 km (suprafata de 5000 ha), intre Marseille si Cassis Din 1975 este luat sub protectie conform legii din 02 mai 1930. Din limba provensala, "cala" inseamna "panta abrupta".A aparut in urma eroziunii progresive a calcarului gratie riurilor in timpul erei cuaternare. Vaile fluviale de aspect de canioane au fost invadate de mare la sfirsitul erei glaciare.

Bogatia arheologica a fost confirmata prin descoperirea in 1991 a unei pesteri "Henri Cosquer": cea mai straveche din lume pestera submarina pictata, in varsta de 27000 de ani si clasata ca monument istoric in 1992. Les Calanques figureaza ca o zona din cele mai aride din Franta. Tarmurile abrupte constituie un loc de reproducere pentru cateva specii rare si remarcabile: vulturul Bonelli, soimul pelerin, bufnita mare duce... Aici vegeteaza circa 9000 de specii de plante. Parcul Naional Vanoise (francez Parc National de la Vanoise, prescurtat PNV) este un parc naional situat n Alpii Graici (Alpes gres) din Frana. El a fost iniiat n anul 1963 pentru protejarea caprei negre din regiune, fiind primul parc naional din Frana. n anul 1976 primete diploma europen pentru protecia naturii i animalelor. Fauna este reprezentat prin: capra de stnc (Capra ibex), capra neagr (Rupicapra rupicapra), muflonul (Ovis orientalis musimon), (Marmota marmota), (Gypaetus barbatus), (Aquila chrysaetos) i (Mustela erminea). Parcul Naional din Pirinei(francez Parc national des Pyrnes) este un parc naional francez ce a fost nfiinat n anul 1967. Parcul se ntinde pe o lungime de aproape 100 de km de-a lungul graniei cu Spania i are o lime maxim de 15 km. Parcul are suptafaa de 457 km fiind cel mai mare parc natural din Munii Pirinei. Regiunea parcului cuprinde munii din sudul comunei Lescun Frana, pn la Valle d'Aspe n vest i Valle d'Aure n est. Locurile cele mai cunoscute din parc sunt comuna Gavarnie i masivul Vignemale care este punctul cel mai nalt din Pirineii francezi. Parcul Naional Port-Cros francez Parc National de Port-Cros a fost decretat la data de 14 decembrie 1963 de preedintele Franei Pompidou. Regiune din jurul insulei Port-Cros se afl la 10 km deprtare de Cte d'Azur, la est de Toulon i Hyres.

Parcul naional cuprinde aproape toat regiunea din jurul insulei Port-Cros i insulelor mai mici Bagaud, Gabinire i Rascas, ca i o fie cu o lime de

600 m de pe coast. Ocupnd pe coast o suprafa de 700 ha de uscat i 1288 ha suprafa de ap. El este primul parc naional din Europa, care reunete o suprafa protejat pe uscat i ap. Din anul 1971 este alipit parcului suprafaa de 1000 de ha, ce aparine insulei vecine Dup declaraia institului botanic exist ca. 530 de specii de plante pe teritoriul parcului. In regiune din anul 1890 nu se mai practic agricultura, lsnd spaiul pdurilor. Se caut repopularea parcului cu focile din bazinul mediteran. Fauna este reprezentat prin ca. 114 specii de psri, mai multe specii de gecko (oprle), broate pe insule care nu exist pe continent. Situat la cateva zeci de kilometri de Marea Mediterana, la nord de Nisa, Parcul National Mercantour ofera o incredibila varietate peisagistica, desfasurata incepand de la altitudinea de 1700 m si pana la 2500m. Celebritatea regiunii este conferita de urmele lasate in peisaj de glaciatiunea cuaternara, de sisturile scrijelite de gheata din Valea Minunilor, ornate cu aproximativ 100000 gravuri rupestre. in acelasi timp Mercantour reprezinta un adevarat taram al florei si faunei montane: cele peste 1500 specii apar ca efect combinat al influentelor alpine, mediteraneene si orientale. in timpul glaciatiunilor regiunea a servit drept refugiu pentru numeroase specii floristice, marturie in acest sens fiind astazi cele aproximativ 200 specii rare adapostite de acest spatiu. in etajul subalpin, laricele, singura specie cu frunze cazatoare dintre coniferele europene, contribuie la splendoarea peisajului prin tenta aurie pe care toamna o da frunzelor. Parcul National Runion (francez: Parc National de la Runion) este un parc naional pe insula Runion, un departament de peste mri din Frana situat n regiunea de vest a Oceanului Indian. Infiintata la data de 5 martie 2007, parcul protejeaz ecosistemele endemice ale Les Hauts, din interiorul muntilor insulei Runion. Misiunea de baz a Parcul National Runion este de a proteja speciile de pe insul endemic, n contrast cu Parcul Guyana Amazonian n Guyana Francez, care a fost instituit, n acelai timp, ns n scopul de a proteja biodiversitatea n interiorul granielor sale. Numrul de specii endemice de pe insula este triplu fata de Hawaii, i de patru ori decat cel al Galapagos-ului. Capitolul III. Analiza i valorificarea potenialului turistic antropic al Franei 3.1.Obiective turistice religioase Notre Dame

