DEEA STATE

NISIPUL DIN CLEPSIDRA

)
 Colecția

Editura NEumA
Strada Libertății, nr. 188
Apahida, Județul Cluj

Editor: Andrea H. Hedeş

Copertă și DTP: Gelu Iordache

Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României

State, Deea
Nisipul din clepsidră / Deea State. - Apahida : Neuma,
2021
ISBN 978-606-9610-04-6

821.135.1
 DEEA STATE

NISIPUL
DIN
CLEPSIDRA
)

Editura
NEUMA
2021
 Prolog

A fi scriitor este mai ales a fi cititor. Stephen

King spune: „Dacă vrei să fii scriitor, trebuie să faci
două lucruri mai presus de toate: citește mult și
scrie mult”. Și insistă: „Dacă nu ave;i timp să citi;i,
nu ve;i avea timpul sau instrumentele necesare
pentru a scrie”.
Scriind îmi deschid sufletul și imagina;ia și las
cuvintele să se așeze pe hârtie, dau naștere unor
personaje, creez povești, trezesc emo;ii... și pun
totul la dispozi;ia cititorilor.
Sunt îndrăgostită... îndrăgostită de cuvinte, care
sunt precum apa și fiecare poveste este asemenea
unui râu. Scriu pentru că nu pot opri vârtejul de
imagini care îmi trec prin minte și din dorin;a de a
le împărtăși. Atunci când scriu, timpul parcă se
oprește pentru mine și pentru personajele mele, mă
simt de neatins, eternă. E o plăcere imensă, o de-
penden;ă de cuvinte și simt că imortalizez o parte
din mine în căr;ile mele.
Îmi place să cred că voi lăsa mici urme în cei care
m-au iubit așa cum au știut ei mai bine și am sim;it
să las aceste rânduri ca un cadou pentru cei care
pre;uiesc iubirea ca esen;ă primordială atât fa;ă de
oameni, cât și fa;ă de natură.
Sper să vă bucura;i de lectura acestei căr;i la fel
de mult cum m-am bucurat eu scriind-o.

5
 Poveste de via*ă
(inspirată din via2a bunicii mele, Ecaterina)

Nimic nu pare a fi mai plăcut atunci când te

sim;i obosit de atâta muncă la câmp, decât să te
așezi într-o parte a drumului, pe iarbă și să privești
cerul senin, care î;i aduce liniștea de care ai nevoie,
sau să ascul;i cum, dintre firele de iarbă, cărăbușul
cântă de zor. Sau, atunci când ;i se face foame, să te
duci la umbra cireșului care se află printre rându-
rile de vie, să mănânci, să te odihnești pu;in și să o
iei din nou de la capăt.
Asta era plăcerea micu;ei Katy, o feti;ă de unspre-
zece ani, slăbu;ă, cu păr lung și cre;, cu o energie
ieșită din comun, care, în ciuda vârstei pe care o
avea, a fost nevoită să se maturizeze mult prea
devreme, pentru că, de mică, a trebuit să se des-
curce singură, să facă fa;ă greută;ilor vie;ii.
Cu toate că făcea parte dintr-o familie de oameni
înstări;i, munca cea mai grea era lăsată tot pe
umerii micu;ei. Tatăl fetei, era un om răutăcios și
mândru de el. Era un om căruia nu îi plăcea să se
treacă peste spusele și voin;a lui; nu admitea acest
lucru, iar dacă i se încălca cuvântul, pedepsea
persoana respectivă, recurgând și la violen;ă. Tatăl
ei era negustor, însă toată ziua nu făcea nimic, cel
mai mult îi plăcea să dea ordine, să îi dirijeze pe
ceilal;i.

7
 În curte avea o prăvălie și un han, unde opreau
căru;e și mașini, fie pentru a-și potoli setea și foa-
mea, fie pentru a se aproviziona cu băuturi curate.
Era cunoscut vinul de Urechești – Focșani, făcut
toamna, în urma strângerii recoltei de struguri. Pră-
vălia și hanul aduceau profit considerabil familiei.
Katy avea un frate cu doi ani mai mare, pe
Nicolae, un băiat liniștit, căruia nu îi plăcea să
muncească, dar a fost favorizat de către părin;i, a
fost dat mai departe la școală, spre deosebire de
Katy, care fiind mai mica și plăcându-i să mun-
cească, nu a mai fost dată la școală, ci i s-a lăsat în
grijă, de la o vârstă fragedă, munca ce trebuia
făcută de un adult. Fata avea o voce extraordinară,
se sim;ea atrasă de muzică și dans și își dorea să
urmeze o carieră muzicală, însă dorin;a fetei nu era
sus;inută de părin;i, nu din lipsă de posibilită;i, ci
pentru că fata era foarte harnică și descurcărea;ă,
iar lipsa ajutorului ei în treburile gospodărești ar fi
însemnat o mare pierdere.
Toate deciziile erau luate de capul familiei, iar
mama celor doi copilași nu avea nici cea mai mică
putere de decizie, nu putea să-și contrazică so;ul,
pentru că, dacă acestuia nu-i convenea ceva, re-
curgea la violen;ă. Mama avea o căsnicie nefericită,
alături de un so; căruia îi plăcea să se distreze și nu îi
păsa că biata lui so;ie suferea de o tumoare pe creier,
creându-i diverse neplăceri. Ea suferea și pentru
faptul că nu își putea ajuta fiica să-și îndeplinească
dorin;a și se consuma în interior, sim;indu-se nepu-
tincioasă.

8
 Katy era trimisă cu caii, cu vacile, oile la păscut;
ea se ducea cu bunul ei bunic la pia;ă și tot ea alegea
oamenii care urmau să vină să muncească, cu ziua, la
vie. Tot ea se ducea cu oamenii la vie, le dădea indi-
ca;ii, îi supraveghea și muncea cot la cot cu ei, fie că
era vorba de legat, tăiat, săpat, cules și alte munci
specifice câmpului. La doar unsprezece ani, micu;a
Katy făcea tot ce i se spunea. Chiar dacă uneori sim-
;ea că nu mai poate, nu se plângea niciodată, pentru
că știa că tatăl nu o va în;elege, iar pe săraca mama nu
voia să o mai supere și ea. În momentele de slăbi-
ciune emo;ională, se refugia plângând, printre păpu-
șoi. Dacă te-ai fi aflat, din întâmplare, în preajmă,
de-abia s-ar fi auzit cum, printre lacrimi, spunea:
− Aș fi putut și eu acum să mă joc cu ceilal;i copii
de vârsta mea, să merg cu ei la școală, ca mai târziu
să fac și eu ceea ce-mi place cel mai mult: să cânt!
Dar acesta va rămâne doar un vis… și atât! și se lăsă
purtată de vis.
Soarele se pregătea să apună, era o zi călduroasă
de vară, iar Katy, descul;ă și cu părul rebel, uită
pentru câteva momente că încă nu își terminase
treaba pe ziua aceea și se lăsă purtată de vis. Cu
vocea ei încântătoare, a început să cânte atât de
frumos, încât aveai impresia că păpușoii se mișcau,
plini de admira;ie, în direc;ia în care se afla fata…
Tanti Măndica, vecina de alături, auzind-o pe
Katy, nu s-a putut ab;ine să nu intre în vorbă cu ea:
− Vai, fata mea, ce frumos cân;i! Nu fi bleagă și
vorbește cu taică-tu să faci și tu oleacă de muzică,
că, de... ;i-ar prinde bine!

9
 − Of, tanti Măndico, aș vrea eu, dar tata a zis că
nu vrea să audă de așa ceva, că avem pământ și
trebuie să-l muncesc și nu pot să mai insist, pentru
că știi cum este tata și în ce situa;ie se află mama.
De departe se auzi vocea mamei, care, cu sigu-
ran;ă, avea nevoie de ajutorul fetei, așa că își dădu
Katy seama că a zăbovit destul, își luă rămas bun
de la vecină și zburdalnică, precum o căprioară,
Katy s-a îndreptat către locul de unde se auzise
vocea mamei.
Timpul se scurgea, iar Katy avea aceleași înde-
letniciri grele, fie că afară ningea, ploua sau era
soare, dar în tot ce făcea punea suflet; harnică și
vorbărea;ă, reușea până seara să facă toate treburile
care îi erau atribuite pentru ziua respectivă. Uneori,
la câmp, oamenilor nu le convenea faptul că o feti;ă
le dădea lor indica;ii. Se mai auzea din când în când
câte unul care spunea: „Ce, am ajuns să mă co-
mande o mucoasă?!”, dar se linișteau repede spiri-
tele, pentru că își dădeau seama că feti;a era foarte
pricepută și apoi, aveau nevoie de bani, așa că nu
aveau încotro.
Bunicul lui Katy era o persoană extraordinară,
care ;inea la ea, ca la ochii din cap și care tot timpul
îi băga nepoatei în buzunar câ;iva bănu;i și câte
ceva dulce. Tot de la bunic primea și cubule;e de
zahăr, cu care Katy își răsfă;a animalul preferat, o
iapă pe nume Jana, căreia micu;a i se mai destăi-
nuia în clipele de singurătate. Toate lucrurile de-
curgeau aproape mereu la fel, dar timpul trecea, iar
fata creștea.

10
 De la cincisprezece ani a început să meargă la
hore și baluri, dar destul de rar, pentru că nu era
lăsată de tatăl ei. La baluri, fetele veneau înso;ite de
mame, care stăteau pe margine, privindu-și copi-
lele care, invitate de băie;i, dansau în mijloc.
Timpul trecea, iar Katy era curtată de tot mai
mul;i băie;i, cărora ea nu le acorda aten;ia pe care
ei și-o doreau. To;i băie;ii erau atrași de această
brune;ică slăbu;ă, mereu cu zâmbetul pe buze și
pusă pe șotii, care era nimeni alta decât Katy. La un
moment dat a cunoscut un băiat pe nume Pavel, cu
câ;iva ani mai mare decât ea, care era din Suceava
și venea adesea să cumpere struguri de la ei. Pavel
și Katy s-au împrietenit. Băiatul era chipeș și atent,
era atât de drăgut, încât lui Katy îi devenise drag.
Prietenia lor s-a finalizat cu o cerere în căsătorie,
care nu a fost acceptată de ea, nu pentru că nu ar fi
vrut să aibă alături un asemenea bărbat, ci pe motiv
că nu a vrut să părăsească satul natal, părin;ii,
pentru că dacă ar fi acceptat, acest lucru ar fi trebuit
să se întâmple. Astfel, prietenia lor a luat sfârșit, cu
toate că până și părin;ii ar fi fost de acord cu această
căsătorie, dar au asimilat dorin;a fiicei lor. Pavel,
văzând că nu poate face nimic pentru a o convinge,
s-a resemnat și a dispărut din via;a lui Katy, care,
după mul;i ani, a realizat că, de fapt, Pavel a fost
singurul bărbat pe care îl plăcuse cu adevărat și pe
care îl respinsese.
La nouăsprezece ani, în via;a ei a apărut Gheor-
ghe, un băiat din sat, electrician de meserie, care o
plăcea pe Katy și voia să-i devină so;ie. Ea nu-l

11
plăcea și nu voia să se mărite cu el, dar mama ei îl
plăcea pe Gheorghe și și-a sfătuit fiica:
− Ia-l mamă pe Gheorghe, este băiat bun, înte-
meiază-;i o familie și încearcă să fii fericită. Cu
timpul o să vină și un copil și măcar știi pentru ce
muncești. Odată plecată de acasă, scapi și de tai-
că-tu, care este un om tare dificil, pe care nimic nu-l
mul;umește, oricât te-ai strădui.
Fata plângea și-i spunea:
− Eu nu-l iau, mamă, pe Gheorghe de so;. Nu-l
iau! Mai bine stau aici cu voi, muncesc ca și până
acum și poate o apărea și un bărbat care să-mi placă
mie.
Cu toată încăpă;ânarea ei, într-un final, a ascultat
de sfatul mamei și nunta a avut loc la salon, în
comuna lor, Urechești. Nunta a fost foarte frumoasă,
cu mul;i invita;i. Unul dintre obiceiurile nun;ilor de
acolo era ca darul să se strângă în sânul miresei, și
cum darul era unul foarte mare, Katy se gândea să
fugă cu banii, dar a renun;at la idee pentru că ar fi
înrăută;it situa;ia. Își înlătură acest gând și încerca
să se obișnuiască cu ideea că din acea zi era o femeie
măritată. Din acel moment, cei doi tineri căsători;i
formau un cuplu, care trebuia să pornească de la
zero, să își clădească propria via;ă.
De atunci, Katy nu mai era feti;a aceea în care
tatăl își pusese toată încrederea să-l ajute; devenise
o adevărată femeie, având alături un so; de care nu
era îndrăgostită și alături de care nu trăise o po-
veste de dragoste așa cum multe fete aveau parte,
însă era o femeie măritată! Avea alte responsa-

12
bilită;i și obliga;ii, pe care statutul de femeie
măritată îl cerea, străduindu-se ca lucrurile să
decurgă normal.
Astfel, împreună au muncit să își facă o casă, dar
nu au fost mul;umi;i doar cu una și au făcut tot
posibilul să o termine și pe a doua. Cu multă
muncă și voin;ă au izbutit să-și construiască pro-
priul cămin, unde se presupunea că odată căsători;i
va fi pentru totdeauna, până când moartea îi va
despăr;i. După un an de căsnicie, Katy a dat naștere
unui băie;el, care era mândria tatălui, bucuria
bunicilor și urmașul celor doi.
La prima vedere formau un cuplu fericit, căruia
nu îi lipsea aproape nimic; aveau aproape tot ce își
doreau, dar totuși nu erau ferici;i. Le lipsea ceva...
acel ceva era vital pentru ca o căsnicie să poată
rezista în timp: respectul și încrederea fa;ă de per-
soana de lângă tine și, bineîn;eles, loialitatea. Dacă
aceste lucruri ar fi existat din partea so;ului, atunci
nu ar fi fost nimic de obiectat, iar via;a lor conjugală
ar fi fost într-adevăr cea care era în aparen;ă.
Nu po;i cunoaște o persoană în adevăratul sens
al cuvântului decât trăind alături de ea, zi de zi,
descoperindu-i câte o calitate, un defect... sau mai
multe. Trăind împreună este imposibil să nu-i afli
toate păr;ile bune, dar și pe cele rele, care de cele
mai multe ori, oricât ai vrea să le schimbi, să aju;i
persoana să se schimbe, rezultatul încercării este
negativ.
După ce au început să convie;uiască și timpul a
trecut, pentru că la început totul părea doar lapte și

13
miere, Katy începea să își dea seama de adevăratul
caracter al so;ului ei. Gelozia lui era principalul
motiv al certurilor dintre ei; avea impresia că îi
ascunde Katy ceva și nu îi convenea faptul că ea era
o persoană sinceră, care râde și glumește cu toată
lumea. Dacă el credea un anumit lucru, indiferent
cât de eronat era, trebuia să fie ca el; considera că
bărbatul este mai presus de femeie, este superior și
nu vedea nimic rău în a avea escapade amoroase,
iar femeia trebuia să se supună. Găsea motiv de
ceartă din orice, iar adesea certurile lor se finalizau
cu o bătaie, pe care o primea Katy. Nu o singură
dată, ci de mai multe ori, copilul, involuntar, a
asistat la astfel de scene neplăcute, de cele mai
multe ori fugea la el în cameră și plângea.
Totul arăta că destinul lui Katy ar fi fost unul
nefericit, iar dacă încerca să salveze aparen;ele, o
făcea pentru copil, pentru ca el să aibă ambii părin;i
alături. Timp de zece ani, căsnicia lor a părut în fa;a
necunoscu;ilor una perfectă, când adevărul era de
fapt cu totul altul; doar Katy știa cât a îndurat, dar
lucrurile nu au mai continuat prea mult așa.
Gândindu-se că lucrurile nu mai pot continua în
acel fel, Katy a hotărât să-și demaște so;ul și să
divor;eze. Și-a luat câteva lucruri, i-a comunicat
so;ului decizia și a plecat la părin;i, care au sus-
;inut-o în decizia pe care o luase:
− Lasă, tată, că e mai bine așa, decât să stai cu
un nenorocit care te bate, mai bine divor;ezi, că
doar știi bine că eu nu am fost de acord cu această
căsătorie. Auzisem eu cam ce fel de om este el, dar

14
acum faptul este consumat, a spus tatăl bine-
voitor.
Katy sim;ea pentru prima dată că tatăl o sus;ine,
că este alături de ea. Un tată, oricât de rău ar fi el,
chiar dacă nu arată, își iubește copiii.
Divor;ul s-a pronun;at repede, cu toate că
Gheorghe a încercat să se împace cu Katy, dar ea a
fost hotărâtă să nu se mai împace cu el. Copilul, în
astfel de cazuri trebuie să rămână cu unul dintre
părin;i, așa că Gheorghe a profitat de timp să
încânte copilul cu tot felul de lucruri:
− Mai bine rămâi cu tati, pentru că el are moto-
cicletă, bicicletă și o să-;i cumpere tata și mașină,
pe când la maică-ta n-o să ai nimic, ;i-o spun eu.
− Bine, tati, atunci vreau să rămân cu tine!
Costel, băie;elul care avea opt anișori, a avut
dreptul să decidă în fa;a instan;ei, cu cine vrea să
rămână: cu tata sau cu mama? Răspunsul copilului
a fost clar:
− Cu tata!
Nu i-a fost deloc ușor lui Katy să știe că nu mai
avea copilul alături de ea, dar a trebuit să accepte
lucrurile așa cum erau, legea îi dădea dreptul să îl
viziteze și să îl plimbe.
Pentru faptul că cele două case au fost făcute de cei
doi, împreună, s-au judecat timp de trei ani, la Foc-
șani, Gala;i și București. Ca să se poată judeca, Katy
muncea din greu, atât la Colectiv, cât și la C.A.S.,
pentru a câștiga banii de care avea nevoie, și în acești
trei ani nu s-a dat bătută și nici credin;a în Dumnezeu
nu și-a pierdut-o, rugându-se cu credin;ă și speran;ă,

15
dorind să se facă voia Domnului. După trei ani de
judecată, hotărârea judecătorească s-a pronun;at
astfel încât o casă îi apar;inea lui, iar cealaltă ei.
Katy era conștientă că dacă accepta acest lucru,
nu ar fi fost lăsată în pace de către fostul so; și decât
să aibă neplăceri cu el, a preferat să meargă mai
departe și să ob;ină un ordin judecătoresc prin care
i s-a permis să demoleze partea de casă, care i se
cuvenea.
Lucrurile reveniseră la normal, măcar de liniște
sufletească avea și ea parte acum. Noroc în via;ă nu
prea avusese Katy, dar prin toate câte trecuse, nu se
văieta, ci continua să muncească.
Între timp, fratele ei, Nicolae s-a îndrăgostit de o
fată bună, pe nume Felicia, cu care s-a căsătorit și
au fost ferici;i, alături de cei trei copii, care au
rezultat în urma căsătoriei, ca fruct al dragostei lor.
Văzând că soarta nu i-a surâs, știind prin câte a
trecut în căsătoria anterioară, Katy era hotărâtă să
nu se mai căsătorească, pentru că nu își mai dorea
să aibă iar de suferit. Într-o zi oarecare, un șofer
care obișnuia să cumpere vin de la familia Baba
vorbea cu mama lui Katy:
− La cât de vrednică, fâșnea;ă și bună e Katy, n-a
avut niciun noroc în via;ă, spuse șoferul com-
pătimitor. Bre, dacă vrei, eu pot să-i aduc un băiat
de care n-o să-i pară rău, că-l va cunoaște!
− Măi Vasile, fata mea e hotărâtă să nu se mai
mărite, dar eu zic că merită să încercăm și dacă stai
ni;el își aduc și o poză cu ea, ca să i-o dai băiatului
și oricând sunte;i bine primi;i la noi.

16
 De această conversa;ie a mamei cu șoferul
Vasile, Katy nu știa nimic. Katy avea o prietenă
bună, pe nume Ana, care într-o bună zi îi spuse că
ea cunoaște o persoană la Focșani, care ar putea să
le înve;e un descântec, în urma căruia și-ar putea
vedea ursitul. Katy, auzind acestea, n-a avut nimic
împotrivă și s-a hotărât ca împreună cu Ana să
viziteze acea persoană, care le-a învă;at un descân-
tec, care trebuia rostit la miezul nop;ii, spunându-le
să-i urmeze instruc;iunile întocmai:
− Faci în felul următor: la miezul nop;ii, ieși din
casă, î;i fixezi ochii la o stea de la care nu-;i mai iei
ochii cât timp spui descântecul. Apoi intri în casă.
Pe masă trebuie să ai două pahare, în dreptul fie-
căruia, câte o lumânare aprinsă, iar în pahare, câte
o verighetă. Verighetele trebuie luate neapărat de
la doi tineri proaspăt căsători;i. Apoi privești în
pahare, în verighete și persoana care va apărea
acolo, va fi ursitul tău, iar dacă n-o fi cum vă spui,
înseamnă că baba v-a min;it, dar o să vede;i că așa
cum v-am spus, așa este!
După ce au plecat de la așa-zisa ursitoare, nu
prea le venea să o creadă, însă nu aveau nimic de
pierdut, așa că au așteptat miezul nop;ii și când to;i
dormeau, ele au urmat instruc;iunile babei, întoc-
mai cum le auziseră. Lui Katy, în pahare i s-a arătat
un bărbat chipeș, care părea supărat. Văzând aceas-
ta, a luat lumânarea, a ridicat verigheta de trei ori
și a spus:
− Doamne, să nu fie el soarta mea! dar de trei ori
i s-a arătat.

17
 Diminea;a, i-a povestit cumnatei ce i s-a întâm-
plat, iar aceasta încerca să își dea seama care dintre
pretenden;ii ei ar putea fi. Katy era sigură că băr-
batul care i-a apărut în pahare nu era din împre-
jurimi, pentru că nu îl cunoștea, dar se gândea că
dacă avea să îl întâlnească vreodată, l-ar putea
recunoaște cu ușurin;ă. La scurt timp, acest bărbat
misterios și-a făcut apari;ia, cu poza ei în mână. Au
avut ocazia să se cunoască și, cu toate că avea
recomandări bune, Katy nu era prea încântată de
el. Într-adevăr, acest bărbat era cel pe care îl văzuse
ea în verighetă, bărbatul trimis de către șoferul
Vasile, așa cum vorbise cu Ioana, mama lui Katy.
Numele străinului era Ion – străin, pentru că nu era
din partea acelor locuri, era de undeva din apro-
pierea orașului Câmpina, jude;ul Prahova.
Începuse să-i facă lui Katy vizite din ce în ce mai
dese, scopul lui fiind acela de a o cere în căsătorie.
Cum Katy nu își mai dorea să se mărite, nici să
plece din comuna natală, nu era de acord să se
mărite cu acel bărbat; pentru ea ar fi însemnat,
practic, mutarea la celălalt capăt al lumii, departe
de via;a pe care a dus-o până în acel moment. Ar fi
însemnat un nou început, departe de copil, departe
de tot…
De această dată, era sfătuită de către tată:
− Mărită-te, măi tată, că se vede că e un om bun,
cu care ai să faci casă și ai să fii și tu fericită! Nu
cred că o să mai întâlnești tu un bărbat ca el!
Katy nu era de acord cu ceea ce auzea; a început
să plângă și i-a spus tatălui:

18
 − Păi bine, mă tată, pe primul bărbat l-a plăcut
mama și l-a ales în locul meu, acum tu îl placi pe
acesta și-l vrei ca ginere…, dar mie, când mi-o veni
rândul să aleg ce-mi place mie?!
La aceste cuvinte, Katy a primit o palmă zdra-
vănă din partea tatălui. Deci, pe Katy o aștepta o
via;ă alături de Ion, fie că se împotrivea sau nu. A
fost invitată de către viitorul so;, la nunta fratelui
său, iar în fa;a tatălui nu-l putea refuza, însă tot
cum a vrut ea a făcut. În loc să ajungă la nuntă, așa
cum era așteptată, a preferat să stea la o mătușă la
Popești, făcându-și tatăl să creadă că fusese la
nuntă. Cu toate încercările ei de a-l evita pe Ion și
de a nu se duce la el, într-o zi s-a hotărât să cu-
noască meleagurile unde a copilărit Ion și să vadă
dacă este atât de frumos, cum i se spusese. În
concluzie, voia să vadă dacă merită sau nu să-și
schimbe modul de trai.
În Prahova, Katy a fost așteptată cum nu se
putea mai bine; a observat că oamenii sunt calzi și
primitori, iar locul era unul frumos, chiar dacă ea se
încăpă;âna să creadă că nu-i place. Și pe Ion înce-
puse să-l placă. Reac;iona așa pentru că nu mai
suporta ca ceilal;i să-i conducă via;a, să decidă în
locul ei ce avea să facă.
Încetul cu încetul, Katy începuse să se îndră-
gostească de Ion, însă nu mai era o dragoste ca în
adolescen;ă, de care nici atunci nu avusese parte;
acum era un altfel de sentiment, deoarece amândoi
erau maturi și amândoi mai fuseseră căsători;i. Era
vorba despre un sentiment mai așezat, mai cumpătat,

19
în care ra;iunea dădea tonul, pe când, adolescent
fiind, este mai mult o luptă între ra;iune și pasiune,
iar totul capătă o altă nuan;ă. Astfel, cu durere în
suflet, părăsea locul natal, copilul care locuia la tatăl
său și pe care urma să-l vadă rar; durerea era și mai
mare știind că își lasă copilul cu o mamă vitregă,
pentru că Gheorghe nu pierduse timpul, ci se că-
sătorise cu o foarte bună prietenă din tinere;e a lui
Katy; o atât de bună prietenă, care, cu toate că știa
prin câte trecuse Katy cu Gheorghe, a rupt legătura
cu prietena ei și a căzut în mrejele vicleanului bărbat,
cu care a avut și ea un copil și care a avut parte de
aceleași lucruri rele, ba chiar mai rău decât avusese
parte Katy, pe vremea când era măritată cu Gheor-
ghe.
Katy știa ce o așteaptă. Știa că va trebui să facă o
nouă casă cu Nelu, pentru că așa îi spunea ea lui
Ion, dar nu îi era teamă de muncă, pentru că asta
făcuse până în acel moment din via;a ei și asta
urma să facă tot restul vie;ii, rămânând o femeie
energică și harnică, ce nu stătea locului o clipă, cu
fiecare zi, impresionându-l mai mult pe Ion, cu
fiecare zi, îi dădea un motiv nou s-o iubească și mai
mult.
După atâta chin și suferin;ă, Katy s-a măritat din
nou, însă de această dată, cu un om alături de care
a muncit să facă ceva în via;ă și a reușit ceva ce nu
avusese parte până atunci: de fericire și de liniște
sufletească. S-a adaptat, cu ușurin;ă, noului mediu
de via;ă, care era cu totul diferit de cel în care trăise
treizeci de ani și era și ea într-adevăr mul;umită,

20
iubită și îndrăgită de to;i cei care o cunoșteau.
Dintr-o căsnicie reușită nu putea să lipsească un
copil, care să întregească familia și să aducă zâm-
betul pe buze părin;ilor. De această dată, Katy a
adus pe lume o feti;ă, de care cei doi părin;i au avut
grijă s-o educe în cel mai bun mod cu putin;ă, să-i
ofere multă afec;iune, să crească veselă și optimistă,
alături de niște părin;i minuna;i, care, într-un final
mult așteptat, și-au găsit fericirea.

