Darius I

Acest articol sau această secțiune are bibliografia incompletă sau inexistentă.
Puteți contribui prin adăugarea de referințe în vederea susținerii bibliografice a afirmațiilor pe Aflați
care lemai mult
 Darius I
Rege al Regilor

Darius I, Rege al Persiei

Date personale
Născut 550 î.Hr.
Decedat octombrie 486 î.Hr.
Înmormântat Naqsh-e Rustam
Părinți Hystaspes
Rhodogune
Frați și surori Artaphernes[*]
Artabanus[*]
Căsătorit cu Atossa[*]
Artystone[*]
Parmys[*]
Copii Xerxes I[1]
Abrocomes[*]
 Arsames[*]
Gobryas[*]
Artobazanes[*]
Ariabignes[*]
Artazostre[*]
Masistes[*]
Achaemenes[*]
Hyperanthes[*]
Religie Zoroastrianism
Ocupație om de stat
conducător militar
monarh
Limbi vorbite limba persană veche (limbă
maternă)
Apartenență nobiliară
Titluri King of Kings[*]
King of the Lands[*]
Faraon
Great King[*]
Familie
Ahemenidă,
nobiliară
Domnie
Domnie septembrie 522 î.Hr. -
octombrie 486 î.Hr.
Încoronare 522 î.Hr.
Predecesor Cambyses al II-lea
Succesor Xerxes I
Modifică date / text (https://ro.wikipedia.org/w/index.ph
p?title=Darius_I&action=edit&section=0)
 

Darius I cel Mare (Dîryayas), fiul lui

Hystaspes, s-a născut în anul 550 î.Hr. și
a devenit rege al perșilor în 522 î.Hr.. În
perioada sa, Imperiul Persan a cunoscut
apogeul puterii și al întinderii teritoriale,
devenind cel mai vast și cel mai puternic
stat din Orientul Mijlociu. Darius I a mutat
capitala Imperiului Persan la Persepolis.
A anexat Punjabul în 517 î.Hr.. Pornește
într-o expediție împotriva sciților în (513
î.Hr.), soldată însă cu un eșec. Darius I a
vrut să cucerească Grecia, dar a fost
înfrânt la Marathon (490 î.Hr.). Moare
înainte de a porni în a doua expediție
împotriva grecilor, în anul 486 î.Hr.,
sarcina de a răzbuna onoarea persană
fiindu-i transmisă fiului și urmașului său
la tron, Xerxes I.

Viața timpurie

250x
Darius s-a născut în anul 550 î.Hr., fiind
cel mai mare dintre cei cinci fii ai lui
Hystaspes și al Rhodugunei. Hystaspes a
fost satrap de Bactria în 522 î.Hr., potrivit
lui Herodot. De asemenea, potrivit lui
Herodot, Darius a servit ca lăncier în
campania egipteană al regelui Cambyses
al II-lea. Hystaspes a fost un ofițer în
armată și un nobil de la curtea lui Cyrus
al II-lea cel Mare.

Înainte ca Cyrus cu armata sa să treacă

râul Aras ca să lupte cu triburile din nord,
acesta și-a învestit fiul, Cambyses al II-
lea, ca rege în cazul în care ar fi fost ucis.
Cu toate acestea, odată ce a traversat
râul Aras, Cyrus a avut o viziune în care
Darius avea aripi deasupra umerilor și
stătea deasupra Europei și Asiei. Cu
toate acestea, Cambyses, fiul său a fost
moștenitorul la tron. Cambyses l-a ridicat
pe Darius din funcția de lăncier.

Începutul domniei
În anul 522 î.Hr. regele Cambyses a fost
rechemat din Egipt de o revoltă. El l-a
condamnat la moarte pe fratele său
Smerdis, pe care îl făcuse regent al unora
dintre provinciile estice și pe care îl
suspecta de neloialiltate. Între timp, un
uzurpator se pretindea a fi Smerdis cel
mort și ridica pretenții la tron. Întîmplarea
făcea ca acesta să semene în mod
uimitor cu fratele lui Cambyses.
Cambyses se întoarce să-l pedepsească
pe uzurpator, dar moare pe când trecea
prin Siria. Urmașul de drept la tronul
Persiei era Hystaspes, tatăl lui Darius, dar
acesta nu îndrăznește să-și asigure
drepturile întrucât se temea de așa-zisul
Smerdis. Darius însă conspiră împotriva
uzurpatorului cu alți cinci membri ai
aristocrației și reușește să-l ucidă. Prin
această acțiune devine regele Persiei.

