Dumitru Hurubă, 111 Poezii

DUMITRU HURUBĂ
111 POEZII
- de modă veche -
2
DUMITRU HURUBĂ
111 POEZII
- de modă veche -
3
Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României
HURUBĂ, DUMITRU
11 poezii – de modă veche/ Dumitru Hurubă. - Târgu-
Mureş : Editura Vatra veche, 2022
ISBN 978-606-9014-58-1
821.135.1
Coperta de Nicolae Băciuț

Foto: sursa internet
EDITURA VATRA VECHE

Târgu-Mureş, str. Ilie Munteanu nr. 29
Apărut 2022
Lector Nicolae Băciuț
Copyright © Dumitru Hurubă 2022
Toate drepturile rezervate
Tehnoredactare: Sergiu Paul Băciuţ
Format 16/61x86, Coli tipo 11
Tiparul executat la
S.C. INTERMEDIA GROUP SRL
Târgu-Mureş, str. Iuliu Maniu nr. 14
România
4
ARGUMENT
Prezentul volum de versuri, având un titlu cu

semnificaţii oarecum inedite, a fost gândit ca un
întreg, având în poeziile din conţinut tot atâtea
mesaje de mulţumire către toţi cei care, într-un fel
sau altul, mi-au fost alături ani la rând, înţelegători.
Începând cu Noryna, fata primei mele iubiri din
adolescenţă, dăinuind în timp şi în viaţă pentru
sufletul meu cu numele de „Regina Amalasunda”.
Plecarea ei la cele veşnice mult prea de
timpuriu, a lăsat, cum era şi firesc, un gol imens în
urmă, abia după ani, după mulţi ani, (în 2007), la o
lansare de carte, am întâlnit o Femeie de frumuseţea
Norynei şi de care m-am legat sufleteşte cu speranţa
să o regăsesc pe Noryna, să mă regăsesc pe mine. Şi
cred că am reuşit, fiindcă Bunul Dumnezeu şi viaţa
mi-au înlesnit acest lucru, astfel că atunci, la acea
lansare de carte în Parcul Dendrologic din Simeria
(cel care m-a echilibrat de-atâtea ori sufleteşte), am
întâlnit Femeia care, pentru mine, pentru sufletul
meu, tot timpul până în ziua de azi, mi-a fost / îmi
este alături din toate punctele de vedere, iar
apropierea de ea a devenit din toamna anului 2007 o
necesitate şi, prin voinţa lui Dumnezeu, a ajuns o
certitudine începând cu 16 februarie 2008.
De-aceea, cu drag şi din toată fiinţa mea, îi
închin această carte ca un prinos al afecţiunii sincere
şi depline pe care i-l port, ca şi Parcului Dendrologic
simerian, pe care îl consider Catedrala în care ne-am
întâlnit şi ne-am unit sufletele.
5
În consecinţă, am… transferat TOTUL –
material, spiritual şi mai ales sentimental – acestei
Femei, prezenţă discretă în viaţa mea şi sprijin la
nevoie. Se înţelege că numele real al ei va rămâne
doar pentru mine, pentru sufletul meu, mulţumindu-
i Bunului Dumnezeu, ca pentru un alt semn al
dragostei Sale față de oameni, faţă de mine…
Mulţumesc, Bunule Dumnezeu, mulţumesc,
Frumoasă şi iubită Femeie!
Dumitru Hurubă
6
D.H. – UN ALCHIMIST AL CUVINTELOR
ȘUGUBEȚE…
Dumitru Hurubă, acest cunoscut alchimist al

cuvintelor poznașe, ne surprinde cu un nou volum de
versuri, „111 POEZII - de modă veche” și, așa cum ne-
a obișnuit, cum atenționează chiar în prefață, cifrele
în opera domniei sale nu sunt folosite la întâmplare.
În cazul de față, după opinia mea, conform
numerologiei pitagorice, cifrele din titlu semnifică
ceea ce este văzut ca o uniune a corpului, minții și
spiritului. Cifra „1” era considerată monada, sursa
celorlalte numere, o sursă benefică, aspirată,
esențială și invizibilă. Este identificată cu unicul
Dumnezeu. Gruparea „111” este văzută ca perfecțiune
în procesul universal de creație divină, căci, din
perspectiva spirituală, numărul „1” reprezintă creația
– forța primordială. Toate cifrele sunt importante,
doar că „1” este primul, este începutul.
În creștinism, numărul „1” semnifică unitatea,
atât cea a lui Dumnezeu, cât și a reprezentanților
bisericii. Domnul este Unu, deși are trei forme de
manifestare. Numărul „1” este simbolul perfect al
unității Sfintei Treimi. Bărbatul și femeia devin „1”
prin jurământul căsătoriei, deși continuă a fi două
persoane individuale. Este numărul cel mai apropiat
de Dumnezeu; el este „alfa”, este „începutul”, este
numărul „zero” convertit la acțiune sau faptă.
Numărul „1” este Domnul care proiectează o rază de
lumină în univers (lumina originară), este începutul
lumii, putând fi definit deopotrivă ca viață și lumină.
„1” este manifestarea lui Dumnezeu prin El însuși, un
7
„1” al unității, al lipsei conflictului; el este
concentrarea sau unicitatea scopului.
Dar, revenind la conținutul volumului,
parcurgând cele 111 poeme, nu vom fi surprinși să
(re)descoperim cele două laturi ale autorului: un poet
romantic, predispus la reverie, care scrie o poezie a
hipersensibilității în manifestarea și perceperea
realului și cotidianului, un poet dominat de un
accentuat sentiment al timpului în trecerea lui
implacabilă, care naște nostalgii și disperări; a doua
ipostază, cea în care este recunoscut de majoritatea
cititorilor săi, autorul scrierilor satirico-umoristice,
având un discurs care împletește o responsabilitate
artistică înaltă cu lejeritatea estetică; un creator al
zâmbetelor, al bunei-dispoziții ori chiar al hohotelor
de râs în rândul cititorilor de orice vârstă, căci, de ce
să nu o spunem, acest artist al cuvântului printre
puținii umoriști contemporani, satirizează
impostura, minciuna, stridența, vulgaritatea,
incultura și alte tare ale societății contemporane cu o
ironie inteligentă și caustică, alteori blândă, dar, de
fiecare dată, captivându-și cititorii cărora le provoacă
invariabil ilaritate.
Referitor la autor, se poate remarca relativ
ușor că acele două trăiri (ale romanticului și ale
umoristului) cooperează. Nu este indicat să le
separăm, deoarece în această formă simbiotică se
păstrează acea germinație ce naște o densitate a
trăirilor care, în evoluția lor, capătă exuberanțele
unei frumuseți autentice. Privind peste umărul
timpului inexorabil, poetul simte nevoia de a seduce
viața în deplinătatea formelor diverse, a
8
metamorfozelor ei, făcând dovada unei anumite
inteligențe, a unei memorii uluitoare ce face posibilă
retrăirea copilăriei, a primei iubiri, a unor destine cu
final tragic evocate cu fastul unei smerenii nostalgice.
Satul natal evocat este identificat cu lumea fericită a
copilăriei, cu lumea din care își trage seva în creația
sa, ca o permanentă întoarcere în timp și spațiu:
„Mă-ntorc adesea la Călnaci,/ La satu-mi înşirat pe
vale/ Cu tot mai multe case goale,/ Cu oameni
harnici, cam săraci;// Şi rătăcesc prin amintiri,/ Şi-
mi caut printre ele rostul,/ Privesc în neuitări ca
prostul,/ Şi-aud în sufletu-mi nuntiri” (Dor de
Călnaci). Poetul rememorează trăiri pline de
entuziasmul și emoția primei iubiri, aceea despre
care se spune că nu se uită niciodată: „Zburdam cu
gândul printre aştri/ Precum într-un celebru vers,/
Şi mă-nsoţea prin Univers/ Noryna cea cu ochi
albaştri” (Întoarcere la Borșa). Plecarea
prematură a acesteia pe drumul dalbului de pribeag,
dincolo de timp, îl determină pe poet să conchidă:
„Dar soarta deseori nu-i dreaptă,/ Căci însăşi draga
mea se duse/ În Ceruri unde mă aşteaptă,/ Când
toate-aici vor fi apuse…” (Din amintiri…)
Totul a plecat și a ajuns într-un loc magic,
adăpostind ca un veșmânt protector o lume aflată la
răspântie, Călnaciul/ Șăștina devenind astfel tărâmul
magic al amintirilor, dar și al prezentului, incitând
atenția cititorilor spre un loc aproape edenic, un loc
al paradisului abandonat, iremediabil pierdut:
„Adesea mă cuprinde dorul/ De Şăştina şi de
Călnaci,/ De cum îmi susura izvorul/ Când stam la
umbră de copaci…// Şedeam la poale de pădure,/ În
9
cor de păsări în alai,/ Şi toate îmi păreau mai pure/
Decât un colţişor de Rai! […] Iar Şăştina îşi duce
veacul –/ De biet Cătun tot mai pustiu/
Cronometrat de pitpalacul/ Ce-l mai aud şi îl mai
ştiu…” (Nostalgii discrete).
Descoperim în paginile acestei cărți, pe lângă
descrierile unor colțuri de natură realizate cu
ajutorul imaginilor artistice diverse (vizuale, auditive
etc.), și versuri dedicate micilor vietăți, adesea
personificate, privite cu multă simpatie, alteori cu
umor: „În luncă, o mierliţă/ E-n recital de gală,/ Un
brotăcel sughiţă/A jale… conjugală; […] Ce mai, e
Primăvară!,/ Şi muşte prietenoase/ Învie pe afară/
Şi zumzăie prin case…// Sosiră şi ţânţarii/ S-atace-
n escadrile/ Mai răi decât barbarii/ În alte vremi şi
zile!// Un cuc îşi drege glasul/ Ascuns în lizieră,/ Că
îi sosise ceasul/ Să facă atmosferă… (Poem de
Martie) sau „Vântul bate în reprize,/ Ba mai vesel,
mai trist…/ Un corb face vocalize/ Pentru post de
prim-solist;// Un pisoi cuprins de vrajă / Şi visând
că-i leopard,/ Pur şi simplu face plajă/ Pe o
scândură de gard…// Şi, când toate-şi află rostul,/
Zice-o vulpe prin grădini:/ Doamne, de ar trece
postul,/ Să dau buzna la găini!” (Pastel, cumva
topîrcenian). Volumul conține versuri cu trimiteri
la anumite deraieri de la o normalitate
binecunoscută, versuri tip fabulă, concrete referiri la
făina de greieri propusă populației, de către
autorități, spre consum: „…Un greier cu rinite /
Propus la măcinare,/ Ceru urgent plecare/ În
Statele Unite…” (Stare de lucruri).
10
Umorul hurubenian poate fi usturător prin
satiră, ironie, batjocură; cinic, sau blând, plin de
înțelegere, autocritic. Însă umorul său este în mod
sigur cu mai multe fețe. Poate fi agresiv sau poate
batjocoritor, poate fi inteligibil, poate exprima
eliberarea din tensiune sau libertatea de griji, poate fi
jucăuș, sau inteligent, chiar poate deveni serios, dar
nu poate fi fals. Umorul acestui autor, chiar și la cel
mai exagerat nivel de răutate, nu poate abandona
adevărul!
Dar pentru a-i înțelege umorul, trebuie să îl
plasăm în mediul său natural, care este societatea,
fiind necesar mai întâi să-i determinăm funcția utilă,
care este o funcție socială. Autorul în cauză, așa cum
menționa de fiecare dată, se inspiră din realitatea
cotidiană, asta nu înseamnă că trece pe lângă o
situație, o observă cu coada ochiului, superficial, apoi
se apucă să scrie un fel de proces-verbal. Nu,
Dumitru Hurubă pornește de la o realitate pe care o
transfigurează artistic, iar situațiile sau persoanele la
care face referire există, chiar dacă nu li se dau nume
reale… Probabil avea în vedere zicerea cunoscută în
popor conform căreia, urâtul interior se reflectă cel
mai adesea în exterior: „Nu ţi-e normal nici pasul,/
Ţi-e vorba poticnită/ Şi scrijelit ţi-e glasul –/ De
ura ta mocnită! […] Eşti personificarea/ A răului
din lume,/ Ori, poate, re-ncarnarea/ Lui Antihrist
cu-alt nume?” (Referință) sau „Tu, faci parte din
elită –/Tu, constructor de minciuni?/ Tu, o fiinţă
decrepită/ Chiar şi-n lumea de nebuni? […] Nu-i
putere să întoarne/ Mintea ta de om hain!/ Viperă
cu două coarne/ Şi cu limbă de venin!” (Unuia).
11
Nici personajele negativ-feminine nu sunt
lăsate deoparte, fiind evidențiate prin trăsături
morale: „Eu, ţi-am zis clevetitoare?/ Te înşeli,
stimată doamnă!,/ Căci nimic nu mă îndeamnă/ Să
te cred din mică… mare;// Că, la minte eşti pitică,/
Nimeni nu se îndoieşte!/ Se observă cum descreşte/
Creierul tău de viţică;// Glasul, şuierat şerpeşte,/ Îţi
asigură veninul,/ Încât, până şi pelinul/ Lângă tine
se-ofileşte” (Cuc de august) sau prin trăsături
fizico-morale: „Vrei portret după natură,/ Vrei un
ten cu tuşe fine?/ Dacă seamănă cu tine,/ Iese o
caricatură…// Stai mai într-un con de umbră,/ Ţine
fruntea descreţită,/ Că ţi-e faţa mult prea sumbră/
Şi ai mutră decrepită…// Da, zâmbeşte, dar cu
grijă,/ Că zâmbirea ta, scabroasă,/ Pare-atingere
de-o schijă/ Într-o Toamnă rea, ploioasă;” (Portret
după natură).
Autorul nu se arată preocupat de bucuriile și
plăcerile măsurate, de dorințele cumpătate, ci de
excesele de tot felul și, mai ales, de problemele
sociale: „De departe, toţi sunt oameni:/ Mai cu
minte fără vlagă,/ Mai cu-apucături de fameni,/
Mai lipsindu-le o doagă… […] Impostorii deţin
funcţii,/ Iar corupţii îi aclamă!/ Deşi par a fi
disjuncţii,/ Toţi la rele sunt de-o seamă!// Unii cu
gândire flască,/ Alţii, doctori în… nimica,/ Au în loc
de creier iască,/ Dar formează-n viaţă clica!”
(Reportaj) sau „…Atâţia se-ntrecură/ În bârfe şi-n
minciuni,/ Direct, ori cu… procură,/ Emfatici, ori
nebuni!...// Că mulţi păreau mimoze,/ Şi-n multe
cele sfinţi,/ Dar, în cuvinte… roze,/ Vorbeau doar
printre dinţi!// […] Da, mulţii, răi de gură,/
12
Spunând că-s cei mai buni,/ Clădiră plini de ură/ O
lume de nebuni.” (Mulți păreau mimoze).
Autorul a considerat râsu’-plânsu’ ca fiind una
din trăsăturile esențiale ale poporului român și a
făcut aprecieri sintetice la adresa umorului pe care l-
a definit ca fiind o atitudine în fața vieții, a celor din
jur, o formă de comunicare, ce determină un anumit
răspuns. Pe acest autor de carte satirico-umoristică îl
unește cu cititorii săi, dincolo de calitățile literare ale
poeziilor, întâlnirea într-un spațiu special, acela al
umorului și bunei dispoziții, printre puținele
modalități care ne pot îmbogăți sufletește căci, este
deja demonstrat, umorul rămâne un element
constant de construcţie literară al cărui mesaj ne
poate transforma interiorul, devenind mai dezinvolţi
şi plini de haz.
Dumitru Hurubă chiar a dat asigurări, nu o
dată, că nu își trădează cititorii. Și a avut dreptate: de
fiecare dată a apărut cu un umor care să satisfacă și
cele mai exigente gusturi ale cititorilor săi. Nici de
această dată nu se dezminte!
Doina BĂLȚAT
13
14
VREMEA, ÎNCĂ NU-I TÂRZIE…
-sonet-
Iubito, vremea încă nu-i târzie