21
 Despăr*i*i de destin, uni*i de iubire

„Adio, dragul meu Gabriel,

Da, aceasta este o scrisoare de despăr2ire. Nu îmi

rămâne decât să îmi iau adio, prin intermediul acestei
scrisori, pentru că nu aș putea să î2i spun acest lucru
privindu-te în ochi. Nu aș putea să te mai privesc,
pentru că m-aș pierde în culoarea senină a ochilor tăi,
nu aș putea să î2i vorbesc, pentru că aș rămâne prizo-
niera buzelor tale, mi s-ar pune un nod în gât, iar cu-
vintele s-ar ascunde. Te-am dezamăgit, nu mi-am 2inut
promisiunea că ne vom uni vie2ile pentru a face călătoria
împreună, de aceea î2i las toată dragostea mea în această
scrisoare.
Poate această poveste de dragoste ar fi avut un final
fericit, dacă părin2ii mei ar fi fost de accord cu rela2ia
noastră, dar ei consideră că la 16 ani sunt prea mica
pentru a trăi o mare iubire, ca a noastră. Îmi imaginez
adesea că fug de acasă, că ne putem trăi iubirea fără nicio
piedică, însă realitatea este diferită. Nu aș putea face una
ca asta.
Știu că dacă 2i-aș cere să mă aștep2i, ar însemna să
fiu egoistă, ar însemna să te condamn la suferin2a de a
sta departe de mine și nu avem nicio certitudine că peste
câ2iva ani, povestea noastră va avea continuitate. Nu am
iubit niciodată cu această intensitate și mi se pare
imposibil de imaginat că pe viitor voi mai sim2i această

22
dragoste. Știu, poate acum te gândești că este doar o
iubire adolescentină, dar dacă crezi asta e pentru că nu
î2i vei putea imagina niciodată ce este și ce va fi în
sufletul meu. Poate crezi că sunt lașă, pentru că nu lupt
pentru tine, pentru că nu mă împotrivesc deciziei
părin2ilor, că nu fac ceea ce simt. Poate acum nu mă
în2elegi, dar trebuie să plec la studii și poate timpul nu
ne va fi potrivnic și peste ani, dragostea noastră se va
regăsi.
Î2i spun adio, dar î2i mul2umesc, pentru că nimeni
nu m-a învă2at că dragostea nu doar apare, ci se constru-
iește și că cel mai important lucru în via2ă este să te
dedici în ceea ce faci, că oportunită2ile apar doar atunci
când le căutăm… tot ce m-ai învă2at, tot ce am desco-
perit împreună. Lucrurile pe care nu 2i le-am spus
niciodată sunt acelea pe care nu le pot explica nici în
cuvinte: sentimente, dragoste, afec2iune, nostalgie,
acestea care se simt în interior.
Î2i spun adio, deși faci parte din mine, din povestea
mea, din via2a mea. Am învă2at că dragostea, mai mult
decât un sentiment, poate deveni ceva inexplicabil, care
se simte ca o explozie internă, care te ajută să descoperi
esen2a persoanei care știe să te privească în ochi și care
știe să î2i vorbească cu ei, în tăcere. Chiar dacă nu ne
continuăm drumul împreună, rela2ia noastră a fost atât
de autentică, atât de sinceră, astfel încât vei rămâne
mereu important în via2a mea.
Iartă-mă dacă iau cu mine sărutările, mângâierile și
îmbră2ișările tale. Iartă-mă că voi lua cu mine râsul tău
ștrengar și destăinuirile tale. Pun în valiză și mirosul
pielii și sunetul vocii tale. Le iau pe toate pentru a le

23
păstra în sufletul meu, ca pe o comoară și sper să mă
ajute să trec peste toate.
Tu po2i păstra amintirea acestei povești care nu a fost
să fie, dar care sper să își continue firul epic, la un
moment dat, sau dacă nu, măcar în altă via2ă să ne
întâlnim și să fim împreună. Sper să în2elegi acest adio
pripit, dar inevitabil, pentru că aș vrea să rămân pentru
totdeauna într-un colt al sufletului tău.
Îmi voi aminti de tine mereu!“

Așa sfârșește scrisoarea pe care am găsit-o în

urmă cu câ;iva ani, în timp ce mă plimbam prin
parcul Bazilescu. Am citit-o cu grijă, în speran;a că
voi găsi indicii care să mă ducă spre destinatarul
acestei scrisori, deoarece plicul se vedea că este
foarte vechi, scrisul nu mai era lizibil, se mai vedea
doar par;ial adresa expeditorului. Scrisoarea de
despăr;ire fusese scrisă în 1969, în urmă cu 48 de
ani. Din formula de introducere mi-am dat seama
că destinatarul se numea Gabriel, iar cea care
semna scrisoarea era Iulia.
Rămăsesem cu gândul la frumoasa și trista
scrisoare de rămas bun, și aș fi vrut să aflu cine era
proprietarul ei. Ceva înlăuntrul meu mă ambi;iona
să găsesc proprietarul scrisorii ca să i-o înapoiez,
însă din con;inutul scrisorii nu aveam cum să
descopăr mai multe detalii.
În ziua aceea doar gândul acesta mă frământa,
când, de fapt, aș fi putut să îmi văd de lucrurile
mele. Dar nu! M-am gândit bine ce urma să fac.
Cum nu puteam căuta destinatarul la adresa de pe

24
plic, pentru că nu o puteam distinge, m-am hotărât
să caut expeditorul la adresa care se întrezărea pe
plic, în speran;a că voi găsi la acea adresă pe cineva
care să îmi ofere mai multe indicii. Așa că mi-am
luat inima în din;i și am mers la adresa de pe plic,
am străbătut Bulevardul Gloriei, până am ajuns la
numărul la care ar fi trebuit să găsesc expeditorul
scrisorii. Când m-am aflat în fa;a ușii am ezitat dacă
să sun sau nu. Mă gândeam că va fi ciudat să caut
o persoană pe care nu o cunosc, expeditoarea unei
scrisori de dragostea, care poate nici nu mai trăia.
Dar totuși, dacă ajunsesem în fa;a ușii nu puteam
să plec, fără ca măcar să întreb de doamna Iulia.
Numele de familie nu se putea descifra, așa că mă
aflam în fa;a ușii, pregătită să sun, în speran;a că o
voi găsi.
Nu am mai șovăit și am sunat insistent, până ce
o doamnă tânără, cu un copil în bra;e mi-a deschis
ușa. Pentru câteva secunde mi-am imaginat că
poate fi fiica celei pe care o căutam, însă când am
întrebat dacă cunoaștea pe cineva cu prenumele
Iulia care a locuit acolo, mi s-a spus că ea este noua
proprietară. Doamna Iulia vânduse apartamentul,
deoarece rămăsese singură și a ales să își petreacă
liniștită ultimii ani din via;ă, la un azil. Pentru a-mi
fi de ajutor s-a oferit să îmi dea adresa azilului în
care se afla acum doamna Iulia. Am mul;umit pen-
tru amabilitatea cu care mi s-au transmis infor-
ma;iile și am plecat.
Mergeam agale pe bulevard, spre metrou, cu
gândurile împrăștiate. Era o zi de miercuri foarte

25
călduroasă, vara abia se instalase. Am sim;it nevoia
să mă așez pe o bancă și gândul îmi zbura la azilul
de bătrâni. Mă gândeam la ce mi-a zis doamna care
mi-a oferit informa;iile despre doamna Iulia și
anume la faptul că rămăsese singură și a hotărât să
își petreacă bătrâne;ea într-un azil. Mă gândeam că
poate i-aș face rău mergând să o vizitez, pentru că
astfel i-aș răscoli amintirile, dar sim;eam un imbold
inexplicabil, așa că am mers mai departe.
M-am îndreptat către locul în care se afla azilul.
Culmea era că azilul se afla în apropierea parcului
în care găsisem scrisoarea, în urmă cu câteva ore.
Ajunsă la azilul, care se afla în apropierea par-
cului, i-am povestit gardianului de serviciu de ce mă
aflam acolo și l-am rugat să mă direc;ioneze către
directorul azilului pentru a-l ruga să îmi permită să
o vizitez pe doamna Iulia. Am fost dusă la director,
am completat un formular, apoi a chemat o asistentă
căreia i-a explicat motivul pentru care mă aflam
acolo, iar asistenta ne-a spus că doamna Iulia se afla
în grădină. Am mers în grădină. Iulia este o bătrână
dulce cu părul alb, cu zâmbet cald și ochi prietenoși.
I-am vorbit despre plic și i-am arătat scrisoarea.
Când a văzut-o, a respirat profund:
− Domnișoară, această scrisoare a fost ultimul
meu contact cu Gabi. Și-a schimbat privirea și a
continuat: L-am iubit foarte mult, dar atunci aveam
16 ani și părin;ii mei considerau că eram prea
tânără... și el era așa frumos, semăna cu actorul
Sean Connery, spuse cu un zâmbet în col;ul gurii,
Iulia.

26
 Directorul și infirmiera văzând că discu;ia noas-
tră se amplifica, ne-au lăsat singure, iar doamna
Iulia a continuat să îmi povestească:
− Se numește Gabriel Avramescu. Dacă îl găsi;i,
vă rog să îi spune;i că încă mă gândesc la el. Nu
m-am căsătorit niciodată, spuse printre lacrimi.
După o pauză scurtă, mi-a spus că nu a mai
întâlnit niciodată pe cineva ca el și de aceea nu s-a
căsătorit și nici nu a mai avut ocazia să îl revadă
sau să afle ceva despre el. Dispăruse definitiv din
via;a ei. I-am mul;umit, mi-am luat rămas bun și
am plecat. Înainte să ies, gardianul m-a întrebat
cum a decurs vizita, dacă am reușit să aflu ce mă
interesa. I-am spus că va fi greu să dau de desti-
natarul scrisorii, dar că am un indiciu, și în se-
cundele următoare i-am pronun;at numele, rămasă
pe gânduri.
− Gabriel Avramescu??? M-a întrebat surprins
gardianul.
− Da, dar din păcate doar atât știu și îmi va fi
greu să aflu mai multe și va dura deoarece astăzi
am petrecut jumătate de zi încercând să aflu unde
îl pot găsi pe proprietarul scrisorii.
Gardianul m-a privit fix și mi-a spus să aștept să
meargă să ceară informa;ii despre un bătrân care
venise în diminea;a aceea în centru, îi era foarte
cunoscut numele, ca și când l-ar fi auzit de curând.
Am așteptat să vină gardianul, desi mi se părea
ciudat ce îmi spusese. Între timp, gardianul a între-
bat o asistentă de domnul Avramescu și într-adevăr
exista un domn cu acest nume, care se afla în sala

27
de lectură. Gardianul s-a îndreptat către mine se-
rios și mi-a spus să îl urmez. Cu ochii a;inti;i asupra
lui, nedumerită, l-am urmat în tăcere. În fa;ă sălii
de lectură ne aștepta o asistentă care în momentul
în care m-a văzut m-a întrebat dacă sunt vreo rudă
a domnului Avramescu. I-am răspuns sfioasă că
sunt o necunoscută care a găsit o scrisoare veche,
că bănuiesc că ar fi pierdut-o și că mă aflam acolo
cu inten;ia de a i-o înapoia. Am intrat în sala de
lectură, iar asistenta l-a întrebat pe domnul Avra-
mescu dacă nu cumva pierduse în acea zi o scri-
soare veche. Gabriel Avramescu în acel moment a
ridicat privirea din carte, a făcut ochii mari și s-a
controlat brusc în buzunare, iar apoi a spus:
− Dumnezeule, nu este aici.
M-a privit și a observat că aveam în mână scri-
soarea și a răsuflat ușurat. M-am apropiat de el și
i-am spus că am găsit acea scrisoare când mă plim-
bam prin parc și nu am avut pace până nu am
căutat proprietarul scrisorii. M-a privit cu bucurie
în privire și mi-a spus:
− Trebuie să vă răsplătesc...
− Nu, mul;umesc, am spus. Trebuie să vă măr-
turisesc ceva: după ce am găsit scrisoarea, am citit-o
în speran;a că voi descoperi cui se adresează.
Zâmbetul îi dispăruse și mi-a spus:
− A;i citit scrisoarea?
− Nu doar am citit-o, cred că am aflat și unde se
află doamna Iulia.
A rămas înmărmurit pentru câteva frac;iuni de
secundă și a început să devină agitat:

28
 − Iulia? Ști;i unde se află, dacă este bine? Este la
fel de frumoasă ca înainte?
− Da, este bine și la fel de frumoasă ca atunci
când a;i cunoscut-o.
L-am privit atentă și am putut observa cum i s-a
luminat chipul când mă auzea că îi vorbesc despre
ea.
− Spune;i-mi, vă rog, unde o pot găsi? Mi-aș dori
să o întâlnesc.
S-a apropiat mai mult de mine, m-a privit cu
recunoștin;ă și mi-a spus:
− Ști;i ceva? Când mi-a trimis această scrisoare
am sim;it că via;a mea se oprește acolo. Și chiar s-a
oprit, în sensul că nu am putut niciodată să mă
căsătoresc, pentru că mereu gândul meu a fost la
ea. Am iubit-o mereu, chiar dacă nu am mai revă-
zut-o niciodată.
− Veni;i cu mine.
Nu m-a întrebat nimic. Mergea alături de mine
fără să știe unde, doar mergea. Am ieșit afară, am
traversat curtea înso;i;i de gardian și asistentă și am
intrat în celălalt corp al azilului. Iulia se afla pe un
fotoliu și privea la televizor. M-am apropiat de ea și
am întrebat-o dacă îl cunoaște pe domnul de lângă
mine. Ne-a privit, a închis ochii și i-a deschis încet
ca și când s-ar fi trezit dintr-un vis. Domnul Avra-
mescu s-a apropiat mai mult și i-a spus:
− Sunt Gabriel Avramescu. Î;i mai amintești de
mine?
− Gabriel? Tu ești! În timp ce rostea aceste
cuvinte, o lacrimă îi mângâia obrazul drept.

29
 S-a ridicat, au stat câteva secunde unul în fa;a
celuilalt, timp în care lacrimile continuau să îi
inunde fa;a și s-au îmbră;ișat îndelungat. Apoi s-au
așezat unul lângă celălalt și au început să vor-
bească, făcând abstrac;ie de prezen;a noastră.
Am rămas profund impresiona;i, dar ne-am dat
seama că nu mai avea rost să rămânem în încăpere.
Am plecat bucuroasă cu gândul că ziua aceea nu
fusese o zi pierdută în van, că doi oameni s-au
regăsit. Gândul îmi zbura doar la faptul că Dum-
nezeu are mereu grijă ca mai devreme sau mai târ-
ziu, anumite lucruri să se întâmple. Astfel, mer-
geam din iner;ie, nici nu mi-am dat seama când am
ajuns acasă.
În zilele care au urmat mi-am reluat activită;ile
zilnice, iar după câteva săptămâni am primit un
telefon de la azil. Directorul azilului mă contactase
să mă întrebe dacă week-end-ul acela puteam asista
la o nuntă. Nu a mai așteptat răspunsul meu, mi-a
spus precipitat că Gabriel și Iulia se căsătoreau. La
auzul acelei vești am rămas fără cuvinte, dar fără
să îmi dau seama aveam un zâmbet larg.
Aveam, n-aveam treabă week-end-ul acela m-am
dus la azil, unde am fost uimită de cât de frumos
era amenajată curtea interioară. To;i bătrânii din
azil se aflau în curte, asistând la celebrarea căsătoriei
dintre Iulia și Gabriel. Nu mi-am imaginat niciodată
o mireasă la vârsta de 64 de ani și un mire la vârsta
de 68 de ani. Arătau ca doi adolescen;i îndrăgosti;i,
în ciuda vârstei. Am fost emo;ionată până la lacrimi
și eram foarte bucuroasă că mă aflam acolo.

30
 Ce putea fi mai frumos decât ceea ce trăiau ei, în
acea zi! Povestea lor de dragoste nu se sfârșise
niciodată, sălășluise în sufletele lor atâ;ia zeci de
ani, iar acum era momentul perfect și de necrezut,
când dragostea lor se împlinea în adevăratul sens al
cuvântului. Mă bucuram că, în mod inexplicabil,
am contribuit la întrunirea lor, după care au tânjit
toată via;a. Se priveau cu atâta dragoste, încât nici
lor nu le venea să creadă că ceea ce avea loc în acele
momente era real. Mă priveau, din când în când, și
își revărsau dragostea și recunoștin;a către mine,
iar eu îi mul;umeam lui Dumnezeu că îmi dăduse
ocazia să învă; ceva din această minunată lec;ie de
via;ă.

31
 Îngerul din parc

Era o seară senină. Mergeam cu pași repezi spre

parc, cu gândul că ma voi opri pentru a contempla
cerul încununat de stele, și luna care se ascundea
după ele. M-am așezat pe o bancă, priveam cerul și
mă gândeam că unele dintre stelele pe care le
vedeam erau aceleași de milenii și că unele dintre
ele au dispărut cu mult înainte ca lumina lor să
ajungă la noi. Lumina stelelor poate părea eternă,
dar și stelele mor, la fel și visele mele...
În timp ce admiram stelele și meditam, brusc am
auzit un zgomot. M-am ridicat de pe bancă, am
făcut câ;iva pași, dar nu se mai auzea nimic. Mă
gândeam că probabil este vreun că;el, prin apro-
piere, dar dintr-o dată se auzi o voce:
− Tu!... Da, cu tine vorbesc! A continuat.
Mă uitam nedumerită, neștiind din care parte a
parcului se aude vocea. Priveam sceptică în toate
direc;iile și totuși nu vedeam pe nimeni, nu reu-
șeam să localizez vocea, iar ea continua să îmi
vorbească.
− Oprește-te! Nu mai face niciun pas! Nu te
mișca, este periculos! Cum te-ai gândit să ieși așa
pe stradă?! Orice ac;iune a ta poate provoca o
explozie!
Ascultam și aș fi vrut să întreb despre ce vor-
bește, nu în;elegeam ce explozie aș fi putut să

32
declanez. Nu am apucat să întreb, pentru că ime-
diat vocea a continuat:
− Cum, ce explozie? Tu ești ca un avion încărcat
cu exploziv. Pari uimită, nu știai?
Priveam în continuare și nu în;elegeam nimic.
− Se vede cu ochiul liber: agresivitate pasivă...
visuri abandonate... proastă dispozi;ie... emo;ii
reprimate... teamă... ură... nesiguran;ă... neîncre-
dere! Da, neîncredere în tine însă;i! Disperare și
neîncredere profundă. Toate acestea formează un
amestec periculos, foarte periculos. Ar fi suficient
ca cineva să te bage în seamă ca să explodezi.
Voiam să spun ceva, să ripostez, însă eram mută.
Parcă nu puteam deschide gura, să spun ceva. Mă
sim;eam captivă și totuși eram liberă. Eram eu cu
acea voce. Totul era ciudat. Auzeam o voce, fără să
văd pe nimeni, iar acest lucru nu mă neliniștea, dar
nu îmi dădea nici o stare confortabilă. Dintr-o dată
s-a auzit un râs puternic și vocea și-a continuat
monologul.
− Cine sunt eu ca să î;i vorbesc așa? Serios, asta
te preocupă pe tine acum? Bine... să zicem atunci
că sunt cineva necunoscut, care vede tot și nu poate
fi văzut, și sunt aici pentru a dezactiva bomba pe
care o por;i în suflet.
Începeam să devin neliniștită și tot ce știu e că
aș fi vrut să o rup la fugă, dar nu am terminat să
îmi duc gândul până la capăt, pentru că am auzit:
− Nu! Nu trebuie să mai faci niciun pas, și mai
ales că sunt pași mentali cei la care te gândești.
Dacă nu te oprești va sări totul în aer, începând cu

33
tine însă;i. Renun;ă la emo;iile negative din sufletul
tău și așa îi vei permite inimii să se deschidă pentru
a lăsa să intre în via;a ta lucrurile și visurile noi.
Sper că ai în;eles! Acum hai, po;i să te plimbi prin
parc, dar să nu iei graba cu tine.
După aceste cuvinte vocea a dispărut, iar eu mă
plimbam liniștită prin parc, la lumina felinarelor.
Dintr-o dată a sunat alarma ceasului, am deschis
ochii și nu mă aflam în parc, eram la mine în pat.
Tocmai mă trezisem. M-am ridicat din pat, am
deschis larg fereastra camerei mele și odată cu ea,
fereastra sufletului meu. Am lăsat să intre aer
proaspăt. Priveam afară, dar și înlăuntrul meu.
Parcă timpul s-ar fi oprit și aveam impresia că
stăteam de mult în fa;a ferestrei încercând să des-
lușesc ceva obscur. Cerul era senin, dar în sufletul
meu erau nori. Parcă soarele se ascundea odată cu
incertitudinea mea. Am ascultat glasul interior și
mi-am dat seama că, așa cum vremea are și mo-
mentele ei mohorâte, așa și sufletul se lasă cuprins
de sentimente întunecate.
M-am trezit cu dorin;a de a înlătura norii care se
abătuseră asupra mea și să las soarele să pătrundă.
Mă lăsasem purtată de gânduri și auzeam un
strigăt din mine: „Răbdare și voin;ă!”. M-am trezit
cu dorin;a de a mă admira. Da, m-am oprit să
admir frumuse;ea pe care o păstram în interior și
nu o scoteam la suprafa;ă. Acea dragoste, tandre;e,
respect, timiditate.
După acel vis am făcut un pact cu mine: să
pre;uiesc fiecare moment. Mi-am dat seama de atât

34
de multe lucruri. Mi-am dat seama că eu eram cea
care decidea cum se simte. Totul devenea din ce în
ce mai clar și în liniștea sufletului meu începeau să
pătrundă razele pe care le așteptam. După acel vis
mi-am dat seama că eram fericită, mi-am dat seama
că aveam un zâmbet larg și frumos, că aveam multe
lucruri frumoase pe care să le ofer, iar atunci când
mă vor încerca sentimentele negative va trebui să
îmi amintesc cât de frumos și interesant este faptul
că exist.

35
 Când inima se face bucă*i

Zâmbetul îi plângea acum. Își ștergea lacrimile,

ca să se vadă zâmbetul, dar sufletul era plin de
incertitudini și avea nevoie de răspunsuri. Sim;ea
un nod în gât, în piept, în stomac. Mâinile îi tremu-
rau, aveau o sudoare rece. Sim;ea cum nervii inte-
riori îi ieșeau prin pori. Știa care va fi următorul
pas. Încerca să își stăpânească fluturii din stomac,
care acum parcă erau lilieci sau alte creaturi pe care
le purta în interior. Prin fa;a ochilor se perindau
diferite scenarii și avea senza;ia că via;a ei se rupe
din nou în mii de bucă;i și nimic nu mai avea sens.
Un zgomot puternic de motor de mașină a scos-
o din reverie. Nu își mai dădea seama dacă era un
motor de mașină sau era inima ei, care bătea cu
1000 km/h. Cert era că nu mai era nimic de făcut.
Afară plouase mărunt, iar acum ploaia devenea tot
mai intensă, iar sunetul ploii era mai puternic, atât
de puternic încât la un moment dat părea că totul
s-ar prăbuși.
Mașina ajunsese în fa;a ei, a urcat în mașină și
acolo era El. S-au privit într-un mod ciudat și
niciunul nu spunea nimic. După un timp, Ea a
ridicat privirea către el și i-a spus:
− Mi-ai demonstrat că a doua șansă există, că ne
putem îndrăgosti din nou, chiar dacă inima fusese
făcută bucă;i o dată. Toate astea ;i se datorau, iar

36
acum mă întreb de ce ai făcut asta, când eram atât
de vulnerabilă? Își lăsase privirea în jos și se lăsase
o tăcere infinită. Aștepta un răspuns pe care nu
avea să îl primească. Erau unul lângă celălalt, atât
de aproape și totuși între ei se ridicase un zid. A
continuat să îi spună:
− Î;i amintești ce te-am rugat? Te-am rugat să mă
iubești așa, cu sufletul făcut bucă;ele, cu cicatrici și
răni deschise. Așa mă găsisei în momentul când ai
apărut în via;a mea și ai schimbat-o complet. Dacă
ai făcut asta, nu în;eleg de ce ai decis acum să pleci?
Nu în;eleg!
Din nou se lăsase liniștea imaculată între ei, iar
lacrimile îi curgeau necontrolat. Dintr-o dată s-a
auzit vocea lui:
− Nu am timp. Tu ești o femeie minunată și
meri;i altceva mai bun! a fost răspunsul lui banal.
− Eu, această minunată fiin;ă, pentru care tu nu
ai timp, merit altceva mai bun, o persoană care să
fie fericită să mă aibă alături. Oricine, mai pu;in tu!
− Îmi pare rău! a fost următoarea lui replica.
− Mi-aș fi dorit ca acest „Îmi pare rău!” să poată
repara ceea ce se distruge în câteva secunde. Mi-aș
dori ca aceste cuvinte să îmi mângâie sufletul, dar
a sunat atât de patetic.
Din nou se făcuse liniște, o liniște apăsătoare.
− De ce? Care a fost motivul pentru care m-ai
făcut să mă îndrăgostesc din nou, ca apoi să mă
distrugi? De ce te-ai jucat cu sentimentele mele
făcute bucă;i, pe care le-ai recompus, iar acum le-ai
rupt?... Scuze, doar scuze…

37
 Din nou, el nu avea un răspuns. A continuat să
îl întrebe dacă exista altcineva. Dacă erau de vină
prietenii, dacă ar fi fost el sau ea, dar era în zadar.
Și-ar fi dorit să îi ușureze situa;ia. Ar fi preferat să
îi spună că nu a iubit-o niciodată, dar nu a primit
răspuns.
− Dragostea este mai mult decât bucurie, fru-
muse;e. Înseamnă luptă, perseveren;ă, putere.
Înseamnă să riști totul până la ultima carte, dar nu
mai are rost să continui. Ești un laș. Preferi să taci,
ca și cum tăcerea este răspunsul, dar nu este.
A încercat să îi spună că de fapt o iubește, dar că
în acel moment cel mai bine era să se despartă, ca și
când auzind acele cuvinte ar fi putut să nu sufere,
să nu simtă. Și-ar fi dorit să fie un coșmar și să se
trezească mai repede, dar nu era așa. O ultimă
privire, un ultim suspin, ultimele cuvinte:
− Am în;eles că via;a poate lua o altă întorsătură
în doar câteva secunde. Via;a este capricioasă, dar
acum ca și atunci, cu inima făcută bucă;i va trebui
să le adun și să merg mai departe, fără a privi în
urmă! Nu voi aștepta să treacă furtuna, voi învă;a
să dansez în ploaie!
A ieșit din mașină și fără să privească în urmă
mergea prin ploaie, fără să știe încotro se îndreaptă,
lăsând o parte din ea în urmă. Privea picăturile de
ploaie, care păreau desenate pe asfalt și își imagina
că ploaia va spăla totul în jur, iar când va ieși soa-
rele, totul va părea mai frumos, natura va fi reîn-
noită. Vegeta;ia va înflori și va acoperi dealurile cu
un verde plin de via;ă. Mergea mai departe și lăsa

38
picăturile de ploaie să se rostogolească pe fa;ă, să îi
cure;e durerea. Lacrimile îi inundau gura de
cuvinte nerostite, prizoniere ale inimii. Mergea
împotriva vântului, avea sentimentul că nu vrea să
renun;e la durerea care trăia în ea, din moment ce
durerea s-a născut din dragoste și dragostea s-a
născut văzându-i ochii și zâmbetul, și nu ar fi vrut
să uite acest lucru niciodată. Continua să meargă
prin ploaie, uneori se oprea, alteori mergea mai
repede sau mai încet, închidea ochii cu putere,
sperând că atunci când îi va deschide își va da
seama că totul este un coșmar, dar nu era așa. În acel
moment, lucrurile nu aveau aceeași culoare, nici
formă, nici sens, cum aveau altădată. Își dorea să
simtă mângâierea lui pe fa;a-i plouată, să se simtă ca
atunci când credea că nimic nu îi mai lipsește, să îi
privească ochii, să îi dăruiască toată dragostea ei,
până când inima ei ar fi secat. Avea sentimente
contradictorii. Ar fi vrut să nu simtă nimic din ceea
ce sim;ea. Dintr-o data lumea ei devenise gri. Până
și suntele i se păreau necunoscute, sim;ea doar
bătăile inimii ei disperate. Încerca să respire pro-
fund, se afla la sfârșitul acestei povești și trebuia să
o ia de la capăt. Durerea era mare, dar afișa un
zâmbet care să îi mascheze trăirea. Își dădea seama
că locuia într-un univers paralel pe care și-l constru-
ise, iar el nu făcea parte din el. Alesese să plece fără
să privească în urmă. Nu în;elegea de ce lucrurile
se pot schimba în câteva secunde. Nu știa cum a
putut să creadă că totul va fi veșnic, când nimic nu
este veșnic. Se așezase pe o bancă, udă. Stătea cu

39
privirea pierdută și se lovea de acele vechi promi-
siuni neconcludente, și sim;ea că o vor persecuta
pentru totdeauna. Era conștientă că trebuia să lase
amintirile în urmă și să pășească încrezătoare, dar
încă era devreme.
Cerul era închis și ploaia amenin;a să scadă în
continuu, lăsând dorin;a ei să alerge dezlăn;uită. A
privit un copac cu ramurile căzute, care aproape
atingeau pământul ca și cum ar fi vrut să îl sărute,
dar nu ajungea la el. Îl privea, se gândea la aceeași
dorin;ă fragilă care se afla în unele inimi singu-
ratice și continua să se plimbe prin ploaie, pentru
a-și deghiza lacrimile care îi izvorau din suflet. Nu
îi rămânea decât să spere că timpul va trece și să
vadă dacă rănile se vor vindeca și de data aceasta.