Darius a înfrânt apoi alte răscoale și și-a

consolidat domnia refăcând imperiul
înaintașilor săi. În primii ani de domnie
Darius se confruntă cu revolte în Elam,
Babilon, Media și Armenia, dar face față
cu succes dovedindu-se un rege abil și
capabil. Succesele sale au fost
consemnate într-o inscripție plasată pe o
stâncă înaltă la Behistun, pe cursul
superior al râului Choaspes. Inscripția
este în limba persană și în limbile
babiloniene. Noul rege obține o legătură
strânsă cu familia predecesorilor săi prin
căsătoria cu Atossa, fiica lui Cyrus și
văduva lui Cambyses.

Darius a început construirea unui oraș al

perșilor, la poalele Muntelui Milei, Kuh-i-
Rahmat, oraș numit de greci Persepolis.
Pe o latură a muntelui a fost construită o
terasă uriașă, unde se putea urca pe
trepte duble. Darius a construit și palatul
de la Susa, adevărata sa reședință.
A început o expediție contra Egiptului. A
încercat să-și facă aici aliați printre
preoți, construind un templu în oaza lui
Ammon, Charga. Darius a poruncit și
refacerea canalului dintre Nil și Marea
Roșie și a poruncit învățaților să
alcătuiască un cod de legi, activitate care
a durat 16 ani. Astfel, Darius a evitat
certurile religioase și posibilitatea unor
răscoale.

În 517 î.Hr., Darius I a plecat din Egipt

spre Asia Centrală, cucerind Horezmul,
Belucistanul și Afganistanul. Valea
Indului a devenit granița imperiului lui
Darius I.
Cartușul pe care apare numele lui Darius I.

Templul Hibis construit de Darius.

Rege al regilor

Dareic

Darius I a fost urmașul lui Cambyses al II-

lea la tron. Imperiul său s-a extins la est
către India.

Imperiul Persan era compus din 20 de

provincii (numite satrapii), conduse de
satrapi a căror principală sarcină era să
prevină revoltele și să colecteze taxele.
Țările supuse plăteau tribute în aur, argint
sau produse în funcție de circumstanțe:
țările mai mici plăteau 450 talanți de
argint (15.120 kg) și 100.000 de oi pe an;
India plătea 360 talanți de argint
(8.352 kg).

Darius a efectuat introducerea unei

monede universale, dareicul, probabil
înainte de 500 î.Hr.. Darius a aplicat
sistemul monetar cu o monedă
transnațională pentru a reglementa
comerțul pe tot teritoriul imperiului.
Dareicul a fost, de asemenea, recunoscut
dincolo de granițele imperiului, în locuri
cum ar fi Europa Centrală și de Europa de
Est. Există două tipuri de dareic: de aur și
de argint. Numai regele putea să-și bată
chipul pe dareicul de aur, generali
importanți și satrapii își băteau chipurile
pe dareicurile de argint.

Dareicul a îmbunătățit, de asemenea,

veniturile guvernamentale prin
introducerea de noi taxe pe terenuri,
efectivele de animale și piețe. Acest lucru
a condus la înregistrarea și la măsurarea
terenurilor, impozitele fiind stabilite în
funcție de suprafață. Veniturile statului
au crescut și au contribuit la menținerea
și îmbunătățirea infrastructurii existente
și au permis, de asemenea, creșterea
fondurilor pentru proiectele de irigare a
terenurilor aride. Acest nou sistem fiscal
a dus la formarea unui sistem bancar de
stat și la crearea de firme bancare. Una
dintre cele mai renumite firme bancare a
fost Murashu și Sons, cu sediul în Nippur.
Aceste firme bancare acordau
împrumuturi și credite pentru clienții.