Să ne plimbăm în Parcul Dendrologic
Ci, dimpotrivă,-mi pare foarte logic
Să hoinărim prin Toamna cenuşie;
Vom fi crezuţi un cuplu mitologic,

Pornit aşa,-ntr-o micro pribegie
Prin atmosfera ca o elegie
Răsfrântă către inimi psihologic;
Să-mi stai aproape să te ţin de mână

Şi, pe Aleea binecunoscută,
Să facem paşi înceţi pe lună plină
Ca într-un ritual de intimă ţinută

Cu faţa ta frumoasă în lumină…
O, da, iubito, vremea nu-i pierdută!
Simeria, 23 Sept. 2022
15
REVOLTĂ DE COCOR
Vara a trecut demult,

Toamna e la modă,
Deşi clasicu-i tumult
Sună a epodă;
Pe o creangă de arin
Tristă, desfrunzită,
S-a oprit un peregrin,
Unul de… elită;
E un biet cocor rămas

Din călătorie,
Cică-ar fi făcut popas
Cu-nşelătorie…
S-a desprins tiptil de stol

Fără aprobare
Şi făcând un mic ocol,
Zise-n gura mare:
–Nu mai vreau plecări în sud,

Nu mai vreau convoaie,
Nu mai vreau, ca un zălud,
Să răcesc prin ploaie;
Vreau un domiciliu nou,

Vreau stabilitate
Fără a mai fi erou
Pentru societate;
16
Vreau să fiu cocor de rând,
Nu vreau dictatură,
Că un bine, pe curând,
E literatură.
Că apare-un grangur mic

Un biet hopa-tropa,
Şi-mi va spune: ciocu mic,
Că ţi-l taie popa!
Azi ori mâine, din nimic,

Fără-atenţionare,
Îmi va spune: pliscu mic,
Însă pasul mare!
Eu nu vreau nimic pe şest,

Vreau democraţie
Cum e la cocori în vest,
Cum e la nemţie…
Nu vreau stol improvizat,

Că îmi iau valiza
Şi îmi caut un alt stat
Până trece criza;
Uite, Vara s-a sfârşit,

Vremea e… surcele
Eu ascult ca un tâmpit
Corbi cântând manéle;
Nu mai vreau niciun cocor

Cât e Uia… UE!,
17
Să ne creadă un ciopor
Toţi cu minte şuie!
Să ne ducă el de… cioc

Către bunăstare,
Că ne umple de noroc
Fără-asemănare!
Nu vreau, că m-am săturat

De demagogie,
Că de mulţi am ascultat
Şi-s în sărăcie!...
Pe un ram sălăşluiesc,
Că-i război, că-i pace,
Vreau atâta: să trăiesc
Aşa cum îmi place!
18
STARE DE LUCRURI
E toamnă, umezeală,
Iar vremea nu e calmă,
Ci, parcă-i o sudalmă
Cu sens de flecăreală;
În stoluri rotitoare,
Mulţimi de ciori nervoase,
În cârduri negricioase;
Se-agită-n zarvă mare…
Cu ploi, cu nori, cu ceaţă –

E vreme rea, de toamnă –
Şi toate ne condamnă
Să fim cu iarna-n faţă…
Pe-aşa o atmosferă
În toate-i bulversare
Şi toate-s în mişcare
Părând din altă eră…
…Un greier cu rinite

Propus la măcinare,
Ceru urgent plecare
În Statele Unite…
19
SEPTEMBRIE
Bate vântul dinspre Toamnă

Şi aduce semn de brume;
Lumea, încă, se îndeamnă,
Că natura face glume;
Au plecat demult cocorii,

Bolta cerului – pustie –,
E brăzdată doar de norii
Hoinărind a pribegie;
Peste ţarinile goale

Zboară ciori şi trece vântul;
Nopţi cu zile sunt egale
Şi îmbracă-n gri pământul;
Vremea e nehotărâtă:
Ba-i de Toamnă, ba-i de Vară,
Ba-i atât de mohorâtă,
De să nu prea ieşi pe-afară;
Dacă-i soare dimineaţa,

Către seară sigur plouă!
Iar pe înserat, cu ceaţa,
Îşi dau mâna amândouă…
20
CERTITUDINI
În orice caz, stimate mahăr,

Aceia ce te-au cunoscut,
Afirmă că ai glas de zahăr
Şi logică de nou-născut;
Eşti nulitatea cea mai clară,

Iar mutra ta de ins diliu
E-atât de pronunţat-ilară,
Că n-am cuvinte s-o descriu!
Te lauzi cu trei doctorate

Şi funcţii universitare,
Dar eşti expert în plagiate
Şi-n angajări de… secretare;
Luptându-te pentru carisme

S-arăţi la lume falsă faţă,
Eşti specialist în nepotisme
Şi-n ce produce lumii greaţă.
21
PSEUDOFILOZOFICĂ
-unui ins uşor derutat-
Dacă-l reciteşti pe Nietzsche,

Ca să n-o mai faci pe tristul,
Ia aminte la ce zice
În volumul „Anticristul”…
Mai analizează clipa,

Între altele ratate,
Şi-aminteşte-ţi de Xantipa
Sâcâindu-l pe Socrate;
În „Scrisorile morale”
În Seneca ai un dascăl!
Toate gândurile tale
Ca atare recunoască-l!
Cu Aristotel în minte
Şi în gând cu Parmenide,
Poţi să fii un ins cuminte,
Peste firile perfide…!
22
CU ADRESĂ
Stimate domnule, e sigur,

Că, pentru mine, nu exişti!
În consecinţă te asigur
Că n-are rost să mai insişti;
Scrii texte genial de proaste

Şi eşti deplin incoerent…
Eşti un soldat plecat la oaste
Neechipat cu armament;
Eşti nulitatea ideală –

Iar de talent, ce să mai spun?
Deşi ţi-e toată mintea fală,
Ai creierul din gărgăun;
Nu te uita aşa la mine

Cu ochii tăi de melc voios!
Că-mi pari lipsit de vitamine
Şi insul cel mai dubios…
23
UNUL…
Tu, în toate eşti funebru

Şi desfigurat de mic!
Oare cum să fii celebru
Cu o viaţă de nimic?
Ai trecut în ghilimele,
Iar prezentul indexat…
Creierul ţi-e din surcele,
Mintea? Scoate-o la mezat!
Eşti o vietate-vandră,
Fără niciun Dumnezeu;
Viaţa ta-i ca o buleandră
Lepădată de vreun zeu;
Eşti un ins fără orgolii –

Nici măcar de prostănac;
Sufletul ţi-e ros de molii,
Iară glasul? De brotac!
Îţi sughiţi orăcăitul,

Behăi măgăreşte-n râs,
Glasul tău e fornăitul
Unei arătări din vis!
24
PORTRET DUPĂ NATURĂ
-Uneia-
Vrei portret după natură,

Vrei un ten cu tuşe fine?
Dacă seamănă cu tine,
Iese o caricatură…
Stai mai într-un con de umbră,

Ţine fruntea descreţită,
Că ţi-e faţa mult prea sumbră
Şi ai mutră decrepită…
Da, zâmbeşte, dar cu grijă,

Că zâmbirea ta, scabroasă,
Pare-atingere de-o schijă
Într-o Toamnă rea, ploioasă;
Aranjează-ţi şi peruca
Şi surâde-a fericire…
Doamne, parcă eşti năluca
Aducând nenorocire!
25
UNUI AGEAMIU
Când vorbeşti de Kama Sutra,

Cu dezlănţuită vervă
Şi ţi-arăţi la lume mutra,
Simt în suflet o rezervă…
Fiindcă faţa ta-i ca iasca

Şi total inexpresivă!
Sau aceasta e doar masca
De trăire depresivă?
Ai pe faţă o grimasă
De un rătăcit pe Lună
Vorba? Aspră, veninoasă
Ca muiată-n mătrăgună…
Mintea ta-i reminiscenţe

De la vreun strămoş psihotic,
Ori ai logica în zdrenţe
În conglomerat haotic?
Simeria, 8 sept. 2022
26
METAMORFOZĂ
Hai să ne-afundăm în codru,

Să ne piară orice urmă,
Să ne rostuim un modru
Răzleţindu-ne de turmă;
Să ne construim o casă
Din crengi şi umbroase cetini,
S-avem musafiri la masă
Lupi şi urşi, şi alţi prietini;
Nu, să nu mai ştim de unii

Plini de ifose şi fală,
Plini de tarele minciunii
Şi de scăfârlie goală!
Vreau să fim în cârdăşie

Chiar cu necuvântătoare,
Şi-om trăi-n sălbăticie
Ca-ntr-o zi de sărbătoare!
27
ROMANTICĂ
Pe banca scrijelită
De-un biet analfabet,
Te-am aşteptat, iubită,
Ca un pretins poet;
Trecea, ca să mă doară,
Un Cronos prost şi orb,
Nervos, un glas de cioară
Ţipa după un corb;
Şi toate erau, parcă,
În detrimentul meu,
Şi… mieuna şi-o ţarcă
Să-mi fie şi mai greu…
Treceau minute-n goană,
Iar tu nu mai veneai!
Ori te credeai cocoană
Şi-amanta vreunui crai?
Te-am aşteptat o seară
Pe-Aleea de la lac
Pe-o lună sfântă, clară
Şi-un cântec de brotac;
Era romantic, şoapte,
Iar Parcul toropit…
Când ai venit, în noapte,
Dormeam ca un tâmpit!
28
UNEIA
Când ai apărut pe stradă

Cu alură de fantomă,
Cei ce vrură să te vadă
Au intrat pe loc în comă;
Doar vreo doi mai acătării,
Cu scurteici rupte-n coate –
Fii ai dezorientării –
Îţi căzură sclavi în toate;
Şi, rânjind cu gura largă,
Din ureche la ureche,
Te urmară ca pe şpargă
Şi ca apucaţi de streche;
Le zâmbeai cu importanţă
Şi cu nurii la vedere,
De păreai o circumstanţă
Şi subtilă prevedere…
Şi treceai, treceai prin urbe,
O fantomă efemeră,
Cu dorinţa să conturbe
Mersul vieţii pasagere;
Dar, n-ai reuşit – e lege!
Fă cumva şi recunoaşte:
Că murişi, se înţelege,
Înainte de-a te naşte…
29
CENUŞĂREASA
-variantă nouă-
Cică, o Cenuşăreasă,
Nu şi-a mai pierdut condurii,
Ci, din cauza căldurii,
Îi ascunse într-o plasă…
Şi, aşa-n picioare goale,
Îmbrăcată într-o bluză,
Cu grimasă cam mofluză,
Dădea unei nunţi târcoale;
Şi, cum o văzu un fante,
Mare meşter în vrăjeală,
O lăsă cu plasa goală
Şi vreo trei deodorante…
Dar, văzând-o că se-nhibă,
De ideea de crăiasă,
Îi promise-o vilă-casă –
Deocamdată, o colibă;
Apoi, prefăcut că plouă,
El plecă în lumea mare
Pentru-a face bunăstare
Ca un VIP de modă nouă;
Iară ea, Cenuşăreasa,
Tot cu bluza peticită,
Fraieră şi păcălită,
A rămas să ţină casa.
30
LECTURĂ
Boccaccio îmi dă tonul,

Şi-n grabă-l urmăresc:
Citesc Decameronul,
Citesc şi recitesc…
Ce scriere-minune
Lectura îmi dă ghes,
Şi personaje-june,
Şi doamne pe ales…
Dar, parcă toate-s vampe,

Şi viaţa li-e pe plac,
Încât te ia cu crampe
Din gât până-n stomac…
Iar mintea se chirceşte,

Şi moare, şi dă-n viu:
Isàia-dănţuieşte
Căci lumea-i în desfrâu;
Boccaccio se distrează
Şi pare doar absent,
Căci e mereu pe fază
Şi, peste tot, prezent!
Simeria, 24 Aug. 2022
31
PLOAIE
Pe-aici când plouă, toarnă,

Iar norii, enervați,
Se duc și se întoarnă
De parcă-s apucați;
Și plouă - e potopul?
E rupere de nori
Și enigmatic scopul
Ce să ne dea fiori;
Și plouă cu toptanul,
Și haosu-i perfect!
Ilie Testviteanul,
Visează vreun proiect?
Cum fulgere brăzdează

De-a lung, de-a curmeziș,
Urgiile-s pe fază
S-atace pe furiș…
Simeria, 23 Aug, 2022
32
JOC
M-aș juca puțin de-a Soarta,

S-o alung, ori să o chem,
Dar o face-ades pe moarta,
Doar s-audă cum blestem…
Aș striga-o-n gura mare,

Că-i urâtă ca un gnom,
Ca o ciuhă pe cărare,
Ca o zdreanță într-un pom;
Și i-aș pune o poreclă,

Slută ca un cal din vis,
Ca un zdrențăros cu meclă
Pentru care-a fost proscris;
Și-aș face-o butaforie

La dușmani pentru decor,
Și cucută pe Câmpie,
Mătrăgună pe ogor…
Și aș îngrădi-o bine
Cu împletituri de cnut,
Să nu vină pe la mine -
Parcă nu m-ar fi știut!
33
POEM DE VARĂ
Mă uit pe geam cum plouă,

Cum bolta ne-a tras clapa,
Că pare ruptă-n două
Și nu mai ține apa;
Afară e potopul,
Iar ploaia e șiroaie
Și curge precum snopul
Când coasa holde taie;
…Ce faci, distinsă Doamnă,

Pe vremea asta hâdă?
Ce gânduri te îndeamnă
La clipe de obidă?
Fii veselă, zâmbește,

Căci ploaia o să treacă!
Și vremea se-mblânzește
Și iar o să ne placă…
34
BEC DE CONTROL
Tu, ştii? Dar n-ai de unde

Şi nici nu poţi pricepe
Ce jale se ascunde
În noaptea care-ncepe;
Cum se aprinde-n noapte

Lumina ca o crimă,
Ca să ucidă şoapte
Şi gânduri ce deprimă;
Şi vin şi pleacă gânduri

În mare-nvălmăşeală -
Nu-i logică nici rânduri,
Ci totu-i aiureală…
Un bec de priveghere
Cu semnalări precise
Şi ,,sadică” plăcere,
Distruge nopţi şi vise.
35
LA PROMENADĂ
În parc e lume multă

Şi multă veselie;
E multă vorbărie
Şi nimeni nu ascultă…
Şi toţi vorbesc deodată,

În toate se-ncontrează,
În orice sunt pe fază
Şi dau răspuns îndată;
Atoateştiutorii
Se-atacă în tirade,
De fleacuri fac parade
Să-i vadă-admiratorii;
Se-aude câte-o surlă,

Ori sunet de trompetă,
Un mahăr cu gambetă
Spre toată lumea urlă…
Mămici cu cărucioare,
Mămici de perspectivă
Cu soţi de conjunctivă
La unele… fecioare;
E zi de promenadă
Şi, câte-un ins politic,
La creier paralitic
Îşi plimbă vreo menadă!
36
În parc e lume, lume:
Copii, femei frumoase,
Bărbaţi cu cefe groase
Ce nu prea ştiu de glume…
…În parc e lume multă

Şi multă veselie.
E lume-n vorbărie –
Mai cultă, mai incultă…
37
JOC ÎN DOI
M-aş juca puţin cu soarta,

S-o alung, ori să o chem,
Dar o face,-ades, pe moarta,
Doar s-audă cum blestem;
Aş striga-o-n gura mare,

Că-i urâtă ca un gnom,
Ca o ciuhă pe cărare,
Ca o zdreanţă într-un pom;
Şi i-aş pune o poreclă,

Slută ca un cal din vis,
Ca un vagabond cu „meclă”,
Pentru care-a fost proscris;
Şi-aş face-o butaforie,

La duşmani spre-a fi decor,
Scai de-ar fi pe vreo câmpie,
Ori cucută pe ogor…
Fie oază în pustie,

Fie soartă la Nisip –
La mine în veci nu vie,
Să mai văd hidosu-i chip!
38
DOR DE CĂLNACI
Mă-ntorc adesea la Călnaci,

La satu-mi înşirat pe vale
Cu tot mai multe case goale,
Cu oameni harnici, cam săraci;
Şi rătăcesc prin amintiri,

Şi-mi caut printre ele rostul,
Privesc în neuitări ca prostul,
Şi-aud în sufletu-mi nuntiri;
Mai trece câte-un car pe drum,

Şi-i sună roţile pe pietre,
Un jar mai pâlpâie prin vetre,
Când înserarea-i ca de fum;
Şi brazii coborând spre mal,

În dimineţi pur călnăcene,
Când printre sălcii şi-obligene
Nechează când şi când vreun cal;
E pace pe pământ şi-n cer,

O, Doamne, ce curată-i valea!
Călnaciul-apă-şi ţine calea
Şi-n amintirea mea-i reper…
39
CUC DE AUGUST
-Aceleiași (I)-
Eu, ţi-am zis clevetitoare?