Cu maretia sa gotica Notre Dame din Paris, domina nu numai raul Sena si Ile-de-la-Cite ci si istoria capitalei Frantei. Pe locul unde se inalta astazi maiestuosul edificiu sacru in antichitate romanii ridicasera un templu dedicat lui Jupiter, care a fost urmat de o bazilica si apoi de o biserica in stil romanic inchinata sfantului Stefan, construita de regele merovingian Hildebert, in anul 528. Initiativa de a ridica o catedrala, cu aproximativ 900 de ani in urma, a apartinut iui Maurice de Sully, episcop de Paris, datorita cresterii numarului de credinciosi. Lucrarile au inceput in 1163, dar nu au fost incheiate decat cu 180 de ani mai tarziu, in 1345, si atunci fara finisajele finale. Catedrala, inchinata Fecioarei Maria, a fost ridicata in perioada analfabetismului, asa ca a fost conceputa incat sa prezinte intr-un mod cat mai plastic scenele si personajele Bibliei, in portalurile, picturile si vitraliile ce impodobesc.

Fatada vestica este de-a dreptul spectaculoasa. Turnul din partea de sud, practic clopotnita catedralei, in care se afla celebrul clopot Emmanuel, refacut ultima data tocmai in 1631 este legata de turnul din partea de nord de celebra galerie a Himerelor sau Marea Galerie in care sunt sculptate figuri apocaliptice infricosatoare inspirate din vechi legende crestine. Nivelul inferior include celebra fereastra in roza care are un diametru de 10 metri, avand in fata sa statuia Fecioarei cu Pruncul in brate. Multe din elementele sale de vitraliu dateaza de la constructia catedralei, din secolul al XIII-lea. Ultimul nivel cel inferior, numit si Galeria Regilor, prezinta o linie de 28 de statui ale regilor din Iuda si Israel, refacute dupa ce au fost decapitate de revolutionarii de la 1789, credeau ca sunt regii Frantei. Sculpturile si vitraliile au o puternica influenta naturalistul fapt ce la ofera o expresie aproape umana. In partea de jos exista trei portaluri: in nord Portalul Fecioarei, in centru Portalul Judecatii Ultime si in sud Portalul Sfintei Ana cu scene din viata mamei Fecioarei Maria. Interiorul a fost transformat la mijlocul secolului al XIII-lea si poseda un maximum spatiu si lumina. Exista aici o sculptura a intitulata Fecioara din Paris. Realizata in timp infloririi orasului prin contributia negustorilor care au vazut in catedrala o sursa de mandrie civica, statuia iese in evidenta fiind mai degraba un simbol al unei bogatii arogante deci al pietatii. Obiectele din

catedrala sunt de o valoare si vechime considerabila: relicvarul contine, astfel, inelul sfintei coroane de spini a Mantuitorului si alte relicve ale Patimilor Domnului cumparate de sfantul rege Louis, in 1238. De asemenea orga, datand din 1730 si restaurata in 1962, este cea mai mare din Franta. Din 1991 catedrala se afla intr-un amplu program de restaurare interioara si exterioara. Catedrala Notre-Dame din Paris este chintesenta artei franceze medievale. Este si motiv pentru care a inspirat multe opere literare sau artistice, precum Cocosatul de la Notre-Dame a lui Victor Hugo sau comedia muzicala NotreDame de Paris a lui Luc Plamadon si Richard Cocciante. Actualmente, acest simbol al istoriei religioase si artistice al Frantei este in proprietatea statului francez, dar sub jurisdictia Bisericii catolice, in ea savarsindu-se slujbe religioase. Sainte-Chapelle (Capela Sfanta din Paris ) Sfanta Capela sau Sainte-Chapelle, localizata in interiorul complexului Palatului de Justitie aflat in centrul Parisului, este un exemplu perfect al stilului rayonnant al arhitecturii gotice. Aceasta a fost ridicata de catre regele Louis al IX-lea al Frantei, cu menirea de a pazi Coroana Regala si un fragment din Sfanta Cruce, valoroasa relicva a Patimilor.