40
 Lec*ia

Era o după amiază târzie de august. Soarele se

pregătea să apună, iar un băiat de 12 ani, care adora
apusurile își dorea să îl admire dintr-o cofetărie, în
care nu mai intrase niciodată, dar care avea o
priveliște fabuloasă.
A dat târcoale de câteva ori și apoi și-a făcut
curaj să intre. Cofetăria era plină de oameni. S-a
uitat bine și a observat că o familie se pregătea să se
ridice de la o masă. A așteptat să plece, iar apoi s-a
așezat la masa aceea, care avea vedere chiar la
apus. A rămas pentru câteva momente nemișcat,
privea cu admira;ie apusul și parcă visa, parcă
lumea lui se oprise și se lăsase purtat de minunea
naturii. Pentru el era un adevărat ritual să privească
mereu apusurile, dar de fiecare dată dintr-un alt
loc. Pentru el, apusul era premiul unei zile intense
sau normale, descoperind locuri noi, care mereu au
fost acolo, dar care pentru unii sunt noi. Atunci
când soarele începe să coboare, băiatul găsește un
loc special de unde să îl contemple, savurând
momentele cu o intensitate maximă. Cele câteva
minute până apune soarele oferă un spectacol
fascinant. Minunata gamă de culori se schimbă la
fiecare minut, de la portocaliu, trece la un roșu
intens, pentru a se amensteca mai târziu, cu
albastrul cerului, dând naștere unor tonuri violete,

41
soarele se retrage dincolo de orizont, iar lumina
face încet-încet loc întunericului și covorului ne-
sfârșit de stele.
La un moment dat, în fa;a baiatului a venit
chelnări;a și l-a întrebat cu ce îl poate servi. Băiatul
se afla încă în reverie, când și-a întors privirea către
ea și a întrebat-o, afișând un zâmbet:
− Cât costă o înghe;ată de ciocolată cu nuci cara-
melizate?
− 8 lei, a răspuns chelnări;a.
Băiatul a băgat mâna în buzunar și a verificat
câ;i bani avea la el, iar apoi a întrebat din nou:
− Dar o înghe;ată simplă?
Între timp au intrat câteva persoane în cofetărie
care întrebau dacă mai este vreo masă liberă, iar
chelnări;a era cu privirea la ei.
− 6 lei, spuse ea brusc.
Băiatul a stat pe gânduri, a băgat din nou mâna
în buzunar, vrând să mai numere o dată banii, dar
chelnări;a a insistat, grăbind alegerea băiatului:
− Deci?
− Aduce;i-mi o înghe;ată simplă, vă rog! îi răs-
punse băiatul timid.
La scurt timp, chelnări;a a adus înghe;ata și nota
de plată, apoi a plecat. Băiatul a savurat înghe;ata,
a lăsat banii și a plecat, mul;umit că avusese parte
de o priveliște de neuitat, în cofetăria în care nu
îndrăznise să intre, până în acel moment. După ce
băiatul a ieșit din cofetărie chelnări;a s-a dus să
șteargă masa și să ia nota. Când s-a uitat mai bine,
a observat că acolo se aflau 6 lei, cât costa înghe;ata

42
și încă 2 lei, bacșișul ei. A rămas nemișcată, cu banii
în mână și cu gândul la prima întrebare a băiatului
referitoare la înghe;ata de ciocolată cu nuci cara-
melizate, care costa chiar 8 lei și rămăsese surprinsă
de alegerea lui. Pentru un moment ar fi vrut să îl
strige, dându-și seama că nu avusese comporta-
mentul adecvat fa;ă de el, în momentul în care au
apărut și al;i clien;i, care doreau o masă și în ciuda
comportamentului chelnări;ei, băiatul a răsplătit-o.
Cea mai importantă răspată nu a fost cea finan-
ciară, ci lec;ia de altruism și generozitate. L-a căutat
repede cu privirea, însă el nu se mai afla acolo,
plecase fericit spre casă, luând cu el amintirea apu-
sului, mereu alta.

43
 Ceașca de cafea

În urmă cu mai mul;i ani, destinul a făcut ca două

persoane să se cunoască, într-o cunoscută agen;ie de
turism din București și au devenit foarte buni
prieteni, într-un timp foarte scurt. Irina, o tânără de
23 de ani, masterandă, făcea practică în agen;ia în
care David, un tânăr de 29 de ani, lucra ca manager.
Se vedeau în fiecare zi, iar când o vedea, David îi
admira, cu privirea, părul lung și negru, scăldat în
razele soarelui de toamnă. Zâmbetul ei lumina biroul
atunci când intra, iar privirea profundă a ochilor ei
verzi îl captivau. În fiecare zi, în care ea venea la birou
privirile lor se întâlneau, iar magia zâmbetelor cu
care își răspundeau din priviri era evidentă pentru
oricine i-ar fi privit. Deși abia se cunoscuseră și-au
deschis sufletele, se ascultau și se sfătuiau atunci
când aveau nevoie, iar el încerca să o înve;e cât mai
multe lucruri. S-au apropiat foarte mult, iar mo-
mentele pe care le petreceau împreună erau unice. Se
apropiau pe zi ce trecea tot mai mult, dar nu își
insinuau niciodată nimic. De fiecare data, David o
aștepta cu o ceașcă de cafea fierbinte și ea de fiecare
dată o lăsa jumătate în ceașcă și pleca. După câteva
săptămâni de practică, Irinei i s-a propus un job part-
time la agen;ia de turism, ca să aibă timp să meargă
după amiezile la cursurile pe care le avea la facultate,
iar ea a acceptat.
Cum se derulau zilele lor?

44
 Irina
În fiecare diminea2ă mă trezeam cu gândul la el,
extrovertit, spontan, cu sim2ul umorului, este pur și
simplu fermecător, imaginându-mi privirea în care mă
pierdeam și care mă făcea să mă simt cu capul în nori.
Simt cum eman zâmbete doar când știu că el mă privește
și mă invadează dorin2a să îl sărut și să îi mărturisesc
sentimentele mele, dar nu pot face acest lucru, nu cred că
ar fi potrivit. Îmi doresc, în fiecare zi, să ajung la birou
să mă bucur de prezen2a lui, să-l privesc și să uit de
mine, pentru câteva minute. E așa plăcut sentimentul
de a fi cu capul în nori. Îmi place să savurez cafeaua cu
care mă așteaptă în fiecare zi și sper ca și el să se
gândească la mine. Mi-e teamă totuși că el nu simte
nimic mai mult decât prietenie, pentru că dacă ar sim2i
ceva mai mult mă gândesc că mi-ar arăta într-un fel sau
altul. Dar, să trec mai departe la activită2ile mele de zi cu
zi.
Îmi place să mă trezesc de diminea2ă, ca să am timp
să relectez la ale mele, fac duș, mă așez la masă, iau micul
dejun relaxată și să mă pregătesc cu zâmbetul pe buze
pentru ziua cea nouă care abia începe. Mai locuiesc cu
două prietene, dar cum nu sunt deloc matinale, dimi-
nea2a este doar a mea. De obicei, privesc pe fereastră
trecătorii. De foarte diminea2ă aud vecinii care coboară
scările în grabă. Unii pornesc mașinile, le accelerează și
conduc cu viteză. Toată lumea este grăbită. Când am mai
mult timp, privesc și mamele sau bunicile care își duc
copiii/nepo2ii la grădini2ă/școală și care le spun copiilor:
„Fugi, că întârziem!” Toată lumea se grăbește. De la
fereastra mea îi văd nervoși. Dacă o mașină se oprește

45
câteva secunde să ia pe cineva, celelalte mașini încep să
claxoneze. Se grăbesc. Văd că oamenii sunt copleși2i.
Cred că sunt foarte stresa2i. La fel am văzut că sunt unii
oameni, chiar și în baruri. Am fost serile trecute într-un
Pub să mă întâlnesc cu o prietenă și până a sosit ea am
putut observa, cu aten2ie, că oamenii erau grăbi2i. Mult
zgomot, multă agita2ie. „O cafea, te rog!”, „Nota, vă rog,
că plec!”, „O bere!” către chelnări2ă, apoi către prieteni:
„nu stau mult, că sunt pe fugă!”, erau replicile pe care
le-am auzit. Grabă și iar grabă! Nu cred că graba, nervii,
supărările sunt bune, observ cum afectează tot mai mult
popula2ia.
După ce mă aranjez, cobor din bloc, merg până în
capătul străzii, aștept să se facă semaforul verde și între
timp observ. Observ aceiași oameni grăbi2i, care traver-
sează pe roșu, pentru că nu au răbdare să aștepte, oameni
în vârstă care își fac cumpărăturile încă de diminea2ă,
copii care merg la școală… Imediat cobor la metrou, unde
peroanele sunt foarte aglomerate, oamenii se îmbulzesc,
pentru a-și face loc, prin mul2ime. După ce trec câteva
trenuri, urc și eu. Merg câteva sta2ii, iar apoi cobor.
La birou îl văd pe el care mă așteaptă cu un zâmbet
luminos, iar din cafea ies aburi. Împărtășim câteva idei
personale, iar apoi ne vedem de treabă. Din când în când
mai facem câte o pauză care ne găsește tot împreună.
Sunt zile liniștite și zile agitate, în func2ie de volumul de
muncă. La orele 15 fix îmi iau jacheta și geanta și mă
îndrept către facultate, unde petrec câteva ore. Apoi, ori
ies cu prietenii prin parc, o plimbare prin peisajul mirific
al toamnei îmi dă o senza2ie extrem de plăcută, ori ne
vedem la cineva acasă, ori mergem la film, ori mă întrept

46
spre casă pentru a-mi pregăti ceva de mâncare, citesc,
mă pregătesc pentru cursuri sau pur și simplu petrec
timpul cu colegele de apartament și ne prinde miezul
nop2ii în zgomotul provocat de râsul nostru entuziast.

David
De câteva luni mă trezesc în fiecare diminea2ă cu
gândul la ea, mereu veselă, fără inhibi2ii, activă, pur și
simplu frumoasă. A devenit protagonista visurilor mele,
mereu se află acolo. Nici nu mă ridic bine din pat și mă
gândesc că abia aștept să o văd. Cât mi-ar plăcea să o văd
când se trezește și să îi șoptesc „Bună diminea2a!”. Îmi
lipsește… abia aștept să îi văd zâmbetul și ochii verzi.
Oare e conștientă că are cei mai frumoși ochi verzi din
lume?! Bine, poate nu din întreaga lume, dar ea este
lumea mea și doar eu știu asta. Nu îndrăznesc să îi spun,
pentru că nu mi-a dat de în2eles că și ea mă place.
De obicei, mă trezesc cu chef de jogging, așa că iau
treningul pe mine, sticla cu apă, pun castile în urechi, și
în timp ce ascult știrile dimine2ii sau balade rock, alerg
jumătate de oră prin IOR, pe lângă lac, și uneori am
timp să admir lacul, cerul în acele zile în care niciun nor
nu-l împăienjenește, soarele care strălucește cu putere și
mă gândesc că aș vrea să fiu cu ea.
Astăzi m-am trezit cu un zâmbet care va dura, cu
siguran2ă, toată diminea2ă, amiaza și seara. Astăzi este
una dintre acele zile în care nu îmi pasă ce gândesc
ceilal2i despre mine, în care totul mi se pare perfect. Iau
micul dejun, îmi aleg un costum și când sunt gata mă
îndrept spre mașină, petrec jumătate de oră în trafic,
timp în care aflu ultimele noută2i, parchez în fa2a firmei

47
și urc la etajul 3. De cele mai multe ori, când ea ajunge
eu sunt deja acolo, pregătesc două cafele și o aștept cu
un zâmbet pe care nu îl pot controla. Oare e așa
evident?!
Timpul pe care îl petrecem împreună mi se pare atât
de scurt! Atunci când suntem foarte ocupa2i, doar
privirile și zâmbetele ni se intersectează pentru câteva
secunde, iar apoi ne continuăm treaba. Uneori nu mă
pot concentra și îi arunc priviri, pe furiș. O admir în
timp ce lucrează. Are tot timpul o fa2ă luminoasă, zici
că este un soare. E clar că e un soare. De când a venit ea,
îmi luminează biroul și îmi bucură privirea și sufletul.
După ce ea pleacă, eu mai rămân câteva ore la birou.
Uneori merg la sală, alteori mă întâlnesc cu prietenii, ies
cu sora și nepo2elul prin parc, merg să îi vizitez pe ai
mei, care locuiesc în apropiere de București și dacă ajung
la ei este cert faptul că vor începe să comenteze să mă
aștez la casa mea, că ar fi timpul. Aud atât de des asta
încât încep si eu să cred asta.
Când ajung acasă e liniște deplină. Nimeni nu mă
așteaptă, nu mă întreabă de unde vin, încotro mă duc.
Liniște, sunt eu cu mine! Și așa cum mă trezesc, mă și
culc, cu gândul la zâmbetul și ochii ei.

Se apropia iarna, trecuseră 6 luni de când Irina

se afla în acel birou, de când imaginea ei îl înso;ea
oriunde mergea. Se gândea că poate ar fi timpul să
vorbească serios cu ea, să îi mărturisească ce simte.
Era o zi de vineri cu nori deși și gri. Parcă ar fi vrut
să plouă, parcă ar fi vrut să ningă. El o aștepta să îi
vorbească.

48
 Când a ajuns la birou, a deschis ușor ușa și cu
privirea a;intită asupra lui, i-a spus:
− Trebuie să vorbim!
− De asta te așteptam! Spune tu prima. S-a
întâmplat ceva? Mi se pare că privirea ta nu este la
fel cu cea de ieri.
− Am ob;inut o bursă să îmi continui studiile la
Londra.
Se lăsase liniște. Câteva minute nu au scos
niciun cuvânt. Doar se priveau. El ar fi vrut să îi
spună să nu plece. Se gândea doar că nu se știe
dacă mai avea ocazia să o vadă. A privit-o îndelung
neștiind ce ar trebui să îi spună. A luat-o de mâini
și s-au așezat pe canapeaua din spatele căreia se
vedeau fulgi mari ce cădeau din văzduh. Sim;ea că
trebuie să îi spună ceva, dar ce?!
− Ești sigură că vrei să pleci? A întrebat-o David,
cu vocea scăzută.
− Am unele îndoieli, dar este o oportunitate
extraordinară, pe care o așteptam. Nu aș putea să îi
dau cu piciorul. Trebuie să încerc, trebuie să profit!
− Așa este, nu trebuie să ratezi această șansă! Pe
lângă unii trec oportunită;ile pentru că nu știu să
profite…, spuse David mai mult pentru el.
Era trist! Știa că nu trebuia să o descurajeze, dar
tot nu putea să nu se simtă dezamăgit și melancolic.
Dezamăgit de el, pentru că dăduse zilelor rând și
nu îi mărturisise ce simte pentru ea, iar acum
credea că nu mai avea niciun rost să îi mărturi-
sească. Ziua aceea nu mai semăna cu celelalte,
plutea triste;ea în atmosferă. Ar fi vrut să își spună

49
atâtea lucruri, dar niciunul nu a avut curajul să le
spună la timp.
Irina și-a pregătit demisia și a mai venit la birou
și săptămâna care a urmat, timp în care a lăsat toate
lucrurile în ordine. A făcut toate pregătirile nece-
sare și la doar două săptămâni după ce a împrăștiat
vestea că a ob;inut bursa, având și sprijinul familiei
și al apropia;ilor, a plecat la Londra, unde urma să
petreacă 5 ani din via;ă.
S-a acomodat repede cu schimbările, cu vremea,
cu colegii de la facultate, cu căminul în care locuia,
cu atmosfera de acolo, dar gândul ei zbura tot
timpul în biroul în care petrecuse 6 luni. Imaginea
lui David îi venea mereu în minte. Plecarea Irinei i-
a cauzat durere în suflet lui David, care era văzut
tot mai rar cu zâmbetul pe buze sau spunând câte
o glumă. La început vorbeau destul de des, își
doreau să știe unul despre celălalt, dar cu timpul,
lucrurile s-au schimbat. Rar dădeau câte un semn
de via;ă, și asta pentru că fiecare aștepta să fie
contactat de celălalt. Cu timpul, Irina și-a găsit și
un job, tot la o agen;ie de turism, însă nu putea
compara atmosfera de acolo cu cea din București,
iar pe zi ce trecea îi sim;ea tot mai mult lipsa lui
David. Și-ar fi dorit să ajungă la birou și să o aștepte
el, cu cafeaua fierbinte, dar toate acestea erau doar
în închipuirea ei. Timpul trecea, iar după un an
jumătate și-a finalizat studiile și lucra în aceeași
companie în care reușise să avanseze foarte repede.
În tot acest timp venise în România de două ori,
câteva zile, pentru a-și vizita familia, însă niciodată

50
nu l-a căutat, nu i-a spus că vine acasă. Își terminase
studiile, dar încă nu se gândea să revină în ;ară,
pentru a rămâne definitiv. Pentru ea, Londra deve-
nise a doua casă. Se mutase cu chirie singură, iar o zi
normală pentru ea însemna să meargă la birou, iar
atunci când avea liber își ocupa timpul cititnd o carte
într-un parc, atunci când timpul îi permitea sau
vizitând obiectivele turistice la care, de mică, visa să
le poată vedea. Parcurile îi plăceau pentru că sunt
enorme, majestuoase și naturale. Îi plăcea că avea
oportunitatea să trăiască într-un spa;iu multicul-
tural, în care dacă știi să î;i joci căr;ile, totul devine
posibil. Se sim;ea apreciată pentru calită;ile ei și
pentru munca pe care o depunea. Peisajele i se pă-
reau mnunate. Îi plăcea aproape tot, mai pu;in frigul
și ploile. Îi era dor de razele soarelui care o mân-
gâiau în România. Sim;ea că Londra îi aducea o
schimbare. Vedea altfel rela;iile interumane și învă-
;ase cum să trăiască într-o societate complexă și
multietnică.
Timpul continua să treacă, iar ea nu mai primise
nicio veste de la David, la care continua să se gân-
dească. Trecuseră 5 ani de când se afla la Londra.
Nici ei nu îi venea să creadă cât de repede a trecut
timpul și cum au evoluat lucrurile. A sim;it nevoia
să își ia un concediu mai lung pentru a petrece mai
mult timp cu cei dragi.
Ajunsă acasă a sim;it nevoia să îl caute, deși nu
mai știa nimic despre el. L-a sunat pe numărul de
telefon pe care îl avea, însă spre surprinderea ei, la
acel număr de telefon a răspuns altcineva. Nu era o

51
femeie, așa cum probabil vă închipui;i. Numărul
pe care îl avea Irina era numărul de muncă, iar el
nu mai lucra la agen;ie. A răspuns persoana care
l-a înlocuit. A cerut câteva informa;ii, din dorin;a
de a afla unde stă. Nu a mai stat pe gânduri și într-o
zi s-a dus la el, în speran;a că îl va găsi acasă și că
nu va ajunge într-un moment nepotrivit. Mergea
pe străzi cu gândul la revederea cu David, dar în
același timp se gândea la toate posibilită;ile și
reac;iile. S-a lăsat ghidată de ceea ce sim;ea, iar
atunci sim;ea o dorin;ă puternică de a-l întâlni și
nu se putea gândi la nimic altceva. Acasă, încon-
jurată de părin;ii care se bucurau de fiecare mo-
ment pe care îl petreceau împreună sau în compa-
nia prietenilor era tot mereu cu gândul la el. Se
gândea la cât de puternic este sentimentul, oare era
dor sau capriciu?! De acest lucru urma să își dea
seama în momentul în care îl va revedea.
Era o diminea;ă răcoroasă de primăvară. Co-
pacii începuseră să înflorească, natura își recupera
splendoarea, se deschidea către o nouă etapă. Nu
doar natura renaște, ci și iluziile și dorin;ele oame-
nilor, renaște iubirea, speran;a. Stătea în fa;a ușii
lui David și nu îndrăznea să sune. Nu știa ce îi va
spune atunci când îl va vedea. Îi era teamă de ceea
ce urma să descopere dincolo de acea ușă. A stat pe
gânduri și până la urmă a sunat. Aștepta cu sufletul
la gură să i se deschidă ușa. Ușa s-a deschis și din-
colo de ea era un băie;el de câ;iva anișori. Irina
rămăsese fără cuvinte. Se uita la băie;el și nu putea
scoate niciun cuvânt. Rămâsese blocată în fa;a ușii,

52
în fa;a acestui băie;el. La doar câteva secunde a
apărut în ușă o femeie blondă, cu părul lung, ochi
căprui și foarte energică. L-a certat pe cel mic,
pentru că deschisese ușa fără ca ea să îi fi dat voie,
apoi și-a îndreptat privirea către ea. A privit-o fix și
i-a spus:
− Tu trebuie să fii Irina. Nu cred că mă înșel!
− Da… spuse surprinsă și nesigură pe ea, Irina.
Cum de știi care este numele meu? Era din ce în ce
mai nedumerită.
− Numele tău îl știu de câ;iva ani. Dar nu mai sta
în ușă, intră te rog. Îl anun; imediat, pe fratele meu
că ești aici.
Când a auzit replica „fratele meu”, fa;a Irinei s-a
luminat dintr-o dată. În mintea ei erau foarte multe
scenarii, dar numai la această posibilitate nu s-ar fi
gândit. La scurt timp, sora lui s-a întors, i-a spus că
David va ieși curând din baie, și că ea între timp
trebuie să plece cu micu;ul ei, pentru a-l duce la
grădini;ă.
Rămăsese singură, pentru câteva minute. Avea
emo;ii. Nu îi venea să creadă că se afla acolo. Când
a apărut David, s-au privit câteva secunde fără să
zică nimic. David era uimit, nu se aștepta să o vadă
tocmai pe Irina. Sora lui când please îi spusese doar
că este așteptat, fără să îi spună numele persoanei.
Au început să își zâmbească.
− Tu aici? Visez sau chiar este adevărat?
− Nu visezi. Am venit să te văd, sim;eam nevoia
să știu ceva despre tine. Te-am căutat la fostul loc
de muncă și de acolo am aflat adresa ta.

53
 David o privea cu admira;ie și bucurie. Irina
continua să vorbească.
− Te deranjez?
El o privea în continuare, fascinat, fără să spună
ceva.
− Spune ceva!
− Mă bucur să te revăd!
Tăcere. Irina a zâmbit în col;ul gurii și a coborât
privirea emo;ionată. David a continuat:
− Bei o cafea?
− Mi-ar face plăcere să bem o cafea împreună.
− Între timp, povestește-mi cum au fost acești
ani, pentru tine.
Așa au început să își povestească ce au făcut în
tot acest timp cât au fost departe unul de celălalt.
La un moment dat, David i-a spus Irinei:
− Sper că de data aceasta vei bea toată ca-
feaua, nu ca în urmă cu 5 ani când eu î;i pregă-
team de fiecare dată cafeaua și jumătate rămânea
în ceașcă.
− Promit! De data aceasta nu mai las lucrurile
neterminate.
A băut cafeaua până la ultima picătură și a
rămas cu privirea a;intită în cană. Se uita la David,
se uita în ceașcă și tot așa.
− Ce înseamnă asta David?
− La ce te referi?
− La ce scrie pe fundul ceștii, spuse cu voce
tremurândă Irina.
− Ce scrie?
− „Vrei să te mări;i cu mine?”

54
 − Da, asta scrie. Această cană am comandat-o în
perioada când lucram împreună și am început să
î;i pregătesc cafeaua. În fiecare zi așteptam să î;i
termini cafeaua, ca să vezi întrebarea. Asta nu s-a
întâmplat niciodată, cât timp am lucrat împreună.
Niciodată nu aveai timp să o termini.
Ochii Irinei se umeziseră și încerca să își
stăpânească lacrimile.
− În ziua în care mi-ai spus că ai șansa de a pleca
la Londra urma să î;i mărturisesc ce simt pentru
tine, dar când mi-ai mărturisit care sunt planurile
tale am considerat că nu mai avea rost să î;i spun.
Trebuia să te las să pleci, dacă asta î;i doreai.
− Am așteptat până în ultima clipă să mă oprești.
− Nu am fost în stare să comunicăm, iar după
plecarea ta nimic nu a mai fost la fel.
Se priveau cu emo;ie, în tăcere. S-au ridicat și
s-au îmbă;ișat îndelung, ca și când ar fi dorit să se
oprească timpul pentru ei. Dintr-o data, Irina i-a
îndepărtat bra;ele și, în timp ce o lacrimă îi curgea
pe obrazul drept, l-a întrebat:
− Mai este valabilă întrebarea din ceașcă?
− Dacă mai am încă această ceașcă este pentru că
mai speram să fie a ta, cândva.
− Acel „cândva” este acum.
Nu le venea să creadă cum li se schimbase via;a în
câteva minute. Irina a sunat la Londra și a anun;at că
nu se va mai întoarce la locul de muncă și cu fiecare zi
petreceau tot mai mult timp împreună și își construiau
planuri de viitor, iar fiecare moment petrecut împre-
ună era ca un zumzet de râs și bună dispozi;ie.

55
 Sim;eau că era momentul să facă următorul pas,
pentru că aveau impresia că sunt dintotdeauna
împreună. Treptat și-au cunoscut prietenii, fami-
liile, iar to;i au fost surprinși de deciziile buște pe
care le luau.
Au început pregătirile. Și-au dorit ca evenimentul
lor să se desfășoare în aer liber, să se poată bucura de
priveliște, de prospe;imea naturii, mai departe de
zgomotul orașului, de agita;ie și de trafic. Așa au
descoperit un asemenea loc, pe sufletul lor la doar 20
de minute de București. Ști;i filmele americane în
care culplurile aleg să se cunune religios pe marginea
unui lac, sau chiar pe ponton?! Chiar așa și-au dorit
și ei, iar frumuse;ea lacului de la loca;ia aleasă
completa perfect cadrul. Nu doar lacul are farmecul
lui, ci și priveliștea imensă, câmpurile îmbrăcate în
culorile toamnei. Au stabilit unde va avea loc marele
eveniment, iar apoi s-au ocupat și de restul detaliilor,
invita;ii, muzică, foto-video, aranjamentele s-au
gândit să le facă sub forma unor cești mari de cafea.
Ceașca era tematica nun;ii, pentru că avea o mare
însemnătate pentru ei. Decorul și petrecerea au fost
simple, în stil rustic, Irina și prietenele ei s-au ocupat
de aranjarea sălii, în cel mai mic detaliu. Nunta a fost
intimă, cu cei mai apropia;i prieteni. Soarele tomnatic
era intens, fericirea se citea pe chipurile lor, iar buna
dispozi;ie o transmiteau tuturor.
S-au bucurat de via;a de tineri căsători;i, și
împărtășind pasiunea pentru turism și-au deschis
propria lor agen;ie de turism, iar acum visează să
aibă copii.