Te înşeli, stimată doamnă!,
Căci nimic nu mă îndeamnă
Să te cred din mică… mare;
Că, la minte eşti pitică,

Nimeni nu se îndoieşte!
Se observă cum descreşte
Creierul tău de viţică;
Glasul, şuierat şerpeşte,

Îţi asigură veninul,
Încât, până şi pelinul
Lângă tine se-ofileşte;
Când te-apropii, mătrăguna,

Pare în convalescenţă:
Cucul uită de licenţă
Şi slăveşte-n ode… luna!
Cineva ţi-a pus poreclă

Care n-are legătură
Cu vreo paşnică figură,
Ori cu vreo ciudată meclă;
Pari adesea dată-n streche,

Mersul tău e ţopăială
A lunatică de gală
Fără-n Univers pereche!
40
Nu vorbesc de vreo ofensă,
Ci o bravă anonimă,
Căci nimic nu te animă
În prostia ta imensă.
41
AUGUST
E căldură de Sahara,
Mintea lumii e-ntr-un hal,
Iar un nimeni, cu chitara,
Zdrăngăne a recital;
Atmosfera e toridă,
Ceru-i fără norişor,
Celsius, rău ca o absidă,
Are febră de cuptor!
Câinii scheaună nu latră,
Un tip a căzut în şanţ,
Romii, adunaţi la şatră,
Calculează sfanţ cu sfanţ…
O pirandă cu ghiocul
Desluşeşte noi ghiciri,
Aerul îşi varsă focul
Pentru alte pârjoliri;
Vântul nu mai are pale,
Urbea pare în blocaj…
Doar un ins mergând agale
Spre terase ia viraj...
Şi-i căldură şi Sahară,
Iar văzduhul dă-n pârjol
–E Apocalipsă clară
Decretează-un ins matol.
42
EFECT DE SERĂ
Leandri şi-au pierdut aroma

Iadul, ca-ntr-un fel de gală,
Şi-a deschis o filială
Între Moscova şi Roma.
Iar o ţarcă fals-peltică

În virtutea unei crize,
Execută vocalize
Să imite o pisică…
Cucul, ca un fel de şagă,

Parcă nu-şi mai ştie rostul:
Scoate sunete ca prostul
Care e cu minte bleagă;
…Directive-indicaţii
Cu ameninţări de genul:
Vi se gată oxigenul –
Mai puţine respiraţii!
43
DE TAGMĂ…
Câte ţi-au fost împotrivă,

Câte te-au blagoslovit,
Că te vrură deopotrivă
La poveşti şi la bârfit;
Însă, tu treceai făloasă,
Numai zâmbete şi nuri,
Dintre frumuseţi aleasă
Unică între făpturi;
Îţi ieşeau mereu în cale
Cei ce se credeau voinici
În potlogării fiscale,
Dar în caractere… mici!
Aveau vile prin văioage,
Cu iatacuri şi odăi,
Unde ei, cu minţi oloage,
Se credeau şi draci şi zei;
Ale lor însoţitoare
Cu ghiuluri şi cu brăţări,
Toate bune bârfitoare
Cât s-ajungă-n patru zări!
N-ai vrut să le cazi în plasă
Şi să fi cu ele-n rând:
O amantă mai de… clasă,
Şi în tagma lor intrând…
44
EXISTENŢIALĂ
A fost existenţa TIR

Încărcat cu toate cele
Puţin bune, multe rele,
În drum către Cimitir;
Drumurile s-au strâmtat

Viaţa e pe scurtătură
Cronos însuşi e-o figură
Şi s-a pus pe alergat;
TIR-ul s-a cam rablagit,

Viaţa e o Camionetă
Şi va fi o Trotinetă
Pentru Calea de sfârşit!
Însă, am glumit puţin…

Ca să dregem busuiocul,
Să ne mai testăm norocul,
Cu un păhărel de vin;
Viaţa, momentan e gri,

Doar cu nişte zdrenţe roze
Cu Covid, ori cu ciroze,
Însă, îşi va reveni!...
Topliţa (Harghita), 30 Iul. 2022
45
CANICULAR-FATALISTĂ
Căldură de Sahara –
E lumea toropită,
Stresată, decrepită,
Din zori şi până seara;
La munte e răcoare
Şi umbră, şi verdeaţă,
Şi dragoste de viaţă…
La Mare? E teroare!
Căldură de vacanţă,
De umblet prin ţinuturi,
La mic-dejun cu fluturi
În sos de vreo substanţă…
Căldură – să devore!
Mâncând în Groenlanda,
Gândaci din Thailanda
Aduşi din Singapore…
Căldura-i tot mai mare

Şi toate se usucă,
Şi totul e pe ducă,
Şi, parcă, totul moare!
Topliţa (Harghita), 29 Iulie 2022
46
POEM DE IULIE
Ce căldură infernală –
Pare de sfârşitul lumii,
Parcă e o vrere-a Ciumii
Către ultima… finală;
Un tip, răstignit pe plajă,

Strigă către o duducă:
–Hei, nu vezi că sunt pe ducă?
Nu mai am pălincă-n glajă!
Atmosfera înspăimântă,
Domnul nu mai are milă…
De-am avea şi noi o Sfântă
Să ne pună-n cer o pilă…
O bronzată-n slip de… aţă,

Zice ştiutor-decisă:
–Sigur că lăsă vreo ţaţă
Poarta Iadului deschisă!
25 Iulie 2022
47
DE LA EVA ŞI ADAM
Ce căldură tropicală!
Lumea-i lume cabotină
Ce s-ar vrea la pielea goală,
Fie-n ştrand, fie-n piscină;
Mai în jos, la Piaţa Mare,

La Tarabă, un bădie,
Strigă marfa ce o are:
–Frunză proaspătă de vie!
S-a format pe loc o coadă –

Lume cu sacoşe, plase…
O băbuţă, cu broboadă,
Şi vreo opt ţinând de… şase!
Râsete şi voie bună,

Treaba-i ca şi rezolvată!
Iacă, via cea străbună,
Salvatoare-i încă-o dată!
24 Iulie 2022
48
IDILICĂ
Fain murmură Izvorul

Şi-l îngână câte-un greier
De îl sfredeleşte dorul
Pe cel ce mai are… creier;
Câte-o mierlă triluieşte

Şi la inimă îl seacă
Pe vreun ins care iubeşte
Şi în jale se îneacă;
Ţarca dă cu spor din… clanţă

După datina străbună,
Luna iese ca o zdreanţă
Printre nori – a vreme bună;
Dacă clipoceşte lacul

Când vreo broască mai fertilă
Îşi solicită brotacul,
Este rost de o idilă.
22 Iulie 2022
49
DEGEABA IES LA TABLĂ
Mi-e mintea cam nătângă,

Iar gândurile-amare,
Şi nimeni n-o să plângă
La marea mea plecare…
Am stat prea mult pe lume –

Un nimeni în tumult!
Şi-n sensul unei glume,
Cam strică ce-i prea mult!
Când multe neputinţe

Devin fără de număr,
N-au rost nici trebuinţă
S-atârne greu pe umăr…
Sunt gata de plecare?

Mai calculez o dată!
Şi restul e… eroare,
Căci viaţa-i vinovată…
Nimic nu funcţionează,
Vreo treabă nu e oablă:
Când cred că sunt pe fază,
Degeaba ies la tablă!
Sunt corigent la toate,

Şi e… repetenţie!
Nimic nu se mai poate
Când totul e hoţie;
50
Şi-atunci, Finala! Ura!
Şi mintea mea, nătângă,
A cam lungit măsura –
Şi cine să mă plângă?
19 Iulie 2022
51
SCRISOARE DE LA BALAMUC
Iubite, îţi trimit misivă,

Cu gândul să clarificăm
Că nu sunt proastă, ci naivă,
Deci, mai putem să conlucrăm!
Tu stai aici, eu plec la mama

În Cartierul de la Cluj,
Că încă ştiu să-mi port năframa,
Dar nu mai ştiu a face sluj;
Mai am atâta demnitate,

Încât să nu mă compromit,
Iubindu-mă cu-o nulitate
Ce în minciună-i priponit;
Îţi scriu, că am destulă carte,

Că am la bază facultăţi,
Şi şansa să ajung departe,
Cu alte posibilităţi…
Eu sunt naivă de corectă,

Iar mintea mea-i de filozof!
Ba chiar mă văd a fi perfectă
Şi cu mandat de… teozof;
În lumea ta masiv… pitică

Ai observat că nu încap?
Şi-atuncea, chiar la o adìcă,
De ce să am dureri de cap?
52
Admit că nu sunt genială,
Şi n-am apucături de sârg,
Dar nici să fiu, ţie ca fală,
Considerată „proasta-n târg”!
18 Iulie 2022
53
ÎNTOARCERE LA BORŞA
Mă-ntorc ades în Maramureş,

Dar poate că o fac prea des,
Că o speranţă îmi dă ghes
Să scap de-al societăţii iureş;
În lumea asta ucigaşă

Mă simt în toate anormal,
Încerc să nu fiu dus de val,
Încerc să n-am o fire laşă;
La Borşa îmi e evadarea,

Acolo doar mă regăsesc,
Acolo-i altfel de… lumesc,
Iar Borşa-nseamnă alinarea!
Mă-ntorc la Borşa, la viaţă,

La poala muntelui Pietros,
La tot ce îmi era frumos:
Şi zi, şi noapte, dimineaţă…
Acolo,-n nopţile cu lună,

În blândul susur de Vişeu,
Trăiam fixaţia de Eu,
Chiar de aveam mintea nebună!
Zburdam cu gândul printre aştri

Precum într-un celebru vers,
Şi mă-nsoţea prin Univers
Noryna cea cu ochi albaştri;
54
Noryna, Borşa, Maramureş –
Trei noţiuni ca un destin
Şi cărora ades mă-nchin
Să scap de-al societăţii iureş!
18 Iulie 2022
55
UNUIA
Tu, faci parte din elită –

Tu, constructor de minciuni?
Tu, o fiinţă decrepită
Chiar şi-n lumea de nebuni?
Dar, mai ai atâta minte

Ca să poţi să te-nţelegi?
Cugetă, mai ia aminte:
Cât e post, cât sunt câşlegi!
Ai apucături ciudate
Şi pretenţie de om!
Însă eşti o nulitate,
Un ins zămislit de-un gnom…
Eşti Gorgonă masculină,

Un ratat proverbial,
Crezi că lumea ţi-e pe mână
Şi eşti fiul lui Dedal…
Nu-i putere să întoarne

Mintea ta de om hain!
Viperă cu două coarne
Şi cu limbă de venin!
15 Iulie 2022
56
LA UMBRIŢELE DE LEANDRI
Hai la umbriţele de leandri

În înserarea de clemenţă,
Hai să mai fim o dată tandri
Ca-n vreme de adolescenţă;
Să ne-aşezăm pe o băncuţă
Şi, cu-o grimasă idioată,
Să-ţi spun că încă eşti drăguţă,
Gândind la ce a fost odată…
Apleacă fruntea ta frumoasă

Pe umăru-mi în aşteptare,
Şi, poate că vei fi nervoasă,
Dar ştiu: e-o stare trecătoare;
Fă un efort şi-ntinde-mi mâna

Cu degete de pianistă…
Dorinţei nu-i mai pune frâna,
Ca-n perioada comunistă…
Trăim în altă societate,

Iubirea are altă bază!
E diferenţă de etate?
E important să fim pe fază!
Scurtează-ţi şi tu lunga fustă,

Ca să renască sentimente
În capete cu minte-ngustă
Iubind în ton de falimente…
57
Că încă, încă eşti şarmantă
Şi, parcă spui: veniţi încoace,
Că mă pricep să fiu amantă
Şi multe mintea-mi ştie-a coace!
Te-am enervat şi tremuri-tremuri?

Dar, ce, tu nu mai ştii de glumă?
Trăim, iubito, alte vremuri,
Gândite de Camus a… ciumă!
15 Iulie 2022
58
FALSĂ MĂREŢIE
- Aceleiași (II) -
Erai capacitate,
Ades aveai idei,
Bârfeai pe apucate
Şi fără vreun temei;
Se zvârcoleau în tine
De ciudă neuronii,
Când ceva era bine –
Era de Drac, nu Pronii!
Erai în toate cele
Distrugător atomic,
Iar binele-surcele
Ţi-era un bine tonic;
Şi ce euforie,
Ce ţopăiala minţii,
Şi ce butaforie,
De se cruceau şi sfinţii!
În viaţa ta, în urmă,
Crescut-au valuri-valuri
Minciunile în turmă
Schimbate-n idealuri;
O falsă măreţie
Din picuri-şiretlicuri:
Prostia ta-i beţie
Născută din nimicuri!
(Iulie, 2022)
59
IUBIRII IMPURE
Ca să-i fac pe plac iubirii

Gata veşnic de plecare,
Îmi voi face harakiri
Fără nicio remuşcare;
I-am plătit vieţii birul

Cu dureri, cu sentimente,
Dar, de-acum voi fi satirul
Iubitor de falimente…
Totul, totul să se ducă,

Să trăim din lipsă-n lipsă!
Relele să ne conducă
Spre final de-Apocalipsă;
Şi, în catastrofa-ură,
Dănţuiască-n draci iubirea,
Fără să mai fie pură,
Precum şi-a dorit menirea!
(Iul. 2022)
60
CÂNDVA…
Călnaciul clipocea din valuri,

Deşi era o biată gârlă…
De undeva, de printre dealuri,
Lătrau dulăii de la târlă;
Călnaciul, apă cu răstoace,
Slujind prin sine mori şi scocuri,
L-avea mereu pe vino-ncoace
La sfinte şi natale locuri…
Călnaciul, apa mea de suflet,
Printre răchiţi, şerpuitoare,
Veneam la ea într-un răsuflet,
Când mă-ntorceam din lumea mare;
Călnaciul, apa mea cea dragă,
Pârâu cu apa cea mai clară,
O, câte doruri mă mai leagă
Din vară până-n altă vară;
Pe malul său, într-o palancă,
Am sărutat întâia dată
Cea mai frumoasă călnăceancă
Din câte-au existat vreodată…
Acum e totul amintire,
Călnaciul e o simplă gârlă!
S-a dus şi prima mea iubire,
S-au dus chiar câinii de la târlă…
(Iunie, 2022)
61
CONDIŢIE
Că era Vară, ori că Toamnă,

