Sunteți pe pagina 1din 10

UNIVERSITATEAT DE VEST TIMISOARA FACULTATEA DE DREPT SI ADMINISTRATIE PUBLICA

REFERAT FUNCTIILE PARLAMENTULUI

Coordonatori:
Mircea Criste Vertes Andreea

Referenti:
Ciurea Cristina Codrin Ramona Erdei Patrick

Timisoara 2007

1.Sistemul functiilor Parlamentului Functiile semnifica rolul parlamentului,iar procedurile constitutionale sunt mijloacele tehnice,constituite ca atare,pentru indeplinirea rolului sau. Potrivit unora,parlamentul are o tripla misiune,inerenta democratiei:informarea,controlul,legiferarea.Potrivit ,altora ar fi sufficient sa se vorbeasca despre rolul legislativ al parlamentului si despre rolul sau politic (informarea si angajarea raspunderii guvernului). Intr-o alta opinie ,constituinde-se o singura functie a parlamentului deliberarea - ,aceasta ar comporta totusi patru aspecte corolare :reprezentarea,informarea,legiferarea si controlul. Orice incercare de identificare si de partajare a functiilor parlamentului este o conventie ,discutabila si cenzurabila.Sub semnul unei asemenea clauze ,consideram ca fiind principale functii ale parlamentului: reprezentarea; recrutarea personalului guvernamental si a altor persoane care urmeaza sa indeplineasca unele prerogative; determinarea cadrului general al politicii externe ;declansarea procedurii judiciare fata de anumite persoane;informarea;controlul;deliberarea. Toate functiile parlamentului interactioneaza.Separarea lor este,asadar,artificiala si are o valoare exclusiv didactica. Funciarmente ,Parlamentul indeplineste o functie de reprezentare :el este organul reprezentativ suprem al poporului roman(art.61 alin.1).Aceeasi idee a reprezentarii constituie fundamentul mandatului Camerelor (art.63) si al parlamentarilor(art.69). Astfel, Camera Deputatilor si Senatul sunt alese pentru un mandat de 4 ani ,dar mandatul prin definitie, semnifica reprezentare . Parlamentul, in conditiile prevazute de Constitutie si de alte legi, indeplineste functia de recrutare a unora dintre functionarii publici sau a altor persoane investite cu prerogative publice.Astfel, prin votul de incredere, el investeste membrii Guvernului(art.85 alin.1); fiecare Camera numeste 3 membri in Curtea Constitutionala (art.142 alin.2) ;ambele Camere,in sedinta comuna, numesc Avocatul Poporului(art.58 alin.1) Parlamentul valideaza sau alege membrii Consiliului Superior al Magistraturii(art.133) ; si numeste consilierii de conturi (art.140 alin.4) ;Camerele in sedinta comuna ,numesc pe directorii serviciilor de informatii(art. 65 lit. G)etc. Functia de directionare a politicii externe,pe care majoritatea covarsitoare a parlamentelor contemporane o indeplinesc ,a fost multa vreme rezervata in exclusivitate Executivului,sub motivul ca diplomatia nu apartine poporului .Ea este insa si trebuie sa fie una dintre functiile oricarui parlament.Pentru ilustrarea prerogativelor parlamentare in realizarea functiei de directionare a politicii externe,mentionam doar ca el ratifica unele dintre tratatele internationale si isi constituie o comisie speciala de politica externa cu semnificative atributii. Functia judiciara a Parlamentului este explicit dimensionata prin cateva prerogative :incuviintarea retinerii,arestarii,perchizitionarii(art.72) ;punerea sub acuzare a Presedintelui Romaniei ,pentru faptele savarsite in exercitiul functiei lor (art.109 alin.2).