56
 Amintiri
(bunicii mele, care nu se mai află printre noi)

Îmi amintesc, cu nostalgie, anii copilăriei și zilele

pe care le petreceam în compania bunicii în vacan;a
de vară, la camp, în timp ce o ajutam să lege lăstarii
la vie. Pe atunci încă mai avea bunica via de pe dru-
mul podgoriilor vrâncene. Așteptam cu nerăbdare
vacan;a de vară și în fa;a ochilor, zeci de kilometrii
nu vedeam altceva decât vi;ă de vie. Ne trezeam
când se crăpa de ziuă pentru a pleca la vie. Îmi
amintesc că bunica îmi făcuse demult cunoștin;ă cu
via și îmi explicase cum din tulpinile lemnoase pe
care le vedeam se nasc ramurile, care sunt foarte
noduroase și care se numesc lăstari. Noi cu lăstarii
foarte lungi aveam treabă atunci. Îmi amintesc că o
tot întrebam pe bunica despre cum se formează
ciorchinele și ea îmi spunea: „Florile apar primă-
vara și se adună în ciorchine și au o culoare gal-
ben-verzuie. Florile se transformă în fructe micu;e
și se numesc boabe, iar în interiorul lor se află
semin;ele”. Când termina de explicat mă întreba
mereu dacă am în;eles, iar eu dădeam din cap
afirmativ.
Când am mai crescut, m-am documentat sin-
gură și îi povesteam eu bunicii:
„Mamaie, am citit că strugurii sunt printre cele
mai cultivate fructe din lume și dintre cele mai

57
vechi. S-au găsit resturi de semin;e din timpurile
preistorice și se crede că primii oameni care au trăit
în preistorie adunau struguri sălbatici. Am aflat că
primele cunoștin;e despre vi;a de vie datează din
anul 5000 î.Hr. În Iran, în mun;i, au fost găsite vase
de lut care con;ineau rămăși;e de vin. Apoi, în
Egiptul Antic, vinul era un lux pentru clasa înstă-
rită, dispuneau de el de la comercian;ii palestinieni.
Există indicii că în anul 3500 î Hr., în Mesopotamia
a fost cultivată prima vi;ă de vie. Apoi s-a răspândit
în toată regiunea mediteraneană. Apoi în China și
India și așa mai departe, în restul regiunilor de pe
glob, până în zilele noastre. Dar amploarea acestei
culturi se datoarează importan;ei pe care l-a avut
vinul pentru greci și romani, și mai ales pentru co-
mercian;ii fenicienii. E interesantă istoria aceasta”.
Pentru bunica era clar că această cultură a apărut
în urmă cu mii de ani și nici nu se străduia să în;e-
leagă mai multe, dar mă asculta cu plăcere, pentru
că era mândră când vedea că știu atâtea lucruri.
Copil fiind mă plictiseam, nu mai aveam răb-
dare, dar bunica mereu găsea o vorbă bună, o
poveste din via;a ei, sau un cântec cu care să îmi
risipească plictiseala. Dacă oboseam, mă așezam la
umbra unui butuc, sau la umbra vreunui cireș
crescut în mijlocul rândului de vie. Tot acolo era
plăcut, la prânz să ne scoatem pe un ziar, bucatele
aduse de acasă și să mâncăm cu poftă, să ne tragem
pu;in sufletul, ca apoi să ne continuăm treaba.
Uneori era așa liniște! Alteori liniștea era între-
ruptă doar de cântecul greierilor sau de vocile

58
muncitorilor care se întreceau în glume, pentru a
trece mai ușor timpul.
Odată cu finalul verii, începe poate cea mai
frumoasă perioadă pentru viticultori. Spre deose-
bire de ei, noi, cei care nu suntem implica;i în
cultura vi;ei de vie, când vine toamna observăm
cum natura își schimbă hainele, în mii de tonuri
diferite. În fiecare an, când vine toamna mă gân-
desc că la fel cum frunzele își schimbă culoarea și
cad, așa și noi, de-a lungul vie;ii ne schimbăm,
întâmpinăm greută;i, cădem atunci când suntem
triști, dar încercăm să ne ridicăm de fiecare dată.
Toamna înseamnă și bucurie, este anotimpul re-
coltei, al miilor de arome și mirosuri. Rămân în
spate vacan;ele, zilele lungi și însorite, hainele de
vară colorate și se așează liniștea toamnei. Tempe-
raturile mai scad și sosesc ploile de toamnă. Începe
perioada recoltei, când oamenii ob;in rezultatul
muncii lor. Fluxul naturii face parte din fluxul
vie;ii, anotimpurile trec, vara se încheie pentru a
face loc toamnei.
Am constatat că via;a noastră are multe simili-
tudini cu anotimpurile anului. Cine a fost agricul-
tor sau a cunoscut pe cineva care s-a dedicat plan-
tării și recoltării, poate în;elege mai bine cât de mult
seamănă via;a noastră cu anotimpurile unui an. Un
bun agricultor știe să identifice când este momentul
oportun pentru a planifica, semăna, îngriji și re-
colta. La fel ca ei, și noi ar trebui să știm în care
anotimp al vie;ii noastre ne aflăm și ce ar trebui să
facem. Anotimpurile urmează unul după altul, la

59
fel se întâmplă și cu evenimentele care se petrec în
via;a noastră. Nu putem avea succes fără a trece
prin procesul de planificare, însămân;are, cultivare
și recoltă. Fiecare este responsabil pentru gestio-
narea, în cel mai bun mod, a anotimpurilor vie;ii
sale. Știm că fiecare sămân;ă are timpul său pentru
a germina și că trebuie să așteptăm rezultatul,
pentru că toate își au timpul lor. Și în Biblie scrie
că: „Toate îşi au vremea lor şi fiecare lucru de sub
ceruri îşi are ceasul lui. Naşterea îşi are vremea ei şi
moartea îşi are vremea ei; săditul îşi are vremea lui
şi smulgerea celor sădite îşi are vremea ei” (Ecle-
siastul 3).
An după an de incertitudini, teama de secetă,
înghe;, plăgi și capricii ale vremii, venea momentul
de recoltare a strugurilor și auzeam aceleași între-
bări la mine în familie: „Urmează recolta de stru-
guri, când plecăm la Urechești? Ai făcut rost de
remorcă? S-au făcut strugurii anul ăsta? Care va fi
pre;ul de vânzare?...”
Am fost de câteva ori și toamna la cules. Vi;a
de vie era ruginie, strugurii erau cop;i, iar pod-
gorenii munceau de zor, cu mâinile lipicioase de
la strugurii zemoși, pline de pământ, dându-și
toată silin;a să își culeagă recolta și se dedicau
vinului nou pe care urma să îl ob;ină. Câmpurile
miroseau diferit și necesitau mult efort. Atunci
gălăgia era mai intensă, specifică zilelor de cules.
Încă din zori se auzea: „Ai luat găle;ile? Ai pus
sacii? Cu;itele le-ai pus? Nu uita mâncarea! Ia și
apă mai multă!...”

60
 Toamna, începând cu Ziua Înăl;ării Sfintei
Cruci, câmpul răsună a struguri răsturna;i în saci,
a voie bună și miros de struguri zemoși sau mai
pu;in zemoși. De aceea luna septembrie este nu-
mită în popor viniceriu, vini;el, răpciune, doar este
luna strugurilor.
Anii sunt diferi;i, unii sunt ploioși, al;ii secetoși.
Indiferent de vreme, munca nu este ușoară. Dar
atunci când plouă prea mult, pământul este cleios,
căru;ele și mașinile abia dacă intră pe drumeaguri,
dacă nu cumva se împotmolesc, așa că oamenii, de
multe ori, sunt nevoi;i să care sacii în cârcă. Coar-
dele sunt precum niște capcane, gata oricând să îi
împiedice pe oameni, dar, cu grijă, trec peste ele,
rup ciorchinii cu mâna sau îi taie cu cu;itul, îi pun
în găleată și încearcă să ;ină pasul cu ceilal;i oa-
meni. Nimic nu se risipește. Dacă scapă cineva un
ciorghine pe jos, se apleacă să îl ridice. Nu mi-am
văzut niciodată bunica văitându-se de munca dură
a câmpului. Era conștientă că nu ne putem împo-
trivi vremii și timpului: „Cu cine să ne punem? Cu
timpul sau cu vremea?” La care, tot ea răspundea
senină: „Împotriva timpului și a vremii nu ne pu-
tem pune”. Când venea vremea prânzului, se
strângeau oamenii la capătul unui rând, întindeau
bucatele pe niște ziare, se rupea pâinea și fiecare
mănânca ce apuca. Nu era loc de mofturi. După o
asemenea pauză, se reîntorceau to;i la cules. Am
observant că oamenii care își munceau viile erau
fascina;i să se afle în zorii zilei pe camp, pregăti;i să
taie ciorchinii, să îi depoziteze în găle;i, apoi în

61
remorcile tractoarelor, sau mașinilor. La cules
oamenii cântau, spuneau glume, râdeau din tot
sufletul și își făceau treaba. Era tot un dute-vino,
oamenii știau ce au de făcut, îi vedeam doar cum
se foiau și mi-am putut da seama cât sunt de
organiza;i. Nu era o muncă ușoară, uneori cozile
strugurilor erau foarte dure, iar sacii cu struguri
erau foarte grei, unii dintre ei plezneau de greutate.
Când eram mica, în secret, îmi doream să sar pe
acea saltea uriașă de struguri care se afla în remorci
și să privesc cerul, dar a rămas o dorin;ă infantilă.
La sfârșitul zilelor de cules, cu durerea de spate de
la o activitate atât de intensă, oamenii nu se plân-
geau, se bucurau de produc;ia de struguri.
După cules, prelucrarea strugurilor era un ade-
vărat ritual. Îmi amintesc că bunica îmi povestea că
înainte bărba;ii obișnuiau să preseze strugurii cu
picioarele, femeile se prindeau în horă și chiuiau, în
timp ce mustul curgea. Auzind cum bunica îmi po-
vestea, mi-am amintit despre zeul vinului: „Mamaie,
am învă;at la Istoria teatrului că în mitologia greacă
cel care dăruiește omenirii vi;a de vie este zeul
Dionysos. Se spune că toamna, la sfârșitul culesului
viilor aveau loc Dionisiile Campestre, festivită;i în
cadrul cărora ;ăranii greci, mânji;i pe fa;ă cu sucul
de la struguri dansau și cântau, aducând jertfe lui
Dionysos ca să îi mul;umească pentru bogă;ia
recoltei din acel an”.
Și bunica îmi amintesc că îmi spunea: „Nu știu
mamaie, de niciun Dionysos, dar de serbări ale
vinului nu ducem lipsă nici în zilele noastre.

62
Munca vi;ei de vie este o tradi;ie care ne leagă de
strămoșii noștri și e datoria noastră să o ducem mai
departe. Uite că vinul este și un aliment sacru, este
folosit și în biserică, la cele mai importante cere-
monii din via;a omului”. Și bunica își vedea, în
continuare de treabă fredonând: „Bun îi vinul
ghiurghiuliu, ti-ri-li-ri li-la-li-la…”.
Bunica știa, neșcolită chiar, să vorbească cu
pământul, cu cerul, cu vremea, a știut să transforme
buruienile în leacuri, a știut să vorbească cu Dum-
nezeu, în care și-a pus mereu nădejdea. A știut să
muncească din greu și asta nu a fost o trudă, ci un
mijloc de a-și câștiga existen;a. A știut să lupte, cu
ce a avut la îndemână ca să își apere pământul,
casa, copiii. A știut să fie bună, miloasă, darnică,
dar când cineva a călcat-o pe bătături a știut cum
să îl îndepărteze, mâncând pământul. Sunt multe
de amintit, pentru a-i contura chipul, dar mă rezum
la atât, spunând că a rezonat cu pământul din care
a fost plămădită, a trăit și a respirat odată cu el,
pentru că așa este ;ăranul român.
Îmi place să cred că bunicii nu mor niciodată,
rămân pentru totdeauna în sufletele noastre. Este
legea firii, în timp ce ei au privilegiul de a ne vedea
crescând, noi vedem cum îmbătrânesc și își iau
rămas bun de la această lume. Ei ne înva;ă să nu ne
mai grăbim, să mergem în ritmul lor, pu;in mai
încet, să savurăm o după-amiază în mediul rural.
Învă;ăm de la ei că există un limbaj care depășește
cuvintele, este vorba despre limbajul îmbăr;ișării,
al mângâierii, al unui zâmbet complice… toate

63
acele lucruri vor rămâne impregnate în emo;iile
noastre. Asta înseamnă, de fapt, eternitatea auten-
tică a oamenilor.
Am în;eles că dincolo de efortul oamenilor de a
munci în fiecare an viile, stă și nevoia de a duce mai
departe tradi;iile, iar atunci când bem un pahar din
această licoare ar trebui să spunem în gând o rugă-
ciune și pentru cei care contribuie la săvârșirea lui.

64
 Fata cu părul de foc

Anca știa din proprie experien;ă că poveștile de

dragoste adevărate nu seamănă cu cele pe care le
vedea în filme, nici sfaturile din revistele pentru
femei nu erau valabile pentru bărba;ii pe care îi
avea în jurul ei. Nu existau poveșeti de dragoste cu
flori, lumânări sau cine romantice. Cu toate acestea
își dorea să trăiască o asemenea poveste. Aștepta
bărbatul ei perfect. Credea în dragoste, dar nu
întâlnise bărbatul potrivit, dar era conștientă că acel
bărbat pe care îl aștepta nu avea să vină la ea acasă,
să îi bată la ușă.
Ar fi vrut să se îndepărteze de iubirile toxice, de
minciuni, de manipulări, de înșelări, de oamenii
nepotrivi;i. Avea nevoie de câteva zile departe de
lumea în care se învârtea. De aceea, s-a gândit că
era un moment oportun de a petrece câteva zile în
alt oraș. Într-un loc în care să se piardă printre mo-
numente, străzi înguste unde să se debaraseze de
griji, temeri și să o ia de la capăt. Se sim;ea epuizată
de atâtea iubiri inconsecvente, de povești fără final
fericit, de povești de dragoste care nici măcar nu
începeau. În plină toamnă, s-a refugiat câteva zile
în inima Brașovului, unde s-ar fi întors de fiecare
dată când avea ocazia. O fascinau clădirile încăr-
cate de istorie, monumentele medievale, străzile
întortocheate, porumbeii care se strecurau printre

65
picioarele ei în Pia;a Sfatului, panoramele care i se
așezau la picioare de pe Tâmpa, de la Cetă;uie,
bucatele tradi;ionale românești de care se bucura
în restaurantele din Centrul vechi, prospe;imea
aerului de munte.
Stătea pe scările care duceau spre Turnul Alb, cu
privirea pierdută în zare și cu gândurile împrăștiate.
Era o liniște deplină. La un moment dat, un bărbat se
apropia de scările turnului și în acel moment a văzut
cea mai frumoasă femeie cu părul roșcat și lung, care
vărsa lacrimi, iar ochii ei de un albastru senin îl
captivaseră. Cu zâmbetul lui i-a șters lacrimile, care
au dispărut brusc. Apoi a dispărut. În câteva mo-
mente s-a întors, cu același zâmbet de mai înainte,
dar și cu o floare pe care o găsise prin iarbă. Lacri-
mile au continuat să îi curgă, pentru că inima îi bătea
atât de tare, i se părea că e o alarmă și credea că și el
o aude. Privirile lor s-au întâlnit și parcă timpul se
oprise pentru ei. Ana avea în fa;a ochilor cel mai
chipeș bărbat pe care îl întâlnise până atunci. I-a
mul;umit și s-a ridicat să plece. Parcă voia să fugă
de el. Nu avea starea necesară să intre în alte discu;ii
cu un necunoscut. Când s-a ridicat, el a prins-o de
mână și a tras-o spre el. Erau atât de aproape încât
Anca emo;ionată rămăsese fără cuvinte, pierdându-
se în privirea lui ștrengară, de un albastru închis ca
un turcoaz. Nu era un albastru obișnuit, era un
albastru profund. S-au prezentat și el i-a cerut nu-
mărul de telefon, întrebând-o dacă i-ar face plăcere
să se întâlnească seara, în Centrul vechi. Îl chema
Victor, era șaten, atletic.

66
 A acceptat să se întâlnească cu acel necunoscut
despre care nu știa nimic, îi știa doar numele. Nu
era suficient și totuși o emo;ie necontrolată sim;ea
atunci când se gândea la el. S-a pregătit și seara
s-au întâlnit într-un restaurant, au luat cina, și au
început să vorbească de parcă se cunoșteau dintot-
deauna. În interiorul ei, Anca se gândea că totul era
prea frumos ca să fie adevărat. De la ieșirea din
restaurant deja erau foarte naturali, glume;i, poz-
nași. Nu știau ce se întâmplă cu ei, dar nici nu
evitau acel comportament. Au intrat în diferite
baruri în care făceau abstrac;ie de ceilal;i oameni,
ca și când erau doar ei doi. Erau într-o lume a lor
unde totul era frumos, zâmbetele le luminau chi-
purile și ochii le sclipeau cu putere. Era o atmosferă
magică și nu își doreau ca noaptea să se sfârșească.
La finalul serii, Victor a condus-o pe Anca până în
fa;a hotelului în care era cazată, i-a urat un somn
liniștit și i-a spus: „Zâmbetul acesta să î;i lumineze
mereu chipul, iar acești ochișori superbi nu trebuie
să mai verse lacrimi pentru nimic. Sunt prea fru-
moși ca să fie triști. Te las acum să te odihnești”.
În urma acestei întâlniri, Anca a aflat că nici
Victor nu era din Brașov, era din Oradea și se afla
la o conferin;ă acolo. Cu ochii în tavan, pentru că
nu o fura somnul se gândea că oricât de minunat
ar fi bărbatul pe care îl cunoscuse o rela;ie între ei
ar fi fost imposibilă având în vedere distan;a care
îi despăr;ea, dar acest lucru nu o împiedica să
viseze la următoarea întâlnire, desi nu știa dacă
va mai exista o altă întâlnire, în care se va bucura

67
de prezenta lui care o făcea să plutească de
fericire.
Victor era diferit. Atât de diferit încât și-a dat
seama imediat că întâlnise femeia visurilor sale.
Așa că s-a străduit să o surprindă. La prima oră a
dimine;ii, i-a scris un mesaj în care îi dorea să
petreacă o zi minunată. Mesajul i-a furat Ancăi un
zâmbet. La scurt timp, a surprins-o din nou când
Victor a întrebat-o dacă avea planuri pentru acea
zi. Ea i-a răspuns că nu și mai târziu urma să fie
surprinsă din nou. Știind că a doua zi amândoi
urmau să plece la casele lor, i-a trimis un mesaj
Ancăi spunându-i că are o surpriză pentru ea. Să
își facă bagajul, pentru că într-o oră o va aștepta în
fa;a hotelului să o ducă într-o lume de basm.
Anca era dezorientată, încă nu îi venea să creadă
ce i se întâmpla. Era un vis sau chiar era realitatea?
A acceptat provocarea și la scurt timp ieșeau din
jude;ul Brașov, pentru a păși într-un decor de basm
din ;inutul Covasnei.
Ziua aceea a fost de vis. Imediat ce au ajuns la
domeniul Zabola, Anca a zis că au ajuns în Paradis.
Ajunseseră la conacul Mikes, unde aveau să rămâ-
nă până a doua zi. De cum au intrat, Anca era
fascinată de fiecare detaliu, fie că era natura, fie că
era vorba despre noul ei castel în care urma să se
cazeze. Asimila toate detaliile din jurul ei și se
bucura de fiecare moment, de atmosfera în care se
afla. După ce s-au cazat au luat două biciclete și
s-au plimbat pe lângă brazii înal;i, pe lângă pârâie
și aleile tomnatice. Aleile arămii de la multitudinea

68
de frunze care zăceau pe sol dădeau o notă și mai
romantică peisajului din care făceau parte. Apoi
s-au plimbat și cu barca pe lacul aflat în apropiere,
au stat pe băncu;e, au admirat priveliștea și liniștea,
iar spre seară s-au plimbat cu trăsura. Anca se sim-
;ea asemenea unei prin;ese. Înainte de apusul soa-
relui de aflau pe marginea lacului, încă se plimbau
și râdeau. La un moment dat, în timp ce se aflau în
conac, s-au apropiat mai mult, s-au luat de mână și
s-au sărutat. Un sărut între doi necunoscu;i, care
aveau impresia că se cunosc de o via;ă. Niciunul
dintre ei nu dorea să își îndepărteze buzele de ale
celuilalt și sim;eau cum teama începuse să dispară,
nesiguran;a se transforma în încredere. Victor a
luat-o în bra;e, iar Anca și-a încolăcit picioarele în
jurul taliei lui. Victor își lăsase mâinile să alunece pe
spatele ei le cobora încet peste fese, înghesuind-o în
perete. Apoi a așezat-o pe covorul din fa;a șemineu-
lui, plimbându-și mâinile pe corpul ei și s-a apropiat
brusc cu o dorin;ă nemaiîntâlnită. Anca a deschis
ochii, l-a privit fix în ochii senini și sclipitori și ar fi
vrut să se îndepărteze, să respire o secundă și să
gândească lucrurile la rece, însă Victor nu i-a dat
răgaz. Buzele lui erau însetate de buzele și corpul
ei. S-a oprit câteva frac;iuni de secundă pentru a o
privi cu ochii arzători de dorin;ă.
− Te doresc atât de mult - i-a spus cu vocea parcă
răgușită, în timp ce mâinile lui coborau peste sâni,
strângându-i suav.
− Victor... – a murmurat Anca, încercând să își
facă ordine în idei. A vrut să îi spună că și ea

69
simte același lucru. Nu își mai putea controla
pasiunea.
Buzele lui au început să coboare în același timp
cu mâinile, i-a sărutat sânii, apoi mâinile au coborât
pe talia ei. A mângâiat-o până ce nu a mai fost stă-
până pe sine. După ce au sim;it că au ajuns la
sfârșitul infinitului, s-au privit, și-au zâmbit, iar ea
s-a aplecat încet peste el, până i-a întâlnit, din nou,
buzele.
Se bucurau de fiecare secundă, fără a se gândi la
niciun obstacol, la nimic altceva, decât la ei. Seara
s-a încheiat cu o cină romantică: lumânări, șemi-
neu, mâncare felurită și prosecco, iar muzica îi
acompania în surdină. Timpul se depăna lent, dar
plăcut.
− Știi ce, Victor? Aici am impresia că basmele
devin realitate! Este un loc magic din care nu aș
vrea să plecăm. Dar mâine când ne vom trezi, vom
fi nevoi;i să ne trezim la realitate.
− Nu știu ce ne va aduce ziua de mâine, dar nici
nu vreau să mă gândesc la mâine, când e atât de
pre;ios acest moment. Momentul nostru.
O poveste de dragoste î;i dă aripi, te face să visezi
și să ui;i pentru moment de lumea reală. Poate avea
final trist sau fericit, dar cel mai important este că ai
trait-o. Unele povești sunt prea scurte, altele sunt
trecătoare, sau fără intensitate, sau fără importan;ă.
Pentru ei, era momentul să își trăiască iubirea ca în
filme. O poveste de dragoste care tocmai începuse și
care ar fi vrut să fie eternă. A doua zi, ea a plecat la
București, el la Oradea. S-au despăr;it ca și când se

70
vor revedea curând, dar în sufletele lor aveau o
urmă de îndoială, pentru că, deși se aflau în aceeași
;ară, activită;ile, familia, prietenii îi aveau în orașe
diferite, la sute de kilometrii distan;ă. Nu au vorbit
nicio clipă despre acest lucru, nu voiau să se
gândească atât de departe, nu știau ce le va oferi
ziua de mâine și nici nu se grăbeau să ia decizii
bruște.
Anca era plină de iluzii. Trăise câteva zile de
neuitat și cel pu;in amintirea lor o ;inea în acel
moment ocupată. Când a ajuns în București a
trebuit să revină la activitatea ei obișnuită. Se
întorcea la birou în lumea personajelor, pentru că
era redactor la o editură. În zilele care au urmat
vorbea mereu cu Victor la telefon și își împărtășeau
ideile, se sfătuiau, știau programul și activită;ie
fiecăruia ca și când ar fi fost unul lângă celălalt, dar
realitatea era alta. Se aflau în locuri diferite. Timp
de două luni făceau asta în fiecare zi, fără ca
niciunul să deschidă subiectul despre cum va
evolua rela;ia lor pe viitor.
Într-o zi, Anca s-a trezit cu un gând care o măcina.
Nu știa dacă avea vreun rost să continue să vorbească
zilnic, dacă inten;ia lor nu era să aibă o rela;ie
normală și serioasă. Sim;ea că se amăgea singură.
Seara nu s-a putut ab;ine și l-a întrebat pe Victor:
− Cum se numește ceea ce există între noi?
− Ce vrei să spui, mai exact, Anca? Spune-mi
exact ce te frământă.
− Vreau să știu dacă, din punctul tău de vedere,
rela;ia noastră are vreun viitor.

71
 De data aceasta, Victor fusese luat prin sur-
prindere. O frac;iune de secundă a fost liniște.
− Să știi că mă gândesc la acest lucru de ceva
timp, dar așteptam momentul potrivt să deschid
acest subiect. Nu aș fi vrut să vorbim la telefon
despre asta, voiam să vin la București în acest
weekend să te văd și să vorbim, a spus Victor.
− Tot nu am primit un răspuns, a spus Anca
sobră.
− Nu vrei să vorbim despre asta când ne vedem?
− Nu cred că mai am răbdare. Aș prefera să
lămurim lucrurile acum.
− Ok! Ini;ial mă gândeam să î;i propun să te
mu;i la Oradea, să locuim împreună, să ne trăim
povestea cu adevărat, nu în mediul virtual, dar m-
am gândit că î;i va fi greu să pleci. De aceea voiam
să ne vedem, să îmi spui ce părere ai despre asta.
Rămăsese cu ochii a;inti;i asupra telefonului,
fără cuvinte.
− Mai ești la telefon? a continuat Victor.
− Da, sunt aici! a spus Anca împietrită.
− Ce părere ai? Spune ceva!
Sim;ea cum îi sare inima din piept de fericire și
nu știa cum să reac;ioneze. Parcă nu îi venea să
creadă ce auzise. Nu îi venea să creadă că povestea
lor avea continuitate, că într-adevăr asta își doreau
amândoi.
− Anca, ai auzit ce am spus? A întrebat din nou,
Victor, neîn;elegând ce se întâmplă cu ea. Până
atunci voia să știe ce părere are și când i-a spus, nu
mai spunea nimic.