Că viscolea urât afară,
Veneai la întâlnire, Doamnă,
Şi toate erau… Primăvară;
Erai ca Ana Lui Manole –

Nimic nu îţi oprea venirea!
Iar sufletu-mi, cu pianole,
Îţi fredona discret iubirea;
Veneai cu mersul tău de zee,

Cu ie şi-n papuci de casă…
Păreai şi înger şi femeie,
Dar fără seamăn de frumoasă!
(Iunie, 2022)
62
VIS REALIST
De câte ori trecusem strada

Gândindu-mă să-ţi bat în poartă,
Să fiu iubirii tale prada
Printr-o decizie de Soartă?
Ades am vrut să sparg, de ciudă,

Fereastra ta mereu închisă,
Să-ţi strig că eşti o paparudă,
O preafrumoasă, dar proscrisă!
Dar am sperat că neputinţa

De-a te vedea măcar o dată,
Era o soră cu credinţa
Că eşti de-ai casei sechestrată;
Aş fi intrat cu tine-n vorbă,

Cât ne îngăduiau sticleţii,
Sau l-ascultam pe Sandu Ciorbă
Cântând de tremurau pereţii…
Chiar de spuneam elucubraţii,

Dar să te văd de mine-aproape,
Minţindu-mă că-ţi sunt în graţii
Şi nu te mai ascund sub pleoape!
(Iunie, 2022)
63
PRIVILEGIU
–Aceleiași (III)–
…Dar tu eşti cam limitrofă
Cu ideea de cultură,
Eşti persoana-catastrofă
Când începi să baţi din gură;
Parcă eşti o mitralieră,
La prostie eşti imensă,
Mintea ta e o himeră,
Creierul? Doar o ofensă!
Dacă taci, eşti o minune,
Şi-ai fi bună de iubită;
Dintre multele nebune,
N-ar fi greu să fii dorită!
Aş putea să cred că potul
Îmi atârnă-n buzunare,
Dacă n-ar distruge totul
Gura ta, şi rea şi mare!
Da, puteai să-mi fi nevastă,
Nici mai rea şi nici mai bună!
Însă, incultura-ţi vastă
Te transformă-n mătrăgună;
Bine, hai la o-ntâlnire,
Când stă să adoarmă burgul,
Şi nu are de noi ştire,
Că se sperie amurgul!...
(Iunie 2022)
64
CHEMARE
Hai să punem de-o agapă

Unde-i păsăretul gureş,
Pe un mal frumos de apă,
Poate chiar pe mal de Mureş;
Haide la o hoinăreală
Prin huceaguri şi fâneţe,
Unde lumea-i ireală
De atâta frumuseţe…
Hai să ne-adâncim în codru

Într-un fel de pribegie
Şi, găsindu-ne un modru,
Să trăim în haiducie…
(Iunie 2022)
65
VEDENIE
–Aceleiași (IV)–
Te văzui aseară-n poartă

Numa-n ie şi papuci,
Cu grimasa ta de moartă
Apărută printre cruci;
Părul ţi-atârna pe umeri

Cam nepieptănat şi lung
Şi-mi părea că stai să numeri
Dacă relele ţi-ajung…
Că e subţirel totalul,
După câte ai urzit,
După cât sărit-ai calul
Când umblai după iubit;
Diabolică-n gândire
Şi bogată în idei –
Avuseşi mire cu mire
Dar crezuşi vreodată-n ei?
Acum, parcă eşti o buhă –

Arătare în amurg!
Şi te-ai potrivi ca ciuhă,
Pentru nopţile din burg!
(Iunie, 2022)
66
INVESTIGAŢIE
De ce, stimată Doamnă,

Priveşti cam des în urmă?
Şi sufletul ţi-l scurmă?
Te strigă vreo eroare

Din anii tinereţii?
Auzi prin vremi chemare
Spre „alte” ale vieţii?
Trecură anii, Doamnă!,

Iar noi, „pretinşi” socratici,
Suntem în prag de toamnă
Străini şi singuratici;
Trecutu-i amintire,
Şi n-are nicio fală…
Ideea de iubire?
Ne pare o sminteală.
(Iunie, 2022)
67
CREDULITATE
…Trecură anii tineri

Cu rele… pe alese,
Cu zilele de Vineri
Prea multe şi prea dese;
Crezurăm chiar, o vreme,

Că nu mai este ură,
Că nu avem dileme,
Că viaţa-i sinecură…
O, totul e aiurea,
Credinţele-s deşarte!
Cu ale ei, pădurea,
E undeva, departe…
Aleea noastră dragă

Sub frunze se ascunde
Şi parcă e pribeagă
Ducând spre nu-ştiu-unde!
(Iunie, 2022)
68
POEM-FANTEZIE
Poate dormi la ora asta

Şi visezi vreun imbecil
Care şi-a lăsat nevasta
Şi te mângâie gentil?
Dacă nu-i gentil, e-o brută,

Sau, de ce tresari în somn?
Simţi că pare o bancrută
Cu imagine de domn?
Poate dormi înfăşurată

Într-un giulgiu princiar
Şi visezi cum, adorată,
Te săruţi cu-n boschetar;
Ay, ce noapte şi ce vise!

Ce ai prin subconştient?
Ziduri, râpe, uşi închise,
Viaţă-n prag de faliment?
Ce-i cu tine, Parmenidă?

Poate-i un părelnic zvon…
Poate eşti într-o absidă
Pe pat cu Tutankhamon.
(Mai, 2022)
69
DEZBARĂ-TE!
Aşa, dintr-un răsuflet,

Trăind în rău captivă,
Prea toate ţi-s la suflet
Prea totul ţi-mpotrivă!
Mereu încredinţată
C-o duci din lipsă-n lipsă,
Că Soarta ţi-e ingrată
Şi pare-Apocalipsă!
Chiar zile trec anoste

Cum au trecut de veacuri,
Dar ştii cât o să coste
Duzinele de fleacuri?
Dezbară-te de toate,
Fii tu în toate cele!
Arată-ţi că se poate
Şi fără clipe rele…
(Mai, 2022)
70
ÎNCHINARE
Trec Frumoasele pe stradă,

Iar golanii salivează…
Câte unul mai bravează
Căzând inepţiei pradă!
Trec Frumoasele şi toate

Par frânturi de Primăvară!
…Mulţi, atinşi de foc şi pară,
S-ar cam umple de… păcate;
Trec Frumoasele conforme

Cu… instrucţiuni la modă,
Meritânde câte-o odă
Pentru mers şi pentru forme;
Trec Frumoasele întruna,

Dar tristeţea ne încearcă,
Fiindcă ele-s, parcă-parcă,
Pentru alţii – totdeauna!
(Mai, 2022)
71
POEM DE MAI
E Florar, se cade
Să ne veselim,
Şi, făcând rocade,
Altfel să gândim…
Să ne-abatem gândul
De la mohoreli,
Să jonglăm cu rândul,
Spunând aiureli;
Orice se permite,
Totul are rost,
De femei iubite
Nu mai ţinem post;
Parcul Dendrologic
E un colţ de rai –
Să visăm, e logic,
Fiindcă-i luna Mai!
(Mai, 2022)
72
PASTEL IDILIC
Au înflorit salcâmii iară,

Şi Primăvara e în toi…
Un pitpalac, mai către seară,
Punctează timpul în zăvoi;
E Sfânta Primăvară, Doamne!

În Parc e viaţă, păsăret…
Şi cine, oare, să condamne
Pe câte unul mai… poet?
E Primăvară, amorezii
Pe-abia umbroasele alei,
Se plimbă, speriaţi ca iezii,
Ca dragi de nu mai ştiu de ei;
E Primăvară, iar salcâmii

Atacă lumea cu miros…
Suntem în Rai, vin Heruvimii
Şi nu-i nimica mai frumos!
(Mai, 2022)
73
TRANSHUMANȚĂ
Hai, iubito-n transhumanţă,

Hai la munte în pripor,
Să ne cânte o romanţă,
O mierliţă şi-un prigor;
Haide, prinde-mă de mână

Şi te-oi prinde de mijloc
Când ne-om odihni la stână
Pe cel mai miţos cojoc;
Un pârâu pe fundul văii

Ne va susura discret,
Şi lătra-ne-vor dulăii
De la târla din Făget;
Hai – mai sunt vreo două dealuri -

O luăm încet, la pas,
Şi, uitând de idealuri,
Facem şi un scurt popas…
…Iar în ultimă instanţă,

Îndrumaţi de vreun cioban,
Vom gusta din transhumanţă
Pe o iarbă de tăpşan!
(Mai, 2022)
74
NOSTALGII DISCRETE
Adesea mă cuprinde dorul

De Şăştina şi de Călnaci,
De cum îmi susura izvorul
Când stam la umbră de copaci…
Şedeam la poale de pădure,

În cor de păsări în alai,
Şi toate îmi păreau mai pure
Decât un colţişor de Rai!
Pârâul, ca într-o poveste

Cu Cosânziene şi cu zmei,
Mă îmbrăca fără de veste
În vrajă şi miros de tei;
…Acum, cu dor şi nostalgie,

Din când în când doar mă visez
Într-o superbă simfonie
Ce nu mai pot s-o re-nviez;
Acelaşi soare mai apune

Umplând Călnaciul de amurg;
În seara care se impune,
Şi clipele spre noapte curg;
Iar Şăştina îşi duce veacul –

De biet Cătun tot mai pustiu
Cronometrat de pitpalacul
Ce-l mai aud şi îl mai ştiu…
75
O adiere ca o rugă
Îmi poartă gândul înapoi
Şi la Călnaci şi la Ierugă
Şi la Izvorul din zăvoi;
Dar cum se depărtează toate

Şi se ascund în netrăiri!
Şi cum, pe rând, uitate-s toate,
Şi se îngroapă-n amintiri…
(Mai, 2022)
76
POEM NEBUNATIC
Foaie verde ca năucu

Şi mai verde Android,
Frumuşel mai cântă cucu
Dacă nu e cu Covid!
Şi iar verde mătrăgună

Şi vreo şapte hakeriri…
Lumea asta e nebună –
Plină de nepotriviri…
Se aude o mierliţă
Trilurind a instagram;
Raţiunea e pestriţă
Şi vândută gram cu gram!
(Mai, 2022)
77
FOLCLORICĂ (7)
Treci, mândruţo, dealu-ncoace

Şi mai treci vreo două văi –
Loc de fân de şapte clăi –
Că n-am dorului ce-i face!
Treci, mândruţo, fuga-fuga

Că mă arde doru-n piept,
Până când te mai aştept
Cu iubire nu cu druga!
Treci, mândruţo, şi vâlceaua

Pe la marginea de crâng,
Că am poftă să te strâng
Până cântă… cucuveaua!
Şi mai treci pe scurtătură

Pe la Dealul Andrican,
Că te-aştept în dos de şură,
Şi nu ne-am văzut de an!
(Aprilie 2022)
78
DE PAŞTI
Vine Marea Sărbătoare –

Învierea lui Hristos –
Să-l primim cu pâine, sare
Şi ce-om mai găsi de… ros;
Da, din nou e Primăvară,

Preţurile sunt în top!
Bate vântul prin cămară
Ca în vreme de potop…
Vine, vine Învierea –

„Gaudeamus Igitur!”
Se-mplineşte astfel vrerea
Celui Înţelept şi Pur!
A-nverzit din nou imaşul

Şi, rapid ca un prâsnel,
Ne aduce Iepuraşul…
Poză cu un ou şi-un miel!
(Aprilie, 2022)
79
UTOPICĂ
Veneau cohortele de gânduri

Precum năvala unor ape,
Veneau la rând şi peste rânduri
Din lista lor să nu mă scape;
Şi orice gând era capabil

Să-ncalce reguli şi precepte,
Să se comporte lamentabil,
Să facă derdeluş din trepte;
Veneau gândirile-n potopuri

Şi, renăscând ca din cenuşă,
Reînviau trecute scopuri
Blocate după câte-o uşă…
Din amintiri atrofiate,

Veneau gândirile în valuri
Şi, din nimic resuscitate,
Se re-ntrupau în idealuri…
Simeria, 10 Apr. 2022
80
DECLARAŢIE
–variantă–
Te iubesc de circumstanţă,
Te iubesc, de n-ai habar!,
Te iubesc ca pe-o restanţă
La sfârşit de an şcolar…
Te iubesc din întâmplare,

Te iubesc tradiţional,
Te iubesc destul de tare,
Ca să nu mă crezi banal…
Te iubesc iresponsabil
Te iubesc fără vreun scop!
Te iubesc controversabil
Fiindcă sunt un mizantrop!
Însă, când în legea firii,

O garoafă ţi-aş fi dat,
Se uscară trandafirii
Parcă telecomandat!…
Simeria, 7 Apr. 2022
81
DECLARAŢIE
Te iubesc de circumstanţă,
Te iubesc, de n-ai habar!,
Te iubesc ca pe-o restanţă
La sfârşit de an şcolar…
Că arăţi precum o Divă

Cu succes la Hollywood –
Ori căzui în recidivă,
Ori am devenit zălud;
Unică apari în lume

Şi la umblet şi la port –
Nu ai nume, ci renume –
Nu eşti cumva de import?
Ades, parcă ieşi la rampă

Şi îmi pari un heruvim!
Unii spun că eşti o vampă,
Însă, hai să nu glumim!
Eşti femeia clar-fatală,

Şi îţi spun, nu mă prefac:
Meriţi dragoste totală
Fiind înger, dar şi drac!
Simeria, Martie 2022
82
MOMENT
În seara asta luna

E, parcă, mai frumoasă –
Nu-i cea dintotdeauna,
Pe când îmi intră-n casă!
E rece, poartă umbre

Prin Parcul Dendrologic,
Iar umbrele sunt sumbre
Şi n-au nimica logic…
Ce lună şi ce seară,
Ce noapte-n pregătire!
E perspectivă clară
De timp de neiubire?
Dar noi să stăm aproape,

Să fim crezuţi nebunii,
Ce ştiu să se adape
De drag, în ciuda lunii!
Simeria, 30 Martie 2022
83
ÎN CIUDA LUNII
–variantă–
În seara asta luna

E rea, butucănoasă –
Nu-i cea dintotdeauna,
Şi-abia îmi intră-n casă!
Îmi pare mai discretă,

Mai prietenă cu norii,
Şi nu-i deloc poetă,
Şi nu-i cu… scriitorii!
E rece, poartă umbre

Prin Parcul Dendrologic,
Iar umbrele sunt sumbre
Şi n-au nimica logic…
Ce lună şi ce seară,
Ce noapte-n pregătire!
E perspectivă clară
De timp de neiubire;
Dar noi să stăm aproape,

Să fim crezuţi nebunii,
Ce ştiu să se adape
De drag, în ciuda lunii!
84
POEM DE MARTIE
Stau mugurii să crape

Şi dau bineţe lotuşi,
Pe dealuri, pe prisloape,
E Primăvară, totuşi!
În luncă, o mierliţă
E-n recital de gală,
Un brotăcel sughiţă
A jale… conjugală;
Prin sălcii, ca strigoii,
Că nu se prea observă,
Fac larmă piţigoii
Aflaţi în mare vervă;
Ce mai, e Primăvară!,
Şi muşte prietenoase
Învie pe afară
Şi zumzăie prin case…
Sosiră şi ţânţarii
S-atace-n escadrile
Mai răi decât barbarii
În alte vremi şi zile!
Un cuc îşi drege glasul
Ascuns în lizieră,
Că îi sosise ceasul
Să facă atmosferă…
85
NEBUNATICA
Tu vrei la mănăstire,
Că ai în creier ceaţă
Şi nu te mai răsfaţă
Vreo faptă de iubire?
Îţi cântă la ureche