Sectiunea 1

Functia de informare
Necesitatea informarii si mijloacele de informare.Intr-o democratie pluralista,Legislativul si Executivul trebuie sa se informeze mutual.Folosul este reciproc.Parlamentul nu-si poate indeplini eficienta sa deliberativa si mai ales legislativa decat daca el actioneaza in deplina cunostiinta de cauza.Legea nu este o masura in sine si nici pentru sine.Ea constituie expresia activitatii rationale desfasurate sub semnul imperativelor vietii sociale. Fundamentarea stiintifica a actului normativ,relevarea imprejurarilor care il fac necesar,evaluarea rezultatelor preconizate,dar si a celor corelative,paralele sau opuse,toate acestea si inca multe altele presupun informare.Dar informarea este conditie sine qua non si pentru indeplinire cu eficacitate a functiei de control parlamentar.Continutul si cuprinderea informatiei,continuitatea sau permanenta acesteia,conditiile in care aceasta informatie parvine Parlamentului sunt factori decesivi pentru aprecierea eficacitatii reale a controlului parlamentar. Marginundu-ne la ceea ce prevede Constitutia,procedeele de informare pot fi grupate in : mijloace aflate la dispozitia cetatenilor (petitiile),mijloace aflate la dispozitia parlamentarilor,mijloace aflate la dispozitia Camerelor si a organelor ei interne,mijloace rezervate initiativei Guvernului,cu sau fara angajarea raspunderii lui politice. I.Informarea la initiativa cetatenilor petitiile.Dreptul de petitionare a fost reglementat ca drept fundamental (art.51 din Constitutie).In sensul prevederilor constituionale,cetatenii au dreptul sa se adreseze autoritatilor publice inclusiv deci Parlamentului prin petitii formulate numai in numele semnatarilor.Organizatiile legal constituite au dreptul sa adreseze petitii exclusiv in numele colectivelor pe care le reprezinta.Exercitarea dreptului de petitionare este scutita de taxa.Autoritatile publice au obligatia sa raspunda la petitii,in termenele si in conditiile stabilite potrivit legii.Desi legea nu o spune,exercitarea dreptului de petitionare ,facuta cu bunacredinta,nu atrage nici un fel de consecinte negative pentru petitionar. Institutionalizarea Avocatului Poporului,avand ca rol esential tocmai apararea drepturilor si libertatilor cetatenilor ,nu dispenseaza celelalte organe de obligatia de a primi si de a rezolva petitiile ce le sunt adresate direct. II.Informarea la initiativa parlamentarilor.Constitutia consacra doua procedee de informare :solicitarea de informatii si intrebarile.Primul procedeu este sanctionat implicit,cel de-al doilea explicit. Articolul 111 din Constitutie,cu privire la informarea Parlamentului ,precizeaza ca Guvernul si toate celelalte organe ale administratiei publice, in cadrul controlului parlamentar al activitatii lor ,sunt obligate sa prezinte informatiile si documentele cerute de Camera Deputatilor,de Senat sau de comisiile parlamentare,prin intermediul presedintilor acestora.Totusi credem ca dreptul in discutie apartinand deputatilor si senatorilor,nu poate fi satisfacut sine modo,ci bono modo. III.Intrebarile sunt un mijloc traditional de informare.Ele nu semnifica cum uneori s-a spus o procedura de petitii prin intermediul parlamentarilor sau un gen de recurs gratios la indemana acesora .Intrebarea reprezinta ca procedeu tehnic parlamentar mijlocul prin

care un membru al Adunarii solicita informatii sau explicatii,asupra unui fapt determinat ,din partea unui membru al Guvernului sau din partea altor conducatori ai administratiei publice. Intrebarile pot fi orale sau scrise , simple sau urmate de dezbateri ,daca adunarea hotareste astfel.Astfel cum se precizeaza in ambele regulamente ale Camerelor,intrebarea nu poate avea ca obiect probleme personale ,obtinerea de consultatii juridice ,probleme referitoare la cauzele aflate pe rolul instantelor judecatoresti. IV.Informarea la initiativa Camerelor si a organelor ei interne.O prima modalitate de informare a fost deja evocata :Guvernul si celelalte organe ale administratiei publice sunt obligate sa prezinte informatiile si documentele cerute de Camera Deputatilor ,de Senat sau de comisiile parlamentare,prin intermediul presedintilor acestora.Daca de regula,solicitarea de informatii si documente este facultativa,textul art.111 din Constitutie prevede o ipoteza in care solicitarea informarii este obligatorie. O alta modalitate de informare ,neprevazuta explicit ,dar indenegalabila in textura raporturilor dintre Parlament si Guvern ,constituie declaratiile guvernamentale ,facute la initiativa Parlamentului.Ele pot avea ca obiect exprimarea atitudinii Guvernului fata de un eveniment important,prezentarea unei situatii de interes general ,informarea Parlamentului in legatura cu masurile adoptate sau preconizate intr-un anumit domeniu sau,pur si simplu ,prezentarea unor probleme de actualitate. Informarea Parlamentului prin comisiile sale permanente sau speciale constituie modalitatea obisnuita si eficienta de documentare in vederea exercitarii controlului parlamentar. In materie financiara ,un instrument pentru realizarea informarii ,de incontestabila autoritate si cu accentuata utilitate,este Curtea de Conturi.Aceasta prezinta anual Parlamentului un raport asupra conturilor de gestiune ale bugetului public national din exercitiul expirat,cuprinzand si neregulile constatate. V.Informarea Parlamentului la initiativa Guvernului.Declaratiile guvernamentale despre care s-a vorbit -,ca substitut la cele care semnifica angajarea raspunderii politice,pot fi facute si la initiativa Guvernului,daca acesta considera necesar ,iar Parlamentul consimte.