Fragmentul din Sfanta Cruce a fost achizitionat de catre regele Louis in anul 1239, la la imparatul bizantin Balduin II, pentru exorbitanta suma de 135.000 livre (mentionam ca intregul cost al Capelei a costat abia 40.000). Doi ani mai tarziu, si alte relicve au fost aduse alaturi de aceasta, din Bizant. In timp ce acestea erau depozitate temporar in capela Sfantul Nicolae a palatului regal, regele Louis a intreprins actiuni de cautare a unui loc mai potrivit pentru acestea. Astfel, Sfanta Capela a fost insarcinata cu pastrarea acestora, ajungand un renumit relicvar Planurile originale ale catedralei dateaza din anul 1241, fiind atribuite, in mare parte, lui Pierre de Montreuil, arhitectul care a rezidit absida Abatiei Sfantul Denis si a completat fatada sudica a Catedralei Notre Dame din Paris. Dupa asezarea pietrei de temelie a Capelei din luna ianuarie a anului 1246, aceasta a fost ridicata rapid, lucrarile incheindu-se la data de 25 aprilie 1248. In ziua imediat urmatoare, capela de sus, care servea atat pentru capela regala cat si pentru pastrarea si afisarea relicvelor, a fost sfintita de legatul papal Eudes de Chateauroux. Capela de jos, folosind drept biserica de

parohie a palatului, a fost inchinata Fecioarei Maria de catre Pierre Berruyer, arhiepiscop de Bourges. Catedrala Sfanta Capela are o lungime de 36 de metri, o latime de 17 metri si o inaltime de aproape 43 de metri. Fatada acesteia, alcatuita din doua randuri de portaluri, prezinta verticalitatea emfatica a proportiilor arhitecturii gotice, care a fost perfectionata in timpul secolului al XII-lea.

Din punct de vedere arhitectural, catedrala este o cladire in forma de nava, culminand intr-o absida cu sapte paneluri. In exterior, arhitectura acesteia se concentreaza pe elementele esentiale, astfel, baza este una sobra iar partea superioara din ce in ce mai usoara si aerisita. Acoperisul este dominat de spira facuta din cedru, care atinge inaltimea de 33 de metri, fiind o capodopera de mare finete, realizata in secolul al XIX-lea, fiind o replica fidela a unei lucrari din secolul al XV-lea. Fiind supusa vicistitudinilor vremii, capela a fost supusa unor lucrari de renovare. Aceasta a fost incendiata in anul 1630 si din nou in anul 1776. Vitraliile capelei de jos au fost indepartate in urma unei inundatii, cand Sena a iesit din matca, in anul 1690. Fiind atat un simbol al religiei, cat si al regalitatii, Sfanta Capela a suferit considerabil in urma Revolutiei Franceze. Mobila acesteia, cat si multe elemente compozitionale si arhitecturale au disparut. Orga, construita de Francois Henri Cliquot a fost transportata la Saint Germain Auxerrois. Spira acesteia a fost daramata, timpanele distruse iar relicvele imprastiate. Majoritatea statuilor au fost salvate de catre Alexandre Lenoir. Incepand cu anul 1837, sub auspiciile lui Eugene Emmanuel Viollet Duc, au fost interprinse lucrari de restaurare si renovare de catre arhitectul Felix Duban, Jean Baptiste Lassus si Emile Boeswillwald. Astfel, pana in anul 1868, Capela Sfanta a fost readusa la splendoarea ei initiala. Chiar daca nu au fost gasite toate relicvele indepartate, o mare parte dintre ele s-au adunat in Catedrala Notre Dame si in Libraria Nationala.. 3.2 Obiective turistice cultural-istorice Catedrala Chartres

Catedrala Chartres este situata in orasul cu acelasi nume, la o distanta de aproximativ 80 de kilometri de Paris, fiind considerata una dintre cele mai reusite modele de arhitectura gotica din Franta. Catedrala este scaunul episcopal al diocezei Chartres, parte a provinciei catolice ecleziale din Tours. Constructia unei noi cladiri pe fundatiile romanice a inceput in anul 1145, in spiritul unei explozii de entuziasm, numita "cultul carutelor". In timpul exploziei religioase, un grup de mai bine de o mie de penitenti au tras dupa ei carute intregi pline cu provizii incluzand si pietre, lemn, grane, etc pana la locul de ridicare al catedralei.