72
 − Am auzit și mă bucur să știu că ne dorim acest
lucru amândoi. Variante ar mai fi încă două.
− La ce te referi? a întrebat Victor.
− Fie să te mu;i tu la București, fie să…
− Să… ce vrei să spui?
− Să…
− Nu mai face atâtea pauze și spune-mi, Anca!
− Să ne continuăm povestea de iubire acolo unde
a început! A îndrăznit să spună, într-un final, Anca.
− Chiar nu mă gândisem la ultima variantă, dar
e chiar realizabilă. Eu aș putea să mă transfer cu
job-ul la Brașov.
− Și eu aș putea!
− Voi veni în weekend la București să vorbesc și cu
părin;ii tăi, să vadă pe mâinile cui își lasă fata și sper
ca până atunci să rezolvăm cu transferul, astfel încât
să te iau cu mine, să ne mutăm la Brașov, apoi trebuie
să te duc și la Oradea, să îmi cunoască toată lumea
fata cu părul de foc, care mi-a furat inima și somnul.
− Sunt multe lucruri de pus la punct. Ar trebui să
vedem și unde vom sta. Nu îmi vine să cred că
vorbim despre asta. Am impresia că visez.
− Mai sunt câteva zile în care po;i visa, apoi vor
deveni realitate.
− Ești sigur că î;i dorești asta? a întrebat temă-
toare, Anca.
− Sigur? Mai sigur ca niciodată, dar nu sunt
sigur dacă...
− Dacă ce?
− Dacă sunt persoana care știe cel mai bine cum
să iubească în lumea asta, dar știu că este imposibil

73
să iubesc mai mult decât o fac acum și am con-
vingerea că te iubesc cu toată fiin;a mea.
Se liniștise când îl auzea vorbind. Pentru câteva
clipe nu se aștepta să îi spună aceste cuvinte.
− Nici eu nu cred că sunt persoana care știe să
demonstreze cel mai bine ceea ce simte, dar voi
avea grijă să exprim tot ce simt înăuntru, pentru că
nu vreau să pierd nici măcar o zi fără să î;i spun cât
de fericită mă faci. Te aștept!
Au închis apelul și încă nu le venea să creadă că
discu;ia avusese loc. Anca se tot uita la telefon să
se asigure că acea conversa;ie a existat și că nu a
fost doar în închipuirea ei. I se părea ireal. A aștep-
tat cu sufletul la gură sfârșitul săptămânii, pentru
că ajungea Victor. Înainte să vină la București a
găsit și un apartament în Brașov pe care să îl închi-
rieze, ca atunci când vor ajunge să aibă unde să
stea.
De obicei, atunci când ceva începea, Anca avea
certitudinea că la un moment dat se va termina,
pentru că așa se întâmplă cu toate, pentru că au loc
schimbări constante, pentru că nu putea împiedica
încheierea ciclurilor, ca oamenii să plece, ca ușile să
se închidă. Și-a dat seama că trebuie să se bucure
de fiecare clipă, să pre;uiască lucrurile la momentul
potrivit și să lase lucrurile să se întâmple de la sine.
Nu trebuia să for;eze situa;iile. Atunci când lucru-
rile nu se întâmplă poate că nu este timpul lor.
După ce obosea să alerge în cerc, după ce s-a lovit
de o mie de ori de același perete, după ce a decis să
renun;e, atunci găsea o cheie, își dădea seama că a

74
fost oarbă. Atunci își dădea seama, zâmbea și își
promitea că nu i se va mai întâmpla acel lucru, dar
greșea din nou, i se întâmpla același lucru sau o
situa;ie asemănătoare, dar cu timpul, via;a a
făcut-o să realizeze acest lucru, s-a maturizat și a
decis că este vremea să își ia frâiele vie;ii în mâini
Începuse să pregătească terenul. Și-a anun;at
părin;ii, care rămăseseră fără cuvinte când au auzit
că via;a fiicei lor urma să se schimbe complet și nu
știau cum să reac;ioneze. Nu o văzuseră niciodată,
până atunci, atât de hotărâtă să își schimbe cursul
vie;ii, dispusă să riște, să încerce altceva. Le-a
explicat că acea alegere este exact ceea ce își dorește
cu adevărat. Știa că vrea să își petreacă restul vie;ii
alături de Victor, alesese acest lucru cu inima, fără
să se îndoiască și se bucura de alegerea ei.
Weekend-ul petrecut la București a trecut foarte
repede. I-a cunoscut familia Ancăi, prietenii, și-au
luat rămas bun și au plecat pe drumul lor, să își
clădească împreună viitorul.

75
 Predestina*i

După o căsnicie de 5 ani eșuată, Amalia, o tânără

de 34 de ani, consilier juridic, mamă a unei fetite de
4 ani, cultă și elegantă era căsătorită cu Dan, un
avocat sigur pe sine, de succes, care atrage femeile
ca un magnet. El nu s-a întrebat niciodată dacă
via;a so;iei lui este fericită și nici nu îi păsa. Se
îndrăgostise de o clientă, a cărui avocat i-a fost în
procesul de divor;. Amalia a descoperit în cel mai
stupid mod și a sim;it că tot ce construise împreună
se dărâmase. Văzuse în telefonul lui câteva poze în
timp ce le ștergea. Mai mult decât infidelitatea lui,
erau minciunile, lașitatea, ipocrizia. Și-am amintit
călătoriile lui, ultimele două veri pe care ea le-a
petrecut cu feti;a la ;ară, în timp ce el rămânea
acolo, făcând pe victima. L-a urît. De ceva timp,
unul dintre clien;ii ei cei mai vechi, un afacerist
burlac, cu un fizic pe care nu ai cum să nu îl
observi, o suna mai des decât ar avea nevoie și îi
spunea chestii amabile. Interesul pe care îl mani-
festa fa;ă de ea o măgulea, dar nu s-a gândit
niciodată că rela;ia lor ar merge mai departe.
Credea că principiile care i-au fost insuflate în
copilărie și dragostea pentru so;ul ei erau o frână
puternică. Se pare că s-a înșelat. Chiar ea l-am sunat
pe Matei și i-a povestit că l-a prins pe so;ul ei și a
început să plângă la telefon. A invitat-o la o cafea să

76
stea de vorbă. I-a lăsat un mesaj so;ului să meargă
să o ia pe Rebe de la grădini;ă, pe motiv că are niște
probleme de rezolvat și va ajunge târziu. S-a întânit
cu Matei, a plâns pe umărul lui și apoi au mai
discutat în mașină. La un moment dat, a schmbat
direc;ia de mers și a dus-o într-un loc de unde se
vedeau atât de frumos stelele. A profitat de vul-
nerabilitatea ei și într-un moment de confuzie, a
sărutat-o și apoi a lăsat-o în fa;a casei.
În acea noapte a avut o scenă groaznică cu so;ul
ei și i-a mărturisit că știa totul. L-a amenin;at că îl
părăsește, iar el nu a reac;ionat în niciun fel, de
parcă îi era indiferent; i-a spus acel lucru, deși în
acele clipe nu credea în ceea ce spunea. Se gândea
la feti;a lor și tot avea înrădăcinată ideea că o iubire
nu se încheie așa simplu, atâ;ia ani nu pot fi arun-
ca;i pe fereastră. Atunci nu judeca limpede. Desi-
gur, după acel incident, via;a i s-a schimbat. Se
sim;eam mai liberă.
După câteva săptămâni în care rela;ia dintre ea
și Dan se deteriora pe zi ce trecea, a ieșit din nou
cu Matei. Nu credea că va exista implicare emo-
;ională. În acele momente nici nu își dorea așa ceva,
nici nu o interesa care sunt sentimentele lui reale.
Se gândea că de ciudă, se poate răzbuna pe Dan,
fără remușcări. I se părea că a ei este o dorin;ă
pasageră, în timp ce a lui dura de peste 2 ani, fără
ca ea să își dea seama. Compania lui Matei și
cuvintele lui o făceau să mă simt bine. El o făcea să
se simtă tânără și plină de via;ă, iar faptul că îi
acorda toată aten;ia lui îi dădea o încredere

77
nebănuită, iar comportamentul fa;ă de so; era de
indiferen;ă. Nu îi mai reproșa nimic. E ca atunci
când o femeie își cumpără o rochie nouă sau merge
la coafor și so;ul îi reproșează cât a cheltuit, fără să
îi facă vreun compliment, în timp ce admira;ia
amantului o făcea să se simtă femeie. În cazul de
fa;ă amantul este impropriu spus, pentru că încă
nu se întâmplase nimic între ei;
Acasă, so;ul începuse să îi facă scene de gelozie,
însă nu în;elegea de ce, pentru că oricum nu încerca
să rezolve lucrurile dintre ei. Nu știa ce se petrece
în mintea lui. Nici nu încerca să se împace cu ea,
nici nu ar fi spus să divor;eze. Deveniseră niște
colegi de apartament care au cheltuieli și o fiică în
comun. Despre ea vorbeau cel mai mult, pentru a
se pune de acord cine o duce sau o ia de la grădini;ă
și în ce activită;i era nevoie să se implice individual
sau împreună. Se gândea că poate îi era rușine de o
despăr;ire, pentru a nu se face de râs din cauza
motivului despăr;irii. Credea că îi era teamă de
ridicol. Nu voia să își piardă prestigiul, casa,
copilul, dar îi era clar că nu mai era îndrăgostită de
ea. Era genul de persoana care se credea cu
drepturi asupra ei, putea să îi fie infidel, dar nu ar
fi acceptat niciodată ca ea să aibă același drept.
Se sim;ea vinovată pentru faptul că cocheta cu
Matei și că îi accepta avansurile. Se gândea cu greu
la următorul pas. Credea că va exista o barieră
fizică, morală și spirituală între două fiin;e care
între;in rela;ii sexuale fără iubire. Erau închipuiri,
gânduri care o frământau, pentru că, de fapt, nu

78
știa cum este și care va fi continuarea. Se sim;ea
vulnerabilă. Nu știa ce se va întâmpla cu ea. Dacă
va rămâne mereu cu Dan sau dacă se va îndrăgosti
din nou, dacă cineva o va accepta așa cum era, cu
un copil, cu un bagaj de idei și experien;e, prin-
cipiile și defectele ei, dacă cineva o va iubi și va fi
mândru să se plimbe pe stradă cu ea de mână.
Ascundea în ea un romantism de puștoaică.
La doar câteva săptămâni de când se afla în acea
situa;ie, Amalia se afla în fa;a lui Matei, în altă
ipostază decât cele multe întâlniri de afaceri din
anii care trecuseră.
Privirile lor comunicau la fel de bine precum
cuvintele, care erau de prisos. Într-un moment de
nebunie, aflată în fa;a lui pentru a discuta despre un
proiect, nu se puteau concentra decât unul la celălalt.
Într-o rochie vișinie clasică, cu un decolteu decent,
s-a ridicat brusc de pe canapea, încercând să își poto-
lească agita;ia pe care nu o mai avusese niciodată în
preajma lui. Matei s-a ridicat și el, închizând ușa cu
cheia și trăgând draperiile. S-a apropiat de ea și a
luat-o în bra;e, sărutând-o suav pe gât. I-a privit
ochii negri care licăreau de nesiguran;ă și agita;ie. A
întors-o cu fa;a spre el, și-a plimbat degetele prin
jurul fe;ei și cu o mână îi lăsa părul pe spate. Au
început să se sărute cu pasiune, iar mâinile lui se
plimbau necontenit pe spatele ei. Se auzea încet
sunetul fermoarului rochiei. Amalia se oprise pentru
câteva frac;iuni de secundă. Ar fi vrut să îl înde-
părteze, dar s-a lăsat purtată de val. La scurt timp,
rochia curgea moale pe trupul ei, lăsând la vedere

79
silueta Amaliei, care începuse să tremure la gândul
că se afla aproape dezbrăcată în fa;a altui bărbat,
care nu era so;ul ei. Matei, nu a lăsa-o să se gân-
dească prea mult. I-a desfăcut sutienul, în timp ce
mângâierile și săruturile se desfășurau natural, în
timp ce sacoul și cămașa lui rămâneau în urmă.
Chinuit de dorin;ă, sim;ea cum corpul lui se
topea peste al ei. A ridicat o mână și i-a mângâiat
sânii. Ca răspuns la mângâierile lui, i s-au zbârlit
sfârcurile și a gemut de plăcere. Senza;iile care au
pus stăpânire pe corpul ei i-au furat capacitatea de
a gândi. Înainte ca săruturile să devină intense, i se
păruse fascinante. Ea a sim;it cum o mână îi aluneca
pe șold, care o atrăgea într-un mod în care ar fi
trebuit să o scandalizeze. I-a răspuns săruturilor și
mângâierlor, întorcându-se brusc și împingându-și
fesele peste trupul lui, cu mișcări circulare care îi
sporeau plăcerea. Cu fiecare mișcare îi descoperea
mușchii puternici în contrast cu delicate;ea mân-
gâierilor. Sărutul devenea tot mai intens și intim și
corpul îi tremura. El a început să miște șoldurile
înainte și înapoi, printr-o insinuare seducătoare a
ceea ce își dorea de la ea. Încet-încet, gura și mâinile
i-au excitat sim;urile. Își dorea să o arunce pe
canapea dezbrăcată și să îi exploreze trupul care
fremăta de dorin;ă și teamă. Voia să o posede, să o
facă să ;ipe de plăcere, deși nu trebuia să se audă
niciun sunet. Trebuia să pună capăt acelui chin.
După ce au terminat el i-a spus ironic cu un
zâmbet în col;ul gurii, în timp ce se îmbrăca cu
repeziciune și privind către ușă:

80
 − Să faci dragoste în sala de conferin;e, în timpul
programului de lucru nu este adecvat.
− Poate că a venit momentul să redefinim ce este
sau nu adecvat. Unele dintre normele tale de
protocol sunt învechite, i-a spus ea degajată, în
timp ce își punea rochia și se îndrepta către el să îi
închidă fermoarul.
Și-a luat rămas bun cu un sărut care cerea mai
mult, și-a scos oglinda din geantă, s-a dat cu ruj, a
deschis ușor ușa, i-a făcut cu ochiul și a pășit sigură.
Chiar și ea era mirată de atitudinea pe care o avu-
sese. Prin atingerile lui senzuale, privirea pătrun-
zătoare, atitudinea fa;ă de ea, Matei reușise să
trezească în ea tot ce dispăruse odată cu distan;area
de Dan.
Se sim;ea vinovată de plăcerea pe care o sim;ise
și avea impresia că se va vedea pe chipul ei ceea ce
făcuse. Ajunsă acasă și-a dat seama că totul era în
imagina;ia ei. Dan nu observase nimic și vedea cât
de îndepărta;i sunt ea și so;ul ei. Își privea feti;a,
care se juca și sim;ea că a dezamăgit-o, dar la
rândul ei se sim;ea dezamăgită de infidelitatea lui
Dan.
Satisfac;ia emo;ională pe care o sim;ise cu Matei
o pusese pe gânduri. Nici măcar cu Dan nu avusese
acea conectivitate. Îl privea pe Dan de la distan;ă și
se gândea că brusc regulile jocului în cadrul căsniciei
lor devenise aceleași și pentru el și pentru ea.
Într-o diminea;ă, l-a anun;at pe Matei să o
aștepte acasă. A sunat la ușă. A intrat imediat ce i-a
deschis și s-a îndreptat către bucătărie, ca și când

81
știa către ce cameră se îndreaptă, deși nu fusese
niciodată acasă la el. Și-a dat jos bluza și rămăsese
într-o rochie vaporoasă colorată. S-a așezat pe masă
și îi făcea semn ademenitor indicându-i că acela era
locul pentru a lua micul dejun. S-a apropiat și a
strâns-o în bra;e. Gura lui aluneca lacom pe gât,
înfometată asemenea mâinilor, afundându-se în
decolteul rochiei. O dorin;ă disperată îi făcea pielea
să ardă, sim;ea o căldură intensă și o dorin;ă cople-
șitoare să fie din nou a lui, sim;ea că era păcatul cel
mai dulce pe care îl comisese în via;a ei. A început
să o mângâie pe spate și își dădea seama că acea
atrac;ie devenise atât de puternică. Ceva ce nu
experimentase niciodată. Trebuia să o posede chiar
acolo. I-a lăsat pe umeri bretelele rochiei, i-a sărutat
fiecare părticică aflată la vedere, coborându-i rochia
peste sutien, în vreme ce ea îi scotea cămașa din
pantaloni și o descheia la fel de nerăbdătoare ca el.
A privit-o lung și i-a spus:
− Mi-ar plăcea să am imaginea aceasta în fiecare
diminea;ă și în fiecare seară!
Ea îl privea nedumerită. Știa că este un joc nebu-
nesc, dar îi era teamă să fie luată prea în serios.
− Ah, a supinat ea sprijinindu-și capul pe umărul
lui și o mână cobora spre talie, apoi la fermoarul
pantalonilor, pe care l-a desfăcut numaidecât.
Când el o ajuta să se îmbrace, îi săruta spatele,
umerii și i-a spus în șoaptă că îl înnebuneau mo-
mentele intime petrecute împreună. Tremura de
excitare, sim;indu-i mâinile pe piele și săruturile lui
îi aprindeau dorin;a.

82
 Ceea ce considera o răzbunare, o joacă, devenea
ceva foarte serios și gândul ei zbura tot timpul la
momentele petrecute cu Matei și la dorin;a ca
acelea să fie repetitive. Era confuză și surprinsă de
amalgamul de sentimente la care nu s-ar fi gândit.
Acasă nu se sim;ea deloc în largul ei și se gândea
că dacă nu ar fi avut feti;a, ar fi părăsit casa. Acum,
însă trebuia să se gândească dacă era dispusă să
joace aceste roluri în locuri diferite. Feti;a sim;ea că
părin;ii ei se distan;aseră, ea era cea care suferea cel
mai mult. Credea că a venit momentul să poarte o
discu;ie cu Dan, care o evita mereu. Indiferent ce
avea să se întâmple în via;a ei, sim;ea că locul ei nu
mai era alături de Dan. A culcat feti;a și l-a așteptat
până târziu în noapte când a binevoit să ajungă
acasă, dar nu mai voia să lungească lucrurile. Când
a intrat pe ușă i-a spus:
− Vreau să divor;ăm pe cale amiabilă! Nu cred
că mai este nevoie să î;i spun de ce am ajuns să îmi
doresc acest lucru.
− i-ai găsit pe altul?
− Nu mă gândeam că ai o astfel de abilitate de a
citi gândurile.
− Nu am nevoie de asemenea abilită;i. Se citește
pe chipul tău.
− Ce vrei să spui?
− Mă dorești, a răspuns el. Mă dorești mai mult
decât oricare altă femeie, dar nu mă po;i ierta și
te-ai îndepărtat. Câtă voin;ă.
Ea a râs ușor și îl privea ironic. Nu îi în;elegea
reac;ia. Voia să o seducă?! S-a întrebat oare câte

83
femei sedusese până atunci, în timp ce ea era naivă
și nici nu s-ar fi putut gândi la așa ceva. Nu avea
de gând să cedeze orice i-ar fi spus.
− i-am spus care este dorin;a mea! Nu cred că
mai are rost să discutăm despre altceva.
Dan își dădea seama că ea vorbea serios. Era
schimbată, nu mai era aceeași femeie din care
făcuse ce voise până atunci. Credea că ar ar fi putut
să o persuadeze cu un sărut, cu câteva vorbe... și-a
dat seama că nu își mai cunoștea so;ia.
− Și dacă nu accept divor;ul?
− De ce nu l-ai accepta? Până la urmă tu î;i do-
rești libertatea, nu? Pre;ioasa libertate... de aceea
cred că te interesează și pe tine să îmi satisfaci
acest... capriciu.
Dan nu spunea nimic, doar o privea și nu și-ar fi
imaginat niciodată că so;ia lui ar fi putut să aibă
acea atitudine. Ea a continuat.
− Cred că ar fi frumos să ne în;elegem cu privire
la toate aspectele care derivă din desfacerea căsă-
toriei, inclusiv asupra custodiei copilului, pentru
că nu vreau să ne folosim de el.
− Tu chiar ești hotărâtă să divor;ezi?
− Tu chiar nu crezi că am suficiente motive?
Cred că ar fi de bun sim; să cooperezi, să accep;i
propunerea mea, dacă până acum nu ai mișcat un
deget în favoarea căsniciei noastre.
− Ok, rămâne custodia comună, iar pensia ali-
mentară o vei stabili tu, iar eu voi fi de acord.
− Nu vreau să fie traumatizat copilul, nu are
nicio vină în toată această poveste. Copilul are

84
nevoie de amândoi. Vreau să avem amândoi o
discu;ie cu Rebe. Deși este mică trebuie să știe de la
noi cum vor sta lucrurile de acum în colo. Trebuie
să facem eforturi de dragul ei să ne în;elegem. Ea
trebuie să în;eleagă că va petrece timp atât cu tine,
cât și cu mine, dar pentru ca situa;ia să nu mai fie
atât de încordată, mami și tati trebuie să trăiască în
case diferite. Este micu;ă, dar este și puternică. Sunt
sigură că va face fa;ă acestei schimbări, deși îi va fi
greu să în;eleagă de ce lucrurile nu vor mai fi la fel.
A dat din cap, în semn că este de acord și dis-
cu;ia s-a încheiat simplu, fără certuri, fără ;ipete,
fără reproșuri, fără remușcări. Amalia stătea în pat
și se gândea la discu;ia pe care tocmai o avusese și
nu credea că a existat. Nu se aștepta ca discu;ia să
decurgă așa. Să fie oare atât de simplu?! Să nu fi
făcut niciun pas spre împăcare so;ul ei?! Să renun;e
așa ușor la ea?! Erau întrebări care nu o lăsau să
adoarmă. Totuși așa era.
A doua zi, lucrurile aveau să se întâmple cu
repeziciune. Cererea de divor; era semnată de
amândoi, iar după ce au luat feti;a de la grădini;ă
au fost să o plimbe prin parc, iar acasă au discutat
cu ea, încercând să îi explice cât mai frumos
schimbările care se vor petrece în via;a ei. Amalia
se sim;ea ciudat, nu știa dacă să se bucure sau să
fie tristă. Se bucura totuși că Rebe, la cei 4 anișori
în;elesese că deși mami și tati nu vor mai locui
împreună vor fi alături de ea ca și până acum.
Următoarea zi s-a întânit cu Matei. L-a sărutat
cu aceeași pasiune, iar el a apucat-o după talie, ș-a

85
prins de șoldurile lui și sim;ea cum se freacă de ea.
Erau atât de încolăci;i de parcă ar fi fost o singură
fiin;ă. Continua să o sărute, alunecându-i buzele
ușor peste trupul mei, șoptindu-i: vreau să impreg-
nez săruturile mele pe pielea ta, în timp ce o dezbrăca.
S-a oprit câteva secunde să o privească. Acele
picioare bine propor;ionate, acei sâni rotunzi și
plini erau perfec;i și a început să îi sărute, fiind
flâmând de ea. La final, în timp ce se aflau încă în
pat, prelungind un moment tandru în care se
;ineau în brate, Amalia i-a spus spontan:
− Astăzi am depus actele pentru divor;!
Matei nu reac;ionase pentru câteva secunde. I se
părea ireal. Amalia a continuat.
− Nu ;i-am dat această veste ca să te sim;i obligat
fa;ă de mine. Nu îmi doresc asta. i-am spus pen-
tru că am fost sinceră de la început și mi se pare
firesc să fiu la fel în continuare.
− Ești bine? Nu cred că ;i-a fost ușor să iei o
asemenea decizie...
− Cred că așa este cel mai bine pentru to;i.
− Încă mi se pare că visez. Ezitam să mă gândesc
ce se va întâmpla cu voi; nu voiam să mă gândesc la
inevitablul Happy End, în ciuda celor petrecute între
noi și la intensitatea cu care petrecem fiecare moment
împreună. Probabil ești confuză în aceste momente și
nu cred că este cazul să fac presiuni asupra ta. Știi că
sunt alături de tine și te voi aștepta până când vei fi
sigură că și inima ta îmi apar;ine, nu doar trupul.
− Nu știu cum vor fi anii care vor veni, deci nu î;i
pot promite nimic... nu știu dacă vor fi suficien;i

86
pentru a-i iubi pe to;i cei care mă iubesc, dar voi
încerca să îmi exprim sentimentele. În anii care vor
veni... mul;i sau pu;ini, voi multumi pentru ceea ce
am trăit și pentru ziua prezentă. Voi oferi mai
multe mângâieri și zâmbete, voi planta mai multe
flori și voi privi mai mult cerul. Nu î;i promit că
fiecare moment în care voi respira va fi ca să î;i simt
sufletul lângă al meu, ochii tăi, uneori triști, alteori
zglobii, unindu-se cu privirea mea tandră, dar nu
neg că mi-ar plăcea să fie așa, dar mai știu că via;a
te surprinde mereu. Vreau să te ;in de mână și să
dansăm în ritmul nostru, să ne bucurăm de fiecare
vorbă, de fiecare zi cu soare sau ploioasă, de fiecare
călătorie, fiecare clipă, indiferent cât va dura.
O lacrimă i-a trădat emo;ia Amaliei, încercând
să disimuleze. Nu știa dacă ceea ce începuse să
simtă pentru Matei va dura pentru totdeauna, dar
era plină de speran;ă, pentru că experimenta senti-
mente, senza;ii pe care nu le trăse până atunci și îi
dădeau for;a de a merge mai departe, fără a încerca
să își imagineze viitorul, pentru că îi era greu să se
gândească câte schimbări vor mai avea loc, care o
vor scoate de pe ruta ei și o vor duce pe drumuri de
a căror existen;ă nu știa. Când privea în urmă ve-
dea care au fost cauzele care au dus la anumite
decizii, cum via;a i s-a schimbat în mod ireversibil.
Făcând acest exerci;iu de a privi în urmă și-a dat
seama că totul are un sens, chiar și atunci când nu
pare. Și-a dat seama că schimbarea nu doar că este
posibilă, dar este și inevitabilă. Chiar și atunci când
credea că via;a ei s-a sfârșit, și-a dat seama că via;a

87
își vede de drum, chiar dacă nimic nu este pentru
totdeauna, dar a învă;at să trăiască duelurile vie;ii,
care să îi cicatrizeze rănile pe care le lasă o pierdere
și să se bucure mai mult de ceea ce are și o face
fericită.

88
 Coinciden*e sau nu

Era sâmbătă diminea;ă. Se plimba prin casă

dintr-o camera într-alta. Mergea încet cu privirea
fixă, adâncită în gânduri. În mână ;inea o ceașcă de
cafea și câ;iva biscui;i. Fiind pe jumătate dezbrăcat,
cu câmașa desfăcută și descul;, s-a oprit în fa;a
ferestrei și printre înghi;ituri, prin fa;a ochilor îi
treceau coinciden;ele banale din via;a lui. Un
semafor care se făcuse verde în momentul în care
ajunsese în fa;a trecerii de pietoni, vântul care
ridica rochiile fetelor, luminile stradale care se
închideau în același timp… nu le găsea explica;ia.
S-a trezit din reverie și a observant că radioul era
pornit, deși nu îi acorda aten;ie, dar încerca să își
activeze creierul când se trezea. Nu îi plăcea să se
gândească în liniște. Reflec;ia lui era centrată asu-
pra coinciden;elor. Ele sunt acte independente care
găsesc un punct de interac;iune și provoacă o co-
inciden;ă neașteptată. Privind în jurul lui se gândea
că acesta este un mecanism constant, care se naște
din libertatea a milioane de decizii luate de oameni,
de-a lungul timpului. Unele decizii sunt catastro-
fice, altele trec neobservate, iar altele îl făceau să își
dea seama că până și cele mai nesemnificative î;i
pot schimba via;a și sim;ea că acela este momentul
și locul în care trebuie să fie.

89
 Aceste gânduri îi acaparaseră mintea, pentru că
în urmă cu câteva zile i se întâmplase ceva. S-a trezit
cu 10 minute mai târziu decât de obicei și nu a mai
avut timp să ia micul dejun. S-a oprit la patiserie de
unde și-a cumpărat un croissnt și a pierdut metroul.
S-a urcat în următorul, deși era aglomerat, iar
oamenii îl loveau fără să își ceară scuze. A găsit un
loc și a vrut să se așeze. Pe scaun se afla un dosar pe
care cineva îl uitase acolo. L-a deschis și a observant
că îi apar;inea unei studente la filosofie, care trebuia
să predea lucrarea din dosar în ziua aceea. S-a oprit
la Pia;a Romană și a luat metroul spre Universitate,
gândindu-se că ar putea face un bine fetei respec-
tive. S-a îndreptat către facultate.
A străbătut coridoarele și sălile întrebând de cea
căreia îi apar;inea dosarul, însă după două ore fără
niciun rezultat, obosit s-a hotărât să își comande
ceva de la cantina facultă;ii. A comandat un suc și
un sendviș, dar când trebuia să plătească nu și-a
mai găsit portofelul în buzunar. În acel moment de
neliniște nu știa cum să procedeze, pentru că tre-
buia să achite nota. Ridicând privirea a observant
că se îndrepta către el o fată care îl privea fix. Când
a ajuns în fa;a lui i-a întins portofelul. Era surprins.
Nu știa ce să zică, dacă să se justifice sau să con-
temple în continuare frumuse;ea fetei, dar ea nu l-a
lăsat să spună nimic.
− Nu este nevoie să te justifici. Î;i mul;umesc că
ești aici. Dosarul cu care te-ai plimbat prin toată
facultatea este al meu. M-ai salvat, iar eu la rândul
meu ;i-am găsit portofelul. Suntem chit!