Un cor acut de greieri
Când seara mai cutreieri
De parcă eşti în streche…
Te vrei călugăriţă
Spre linişte şi pace
Când mintea ta rapace,
E ca de joimăriţă?
Te-nfăşură amurgul
În strai de lună plină
Când liniştea-i deplină
Şi stă s-adoarmă burgul;
Căci umbli noctambulă

Şi plângi şi râzi deodată:
Iubire?-a fost odată,
Acum înseamnă hulă!
Şi treci pe străzi înguste,

Frumoasă ca o zee!
Eşti Diavol, ori femeie
Din stirpele auguste?
86
Te latră aprig câinii
De după porţi închise
Şi mor în tine vise
Ca fapte-ale ruşinii!
Vrei soartă monahală

Prin stâncării şi schituri?
Cu viaţă-n aspre rituri
Dar cu final de gală?
Dar, da: să ai credinţă,

Că toate au un capăt,
Şi, de nu mor, au scapăt
Şi uiţi de suferinţă!
Te vrei eliberată
De mârşăvia lumii,
De „trăinicia” humii
Să fii şi preacurată?
Sisifică e truda,
Căci viaţa-i o Golgotă –
Tu vii ca dintr-o grotă
În care-a stat şi Iuda!
Trezeşte-te degrabă
Căci timpul nu aşteaptă!
Şi, de mai poţi fi aptă,
Apucă-te de treabă!
Întoarce-te la tine,
La cea de dinainte,
87
Că-aveai destulă minte
Să ştii să-ţi fie bine!
Ştiai să fii de… gală,

Să cugeţi drept şi logic,
Când Parcul Dendrologic
Ţi-era o Catedrală!
88
CRONICĂ DE SEZON
Ce Primăvară încâlcită
Şi Toamnă sub acoperire,
Şi Iarna care le excită,
Urâtă ca o rătăcire!
Ce lege a harababurii
În toate cele se aplică,
Şi-ncepe-o guvernare-a urii
Ce nimeni nu o mai explică…
E lumea plină de conflicte

Iar viaţa pare în eclipsă;
Iubirile-s acum delicte –
Fragmente din Apocalipsă…
Ce Primăvară, dar ce brume,

Şi ce temperaturi cu minus!,
Că tot mai betegita lume
E cu credinţă-n Parasinus…
89
IUBITO…
Ei, nu mai suntem tineri

Şi nici nemuritori!
Suntem în zi de Vineri,
Suntem doi trecători…
Nu-i viaţa ani-lumină,

Şi nici eternă-n mers,
Suntem în Săptămână –
Nisip în Univers…
Deci, să luăm aminte:

Prezentul e… trecut,
Iar dacă n-avem minte,
Nimic nu-i cum am vrut!
Căci Cronos nu se joacă,

El ştie-un singur joc:
N-ai prins momentul? Pleacă
De zici că n-ai noroc!
90
SEARĂ CENUŞIE
Iubito, seara asta –

Aduce a cavou
În care stă Iocasta
În tanga şi tricou.
E gata de iubire –
Contează orice chip:
Că-i soţul în pieire,
Ori fiul său Oedip…
Şi seara-i cenuşie,
Şi croncăneşte-un corb
A gest-ticăloşie,
Iar Cronos pare orb…
Şi-i seara de… agapă,

De-o faptă de the best,
E gata să înceapă
Istoricul incest!
91
IDILICĂ
Cum suiai aseară Dealul

Către locul de-ntâlnire,
Am gândit: eşti idealul
Pentru veşnică iubire.
Şi abia trecuseşi Valea

Că, de după crengi de laur
Luna, aţinându-ţi calea
Te-mbrăcă în voal de aur.
Sus, mai sus spre răritură,

Te-aştepta şi iubitorul –
Un lăţos – caricatură,
Bun doar să-ţi omoare dorul!
92
REPORTAJ
De departe, toţi sunt oameni:

Mai cu minte fără vlagă,
Mai cu-apucături de fameni,
Mai lipsindu-le o doagă…
De când lumea-i lume, lume,

Mai frumoasă, mai urâtă,
Unii se mai ţin de glume,
Alţii la scandal incită…
Unii zic frumos din gură,

Alţii? Dracii le sunt îngeri,
Şi-ameninţă, şi înjură,
Numai ca s-audă plângeri;
Unii, plini de aroganţă,

Cred că ei sunt axa lumii:
Şi se-nfoaie, dau din clanţă
Parcă-ar fi copiii ciumii!
Impostorii deţin funcţii,

Iar corupţii îi aclamă!
Deşi par a fi disjuncţii,
Toţi la rele sunt de-o seamă!
Unii cu gândire flască,

Alţii, doctori în… nimica,
Au în loc de creier iască,
Dar formează-n viaţă clica!
93
Da, iubito, de departe,
Toţi sunt omenire, lume,
Dar tu stai de ei deoparte –
De-al lor trai, de-al lor renume!
Simeria, 4 Martie, 2022
94
PENTRU MINE…
Iubindu-l pe Socrate,
Pricepe-o pe Xantipa!...
Şi-atuncea fi-va clipa
Din cele adorate…
Învaţă teoreme,
Citeşte-l pe Seneca,
Şi vei urma poteca
De-a şti, de-a nu te teme;
Citeşte-i cu iubire
Pe tragicul Sofocle,
Pe Platon, Empedocle
Şi alţi din nemurire!
Butoiul, Diogene,
Ori bunul Arhimede,
În Thales te încrede,
Dar şi-n Eratostene!
Cu Herodot… de mână
Umbla-vei prin istorii,
Şi-ai ignoranţei norii,
Se vor schimba-n lumină!
95
FOLCLORICĂ
Peste dealuri şi vâlcele

Şi un crâng de jnepeniş,
Te-aşteptai aseară, lele,
Să mă cauţi pe furiş…
Cum veneai şi altădată

Numa-n ie şi-n papuci…
Ei aşa, mai demodată,
Dar zeiţă printre huci!
Ne îmbrăţişa amurgul
Cum stăteam îmbrăţişaţi
Şi ne cam bârfea tot burgul
Cât eram de-amorezaţi!
Singuraticul luceafăr
Ne privea cu licărit…
Eu, la minte nu prea teafăr,
Te iubeam neţărmurit…
Şi stăteam pe iarbă, dragă,

Pe un antic lăibăruţ,
De ţi-am fost o Toamnă-ntreagă
Cel mai iubitor drăguţ!
Simeria, 28 Febr. 2022
96
ÎN LUMEA VISELOR UCISE
În rariştea de lângă vii,

În poieniţa cu narcise,
Te-aştept, iubito, să mai vii
În lumea viselor ucise;
Să dezgropăm din amintiri

Trecute clipe de iubire,
Când cu credinţă şi smintiri
Juram că toate-s nemurire;
În cugetări eram egali

Şi-o vorbă rea era sublimă!
Dar, ca notorii criminali,
Să revenim la marea crimă:
…Când ne cântau cu mare foc

În rariştea din poieniţă,
În semn de viaţă şi noroc
Un cuc bolund şi o mierlită!
97
LA TERASĂ
Un individ cu giacă ruptă

Şi cu pantofi de second hand,
Cu voce sacadat-abruptă
Şi cu vocabular de… trend,
Stătea la masă la o bere,

La o terasă cu „de-ai lui”
Şi cu adâncă răsputere
Se comporta ca un tehui;
Alături îi stătea o damă,

Căzută în delir-extaz –
Prietenă, la cataramă
Cu cel de care facem caz;
Sorbeau din halbe pântecoase

Lichidul galben-amărui –
Doi inşi cu creiere vâscoase,
Doi inşi cu minţile haihui!
98
STAREA TA…
Tu gândeşti axiologic
Şi o spui cu voce tare?
Poate ai vreo supărare,
Poate-i ceva… patologic!
Mie-mi pare că joci teatru,

Că eşti plin de aroganţă…
Dai neîntrerupt din clanţă –
Nu vrei la un psihiatru?
Un test e o… lămurire,
Dimpotrivă, te ajută
Să pricepi că e acută
Starea ta de aiurire…
Te expui în conversaţii
Şi te crezi o somitate
Deşi eşti o nulitate
Debitând elucubraţii…
99
FOLCLORICĂ(?)
Trecui aseară pe lună

Pe la poarta mândrii mele
Şi-o văzui cum sta-mpreună
Cu-n netuns, un pui de lele…
Laţele-i cădeau pe spate

Către şale şi spre fese…
Iar cu geaca ruptă-n coate
De nimeni nu sta să-i pese!
Seara era tot mai… noapte,

Luna? Printre nori, o zdreanţă,
Ea cu el vorbeau în şoapte,
Ea? dădea cu spor din clanţă…
…Insul îmi părea o ciuhă,

Iară noaptea o sutană
Prohodită de o buhă
Preschimbată în Satană!...
100
LA FINAL…
Când fi-va ultima plecare

Pe drumul cel fără de-ntors,
Vei fi şi tu un oarecare,
Căci firul vieţii va fi tors!
Jeli-va cineva de formă,

Că n-avea alta de făcut!
Va fi o plângere conformă,
Un „joc de teatru” cunoscut…
Va şti că viaţa e caducă

Şi, vrând o smulgere de păr,
Va da, pe cap, de o perucă,
Umìlă mostră de-adevăr…
O, da, la ultima plecare,

Vor fi şi plânsete în fals,
Un marş funebru oarecare,
Dar şi-un Rieu cu Second Vals!
101
DIN AMINTIRI…
Există amintiri masive

Când gândurile-n aspru iureş
Mă poartă-n valuri agresive
Spre draga mea din Maramureş;
Atunci mă-ntorc, ca-ntr-o visare,
La lumea mea de altădată
Când mi-era bine, era soare,
Că-n Borşa m-aştepta o fată…
…Era, era cea mai frumoasă,
Şi, poate că era chiar zână,
Discretă, blândă şi sfioasă,
Era pe viaţa mea stăpână!
La poale de Pietros viaţa

Era fantastică-mpletire
Cu soare şi cu dimineaţa
Şi chiar cu vis de nemurire;
Trăiam intens minuni şi clipe,
Şi toate ne păreau normale!
Şi ne crescuseră arìpe –
E drept că încă… virtuale!
Dar soarta deseori nu-i dreaptă,
Căci însăşi draga mea se duse
În Ceruri unde mă aşteaptă,
Când toate-aici vor fi apuse…
102
PASTEL
–cumva topîrcenian–
Cântă-n luncă piţigoii

Semn de Primăvară-n zări,
Iarna şi-a chemat strigoii
Şi-a plecat spre alte ţări;
Vântul bate în reprize,

Ba mai vesel, mai trist…
Un corb face vocalize
Pentru post de prim-solist;
Un pisoi cuprins de vrajă

Şi visând că-i leopard,
Pur şi simplu face plajă
Pe o scândură de gard…
Şi, când toate-şi află rostul,

Zice-o vulpe prin grădini:
Doamne, de ar trece postul,
Să dau buzna la găini!
103
ÎN PARCUL DENDROLOGIC…
În Parcul Dendrologic –
Cum zile, ani se torc –
Consider că e logic
Adesea să mă-ntorc;
Pe banca scrijelită
De semianalfabeţi,
Cu mintea odihnită
Să stau, ca-n alte dăţi;
Cum trece vremea-n pripă

Şi Cronos cel hirsut
Nu se opreşte-o clipă
La-ntoarceri în trecut!
Dar cum trecură anii,

Şi băncile, pe-alei,
Le-umplură huliganii
Cu nume de femei,
De Mitte, de Iohanne
Şi încă mai găseşti!...
Dar nu Ioane, Ane,
Că prea sunt româneşti?
104
BALADA GELOSULUI
Foicică trei smicele,

Şi doi rugi de trandafir,
Alelei, măi, pui de lele,
Că mi te băgaşi pe fir…
Şi-o minţişi pe Ruxăndrina

Cu-n inel şi doi cercei,
Că nu-i ea baragladina
Şi că-n vară o s-o iei…
Alelei, pui de năpârcă,

Cum te-o bate Dumnezeu,
Că duceai un plod în cârcă,
Şi ziceai că nu-i al tău…
Dar aflai mai ieri pe surse,

Că ai şapte puradei,
Şi că nu prea ai resurse
Să te îngrijeşti de ei…
Alelei – blestem pe tine,
Şi pe blugii tăi furaţi:
Să nu-ţi fie-n lume bine,
La părinţi, surori şi fraţi!
Te-aruncaşi la ea ca pleava,
Şi cu minte de zălud –
Fiţi-ar mutra la Jilava.
Poarta Albă şi Aiud!...
105
O AMINTIRE
Era o fată, o zvârlugă,

Un semn dumnezeiesc în dar,
Frumoasă-n toate ca o rugă,
De spus în faţă la Altar…
Umbla desculţă pe Ierugă

Cu o văcuţă la păscut
Și fredona, ca pe o rugă,
Un cântec doar de ea ştiut;
Ades părea nălucă-n fugă

Pe Şăştină – sătucul meu…
Eu înălţam spre ceruri rugă:
S-o ocrotească Dumnezeu!
106
REFERINŢĂ
Un ins de la manutanţă,
Cu privire de năuc,
Parcă a rămas restanţă
De-o prezenţă-n balamuc!
E leit caricatură –
Locatară de maidan,
Ins perfect ca o făptură
În desen de Pătrăşcan!
Gesturile-i sunt teatrale

Iar în fleacuri, lucru cert,
Şi tâmpenii magistrale
E licenţiat-expert…
Că în faţă, că-n penumbră,

Că vorbeşte des ori rar,
Insul cu privire sumbră
Are „voce” de măgar…
Simeria, 31 Ian. 2022
107
PEISAJ NOCTURN
…A nins, iubito, e zăpadă!