In anul 1194, un incendiu a a distrus aproape in intregime catedrala, lasand in picioare doar frontonul de vest al acesteia. Prin urmare, partea vestica a catedralei este singura ce prezinta inca stilul gotic timpuriu. Corpul catedralei a fost reconstruit intre anii 1194 si 1220, un timp relativ scurt tinand cont de duratele ce erau necesare ridicarii unor catedrale in timpurile medievale. Catedrale este ridicate pe o suprafata de 10.875 de metri patrati. Chartres este o catedrala ce inspira superlativul, ceea ce justifica faptul ca doar foarte putini istorici nu i-au dedicat studii ample si descrieri pe masura. Aceste omagii sunt pe deplin meritate, caci catedrala din Chartres este cu adevarat una dintre cele mai marete si frumoase catedrale gotice din Franta.

Potrivit unor legende, din anul 876 catedrala detine o tunica ce se crede a fi apartinut Fecioarei Maria. Relicva se crede ca a fost oferita catedralei de catre Charlemagne, care la randul sau o are din timpul unei cruciade in Ierusalim. Insa, in adevar, relicva este un dar facut de catre Charles cel Bald si s-a dovedit ca provine din Siria, neapartinand secolului intai. Timp de sute de ani, credinciosii au venit in pelerinaj la aceasta relicva, la care unii mai vin si azi. Biserica era un centru de pelerinaj renumit in secolul al XII-lea. Catedrala a fost cel mai important loc din orasul Chartres. Aceasta era centrul economic al orasului, cat si cel mai cunoscut reper. In evul mediu, catedrala a functionat o perioada ca piata, in fiecare portal al bisericii vanzandu-se un anumit gen de produse: textile, uleiuri, vegetale si carne. De multe ori, clerul a incercat sa scoata aceasta practica din biserica, insa nu a reusit. Vanzatorii de vin nu aveau voie sa vanda vin in cripta insa aveau voie sa il vanda in nava, fiind astfel scutiti de taxele ce le erau cerute in afara bisericii. Chiar si inainte de ridicarea catedralei gotice, Chartres era un loc de pelerinaj. In perioada Focului Sfantului Antonie, care a afectat multi oameni, cripta bisericii a fost folosita pe post de spital.

Catedrala existenta din Chartres este o alta capodopera a stilului gotic francez. Catedrala arsa in anul 1020 a fost inlocuita cu o basilica in stil romanic ce includea o cripta masiva. Proiectul a fost realizat sub conducerea episcopului Fulbert, iar mai tarziu sub conducerea lui Geoffroy de Leves. In orice caz, supravietuind incendiului din anul 1134, care a distrus o mare parte din oras, focul a lovit din nou in iunie 1194, cand catedrala a fost atinsa de un fulger ce a aprins-o in intregime. Ce a ramas din aceasta este doar fatada vestica si cripta. Oamenii au fost ingroziti gandindu-se ca relicva lor a ars, insa trei zile mai tarziu aceasta a fost gasita neatinsa de foc in trezoreria catedralei, impreuna cu preotii care au luat-o cu ei si care s-au inchis acolo, de teama focului Reconstruirea catedralei, cu ajutorul multor donatii din intreaga Franta, a inceput aproape imediat, folosindu-se planurile lasate de primul arhitect, ramas inca necunoscut. Planurile au fost pastrate pentru a se pastra inca aerul armonios al catedralei. Materialele necesare au fost carate imediat de localnici din carierele aflate la o distanta de opt kilometri. Lucrarile au inceput in nava, iar pana in anul 1220 structura de baza a acesteia era gata, alaturi de veche cripta si portalul regal din secolul al XII-lea, care a scapat incendiului, si care au fost incorporate in noua structura. La data de 24 octombrie 1260, catedralaa fost in sfarsit inchinata, in prezenta regelui Louis al IX-lea. In orice caz, catedrala nu a fost niciodata terminata, cu tot setul de spire din proiectul initial. Planul catedralei este cruciform, avand o nava lunga de 28 de metri si scurte transepte in aripile de sud si nord. Capatul estic este semicircular, prezentand o serie de cinci capele. Nava spatioasa are o inaltime de 36 de metri, oferind o privire neintrerupta din capatul verstic pana in absida estica, acoperita de magnificul dom. Vitraliile extraordinare ale catedralei dateaza din secolul al XIII-lea, scapand cu bucurie din razboaiele religioase ale secolului

al XVI-lea. Se spune ca acestea constituie cea mai mare colectie de vitralii medievale, in pofida modernizarii din anul 1753, cand un cler gresit intentionat a inlocuit o parte din acestea. Dintre cele 186 de vitralii originale, au supravietuir doar 152. Acestea sunt renumite pentru culoarea lor albastra. Catedrala prezinta si trei mari rozarii: unul este pozitionat in portalul de vest infatisant Judecata de Apoi, altul se afla in transeptul de nord si infatiseaza incoronarea Fecioarei Maria, iar ultimul se afla in transeptul de sud, infatisand Inaltarea lui Hristos. Portalurile si usile sunt bogat incarcate cu statui dotate cu sabai, carti, cruci si alte instrumente de comert, a caror expresivitate este la fel de vie ca acum 700 de ani, cand au fost sculptate Catedrala din Chartres nu a fost distrusa sau afectata in timpul Revolutiei Franceze, iar numeroasele restaurari nu i-au afectat frumusetea initiala. A ramas mereu aceeasi: o victorie a artei gotice. Catedrala a fost adaugata in lista monumentelor mondiale de catre UNESCO in anul 1979.