Dareicul a adus un impuls major pentru

comerțul internațional, schimburi
comerciale cu bunuri, cum ar fi textile,
covoare, unelte și obiecte de metal, au
început să fie realizate între Asia, Europa
și Africa. Pentru a îmbunătăți în
continuare comerțul, Darius a construit
un drum regal și a organizat un sistem
poștal și o ruta maritimă feniciană.
Negocierile cu sciții

Darius I și-a tratat supușii cu o bunătate

remarcabilă tocmai cand un dușman
înfrânt se aștepta la cea mai nemiloasă
cruzime. A încurajat comerțul și a bătut o
monedă proprie - dareicul. Darius I a
introdus respectul pentru studiu. Darius I
era nerăbdător să învețe lucruri noi
despre lumea cucerită. El i-a incurajat pe
arheologii din Babilon să-și
îmbunătățească cunoștințele și a fondat
o școală medicală la Saia (Egipt).
Dat fiind că perșii fuseseră un popor fără
ieșire la mare, Darius I a vrut să-și extindă
cunoștintele despre mare. El l-a trimis pe
unul dintre căpitani, pe nume Scylax, să
exploreze Indusul, apoi să navigheze de-a
lungul coastei, până la Marea Roșie. Au
fost găsite tăblițe de piatră care
menționează faptul că Darius I a renovat
anticul, dar nefolositul, canal ce lega Nilul
de Marea Roșie în Golful Suez: „Apoi
acest canal a fost săpat așa cum am
poruncit eu și vase au navigat din Egipt
prin acest canal spre Persia, potrivit
dorinței mele”.

Darius a construit multe temple și le-a

restaurat cele care anterior fuseseră
distruse. Chiar dacă Darius a fost un
zoroastrian, el a construit temple
dedicate zeilor religiei Egiptului antic. Au
fost găsite mai multe temple dedicate
zeilor Ptah și Nekhbet. El a finanțat
restaurarea templului evreiesc, care inițial
a fost decretată de către Cyrus cel Mare,
și era favoarabil față de cultele grecești.
Darius a observat de asemenea, ritualuri
religioase egiptene legate de regalitate și
a construit un templu dedicat zeul
egiptean Ammon.

În cazul orașelor grecești, satrapii nu

interveneau în afacerile locale, acestea
fiind dirijate de despoți. Despoții făceau
tot ce le plăcea atîta timp cît plăteau
tributul regulat și furnizau contingentele
militare cînd li se cerea. În practică,
despoții asigurau coeziunea conducerii
persane, care le asigura la rîndul ei
puterea, și acest fapt explică de ce grecii
din Asia Mică nu au încercat să scuture
jugul persan în timpul disputelor care l-au
adus în fruntea regatului pe Darius.

Comerțul este încurajat în timpul regelui

Darius prin reforme monetare și
îmbunătățirea sistemului de drumuri. El a
adoptat moneda bimetalică introdusă
inițial de Cresus în Lydia. Rețeaua de
drumuri era foarte bine pusă la punct. Cel
mai cunoscut drum era „Calea regală” ce
era împărțită în stații marcate de puncte
de oprire regulate. Avea o lungime mai
mare de 1500 de mile și se considera că
drumul poate fi străbătut în trei luni de
către un om care mergea pe jos. Drumul
trecea prin mijlocul Frigiei, pe lîngă
mormîntul lui Midas, regele plin de aur,
Pessinos, Ancyra, traversa Halys spre
Pteria, vechiul oraș capadocian cucerit
de Cressus, apoi traversa Halys din nou,
mergea spre Sud, spre Mazaka și
Comana, pentru a traversa Munții Taurus
și a ajunge la Eufrat, înconjura munții care
legau Mesopotamia la nord, trecînd pe
lîngă Nisibis și ajungînd la Tigru, la Ninive,
capitala ruinată a Asiriei. Dincolo de
Arbela, drumul continua spre sud-est pînă
la rîul Choaspes și Susa. Drumul era sigur
și bine întreținut. Avea avantajul că
aducea Asia Centrală mai aproape de
Marea Egee. Primele hărți grecești au
demonstrat influența pe care a avut-o
acest drum.