Un grup de ciori emancipat
Se plimbă, negru, prin livadă
Şi încă ninge, ca la sat…
Pe Dealul din apropiere,

Se pregăteşte-un derdeluş,
Lumina zilei scade, piere,
Şi scheaună un căţeluş…
A nins şi-i iarnă parcă-parcă,

Iar februarie-i urât,
Pe-o ramură de tei o ţarcă
Îngână un cioroi cernit…
Şi cade-ncet, încet amurgul,

Iar umbrele se îndesesc…
Se pitulează-n noapte burgul
Şi-o buhă ţipă nefiresc…
108
LĂMURIRI
Dacă tu mai crezi că viaţa

E o facere de bine,
Că trezitul dimineaţa
E din semnele divine,
Situaţia-i pierdută:
Creierul ţi-a luat-o razna,
Viaţa însăşi ţi-e trecută
Şi cu ea întreagă házna!
Dacă tu mai crezi că soarta

E o doică grijulie,
Ai, deja, blocată poarta
Spre vreun bine-utopie!
Şi zadarnic dai din clanţă

De cu zori şi până-n seară,
Că ai doar o importanţă:
Specialistă în… ocară;
În prostia ta, robustă,

Toată logica-i carenţe!
Mintea ţi-e atât de-ngustă,
Că e toată zdrenţe-zdrenţe!
109
TRECUTA VREME…
De ce, stimată Doamnă,

Te uiţi cam des în urmă?
Şi sufletul ţi-l scurmă?
Te mustră vreo eroare

Din anii tinereţii?
Auzi vreo chemare
Din „alte” ale vieţii?
E drept: trecură Toamne,

Iar unele bilanţuri
Sunt anti Doamne-Doamne
Şi ferecate-n lanţuri!
Iubirile trecute?
Tu spui că mai persistă…
Deşi par petrecute,
Bifate-s doar pe… listă!
…Se-aude-un râs homeric,
De nu se ştie unde…
E Cronos, rău, coleric
Cu-apucături imunde;
Că, vai, trecuta vreme,
Deşi eşti încă Doamnă,
Te-ndeamnă a te teme
Că Primăvara-i… Toamnă!
110
CU IUBIREA DE GÂT…
De-aş mai putea să fiu nerodul

Când fără seamăn te-am iubit,
Iubirii i-aş cânta prohodul,
Ori aş muri cu ea de gât…
În frumuseţe neegală
Şi-n cum ştiai să te comporţi,
Erai un recital de gală,
Încât trezeai pre mulţi din morţi!
Cu mintea de pe-atunci năucă

La braţul tău muream, trăiam…
Mă-ntreb acum: ai fost nălucă,
Ori video-clip pe instagram?
De mână ne plimbam prin urbe

Şi-ades ne sărutam discret,
Că unii începeau să turbe
Când te minţeam că sunt poet!
111
O ALTĂ IARNĂ…
Mi-aduc aminte de o Iarnă,

De-un Anotimp de tot sublim:
Ningea, continua să cearnă,
Ca într-un basm de Fraţii Grimm.
Omătul ne umplea ograda,

Dar azi abia mai retrăim
Ceva din „Albă ca zăpada”,
Frumosul basm de Fraţii Grimm.
Ninsoarea îmbrăca Oraşul

În haină ca de heruvim,
Iar minţii noastre covoraşul,
Îi amintea de Fraţii Grimm.
112
DESPRE NOI…
Ale noastre rugi şi plângeri,

Ce par că nu se mai gată.
Vor ajunge vreodată
În armatele de îngeri?
Jurăm cu dezinvoltură
Că vom face şi vom drege,
Însă praful se alege
Dup-o cuminecătură…
Uneori, de ochii lumii,

Facem pe evlavioşii,
Dar gândim ca… ticăloşii
Uitând „veşnicia” humii…
Domnului, tot dând din coate,

Îi promitem, mai la urmă,
Că vom reveni la… turmă
Şi le-om rezolva pe toate…
Ades ura ni se-nmoaie

Şi spre Dumnezeu dăm ştire:
–Doamne,-a fost o rătăcire –
Dar vom fi corectă oaie!
Minţim des cu tot avântul,

Dar zâmbim gândind cu ură,
Vorbe… dulci ne ies pe gură,
Când ni-e veninos cuvântul…
113
Fost-am oi, suntem berbecii
Gata de războaie crunte
Pentru pricine mărunte
Dar durate pe toţi vecii;
Şi-atunci, care-ar fi folosul

Rugilor nenumărate
Când ne facem NOI dreptate
Întorcându-i lumii dosul?
Şi nici nu-i destul atâta:

Roşi de nebuneşti ambiţii,
Punem Cerului condiţii,
Nu cu ruga, ci cu… bâta!
Cerem Domnului dreptate,

Şi o vrem dintr-un răsuflet…
Vrem lumină pentru suflet
Şi minţi cât mai luminate…
Dumnezeu are de unde

Şi-n imensa lui răbdare
Ne va da la fiecare
Numai cugetări profunde…
114
POPULARĂ
„Când eram pe Ialomiţa”,

Uite-aşa, de atmosferă,
Mă iubeam cu una Liţa
În porumb, la lizieră…
Convocaţi de doruri multe

Şi de glas de păsărele,
Însă, cine să le asculte
Între-atâtea doruri grele?
Când eram pe la Amara,

Şi beam Odobeşti la „Perla”,
Mă iubeam cu una seara
Până amuţea chiar mierla…
Când mergeam în sat la Bucu,

Şi iubeam o cosâmbeancă,
Ne cânta chiar noaptea cucu
Pentru mândra mea ţărancă!
„Când eram pe Ialomiţa”.

Ay, ce vremuri, ay, ce viaţă!
O iubeam pe una, Miţa,
Că mă legăna pe braţă…
115
DE MAHALA…
„Să-mi cânţi, cobzar, din cobza ta”

Romanţa aia veche
Cu iz profund de mahala,
Cu inşi într-o ureche;
Să-mi cânţi, cobzarule bătrân,

Că-n suflet am obidă,
Să mor, atâta să rămân
În cârciuma sordidă;
Să-mi cânţi romanţe din trecut,

De inimă albastră,
Să pot să fac ce n-am făcut
În lumea doar a noastră;
Să-mi cânţi romanţe cu bucluc,

Să-mi fie vinul… baza,
Să am pistoale de haiduc
Să apăr vreo… Zaraza!
116
FABULĂ
Un corb cânta o canţonetă,

Sau cam aşa era convinsă
O parteneră dens brunetă
De multă dragoste încinsă;
Şi corbul se umfla în pene,

Iar notele curgeau brutale,
Prin ruga unei coţofene:
–Seca-i-ar coardele vocale!
O cioară-n rochie de seară,

Cu lornion şi lănţişoare,
Îl blestemă pe corb să piară
Ucis de mâini de domnişoare!
Şi cum stătea aşa-mbufnată,

Ca autentică başoaldă,
Îi cârâi la corb, deodată:
–Mai vii tu-n plop la cină caldă!
Simeria, 5 Dec.2022
117
MUZA EUTERPE…
Conform cu creierele sterpe

În care totul este logic,
Eu mă iubeam cu Euterpe
Demult, în Parcul Dendrologic;
Că era ziuă, ori că luna

Părea că are o migrenă,
Eu mă iubeam în Parc cu „una”
Făcând-o fără nicio jenă;
Umblam cu Euterpe vandra,

Şi-aveam alee-proprietate!
Adesea o făcea pe tandra
Şoptindu-mi versuri minunate;
Dar unii, însetaţi de bârfă,

Cu creiere în toate sterpe,
Au zis că „aia” e o târfă,
Şi că-i o falsă Euterpe…
118
PASTEL CU CEAŢĂ
Ianuarie în Toamnă! –
Vremea nu-şi mai ştie rostul?
Timpul? Singur se condamnă,
Ori o face doar pe prostul…
Negura, ca o hlamidă
Rece umedă şi sură –
Pare-o rasă de omidă
Lacomă peste măsură!
Pentru că înghite totul

Şi, apucătură nouă,
Îi arată lumii cotul
Că, de nu e pâclă – plouă!
Iar prin negura ca morbul,

Parcă fără pic de viaţă,
Chiar o cioară-şi strigă corbul
Rătăcită fiind prin ceaţă…
…Un ins trage dintr-o sticlă

Şi-n dorinţă se încrede:
–Bine, Doamne, că e pâclă
Şi iubita nu mă vede!
119
„O, TEMPORA!...”
Ramuri-schelete
Cu frunzele lipsă,
În timp-ciuciulete
Ca de Apocalipsă!
Latră-n răstimpuri
Un câine de-aiurea,
Ce vreme, ce timpuri
Să geamă pădurea!...
E Toamnă în Iarnă,
Sau Iarnă în Toamnă?
Căci, tot se răstoarnă
Şi tot se condamnă!
Trec zilele sterpe

Trec ore funeste,
Iar din Euterpe
Mai e doar poveste.
Un an e pe ducă,
Un altul e-aproape,
Câţi mai apucă
Din el să se-adape?
Simeria, 30 Dec. 2021
120
COLIND
Astăzi s-a născut Hristos

Din cerească, Sfântă vrută
Pentru Omul credincios –
Lerui-ler şi Doamne-ajută!
Astăzi, pe la cântători,
Pe o vremuire slută,
Au sosit Magi-vestitori –
Azi venit-a pe pământ –

O salvare de… bancrută:
Fiul Domnului cel Sfânt –
Azi, supremul Domnitor,

Din iubire absolută
Ne-a trimis Mântuitor –
121
PLOAIE DE CRĂCIUN
Vremea asta e nătângă:

Plouă-n ziua de Crăciun!
Iarna e pe mâna stângă,
Timpul pare căpcăun;
Plouă ca în zi de vară
Şi se-aud colindători…
Iarna asta-i de ocară
Şi de cârâit de ciori!
S-a-ncercat o lapoviţă,
Dar curând s-a răzgândit,
Şi-ar fi vreme de bundiţă,
Şi de aprig zgribulit…
Însă, plouă cu-ndârjire,

Umezeala-i pân-la os!
Lumea e în răzvrătire –
Totul e cu susu-n jos!
Norii s-au unit în gaşcă

Şi par pironiţi de cer…
Prin natura ca o fleaşcă
Până şi speranţe… pier!
122
NOSTALGICĂ
Când ne iubeam noi în poiană

Ori printre tufele de-aluni,
Păreai de stirpe Cosânzeană,
Iar noi, şi tineri şi nebuni;
Aveam vreo limită la visuri,

La hoinărit pe lunci, pe văi?
Căci, toate erau paradisuri,
Şi toate ne-aprindeau văpăi!
Eram ştiuţii fără minte,

Şi terchea-berchea amândoi,
Dar ne iubeam fără cuvinte
Cum n-o făcură alţii doi!
Şi cine, oare, să înfrunte,

Un cuplu fain şi sireap?
Cu fluturi mii în jur de frunte,
Dar fluturi şi mai mulţi la… cap!
123
DE-A IPOTEZA
O Barcă zdrenţuită
Se leagănă pe Styx,
Iar Charon, în ispită,
Dădu, se pare, chix;
Că singura-i avere
Cam trage către fund,
Iar el e la o bere
Cu Cronos cel bolund;
Şi-n glume se înfoaie,

Spunând că Styxu-i iaz,
Că e o gârlă-zoaie
Şi n-are niciun haz!
Apoi, ca ipoteză,
Ei pun, la glas peltici,
De-o grevă japoneză
Cu bere şi cu mici…
Şi lumea nu mai moare,

Iar Barca-i în rogoz!
Şi-i veselie mare,
Iar viaţa e în roz…
124
UN FEL DE COLIND…
Închinat Cătunului Şăştina,

din Comuna Subcetate,
Judeţul Harghita, în care m-am născut
şi am locuit o vreme…
Ar trebui să fie Iarnă

Şi-omătul până la genunchi.
Să-omoare ţuica din povarnă
Orice durere de rărunchi!
Şi să continue să ningă,
Ca-n iernile de altădat',
Să-atârne şuncile de grindă,
Şi să pornim la colindat…
Pe vremuri ne-adunam în ceată

În preajma Sfântului Crăciun,
Şi „O, ce veste minunată!”
Umplea văzduhul în Cătun;
Apoi, plutea cumva agale,

Mirosul sfânt de cozonac,
Şi-al prea-distinselor sarmale
Cu-asalt direct către stomac…
Şi nu eram decât vreo şapte –

Colindătorii-năpârstoci,
Şi colindam din seară-n noapte –
Noi şapte pe vreo… nouă voci!
125
Dar era iarnă şi nămeţii
Ne îngropau până la brâu
Iar noi, făcând-o pe isteţii,
Sorbeam vreo duşcă de rachiu…
Ei, doar atât!, cât să ne-ndemne

La voie bună de Crăciun!
Şi mirosea a foc de lemne
De-aveai permis să fii… nebun!
O, ce minune de viaţă!,
Ne bucuram exuberanţi,
Doar la vreo casă, câte-o ţaţă,
Ţipa că suntem aberanţi…
Avea şi dumneaei dreptate

Şi toată lumea cam avea!
Şi nu era pustiu prin sate,
Şi nimeni nu se supăra,
Erau troiene şi zăpadă,

Şi despre ele-abia mai ştim!
Era omătul în ogradă
Ca în poveşti de… Fraţii Grimm!
Şi-umblam aşa, din casă-n casă,

De pe-nserate până-n zori,
Că, în Cătun eram Acasă,
Şi-ai Sfintei Naşteri Vestitori!
Ar trebui… A fost odată

Omături până la genunchi,
126
Şi noi, colindătorii – ceată
Din fraţi, mătuşi, părinţi şi unchi…
Pluteau miresmele pe vale,

A pâine caldă,-a… nu mai ştiu!…
Acum, nu sunt nici case goale!...
Că, Şăştina-i Cătun pustiu…
127
REFERINŢĂ
Cu mască, fără mască,

Eşti tot sărac la minte,
Eşti tot un gură-cască –
Nimic nu te dezminte!
Mai umbli cu… fineţuri,

Zâmbind în colţul gurii,
Când colcăi de dispreţuri,
Ca emisar al urii?
Priveşte-te-n oglindă,
Şi faţa toată riduri,
De rău o să se-aprindă
Precum de omuciduri…
Nu ţi-e normal nici pasul,

Ţi-e vorba poticnită
Şi scrijelit ţi-e glasul –
De ura ta mocnită!
Eşti personificarea
A răului din lume,
Ori, poate, re-ncarnarea
Lui Antihrist cu-alt nume?
128
APOCALIPTICĂ?
Se chinuie să ningă,
Dar neaua-i lapoviţă,
Natura e nătângă
Şi, câte-un ins, sughiţă;
Dispar din viaţă mize,

Şi creşte vârsta-n urmă,
Din cauză de crize
Berbecii cresc în turmă;
Ce vreme, ca o streche,
Ce vreme maladivă,
Ce vreme-ntr-o ureche,
Ce lume în derivă!
Iar Toamna e pe ducă

Şi totu-i cam eliptic,
Chiar viaţa e caducă
În sens… apocaliptic.
129
NATURA LUCRURILOR
Plouă, plouă-a lapoviţă

Ceru-i tot mai înnorat,
Neamul suinez guiţă
A tăiere de Ignat;
Printre crengile-schelete
Trece-un vânt siberian,
Vremea-i udă, ciuciulete,
Timpul? Rău şi capsoman!
Totul pare spre zaveră,

Şi-n oribilul decor,
Ciorile fac atmosferă
Cârâind asurzitor;
Iar prin toată hărmălaia,

Se aude un chefliu:
–Pe aicea, vorba aia,
Latră câinii a pustiu?
130
ALIENARE?
Te văzui trecând agale

Către umbra tot mai rară
Şi am vrut să-ţi ies în cale
Ca în astă Primăvară;
Că-mi păreai din altă lume -

Întrupare-a neuitării,
Ori că se ținea de glume
Vreun duh al înserării…
Îmbrăcată-n voal de lună,

Păru-n fină fluturare…
–Fii superba mea nebună,
Și divină arătare…
131
NOSTALGICĂ
Dragă, tu mai ştii aleea

Către tufa de aluni
Unde-n Primăvara 'ceea,
Ne-am iubit ca doi nebuni?
Eu, iubit de modă veche,

Te-aşteptam pe mal de lac,
Unde, ca lovit de streche,
Recita grav un brotac…
Avusesem şi-o băncuţă

Mai la umbră de brădet,
Ruptă de vreun găgăuţă,
În plus şi analfabet…
Dacă vrei, deşi e Toamnă,

Şi suntem cu Iarna-n prag,
Hai, mai fii o dată Doamnă –
Eu te mai aştept cu drag!...
132
MULŢI PĂREAU MIMOZE
…Atâţia se-ntrecură
În bârfe şi-n minciuni,
Direct, ori cu… procură,
Emfatici, ori nebuni!...
Că mulţi păreau mimoze,

Şi-n multe cele sfinţi,
Dar, în cuvinte… roze,
Vorbeau doar printre dinţi!
Şi câtă bunătate
Şi ce vocabular!
Ce ziceri elevate
Dar ce mesaj murdar!...
Trecură zile, anii

S-au rânduit şirag,
S-au înmulţit golanii
Şi puşii pe arţag;
Şi toată lumea-i bună:

Şi meşteră-n nimic;
Inculţii se adună
Şi-i mare-orice mojic;
Ar stinge focu-n vatră