Sectiunea a 2-a Functia de control si sanctiunile controlului


Pentru exercitarea si,eventual ,finalizarea controlului parlamentar ,Constitutia indica sau articuleaza diverse proceduri ,majoritatea lor putandu-se finaliza prin sanctiuni constitutionale. I.Proceduri si mijloace de control.Dintre diversele proceduri si mijloace de control parlamentar ,le retinem pe urmatoarele : incunostintarea ,consultarea prealabila,aprobarea,acceptarea programului de guvernare,interpelarea,angajarea raspunderii Guvernului asupra unui program ,a unei declaratii de politica generala sau a unui proiect de lege. 1.Incunostintarea neintarziata a Parlamentului,printr-un mesaj,constituie obligatia Presedintelui Romaniei,atunci cand,producandu-se o agresiune armata impotriva tarii ,el a luat masuri pentru respingerea agresiunii.Daca Parlamentul nu se afla in sesiune,acesta se convoaca de drept in 24 de ore de la declansarea agresiunii[art.93 alin.(3)]. 2.Consultarea prealabila a Parlamentului este prevazuta in doua situatii : a)atunci cand presedintele Romaniei decide sa dizolve Parlamentul,intrucat acesta nu a acordat votul de

incredere Guvernului,dupa respingerea a cel putin doua solicitari succesive de investitura[art.89 alin.(1)] ; b)cand presedintele Romaniei intelege sa solicite poporului exprimarea vointei lui,prin referendum,cu privire la probleme de interes national(art.90 din Constitutie). 3.Aprobarea este forma de incuviintare a unei actiuni sau a unui act ,din partea Parlamentului,validandu-se astfel acea actiune sau acel act. 4.Interpelarea este o veritabila injonctiune adresata Guvernului sau unuia dintre membrii acestuia pentru a da explicatii asupra politicii trecute sau asupra atitudinii pe care intelege sa o adopte in legatura cu o problema actuala sau viitoare. II.Proceduri si mijloace de control carora ,obligatoriu sau aleatoriu ,li se asociaza sanctiuni politice sau juridice 1.Acceptarea programului de guvernare si acordarea votului de incredere este procedura constitutionala de control parlamentar care poate avea ca finalitate investirea sau legitimarea Guvernului. Audierea si dezbaterea programului de guvernare constituie atat modalitati de informare a Parlamentului cat si de control asupra Guvernului,urmate in mod necesar, fie de un vot de neincredere refuzul Parlamentului de a investi Guvernul fie de un vot de incredere ,adica de investirea Guvernului. 2.Motiunea de cenzura este procedura prin care Camera Deputatilor si Senatul ,in sedinta comuna ,pun in cauza raspunderea politica a Guvernului printr-un blam la adresa acestuia si a activitatii lui.Efectul admiterii motiunii il constituie incetarea fortata a mandatului Guvernului.Totusi,motiunea de cenzura este un instrument indispensabil intr-un regim parlamentar rationalizat ,caci ,privita sub aspectul ei pozitiv,ea este sanctiunea controlului parlamentar asupra Executivului si,totodata,mijlocul de adaptare a mecanismului institutional. Regulile constitutionale de inaintare a motiunii de cenzura : a)initiativa motiunii de cenzura nu poate fi decat colectiva ; b)numarul minim al celor care o initiaza trebuie sa fie cel putin o patrime din numarul total al deputatilor si al senatorilor ; c)la data depunerii ,ea se comunica Guvernului si nu poate fi dezbatuta in Parlament decat dupa 3 zile de la data cand a fost prezentata in sedinta comuna a celor doua camere ; d)pentru adoptarea motiunii este necesara cel putin majoritatea absoluta ; e)daca motiunea de cenzura a fost respinsa ,deputatii si senatorii care au semnat-o nu mai pot initia,in aceeasi sesiune,o noua motiune de cenzura,cu exceptia cazului in care Guvernul isi angajeaza raspunderea politica. 3.Angajarea raspunderii Guvernului la initiativa sa este procedura constitutionala prin care ,in conditiile unui regim parlamentar si exprimand esenta acestuia ,Guvernul pune Parlamentul in situatia limita de a opta intre acceptarea opiniei lui sau la demitere .Atunci cand motivul angajarii raspunderii politice de catre Guvern este un proiect de lege ,angajarea raspunderii are semnificatia unei proceduri mixte,de control si de legiferare. Ipotezele de angajarea raspunderii politice pot fi grupate in doua categorii :A.Angajarea raspunderii asupra unui program sau asupra unei declaratii de politica generala ;B.Angajarea raspunderii asupra unui proiect de lege. 4.Procedura suspendarii din functie a Presedintelui Romaniei nu este ,in esenta ,o procedura sanctionatoare .Ea este o procedura prealabila si obligatorie ,in vederea demiterii,precum si o procedura de control parlamentar.De altfel,prin definitie ,suspendarea trebuie precedata de informare si control.Numai prin aceste operatii pot fi stabilite motivele