Expediția lui Darius I

împotriva geților și sciților

Palatul din Persepolis - reconstituire

Spre sfârșitul secolului al VI-lea î.Hr. sub

Darius I cel Mare Imperiul persan ajunge
la maxima lui înflorire. În urma expediției
din anii 514-512 î.Hr. împotriva sciților, el
își extinde stăpânirea asupra unei părți
din Peninsula Balcanică. Cyrus cucerise
coastele estice ale Mediteranei,
continuase și asigurase cucerirea părții
sale sudice prin dominarea Egiptului.
Darius cel Mare s-a pregătit timp de opt
ani pentru această expediție. Probabil că
planul său inițial era de a îi supune pe
traci până la Dunăre, pentru a-și fixa aici
granița nordică a imperiului. Tracii erau
războinici puternici și periculoși, așa că
expediția a fost una serioasă.

Un arhitect foarte talentat din insula

Samos (locul nașterii lui Pitagora), numit
Mandrocles, a realizat un pod peste care
perșii puteau ajunge în Tracia. Darius i-a
dat apoi ordin lui Mandrocles să creeze
două coloane, pe care să fie
inscripționate cu caractere grecești
numele diferitelor populații din armata lui.
Herodot, părintele istoriei, a văzut și el
aceste coloane și le-a descris. Nu s-a
păstrat vreun detaliu al războiului din
Tracia.

S-a spus că toate popoarele din zonă s-

au supus, mai puțin geții care au luptat
din patriotism. La nord de Dunăre se
aflau triburi aliate cu cele de la sud de
fluviu. Grecii numeau această populație
sciți. Cei care erau situați la est erau mai
apropiați ca limbă de perși, iar cei de la
vest aveau o limbă apropiată de cea
tracă. Nimic nu era mai firesc, decât ca
popoarele de la sud de Dunăre să se
alieze cu cele de la nordul Dunării
împotriva perșilor.

Darius a înțeles că această unire tribală

reprezenta un pericol pentru campanie.
Darius cel Mare a intrat fără probleme în
Sciția, dar faptele sale din aceste locuri
sunt învăluite în legende. Dominația
persană asupra părții estice a Peninsulei
Balcanice a durat 15 ani și a fost
întreruptă de cucerirea insulelor Lemnos
și Imbros. Expediția lui Darius în
Peninsula Balcanică împotriva geților și
sciților a fost un succes comparabil cu
expediția lui Cambyses în Egipt. Planul lui
Darius a fost de a-i încorpora pe sciți în
Imperiul persan. El a dorit de asemenea
să cucerească Sciția și pentru că voia să
se răzbune pe sciții care invadaseră
Media cu 100 de ani înainte.

Darius I și războaiele
medice
Darius

Regele persan Cyrus "cel Mare" (558-528

î.Hr.), cucerise în 546 î.Hr., printre alte
provincii din Asia Mică, și regatul Lidiei,
de care depindeau, cel puțin nominal,
toate coloniile grecești din Ionia, unde se
înfiripase o confederație de
douăsprezece polisuri deosebit de
înfloritoare din punct de vedere economic
și cultural.

Darius I a înăsprit însă modul de

stăpânire a orașelor grecești din Ionia,
impunând condiții mai dure. Astfel, Ionia
a fost integrată cu Lidia într-o singură
provincie (satrapie) cu sediul la Sardes,
iar în locul unor contribuții neregulate s-
au instituit tributuri anuale fixe, ceea ce a
stârnit mari nemulțumiri[2].

