Sunteți pe pagina 1din 4

Cuprins

1. Feminismul-doctrin teoretic i de aciune 2. Istoricul Feminismului 3. Clasificarile feminismului 3.1.cele doua valuri ale feminismului 3.2.cele sase valuri ale feminismului

1. Feminismul-doctrin teoretic i de aciune


Feminismul este o doctrin teoretic i de aciune care revendic lupta mpotriva inegalitii de gen, promovnd afirmarea femeii n societate prin ameliorarea i extinderea rolului i drepturilor sale. Doctrina nu trebuie confundat, ca n acreditarea vulgatei, cu simpla revendicare a unor drepturi. Feminismul este doctrina care preconizeaza ameliorarea si extinderea rolului femeilor n societate, n tot ceea ce tine de profesie, sanse, relevanta sociala etc.; miscarea care militeaza n acest sens. Spre deosebire de ideologiile traditionale, feminismul considera ca situatia femeilor si inegalitatile dintre femei si barbati constituie problema politica centrala. O alta particularitate rezida n faptul ca, desi aceasta problematica se afla pe agenda a numeroase partide politice, nu exista partide feministe; se poate vorbi nsa despre o miscare feminista, care a avut momente de manifestare pregnanta.

2. Istoricul Feminismului
Feminismul si trage radacinile, istoric, din miscarile de eliberare si emancipare subsecvente Revolutiei Franceze. ncepnd prin a fi o varianta "de gen" a doctrinelor fourrieriste sau saint-simoniene, feminismul ncepe sa militeze pentru egalitatea de drepturi (v. miscarea "sufragetelor" din Marea Britanie). Sub influenta mai cu seama a operei Simonei de Beauvoir, dar si a scrierilor unor scriitoare proeminente precum Virginia Woolf care dezvaluie conditia umilitoare si subalterna a femeii n societatile moderne, feminismul si ncepe drumul n anii '70 ca miscare militanta (v. Women's Lib, celebra asociatie feminista din Statele Unite). Miscarile feministe revendica dreptul esential al femeilor de a dispune de propriul lor corp - si abolirea tuturor formelor de discriminare, sociala, profesionala s.a.m.d. Prima manifestare a fost aceea a feminismului liberal timpuriu. Desi termenul"feminist" a nceput sa fie utilizat abia la sfrsitul secolului al XIX-lea, originea feminismului este identificata, de obicei, n perioada imediat urmatoare Revolutiei franceze, n Anglia, n opera lui Mary Wollstonecraft, care, respingnd credinta n inferioritatea femeii, dominanta la vremea respectiva, a sustinut ca femeile sunt fiinte rationale, asemenea barbatilor, si, ca urmare, trebuie sa aiba drepturi egale.Aceste idei au avut un puternic ecou n SUA, unde industrializarea si modernizarea rapida au stimulat manifestarea independenta a

femeilor. Prima dezbatere de amploare pe probleme precum sclavia sau dreptul de vot s-a desfasurat n 1848, cnd Conventia de la Seneca Falls a adoptat o "Declaratie deindependenta alternativa", parafraznd punct cu punct Declaratia de independenta din 1776, dar ncorpornd referirile la femei. Feminismul socialist a avut ca prima expresie conceptia socialismului utopic potrivit careia relatiile dintre barbati si femei trebuie ntelese ca parte a societatii capitaliste, care produce si ntretine subordonarea femeii; schimbarea acestei stari de lucruri se poate realiza pe calea reformelor. Feminismul marxist a reluat, n parte, aceste idei, sustinnd nsa ca solutia pentru schimbare este revolutia. La sfrsitul secolului al XIX-lea femeile din tari dezvoltate precum Anglia sau SUA beneficiau de un grad considerabil de independenta, respectiv de acces la educatie si munca, dar li se refuza dreptul de vot. Atunci s-a dezvoltat campania pentru dreptul de vot, care a atins punctul culminant la nceputul secolului XX. A fost, n principal, o continuare a ideilor feministe liberale, dar a avut diferite variante. "Sufragetele" au fost exponentele aripii militante, foarte active n perioada premergatoare primului razboi mondial. Majoritatea tarilor dezvoltate au consacrat, dupa razboi, dreptul de vot al femeilor. n perioada interbelica, feminismul a intrat ntr-un oarecare declin. n anii marii crize, s-a produs o deplasare dinspre problema drepturilor egale nspre aceea a protectiei sociale a femeilor ("feminismul welfare"). n perioada ce a urmat celui de-al doilea razboi mondial, primul moment semnificativ a fost acela al publicarii cartii lui Simone de Beauvoir, Al doilea sex(1949), expresie a respingerii rolului traditional al femeii. n anii '60 s-a conturat un nou val de feminism, ndeosebi n SUA, gratie unor militante precum ziarista Betty Friedan, care a pledat pentru combinarea responsabilitatilor casnice alef emeii cu preocuparile pentru cariera. ncepnd din acei ani femeile americane au beneficiat, asemenea populatiei de culoare ("afro-americanilor"), de asa-numitele programe affirmative action ("discriminare pozitiva", n sensul unor masuri si actiuni favorizante, care sa nlature consecintele discriminarii trecute). Ultimele decenii au cunoscut si expresii ale feminismului radical, ale "anarhofeminismului"chiar, care ndeamna la nesupunere fata de "legile opresive".Feminismul post-modernist a cultivat o serie de exigente privitoare la limbaj, astfel nct acesta sa reflecte corect participarea si posibilatatile de participare ale femeilor la viata publica (asa-numita political correctness).

n prezent, feminismul nu mai constituie o orientare proeminenta, dar multe dintre obiectivele sale si pastreaza actualitatea si sunt larg mpartasite la nivelul opiniei publice, ca si al unor forte politice. Desi sau facut progrese considerabile n privinta participarii femeilor pe piata muncii, precum si n viata politica (feminismul avnd, fara ndoiala, o contributie n aceasta privinta), egalitatea de sanse a femeilor cu barbatii ramne o problema de actualitate pe agenda publica. Uniunea internationala a femeilor cu sediul la Londra, reunind principalele miscari feministe nationale reflecta gradul de maturizare la care a ajuns miscarea, dar si cresterea ca pondere si nsemnatate a miscarilor nationale n viata interna a statelor respective. De la afirmarea dreptului femeii la libertate, rostit de revolutia democratica universala la organizarea ei internationala, miscarea feminista a parcurs o lunga si complexa evolutie, sub semnul progresului general n plan doctrinar si organizatoric, depasind granite nationale, convingeri politice, origini sociale, confesiune sau nivel de instructie si educatie, devenind una din principalele forte ale opiniei publice internationale n preajma primului razboi mondial.