suspendarii.Un astfel de demers logic rezulta si din cuprinsul art.95 din Constitutie .Presedintele Romaniei poate fi suspendat din functie ,de Camera Deputatilor si de Senat-in sedinta comuna si cu votul majoritatii deputatilor si senatorilor-,in cazul savarsirii unor fapte grave prin care a incalcat prevederile Constitutiei.Propunerea de suspendare din functie poate fi initiata de cel putin o treime din numarul deputatilor si al senatorilor -,in cazul savarsirii unor fapte grave prin care a incalcat prevederile Constitutiei.Curtea Constitutionala pe temeiul art.146 alin.(1)lit.h)din Constitutie ,transmite Parlamentului avizul sau consultativ pentru propunerea de suspendare din functie a Presedintelui.In fine,Presedintele poate da Parlamentului explicatii cu privire la faptele ce i se imputa .Daca propunerea de suspendare din functie este aprobata,in cel mult 30 zile se organizeaza un referendum pentru demiterea Presedintelui.Este un referendum obligatoriu si de decizie .Data referendumului se stabileste prin hotarare a Parlamentului .Rezultatele centralizate la nivel national se inainteaza Curtii Constitutionale ,care prezinta Parlamentului un raport cu privire la respectarea procedurii de organizare si desfasurare a referendumului si confirma rezultatele acestuia. 5.Punerea sub acuzatie a Presedintelui Romaniei.In termeni identici ,sub aspectul valentelor prerogativelor parlamentare,inscriem aici si posibilitatea pe care o are Parlamentul ca,in sedinta comuna a Camerelor si cu votul a cel putin doua treimi din numarul deputatilor si al senatorilor,sa puna sub acuzare pe Presedintele Romaniei pentru inalta tradare.Potrivit art.96 din Constitutie ,propunerea de punere sub acuzare poate fi initiata de majoritatea deputatilor si senatorilor si se aduce,neintarziat ,la cunostinta Presedintelui pentru a putea da explicatii cu privire la faptele ce i se imputa. De la data punerii sub acuzare si pana la data demiterii ,Presedintele este suspendat de drept.Competenta de judecata apartine Inaltei Curti de Casatie si Justitie,la sesizarea Procurorului General al Parchetului de langa Inalta Curte de Casatie si Justitie Presedintele este demis de drept la data ramanerii definitive a hotararii de condamnare. 6.Urmarirea penala a membrilor Guvernului.Pe baza informarii in urma controlului parlamentar,Camera Deputatilor,Senatul si Presedintele Romaniei pot cere urmarirea penala a membrilor Guvernului pentru faptele savarsite in exercitarea functiei lor.Art.154 din Regulamentul Camerei Deputatilor si art.149 din Regulamentul Senatului precizeaza ca procedura se deschide pe baza raportului unei comisii permanente,ca urmare a unei anchete,sau al unei comisii speciale de ancheta.Daca s-a cerut urmarirea penala,Presedintele Romaniei poate dispune suspendarea din functie a celui in cauza.Trimiterea insa in judecata a unui membru al Guvernului atrage ipso facto suspendarea lui din functie.Competenta de judecata apartine Inaltei Curti de Casatie si Justitie(art.109 alin.2,combinat cu art.155 alin.2 din Constitutie). Punerea sub urmarire penala a fostilor membrii ai Guvernului,pentru infractiunile savarsite in exercitiul functiei lor ,se face, de asemenea.potrivit normelor de procedura din aceasta lege (Legea nr.115 /1999). III.Controlul parlamentar asupra altor acte sau fapte ale Guvernului.Controlul parlamentar,indiferent de formele prin care el se infaptuieste,in principiu este esetialmente un control politic si el are ca obiectiv exclusiv actele emise sau faptele savarsite de catre autoritatile publice din cadrul puterii executive.Caracterul politic al controlului nu exclude ,ci uneori,asa cum s-a putut constata,implica el insusi consecinte juridice sau provoaca eventuala producere a unora asemenea consecinte. In cadrul controlului parlamentar cu privire la asemenea acte sau fapte s-ar putea lua in considerare nu doar legalitatea stricto sensu,ci si oportunitatea.

