Limba si comunicare

DIFTONGUL este grupul de sunete alctuit dintr-o vocal i o semivocal. pronunate n aceeai silab. Diftongul poate fi: *urctor (ascendent), atunci cnd este alctuit din semivocal + vocal: iar-n; broas-c; deal; soa-re; pia-tr. *cobortor (descendent), atunci cnd este alctuit din vocal + semivocal: mai; gru; ca-dou: ci-ne; vrei TRIFTONGUL este grupul de sunete alctuit dintr-o vocal i dou semivocale pronunate n aceeai silab. Triftongii sunt de dou feluri: -progresivi, atunci cnd semivocalele preced vocala: ari-pioa-r: cre-ioa-ne: i-ni-mioar - centrai, atunci cnd semivocalele ncadreaz vocala: le-oai-c; do-reau; tr-iai; foiau;, so-seau HIATUL apare ntre dou vocale alturate pronunate in silabe diferite: du-e, ca-i-s, a-e-ro-port, al-co-ol: fi-in-; i-de-e: po-e-zi-e; res-pec-tu-os; sca-un Cacofonia este definit ca efectul acustic dezagreabil, rezultat din repetarea sau combinarea sunetelor / silabelor n cuvnt sau n fraz. Altfel spus, n cazul pleonasmului avem de-a face cu utilizarea alturat a mai multor cuvinte sau construcii cu acelai neles. Prin Tautologie se nelege o greeal de limb care const n repetarea inutil a aceleiai idei formulat cu alte cuvinte. Poate fi considerat un tip de pleonasm. De exemplu: viaa este via, legea este lege. Confuzie paronimica: oral-orar; pronume-prenume; iminent-eminent; emigra-imigra; asculta-ausculta; speze-spee. PREFIXOD ~e n. lingv. Cuvnt sau element de compunere utilizat ca prefix la formarea termenilor tiinifici i tehnici; pseudoprefix.(hiper-,mega-,poli-,micro-) SUFIXOID-Element de compunere sau cuvnt folosit ca sufix la formarea unor termeni tiinifici i tehnici. Polisemie (Polisemantism) Capacitatea celor mai multe cuvinte dintr-o limb natural de a avea mai multe sensuri. Formule si clisee internationale -Arca lui Noe combinatie de..., varietate ; Panza Penelopei eschivare, amanare de la ceva ce nu-ti convine ; Sabia lui Damocles pericol imminent; Calcaiul lui Achile slabiciune, punct vulnerabil; Firul Ariadnei salvare, fir calauzitor; Patul lui Procust constrangere; Nodul Gordian solutie simpla si rapida a unei probleme grele in aparenta; Oul lui Columb solutie simpla si rapida a unei probleme grele in aparenta; Marul Discordiei motiv de cearta; Turnul Babel multime pestrita, lucruri in haos Sens denotativ definiie: Sens fundamental al cuvintelor, relativ stabil, pentru toi vorbitorii. Sens conotativ Reprezint sensurile secundare i figurate ale semnificatului unui cuvnt. Toate tipurile de conotaii au n comun faptul c se delimiteaz de denotaie i depind de context.

Acordul- Este o forma de exprimare a unui raport sintactic in care termenul 1 impune termenului 2 categoriile gramaticale morfologice comune (gen, numar, caz, persoana). Prepozitia este partea de vorbire neflexibila, fara functie sintactica, care leaga intre ele parti de propozitie.( catre, contra, cu, de, fara, in, intru, la, langa, pe, pentru, pana de catre, de pe, fara de, pe la, de pe la, de pe langa). Conjunctia-este partea de vorbire neflexibila cu rol de legatura atat in propozitie cat si in fraza.( si,nici,dar,insa,iar,ci,ori,sau,deci,desi,daca,sa,ca, ca sa,deoarece,intrucat,fiindca). Pronume relativ care, ceea ce, cine. Anacolutul este o ntrerupere n structura sintactic unei fraze.( Fata mpratului, cum a ajuns la casa mirelui, i-au plcut palatele i socrii.). Registrul popular-Exemplu: "Lumea asta e pe dos,/ Toate merg cu capu-n jos/ Putini suie, multi coboara,/ Unul macina la moara." (Ion Creanga) Registrul cult - se caracterizeaza printr-o fraza elaborata, cu mai multe niveluri de subordonare, in care se utilizeaza numeroase neologisme, cuvinte livresti, imprumuturi si calcuri lingvistice. Limbajul colocvial (familiar) - rianta lingvistica specifica pentru comunicarea verbala intr-o sfera sociala restransa: in familie, intre prieteni/rude sau colegi; formele de exprimare tipice suni monologul scris (jurnal, insemnari, note) si oral (relatari, urari, felicitari, toasturi, anecdotica), precum si dialogul scris (scrisori) si oral (conversatie spontana). Argoul - limbaj folosit de anumite grupuri sociale/rsta (elevi, studenti, delincventi), cu scopul de a nu fi intelesi cti usurinta de cei din jur. Jargonul este un limbaj specializat, o rianta a limbii nationale in care se abuzeaza de cuvinte straine, fie din snobism, fie din pretiozitate lingvistica: bonjour, madam', O.K., weekend, look. Arhaismele sunt cuvintele vechi care au disparut din vorbirea curenta sau care si-au modificat complet intelesurile. Regionalismele sunt cuvintele specifice graiului dintr-o anumita zona geografica a tarii sau o anumita regiune. Textul narativ (literar) presupune o succesiune de evenimente desfurate n timp i spaiu. Textul descriptiv (literar i nonliterar) evoc scene, persoane, obiecte, emoii i se concentreaz asupra detaliilor descriptive, prezentate obiectiv sau subiectiv de ctre autor. Textul informativ (nonliterar) transmite cititorilor idei, modeleaz nelegerea, ofer explicaii n legtur cu diverse obiecte, fenomene, situaii, atitudini ale unor persoane, demonstreaz cum se face un lucru, cum funcioneaz un aparat, cum se fac obiectele etc.; Textul argumentativ (nonliterar) are ca scop convingerea cititorilor n legtur cu un anumit punct de vedere, motiv pentru care scriitorul apeleaz la diverse strategii retorice. Vorbire direct sau stil direct = procedeu sintactic i stilistic de redare fidel a spuselor sau gndurilor cuiva. (Am cumparat cateva mere.) Stil indirect sau vorbire indirect = procedeu sintactic de redare a spuselor sau gndurilor cuiva prin subordonarea comunicrii fa de un verb sau de un alt cuvnt de declaraie, caracterizat prin prezena n numr mare a elementelor de relaie, prin lipsa afectivitii(El a spus ca am cumparat cateva mere.)

STILUL INDIRECT LIBER este o modalitate de reproducere a gandurilor personajului care presupune trecerea de la planul naratorului la cel al constiintei personajului, deci o schimbare a perspectivei narative. Stilurile functionale:stiintific, juridic-administrativ , publicistic , artistic , colocvial. Naratiunea Este modul de expunere prin care se relateaza, intr-o succesiune temporala, fapte si intamplari. Se bazeaza pe actiune si pe verbe. Descrierea Este modul de expunere prin care sunt prezentate caracteristicile unor obiecte. Rolul descrierii intr-un text este de a situa actiunea si personajele, de a exprima in mod sugestiv atmosfera in care se desfasoara intamplarile si ajuta pe cititor sa-si imagineze cum arata locurile si oamenii. Dialogul Este modul de expunere care reproduce in mod direct cuvintele personajelor. Prin folosirea dialogului, povestitorul isi lasa personajele sa se descrie singure, prin modul lor de a vorbi.