Între anii 499 și 493 î.Hr., polisurile

ioniene s-au răsculat împotriva Imperiului
Persan. Revolta lor a fost însă zdrobită
de către imensele armate ale lui Darius.
Ionienii s-au adresat atunci celorlalte
polisuri grecești pentru ajutor armat, dar
singurele cetăți care au răspuns pozitiv
au fost doar Atena și Eretria. Expediția
navală organizată de acestea în anul 498
î.Hr. a debarcat trupe în Asia Mică, dar
după ce au înaintat până la Sardes (unde
au incendiat palatul satrapului persan și
templul zeiței Cybele), atenienii și
eretrienii au fost învinși, nevoiți să se
retragă și să se reîmbarce în mare grabă.
Lăsați singuri, și incapabili să se
înțeleagă între ei, ionienii au fost învinși
decisiv în bătălia de la insula Lade (494
î.Hr.). Miletul, cel mai dezvoltat și bogat
oraș al confederației ioniene a fost luat
cu asalt și distrus din temelii. Astfel,
perșii au pus din nou stăpânire pe Ionia,
asupra căreia au instituit o stăpânire
bazată pe un regim de teroare.

Acesta a fost pretextul războaielor

medice, terminate în final cu păstrarea
independenței polisurilor din Grecia
continentală, dar cu supunerea completă
a ionienilor față de Imperiul Persan.
Darius a început războaiele medice cu o
campanie de pedepsire împotriva
grecilor. În 492 î.Hr. Darius l-a numit pe
fiul său Mardonius la comanda unei
expediții împotriva Greciei continentale,
dar flota sa a fost distrusă într-o furtună
în apropiere de Muntele Athos și s-a aflat
în imposibilitatea de a avansa.

Ultima bătălie
Darius hotărăște atunci să pedepsească
Atena, iar în 490 î.Hr. trimite împotriva
acesteia o flotă puternică sub comanda
lui Datis și a lui Artaferne. Perșii au
cucerit Eretria, distrugând-o și înrobindu-i
pe locuitorii săi, dar au fost învinși de
hopliții atenieni conduși de către
Miltiades în celebra Bătălie de la
Marathon.

Mormântul lui Darius

Darius a plănuit o nouă expediție de

invazie a Greciei și a petrecut trei ani
pregătind bărbați și nave de război.
Atunci când a izbucnit o revoltă în Egipt
starea sa de sănătate s-a înrăutățit și nu
a mai fost capabil să conducă el însuși
armata. Darius a murit în anul 486 î.Hr., în
luna octombrie 486 î.Hr. corpul său fiind
îmbălsămat și înmormântat într-un
mormânt săpat în stâncă care fusese
pregătit pentru el de mai mulți ani.
Sarcina de a răzbuna onoarea persană i-a
fost transmisă fiului si urmașului său la
tron, Xerxes I.
Arbore genealogic

Achaemenes
 

Rege al      

Persiei
                 

Teispes
 

Rege al      

Persiei
                 
   

     
 

Ariaramnes Cyrus I
Conducător  

Conducător  

al Persiei* în Anshan
               

Arsames  

Cambyses I  
 Conducător Conducător
al Persiei* în Anshan
               

Cyrus al II-
Hystaspes lea cel Mare
   

Prinț Rege al
Persiei
 
             

     

Cambyses
Darius I
al II-lea
Rege al    

Rege al
Persiei
Persiei
* Conducător neconfirmat, conform
Inscripției Behistun.

Darius I
Dinastia Ahemenidă
Naștere: 550 î.Hr. Deces: 486 î.Hr.

Rege al Persiei
522 î.Hr.–486
Predecesor: î.Hr. Succeso
Cambyses II Faraon al Xerxes
Egiptului
522–486 î.Hr.

Note
1. ^ Union List of Artist Names (https://
www.getty.edu/research/tools/vocab
 ularies/ulan/) , 24 noiembrie 2014,
accesat în 22 mai 2021
2. ^ Piatkowski, A., O istorie a Greciei
antice, Ed. Albatros, București, 1998
Versiunea engleza

Bibliografie
Ioan Aurel-Pop, Ioan Bolovan, Istoria
ilustrată a României
J.B. Bury, Russel Meiggs, Istoria Greciei
până la moartea lui Alexandru cel Mare

Adus de la https://ro.wikipedia.org/w/index.php?
title=Darius_I&oldid=15685582
Ultima editare a paginii a fost efectuată la 8 mai
2023, ora 18:49. •
Conținutul este disponibil sub CC BY-SA 4.0 ,
exceptând cazurile în care se specifică altfel.