Un astfel de control s-ar putea infaptui sistematic indeosebi de comisiile parlamentare sau,daca o Camera sau Parlamentul decide astfel, de catre o comisie special constituita in acest scop.

Sectiunea 3 Functia deliberativa


Concis si clar ,functia deliberativa nu se identifica cu functia legislativa.Prima are o sfera mai larga ;cea de-a doua este o componenta a celei dintai. I.Actele juridice ale Parlamentului.Camera Deputatilor si Senatul ne precizeaza art.69 din Constitutie adopta legi ,hotarari si motiuni .Indicarea actelor juridice ale celor doua Camere-si implicit ale Parlamentului-este expresa si limitativa. 1.Legile incluzandu-le aici,in sens larg,si pe cele constitutionale-sunt acte juridice supreme in arhitectura sistemului juridic.Ele se afla in varful piramidei surselor formale ale dreptului. 2.Hotararile ca varietate a actelor juridice ale Camerelor si ale Parlamentului,se deosebesc de legi sub un intreit aspect :prin forta lor juridica,prin continutul lor si prin procedura de adoptare. 3.Motiunile isi revendica mai greu statutul de acte juridice distincte, ele fiind de fapt o varietate a hotararilor.Ele semnifica o rezolutie ,adica un text votat de un organ deliberativ cu privire la functionarea sa sau pentru a-si exprima opinia ori vointa asupra unei probleme determinate. II.Raportul dintre legi si hotararile Guvernului. Aceasta este una dintre cele mai complexe probleme in sistemul de exigente normative pentru ca, in esenta, chestiunea este aceea de a sti daca Guvernul poate sau nu, prin hotararile sale, sa procedeze la reglementarea primara a unor relatii sociale. Doua conceptii au devenit manifeste in aceasta privinta : a) Teoria monopolului legislativ al reglementarilor primare ; b) Teoria obligativitatii legislative primare numai a celor mai importante relatii sociale. III.Actele Parlamentului exclusiv politice. Despre aceasta categorie de acte nu se face vorbire in Constitutie.Dar trebuie sa o admitem.Iar practica noastra parlamentara a confirmat-o deja. Actele cu caracter exclusiv politic sunt diversedeclaratii,apeluri,motiuni,mesaje,scrisori,declaratii-apel,rezolutii etc.-,in functie de obiectul actului, de destinatar si de scopul urmarit. 1. Legea-criteriile legii sau definirea legii. Demersul avand ca obiect definirea legii isi poate constitui ca reper un criteriu pur organic si formal, un criteriu material sau un criteriu mixt, organic si material. 2. Procedura legislativa ordinara, comuna sau obijnuita. Logica interna si stuctura procedurii legislative. Procedura legislativa este esentialmente functionala, ea avand ca scop final adoptarea unei decizii. Este o procedura contradictorie si repetitiva, in acelasi timp. Contradictorie in sensul ca- prin analogie- ea se aseamana cu dezbaterile contecioase. Repetitiva, intrucat odata votul intr-o Camera, procesul legis lativ reincepe in cealalta Camera. Legea este dublu conditionata: politic , de majoritatea ce o poate adopta; juridic, de legitimitatea ei constitutionala.