Lourdes, Franta

Lourdes este o mica comuna aflata in Pirinei, in sud-vestul Frantei. Initial, doar o asezare de trecere, orasul a devenit in prezent, neincapator pentru milioanele de turisti care se indreapta catre aceasta directie anual. Destinul acestei mici localitati s-a schimbat radical in anul 1858, cand insasi Fecioara Maria l-a onorat cu a sa aparitie miraculoasa. Pana in acel moment, singurul punct de atractie erau doar ruinele unui castel fortificat aflat in centrul orasului. Dupa ce Bernadette Soubirous a sustinut ca Fecioara Maria i s-a aratat in diverse ocazii si dupa ce au avut loc cateva vindecari miraculoase, orasul a devenit una dintre destinatiile preferate ale crestinilor. Pana in 1858, Lourdes era doar un oras linistit si modest, cu o populatie de doar 4.000 de locuitori. Castelul era ocupat de o garnizoana de infanterie. Orasul insemna, in traseul turistic, doar un loc de trecere catre apele termale

de la Bareges, Cauterets, Luz-Saint-Sauveur sau Bagneres-de-Bigorre. In data de 11 februarie 1858, o fetita din partea locului, Bernadette Soubirous, in varsta de 14 ani, a sustinut ca o doamna frumoasa i-a iesit in cale in Grota Massabielle. Acesta doamna s-a prezentat ca fiind Conceptia Imaculata, iar credinciosii au numit-o Binecuvantata Fecioara Maria. Aparitiile s-au repetat de inca 17 ori si, dupa numai un an, mii de pelerini veneau sa se reculeaga in mijlocul noului loc sfant. In luna februarie a anului 2008 a avut loc comemorarea a 150 de ani de la prima aparitie a Fecioarei. La festivitati au luat parte peste 45.000 de pelerini. Desi orasul are numai 15.000 de locuitori, beneficiaza de o capacitate de cazare imensa, avand cel mai mare numar de hoteluri dupa Paris. Sezonul pelerinajului incepe din martie si dureaza pana in octombrie, iar locul in care s-a petrecut prima aparitie miraculoasa a Fecioarei a devenit o destinatie preferata atat a europenilor, cat si a crestinilor din alte colturi ale lumii. Apei care izvoraste din grota i s-au atribuit puteri tamaduitoare, insa se gasesc destui sceptici care sa se indoiasca de adevarul acestor zvonuri neconfirmate stiintific. Se estimeaza ca un numar de aproximativ 200 de milioane de oameni au vizitat locul din 1860 pana in prezent, iar Biserica Romana-Catolica a recunsocut oficial 67 de vindecari miraculoase. Detaliile sunt verificate foarte atent, pentru a se asigura ca vindecarea nu are de-a face cu alte tratamente paralele, si se bazeaza doar pe proprietatile tamaduitoare ale apei. In ciuda valurilor de credinciosi care iau cu asalt oraselul in fiecare sezon, exista dezbateri asupra naturii primelor aparitii. Au existat mai multe tentative, atat din partea politiei, cat si din parea bisericii, de a cerceta posibile incercari de frauda, insa cel putin unii dintre investigatori si-au schimbat parerea pe parcurs. Multi dintre cei care ajung aici se arata dezamagiti la sosire din cauza mercantilismului exagerat care se practica pe strazile orasului. Bastinasii si-au dat seama ca obiectele de cult religios reprezinta o sursa sigura de venit, insa rezultatul final se traduce printr-o dominatie a kitsch-ului. Vitrinele magazinelor sunt pline pana la refuz de statuete si alte suveniruri religioase, realizate mai mult sau mai putin artistic. Fenomenul a dat nastere unor critici aspre, in vreme ce anumite voci sustin ca Lourdes nu este altceva decat o fabrica de bani pentru oras si pentru regiune, prin urmare exista un interes crescut in atragerea si mentinerea interesului pelerinilor.

Elev:Ciocan Loredana Clasa: X B