90
 − Î;i sunt recunoscător. Tocmai m-ai salvat de un
moment penibil. Trebuie să mă revanșez fa;ă de
tine.
− Dacă insiști, atunci ai putea să mă invi;i la cină
vineri.
A rupt o buca;ică de hârtie pe care a scris numă-
rul ei de telefon, i-a dat biletul, și-a luat dosarul
care încă se afla pe masă și a plecat repede, iar
privirea lui i-a urmărit mișcările până ce nu a mai
văzut-o.
Era deci sâmbătă diminea;ă, momentul lui pre-
ferat din săptămână. Îi plăcea să se trezească de
diminea;ă fără să fie obligat, să ia micul dejun în
timp ce privea pe fereastră, iar pe fundal să se audă
radioul. Era momentul său de inspira;ie, de medi-
ta;ie, de a încerca să în;eleagă via;a și mecanismele
ei. În timp ce lua ultima gură de cafea, cu un zâm-
bet misterios își repeta în gând: câte lucruri trebuie să
se întâmple ca doi oameni să se cunoască.

91
 Fata de alături

Urca treptele scării avionului și se gândea că în

doar câteva ore va ajunge acasă, după câteva zile
obositoare petrecute la un curs. S-a uitat la termi-
nal, la pistele de aterizare, la pasagerii care urcau și
coborau din autobuze, la căru;urile pline cu bagaje
care mergeau în toate direc;iile.
După ce a pășit în avion a fost întâmpinat de
zâmbetul uneia dintre stewardeze care îi ura bună
diminea;a și un zbor plăcut. A așteptat câteva mi-
nute până a ajuns la locul lui, pentru că mai multe
persoane se înghesuiau pe coridor. Când a ajuns la
locul lui, și-a pus bagajul în compartimentul supe-
rior și a constatat că cineva îi ocupase locul de la
fereastră. Intrusul, sau mai bine zis, intrusa era o
tânără, cu părul blond și drept, care purta o cămașă
roșie, o fustă neagră până la genunchi și o pereche
de sandale. A ridicat privirea către el și a putut să
îi obseve fa;a palidă și tensionată.
Înainte ca el să spună ceva, i-a zis:
− Bună! Acesta este locul tău, nu-i așa? Te-ar
deranja dacă m-ai lăsa pe mine aici? E a doua oară
când zbor și sunt pu;in agitată. Aș prefera să stau la
fereastră să privesc, dacă nu te superi.
El a răspuns scurt Ok, a dat din umeri și și-a
ocupat noul loc.
Ea a continuat:

92
 − Mul;umesc mult… tu ai zburat de multe ori?
− Da, zbor des, a răspuns fără să o privească și se
ruga ca avionul să decoleze mai repede.
− Mă gândeam eu… te-am văzut așa liniștit, iar
eu…
El nu îi mai acorda aten;ie și privea stewardezele
care indicau ieșirile de urgen;ă. Creșterea bruscă a
zgomotului și vibra;iile motorului, urmate de
prima mișcare a avionului au făcut ca fata de ală-
turi să tacă, dar dacă acum nu mai vorbea îl ;inea
strâns de brat, în timp ce el sim;ea cum își perdea
răbdarea. După decolare, i-a eliberat bra;ul, el s-a
ridicat pentru a merge la toaletă, fix în momentul în
care ea începea să vorbească. El și-a prelungit
absen;a cât a putut, până când a auzit mai multe
bătăi în ușa și a fost nevoit să iasă.
Când s-a întors, fata privea fix cerul infinit pe
fereastră și asculta muzică la căști. Nici măcar nu
s-a mișcat. Atunci el a scos o carte să citească, până
când lectura l-a adormit. S-a trezit la câteva minute,
deși lui i se păruse că dormise câteva ore. Și-a întors
privirea către stânga și a observat cum lacrimile îi
ciuruiau obrajii fetei de alături. Îngrijorat, a între-
bat-o motivul supărării.
− În timp ce tu dormeai au fost niște turbulen;e
îngrozitoare și sunt moartă de frică, dar cum am
observat că mai devreme te-am deranjat, nu am
îndrăznit să te trezesc.
A avut un sentiment de vinovă;ie și milă și fără
să știe ce să spună a început să îi povestească

93
printre glume cum au fost primele lui zboruri și
vedea cum se liniștește și afișa un zâmbet discret.
Presupun că cititorul deja și-a făcut o idee
despre cum se va termina această poveste. Dacă
povestea ar fi fost dramatică ar fi avut un final
tragic, turbulen;ele s-ar fi datorat vreunei furtuni
și un fulger ar fi afectat un motor, provocând o
aterizare de urgen;ă într-un loc nepermis și cei doi
protagoniști și-ar fi putut pierde via;a, punând
capăt unui sentiment care începea să crească.
Dacă ar fi fost o poveste romantică, restul călă-
toriei ar fi fost o conversa;ie intimă în care cei doi ar
fi început să se cunoască mai bine și ar fi sim;it o
atrac;ie, în urma căreia ar fi putut să înceapă o
frumoasă poveste de iubire.
Dar cum nu este nici una, nici cealaltă variantă,
ceea ce s-a întâmplat este că, după ce a reușit să o
consoleze pe fată, el s-a întors la lectura pe care o
întrerupsese. Chiar dacă ea a încercat de câteva ori
să înceapă o conversa;ie, răspunsurile lui mono-
silabice au distrus această posibilitate.
În final, avionul a aterizat fără alte incidente și
fiecare și-a văzut de drum, fără a mai schimba alte
cuvinte, în afară de un la revedere insipid.

94
 Aniversarea

Era ziua în care Ada și Robi sărbătoreau 10 ani

de când se cunoșteau și hotărâseră să celebreze
aniversarea.
Ada a ales un restaurant care știa că este și pe
placul lui Robi, fusese la manichiură și la coafor și
își alesese o rochie simplă și elegantă. S-a asigurat
că Robi are costumul pregătit și cămașa preferată
pe umerașe, astfel încât totul să fie perfect. Robi a
plecat devreme de la birou, pentru a avea timp să
cumpere flori și avea pregătit un cadou achizi;ionat
în urmă cu câteva zile, pentru că era sigur că și Ada
i-a pregătit o surpriză.
Când a ajuns acasă, Ada se afla în halat, abia
ieșise din dus.
− Fac și eu repede duș și vorbim, i-a spus so;iei
după ce i-a dăruit florile și au rămas îmbră;ișa;i
într-un lung sărut, mai lung decât de obicei.
Amandoi erau foarte bine dispuși, păreau doi
adolescen;i care râdeau fără motiv unul la celălalt
sau își aruncau priviri inocente.
− Avem timp, dragul meu!
− Vom profita de el, spuse Robi intrând la duș.
Ada zâmbea și continua să se pregătească. Când
Robi a ieșit din duș cu prosopul în jurul bazinului,
ea a început să îi admire trupul, bicepșii, umerii la;i
și privirea aceea care o cucerise. Și el o privea și

95
vedea aceeași femeie delicată, cu ochi profunzi,
curbe de zei;ă și cele mai apetisante buze pe care le
gustase până atunci. S-au apropiat, s-au îmbră;ișat
și sim;eau că via;a le zâmbește și după atâ;ia ani.
Ce a urmat e de la sine în;eles, dar acum era
cazul să se grăbească pu;in, să își refacă părul, să
își retușeze machiajul. Asta făcea Ada, în timp ce
auzea soneria. Se întreba oare cine putea fi la ora
aceea și mai ales fără să anun;e. Robi s-a îndreptat
către ușă să vadă cine este persoana inoportună. A
privit pe vizor și gura lui a exclamat: Dinu!?!
A deschis ușa și i-a zis:
− Nu te așteptam! Ce ai pă;it?
− Sunt furios! Ce crezi? Alina...
Și a început să povestească ce i s-a întâmplat,
cum bănuia că so;ia lui îl înșală și uite așa minutele
păreau ore. Ada asculta din dormitor, mai întâi
preocupată, apoi cu teamă că și această cină va fi
ruinată, însă în mintea ei găsise o solu;ie rapidă.
Fără să facă zgomot, s-a dus în bucătărie, a încălzit
câteva felii de pizza și s-a îndreptat către living,
unde so;ul ei își consola fratele. S-a apropiat de
Dinu și a pus mâna pe umărul lui, iar el a tresărit.
Robi își privea so;ia fără nicio reac;ie.
− Scuză-mă, Dinu, am auzit, fără să vreau, din
dormitor că ai probleme cu Alina și îmi pare rău.
Dar nu î;i face griji, aici te po;i odihni și po;i sta
liniștit ca să î;i pui ordine în gânduri. i-am lăsat
cina pregătită în bucătărie și dacă mai ai nevoie de
ceva găsești în frigider. Simte-te ca acasă! Noi avem
o rezervare în oraș și deja suntem în întârziere, dar

96
la întoarcere putem sta mai mult de vorbă, dacă nu
adormi.

Dinu ar fi vrut să spună ceva, însă nu i s-a mai

dat ocazia. S-au pregătit și au ieșit. S-au bucurat de
acea cină ca niciodată, pentru că era prima dată
când nu își anulau o rezervare de dragul altora. Nu
își dădeau seama cum se întâmpla aproape de
fiecare dată când plănuiau să petreacă timp împre-
ună, să sărbătorească ceva sau să iasă undeva, ca
cineva să apară pe neașteptate și ei să renun;e la
planurile lor, pentru a nu-i supăra pe ceilal;i și
pentru a fi alături de ei.
În acea seară, Ada și-a spus ei însăși că a fost
suficient până atunci, era cazul să se mai gândească
și la ei. Dar, când au ajuns acasă, spre surprinderea
lor, Dinu nu se mai afla în apartament, iar ziua
următoare au confirmat faptul că totul era în
regulă.

97
 Iubire în era digitală

Totul s-a întâmplat într-o secundă. Via;a unei

tinere de 28 de ani a luat o întorsătură neașteptată,
după ce a descărcat o aplica;ie. În vara anului 2015,
Eliza avea câteva zile libere și își dorea să se odih-
nească, după o rela;ie eșuată și o singurătate care
promitea că o va înso;i mult timp. Din lipsă de
ocupa;ie, a decis să descarce aplica;ia de întâlniri
Tinder, la sugestia unui prieten, dar și din curiozi-
tate și pentru a se amuza, deși nu credea că aseme-
nea aplica;ii sunt pentru ea, însă i-a schimbat via;a.
Astfel de aplica;ii sunt simple și pentru mul;i pot fi
începutul unor întâniri ocazionale, pentru al;ii
începutul unor adevărate povești de dragoste.
A început să folosească aplica;ia fără nicio
așteptare de a găsi persoana care să o înebunească
de dragoste și descoperea oameni care caută dis-
trac;ii și nimic mai mult. Nici nu începea bine
discu;ia cu un băiat că primea propuneri de întâl-
niri, fie în locuri publice, fie la ei acasă. Când vedea
mesaje precum „Bună, ești frumoasă!” imediat se
gândea „Pff, ce plictisitor, următorul!”. Primea și
mesaje de genul: „Trăsăturile tale faciale sunt așa
subtile...” sau „Oh, acei pistrui ai tăi... ”, și se
gândea râzând: „Hmm, ăsta este mai original”. Dar
acele mesaje mai pu;in banale nu îi garantau că în
spatele conversa;iei se afla o persoană interesantă.

98
 Altă dată, vorbea cu un băiat și când i-a spus că
este stomatolog, el a început să îi povestească
despre experien;ele lui la stomatolog, să îi arate
poze și să o roage să îi evalueze lucrările. I-a vorbit
o oră despre din;ii lui.
I s-a părut că nu era pentru ea o astfel de apli-
ca;ie și s-a hotărât să o șteargă din telefon. Atunci
când a intrat să își șteargă datele, văzuse un mesaj
de la cineva și s-a gândit să vadă despre ce este
vorba înainte de a șterge aplica;ia. Au început să
discute și în câteva zile au făcut schimb de nume-
rele de telefon. Lungile convorbiri prin mesaje, apoi
apelurile au fost cheia care a generat încrederea și
au făcut următorul pas: să se cunoască personal.
„Mi se pare ciudat, îmi stârnește intrigă și anxi-
etate. Deși vorbim de câteva săptămâni simt că ne
cunoaștem de mult. Apoi, viciul de a vorbi cu el tot
timpul. Am sim;it nevoia să descopăr dacă totul era
real sau produsul imagina;iei mele. Ziua în care
l-am cunoscut pe Eduard era gri, însă fără ploaie.
Era o zi de miercuri, în luna august. Trebuia să
merg la inaugurarea unei expozi;ii de artă contem-
porană. A fost suficient să îi spun că merg și m-a
întrebat dacă vreau să ne vedem acolo. Am accep-
tat. Ne-am întâlnit acolo, am admirat lucrările mai
multor artiști, am făcut poze lucrărilor care ne-au
plăcut și am schimbat impresii. Am plecat de acolo,
dar eram flămânzi. Ne-am îndreptat spre centru și
ne-am oprit la un restaurant să ne potolim foamea.
La cină am vorbit și am râs mult, iar apoi m-a lăsat
acasă. Nu m-a sărutat, dar mi-a dat o cutie cu

99
bomboane Merci, fără să știe că acelea sunt
preferatele mele și m-a captivat. Am fost de acord
să continuăm să ne vedem, am intrat în casă și am
rămas sprijinită de ușă gândindu-mă „El este”.
După seara aceea am continuat să ne vedem cu
regularitate. Ne plimbam cu bicicletele, mergeam
la muzee, teatre... ”.
Toate poveștile de dragoste au ceva în comun:
când încep nu știi dacă va fi ceva pasager sau va
deveni dragostea vie;ii tale.
Și deși există posibilitatea de a da peste un nebun
pe Tinder, asta se poate întâmpla și în via;a de zi cu
zi. Folosirea unei aplica;ii pentru a cunoaște persoane
noi a devenit ceva normal în era în care trăim. Poate
fi o experien;ă pozitivă sau nu atât de norocoasă, dar
în cele mai multe cazuri este distractivă, precum
rac;ia unor persoane care află cum a început rela;ia
ta, de parcă le-ai spune că ;i-ai întâlnit partenerul pe
Marte sau l-ai găsit sub bradul de Crăciun.
„Mul;i spun că șansele de a găsi dragostea ade-
vărată pe această cale sunt una la un milion, așa că
mă simt norocoasă să apar;in acelui 1% dintre
persoanele care și-au găsit dragostea pe Tinder. La
scurt timp a vrut să îmi prezinte familiei lui, iar
apoi a venit rândul meu, iar după 6 luni ne aflam
într-o vacan;ă de 3 săptămâni în Thailanda și la
întoarcere am decis să ne mutăm împreună. După
doi ani, continuăm să ne sus;inem și să ne iubim.
Nu cred că aș fi putut să îl cunosc altfel. Soarta ne-a
făcut să ne conectăm în acel moment și fiind
deschiși iubirii adevărate, am profitat de ocazie”.

100
 Cel mai frumos cadou

Bună, mami!

De câteva luni mă aflu în interiorul tău și în

ultima vreme simt schimbări având în vedere că
mă dezvolt. Acum toate părticelele corpului meu
s-au format în pântecul tău, mânu;ele, bra;ele,
capul, tot.
Chiar dacă nu știi dacă sunt feti;ă sau băiat, eu
știu deja ce sunt și am nevoie din ce în ce mai mult
de tine. Îmi place muzica și mă relaxează, iar când
mă voi naște î;i voi recunoaște vocea și melodiile
pe care le-am ascultat. Faptul că știu că mă protejezi
îmi dă for;ă și siguran;ă.
Când te superi, sunt trist, dar când ești veselă
sunt bebelușul cel mai fericit. Simt ceea ce sim;i tu,
de aceea, încearcă să rămâi calmă și veselă. În
interiorul tău totul e perfect pentru mine, clima,
tempreatura și umiditatea. Pentru tine va fi o
experien;ă nouă, dar pentru mine totul este nou,
așa că te rog să ai răbdare cu mine. Poate că nu o să
știu ce să fac, poate voi fi nervos, dar hai să facem
un pact. Dacă sunt supărat, o să plâng, ai în;eles?!
Va fi semnalul nostru secret. Să nu te îngrijorezi și
mai ales să nu te superi pe mine. Când mă vei auzi
plângând să mă iei în bra;e și apoi vom vedea ce

101
vom face, dar faptul că mă vei lua în bra;e va
solu;iona cel pu;in jumătate din problemă. O să mă
trezesc speriat și o să plâng, pentru că nu ești lângă
mine, pentru că îmi lipsești și am nevoie să te simt
aproape ca să mă îmbră;ișezi, o îmbră;ișare care să
îmi alunge teama. Nu știu ce se întâmplă cu mine,
iar în următorii ani trebuie să mă învă;a;i ce să fac,
dar vă rog să ave;i răbdare cu mine, pentru că încep
de la zero.
Cu siguran;ă, când voi începe să merg, picio-
rușele mele vor obosi și î;i voi spune să mă iei în
bra;e, deși tu vei fi obosită; totuși profită de mo-
ment, pentru că foarte curând voi fi independent,
nu voi mai avea nevoie de bra;ele tale și probabil î;i
va fi dor de acele zile, de aceea bucură-te de copi-
lăria mea, pentru că voi crește foarte repede.
În curând voi fi alături de tine să te copleșesc cu
dragoste, pentru a te iubi, săruta și pentru a-;i spune
unul dintre cele mai frumoase cuvinte: Mama. Sunt
fericit să știu că peste câteva luni o să î;i simt bra;ele
în jurul meu și nu trebuie să î;i fie teamă să mă iei în
bra;e, chiar dacă sunt mic. Dumnezeu î;i va da
în;elepciune pentru a avea grijă de mine.
Ah, și încă ceva! Mul;umesc pentru cel mai
frumos cadou: via;a!
Eu sunt cadoul lui Dumnezeu pentru voi... cel
mai frumos!

102
 Scrisoare pentru fiul meu

Dragul meu,

Într-o seară ploioasă de toamnă, ai venit pe lume

Tu, ca să îmi faci via;a mai frumoasă și să cunosc o
experien;ă minunată care nu se compara cu nicio
altă experien;ă trăită anterior, nu se compară cu
enorma fericire pe care am simtit-o atunci cand
te-am văzut, ;i-am dat primul sărut pe obrăjorii
bucăla;i. Emo;ia care se simte atunci când vezi acei
ochisori în sala de nașteri î;i topește inima și este o
explozie de lumină și iubire în suflet și se revarsă
lacrimi de fericire.
Când te-am văzut pentru prima dată mi-am dat
seama că cel mai minunat lucru din via;a mea a
sosit și că lacrimile care îmi inundau obrajii nu erau
fructul fricii sau îndoileii ci lacrimile fericirii
absolute.
Din ziua în care am aflat că ești pe drum, via;a
noastră s-a schimbat și emo;ii greu de descris se
intensificau când știam că mai erau câteva săptă-
mâni până la marea întânire. Te-am dorit din tot
sufletul și ești miracolul nostru, îngerașul nostru.
Ne-am gândit câteva luni la numele pe care ;i l-am
ales, într-un final, ;i-am pictat cu dragoste pere;ii
camerei, ;i-am așezat lucrușoarele și aveam totul

103
pregătit pentru a-;i face primirea acasă. Eram
ferici;i la gândul că vom fi o familie frumoasă.
Te iubesc chiar dinainte de a te cunoaște. Mă
gândeam tot timpul la tine. Îmi imaginam cum vor
fi ochișorii tăi, guri;a, părul, corpul tău mititel. Abia
așteptam să te văd, deși trebuie să î;i mărturisesc
că îmi plăcea foarte mult să te simt în interiorul
meu, acele mișcări agitate și neașteptate care îmi
demonstrau că vei fi neastâmpărat și jucăuș și
sim;eam o conexiune puternică între noi.
În cele nouă luni am auzit inima ta cum bătea în
interiorul meu, apoi am văzut cum mi-a ieșit inima
și bate lângă a mea. Am cunoscut profunda fericire
de a te vedea lângă mine dormind, cu acea pace pe
care o transmi;i și mirosul tău atât de suav și pielea
ta catifelată care cere mângăieri și săruturi. Nu î;i
în;eleg plânsul... e dificil să îmi spui ce ;i se întâm-
plă fără să po;i vorbi. Poate î;i este teamă, somn,
foame sau te sim;i murdar, iar atunci eu încerc să
aflu care este de fapt problema. Uneori vrei doar să
fii aproape de mine, în bra;ele mele, iar momentul
nostru preferat este acela cand stai pe umărul meu
și te cuibărești la gâtul meu și nu ai vrea să te de-
ranjez ca să te pun în pătut, pentru că acolo este
locul tău preferat. Î;i simt respira;ia pe gâtul meu și
te privesc cum dormi liniștit.
Îmi place să te privesc în ochișori, acei pre;ioși
ochișori migdala;i și de acolo se naște for;a mea.
Nu mă satur să te privesc... Tu mă înve;i zi de zi
care este sensul cel mai important al vie;ii. Cu tine,
învă; zilnic ce înseamnă să fiu mamă... și este o

104
enormă și extraordinară responsabilitate care mă
va înso;i pe parcursul vietii și care mă face extrem
de fericită.
Ce se simte să fii mamă pentru prima dată? Se
simte plenitudine, fericire pură, uneori oboseală,
dar mai presus de toate, o iubire fără egal, cu un
instinct de protec;ie.
Este minunat să vezi cum crește fiin;a pe care ai
avut-o în pântec timp de 9 luni, să po;i să o îmbră-
;ișezi, să o pupi, să o alin;i.
E de neimaginat ceea ce un bebelus poate să
trezească în mine... o iubire necondi;ionată, infinită,
cea mai sinceră. Acea iubire care nu cunoaște
frontiere și limite, eternă și infinită. O afec;iune ca-
pabilă să dăruiască totul fără a aștepta nimic în
schimb. Ai devenit soarele dimine;ilor mele și me-
lodia fiecărei după-amieze. Lumina mea în zilele
întunecate, aerul cu parfum de via;ă pe care îl
respir zilnic.
Nu cred că există un cuvânt care să defineasca
profund ceea ce se simte atunci când devi mamă
pentru prima dată, trebuie să trăiești așa ceva ca să
sim;i. Din momentul în care am primit vestea că voi
fi mamă, totul în interior s-a schimbat, m-a invadat
un sentiment diferit și abia după ce te-ai născut au
apărut adevăratele provocari.
Dacă ceva este cert este faptul că ai apărut în via;a
mea pentru a redefini conceptele mele despre dă-
ruire și sacrificiu. Ne-ai umplut inimile și casa de
bucurie, ne-ai făcut să cunoaștem dragostea. Inves-
tesc, cu bucurie, secunde, minute, ore, zile, săptă-

105
mâni și luni în geanta dragostei. Sunt milionară, am
comoara care contează cu adevărat în via;ă.
Relaxare, plimbări, călătorii neașteptate mi-au
marcat zilele, înainte să apari tu. Am ales să dorm
până târziu, să dansez nop;i întregi, până ai apărut
tu. Nu știam ce sunt acelea preocupări sau pericole.
Până să apari în via;a mea nu știam care este valoa-
rea unui zâmbet și greutatea unei priviri. Nu îmi
aminteam inocen;a și tandre;ea copilăriei. Nici
atunci când l-am cunoscut pe tatăl tău, nu am sim;it
că dragostea este indestructibilă, eternă. Să iubești
cu o intensitate nemavăzută. Niciodată nu m-am
gândit cât de frumos poate fi să te văd crescând. Să
crești fericit, să fim ferici;i împreună.
De când ai apărut în via;a mea am cunoscut cea
mai minunată dragoste. De când faci parte din
mine, am început să experimentez cea mai puter-
nică, minunată și plină de satisfac;ii dragoste, cea a
unei mame capabile să mute mun;ii din loc. Am
descoperit magia faimoasei rela;ii mamă-copil, o
legătură puternică.
Am în;eles și am văzut ceva ce este complex de
explicat: miracolul vie;ii. Acea micu;ă făptură care
face să bată intens inima mea este cea care se agita
înainte în interiorul meu. Ai făcut parte din trupul
meu și ai ajuns pe lume cu inima mea în mâinile
tale. Ai venit să îmi oferi cel mai sacru titlu: mamă.
Cu siguran;ă, nu am știut ce este iubirea până nu ai
apărut tu, bucă;ica mea de rai.
Înainte sa devin mamă, dormeam până târziu și
nu contau nop;ile pierdute...

106
 Înainte să devin mamă nu am sim;it niciodată
un nod în gât atunci când mă priveau niște ochi
înlăcrima;i; nu cunoșteam fericirea totală doar cu o
privire de-a ta, nu petreceam ore privind inocen;a
dormind într-un pătu;.
Înainte să devin mamă, nu am sim;it niciodată
că inima mi se rupe în milioane de bucă;ele atunci
când nu puteam calma durerea ta; nu am știut
niciodată că ceva atât de mic ar putea să îmi
afecteze lumea.
Înainte să devin mamă, nu cunoșteam sentimen-
tul de a avea inima în afara corpului și nu îmi
puteam imagina cât de specială mă pot sim;i
hrănind un bebeluș înfometat și nici nu știam de
acea apropiere imensă dintre o mamă și copilul ei.
Înainte să devin mamă, nu îmi imaginam atâta
căldură, atâta tandre;e, atâta iubire; nu îmi pu-
team imagina cât de mare și minunată va fi; nu
îmi imaginam satisfac;ia de a fi Mamă, nu știam
că eram capabilă să simt atâtea lucruri și astăzi nu
îmi imaginez via;a fără acest zâmbet neastâm-
părat și poznaș, fără acest miros de puritate și
abia aștept să aud din acele buze mici acel cuvânt
scurt și imens în același timp: mama și câte
lucruri minunate mai am încă de descoperit de-a
lungul vie;ii.
Dragul meu, nu vom fi părin;ii perfec;i, dar
sperăm să fim cei mai buni părin;i pe care ai fi
putut să îi ai și să î;i transmitem valori precum
generozitatea, empatia, solidaritatea, bunătatea...
Vrem să știi că via;a nu este ușoară, dar vrem să te

107
învă;ăm că cu for;ă și determinare vei putea depăși
orice obstacol vei întâmpina.
Promit să fiu cea mai bună versiune a mea. Când
vei râde voi fi foarte fericită pentru bucuria ta, iar
când vei plânge mă voi transforma în super eroină
pentru a-;i calma durerea. Acum știu ce înseamnă
iubirea adevărată, iubirea pură: este ceea ce simt eu
pentru tine.
Bine ai venit în via2a mea, bine ai venit în lumea mea,
bine ai venit acasă.