Adoptarea unei legi comporta doua faze distincte : una preliminara constand in eliminarea proiectului, depunerea lui si dezbaterea acestuia in una sau mai multe comisii ; alta de dezbatere si decizie, in Camerele Parlametului. In faza preliminara pot fi marcate trei etape distincte : initiativa legislativa, avizarea din partea Consiliului Legislativ, iar uneori si din partea Consiliului Economic si Social, si dezbaterea proiectului in una sau ma multe Comisii permanente, care, dupa caz, intocmesc un raport sau un aviz. A.Initiativa legislativa apartine Guvernului,deputatilor,senatorilor,precum si unui numar de cel putin 100.000 de cetateni cu drept de vot.Initiativa poate lua forma unui proiect sau a unei propuneri . Izolat ,pentru cazuri expres si limitativ prevazute de Constitutie ,are drept de initiativa legislativa si Presedintele Romaniei.Astfel,potrivit art.150 alin.( 1) din Constitutie ,sub conditia unei propuneri din partea Guvernului ,Presedintele Romaniei poate initia revizuirea Constitutiei. B.Sesizarea Camerelor.In contextul actualelor reglementari constitutionale, investirea uneia dintre Camerele Parlamentului cu un proiect de lege sau cu o propunere legislativa,pentru dezbaterea si eventuala adoptare ,nu mai este o chestiune de libera optiune din partea initiatorului proiectului sau al propunerii,ci o problema predeterminata constitutional de competenta decizionala ,intr-o anumita ordine,evocata prin sintagmele de prima si a doua lectura ,in raport cu substanta reglementarilor preconizate.Astfel : Se supun spre dezbatere si adoptare Camerei Deputatilor-cum precizeaza art.75 alin.(1)din Constitutie Se supun dezbaterii si adoptarii Senatului in prima lectura -cum precizeaza art.75 alin.(2) din Constitutie toate celelalte proiecte de lege sau propuneri legislative. C.Avizarea proiectului de lege sau a propunerii legislative de catre Consiliul Legislativ-ca organ consultativ de specialitate al Parlamentului. D.Avizarea proiectului de lege de catre Consiliul Economic si Social.Avizul Consiliului Economic si Social intervine in cazul unor proiecte de legi,avand ca initiator Guvernul,care se refera la restructurarea si dezvoltarea economiei nationale,la privatizarea agentilor economici,la relatiile de munca,la politica salariala,la protectia sociala,la ocrotirea sanatatii,precum si la invatamant si cercetarea stiintifica. E.Examinarea in comisia parlamentara se face la sesizarea acesteia de catre Biroul permanent.Este sesizata in fond ,urmand sa elaboreze un raport ,acea comisie permanenta care,prin natura specializarii ei,este competenta sa se pronunte asupra proiectului.Daca comisia sesizata in fond nu se considera competenta sa examineze proiectul si sa intocmeasca raportul,ea va cere Biroului permanent trimiterea proiectului catre o alta comisie ;in caz de refuz din partea Biroului,hotareste Camera.Tot astfel se va proceda si in caz de conflict de competenta intre comisii. In cea dea doua faza a procedurii legislative, distingem ca etape : a) prezentarea proiectului de catre initiatorul acestuia ; b) prezentarea raportului Comisiei permanente ; c) dezbaterea generala si pe articole a proiectului sau propunerii legislative ; d) votarea ; e) intoarcerea legii ; f) promulgarea legii ; g) publicarea legii in Monitorul Oficial al Romaniei.