Spunând că e corect,
Iar dacă dânşii latră,
E bine nu infect!
133
Da, mulţii, răi de gură,
Spunând că-s cei mai buni,
Clădiră plini de ură
O lume de nebuni.
Simeria, 30 Nov. 2021
134
PASTEL DE NOIEMBRIE
- după Topîrceanu -
Zile lungi, cu ceaţă,

Parcă de eclipsă,
Vreme ca o fleaţă,
Ori de-apocalipsă!
Dimineţi cu brumă,
Vânt în ritm de ştaier,
Ceru-i o huidumă
Îmbrăcată-n şlaier!
Latră câte-un câine,

A pustie ţarnă,
Dinspre munte vine
Primul semn de iarnă;
Ţărcile se-adună
În plenare dese,
Corbii se răzbună
Croncănind pe-alese;
Toamna e târzie,
Iarna e aproape –
Vreme fistichie,
Bună de agape;
Tot mai clar adie

Un semnal de iarnă –
Vremea-i de beţie
În jos, la povarnă!
135
…Că-i logic, ori nelogic,
Te-aştept pe o alee
În Parcul Dendrologic,
Frumoaso, ca o zee!
136
FOLCLORICĂ
Treci, leliţă, dealu-ncoace –

Sper că n-ai reumatism –
Că n-am dorului ce-i face
Şi presimt un cataclism…
Treci, leliţă, treci degrabă

Prin pădurea cea de fag
Dacă nu ai altă treabă,
Ori pe alt bădiţ mai drag;
Treci, leliţă, şi vâlceaua,

Nu-i nimic iraţional,
Că ne cântă cucuveaua
O romanţă de… final!
Vino până viaţa-i roză

Până doru-i dor în piept,
Până când n-ai spondiloză
Până jur că te aştept!
137
LA STAREA CIVILĂ
Cum te perinzi prin sala joasă,

Îmi pari venind dintr-un exod,
Şi eşti şi calmă, şi frumoasă
Dar, parcă mergi spre eşafod;
Iar părul blond căzut în valuri

Pe umerii aproape goi,
Aduce-a foste idealuri
Visate de noi, amândoi!
Lipseşte doar un cor de îngeri

Şi o nocturnă de Chopin,
Şi aş jura că-n suflet sângeri
Că numai răul e peren!
Faci paşii tot mai anevoie

Şi-un ins, precum un detectiv,
Te-ntreabă sec: –De bună voie…?
Iar NU-ul sună instinctiv.
138
EŞTI DOAR O CIFRĂ…
Afară-i frig şi brumă,

Să iei pe tine-un trenci,
Că-i Toamnă, nu e glumă,
Iar vremea-i ca un clenci!
La mers, grăbeşte pasul,

Şi masca – n-o uita!
Că-ţi încălzeşte nasul
Şi te ascunzi sub ea;
Zâmbeşte, ori fii tristă –

Contează prea puţin –
Când răul co-există,
Iar unii-l întreţin…
Şi treci aşa prin lume,

Prin timpul mohorât,
Şi n-ai nici chip, nici nume
Eşti doar o cifră,– atât!
139
SITUAŢIE
Şi, dacă tot e Toamnă,

Iar pomii sunt schelete,
Un gând ascuns mă-ndeamnă
Să răscolesc secrete;
Să aflu de prin scrinuri
Răvaşe puerile
Ce mă ţinură-n chinuri
Atâtea nopţi şi zile…
Şi-aud un râs sardonic
De-aducere aminte:
–Tu eşti debilul cronic
Şi sclav de jurăminte?
A, da: iubeam o… una
Un fel de Afrodită
Ce gângurea întruna:
Sunt eu, cea mai iubită!
Şi hoinăream pe dealuri
Urmând al vieţii caier…
Ea? Toată idealuri,
Eu? Şi credul, şi fraier!
…Era, demult, o Toamnă,
Urmându-şi calea, rostul…
Ea, devenise-o doamnă,
Eu, tot iubind – doar prostul!
140
SCÂNCEALĂ DE FRAIER
Ades, când îmi contemplu

Trecutul, cum a fost,
Mă simt ca un exemplu
Nefericit şi prost.
N-am fost un egolatru,

Deşi se cuvenea;
Când trebuia să latru,
Scânceam în sinea mea.
La rele am fost spornic,

La bune? Corigent!
Am fost mai mult datornic
Decât obedient…
N-am fost la zaiafeturi –

E drept: nici invitat!
Că n-aveam acareturi,
Că nu eram… stilat.
Umblam prin lume lela,
De oameni ignorat,
Eram un fel de… ăla,
Vorbind cam agramat…
Am fost o incidenţă,
Născută din hazard,
Numită, cu clemenţă,
Un nimeni, un bastard!
Simeria, 29 Oct. 2021
141
GÂNDURI DE URÂT
Tu ce mai faci, distinsă Doamnă?

Te mai frământă vreun temei,
Vreun gând ascuns care te-ndeamnă
Să umbli vandra pe alei?
Te mai solicită vreo vrere,

Să te dorească un coleg,
Un Făt, frumos și cu avere,
Chiar dacă e urât și bleg?
Te mai visezi o curtezană

Cu nuri și alte calități?
Te-ai vrea, probabil, o codană
Curtată aprig de băieți?
Trecură vremurile, Doamnă!,

Ehe, chiar timpul e trecut…
E cam pe la sfârșit de Toamnă
Și ce mai poate fi făcut?
Ascundem amintiri sub pleoape

Și retrăim frumosul… fost,
Căci, iarna vieții e aproape
Și parcă orice-i fără rost!
Simeria, 15 Oct. 2021
142
DUMITRU HURUBĂ
- membru al Uniunii Scriitorilor din România -
Data naşterii: 26 octombrie 1944 (reală); 22