Cu drag,
Mama

108
 Fotografia

Dragoș este un bărbat formal, mereu aranjat,

punctual în orice circumstan;e, este burlac, fără să
își fi propus. Zâmbetul lui etern îl arată fericit, însă
doar cei care îl cunosc știu că strălucirea din ochii
lui ascunde triste;e. Locuiește singur într-un apar-
tament modest, dar primitor și curat. Fotografiile
care împodobesc pere;ii sunt făcute chiar de el, în
timpul liber.
Se trezește, își face duș și se pregătește să mear-
gă la job. Își face mereu patul și lasă mereu bucă-
tăria curată după ce ia micul dejun, îi place să gă-
tească și să lase totul curat în urma lui. În week-
enduri se ocupă de haine și cură;enie, în general.
Seara, de obicei citește și uneori mai iese ca să facă
poze. Îi place să surprindă oamenii pe stradă, clă-
dirile, peisajele. Duminica fie merge în diverse
locuri pentru a face poze, fie doarme cu o oră mai
mult, ia prânzul la părin;i, iar după amiaza prelu-
crează pozele.
Părin;ii nici nu-l mai întreabă dacă are vreun
gând să se însoare, pentru că Dragoș le afișează un
zâmbet care nu oferă prea multe detalii. Este sin-
gurul care îi vizitează în fiecare duminică, singurul
care nu are probleme economice, care nu se plânge
de nimic. Cumna;ii lui îl plac, nepo;ii îl admiră,
pentru că știe câte pu;in din toate și mereu le

109
acordă aten;ie. Îl au drept model. Surorile lui îl
respectă, dar nu se amestecă în via;a lui, cum nici el
nu se amestecă cu ideile lui politice, sportive sau
pe oricare altă temă. Tatăl lui, de obicei, comen-
tează cu el despre pictură sau căr;i.
În urma unor premii la concursuri na;ionale și
interna;ionale de fotografie, Dragoș pregătea prima
lui expozi;ie unde erau aștepta;i critici și oameni
din domeniu, dar și cei apropia;i care erau nerăb-
dători să vadă cu ce îi va mai surprinde. Dragoș
voia să arate cu această expozi;ie col;urile cele mai
frumoase din București dintr-o perspectivă perso-
nală, dar și portrete care i-au atras aten;ia din mul-
;ime. Expozi;ia reflectă într-o serie de fotografii
atmosfera capitalei, oferind spectatorului posibili-
tatea de a călătorii prin București doar privind
pozele.
La expozi;ie, încăperea părea un furnicar. To;i
cunoscu;ii se aflau acolo, spre mirarea lui Dragoș
care nu se aștepta la așa ceva, dar pentru că era
foarte mare aglomera;ia, mul;i dintre ei așteptau
afară să le vină rândul să admire în liniște pozele
lui Dragoș.
În timp ce discuta cu cei care se aflau prezen;i să
îi admire expozi;ia, o reporteri;ă s-a apropiat de
Dragoș, dorind să îi ia un interviu:
− Dragoș, vorbisem zilele trecute să îmi acorzi
câteva minute pentru un interviu. Ai putea acum?
− Sigur! Ce te interesează să afli?
− Pentru început, te rog să îmi spui când ai des-
coperit că î;i place fotografia și ce te-a atras la ea?

110
 − Îmi place fotografia deoarece are acea magie,
posibilitate de a surprinde, în parte, sufletul oame-
nilor, de a imortaliza un moment care nu va mai
reveni niciodată, de a genera o imagine care vorbește
de la sine, care transmite emo;ie, care generează
amintiri, care provoacă, evocă, impresionează. Când
ești fotograf devi un fin observator și î;i dai seama
mult mai ușor de frumuse;ea lumii înconjurătoare,
te face să vezi lumea din altă perspectivă. Descopăr
adesea lucruri noi în micile detalii, lumini și umbre,
culori... detalii pe care al;ii nu le apreciază. Pentru
mine, fotografia a devenit o formă de exprimare. Am
folosit fotografia mereu în proiectele mele de arhi-
tectură și pentru a adăuga valoare proiectului. Există
clien;i care îmi solicită fotografiile pentru paginile
lor web și am văzut cât de mul;umi;i sunt. Așa am
descoperit cât de mult îmi place să fac poze, mă face
fericit și mă face să mă bucur de timpul meu.
− Ce ;i-ai propus să descoperim vizitând expo-
zi;ia ta?
− Cu această primă expozi;ie am încercat, mai
presus de toate, să îmi fac cunoscută activitatea
fotografică. Mul;i prieteni, familia, cunoscu;i, co-
legi etc. au văzut poze, dar nu știau cu exactitate și
mi-au sugerat să fac o expozi;ie și așa m-am decis
să o fac. Cea mai grea misiune a fost să aleg foto-
grafiile. Cu ele încerc să surprind ceva ce mi-a
plăcut sau mi-a atras aten;ia și să le împărtășesc cu
voi to;i. Acel ceva poate fi o floare, un chip, un
peisaj, o fa;adă sau o simetrie. Cu toate acestea, o
expozi;ie trebuie să îndeplinească niște criterii, să

111
aibă o ordine, nu puteam include orice tip de foto-
grafie. Pe scurt, în expozi;ie există mai ales foto-
grafii ale peisajului urban și portrete care mi-au
atras aten;ia în mod deosebit.
− Ce te inspiră?
− Cred că este foarte important să cunoști munca
altor fotografi și admir mul;i fotografi. De exemplu
fotografia arhitecturală a Candidei Höfer. Îmi place
Lucie Debelkova în ceea ce privește fotografia
peisajelor și portretele realizate de Morgan Nor-
man. Acum, datorită Internetului și noilor tehno-
logii po;i cunoaște opera fotografică din toate col-
;urile lumii. Toate sunt mult mai accesibile și există
și profesioniști care sunt dispuși să își împărtă-
șească cunoștin;ele cu ceilal;i.
− Te-ai gândit să te dedici fotografiei întru totul?
− Pentru moment nu. Mai am multe de învă;at și
cred că pot combina fotografia cu arhitectura, pen-
tru că îmi oferă echilibru și pot combate stresul.
− Mul;umesc mult pentru timpul acordat și mult
succes în tot ce vei face.
− Mul;umesc și eu, a apucat să răspundă Dragoș
observând în partea cealaltă a încăperii câ;iva mem-
brii ai familiei care aveau reac;ii ciudate privind un
portret.
Una dintre mătușile lui Dragoș ajunsese la o
poză în care se afla o femeie de vârsta ei, blondă cu
părul lung, pe o bancă într-un parc. Mătușa lui
Dragoș privea poza surprinsă și apoi speriată.
− Ce ai pă;it, mamă? Ai devenit palidă, a între-
bat-o fiica ei.

112
 − Nimic, mi-am amintit ceva din trecut, e uluitoare
asemănarea, dar nu are cum să fie acea persoană.
Cred că mi-a crescut pu;in tensiunea, nu î;i face griji.
În clipa imediat următoare s-a alăturat și tatăl lui
Dragoș și când a văzut fotografia a împietrit.
− Vă rog să îmi spune;i ce se întâmplă. De ce
reac;iona;i așa ciudat la această poză? A întrebat
Dragoș.
A apărut și mama lui care a scos un ;ipăt alar-
mant la vederea fotografiei.
− Ce se întâmplă, mamă? Îmi poate explica
cineva? Nu mai în;eleg nimic.
− Ea este mama ta! A răspuns scurt și sacadat.
− Ce spui?
Tatăl i-a pus o mână pe umăr și a spus:
− Trebuia să î;i spunem de la început... dar, nu
am putut.
− Era prietena mea, tu mereu m-ai privit ca pe o
mătușă și a fost ușor să mă vezi ca pe o mamă. Am
avut grijă de tine și apoi m-am căsătorit cu tatăl tău,
dar nu am îndrăznit să î;i spun nimic.

Acum cititorul va alege un final:

1. Dragoș caută informa2ii despre personalitatea
mamei lui și descoperă că:
a) mama îi era infidelă tatălui și i-a părăsit;
b) avea probleme psihice, a dispărut și nu au mai găsit-o;
2. Dragoș decide să își schimbe via2a și:
a) se căsătorește;
b) își caută mama și se îndepărtează de familie, pen-
tru că a fost min2it;

113
 Experienţa care i-a schimbat viaţa

Mereu s-a întrebat cum ar putea să se schimbe

via;a ei în mai pu;in de 365 de zile și cred că a ajuns
la o concluzie, datorită unei experien;e unice, de
neuitat.
Natalia, o studentă la Masterat, specializarea
Psihologia copilului și-a început aventura când a
avut oportunitatea de a petrece un an universitar
în străintate și nu oriunde, ci unde visa de mică să
ajungă: în SUA, însă era vorba despre un orășel
uitat de lume. „Plec în deșert”, se gândea deza-
măgită.
Totul a început cu birocra;ia: viză, cazare, asigu-
rare medicală... precum și un milion de întrebări
fără răspuns: „Cum va fi când voi ajunge acolo?,
„Îmi voi face prieteni?”, „Oare sunt americanii
sociabili:”, „Universitatea o fi ca în filme?”. Mii de
imagini îi treceau prin minte în fiecare secundă și
tot ce îi era clar era că merge într-un orășel mic și
îndepărtat în Missouri.
După o călătorie lungă și plictisitoare, a ajuns
într-un aeroport, de unde a fost dusă în campus.
Au urmat câteva zile în care a trebuit să completeze
alte formalită;i, să înve;e cât de cât locul și să dife-
ren;ieze clădirile care i se păreau la fel. Tot în pri-
mele zile a descoperit unde se afla Starbucks, care

114
a devenit unul dintre locurile cele mai vizitate din
campus și locul de întâlnire al studen;ilor.
Studen;ii mâncau doar cartofi prăji;i, hambur-
gări, pizza și mâncare mexicană. Pentru o perioadă
a fost ok, dar apoi, cu trecerea timpului sim;ea lipsa
mâncării noastre tradi;ionale. Ce i se părea foarte
interesant era că în marea familie de studen;i din
toate col;urile lumii, fiecare era dispus să pregă-
tească mâncăruri specifice propriei culturi.
„Îmi amintesc prima zi de cursuri într-o univer-
sitate nouă, într-o altă ;ară, o limbă care nu îmi era
străină, însă avea un accent atât de diferit, încât mi
se părea nouă. Dar totul era simplu: profesorii erau
încântători, colegii care săreau mereu în ajutor,
subiecte interesante care m-au ajutat să îmi cresc
capacită;ile și competen;ele... Încet-încet, nu îmi
mai dădeam seama când treceau lunile. După ce
am cunoscut persoane de care m-am apropiat foar-
te mult și pe care le consider parte din familia mea,
după ce am vizitat locuri impresionante în fiecare
vacan;ă, după ce am participat la cursuri care nu
există în universită;ile românești, după petrecerile
organizate, după ce mi-am dat seama că nu doar
românii sunt petrecăre;i din fire, după toate cafe-
lele din Starbucks, după toate aventurile, lacrimile
și zâmbetele... după tot ce am trăit și mult mai mult,
mi-am dat seama că anul a trecut prea repede,
mi-ar fi plăcut să mă întorc în timp și să reîncep
aventura, dar trebuia să mă întorc la rutină și m-am
văzut din nou în avion spre România, cu gândurile
blocate în SUA”.

115
 Abia atunci și-a dat seama că totul s-a schimbat,
deși, de fapt, cea care se schimbase era chiar ea. Nu
mai era aceeași, era complet diferită. Îi plăcea alt
gen de muzică, devenise mai sociabilă, era capabilă
să rezolve probleme la care înainte nici nu se gân-
dea, își dădea seama de adevărata semnifica;ie a
prieteniei, avea multe cunoștin;e despre culturi și
limbi diferite. Avea nevoie de pu;in timp pentru a
se întoarce la realitatea românească și se gândea că
probabil o mai așteaptă astfel de aventuri, ;ări de
vizitat și oameni de cunoscut.
Fiecare aventură te face să î;i dai seama de cât
de mult te-ai schimbat. Fiecare moment împărtășit
cu cineva face parte din drumul nostru, din po-
vestea noastră, din noi. Fiecare poveste din care
facem parte lasă o urmă sau alta. De unele ne
amintim mereu, de altele nici nu ne mai amintim,
dar toate ne influen;ează. Suntem fiecare decizie
luată, fiecare poveste trăită și parte din persoanele
cu care ne-am împăr;it timpul. Tot ce ni se întâmplă
contribuie la creșterea noastră, fie că sunt expe-
rien;e pozitive și magice, fie că sunt negative și
neplăcute. Trebuie să oferim un loc prioritar acelor
lucruri care ne fac să ne sim;im mai bine, iar
lucrurile rele trebuie să învă;ăm să le folosim doar
pentru a deveni mai puternici și să ne dăm seama
de ceea ce ne face neferici;i.
„Cu timpul, am în;eles că de fiecare dată când
cunosc pe cineva sau mă aflu într-o situa;ie nouă,
descopăr o parte din mine necunoscută. Rela;iile pe
care le stabilesc cu ceilal;i îmi arată cum sunt, mă

116
descopăr mereu, e ceva extraordinar. Deci, nu
regret nimic, nicio decizie luată, nici pe cine las în
spate, pentru că tot ce trăiesc face parte din drumul
meu. Vreau să scriu noi capitole în povestea mea și
prefer să fiu cine sunt acum și să aleg culoarea cu
care să îmi scriu drumul”.

117
 O altfel de întâlnire

Cerul era roșu, părea rănit… era de fapt prelu-

diul serii care venea. Într-un bar în aer liber pe
malul mării, printre pu;inele persoane, stăteau la o
masă un bărbat și o femeie.
− Știi? Ieri am fost la plajă, am luat o sticlă de vin,
niște căpșuni...
− Uneori are gust mai bun când bem singuri și se
activează amintirile sau imagina;ia.
− Da, așa este!
− Mă mângâie gândul că ai putea face altceva
mai important decât să stai aici cu mine. Încrederea
și sinceritatea dintre doi necunoscu;i, practic, sunt
mai valoroase decât sinceritatea reprimată a multor
persoane.
− Ai dreptate, și eu cred același lucru. Și tu ai
putea face orice altceva și ești aici. Și da, timpul pe
care o persoană îl petrece cu alta este de nepre;uit.
− Atunci, vreau să î;i spun că tot ce am spus nu
este produsul vinului...
− Ah, nu? Atunci, explică-mi, spuse ea cu un
zâmbet răutăcios.
− Adică, sunt sincer. E cea mai bună întâlnire pe
care am avut-o și... cea mai frumoasă. Și repet, nu
spun asta pentru că am băut.
Ea râde.

118
 − Ok. Mul;umesc că m-ai băgat în seamă. Chiar
a fost o plăcere. Câte pahare ai băut?
− Abia sunt la primul. Dar nu mă lăsa să beau
singur. Dacă îndrăznești, acompaniază-mă.
Ea răde din nou.
− Ok. Știi, când am chef să beau vin, beau două
pahare mari, dar asta se întâmplă rar. Îmi pun un
pahar și te acompaniez. Râde rușinată. Noroc!
− Noroc! Răspunde el.
− Mul;umesc! Aceste minute au fost minunate.
− Bronzul tău este grozav, îi spuse după ce o
scanase din cap până în picioare.
− Am cam exagerat. Am uitat să mă dau cu cremă
pe spate și î;i po;i imagina... ce bronzată sunt. Mai
rău ca un crevete fiert. Râde iar, apoi privindu-l în
ochi îi spune: Îmi plac ochii tăi. Sunt enormi și
frumoși!
− Faptul că mă crezi încântător nu înseamnă că
sunt de încredere.
− Evident că nu! Mi-am terminat paharul, îi arată
paharul gol.
− Nu te grăbi. Ceea ce trebuie să se întâmple,
oricum se întâmplă. Nu trebuie să for;ezi mo-
mentele bune. Chiar așa, am uitat de restul lumii.
M-ai capturat doar pentru tine, doar cu un pahar
cu vin.
− Sunt curioasă...
− Eu zic să nu epuizăm toate temele într-o
singură seară.
− E un defect. Așa este natura femeilor, să fie
curioase. Râde.

119
 − Nu la toate curiozitatea face parte din farmecul
lor.
− Ai cuvintele la tine!
− Mul;umesc, nu toată lumea are aceeași părere.
Tu de ce crezi asta?
− Pentru faptul cum te exprimi. De obicei, sunt
naivă și neîncrezătoare.
− Cu tine, am sim;it că trebuie să mă gândesc
bine înainte să spun ceva ca să nu î;i iei geanta și
să pleci. Nu cred că pot trăi ceva mai pur, mai
frumos și mai sincer decât această conversa;ie cu
tine.
− Ai putea să o descri într-o imagine?
− Da, știi ce imagine am în minte de ceva timp?
− Care?
− Ochii tăi, mari, strălucitori, bine contrura;i.
− Foarte frumos, mul;umesc!
− Nu își imaginezi ce frumoși sunt.
− O imagine î;i permite să conservi o privire, un
gest. Un moment care poate a durat o secundă.
− Așa este. Ai un spirit foarte frumos.
− Îmi place mult fotografia, dar nu sunt atât de
îndrăznea;ă.
− Nu mai vreau să beau vin, nu vreau să îmi
altereze această senza;ie minunată.
− Ca cea pe care o am eu.
Ea ridică privirea și zâmbește. Cineva o salută în
depărtare, ea se ridică și se pierde în cea;ă și printre
sunetul izbucnirii valurilor pierzându-se în întuneric.
El, urmărindu-i rochia estompându-se în de-
părtare:

120
 − Da, dacă aș fi îndrăznit să î;i vorbesc, cu
siguran;ă despre asta am fi vorbit. Te-ai fi aflat
acum la masă cu mine și nu ar fi trebuit să îmi
imaginez această conversa;ie.

121
 Legenda conacului

Apusul vopsea stâncile care sfida marea. Încet-

încet, noaptea acoperea albastrul pur al cerului,
pentru a se confunda cu negura mării.
În depărtare se zărea o casă boierească, trans-
formată în restaurant, iar într-un salon în care note
dulci de pian acompaniau murmurul conver-
sa;iilor, două femei stăteau la o masă, într-un col; al
încăperii, aproape de o fereastră care avea vedere la
mare și încearcau să atragă aten;ia unui tânăr
domn pe care îl plăceau mult, foarte elegant, îm-
brăcat după ultima modă, care intrase în restau-
rant. Zâmbetul lui le captivase.
− În urmă cu secole - a spus tânărul în timp ce se
apropia de tinerele domnișoare, aici a avut loc o
tragedie.
− Serios? Nu, nu vreau să știu despre ce este
vorba, a spus îngrozită una dintre femei, privindu-l
cu ochii mari.
− Pe mine mă interesează. Povestește-ne, te rog.
Cea mai îndrăznea;ă, Tita devora, cu privirea ei
ca aluna, chipul tânărului, mângâindu-și chipul
angelic și trecând cu mâna prin șuvi;ele ondulate
care îi atingeau fa;a suav.
− Este vorba despre o legendă, o tragedie. Se
spune că în urmă cu mul;i ani, aici a fost o casă

122
boierească și a ars, iar muncitorii care au construit
casa aceasta după modelul vechi au găsit pe sub
pietre un cufăr cu monede antice, planul casei, dar
și un jurnal în care era o poveste de dragoste.
− O poveste de dragoste? a întreabat cea mai
tânără dintre domnișoare, Ana, pierdută în privirea
lui Paul.
− Povestește, Paul, că tu știi să povestești așa
frumos... îi spuse Tita.
Paul începe să povestească cu voce joasă și
profundă, încercând să le impresioneze pe atrăgă-
toarele domnișoare.
− A fost acum mult timp, în secolul XX. Un conac
boieresc atrăgea aten;ia tuturor tuiștilor prin de-
sign-ul rafinat, care reda splendoarea unei epoci de
bunăstare și tihnă. Aici locuia unul dintre cei mai
boga;i oameni ai ;inutului care avea o tânără so;ie,
și deși își dorea copii, nu reușiseră. Bărbatul s-a
gândit mult până a găsit solu;ia unui moștenitor.
− Devine interesantă povestea, a adăugat Ana.
− Continuă, Paul... presimt că urmează ceva pa-
sional, i-a spus Tita, cochetând din priviri și
zâmbet.
− Cum tot timpul locul era plin de marinari,
solu;ia a fost să găsească un marinar tânăr pentru
a-și transforma visul de a avea un moștenitor în
realitate.
− Vai de mine, ce urmează acum...
− Ana, nu îl mai întrerupe. Paul, te rog, continuă-
și Tita și-a sprijinit fa;a în palme visătoare aștep-
tând continuarea poveștii.

123
 Paul se sim;ea atras de Tita și o privea neîncetat
în timp ce povestea:
− Atunci bătrânul a abordat un marinar căruia
nu i-a spus adevărul, ci s-a împrietenit cu el, în
port, oferindu-i prietenește cazare în propria casă,
cu inten;ii ascunse. Ajuns la conacul boierului,
marinarului i-a apărut în cale o tânără înaltă și
zveltă. Părul ei blond cădea în bucle pe spate, iar
ochii ei senini îl priveau cum nu mai fusese privit
niciodată. S-a apropiat de ea în timp ce un zâmbet
provocator îi trăda fa;a. Nu mai văzuse o femeie
atât de frumoasă. A salutat-o, iar bătrânul văzân-
du-le reac;ia i-a lăsat singuri invocând pretextul că
trebuie să meargă la un alt conac unde i se furase
ceva, să rezolve problema, spunându-i so;iei să îl
trateze bine pe noul oaspete, în lipsa lui.
− Să în;eleg că cei doi s-au plăcut din prima
clipă, ce romantic, a spus entuziasmată, Ana.
− Taci, Ana! Așa e iubirea... Paul, spune mai
departe că am sufletul la gură de curiozitate.
− Da, bănui;i bine. Cei doi și-au aruncat priviri
provocatoare în timpul cinei, iar noaptea, având în
vedere că bătrânul i-a lăsat singuri, s-au lăsat în
voia pasiunii și au petrecut o noapte de neuitat
între pasiune și teama de a fi descoperi;i de bătrân.
Doar că...
− I-a găsit împreună? A întrebat inocentă, Ana.
− Nu i-a găsit, dar a doua zi, bătrânul i-a cerut să
plece marinarului, însă acesta se îndrăgostise așa
cum nu mai fusese vreodată și nu voia să renun;e
la dragostea lui. Știind că și ea are aceleași senti-

124
mente plănuia să o ia cu el. Bătrânul i-a descoperit
ziua următoare când marinarul intrase în conac pe
furiș și făceau planuri să fugă. Furios, pentru că
planul lui nu ieșise așa cum și-a dorit, voia să se
răzbune. I-a închis în conac și i-a dat foc.
− Spune-mi că i-a salvat cineva, Paul! A exclamat
Ana cu mâinile împreunate.
− Ah, dragele mele, noi astăzi bem ceai într-un
loc unde s-au întâmplat multe lucruri.
− Ce s-a întâmplat cu cei doi tineri?
− Cei doi tineri au reușit să scape pe o fereastră
care dădea spre mare. S-au aruncat în mare și au
reușit să fugă împreună.
− Și cu bătrânul ce s-a întâmplat? a întrebat Tita.
− Când a văzut că arde conacul, parcă înebunise.
I-a părut rău și s-a gândit să intre să o salveze pe
so;ia lui, însă l-au mistuit flăcările în căutarea ei.
Satisfăcut de impresia pe care le-a făcut-o dom-
nișoarelor, a pocnit din degete, pentru a chema chel-
nerul, le-a condus pe domnișoare afară și au plecat
împreună.
Amurgul i-a învăluit într-o briză rece și au mers
bucurându-se de priveliștea mării.
− Ce să mai facem în seara asta? Se întreaba Tita,
care uitase de legenda povestită de Paul.
− Ce dori;i dumneavoastră, domnișoară dragă.
− Mă gândeam să mergem la concertul care va
avea loc la Cazino.
Ana rămăsese în urmă și privea către conacul
luminat. „Oare trebuie să treci prin atâtea până
întâlnești iubirea adevărată?”.

125
 − Hai, Ana! La ce te gândești?
− La cei doi îndrăgosti;i din legendă.
− Tu încă ai rămas cu gândul la ea?
− Mă gândeam că iubirea adevărată apare când
te aștep;i mai pu;in. Ziua de ieri nu î;i determină
viitorul sentimental, deoarece apar oportunită;i în
fiecare zi. Tu ești cel care trebuie să deschidă uși
noi.

126
 Reflec*iile unei adolescente

Într-o după-amiază mohorâtă, o adolescentă

plângea în camera sa, sim;indu-se rănită, înșelată
de prietenul ei. Îi treceau prin minte foarte multe
idei de răzbunare, însă gândindu-se mai bine, o
rază de lumină i-a redat calmul și s-a gândit că
după furtună vine și vremea bună. Ochii îi stră-
luceau și dorind să se destăinuiască a început să
scrie ceea ce îi dicta inima sau, poate, deziluzia.

Mai am atâtea lucruri să î2i spun, pe care nu pot să

le păstrez pentru mine, chiar dacă nu îmi găsesc
cuvintele. Nu știu dacă ne vom revedea, nu te voi mai
putea mângâia, dar î2i voi auzi glasul deși tu nu îmi vei
mai șopti. Privirile noastre ne săgetau inima și pentru
câteva secunde rămâneam 2intui2i în timp. Momentele
petrecute împreună erau cele mai reușite. Tu și eu aveam
o conexiune incredibilă. Îmi amintesc timpul petrecut
împreună... oriunde. Vorbeam cu orele și parcă uitam de
lume, uitam de tot. Mă sim2eam sigură, protejată.
Devenisem același gând care ne mângâia în clipele
triste, care ne impulsiona să vedem lucrurile altfel. Ne
sus2ineam incondi2ionat și indiferent ce se întâmpla,
primul lucru pe care îl făceam era să ne împărtășim
gândurile, întâmplările sau să ne cerem sfaturi. Totul
era foarte intens între noi.