3. Procedura legislativa complementara - reexaminarea legii. Promulgarea nu este un element formativ al legii. Aceasta este perfectata prin simplul fapt al adoptarii ei definitive de Parlament . totusi, in doua inprejurari- ambele dependente de institutia promulgarii si prevazute de Constitutie-, Presedintele se implica in procedura legislativa : a) inainte de promulgareprecizeaza art. 77 alin. (2)-, Presedintele poate cere Parlamentului, o singura data, reexaminarea legii ; b) inainte de promulgarea legii- spune art. 146, lit. a)Presedintele Romaniei poate sesiza Curtea Constitutionala pentru ca aceasta sa se pronunte asupra constitutionalitatii legii. 4. Proceduri legislative speciale. Acestea sunt acele proceduri care, sub anumite aspecte, se abat de la regulile comune, de la procedura legislativa ordinara, obisnuita. Putem vorbii despre proceduri de urgenta si proceduri legislative care au ca obiect legile constitutionale, legile organice, legile financiare si legile prin care se ratifica tratatele internationale. 5. Procedura exceptionala de substituire- delegarea legislativa. Delegarea de putere este actul prin care titularul unor prerogative- delegant- transfera exercitiul acestora unei alte autoritati- delegatar. Delegarea- ca procedeu tehnic pentru un asemenea transfer- este frecvent pusa in opera in spatiul raporturilor administrative, inclusiv cat priveste competenta ; ea apare insa destul de rar in raporturile constitutionale ; si atunci cand este totusi profesata, regula fundamentala a delegarii ramane mereu aceeasi : necesitatea unei imputerniciri- lege de abilitare. Totusi, delegarea legislativa compromite cateva principii : a) Principiul legalitatii democratice ; b)Principiul delimitarii functiei legislative de functia executiva ; c) Principiul monopolului legislativ ; d) Principiul interdictiei delegarii competentei in dreptul public. Dar, daca insasi Constitutia admite delegarea inseamna ca ea a inteles sa relativizeze rigoarea acestor principii. 6. Ordonantele de urgenta. Asadar, in conditiile prevazute de fostele dispozitii ale art. 114 alin. 4 din Constitutii, Guvernul putea emite ordonanta de urgenta. Guvernul poate adopta o ordonanta de urgenta in situatii extraordinare a caror reglementare nu poate fi amanata. Intr-o astfel de incercare am spune ca situatia extraordinara ce trebuie imediat reglementata este o situatie imprevizibila, care se abate de la regulile sau asteptarile obisnuite, de natura sa intretina, sa determine ori sa favorizeze periclitarea interesului public, implicand, din acest motiv si in lipsa altor mijloace constitutionale imediate, masuri urgente pentru inlaturarea sau prevenirea pericolului aplicabile de indata, macar partial. Guvernul trebuie sa motiveze in cuprinsul ordonantei de urgenta masurile dispuse . 7.Natura juridica a ordonantelor.Ele sunt acte organic administrative si material legislative.Acestea afecteaza existenta lor juridica. O concluzie generala poate fi formulata inca de pe acum :Parlamentul,prin procedura legislatiei delegate,incuviintand temporar Guvernului unele dintre prerogativele lui legislative ,isi va accentua cu siguranta functia sa de control asupra acestuia.

10

BIBLIOGRAFIE
1.Drept constitutional si institutii politice,autor :Cristian Ionescu,ed.All Beck. 2.Drept constitutional si institutii politice,vol.II,autori :Ioan Muraru si Elena Simina Tanasescu,ed.All beck,Bucuresti,2004. 3.Drept constitutional si institutii politice-Teorie generala-,autor :Antonie Iorgovan,ed.Galeriile J.L.Calderon,Bucuresti,1994. 4.Drept constitutional si institutii politice,autor :Mircea Criste,ed.Marineasa,2005. 5.Drept constitutional si institutii politice,autor :Ion Deleanu,vol.II,ed.Fundatiei Chemarea ,Iasi,1996. 6.Drept parlamentar romanesc,autori :Ioan Muraru si Mihai Constantinescu,ed.All beck,Bucuresti,2005 7.Institutii si proceduri constitutionale in dreptul roman si in dreptul comparat,autor :Ion Deleanu,ed.C.H.Beck,Bucuresti,2006 8.Tratat de teorie si practica parlamentara ,autori :Victor Duculescu,Constanta Calinoiu,Georgeta Duculescu,ed.Lumina Lex,Bucuresti,2001.