noiembrie (oficială).
Cetățean de onoare al orașului Simeria,
județul Hunedoara (2014);
Cetățean de onoare al comunei Subcetate-
Mureș, județul Harghita (2016).
ACTIVITATE LITERARĂ:
1990-1991, secretar literar-artistic în redacţia
revistei satirico-umoristice Râsu’ lumii (Deva);
1991-1992, redactor la ziarul Glasul Ardealului
(Deva);
1992-2002, redactor şef al revistei Comerţul
hunedorean, editată de Camera de Comerţ şi
Industrie a Judeţului Hunedoara;
1995, realizator al revistei „Opinii culturale”
(Deva).
DEBUT ÎN PRESĂ: mai, 1967, în ziarul „Steaua
Roşie” din Tg.-Mureş (versuri).
DEBUT ÎN PRESA LITERARĂ: iunie, 1977, în
revista Vatra din Tg.-Mureş (proză scurtă –
PROBLEME LA BLOCUL X7) şi în România
literară, mai 1978, cu proza ION HĂLĂUCĂ ŞI
CAPRELE.
COLABORĂRI LA REVISTE DE UMOR:
Moftul român, Urzica şi Şopârla (Bucureşti);
redactor la revista Râsu’ lumii (1990-1991,
Deva).
COLABORĂRI DE-A LUNGUL ANILOR și
REFERINȚE CRITICE la revistele: Vatra şi
143
Vatra veche (Tg.-Mureş), România literară,
Neuma şi Luceafărul (Bucureşti), Orizont şi
Orient latin (Timişoara), Transilvania (Sibiu),
Ateneu (Bacău), Tribuna și ziarul Mesagerul
Transilvan (Cluj-Napoca), Discobolul (Alba
Iulia), Familia şi Al cincilea anotimp
(Oradea), Vox libri, Ardealul literar, Semne-
Emia şi Arhipelag (Deva), Provincia corvina
(Hunedoara), Argeş (Piteşti), Oglinda literară
și Pro saeculum (Focşani), Banat și
Actualitatea literară (Lugoj), Poesis și
Acolade (Satu Mare), Oltart (Slatina),
Algoritm literar (Călan), Euphorion (Sibiu),
Conta (Piatra Neamț), Paradigma (Drobeta
Turnu Severin), Măiastra (Târgu Jiu),
eCreator (Baia Mare), Bocșa culturală,
Observatorul (Toronto – Canada), Asymetria
(Paris, Franţa; red. şef. Dan Culcer), Agero
(Germania), Opinii culturale (Deva), Şcoala
noastră și ziarul Adevărul Harghitei
(Miercurea Ciuc), Paradigma (Drobeta Turnu
Severin), Cenaclul de la Păltiniş (Sibiu),
Saeculum (Focşani), Banchetul (Petroşani),
rubrică permanentă de critică literară la ziarul
Cuvântul liber (Deva); redactor la ziarul Glasul
Ardealului (Deva); Lumina (Deva); Week-
magazin (Deva); Dava (Deva); Călăuza (Deva);
Steagul roşu şi Matinal (Petroşani).
COLABORĂRI la: TVR Cluj, DEVASAT Deva,
Radio Deva, Radio Cluj, Radio Timişoara,
Radio Bucureşti.
144
FONDATOR ŞI REDACTOR ŞEF al revistei
Opinii Culturale (Deva, 1995-1999).
REALIZATOR de emisiuni culturale la Radio-
Deva, Antena 1 – Deva şi One Tv – Deva.
RADIO TIMIŞOARA, 2009: Interviu realizat
de redactorul Veronica Bălaj;
RADIO ROMÂNIA CULTURAL: Interviu de
Cristian Bleotu, realizatorul emisiunii
Revista Literară Radio, şi Lectură din
creaţia proprie – noiembrie, 2o11.
RADIO TIMIŞOARA, 2013: interviu realizat
de redactorul Mihai Junea;
DISTINCŢII:
PREMIUL II, pentru proză, la Concursul „Imn
vârstelor de aur”, Tg. Jiu, 1981.
LOCUL I PE ŢARĂ (Proză scurtă) la Festivalul
Naţional „Cântarea României”, ediţia 1984.
PREMIUL REVISTEI ATENEU (Bacău), (proză),
în cadrul Zilelor „Liviu Rebreanu” – Bistriţa,
1984; preşedintele juriului: Mihai Sin.
MENŢIUNE, la „Gala umorului”, Buşteni, judeţul
Prahova (1987), gală organizată de Uniunea
Scriitorilor din România.
LOCUL I la Concursul de creaţie literară satirico-
umoristică „Mărul de aur”, Bistriţa, 1988;
preşedintele juriului: Valentin Silvestru.
PREMIUL „CEA MAI BUNĂ CARTE DE
UMOR A ANULUI” pentru volumul de proză
scurtă satirico-umoristică Rezervaţia de
zăpăciţi, în cadrul „Festivalului de umor Ion
Cănăvoiu”, Tg.-Jiu, 1995; preşedintele juriului:
Artistul poporului, Radu Beligan.
145
DIPLOMĂ, pentru lansarea volumului CARTE
DE COLORAT MINTEA, la Salonul editurilor
hunedorene 28-29 aprilie 1998 (Inspectoratul
pentru cultură al judeţului Hunedoara, Biblioteca
„O. Densuşianu” – Deva, Reţeaua librăriilor Deva.
DIPLOMĂ DE EXCELENŢĂ, acordată de
Consiliul Judeţean Hunedoara, 2004.
LOCUL I la Festivalul Internaţional de Satiră şi
Umor „Mărul de aur”, Bistriţa, 2009, ediţia a
XXV-a, preşedintele juriului: George Corbu,
Secţiunea de concurs Creaţie literară – pentru
vol. O antologie de umor românesc, Ed.
Eubeea, Timişoara, 2008.
DIPLOMA ŞI PREMIUL „LUDICA
MAJOREM” pentru O antologie a Umorului
Românesc în cadrul Festivalului Naţional de
Umor „Liviu Oros”, Ediţia a IX-a, Deva,
preşedinte Cornel Udrea, martie, 2009;
DIPLOMĂ DE EXCELENŢĂ, acordată de
Asociaţia culturală „Pro-Isis”, Orăştie, 2009.
DIPLOMA „PRIETEN AL BIBLIOTECII”,
acordată de Biblioteca judeţeană „Ovid
Densuşianu” – Deva, la a 65-a aniversare a zilei
de naştere;
PREMIUL DE EXCELENŢĂ, al revistei
„Discobolul”, acordat de Consiliul judeţean Alba,
2009;
PREMIUL PENTRU PROZĂ, pentru romanul
COBAII, acordat de Uniunea Scriitorilor din
România, Filiala Alba-Hunedoara şi Consiliul
Judeţean Alba, 2010;
146
PREMIUL DE EXCELENŢĂ, acordat de Uniunea
Scriitorilor din România, Filiala Alba-Hunedoara
şi Consiliul Judeţean Alba, 2011;
PREMIUL PENTRU DRAMATURGIE, acordat
de Filiala Alba-Hunedoara a Uniunii Scriitorilor
din România, pentru volumul de teatru AL II-
LEA ADAM, 2011;
PREMIUL PENTRU OPERA OMNIA, pentru
întreaga activitate literară, acordat de Uniunea
Scriitorilor, Filiala Alba-Hunedoara, 2013;
DIPLOMA DE MERIT CULTURAL, acordată de
Centrul Judeţean pentru Conservarea şi
Promovarea Culturii Tradiţionale – Deva, pentru
participarea la „Festivalul Naţional de Umor Liviu
Oros” ediţia a XIV-a, 2014;
DIPLOMĂ DE EXCELENŢĂ, în semn de
preţuire pentru aportul adus culturii
simeriene, acordată de Primăria şi Consiliul
local al Oraşului Simeria, şi Centrul Cultural şi de
Creaţie al Oraşului Simeria, 2014;
MENȚIUNE, la Festivalul Internaţional de Satiră
şi Umor „Mărul de aur”, Bistriţa, 2022, ediţia a
XXXVIII-a, preşedintele juriului: George Corbu,
Secţiunea de concurs Creaţie literară – pentru
vol. Ograda aiuriților, Ed. Vatra Veche, Târgu
Mureș, 2021.
Scriitorul umorist DUMITRU HURUBĂ, este
cuprins în Dicţionarul General al Literaturii
Române, (vol. 3, E-K, pp. 538-539), coordonat de
Acad. Eugen Simion şi editat de Academia
Română în anul 2005.
DUMITRU HURUBĂ , este prezent în:
147
SCRIITORI AI TRANSILVANIEI, 1949-2014,
Dicţionar critic ilustrat, publicat de
Uniunea Scriitorilor din România, Filiala
Cluj, Editura Eikon, Cluj-Napoca, 2014, p. 192;
Monografia Judeţului Hunedoara –
PERSONALITĂŢI HUNEDORENE, vol. 5,
Casa de Editură Emia, 2015, pp. 461-465;
SANGIDAVA, 3 (IX) serie nouă, Editura NICO,
Tg.-Mureş, 2015, pp. 66-74, Editor: Fundaţia
Culturală „Miron Cristea”, sub egida Consiliului
Judeţean Harghita;
REPERE IDENTITARE ROMÂNEŞTI din
Judeţele Covasna şi Harghita, de Ioan
LĂCĂTUŞU şi Erich-Mihail BROANĂR, Editura
Eurocarpatica, Sf. Gheorghe, p. 370;
ANTOLOGIE DE POEZIE ROMÂNĂ
CONTEMPORANĂ, vol. 3, Editura
TipoMoldova, Iaşi, 2014, pp. 563-580.
31 mai – 1 iunie, 2013, Alba Iulia, participant la
Colocviul romanului românesc
contemporan condus de Preşedintele Uniunii
Scriitorilor din România, Nicolae Manolescu, cu
comunicarea FICŢIUNE? EVAZIUNE?
NUUUU: BLOG!
VOLUME PUBLICATE:
1.NOAPTEA UNUI MEDIC (proză scurtă),
Comitetul de cultură şi educaţie socialistă a
judeţului Hunedoara, Deva, 1979;
2.DEBUT’86, volum colectiv de debut la Editura
Cartea Românească, Bucureşti, 1986;
3.IUBITA MEA, E ORA INDEXĂRII (versuri),
Edit. PC Graf, Deva, 1994;
148
4.REZERVAŢIA DE ZĂPĂCIŢI (proză satirico-
umoristică), Editura Corvin, Deva, 1995;
5.CARTE DE COLORAT MINTEA (versuri
social-satirico-umoristice), Editura Emia, Colecţia
“Scorpion”, Deva, 1998;
6.BUNĂ SEARA, DOMNULE MANN…
(povestiri), Editura Eubeea, Timişoara, 1998;
7.UN SCORPION PE CONTRASENS (schiţe şi
povestiri satirico-umoristice), Editura Corvin,
Deva, 1999;
8.DE VORBĂ CU… (interviuri), Editura Eubeea,
Timişoara, 1999;
9.INSOMNII BINEFĂCĂTOARE (critică
literară), Editura Corvin, Deva, 2000;
10.SCUZAŢI CĂ NE-AM CUNOSCUT (schiţe şi
povestiri satirico-umoristice), Editura SigNata,
Timişoara, 2001;
11.BALAMUCUL, DRAGOSTEA MEA… (roman
umoristic), Editura Călăuza, Deva, 2002;
12.CRONICI TV din vremea zăpăciţilor de
tranziţie, Editura Călăuza, Deva, 2004;
13.CRIME ŞI STRĂLUCIRE (microbiografii ale
unor personalităţi istorice: Ahasverus, Apostolul
Pavel, Maria Stuart…), Editura Călăuza, Deva,
2004;
14.NATURĂ VIE CU SCORPION
SENTIMENTAL (microroman), Editura Emia,
Deva, 2005;
15.ACOLO ŞEZUM ŞI… RÂSEM (Cronici TV
publicate în România literară), Editura Corvin,
Deva, 2006;
149
16.AMANŢII GAIŢELOR CU CAP DE STRUŢ
(roman), Editura Eubeea, Timişoara, 2008;
17.CARTE DE COLORAT MINTEA (versuri,
ediţie definitivă), Editura Corvin, Deva, 2008;
18.COBAII (roman), Editura Eubeea, Timişoara,
2009;
19.CITITORUL DE ILUZII (cronici şi recenzii
literare), Editura Eubeea, Timişoara, 2010;
20.EVADAŢII DIN CLEXANE (roman), Editura
Eubeea, Timişoara, 2010;
21.SCORPIONISME (pamflete şi eseuri), Editura
Eubeea, Timişoara, 2011;
22.AL II-LEA ADAM, teatru, Editura Eubeea,
Timişoara, 2011;
23.CA O FLEANDURĂ, IUBIREA (proză
scurtă), Editura Eubeea, Timişoara, 2011;
24.IAGO – SFORĂRIE DE LUX (roman),
Editura Eubeea, Timişoara, 2011;
25.ARANKA-NÉNI, SAU CANAPEAUA CU
SCÂRŢ, (roman), Editura Limes, Cluj-Napoca,
2012;
26.SĂ VĂ SPUN CEVA… (eseuri), Editura
Limes, Cluj-Napoca, 2012;
27.BATE VÂNTUL PRIN CĂMARĂ, (poezii
patriotice), Editura Limes, Cluj-Napoca, 2012;
28.AŞA CRED EU… (interviuri), Editura Limes,
Floreşti, 2013;
29.BIROUL DUŞILOR DE-ACASĂ, (roman),
Editura Limes, Floreşti - Cluj, 2013;
30.SPERIAŢII DIN PĂDUREA CAILOR
(roman), Editura Limes, Floreşti - Cluj, 2013;
150
31.LOVE STORIES – fără sentimente! (proză
scurtă), Editura Cenaclul de la Păltiniş, Sibiu,
2013;
32.NEBUNATICII, col. OPERA OMNIA –
ROMANUL DE AZI, Editura TIPOMOLDOVA,
Iaşi, 2013;
33.FILIALA CASEI DE NEBUNI (roman),
Editura Limes, Floreşti – Cluj, 2014;
34.ŞOFERI ÎN CAMPANIE comunisto-
agricolă 1979, col. OPERA OMNIA –
ROMANUL DE AZI, Editura TIPOMOLDOVA,
Iaşi, 2014;
35.ÎNCĂ NU E PREA TÂRZIU, cronici literar-
optimiste, Editura TipoMoldova, Iaşi, 2014;
36.SCRIITORI CONTEMPORANI DIN
JUDEŢUL HUNEDOARA, Editura
TipoMoldova, Iași, 2014;
37.POEZII CÂRCOTAŞE, Editura TipoMoldova,
Iaşi, 2014;
38.MISOGINUL BINE TEMPERAT, proze,
Editura Limes, Floreşti - Cluj, 2014;
39.SPONDILOZA LA ŞARPELE CU
CLOPOŢEI, (roman), Editura Limes, Floreşti -
Cluj, 2015:
40.CIUMURLIA CU DRĂCUIELI, (roman),
Editura Limes, Floreşti - Cluj, 2015:
41.ESEURI, CRONICI, CRONICHETE…
LITERARE, Editura Limes, Floreşti – Cluj,
2015;
42.LA BODEGA „TRI SCHELEŢI”, (roman),
Editura Limes, Floreşti – Cluj,2016;
151
43…DA’ CINE-A ZIS CĂ SUNTEM
NORMALI?, (proze), Editura Limes, Floreşti –
Cluj, 2016;
44. SCENARITA, eseu-fantezie, Editura Limes,
Floreşti – Cluj, 2016;
45.Să ne mai reamintim de…
MICROBIOGRAFII (Coşbuc, Jerome,
Seceleanu, Sin, Topârceanu), Editura Limes,
46.EPIGRAME ŞI… POEZIURI, editura Limes,
47.SCUZAŢI CĂ NE-AM CUNOSCUT… (proze),
48.A.D.P., Agenţia Duşilor cu Pluta (roman),
49.SCHEPSIS (Poeme şi Catrene), Editura limes,
50.(Im…)POSIBILA RUPTURĂ, eseu de
critică literară, Editura Limes, Floreşti – Cluj,
2018;
51.13 MICROBIOGRAFII SENTIMENTALE,
52.NORYNA, roman, Editura Limes, Floreşti –
Cluj, 2018;
53.MAI ALTFEL DESPRE VERONICA MICLE,
54.INFIDELIA (roman), Editura Limes, Floreşti –
Cluj, 2019;
55.IUBIRI DE IPOCRIŢI (antologie de proză
scurtă), Editura Limes, Floreşti – Cluj, 2019;
56.IDILIE PRIN HARABABURĂ (antologie
lirică), Editura Limes, Floreşti – Cluj, 2019;
152
57.MAI ALTFEL DESPRE VERONICA MICLE,
Editura Vatra veche, Tg. Mureş, 2020 (ediţie
nouă, sinteză);
58.Veronica Micle, POEZII, Antologie, Selecţie
de Dumitru Hurubă, Editura Vatra veche, Tg.
Mureș, 2020;
59.IUBIND-O PE AMALASUNDA (versuri),
60.CA-N CODRU… (teatru scurt), Editura Limes,
61.DESCREIERAŢII DE LA SCARA X7
(roman), Editura Limes, Floreşti – Cluj, 2020;
62.AVÂND ÎN VEDERE… (microeseuri), Editura
Limes, Floreşti – Cluj, 2020;
63.CLEPSIDRA CU AMINTIRI (poezii de formă
veche), Editura Limes, Floreşti – Cluj, 2020;
64.COPII LEGALIZATE (poeme), Editura Vatra
veche, Tg. Mureș, 2021;
65.OGRADA AIURIȚILOR (proză), Editura
Vatra veche, Tg. Mureș, 2021;
66.SEMNAL (cronici literare), Editura Vatra
veche, Tg. Mureș, 2021;
67.77 de poeme, Editura Vatra veche, Tg. Mureș,
2021;
68.Să ne mai (re)amintim de…, (micro-
biografii) Editura Vatra veche, Tg. Mureș, 2022;
69.FOSFOR și PSIHIATRIE (roman), Editura
Vatra veche, Tg. Mureș, 2022;
70.111 POEZII – de modă veche, Editura Vatra
veche, Tg. Mureș, 2022.
VOLUME COLECTIVE. În:
153
1.CINE AI FOST DUMNEATA, DOMNULE
VALENTIN SILVESTRU? (Editura Timpul,
Reşiţa, 1997);
2.ANTOLOGIA COPILĂRIEI (Editura Emia,
Deva, 1998);
3.ANTOLOGIA „UMORUL REFORMEI,
REFORMA UMORULUI” (Editura Hiparion,
Cluj-Napoca, 2001);
4.ŢIGANIADA, NOI PUNCTE DE VEDERE,
Editura Eubeea, Timișoara, 2008;
5.O ANTOLOGIE DE UMOR ROMÂNESC,
Editura Eubeea, Timișoara, 2008;
6.ADAGIO, Editura Limes, Florești - Cluj, 2019;
7.SUPERSTIȚIILE: ORIGINI, EVOLUȚII,
Editura Vatra veche, Târgu Mureș, 2021;
8.DIVINAȚIILE: ORIGINI, EVOLUȚII,
PRACTICI, Editura Vatra veche, Târgu Mureș,
2021.
ANTOLOGII PUBLICATE PE PLAN
JUDEŢEAN (proză, teatru şi versuri).
154
CUPRINS
Argument /5
Prefață /7
Vremea, încă nu-i târzie… /15
Revoltă de cocor /16
Stare de lucruri /19
Septembrie /20
Certitudini /21
Pseudofilozofică /22
Cu adresă /23
Unul… /24
Portret după natură /25
Unui ageamiu /26
Metamorfoză /27
Romantică /28
Uneia /29
Cenușăreasa /30
Lectură /31
Ploaie /32
Joc /33
Poem de vară /34
Bec de control /35
La promenadă /36
Joc în doi /38
Dor de Călnaci /39
Cuc de august /40
August /42
Efect de seră /43
De tagmă… /44
Existențială /45
Canicular-fatalistă /46
155
Poem de iulie /47
De la Eva și Adam /48
Idilică /49
Degeaba ies la tablă /50
Scrisoare de la Balamuc /52
Întoarcere la Borșa /54
Unuia /56
La umbrițele de leandri /57
Falsă măreție /59
Iubirii impure /60
Cândva… /61
Condiție /62
Vis realist /63
Privilegiu /64
Chemare /65
Vedenie /66
Investigație /67
Credulitate /68
Poem-fantezie / 69
Dezbară-te! /70
Închinare /71
Poem de Mai /72
Pastel idilic /73
Transhumanță /74
Nostalgii discrete /75
Poem nebunatic /77
Folclorică (7) /78
De Paști /79
Utopică /80
Declarație (variantă) /81
Declarație /82
Moment /83
156
În ciuda lunii (variantă) /84
Poem de Martie /85
Nebunatica /86
Cronică de sezon /89
Iubito… /90
Seară cenușie /91
Idilică /92
Reportaj /93
Pentru mine… /95
Folclorică /96
În lumea viselor ucise /97
La terasă /98
Starea ta… /99
Folclorică (?) /100
La final… /101
Din amintiri… /102
Pastel (cumva topîrcenian) /103
În Parcul Dendrologic… /104
Balada gelosului /105
O amintire /106
Referință /107
Peisaj nocturn /108
Lămuriri /109
Trecuta vreme… /110
Cu iubirea de gât… /111
O altă iarnă… /112
Despre noi… /113
Populară /115
De mahala… /116
Fabulă /117
Muza Euterpe… /118
Pastel cu ceață /119
157
„O, tempora!...” /120
Colind /121
Ploaie de Crăciun /122
Nostalgică /123
De-a ipoteza /124
Un fel de colind… /125
Referință /128
Apocaliptică? /129
Natura lucrurilor /130
Alienare? /131
Nostalgică /132
Mulți păreau mimoze /133
Pastel de Noiembrie (după Topîrceanu) /135
Folclorică /137
La starea civilă /138
Ești doar o cifră… /139
Situație /140
Scânceală de fraier /141
Gânduri de urât /142
Despre autor /143
Cuprins /155
158
- de modă veche -
159
Parcurgând cele „111
POEZII – de modă veche”,
nu vom fi surprinși să
(re)descoperim două laturi
ale autorului: un poet
romantic, predispus la
reverie, care scrie o poezie a
hipersensibilității în
manifestarea și perceperea
realului și cotidianului, un
poet dominat de un accentuat sentiment al
timpului în trecerea lui implacabilă, care naște
nostalgii și disperări; a doua ipostază, cea în care
este recunoscut de majoritatea cititorilor săi,
autorul scrierilor satirico-umoristice, având un
discurs care împletește o responsabilitate
artistică înaltă cu lejeritatea estetică; un creator
al zâmbetelor, al bunei-dispoziții ori chiar al
hohotelor de râs în rândul cititorilor de orice
vârstă, căci, de ce să nu o spunem, acest artist al
cuvântului printre puținii umoriști
contemporani, satirizează impostura, minciuna,
stridența, vulgaritatea, incultura și alte tare ale
societății contemporane cu o ironie inteligentă și
caustică, alteori blândă, dar, de fiecare dată,
captivându-și cititorii cărora le provoacă
invariabil ilaritate.
Doina BĂLȚAT
160

Dumitru Hurubă, 111 Poezii

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Dumitru Hurubă, 111 Poezii

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

DUMITRU HURUBĂ

Coperta de Nicolae Băciuț

EDITURA VATRA VECHE

Prezentul volum de versuri, având un titlu cu

Dumitru Hurubă, acest cunoscut alchimist al

Iubito, vremea încă nu-i târzie

Vom fi crezuţi un cuplu mitologic,

Să-mi stai aproape să te ţin de mână

Ca într-un ritual de intimă ţinută

Simeria, 23 Sept. 2022

Vara a trecut demult,

E un biet cocor rămas

S-a desprins tiptil de stol

–Nu mai vreau plecări în sud,

Vreau un domiciliu nou,

Că apare-un grangur mic

Azi ori mâine, din nimic,

Eu nu vreau nimic pe şest,

Nu vreau stol improvizat,

Uite, Vara s-a sfârşit,

Nu mai vreau niciun cocor

Să ne ducă el de… cioc

Nu vreau, că m-am săturat

Simeria, 22 Sept. 2022

Cu ploi, cu nori, cu ceaţă –

…Un greier cu rinite

Simeria, 18 Sept. 2022

Bate vântul dinspre Toamnă

Au plecat demult cocorii,

Peste ţarinile goale

Dacă-i soare dimineaţa,

Simeria, 17 Sept. 2022

În orice caz, stimate mahăr,

Eşti nulitatea cea mai clară,

Te lauzi cu trei doctorate

Luptându-te pentru carisme

Simeria, 16 Sept. 2022

Dacă-l reciteşti pe Nietzsche,

Mai analizează clipa,

Simeria, 15 Sept. 2022

Stimate domnule, e sigur,

Scrii texte genial de proaste

Eşti nulitatea ideală –

Nu te uita aşa la mine

Simeria, 13 Sept. 2022

Tu, în toate eşti funebru

Eşti un ins fără orgolii –

Îţi sughiţi orăcăitul,

Simeria, 11 Sept. 2022

Vrei portret după natură,

Stai mai într-un con de umbră,

Da, zâmbeşte, dar cu grijă,

Simeria, 9 Sept. 2022

Când vorbeşti de Kama Sutra,

Fiindcă faţa ta-i ca iasca

Mintea ta-i reminiscenţe

Simeria, 8 sept. 2022

Hai să ne-afundăm în codru,

Nu, să nu mai ştim de unii

Vreau să fim în cârdăşie

Simeria, 6 Sept. 2022

Simeria, 5 Sept. 2022

Când ai apărut pe stradă