127
 O privire a ta, un zâmbet deosebit, unic în lumea
asta, ceva pentru mine fără egal. Simt cum timpul trece,
mângâindu-mi umerii, atingându-mi inima, numărân-
du-mi fiecare respira2ie. Privesc cerul, contemplu apusul
care se transformă într-un frumos răsărit. Tânjesc după
o îmbră2ișare. Un sărut pe frunte, sunt sigură că nu mi-
ar ajunge. De ce via2a este uneori atât de tristă? De ce
există atâtea emo2ii libere în această lume? De ce
depindem atât de mult de ceilal2i? Nimic, doar vidul
ultimului rămas bun.
Sufletele noastre au ales să meargă pe drumuri
separate, dar inimile noastre? Simt un nod în gât. Mâine
nu voi putea să î2i povestesc problemele mele, nici să î2i
ascult bucuriile. Nu voi putea să mă emo2ionez expli-
cându-2i planurile mele, nici să te ascult vorbindu-mi
despre viitor. Mâine, mâinile tale nu vor mai fi ca să mă
protejeze pe mine, ci… pe alta.
Descărcându-și o parte din durere, zâmbește și
își amintește clipele petrecute împreună și crede că
iubirea este totul, dar nu, nu este așa. Trebuie să ne
gândim la cei care ne înconjoară, la familie, la prie-
tenia care se poate cultiva. Faptul că scrie despre
ceea ce simte, ne face să îi descifrăm inima, esen;a
și gândurile tinerei, ceea ce buzele ei nu îndrăznesc
să pronun;e. Așa cum sunt tinere visătoare, sunt și
realiste, care văd via;a așa cum este. Via;a își
urmează cursul și noi continuăm să trăim.
Încerc să pictez un final fericit, desi știu cum gândești
și mai știu că vorbele tale sunt promisiuni imposibile.
Brusc, începe numărătoarea inversă, zilele nu mai sunt
zile, ci momente trecătoare. Mă gândesc la tot ce am

128
trăit, la fiecare moment pe care mi l-ai oferit, la fiecare
zâmbet pe care mi l-ai zmuls și o lacrimă îmi alunecă pe
obraz. Lumea poate fi atât de tristă și anonimă. Mă
întrebam adesea ce voi face după ce vei pleca. Sim2eam că
acest moment va veni. Mă gândeam cum voi putea
supravie2ui în lipsa cuvintelor tale și nu găseam conso-
lare. Știam că vei pleca și doar Dumnezeu știe dacă te
voi mai revedea.
Fiecare suflet este destinat să treacă prin câteva
etape incerte, dar semnificative, în timpul anilor cât
durează călătoria în lumea muritoare. Fiin;ele tre-
buie să se descopere și să se reinventeze la mo-
mentul potrivit, fără grabă și fără întârzieri. Și
lumea se învârte în fiecare secundă, oferindu-ne cu
fiecare respira;ie acel moment al adevărului. Nu
este în mâinile noastre să decidem învă;ăturile care
ne-au fost acordate sau amintirile stocate într-un
col; din interiorul nostru. Dar, totuși, rezultatul
acestor evenimente este ceea ce în ultimă instan;ă
ne inovează ca oameni.
Devenisem, poate, prea posesivi, fără să ne dăm
seama, iar la un moment dat ne sufocam. Nici nu știu
când am început să ne depărtăm, dar eram cuprinsă de
o disperare fără margini. Între noi s-a lăsat liniștea. Nu
mai comunicam. Nu mai eram aceleași suflete care
înainte comunicau fără să își vorbească.
Brusc, nu știai ce î2i dorești, iar eu sufeream cu
disperare.
Acum ascult sunetul vântului, ce călătorește prin
împrejurimi cu emo2ie, în timp ce delicatele frunze aurii
căzute din arborii cei mai bătrâni pe care îi știai scâr2âie

129
ca și cum încearcă să î2i distragă aten2ia. Norii își
schimbă formele, se înal2ă, se umflă, se transformă în
figuri pe care fiin2a umană nu le poate distinge cu
precizie. Cerul mă observă cum reflectez la toată
splendoarea lui. Albastrul este infinit. Este peste tot, la
fel de puternic, pe cât este de frumos, amintindu-mi de
esen2a cea mai pură a vie2ii.
Se spune că timpul și uitarea merg mână în mână pe
calea amintirilor. Cu cât trec zilele, mai mul2i ani se
acumulează în trecutul destinului tău. Se spune că
oamenii care ne-au părăsit sau ne-au dezamăgit nu sunt
simple persoane capabile să comită erori, ci sunt fiin2e
care ne provoacă o senza2ie de dispre2, dar și un senti-
ment confuz de dor. Dacă o persoană importantă din
via2a ta î2i lipsește în present, amintirile sale sau majo-
ritatea dintre ele devin gri și va fi mai ușor să ne amin-
tim momentele nereușite decât râsul inocent pe care l-am
împărtășit cândva. Și totuși, eu nu simt deloc așa, îmi
amintesc doar momentele frumoase, dar… Totul are un
final...
Adolescen;a este etapa marilor dorin;e, iluzii,
etapa triste;ilor și frustrărilor. Se trece de la o extre-
mă la alta. În general, problemele care îi afectează
cel mai mult sunt cele în dragoste, agă;ându-se cu
disperare de primul tânăr care îi fură iluziile, iar
atunci când se ajunge la finalul poveștii, via;a de-
vine gri, dar curând apar alte iluzii. Adesea se
confundă iubirea cu iluzia, dar dacă dragostea este
de durată, depășește bariere, iluzia este un miraj
care se împrăștie ca vântul, iar unele tinere se aga;ă
de iluzii și le transformă în obsesii sau bărbatul mai

130
greu de cucerit devine un capriciu. Dacă îl cuce-
rește repede, este posibil să se plictisească și să îl
părăsească, dar dacă este invers, ea suferă, se simte
pierdută. Îi trece, dar rămâne decep;ionată și tră-
iește amintirile care îi fac rău și îi va trece doar
atunci când va decide să o ia de la capăt.
Nu vreau să te implor, nici să te rog, nici să tânjesc
după cuvinte pe care nu vei fi capabil să le rostești
vreodată. Via2a se schimbă, fiecare secundă care trece
poate transforma totul în altă culoare. Acum nu î2i mai
dorești să mă pierd printre săruturile tale sau în par-
fumul tău. Nici să te îmbră2ișez sau să suspin lângă tine.
Nu vrei să împărtășim aceleași sentimente.
Încă îmi este dor. Mi-e dor așa cum 2i-e dor de o îm-
bră2ișare. Mi-e dor de tine cu fiecare particulă din mine.
În căutarea infinită a timpului simt că îl pierd, amin-
tindu-mi fiecare sărut și fiecare îmbră2ișare a unei iubiri
uitate. Aș fi vrut să fii aici, dar suntem precum doi nori
pe care vântul i-a îndepărtat.
În urmă cu mai mult timp am auzit că to2i avem un
fir roșu care ne unește cu dragostea vie2ii noastre. Se
presupune că în orice moment îl putem cunoaște, dar
depinde de noi să păstrăm firul legat, pentru că nu
înseamnă că acea persoană ar trebui să fie pentru tot-
deauna cu tine. Atunci m-am întrebat dacă tu erai parte
din firul meu... dar ce mai contează asta acum?!
Sunt zile de când mă gândesc și analizez lucrurile din
altă perspectivă, pentru a putea ajunge la cele mai
ascunse col2uri ale memoriei mele și pentru a în2elege
totul. Am în2eles că trebuie să înve2i din eșecurile
amoroase, deși eu nu am făcut asta de cele mai multe ori.

131
Faptul că am am scris despre noi din alt punct de vedere
mă face să văd altfel realitatea rela2iei noastre, deși nu
cred ca ne vom mai întâlni și cu atât mai pu2in nu ne
vom iubi. Simt că scrisul este ca o terapie pentru mine,
simt că am un ghimpe pe care trebuie să îl scot, pentru
că nu mă lasă în pace.
Dacă la început avem nevoie de o energie și o
iluzie care generează pasiunea, apoi trebuie să
recuperăm acea energie prin umor, lucruri împăr-
tășite, cuvinte de alint, dorin;a de a crește împre-
ună. Tandre;ea este indispensabilă. Bunăvoin;a și
admira;ia pentru persoana pe care o avem alături...
toleran;a și diversitatea sunt ingrediente care sal-
vează via;a de monotonie și gri. Când există scuze
pentru dispute, cineva cade într-un vid emo;ional
și existen;ial.
Responsabilitatea este ceea ce ne face liberi și
adul;i. Este ceea ce ne pune în fa;a celuilalt ca o
personalitate interdependentă și fără lan;uri. Dra-
gostea, când este adevărată, șterge trecutul. Se
trăiește într-un continuu prezent. Putem crede că
totul are un final, deși nu mereu un final fericit, dar
depinde și deciziile pe care le luam. Via;a este un
joc minunat în care suntem implica;i to;i și, într-o
oarecare măsură, toate experien;ele noastre sau ale
celorlal;i ne dau o învă;ătură, care poate fi luată în
calcul sau nu.

132
 Peisajul

Erau amândoi, el și ea pe o bancă rustică sub o

salcie. În fa;a lor se întindea un superb lac încon-
jurat de pădure. Dama era frumoasă, el un tânăr
gentil, care îi mângâia părul negru cu degetele și
buzele. Cele două suflete arzătoare și cele două
trupuri împreunate șușoteau în limbaj ritmic.
Începuse să plouă, iar cei doi au fugit să se
adăpostească în mașina pe care o lăsaseră lângă lac.
Picăturile de ploaie se auzeau pe geamuri ca mici
lovituri. Când s-a oprit ploaia, a ieșit soarele înso;it
de curcubeu. Au ieșit din mașină și s-au bucurat de
peisajul tomnatic cu băl;i de argint pe pământ.
Frunzele cădeau încet, vântul purtându-le la pi-
cioarele lor, formând o cărare roșiatică și portocalie.
La fiecare pas se auzea un vuiet suav produs de
picăturile de ploaie căzute în urmă cu câteva mo-
mente. Era o senza;ie plăcută de frig. Mirosea a
pământ umed, iar ei au început să sară pentru a
auzi foșnetul frunzelor. Au început să se plimbe, iar
la o distan;ă mică de ei se afla o veveri;ă care sărea
din copac în copac. Erau uimi;i de acel peisaj de
natură pură.
Începea să se însereze, iar ei se bucurau de spec-
tacolul oferit de apus. Magia naturii se vedea re-
flectată în fiecare culoare pe care soarele o contu-
rează cu pensula când se pregătește să se ascundă,

133
moment în care se creează o magie de culori și
frumuse;ea este imposibil de descris. Când soarele
apune, deschide por;ile cerului și lasă să iasă stelele
și culorile universului, pentru ca noaptea să se
instaleze.
− Se vede deja luna! Știi, eu mereu îi povesteam
lunii problemele mele, în copilărie. Mi se părea
magică și surprinzătoare și deși nimeni nu o putea
în;elege, ea putea în;elege pe toată lumea. Când
eram mica mă imaginam dansând printre lună și
stele. Mama îmi explica cum luna își schimbă pe-
riodic forma, cum la începutul lunii nu este vizibilă,
apoi apare o seceră sub;ire, care treptat, crește.
Apoi vedem jumătatea lunii, care continua să
crească și într-un final apare ca un disc luminos,
spuse ea.
− Tatăl meu era pasionat de astronomie, îmi
amintesc că îmi vorbea despre constela;ii. Căuta pe
cerul senin un grup de șapte stele care au forma
unui car și astfel îmi arăta Carul Mare, spunând că
cele patru stele care formează trapezul se numesc
Roatele Carului, iar celelalte trei Pro;apul sau
Oiștea. Apoi îmi arăta Steaua Polară și îmi spunea
că face parte din altă constela;ie numită Carul Mic.
Îmi aminitesc că îmi arăta și un roi stelar supra-
numit și Cloșca cu puii. O să ;i le arăt și ;ie cândva.
În strălucirea amurgului, cei doi erau sufletul
acelui peisaj, el un bărbat blond, cu ochi mari și
verzi, înalt, cu un corp atletic îi mângâia chipul
tandru iubitei care purta în păr un trandafir proas-
păt, ca buzele ei rosii care cereau un sărut.

134
 Visul

Incertitudinea nu o lăsa să doarmă. În liniștea

nop;ii, avea senza;ia de a privi ceasul și se instalase
insomnia.
Când eram mică mi-era teamă de întuneric. Cu
timpul, am învă2at să trăiesc cu „monștri”, am în2eles că
dacă nu îi hrănești cu imagina2ie, ei dispar. Acum, în
schimb, îmi place liniștea și întunericul.
Era unica formă de a-și asculta gândurile care nu
îi dădeau pace. Era două diminea;a. Un gând o
frământa: de fiecare dată când cineva apărea în via;a
ei nu rămânea pentru mult timp. Se ruga lui Dum-
nezeu să dispară aceste gânduri ca să se poată
odihni și așa s-a întâmplat. Atunci când a reușit să
adoarmă, mintea ei a zburat departe, foarte departe,
într-un loc plin cu flori frumoase, arbori nemai-
văzu;i, animale blânde, ape cristaline, o aromă incre-
dibilă... și o imensă pace în fiecare col; al acelui peisaj
de vis. Totul era minunat, dragostea se sim;ea peste
tot. Și s-a sim;it așa fericită... totul era în armonie.
Se făcuse diminea;ă când alarma a sunat inevi-
tabil, însă era diferit. Nu era tristă, din contră, se
sim;ea completă, cu chef de via;ă, ceea ce nu se mai
întâmplase de mult. Fericirea pe care a sim;it-o în
vis a făcut-o să reflecteze asupra unor lucruri:
Dacă dragostea apare în via2a ta, nu o lăsa să plece.
Dacă este pentru tine, î2i va rămâne alături indiferent

135
de circumstan2e. Te acceptă așa cum ești, cu defecte și
virtu2i. Nu îi permite niciodată să meargă în spatele tău,
pentru că îl vei căra după tine până va deveni o greutate.
Nu îl lăsa să meargă în fa2a ta, pentru că îl vei călca și
va deveni un obstacol. Lasa-l să meargă alături de tine,
ca să ai pe cine să te sprijini. Permite-i să capete mai
multă for2ă cu sprijinul și for2a ta. Oferă-i locul lui și
respectă-i calită2ile. Dacă nu iei în calcul persoana de
lângă tine și rela2ia eșuează, nu învinui pe nimeni.
Recunoaște doar că a fost o încercare eșuată. Acceptă că
nu ai făcut ce trebuia. Inteligen2a și în2elepciunea sunt
motorul unei bune decizii. Trebuie să recunosc că am
greșit, dar am în2eles că dragostea fa2ă de ceva sau de
cineva nu trebuie să fie eternă, nici măcar nu trebuie să
dureze ani... dragostea trebuie să fie pentru ziua în care
o trăiești. Dragostea trebuie să fie cotidiană. Ceea ce
iubim astăzi nu știm dacă vom iubi și mâine. Așa că să
iubim pentru azi, să fim ferici2i pentru azi, să visăm
frumos pentru azi, să fim împreună pentru ziua de azi.

136
 Nisipul din clepsidră

Alexander era un bărbat impunător prin pre-

zen;ă, interesant, inteligent și atrăgător. Își pier-
duse părin;ii la vârsta de 18 ani, într-un accident de
mașină și rămăsese singur. Și-a construit o carieră
de succes ca economist și după zece ani, partici-
pând la o expozi;ie de fotografie foarte importantă
a cunoscut-o pe Roxana, o femeie cu părul lung,
negru și cre; în contrast cu rochia roșie pe care o
purta. Trupul ei înalt și elegant dădea senza;ia de
gra;ie atunci când se mișca. Roxana era o persoană
caldă și realistă, dar trăia și în lumea ei sau mai bine
spus, lumea fotografiei. Când negrul ochilor ei a
întâlnit seninul ochilor lui o scânteie magică s-a
produs, iar zâmbetele le-a luminat fe;ele. Spre sur-
prinderea lui, atunci când a invitat-o la cină, ea a
acceptat și așa a început povestea lor intensă de
iubire. Momentele petrecute împreună erau cele
mai savuroase, iar dragostea lor creștea pe zi ce
trecea. Într-un weekend o înso;ise să facă poze pen-
tru un client care avea nevoie de poze arhitecturale
și din când în când îi făcea și lui câte o poză. La un
moment dat, Alexander a dispărut și a apărut în
fa;a ei cu un inel de logodnă:
− Vrei să fii so;ia mea? a întrebat-o cu un zâmbet
larg.

137
 − Bineîn;eles că vreau! a strigat fericită Roxana,
îmbră;ișându-se îndelungat.
În diminea;a următoare, înainte să își ia rămas
bun, pentru a merge la serviciu, Alexander a pri-
vit-o cu tandre;e și i-a spus:
− Vreau să avem un copil împreună.
Roxana a zâmbit larg și i-a spus:
− Tu vorbești serios?
A sărutat-o și i-a mărturisit că vorbește mai
sincer ca niciodată. Și-au zâmbit larg și și-au văzut
fiecare de treburile lui. Roxana nu se sim;ise prea
bine în ultima vreme, însă nu îi spusese nimic.
Adesea, avea senza;ii ca de șocuri electrice, atunci
când își înclina corpul, ame;ea și vedea în cea;ă,
însă nu acordase aten;ie acestor simptome, dând
vina pe faptul că mânca pu;in, pentru că era ocu-
pată. Seara, Alexander i-a spus că ziua următoare
urma să plece într-o delega;ie timp de două zile și
i-a amintit faptul că nu uitase ceea ce îi spusese cu
privire la casătorie și la copil. Își dorea să se ocupe
cât mai repede de eveniment și aștepta sosirea
bebelușului în via;a lor cu sufletul la gură pentru că
își dorea o familie alături de Roxana.
− Cât timp vei lipsi tu, eu mă voi interesa de
diverse localuri pentru nuntă și voi profita să merg
la un control pentru a putea rămâne însărcinată.
− Nu î;i po;i imagina cât de fericit mă faci în
fiecare zi! îi spuse Alexander cu lacrimi în ochi, în
timp ce îi mângâia chipul angelic.
Când s-a întors acasă i s-a părut ciudat că nu îl
aștepta ca de fiecare dată și că nu îi răspunsese la

138
telefon. De cum a intrat în casă, a început să o
strige. Niciun răspuns... A găsit-o în camera lor,
ghemuită și cu chipul plâns. Când l-a văzut, plân-
sul s-a accentuat, iar el nu știa ce s-a putut întâmpla
în lipsa lui, astfel încât să o aducă în asemenea
stare. A îmbră;ișat-o și i-a spus:
− Iubita mea, orice are o rezolvare! Spune-mi ce
ai pă;it și împreună vom găsi o solu;ie! Te rog,
liniștește-te!
Plângea fără oprire și se cuibărise în bra;ele lui.
La un moment dat, a ridicat privirea și l-a privit
îndelung.
− Nu există solu;ie pentru această problemă. În
urma analizelor efectuate și a altor investiga;ii am
descoperit că am boală incurabilă. Scleroză multi-
plă în stare avansată! A spus printre suspine.
− Nu o să accept acest lucru niciodată. Vom mer-
ge la cei mai buni specialiști, unde va fi nevoie. Nu
trebuie să î;i pierzi speran;a de la primul diagnos-
tic. Poate nici măcar nu este ceea ce crezi, a spus
disperat Alexander la auzul veștii.
− Nu vreau să fiu o legumă lângă tine. Asta o să
ajung... și a continuat să plângă, până a adormit în
bra;ele lui.
A doua zi, de diminea;ă, Alexander a pregătit
micul dejun și a stat lângă ea până a mâncat, apoi
i-a spus că lipsește câteva ore și ea urmând să
meargă la o întâlnire. El mergea să se intereseze
ce era de făcut în cazul ei și i-a promis că nu se va
lăsa bătut până nu o va vedea bine și alături de
el.

139
 A plecat la birou, a sunat câteva cunoștin;e pe
care le avea în cadru medical, a cerut sfaturi și apoi
a început să caute pe internet tratamente și a
descoperit că există o persoană care s-a recuperat
de scleroza multiplă, cu un tratament experimental
cu celule stem. Nu i se părea totul pierdut, iar
cunoștin;ele lui îi spuseseră care sunt pașii pe care
trebuia să îi urmeze pentru a cere și alte păreri de
la al;i medici. Avea o urmă de speran;ă și se agă;a
de ea. Și-a luat sacoul și a plecat spre casă, pentru
a împărtăși cu iubita lui cele ce aflase.
Acasă era liniște deplină. A intrat încet, crezând
că Roxana dormea. Pe măsu;a din living a văzut
laptopul Roxanei pornit și un filmule; cu chipul ei
plâns. Nu îi era cunoscut, așa că numaidecât a luat
laptopul în bra;e și a pornit filmule;ul:

Dragul meu,
Dacă există ceva inevitabil în această via2ă, este
moartea. Pasul la care nici nu vrem să ne gândim, dar
trebuie să o facem. Și sunt multe lucruri care vor rămâne
nefăcute, indiferent dacă moartea așteaptă mai mult sau
mai pu2in timp pentru a veni în căutarea noastră. Lângă
tine am fost cu adevărat fericită, ai știut să mă faci
fericită în fiecare moment și pentru asta î2i voi fi mereu
recunoscătoare. Tu meri2i alături o persoană veselă, plină
de via2ă, iar eu nu voi mai putea fi așa. Timpul mă va
aduce în imposibilitatea de a mă mișca, voi avea pro-
bleme de vorbire și cine știe câte alte probleme vor
apărea, iar eu nu vreau să te sim2i obligat să ai grijă de
mine și să te chinui vâzându-mă cum mă degradez pe zi

140
ce trece. În aceste clipe, mă duce gândul la clipele pre-
2ioase petrecute împreună atâ2ia ani... câte amintiri
minunate. Până să ne întâlnim din nou, vreau să faci un
lucru: să trăiești pe deplin. Să râzi, să dansezi, să speri,
să te îndrăgostești. Și, dacă este necesar, uită-mă pu2in.
Nu-2i fie frică de plecarea mea, pentru că voi continua să
am grijă de tine, î2i voi oferi în continuare toată puterea,
tot sprijinul meu, toată iubirea mea. Nu mi-ar plăcea să
plec fără ca tu să știi cât de bucuroasă sunt că via2a ne-
a unit și că m-ai învă2at că fericirea este mai simplă decât
mi-am imaginat. Ai fost participantul și arhitectul
zilelor mele de fericire.
Via2a este ca o clepsidră. Timpul trece fără să se
oprească și mă bucur că am zâmbit, m-am bucurat, am
învă2at, am iertat și am iubit înainte de a cădea ultimul
bob de nisip. Clepsidra reprezintă via2a: în momentul
nașterii partea superioară este plină și apoi, inexorabil,
se golește până la sfârșit... Mie nu mi-a mai rămas ni-
sip... dar oriunde mă duce moartea, te voi aștepta. Știu
că o să aștept mult timp, dar când vei ajunge eu o să te
aștept cu o îmbra2ișare și un sărut. Data viitoare când ne
vom întâlni va fi pentru totdeauna. Continuă să fii
fericit! Te iubesc și dincolo de moarte!”
A fugit să o caute. A găsit-o într-un final în ca-
meră cu un flacon de pastile desfăcut lângă ea. A
ridicat-o și ;ipa necontrolat: Ce ai făcut! Ce ai făcut!
Nu poate fi adevărat! A încercat să o readucă la via;ă,
însă era târziu.

141
 Gelozie

O cunoscuse la o cafea. I se păruse încântătoare

și atunci s-a apropiat. Pe ea o lăsase baltă un tip, l-a
invitat să se așeze și au stat de vorbă câteva ore. Au
făcut schimb de numerele de telefon și după câteva
zile a sunat-o. A invitat-o la cină și a acceptat. După
câteva zile formau un cuplu. La început, nu obser-
vase anumite detalii, care apoi au devenit un
semnal de alarmă. Încă de la început, când s-au
adăugat pe Facebook, ea i-a spus:
− Din 1176 de prieteni pe care îi ai, 900 sunt
femei. Le cunoști pe toate personal?
Atunci el i-a răspuns primul lucru care i-a venit
în minte:
− Desigur, când ești bărbat cunoști multe femei.
Apoi, comenta de fiecare dată când el primea un
like la o poză, deși era evident că erau împreună.
Timpul trecea, iar după 8 luni a cerut-o în căsătorie,
pentru că sim;ea că este femeia vie;ii lui. A acceptat
imediat, însă i-a pus câteva condi;ii: să șteargă din
lista de prieteni toate contactele de sex feminin cu
excep;ia mamei, cumnatei, verișoarelor și a câtorva
prietene din copilărie. În ziua nun;ii, el era emo-
;ionat și foarte fericit. La ieșirea din biserică, după
ce au fost felicita;i de câ;iva apropia;i, s-a apropiat
de el și i-a șoptit la ureche: „dacă ai putea evita
unele îmbră;ișări ;i-aș fi recunoscătoare” și făcea

142
referire la îmbră;ișarea unei prietene din copilărie
care se apropiase și îl îmbră;ișase călduros, luând
parte la fericirea lui. Atunci, el se gândea că ceea ce
îi spunea so;ia lui sunt glume, dar privindu-i fa;a
își dădea seama că vorbea serios. Acesta fusese
începutul. Apoi au urmat alte scene.
De ziua ei de naștere, el i-a organizat o petrecere
surpriză. În timp ce el se ascundea, pentru a trimite
prietenilor ei mesaje, ea începuse să pună întrebări:
cu cine vorbește, de ce vorbește atât de mult, de ce
se ascunde de ea. El era iluzionat de petrecerea pe
care i-o pregătea, însă a fost nevoit să îi dezvăluie
adevărul, pentru că era insistentă și nu îi dădea
pace. El începuse să fie grijuliu atunci când vorbea
cu altcineva, pentru ca ea să nu creadă ceva ce nu ar
fi adevărat, însă mereu era suspicioasă și nu avea
încredere în el. Lucrurile se agravau pe zi ce trecea.
El a fost nevoit să își schimbe locul de muncă,
pentru că ei i se părea că este înconjurat de prea
multe femei. I-a fost imposibil să găsească un loc
de muncă unde să fie angaja;i doar bărba;i, pentru
a evita probleme cu ea. El începuse să se izoleze de
lume, stătea doar cu ea, se îndepărtase de to;i, doar
pentru a-i face pe plac, pentru ca ea să nu se simtă
nesigură. Când au împlinit 2 ani de la căsătorie, el
i-a propus să meargă la un psiholog, dar nu recu-
noștea că ar avea vreo problemă, considera că ceea
ce face este pentru a-și proteja căsnicia.
El ajunsese să nu își mai dorească să ajungă
acasă, rămânea până târziu la serviciu, pentru a nu
mai auzi aceleași neul;umiri, însă aceea nu fusese o

143
solu;ie potrivită. Picătura care a umplut paharul a
fost atunci când el era nevoit să meargă într-o
delega;ie în alt oraș mai îndepărtat. La auzul acelei
vești s-a opus ca el să plece. Începuse să ;ipe să nu
o părăsească, pentru că ea nu ar putea trăi fără el.
Cu toate că avusese loc o ceartă de amploare, el a
plecat. Se sim;ea axfisiat. Călătoria l-a ajutat să
reflecteze asupra situa;iei, asupra a ceea ce își
dorește de la via;ă și mai ales asupra lucrurilor pe
care nu le mai dorește în via;ă. Era timpul să pună
punct căsătoriei.
Când a ajuns acasă, ea l-a așteptat cu un banner:
„Bine ai venit, iubitule”, era afectuoasă, ceea ce îi
dădea de gândit, însă schimbarea nu a durat decât
o zi, pentru că apoi a revenit la certurile cotidine
privind nesiguran;a și îi era clar ce avea de făcut.
I-a spus că vrea să vorbească cu ea, iar în acel
moment a reac;ionat agresiv, apoi a început să îl
șantajeze, că nu poate trăi fără el, apoi i-a promis
că se va schimba, însă lucrurile ajunseseră prea
departe.
El a părăsit locuin;a conjugală și i-a trimis prin
intermediul unui avocat actele de divor;. Le-a
semnat, într-un final, după ce i-a trimis infinite
mesaje în căutarea iertării, ceea ce nu s-a întâmplat.
După o perioadă, ea a recunoscut că are probleme
serioase cu gelozia și a început să facă terapie
pentru a trata problema.
Oamenii, prin natura lor, caută constant să preia
lucruri care nu le apar;in, care nu trebuie să aibă
stăpân. Așa se creează faimoasa gelozie. Din cauza

144
ei se distorsionează forma de a sim;i iubirea. Așa
se deformează o rela;ie, până devine nesigură și cu
„dată de expirare”.
Sentimentele, emo;iile, oamenii, corpurile, min-
;ile... nu ar trebui să încercăm să le posedăm; nu
pentru că nu am reuși, ci pentru că, pur și simplu,
nu ar trebui să fie în stăpânirea cuiva. Ar trebui să
fie libere. Da, libere, acel cuvânt la auzul căruia toată
lumea tânjește și pe care pu;ini îl în;eleg. De aceea,
ea a decis să declare război geloziei, dar un război
pașnic, fără sânge, dar cu indiferen;ă. Indiferen;ă
fa;ă de acest concept creat de noi, oamenii, care, din
punctul meu de vedere, a nenorocit orice sim;,
frumosul, magia care se estompează pe măsură ce
gelozia crește. De aceea, prin terapie a reușit să
scoată acel sentiment din corpul ei și să trăiască mai
bine, să iubească mai calm. Trecând printr-o astfel
de experien;ă, care i-a schimbat cursul vie;ii, a în-
vă;at să construiască pentru ea, întrucât este sarcina
fiecăruia să vadă dacă ciocanul pe care îl are în mâini
îl folosește pentru a construi sau pentru a distruge.

145
 Cuprins:

Prolog 5
Poveste de viaţă (inspirată din via2a bunicii mele, Ecaterina) 7
Despărţiţi de destin, uniţi de iubire 22
Îngerul din parc 32
Când inima se face bucăţi 36
Lecţia 41
Ceașca de cafea 44
Amintiri (bunicii mele, care nu se mai află printre noi) 57
Fata cu părul de foc 65
Predestinaţi 76
Coincidenţe sau nu 89
Fata de alături 92
Aniversarea 95
Iubire în era digitală 98
Cel mai frumos cadou 101
Scrisoare pentru fiul meu 103
Fotografia 109
Experienţa care i-a schimbat viaţa 114
O altfel de întâlnire 118
Legenda conacului 122
Reflecţiile unei adolescente 127
Peisajul 133
Visul 135
Nisipul din clepsidră 137
Gelozie 142